Acizii nucleici sunt compuși macromoleculari, cu rol în stocarea și transmiterea informației
genetice. Ei sunt prezenți atât în organismele superoare, cât și în cele inferioare. Au fost descoperiți
în 1871 de F. Miescher, care i-a indicat prin termenul de nucleină, deoarece substanța dată a fost
descoperită în nucleu. În 1889 R. Altmann a stabilit că nucleina constă dintr-o proteină și un acid pe
care l-a numit acid nucleic.
Acizii nucleici sunt compu și macromoleculari, ce reprezint ă lan țuri polinucleotidice formate din
nucleotide.
Nucleotidul este constituit din: baza azotată , pentoză , rest de acid fosforic.
BAZELE AZOTATE Bazele azotate din componența acizilor nucleici reprezintă compuși
heterociclici aromatici derivați ai pirimidinei sau purinei.
Structura bazelor azotate pirimidinice
Structura bazelor azotate purinice:
Pentozele:
NUCLEOZIDE
Prin atașarea la una din cele 2 pentoze a unei baze purinice sau pirimidinice printr-o legătură N-
glicozodică rezultă nucleozida.
Purinele se leagă prin atomul sau N9 la atomul C1' al pentozei:
Pirimidinele se leag ă prin atomul sau N1 la atomul C1' al pentozei:
Denumirea nucleozidelor Nucleozidele purinice se termină în ”-zină”: adenozină și
guanozină ;Nucleozidele pirimidinice se termină în ”-dină”: citidină, uridină, timidină.
În funcție de componenta glucidică, se deosebesc:
1.Ribonucleozide
2.Dezoxiribonucleozide
Nucleotide Nucleotida –ester 5'-fosfat al nucleozidei.
Denumirea nucleotidelor
Pentru a denumi nucleotidele, se folosește denumirea nucleozidei, urmată de ”mono-”, ”di-” sau
”trifosfat”.
adenozin monofosfat (AMP); citidin difosfat (CDP); guanozin trifosfat (GTP).
În structura acizilor nucleici intră următoarele nucleotide:
Ribonucleotide (ribonucleozid-5'-monofosfa ţi):
- adenozin-5'-monofosfat (AMP, numit acid adenilic sau adenilat);
- guanozin-5'-monofosfat (GMP, numit acid guanilic sau guanilat);
- citidin-5'-monofosfat (CMP, numit acid citidilic sau citidilat);
- uridin-5'-monofosfat (UMP, numit acid uridilic sau uridilat).
Dezoxiribonucleotide (dezoxiribonucleozid-5'-monofosfa ţi):
- dezoxiadenozin-5'-monofosfat (dAMP, acid dezoxiadenilic, dezoxiadenilat);
- dezoxiguanozin-5'-monofosfat (dGMP, acid dezoxiguanilic, dezoxiguanilat);
- dezoxicitidin-5'-monofosfat (dCMP, acid dezoxicitidilic, dezoxicitidilat.
- dezoxitimidin-5'-monofosfat (dTMP, acid dezoxitimidilic, timidilat).
Nucleotidele îndeplinesc următoarele funcţii:
 intră ca unităţi monomere în alc ătuirea acizilor nucleici;
 intră în structura coenzimelor piridinnucleotidice (NAD+ şi NADP+), a celor flavinice (FMN,
FAD) şi a coenzimei A;
 intră în alCătuirea unor intermediari activaţi, ca de exemplu UDP-glucoza – intermediar în
biosinteza glicogenului, UDP-galactoza – intermediar în biosinteza glicoproteinelor, CDP-colina şi
CDP-colamina intermediari în biosinteza lipidelor;
 sunt efectori enzimatici: de exemplu AMP activează fosfofructokinaza, în timp ce ATP o inhibă
etc.
AMP-ciclic are rol reglator în numeroase procese biochimice, îndeplinind rolul celui de "al doilea
mesager" în mecanismul de acţiune hormonală, rol în stimularea transcripţiei, în reglarea
modificărilor post-sintetice ale unor proteine, în stimularea activităţii unor protein-kinaze etc.
GMP-ciclic are în general efecte contrarii AMP-ciclic.
ATP – donor universal de energie
GTP – donor de energie pentru biosinteza proteinelor
CTP – donor de energie pentru biosinteza lipidelor
UTP – donor de energie pentru biosinteza polizaharidelor
Acizii nucleici se împart în : Acid dezoxiribonucleic(ADN) și Acid ribonucleic(ARN)
Rolul acizilor nucleici în organismele vii este: păstrarea, transmiterea și expresia informației
genetice.
Acidul dezoxiribonucleic (ADN) – are funcții de stocare și de transmitere a informației genetice
Acizii ribonucleici (ARN) – sunt implicați în expresia informației genetice.
Distribuția acizilor nucleici în celulă:
ADN: 97-99% în nucleu,
1-3% în mitocondrii
ARN: 10% în nucleu, 15% în mitocondrii, 50% în ribozomi, 25% în hialoplasmă
ARN-ul constutie aproximativ 5-10% din masa celulei, iar ADN-ul – doar circa 1%
ADN alcătuieşte genomul tuturor organismelor procariote şi eucariote, precum şi al multor virusuri
(dezoxiribovirusuri).
ADN posedă structură: primară, secundară ,terţiară.

