Svetlana Aleksandrovna Aleksievici este o scriitoare gi

jurnalistd din Belarus. S-a niscut la Stanislaviv, Ucraina, pe

31 mai 1948, dintr-un tatd, bielorus gi o mami ucraineand, si
a crescut in Bielorusia (denumirea lirii in perioada sovietici).
SvETTNNN ATETSIEVICI
Dupi terminarea gcolii, a lucrat ca reporter la mai multe ziare
locale, inainte de a absolvi Universitatea de Stat din Belarus
Solnnlrr DE zrNC
(1972) qi de a deveni corespondent al revistei literare Neman
din Minsk (1976).
De-a lungul carierei sale dejurnalist, Aleksievici s-a specia-
Iizatin naraliuni literare intemeiate pe declara{iile martorilor
Traducere din limba rusd Si note
oculari, istorii orale ale mai multor evenimente dramatice de lustina Bandol
din istoria sovieticd: al Doilea Rdzboi Mondial, rizboiul din
Afganistan, ciderea URSS, dezastrul de la Cernobil. in urma
perseculiilor politice din partea administraliei Lukagenko, a
pd,rdsit Belarusul in 2000, triind timp de un deceniu la Paris,
Gciteborg gi Berlin. in 2011 s-a mutat inapoi la Minsk.
A scris mai multe volume care s-au bucurat de apreciere,
cdr,ti publicate sau in curs de publicare in 43 de limbi 9i in
47 de lfui: Rdzboiul nu are chip de femeie (U voint ne jenskoe
lilo, L985), ce cuprinde mirturii ale femeilor care au luptat in
al Doilea Rizboi Mondial, titlu vdndut in peste 2 milioane de
exemplare; Ultimii martori (Poslednie srideteli, 1985), amintiri
ale adullilor care in wemea celui de-al Doilea Rizboi Mondial
erau copii; Soldafii de zinc (f,inkovie malciki, 1989), despre
experienlele solda{ilor sovietici in rdzboiul din Afganistan;
Zacearovannte smertiu (Fermeca{i de moarte, 1993), despre
sinuciderile provocate de prlbugirea Uniunii Sovietice;
Dezastrul de la Cernobil (Cernobilskaia molitva, 1997), mirturii
ale supravieluitorilor celei mai mari catastrofe nucleare din
istorie; qi Vremuri second-hand (Vremea second hand" 2013),
o incercare de portretizare a ,,omului sovietic" prin amintirile
generaliilor nostalgice de dupi ciderea imperiului comunist.
Svetlanei Aleksievici i s-au acordat numeroase premii
pentru cir{ile sale, iar in anul 2015 a fost distinsi cu Premiul @tk
Nobel pentru Literaturi, .pentru scrierile ei polifonice, Bucuregti
memorial al suferinlei gi curajului in epoca noastri". 2019
 CUPRINS

Zrua ixrAr.
,,UACI MULTI VoR VENI IN NUMELE tun'u...* ........
j

i; Zwtn DouA.
i ,,ALTUL MoARE cU SUFLETUL
fr
I
gonrr$rr or aiu,Ln.{.cruNn..." 1E
$

r
Zwt e, TRETA. {

PnocEsur. Sota.ngnon pE ZINC !

