Proiect didactic

Imperiul Austriac.
Formarea Imperiului
dualist Austro-Ungar.

Elaborat de Antocica Rodica

profesoară de istoria românilor şi universală
grad didactic I

Antocica Rodica, profesoară de istoria românilor şi universală, grad didactic I

Profesor: Antocica Rodica

Tema Imperiul Austriac. Formarea Imperiului dualist Austro-Ungar

Clasa VIII

Timpul 45min

Subcompetenţe

 Utilizarea termenilor istorici în comentarea evenimentelor istorice din

epoca modern
 Explicarea cauzelor schimbărilor survenite pe parcursul epocii modern
Obiective operaţionale:
1. Să plaseze pe axa timpului anii indicînd importanţa lor istorică
2. Să explice noţiunile noi şi să alcătuiască cu ele enunţuri ce conţin adevăr
istoric
3. Să indice pe hartă Imperiul Austriac (capitalele,vecinii)

Metode şi procedeie :axa timpului, păiangen, explicarea noţiunilor, lucrul în

echipă,lucrul cu harta,comparaţia, tabel

Mijloace de învăţămînt: Harta”Europa în a II-a jumate a sec. XIX-lea”, manualul

de “Istorie universal”clasa VIII, tabla, caietul de istorie.

Desfăşurarea activităţii

Evocare

(captarea atenţiei) Găsiţi legătura dintre personalităţi şi state:(3min)

Alexandru Ioan Cuza Italia

Camillo Cavour Moldova

Giuseppe Garibaldi Franţa

Napoleon al III-lea Germania

Otto von Bismarck Ţara Românească

Antocica Rodica, profesoară de istoria românilor şi universală, grad didactic I

Cine au fost aceste personalităţi şi ce influenţă au avut ei în evoluţia statelor unde
au activat ?

Plasaţi pe axa timpului următorii ani şi indicaţi ce evenimente au avut lor în aceşti
ani ?(5min)

_________________________________________________________________

1848-1849, 1859, 1871,1860,1859-1870

1848-1849-răscoala paşoptistă

1859-unirea Ţărilor Româneşti, dubla alegere a lui Al.I.Cuza

1871-încoronarea lui WilhelmI în palatul oglinzilor din Wersailes

1860-răscoala populară din Palermo,marşul celor 1000 de cămăşi roşii

1859-1970- procesul unificării Italiei

Realizarea sensului

Tema Imperiul Austriac. Formarea Imperiului dualist Austro-Ungar

Explicarea noţiunilor:(4min) elevii scriu în caiete

Reacţiune - 1. Împotrivire politică și economică a claselor în declin față de orice

manifestare a progresului social; forțele sociale reacționare, ostile progresului. 2.
Noțiune de bază a ciberneticii, desemnând recepționarea de către organul de
comandă a unei informații despre comportarea organului de execuție sau despre
efectul acțiunii; conexiune inversă.

Neoabsolutism – politică promovată în Imperiul Habsburgic după revoluţia din

1848-1849 în interesul blocului promonarhist constituit din nobilime şi marea
burghezie, scopul ei era adaptarea feudalismului la dezvoltarea capitalistă a
imperiului austriac.

Imperiu multinaţional - imperiu în care naţiunile germană şi ungară erau politic

dominate, însă mai existau încă 12 naţionalităţi:bosniaci,cehi,
croaţi,evrei,italieni,polonezi,romîni, sîrbi, slovaci,sloveni, ţigani, şi ucraineni.
Antocica Rodica, profesoară de istoria românilor şi universală, grad didactic I
Compromis - Înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înțelegere
între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea
litigiului dintre ele.

Păiangen(5min)

Neoabsolutismul

habsburgic

concentrarea puterii de stat în miinele împăratului

adaptarea feudalismului la capitalism abolirea şerbiei şi împroprietărirea ţăranilor

regim politic autoritar construcţia căilor ferate, folosirea telegrafului

Lucrul în echipă (7min)

I - Formarea Imperiului Austro Ungar (Anexa1)

II – Componenţa etnică a Imperiului Austro-Ungar (Anexa 2)

III – Structura Imperiului (Anexa3)

Prezentarea informaţiei noi (6min)

Lucrul cu harta (5min) Elevii vor arăta la hartă Imperiul Austro Ungar, vor
atenţiona capitalele (Viena şi Budapesta),vor indica statele vecine.

Reflecţia

Folosind noţiunile noi alcătuiţi 4 enunţuri ce conţin adevăr istoric la tema dată.