Structura primară a ADN-ului Secvența de nucleotide în catena polinucleotidică se nume ște
structura primară a acizilor nucleici Nucleotidele ce intră în componen ța ADN-ului sunt: dAMP,
dGMP, dCMP și TMP. În catena acidului nucleic, dou ă nucleotide sunt unite printr-o leg ătur ă 3'-5'-
fosfodiesterică:
ARNm – ARN mesager este o copie a informației genetice, conținute în gena din ADN. Rolul
ARNm este de a duce informația despre ordinea aminoacizilor în proteine de la gena localizată în
ADN spre ribozomi.
ARNt – ARN de transport are funcția de a transporta cei 20 de aminoacizi spre ribozom, locul de
sinteză a proteinelor. Fiecare din cei 20 de aminoacizi are cel puțin o moleculă de ARNt. ARNt –
este constituit din 74-93 nucleotide. ARNt – conține câteva baze azotate purinice și pirimidinice
modificate (de ex. – dihidrouracil și pseudouridină).
ARNt posedă:

• Brațul acceptor -
este locul de unire
selectivă a
aminoacizilor. La
capătul 5‘ a brațului
acceptor este o
guanozină fosforilată.
La cap ătul 3‘ este o
succesiune CCA
terminus cu o grupare
–OH liberă, la care se
atașează aminoacidul.
• Anticodonul
interacționează
complimentar cu
Nucleotidele sunt legate între ele prin legături fosfodiesterice și formează o catenă. Astfel, catena codonul din ARNm
polinucleotidică este constituită din resturi de pentoză și de fosfat legate între ele prin legături • Bucla D
fosfodiesterice, iar bazele azotate sunt legate lateral de resturile de pentoză prin legături N- (dihidrouridilic ă) -
glicozidice. Catena are direcție 5' →3': capătul său 5' conține rest fosfat, iar capătul 3' conține o responsabilă pentru
grupă hidroxil liberă.(PPT STRUCTURA) interacțiunea cu
Structura secundară a ADN-ului Structura secundară a ADN-ului constituie un dublu helix format enzima aminoacil-
din 2 catene antiparalele legate între ele prin legături de hidrogen între bazele azotate complimentare. ARNt-sintetaza.
Acest model al structurii secundare (modelul dublu-helicoidal) al moleculei de ADN a fost propus în • Bucla T (pseudouridinic ă) - interacționează cu ribozomul.
1953 de James D. Watson și Frances H.C. Crick
Proprietățile fundamentale ale structurii secundare a ADN-ului conform modelului Watson-
Crick:
-este un dublu helix de dreapta;
- partea externă hidrofilă a dublului helix este constituită din scheletul pentozo-fosfat;
- partea internă hidrofobă este alcătuită din baze azotate: A, T, G, C;
- o spiră include 10,5 perechi de baze azotate și are lungimea de 3,4 nm;
- lățimea dublului helix – 2,0 nm.
- Catenele sunt antiparelele
Cele două
catene de
ADN sunt
orientate în sens
opus: o
catenă are
direcția
5'→ 3‘, iar cea
de doua
3‘ → 5‘
-Catenele sunt

complimentare
Bazele pirimidinice și purinice sunt orientate în interiorul spiralei duble în așa fel, încât în fața unei
baze pirimidinice a unei catene stă o bază purinică a celeilalte catene și între ele apar legături de
gidrogen. Aceste perechi de baze se numesc complimentare (T-A, C-G)
Între adenină și timină se formează 2 legături de hidrogen, iar între guanină și citozină – 3.

Legitățile lui Chargaff 1. În acizii nucleici, conţinutul adeninei este egal cu al timinei (A=T), iar al
guaninei cu al citozinei (G=C); 2. În orice preparat de ADN independent de specie suma bazelor
purinice este egală cu suma bazelor pirimidinice (A+G=T+C) 3. Raporturile molare ale purinelor
față de pirimidine sunt aproape de1 (A=T și G=C), adică ele se află în cantități echimoleculare. 4.
Componenţa nucleotidică a DNA la aceeaşi specie nu se modifică odată cu vârstă, nu depinde de
regimul alimentar şi modificările mediului
Structura terțiară a ADN-ului ADN-ul în celul ă se asociaz ă cu proteinele, numite histone. El este
compactizat, are câteva nivele de compactizare și formeaz ă, în final, cromatina. Cromatina
compactizat ă complet formeaz ă cromozomul metafazic
Cromozomii umani Genomul uman conține circa 3 bilioane perechi de nucleotiide organizate în 23
perechi de cromozomi. Fiind despiralizat, ADN-ul con ținut în fiecare cromozom ar avea o lungime
de 1,7-8,5 cm.
Structura și funcțiile ARN-ului După structură ARN-ul, la fel ca şi ADN-ul, prezintă un polimer ce
constă din nucleotide unite una cu alta prin legătura fosfodiesterică între atomii de carbon ai ribozei
în poziţia 3' şi 5'. Nucleotidele ce intră în componența ARN-ului sunt: AMP, GMP, CMP și UMP.
Majoritatea ARN-ului în organismele vii se caracterizează printr-o structură monocatenară. Însă la
unele virusuri (virusul cancerigen al ţesuturilor plantelor) se întâlnesc molecule de ARN cu spirală
dublă care îndeplinesc rolul de purtător de informaţie genetică.
Există trei tipuri principale de ARN: • ARN ribozomal ‐ ARNr • ARN mesager – ARNm • ARN
de transport ‐ ARNt
Funcțiile ARN-ului: • structurală (ARNr); • transferul informației genetice (ARNm); • decodificarea
informației genetice (ARNt)
RNm – ARN mesager este o copie a informației genetice, conținute în gena din ADN.
Rolul ARNm este de a duce informația despre ordinea aminoacizilor în proteine de la gena localizată
în ADN spre ribozomi.