(rsronn iN oocuMsNrn)........:................................ 3 z

DrN cARNETETE DE iNsEMNAnr
(LA RAzBoI)
Iunie 1986
Nu vreau si mai scriu despre rdzboi... Sd triiesc
din nou ,,filosofia dispariliei.. in loc de ,,filosofia vie_
fli.. Sn adun experienfele nesfhrgite ale in_existenfei.
DupL Rdzboiul nu are chip de
femeie, multi vreme
n-am putut vedea copii cdrora le curgea sdnge din
nas dupd weo inciierare, in vacanfe
si mi uit
cum pescarii arunci vesel pe nisipul de "rritu-
pe mal pegtele
smuls din addncurile apelor, pentru ci mi se ftcea
riu
la vederea ochilor acelora holba!, incremeni(i. Fie_
care are tezerva sa de forle cu care se poate
apira de
durerea fizicd gi psihologici, gi a mea f.lr.r. epinzat6..
Mi scotea din minfi urletul unei pisici lovite de ma_
gind, imi intorceam privirea de la orice rdmi
striviti,
de la orice broscu{i aruncati pe gosea... Mi
se pdrea
de multe ori ci gi animalele, pdsirile, pegtii
au dieptul
la istoria suferinfei lor. Ci intr-o zio i_o scrie
cineva.
Soldalii de zinc ta
$i deodati... daci a$a ceva se poate numi ,,deo-
dati". Era in al gaptelea an de rilzboi... Noi nu gtiam
nimic despre el in afara reportajelor eroice de la tele-
vizor. Din cAnd in cdnd ne cutremurau pentru o clipi
sicriele de zinc aduse de la mare depirtare, care nu
incipeau in cutiile de chibrituri ale,,hrugcioabelor"r.
Risunau atunci salve indurerate de artilerie - qi se
lisa din nou linigtea. Mentalitatea noastri mitologici
rimdnea neclintiti: suntem o pildi de justele gi mire-
!ie. $i avem intotdeauna dreptate. Ultimele scdntei ale
ideii de revolulie mondiali sci'pirau cu flaciri vie...
gi nimeni nu observa ci focul ne ajunsese pe noi. Ci
ni se aprinsese propria casi. incepuse perestroika lui
Gorbaciov. Ne nipusteam in intimpinarea unei viefi
noi. Pe noi ingine ce ne agtepta in viitor? De ce aveam
si ne dovedim capabili dupi atd(ia ani de somn letar-
gic indus artificial? $i in timpul acesta bniefii nogtri
piereau prin liri striine, cine qtie pentru ce...
Despre ce se vorbea in jurul meu? Despre ce se
scria? Despre datoria internalionalisti2 gi despre ge-
opolitici, despre interesele noastre de mare putere gi
Blocuri de locuinte construite in URSS incepAnd cu sfArgitul
anilor '50, asociate indeosebi cu numele lui Nikita Hrugciov
(secretar general al PCUS intre 1953 9i 1 964). Apartamentele
aveau de reguld suprafe{e mici, iar materialelej folosite nu erau
de bund calitate, de aici gi denumirea ironicd de ,,hruqcioabd".
No{iune folositd pe larg in limbajul de lemn al societdlii
sovietice, derivatd din doctrina internalionalismului proletar gi
aplicatd in special situafiilor cdnd URSS intervenea in alte
state pentru indbugirea migcdrilor anticomuniste sau
antistatale. A fost unul din conceptele-cheie ale justificdrii
rdzboiului din Afganistan.

