Tractor

Cercetări privind optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole
CUPRINS
Prefaţă........................................................................................................ 3 7
1. Stadiul actual şi tendinţe în domeniul construcţiei de tractoare agricole............... 5 9
1.1. Rolul şi importanţa tractoarelor agricole............................................................ 5 9
1.2. Istoricul dezvoltării tractoarelor agricole............................................................. 6 10
1.3. Clasificarea tractoarelor agricole......................................................................... 9 14
1.4. Stadiul actual în domeniul construcţiei şi indicatorii tehnico-economici ai
10 19
tractoarelor agricole.......................................................................................................
1.5. Dotarea agriculturii româneşti cu tractoare......................................................... 12 36
1.6.Tendinţe în construcţia de tractoare agricole........................................................ 13 37
Stadiul actual şi direcţii de evoluţie în domeniul mentenanţei tractoarelor
2. 14 39
agricole ...........................................................................................................................
2.1. Cauzele scăderii capacităţii de lucru a tractoarelor agricole................................ 14 41
2.2. Bazele teoretice ale degradării stării tehnice a tractoarelor agricole................... 14 42
2.3. Necesitatea şi importanţa activităţii de mentenanţă pentru tractoarele agricole.. 21 68
3. Necesitatea, obiectivele şi metodica generală a lucrării............................................. 24 109
3.1.Necesitatea lucrării de doctorat............................................................................. 24 109
3.2.Obiectivele lucrării de doctorat............................................................................ 25 110
3.3.Metodica generală de cercetare............................................................................ 25 110
4. Contribuţii teoretice la optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole.................. 27 113
4.1.Stadiul actual şi evoluţii privind optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole. 27 113
4.2. Instrumentul matematic al mentenabilităţii......................................................... 29 122
4.3.Metode de optimizare a activităţii de mentenanţă a tractoarelor agricole........... 30 126
4.4.Elaborarea programelor de optimizare a mentenanţei tractoarelor agricole....... 32 128
4.5. Cazuri şi programe de optimizare a mentenanţei tractoarelor agricole............. 46 145
5. Cercetări experimentale privind mentenanţa tractoarelor agricole...................... 52 173
5.1.Obiectivele cercetărilor experimentale............................................................... 52 173
5.2.Obiectele cercetărilor experimentale................................................................... 52 173
5.3.Metodica cercetărilor experimentale................................................................... 53 176
5.4.Aparatura utilizată la cercetările experimentale.................................................. 53 176
5.5.Desfăşurarea cercetărilor experimentale.............................................................. 54 178
5.6. Prelucrarea, analiza şi interpretarea rezultatelor cercetării experimentale......... 61 188
5.7.Compararea rezultatelor cercetărilor teoretice şi experimentale......................... 70 211
6. CONCLUZII FINALE.................................................................................................. 72 217
6.1.Concluzii generale................................................................................................ 72 217
6.2.Concluzii privind cercetările teoretice şi experimentale..................................... 73 220
6.3.Contribuţii personale .......................................................................................... 78 226
6.4.Direcţii viitoare de cercetare................................................................................ 79 226
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................... 80 227
ANEXE.......................................................................................................................... 82 233
Autor: Ing. Alin Nicolae FODOR 1 Conducător ştiinţific: Prof.univ.dr.ing. Gheorghe Brătucu
CONTENTS
Foreword.................................................................................................... 3 7
1. Current status and trends in the construction of agricultural tractors 5 9
1.1. The role and importance of agricultural tractors................................................ 5 9
1.2. History wheeled agricultural development.......................................................... 6 10
1.3. Classification of agricultural tractors................................................................... 9 14
1.4. Current stage in the construction and technical-economic indicators of
10 19
agricultural tractors.........................................................................................................
1.5. Romanian agriculture tractors facilities.............................................................. 12 36
1.6. Trends in the construction of agricultural tractors.............................................. 13 37
Current status and trends of evolution in the maintenance of
2. 14 41
agricultural tractors...................................................................................
2.1. Causes of decreased work capacity of agricultural tractors................................ 14 41
2.2. Theoretical degradation technical state agricultural tractors............................... 14 42
2.3. The need and importance of maintenance activity for agricultural tractors........ 21 68
3. Necessity, objectives and general method of work.................................. 24 98
3.1. Necessity of doctoral thesis................................................................................ 24 109
3.2. Objectives of doctoral thesis.............................................................................. 25 109
3.3. General methodology of research....................................................................... 25 110
Theoretical contributions to agricultural tractors maintenance
4. 27 110
optimization..........................................................................................
