Actionari electrice-curs9 1

REGLAREA VITEZEI MOTORULUI DE CURENT CONTINUU CU EXCITAŢIE IN

DERIVAŢIE

Viteza unghiulară a motorului de curent continuu cu excitaţie în derivaţie se poate exprima

cu relaţia:
U Ra + R s
Ω= − Ia .
kΦ kΦ
Parametrii acesteia sunt: U, Rs, Φ.
Analizand această relaţie rezultă că reglarea vitezei se poate îndeplini în următoarele moduri:
a) prin modificarea rezistenţei echivalente RA = Ra + Rs a circuitului rotoric;
b) prin modificarea tensiunii de alimentare U;
c) prin modificarea fluxului magnetic de excitaţie Φ.

5.1. Reglarea vitezei prin modificarea rezistentei echivalente a circuitului rotoric

Modificarea rezistenţei echivalente a circuitului rotoric se poate executa prin înserierea unor
rezistoare de rezistenţă Rs cu înfăşurarea rotorică. Reostatele utilizate trebuie dimensionate pentru
funcţionarea în serviciu continuu. Ca şi la motorul asincron, nu se pot utiliza pentru reglarea vitezei
reostatele de pornire, dimensionate în general pentru un serviciu de scurtă durată.
Această metodă de reglare a vitezei se caracterizează prin aceea că la o încărcare dată cuplul
este constant. Intr-adevăr, fluxul magnetic rămane constant şi deci la Ia=const., M = kΦIa = const. In
aceste condiţii se produc pierderi aproximativ proporţionale cu gradul de rigiditate al caracteristicii
mecanice a motorului,
Ω0 − Ω
δ=
Ω0

Pentru demonstrarea acestei afirmaţii, să observăm că puterea absorbită de la reţea este:

P1 = UI a = kΦΩ 0 I a = MΩ 0
iar puterea mecanică la arbore (neglijand pierderile mecanice):
P2 = MΩ
Ω0
Eliminand cuplul electromagnetic în relaţiile de mai sus se obţine: P1 = P2
Ω
Pierderile de putere p2 în circuitul rotoric vor fi:
Ω0 Ω0 − Ω Ω
p2 = P1 − P2 = M (Ω 0 − Ω ) = MΩ N ⋅ = P2 N 0 δ
ΩN Ω0 ΩN

Ω
1−
Ω0 Ω
Pentru δ=0,5 (adica δ= = 0,5 ⇒ = 0,5 ) şi Ω0/ΩN=1,05, rezultă p2=
1 Ω0
Ω0 Ω P
P2N⋅1,05⋅0,5=0,525P2N sau la functionare nominala Ms=MN, P1N = P2 N ⇒ P2 N = N P1N = 1N .
ΩN Ω0 1,05
P1N
Inlocuind in p2 rezulta: p2 = 0,525 = 0,5 P1N . Aşadar, reducand viteza la Ω = 0,5Ω0 la cuplu
1,05
constant, jumătate din puterea absorbită de la reţea se transformă în putere termică în reostat.
Dacă maşina de lucru este ventilator (cuplul static variază proporţional cu pătratul vitezei) Ms=
2
cΩ — la care turaţia trebuie scăzută cu o treaptă din motive tehnologice — pierderile de putere din
circuitul rotoric sunt mult mai mici faţă de situaţia cand cuplul static este constant.
3 3 3
⎛ Ω ⎞ ⎛ Ω ⎞ P ⎛ Ω ⎞ Ω0
Dem: P2 = M s Ω = cΩ 3 = cΩ 3N ⎜⎜ ⎟⎟ = P2 N ⎜⎜ ⎟⎟ . P1 = MΩ 0 = 2 Ω 0 = P2 N ⎜⎜ ⎟
⎟ Ω ,
⎝ ΩN ⎠ ⎝ ΩN ⎠ Ω ⎝ ΩN ⎠

Vers.1.1—2007 Conf.dr.ing.Gaiceanu
Actionari electrice-curs9 2

2
⎛ Ω ⎞ Ω0
P1 = P2 N ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝ ΩN ⎠ ΩN
2 3 2
⎛ Ω ⎞ ⎛ Ω ⎞ ⎛ Ω ⎞
⎟⎟ (Ω 0 − Ω ) .
P2 N P
Pierderile: p = P1 − P2 = ⎜⎜ ⎟⎟ Ω 0 − P2 N ⎜⎜ ⎟⎟ = 2 N ⎜⎜
ΩN ⎝ ΩN ⎠ ⎝ ΩN ⎠ ΩN ⎝ ΩN ⎠
Derivata pierderilor:
2
Ω ⎛ Ω ⎞
dp P
= 2 2N (Ω 0 − Ω ) − P2 N ⎜⎜ ⎟⎟ si facand
dp
= 0 , rezulta viteza pentru care
dΩ Ω N (Ω N )2 ΩN ⎝ ΩN ⎠ dΩ
2
pierderile sunt maxime: Ω cr = Ω 0 .
3
2
⎛ 2 ⎞
Ω0
P2 N ⎜⎜ ⎟ 2
⎛ ⎞
Pierderile maxime sunt: p = 3 ⎟ ⎛⎜ Ω 0 − 2 Ω 0 ⎞⎟ . Dar din P1 = P2 N ⎜ Ω ⎟ Ω 0 , se obtine
ΩN ⎜ ΩN ⎟ ⎝ 3 ⎠ ⎜Ω ⎟ Ω
⎜ ⎟ ⎝ N⎠ N
⎝ ⎠
2
⎛ Ω ⎞ ΩN 1
P2 N = P1 ⎜ N ⎟ . Prin urmare, pierderile maxime devin: p = P1
⎝ Ω ⎠ Ω 0 3