18 Syetlana Aleksieyici
despre frontierele sudice. $i oamenii credeau in toate
astea. Credeau cu adevirat! Mame care nu demult se
zvdrcoliserd la vederea cutiilor oarbe de metal in care
le fuseseri inapoiafifiii luau acum cuvdntul in gcoli
si muzee militare, chemAnd alli tineri si-gi indepli-
neasci ,,datoria fa{i de Patrie". Cenzara era cu ochii
in patru ca in reportajele despre teatrul de rizboi si
nu fie cumva pomeniti moartea soldalilor nogtri, noi
eram incredinfa{i ci un ,,contingent limitat" de trupe
sovietice ajutd un popor prieten sd construiasci po-
duri, drumuri, gcoli, distribuie ingrigiminte qi fbini
in kiglakuril, ci medicii sovietici le ajutd,pe femeile
afgane si nasci. Soldafii intorgi de pe front veneau in
gcoli cu chitare, ca si cdnte despre ceea ce ar fi trebuit
si urle.
Cu unul dintre ei am stat indelung de vorbi...
Voiam si aflu mai multe despre cdt de chinuitoare e
decizia aceasta - atrage sau a nu trage. Dar pentru el
nu pirea si fi existat nici un fel de dramd. Ce e bine?
Ce e riu? E bine sd omori ,,in numele socialismului"?
Pentru bniefii acegtia, granilele moralitilii sunt tra-
sate de ordinele venite de la superiori. E adevirat cd
despre moarte vorbesc cu mai multi prudenfi decXt
noi. in privin{a asta iese imediat la iveale distanta care
ne desparte.
Cum se poate si triiegti istoria gi in acelagi timp
si scrii despre ea? in plus, e imposibil si ingfaci toate
' Sate afgane traditionale, deseori inconjurate de un zid de
pSmdnt
*
Soldatii de zinc 19
bucllelele de viafi, toat[ ,,mizeria" existenfei, ;i si le
arunci intr-o carte. in istorie. Trebuie ,,sl stripungi
timpul" gi ,,si surprinzi duhul vremurilor".
,,Durerea are zeci de-nfr1igiri" (Shakespeare, Ri-
chard al ll-lea)|.
... in sala de aqteptare pe jumitate goali a autogi-
rii am vdzut un ofiler cu un geamantan scump. ,4.16-
turi de el, un biielandru sllbinog, tuns la chelie ca
soldafii, scormonea cu o furculili intr-un ghiveci cu
un ficus uscat. LAngi ei s-au agezat cu naivitate nigte
femei de la lari gi s-au apucat si-i intrebe: incotro, de
ce, cine sunt? Ofilerul il insolea acasi pe un soldat
care-gi iegise din minfi: ,,De la Kabul tot scormoneqte
cu ce-i cade in mdn6: cu lopata, cu furculila, cu bi1ul,
cu stilouf'. B[iefandrul inalgi capul: ,,Trebuie si mi
ascund... Am si sap o gauri... O fac repede. Acolo
le ziceam <gropi comune). O si sap o groapi mare
pentru voi toli..."
La el am vizut pentru prima oari pupile imense,
cdt ochiul...
Sunt in cimitirul oragului... in jurul meu stau
cAteva sute de oameni. in centru - noud cogciuge,
ciptugite cu stambl rogie. CAliva militari iau cuvAn-
tul. LJn general... Mai multe femei in negru bocesc.
Restul lumii tace, numai o fetigi ca cozi impletite
plAnge cu sughiluri deasupra unui sicriu: ,,Tati! Tedi-
iicule! Unde eqti? Mi-ai promis ci-mi aduci o plpuqd.
O pipugici frumoasi! Ji-am desenat un album intreg
1 Richard al ll-lea, actul ll, scena 2, traducere de Mihnea
Gheorghiu, in William Shakespeare, Opere complete (Teatru),
vol. 3, Univers, Bucuregti, 1982, p. 163
 ft
20 SvetlanaAleksievici

de cisufe gi flori... Te agtept, titiculuIe..." Un ofiler

tAnir o ridici in brale qi o duce citre o Volgi neagri.
Dar auzim inci multd vreme: ,,Tati! Tetiiiicule!... Ti-
ticuulule drag... !"
Generalul vorbegte... Femeile in negru bocesc
mai departe. Noi, ceilalli, tdcem. De ce?
Nu vreau si tac... $i nu mai pot si scriu despre SEptErtnnRrE 1988
l rdzboi.