4.1. Current stage developments on optimizing maintenance and agricultural
27 113
tractors ............................................................................................................................
4.2. Mathematical tool of maintenance...................................................................... 29 113
4.3. Optimization methods of maintenance work of tractors..................................... 30 122
4.4. Development optimization programs maintenance agricultural tractors............ 32 126
4.5. Cases and maintenance programs for efficiency of agricultural tractors............ 46 128
5. Experimental research on the maintenance of agricultural tractors... 52 145
5.1. Objectives of experimental research................................................................... 52 173
5.2. Objects of experimental research....................................................................... 52 173
5.3. Methodology of experimental research.............................................................. 53 173
5.4. Devices used in experimental research.............................................................. 53 176
5.5. Development of experimental research.............................................................. 54 176
5.6. Processing, analyzing and interpretation of experimental research results........ 61 178
5.7. Comparison between theoretical and experimental research results................ 70 188
6. Final conclusions........................................................................................ 72 211
6.1. General conclusions............................................................................................ 72 217
6.2. Conclusions on theoretical and experimental research....................................... 73 217
6.3. Personal contributions........................................................................................ 78 220
6.4. Future research directions ................................................................................... 79 226
References.................................................................................................. 80 226
Attachments............................................................................................... 82 227
PREFAŢĂ
Tractoarele agricole au devenit în ultimii ani din ce în ce mai perfecţionate şi complexe din
punct de vedere constructiv şi funcţional. Motivele acestei dezvoltări sunt, printre altele, cerinţele
impuse de agricultură pentru folosirea acestora, în sensul unei capacităţi mari de lucru, care să
realizeze indici ridicaţi ai calităţii lucrărilor efectuate, dorinţa utilizatorilor de a dispune de un
confort sporit la conducerea, reglarea şi deservirea tractoarelor agricole şi necesitatea obţinerii de
către operator a unui volum sporit de informaţii asupra procesului de lucru executat şi asupra
stării tehnice a componentelor. Scopul final al măsurilor de perfecţionare este, desigur,
îmbunătăţirea economicităţii lor în exploatare.
Procesul de creştere a complexităţii tractoarelor agricole măreşte volumul de activităţi pentru
controlul funcţionării lor în lucru, dar, în acelaşi timp, şi volumul de activitate pentru
supravegherea (controlul) stării tehnice a sistemelor tehnologice de lucru, chiar dacă a crescut
fiabilitatea componentelor luate separat.
De aceea, este raţional ca, pe lângă măsurile de perfecţionare constructivă şi funcţională,
producătorii de tractoarelor agricole să se preocupe din ce în ce mai mult şi de mărirea fiabilităţii
şi disponibilităţii lor, în vederea reducerii la minim a timpului de imobilizare al acestora pentru
eliminarea defecţiunilor. Creşterea fiabilităţii şi disponibilităţii tractoarelor agricole este nemijlocit
legată de asigurarea unui sistem de mentenanţă optim sub aspect tehnic şi economic, care se poate
realiza printr-un management corespunzător al prestaţiilor şi intervenţiilor asupra fiecărui tractor.
Mentenabilitatea tractoarelor agricole este pusă în evidenţă la adevărata sa valoare numai în
perioada de exploatare, de aceea este necesară existenţa unui sistem informaţional bine organizat,
bazat pe o largă activitate de urmărire a tractoarelor şi componentelor acestora în exploatare,
codificarea informaţiilor şi prelucrarea acestora pe calculator, pe baza unor soft-uri adecvate.
Tractorul modern a devenit o confluenţă a celor mai recente realizări tehnice în domeniile
mecanic, hidraulic, electric, electronic, iar mai nou şi în domeniul IT. Consumurile specifice
energetice ale acestor tractoare sunt îmbunătăţite în mod continuu, iar fiabilitatea lor se ridică la
performanţe de neimaginat cu câteva decenii în urmă. Aceste performanţe se valorifică la nivel
superior numai printr-un sistem de mentenanţă adecvat. Simultan cu creşterea puternică a
preţurilor tractoarelor agricole s-au redus o parte din lucrările de mentenanţă, în schimb au
devenit mai scumpe materialele pentru întreţinerile tehnice, iar manopera necesară activităţilor de
mentenanţă este tot mai scumpă.
Din aceste considerente studiile dedicate optimizării mentenanţei tractoarelor agricole au în
prezent o amploare tot mai mare, încercându-se găsirea soluţiilor tehnico-organizatorice pe baza
cărora să se asigure un optim al costurilor cu care folosirea tractorului încarcă costul final al
produselor agricole.