Anii 1848-1916 sunt anii de domnie a lui Franz Iosif I, împăratul Austro-Ungariei.
Folosind manualul, plasaţi pe axa timpului 5 evenimente ce au avut loc în Imperiu
în această perioadă.

1851-abolirea Constituţiei
Antocica Rodica, profesoară de istoria românilor şi universală, grad didactic I
1850 Suprmarea barierilor vamale dintre Austria şi Ungaria

28.06.1867-formarea Imperiului Austro-Ungar

XII.1867-Adoptarea unei noi Constituţii

1853- înăbuşirea mişcării de eliberare naţională din Lombardia

1866- incheierea influienţei Austriei în Germania şi Italia

Extindere

Comparaţi sistemul de conducere a Imperiului Austro-Ungar cu cel al Franţei şi al

Angliei.

Imperiul Austro-Ungar Franţa Anglia

Antocica Rodica, profesoară de istoria românilor şi universală, grad didactic I

Anexa 1

Austro-Ungaria, cunoscută și ca Monarhia Dunăreană (în germană:

Donaumonarchie), nu s-a numit niciodată oficial „Imperiul Austro-Ungar”, ci
Kaiserreich und Königreich Österreich-Ungarn în [germană și Osztrák Birodalom
és Magyar Királyság în maghiară, adică "Imperiul austriac și regatul maghiar".
Austro-Ungaria a fost un stat dualist alcătuit, pe de o parte, din Cisleithania, adică
statele (regate, ducate etc.) din administrarea austriacă, aflate dincolo de râul
Leitha, din partea vestică și nordică a statului austro-ungar, și, pe de altă parte, din
Transleithania, adică statele aparținând Regatului Ungariei (la care a fost
încorporat în 1867 și Marele Principat al Transilvaniei).

Statul dualist s-a aflat sub conducerea împăraților dinastiei de Habsburg, care din
1527 adoptaseră și titlul de regi ai Ungariei. Astfel au survenit și denumirile
„Imperiul Cezaro-Crăiesc” sau „Dubla Monarhie” (în germană: Kaiserliche und
Königliche Doppelmonarchie - Monarhia dualistă imperială și regală). O
prescurtare des întâlnită a acestei denumiri este „K.u.K.” sau și „k.u.k.”, referitoare
nu numai la monarhie, ci și la statul Austro-Ungaria și epoca respectivă. Conform
etichetei monarhice, numele complet al federației era „Regatele și Țările
reprezentate în Consiliul Imperial și Țările Sfintei Coroane Ungare a lui Ștefan” (în
germană: Die im Reichsrat vertretenen Königreiche und Länder und die Länder
der heiligen ungarischen Stephanskrone).

Austro-Ungaria a fost întemeiată în urma unui compromis între burghezia

maghiară și monarhia habsburgică, cu scopul de a menține vechiul Imperiu
Austriac după înfrângerea suferită în Bătălia de la Königgrätz, în războiul din
anul 1866 contra Prusiei.

Antocica Rodica, profesoară de istoria românilor şi universală, grad didactic I

Anexa 2

Capitală Viena și Budapesta

germană și numeroase
limbi regionale (ex: cehă,
Limbă/limbi
slovenă) în Cisleithania,
maghiară în Ungaria
Formă de guvernare Monarhie
Împărat
 - 1848 -1916 Franz Josef I

Din punct de vedere etnic Austro-Ungaria era un imperiu multinațional, în

care națiunile germană și ungară erau politic dominante în jumătățile lor
(Cisleithania respectiv Transleithania). Celelalte douăsprezece naționalități erau:
bosniacii, cehii, croații, evreii, italienii, polonezii, românii, sârbii, slovacii,
slovenii, țiganii și ucrainenii), reprezentând două treimi din populația imperiului.
Secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea fiind o epocă de construcție a
identităților pe criteriu național, tensiunile existente între cele două națiuni
dominante și celelalte națiuni (îndeosebi italiană, română, ucraineană și sârbă) au
făcut din Austro-Ungaria un stat șubred și săpat de mișcări iredentiste.

În ciuda acestor dificultăți inerente structurii sale, în cei cincizeci și unu de ani de
existență ai imperiului (1867-1918) economia acestuia s-a dezvoltat (dar inegal
între regiuni), iar infrastructura a fost modernizată. Imperiul s-a dezintegrat însă
la sfârșitul Primului Război Mondial, ca urmare a incapacității celor două națiuni
dominante, germană și maghiară, de a găsi o soluție la revendicările celorlalte
naționalități din cadrul său, astfel încât acestea au preferat să formeze state
naționale proprii, sau, în cazul românilor, să întregească deja existentul stat
național, România.