5 septembrie

l Tagkent. ln aeroport e zddttf gi miroase a pepene

galben - e mai mult pepenirie, nu aeroport. Doud
noaptea. Pe sub taxiuri se strecoari fbri frici pisici
grase silbiticite - de rasi afgani, se spune. Prin mul-
fimea bronzatd a turigtilor, printre cutii gi coguri cu
fructe, lopiie in cArje soldali tineri (biiefandri). Ni-
meni nu le mai di atenfie, s-au obiqnuit cu ei. Dorm
gi minAncd tot aici, pe jos, pe ziare gi reviste vechi,
agteptind siptimAni la r6nd si-gi poati cumpira bi-
'Saratov,
lete spre Kazan, Novosibirsk, Kiev... Unde
au fost schilodili? Ce apirau acolo? Nu intereseazi pe
nimeni. Un singur biielag nu-gi poate lua ochii de la
ei, qi o cerqetoare beati se apropie de unul:
- Vino-ncoa !... S6-fi dau ceva...
El se feregte cu cdrja, iar ea,hr6,si se supere, ii mai
adreseazl. cAteva cuvinte triste, femeiesti.
Alituri de mine ged c6liva ofi1eri. Vorbesc despre
cAt sunt de proaste la noi protezele. Despre febra ti-
foidi, despre holeri, despre malarie gi hepatiti. Cum
in primii ani de rl+zboi nu existau nici fhntini, nici
22 Syetlana Aleksievici
bucitirii, nici bii, n-aveau nici micar cu ce spela
vasele. Plus despre ce a dus fiecare acasi: care un vi-
deo, care un casetofon Sharp sau Sony. Mi-a rimas
in minte cu ce ochi se uiti dupi femeile frumoase,
odihnite, in rochii decoltate...
Agteptim multi weme avionul militar cdtre Ka-
bul. Aud vorbindu-se ci mai intdi o sd incarce teh-
nica de lupti gi pe urmi oamenii. Sunt vreo suti care
agteapti, toli - militari. Surprinzitor de multe femei.
Fragmente de conversafii:
-imi piere auzul. Mai intAi am inceput si nu mai
aud pdsirile care cdnti cu glas sublire. Din cauza unei
contuzii la cap... Presura galbeni, de pild6, n-o mai
disting prea bine. Am inregistrat-o pe caseti 9i o as-
cult dati la maxim...
- Mai intdi tragi gi pe urmi te limureqti ce era -
femeie sau copil? Fiecare cu cogmarul lui...
- in timpul focului de mitralieri, mdgarul se in-
tinde pe jos; cum s-a terminat, cum sare la loc in pi-
cioare...
- Ce suntem noi in fari? Prostituate? Asta gtiam
deja. De-am reugi si cAgtigim micar cAt si deschidem
o cooperativdt! Iar birbafii? Halal! Toli nigte be{ivi.
- Generalul vorbea despre datoria internaliona-
listi, despre apdrarea granifei de sud. Mai ci nu i-au
1 E vorba de mici ?ntreprinderi private djn domeniul serviciilor,
manufacturii sau come(ului exterior, a cdror infiinlare a
devenit posibild in urrna Legii gorbacioviste a cooperativelor,
intratd in vigoare in mai 1988, in perioada perestroikdi. A fost
primul act legislativ de dupd NEP-ul leninist care incuraja
iniliativa privatd in economie.
Solda{ii de zinc 23
dat lacrimile: ,,Cumpirafi-le dropsuri! Sunt gi ei tot
copii. Bomboanele sunt cel mai bun cadou".
-Era un ofifer tAnir. Cand a aflat ci i-au tiiat pi-
ciorul, l-a bufnit plAnsul. Avea nigte obraji ca de fati
mare - albi, rumeiori... Mie la inceput mi-era frici de
morli, mai ales daci n-aveau mdini sau picioare. Pe
urmi m-am obignuit...
- CAnd iau prizonieri, le taie membrele 9i le leagi
cu garouri, ca si nu moari de hemoragie. $i aga ii
lasi, de-i culeg ai noqtri numai nigte cioturi. Ei vor s5,
moari, dar sunt vindecali cu de-a sila. Iar cdnd ies din
spital nu mai vor si se intoarci acasi.
- La vami mi-au vizut rucsacul gol: ,,Ce-ai acolo?"
,,Nimic." Nu m-au crezrJt, m-au pus si mi dezbrac
pini la chiloli. Toli vin cu cAte doui-trei geamantane.
in avion am nimerit ldngi un transportor blindat