Lucrarea este structurată pe 6 capitole, cuprinde 246 pagini, 147 figuri, 265 relaţii
matematice şi 45 tabele, 5 anexe, precum şi o listă bibliografică cu 161 de titluri. Rezumatul
lucrării în limba engleză, reprezintă o obligaţie legală pentru fiecare teză de doctorat, ca şi CV-
urile în limbile română şi engleză.
În capitolul 1, intitulat „Stadiul actual şi tendinţe în domeniul construcţiei de tractoare

agricole” se prezintă mai întâi rolul şi importanţa tractoarelor agricole, istoricul dezvoltării,
structura generală şi tendinţele de evoluţie ale acestora, toate aceste elemente fiind necesare pentru
asigurarea unei mentenanţe capabile să confere tractoarelor o disponibilitate maximă pentru
efectuarea lucrărilor agricole.
Capitolul 2 intitulat „Stadiul actual şi direcţii de evoluţie în domeniul mentenanţei
tractoarelor agricole” începe prin prezentarea cauzelor scăderii capacităţii de lucru a tractoarelor
agricole, după care se prezintă pe larg bazele teoretice ale degradării stării tehnice a acestora. În
vederea restabilirii şi menţinerii stării de funcţionare a tractoarelor se evidenţiază rolul şi
importanţa mentenanţei, prin toate implicaţiile teoretice şi practice ale acesteia. Se constată mutaţii
semnificative în domeniul mentenanţei tractoarelor, atât la nivelul materialelor de întreţinere,

echipamentelor tehnice folosite, cât şi al calificării forţei de muncă. Se remarcă şi faptul că fiecare
firmă importantă care comercializează tractoare pe piaţa românească îşi are organizat un sistem de
mentenanţă specific, pe care îl aplică cu rigurozitate.
În capitolul 3, intitulat „Necesitatea şi obiectivele lucrării de doctorat”se precizează
necesitatea acestei teze de doctorat, obiectivele urmărite, precum şi metodica generală de cercetare
abordată în lucrare.
Capitolul 4, intitulat „Contribuţii teoretice la optimizarea mentenanţei tractoarelor
agricole” prezintă o analiză a conceptului de optimizare aplicat mentenanţei tractoarelor agricole,
după care se studiază metodele utilizate la rezolvarea acestui aspect. De mare interes teoretic este
elaborarea unor programe de optimizare a activităţii de mentenanţă şi a duratei optime de
menţinere în exploatare a tractoarelor agricole.
Capitolul 5, denumit „Cercetări experimentale privind mentenanţa tractoarelor agricole”
are o importanţă deosebită prin amploarea cercetărilor desfăşurate în laborator, referitoare la
caracteristicile fizico-chimice ale uleiurilor utilizate în activitatea de mentenanţă a tractoarelor
agricole, modificările suferite de acestea şi informaţiile pe care le pot furniza asupra stabilirii
duratelor optime între două înlocuiri succesive ale lor. Cercetările experimentale în exploatare s-au
efectuat pe 4 loturi de câte 10 tractoare, care au fost exploatate în condiţii de lucru diferite. Prin
înregistrarea tuturor căderilor şi costurilor specifice mentenanţei acestora s-au putut evidenţia
perioadele optime de menţinere a lor în funcţiune sau de refacere a stării tehnice a acestora.
În capitolul 6, intitulat „Concluzii finale” sunt sintetizate rezultatele cercetărilor teoretice şi
experimentale din prezenta lucrare de doctorat, se precizează contribuţiile personale ale autorului
şi se sugerează direcţiile pe care se pot continua cercetările la această temă.
Lucrarea de doctorat a fost realizată sub îndrumarea ştiinţifică a domnului prof. univ. dr.
ing. Gheorghe BRĂTUCU, căruia îi adresez mulţumiri pentru sprijinul, încrederea şi înalta
competenţă cu care m-a îndrumat la elaborarea acestei teze de doctorat.
Adresez, de asemenea, mulţumiri cadrelor didactice şi doctoranzilor din cadrul Facultăţii de
Alimentaţie şi Turism din Universitatea Transilvania Braşov, care pe toată perioada elaborării tezei
de doctorat, în activitatea de pregătire şi susţinere a examenelor şi referatelor la doctorat, au fost
alături de mine.
Adresez mulţumiri domnilor prof. univ.o. dr. ing. Iosif COJOCARU şi prof. univ.o. dr.ing.
Nicolae BRIA din cadrul INMA Bucureşti pentru sugestiile oferite, sprijinul în documentare şi în
publicarea unor articole pe domeniul tezei de doctorat .