Concluzie: In acest caz pierderile din acest circuit au un maximum

1
pentru viteza unghiulară Ω = (2/3)Ω0. Pierderile maxime sunt de numai p = P1
3
sau 0,172P2N=pmax.

Metoda reostatică serie de reglare a vitezei este aşadar o metodă cu pierderi.

Prin această metodă nu se modifică viteza de funcţionare în gol ideală; reglarea
vitezei este posibilă numai în domeniul vitezelor inferioare celei de bază.
La introducerea unei rezistenţe serie (fig.5.21.a) acţionarea
funcţionează pe caracteristici reostatice (fig.5.21.b) şi se pot obţine următorii indici de reglaj:
- gama de reglare 2:1...3:1 şi depinde de sarcină;
ΔΩ 0
- raportul = 0 ceea ce arată că nu se poate face reglaj de viteză la funcţionarea în gol;
ΔΩ s
ΔΩ
- fineţea reglajului depinde de modul în care se modifică rezistenţa de reglaj;
ΔM s
ΔΩ
- raportul creşte odată cu creşterea rezistenţei suplimentare, rigiditatea caracteristicilor
ΔM s
mecanice fiind înrăutăţită;
- reglajul de viteză este monozonal pentru viteze mai mici decât cele de bază;
- randamentul metodei este înrăutăţit deoarece prin această metodă se produc pierderi
suplimentare pe rezistenţa de reglaj.

Domeniul de reglare este de 2 : 1. Fineţea reglării depinde de numărul de trepte ale reostatelor
utilizate; putem realiza o reglare practic continuă cu reostate bobinate cu cursor, evident pentru puteri
nominale reduse ale motorului. Creşterea rezistenţei rotorice echivalente face ca rigiditatea
caracteristicilor mecanice obţinute să scadă.

Observatii:

1) Metoda se recomandă dacă gama de reglaj cerută este mică, iar funcţionarea pe caracteristica
artificială dureaza putin;
2) Necesitatea reglării vitezei la cuplu constant este evidentă cand este vorba de instalaţii de
tracţiune electrică, laminoare, maşini-unelte etc.
3) Această metodă de reglare a vitezei se caracterizează prin : a) putere utilă P2 = ΩMs ≈ ΩM
proporţională cu viteza de rotaţie, cu atat mai scăzută, cu cat viteza de rotaţie este mai mică, în
timp ce puterea absorbită P1 = UAIA este constantă, deci randament din ce în ce mai slab la
viteze din ce în ce mai reduse;

Vers.1.1—2007 Conf.dr.ing.Gaiceanu
Actionari electrice-curs9 3

4) răcirea maşinii din ce în ce mai dificilă spre viteze mici de rotaţie din cauza ventilaţiei din ce
în ce mai slabe a motorului;
5) limite de reglarea vitezei, cu atat mai largi, cu cat cuplul este mai mare;
6) o comutaţie mai bună la viteze mai mici;
7) metoda este foarte neeconomică prin pierderea importantă de putere în rezistenţa Rs,
impunand, în consecinţă, investiţii relativ importante, rezistenţa Rs fiind voluminoasă şi relativ
scumpă;
8) se poate varia viteza numai într-un singur sens şi anume sub Ω0;
9) Bineînţeles, rezistenţa Rs nu este totuna cu rezistenţa de pornire. Rezistenţa Rs de reglare a
vitezei trebuie calculată pentru lungă durată, ea putand rămane permanent în circuitul
motorului. Ea poate fi utilizată şi ca rezistenţă de pornire, în schimb nu este permisă
întrebuinţarea rezistenţei de pornire ca rezistenţă de reglare.