legat cu lan{uri. Din fericire, maiorul de aldturi a fost
treaz - toli ceilalli erau befi. La oarecare depirtare,
cineva dormea pe un bust al lui Marx (portretele gi
busturile indrumiLtorilor socialigti fuseseri ingrimi-
dite frre nici un ambalaj); se transportau nu numai
armament, ci gi toate cele necesare pentru sivdrqirea
ritualurilor sovietice: steaguri rogii, panglici...
Urli sirena...
-Trezifi-vir, si nu pierdeli impirilia cerurilor!
Suntem deja deasupra Kabulului.
Aterizdm.
... Bubuit de artilerie. Patrule de soldali in veste
antiglon!, cu pistoale automate, verifici permisele.
 24 Svetlana Aleksievici
N-am wut si mai scriu despre ri,zboi, gi totugi ia-
ti-mi in mijlocul unui rizboi adevdrat. Peste tot in jur
sunt oameni din rizboi, obiecte ale rizboiului. Timpul
rizboiului.
12 septembrie
Existi ceva imoral in privirea care scruteaz| cu-
rajul gi temeritatea altora. Ieri-dimineafi, in timp ce
mergeam spre cantind, am schimbat un salut cu o
santineli. Peste jumitate de ceas, biiatul acela a fost
ucis de o schiji de mini riticiti prin'garnizoanl.
Toati ziua am incercat si-mi amintesc chipul lui...
furnaliqtii sunt numifi aici ,,scornitori". $i scrii-
torii la fel. in grupul nostru de scriitori sunt numai
birbafi. |induiesc si ajungi la posturile avansate, si
participe la lupti. il intreb pe unul din ei:
- De ce?
* Mi se pare interesant. Si spun ci am fost in pasul
Salangl. Si trag cu pugca.
Nu mi pot dezbirade sentimentul cd rizboiul este
o emana{ie a naturii masculine, care mie mi-e in buni
misuri de neinfeles. Dar realitatea lui de zi cu zi este
grandioasi. Apollinaire spune: ,,Ah, cAt de frumos e
rdzboiul!"
1 Pas montan important care unegte nordul Afganistanului cu
goseaua spre Kabul, in anii '60, inginerii sovietici au construit
aici un tunel, in care, pe 3 noiembrie 1982, a avut loc un
incendiu catastrofal, soldat cu numeroase victime (sute sau
chiar mii) printre militarii sovietici si afgani.
Soldalii de zinc 25
in rizboi totul e altfel: qi noi, qi natura, gi gdndu-
rile noastre. Aici am infeles ci gAndul omului poate fi
cumplit de crud.
intreb qi ascult pretutindeni: in cazarmi, la can-
tini, pe terenul de fotbal, seara, la dansuri atribut-
neobignuit aici al viefii pagnice:
- Am tras de la mici distanli 9i am vizut cum ii ex-
plodeazl+ craniul. $i mi-a trecut prin minte: ,,Primul".
Dupi lupti - o mulflme de ranifi gi morfi. Toati lu-
mea tace... Visez tramvaie, cum merg acasi cu tram-
vaiul... Amintirea cea mai dragi mi-e de cAnd cocea
mama plicinte gi in casi mirosea a aluat dulce...
- Te imprietenegti cu un tip de treabi... qi pe urmi
ii vezi ma{ele imprigtiate pe pietre. $i aga-fi vine si te
rizbuni!...
-Agteptim o caravane, stdm de doui-trei zilela
pdndi in nisipul fierbinte, gi de ugurat ne uqurim tot
aga, intingi. Dupi trei zilete apucb toate pandaliile. $i
prima rafali o tragi cu uri, pur gi simplu. Dupi ce-i
ciuruim, la sfArgit, ne dim seama ci in caravani erau
numai banane Ei gem. Ne-am indopat cu dulce pen-
tru toati viafa...
- Prinseserim nigte duhi|... gi-i interogim: ,,LJn-
de-s depozitele militare?" Ticere. I-am luat pe doi
dintre ei in elicopter, cu noi: ,,Unde-s? Arati!" Nimic.
Pe unul l-am aruncat pe stAnci...
- Sd faci dragoste larinboi gi dupi rilzboi nu-i tot-
una... La rdzboi toate zici ci-s prima oari. ..
1 Denumire datd de soldalii sovietici mujahedinilor afgani, pres-
curtare de la cuvAntul duhman (,,du$man") din limba pa$tu