Mulţumesc grupului de firme Rompetrol şi specialiştilor Petromidia – Năvodari, prin
reprezentanţii laboratoarelor de expertiză tehnico-chimică Rominserv, pentru realizarea analizelor
de ulei prelevate de la tractoarele monitorizate, în vederea stabilirii unor concluzii pertinente
vizând mentenanţa predictivă a tractoarelor agricole.
Mulţumesc grupului de firme New Holland, prin reprezentantul acesteia dr. ing. Florin
NEACŞU, dar şi a colectivelor de ingineri şi specialişti din România, care mi-au oferit
posibilitatea accesului în reprezentanţele şi punctele de lucru, a preluării de date specifice
mentenanţei tractoarelor, a executării de vizite în service-urile, depozitele şi parcurile de tractoare.
Nu în ultimul rând, mulţumesc soţiei şi familiei mele pentru sprijinul moral şi afectiv, pentru
grija şi înţelegerea de care au dat dovadă pe tot parcursul elaborării acestei teze de doctorat.
Braşov, decembrie 2011 Alin Nicolae FODOR
1. STADIUL ACTUAL ŞI TENDINŢE ÎN DOMENIUL CONSTRUCŢIEI DE

TRACTOARE AGRICOLE
1.1.Rolul şi importanţa tractoarelor agricole

Agricultura modernă are la bază câteva „revoluţii” care s-au manifestat în principal în secolul al
XX – lea, cele mai importante dintre acestea referindu-se la aspectele biologice, de mecanizare a
lucrărilor, de combatere a bolilor şi dăunătorilor, de perfecţionare a tehnologiilor de lucru etc., ale
acesteia. Rezultatele superioare se obţin numai în contextul acţiunii simultane a aspectelor
specificate, fapt care a permis creşterea spectaculoasă a recoltelor, înlăturarea în mare măsură a
spectrului foametei pentru cei peste 7 miliard de locuitori ai Terrei şi îmbunătăţirea considerabilă a
condiţiilor de muncă şi trai a lucrătorilor din agricultură [41], [86].
Orice referire la mecanizarea lucrărilor agricole trebuie să înceapă de la tractor, ca sursă
energetică principală pentru cea mai mare parte a utilajelor agricole. Trebuie înţeles faptul că
tractorul separat de celelalte maşini agricole sau mijloace de transport nu prezintă interes,
importanţa sa manifestându-se în cadrul sistemelor tehnice de o extremă diversitate, în a căror
componenţă este inclus. În ferma tradiţională tractorul a preluat cu mult succes obligaţiile unui mare
număr de oameni şi animale, ceea ce a făcut ca la nivel mondial forţa de muncă ocupată în
agricultură să se reducă permanent, iar producţiile agricole să crească necontenit [60], [61].
Dacă la începuturile sale tractorul era folosit pentru tractarea unor maşini agricole simple,
ulterior misiunile sale s-au înmulţit şi au devenit tot mai complexe, în strictă corelaţie cu creşterea
complexităţii maşinilor agricole. În momentul de faţă tractoarele sunt echipamentele tehnice
principale din componenţa sistemelor pentru pregătirea patului germinativ, semănat, întreţinerea
culturilor şi fertilizat şi sunt folosite tot mai puţin la lucrările de recoltat, unde maşinile
autopropulsate câştigă tot mai mult teren [73], [122].
Un rol deosebit îl au tractoarele agricole la transporturile primare din ferme, aderenţa mai bună
cu solul, capacitatea de trecere mai mare şi alte caracteristici constructive impunându-l atunci când
mijloacele de transport clasice nu se pot utiliza. Se consideră că circa 70% din transporturile
agricole interne din perioadele de toamnă-iarnă-primăvară se execută cu sisteme de tip tractor-
remorcă, în diferite variante, în timp ce pe perioada de vară ponderea utilizării tractoarelor la
transportul agricol se reduce la circa 30% [40].
Nu trebuie neglijată sub nicio formă importanţa tractoarelor agricole şi la alte lucrări specifice
fermelor şi gospodăriilor din localităţile rurale. Este vorba de lucrările de aprovizionare cu materii
prime şi materiale, unele lucrări de îmbunătăţiri funciare, majoritatea activităţilor din zootehnie etc.
Chiar şi multe lucrări de pregătire şi întreţinere a spaţiilor verzi din localităţile urbane folosesc cu
succes tractoare agricole [49], [81].
Faţă de tractoarele existente la începutul secolului al XX-lea, tractoarele moderne au putut să-
şi extindă gama de aplicaţii datorită adaptării permanente şi rapide la noile evoluţii socio-economice
generale şi ale agriculturii şi mediului rural, în special [101], [121].