5.2 Determinarea parametrilor pentru reglarea vitezei prin modificarea tensiunii de alimentare
a rotorului

Metoda se recomandă dacă reglarea trebuie făcută in limite largi, cu frecvenţă mare şi dacă
timpul de funcţionare pe caracteristici artificiale este mare.
Principial există două posibilităţi de comandă a tensiunii de alimentare a indusului:
5.2.1 Comanda continuă cu ajutorul unei tensiuni constante în timp şi variabilă ca valoare în funcţie
de viteza dorită;
5.2.2. Comanda în impulsuri, tensiunea de alimentare a. indusului având valoarea nominală dar este
aplicată la intervale de timp variabile în funcţie de viteza dorită.
5.2.1 Reglarea vitezei prin modificarea valorii tensiunii rotorice, se face alimentând indusul de la sursa
de tensiune variabilă (fig.5.19.a): maşini electrice rotative, redresoare comandate, amplificatoare
electronice.
Acţionarea funcţionează pe caracteristici de tensiune (fig.5.19.b) putându-se obţine următorii indici de
calitate ai reglajului de viteză:
- gama de reglare 10 : 1 pentru viteze inferioare vitezei de bază şi cel mult 2 : 1 pentru viteze
superioare vitezei de bază; nu depinde de sarcină;
ΔΩ 0
-raportul = 1 arată că reglarea vitezei se poate face atât la funcţionarea în sarcină cât şi la
ΔΩ s
funcţionarea în gol;
-coeficientul de fineţe Kf=l deoarece aproape toate sursele de tensiune variabilă permit
modificarea fină a tensiunii de ieşire;
-reglajul de viteză este bizonal;
ΔΩ
-raportul are aceeaşi valoare pentru toate caracteristicile mecanice rezultând că prin
ΔM s
această metodă nu se modifică rigiditatea caracteristicilor mecanice.
-randamentul metodei de reglare este bun, pierderile suplimentare care
apar fiind mici;
-cheltuielile de investiţii sunt mari;
-sarcina admisibilă Mad = k•(Φ)N IN = MN, deci reglarea vitezei se face
la cuplu constant.

5.2.2. Reglarea vitezei prin impulsuri.

Principiul metodei se bazează pe alimentarea indusului

(fig.5.20.a) cu impulsuri de tensiune de amplitudine constantă, în mod
obişnuit egală cu tensiunea nominală a motorului (fig.5.20.b). în
intervalul de timp activ ta rotorul este alimentat cu tensiunea maximă şi
acţionarea accelerează iar în intervalul de pauză tp rotorul nu este
alimentat şi acţionarea decelerează sub acţiunea cuplului static, în
ipoteza că acesta se opune mişcării. Continuitatea circuitului indusului
este asigurată de dioda V de regim liber. în acest interval se preia
energia înmagazinată în câmpul magnetic al motorului şi al bobinei de

Vers.1.1—2007 Conf.dr.ing.Gaiceanu
Actionari electrice-curs9 4

filtrare. Prezenţa diodei V uşurează regimul de comutaţie al contactorului static CS, realizat cu
tiristoare sau tranzistoare.
Considerând că în intervalul ta variaţia vitezei este ΔΩ1, iar în intervalul tp, ΔΩ2 şi punând
condiţia:
|ΔΩ1|=|ΔΩ2|
rezultă că viteza sistemului se modifică în jurul unei valori medii Ωmed, funcţionarea fiind
cvasistaţionară.
Metoda se utilizează la reglarea vitezei echipamentelor mobile (vehicule de transport care
dispun de surse proprii de energie de c.c.) precum şi la acţionările de mică putere. Gama de reglare
poate fi 4/1...5/1.
Randamentul metodei este bun deoarece practic nu se introduc pierderi suplimentare.
Investiţiile depind de puterea motorului de acţionare, fiind însă relativ scăzute. Se precizează
că există scheme care, pe baza unor configuraţii cu mai multe CS, asigură funcţionarea în două sau
patru cadrane.

5.3 Determinarea parametrilor pentru reglarea vitezei prin modificarea fluxului de excitaţie

Pentru modificarea curentului de excitaţie se utilizează un reostat de câmp introdus în serie cu

înfăşurarea de excitaţie pentru motoarele de mică putere sau o sursă de tensiune variabilă, pentru
motoarele cu puterea circuitului de excitaţie mai mare de 500 W (fig.5.24).

Prin această metodă se obţin următorii indici de calitate ai reglajului de viteză:

- gama de reglare 2:1 fiind limitată de solicitările mecanice la care sunt supuse capetele
frontale ale bobinajului motorului precum şi înrăutăţirea comutaţiei;
ΔΩ 0
- raportul >1 deci se poate face reglaj de viteză la sarcină redusă şi la
ΔΩ s
funcţionarea în gol;
- coeficientul de fineţe Kf ≅ 1 reglajul facându-se în circuite de curenţi slabi;
- reglajul este monozonal pentru viteze mai mari decât viteza de bază;
ΔΩ
ΔM s
- raportul creşte odată cu diminuarea fluxului deci rigiditatea
caracteristicilor mecanice este înrăutăţită;
- randamentul metodei este bun deoarece practic nu apar în circuitul de excitaţie
pierderi suplimentare specifice metodei;
- cheltuielile de investiţii sunt mici;
- sarcina admisibilă Mad = kΦIN < MN, adică la diminuarea fluxului de excitaţie este
necesară reducerea cuplului rezistent astfel încât curentul din indus să nu depăşească
valoarea nominală (fig. 5.25).

Vers.1.1—2007 Conf.dr.ing.Gaiceanu