În decembrie 1867 este doptată o nouă constituţie care proclama libertăţi politice şi
instituia un regim parlamentar.

Ambele părţi ale Imperiului alcătuiau o uniune personală, Fran Joseph I era
împărat al Austriei şi totodată rege a Ungariei. Celelalte naţiuni (cu excepţia celor
2 privilegiate : austriecii şi ungurii) n-au obţinut nimic de pe urma formării

Antocica Rodica, profesoară de istoria românilor şi universală, grad didactic I

Imperiului Austro-Ungar. În Imperiu s-a promovat o politică intensă de
germanizare şi maghiarizare forţată a minorităţilor

Anexa 3

Din punct de vedere constituțional, monarhia Austro-Ungară reprezenta o uniune a două

state: Austria și Ungaria, care aveau același suveran, apărare, finanțe și politică externă
comună. Fiecare din cele două state dispunea de un Parlament și un guvern propriu. De
asemenea, existau trei ministere comune ale celor două părți ale Imperiului: Apărarea,
Afacerile Externe și Finanțele. La fel, cele două părți ale Monarhiei aveau un guvern comun
(Consiliul Ministerial Comun), compus din monarh (Împărat-rege al Imperiului Austro-
Ungar), primii miniștri ai Austriei și Ungariei, cei trei miniștri care conduceau ministerele
comune, anumiți membri ai familiei imperiale. Fiecare parlament, cel de la Viena și cel de la
Budapesta, avea o delegație parlamentară care aproba cheltuielile Consiliului Ministerial
Comun. Exista, de asemenea, o delegație parlamentară comună a celor două parlamente.

Din Austria făceau parte teritoriile de azi ale Austriei, Sloveniei și Cehiei, nordul actualei Italii
(Trentinul, Trieste), sudul actualei Polonii cu orașul Cracovia, vestul Ucrainei cu orașele Lviv și
Cernăuți, Istria și Dalmația (partea de sud a litoralului croat). În cadrul Austriei din Imperiul
Austro-Ungar, teritoriile vechilor formațiuni feudale (ex: Regatul Boemiei, ducatele Carniola și
Carinthia, Galiția) beneficiau de o anumită toleranță culturală, ceea ce a permis, într-o mică
măsură, afirmarea identității naționale a cehilor, slovenilor, italienilor, polonezilor, românilor din
Bucovina și croaților din Dalmația.

Din Ungaria făceau parte actualele teritorii ale Ungariei și Slovaciei, teritorii din vestul Ucrainei
(regiunea Transcarpatia, zisă Rutenia Carpatică), jumătatea de nord-vest a României cu
Maramureșul, Crișana, Transilvania (din 1867) și Banatul, nordul actualei Sârbii (provincia
Voivodina) și nordul Croației și Sloveniei. Spre deosebire de partea austriacă, Ungaria era
administrată în mod centralizat, iar politica față de minorități a fost dominată de intenția
autorităților de la Budapesta de a maghiariza populațiile nemaghiare care alcătuiau majoritatea
procentuală în cadrul Regatului. Īn anul 1867, data inaugurării acestei politici ultranaṭionaliste în
partea ungară a Imperiului, Ungaria număra 13.579.000 locuitori. Dintre aceṣtia erau maghiari
numai 5.665.000 faṭă de 7.939.00 locuitori nemaghiari. În anul 1868, Croația (partea de nord a
actualului stat croat, fără orașul Rijeka/Fiume), a căpătat o anumită autonomie ungurii și croații
formând în partea ungară a imperiului un fel de sub-dualism peste celelalte naționalități, însă, de
facto, a rămas condusă tot de către administrația maghiară. În cadrul dublei monarhii, Ungaria
avea drept de autoguvernare (guvern și parlament propriu și o reprezentare în afacerile
imperiului), împreună cu landurile vestice și nordice ale Imperiului Austriac.

În anul 1878, „Dubla Monarhie” a căpătat un drept de administrare a Bosniei-Herțegovina,

teritoriu rămas, formal, sub suveranitatea Imperiului Otoman. Bosnia-Herțegovina a fost anexată
în anul 1908 și a fost administrată în comun de către cele două părți ale Imperiului.

Antocica Rodica, profesoară de istoria românilor şi universală, grad didactic I