S-a avut în vedere dotarea acestora cu cele mai moderne mecanisme şi sisteme utilizate în alte
domenii ale tehnicii (controlul automat al reglajelor, diagnosticarea unor situaţii neconforme etc.),
prin care indicatorii de bază ai tractoarelor să se poată situa în permanenţă la valorile optime [55].
În acelaşi timp aspectele ergonomiei muncii tractoristului au fost în centrul preocupărilor
proiectanţilor şi fabricanţilor de tractoare, ceea ce face ca în prezent cabinele cestora să fie
climatizate, scaunele să asigure confortul necesar unei activităţi desfăşurată zilnic pe toată durata
anului, eforturile fizice şi psihice necesare diferitelor comenzi să fie minime etc. [80].
Trebuie remarcat şi faptul că preţurile tractoarelor moderne sunt foarte ridicate, ceea ce
permite accesul la astfel de echipamente doar pentru o parte redusă a fermierilor din România, cei
mai săraci dintre aceştia folosind încă tractoare uzate fizic şi moral, mai puţin economice şi fără
pretenţii referitoare la confortul operatorului în timpul lucrului [1], [56].
Un câştig de cea mai mare importanţă datorat tractoarelor se referă la posibilitatea încadrării
tot mai precise a lucrărilor agricole în perioadele calendaristice optime, care uneori se reduc la
numai câteva zile. Faptul că un singur tractorist poate asigura într-o campanie agricolă pregătirea
patului germinativ pe suprafeţe care tind către 1000 hectare, semănarea acestora în câteva zile,
fertilizarea şi combaterea dăunătorilor la momentele necesare etc. era de neconceput cu 50...60 de
ani în urmă [99], [105].
Prin câştigul în domeniul productivităţii muncii şi calităţii lucrărilor agricole se anulează
creşterea cheltuielilor acestora provocate de ponderea însemnată a amortismentului tractoarelor în
totalul cheltuielilor aferente unei culturi agricole [116], [155], [159].
1.2.Istoricul dezvoltării tractoarelor agricole
Înainte de a ajunge la perfecţionarea tehnică actuală, tractorul a parcurs un drum de dezvoltare

lung şi complex, fiind rezultatul unui întreg proces evolutiv al tehnicii. Momentul apariţiei
tractorului este strâns legat de descoperirea şi perfecţionarea maşinii cu abur şi a motoarelor cu
ardere internă. Primele tractoare pe roţi cu motor cu abur au apărut în Anglia şi Franţa, în deceniul
al patrulea, al secolului al XIX-lea şi au fost folosite în armată şi transporturi [84].
Momentul apariţiei tractorului este strâns legat de descoperirea şi perfecţionarea maşinii cu
abur şi a motoarelor cu ardere internă.
Primele tractoare pe roţi cu motor cu abur (fig. 1.1) au apărut în Anglia şi Franţa, în deceniul al
patrulea al secolului al XIX-lea şi au fost folosite în armată şi transporturi. La jumătatea acestui
secol au început să se folosească în agricultură, mai întâi pentru antrenarea batozelor şi apoi, au
trecut la înlocuirea tracţiunii cu animale a uneltelor de pregătire a solului, de semănat, de recoltat
etc.
Fig. 1.1. Tractor cu motor cu abur Fig. 1.2. Tractor fabricat în anul 1910
(http://www.sznm.ro) (www.clasiccar.3xforum.ro)
Către sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea au început să se

construiască tractoare cu motoare cu combustie internă (de exemplu firma lui Hart Parr, în S.U.A.,
tractorul lui Mamin în Rusia). Astfel, în primăvara anului 1908 fermierii din S.U.A. posedau circa
300 tractoare agricole, în 1909 circa 600, iar în 1910 se utilizau peste 2000 de tractoare.
Primele tipuri de tractoare erau foarte grele (cele cu motor cu abur aveau o greutate specifică
de 3260...4350 N/kW, iar cele cu motoare cu ardere internă 2180...3260 N/kW). Diametrul roţilor
motoare era adesea peste 2,5 m. Se foloseau transmisii deschise (la început cu un singur raport de
transmitere, apoi cu două), iar răcirea motorului se făcea cu turn de răcire (fig. 1.2).
Primul război mondial a avut un efect foarte pronunţat asupra dezvoltării şi utilizării
tractoarelor agricole. Pe de o parte, se manifesta o criză serioasă de forţă de muncă, iar pe de altă
parte se impunea o creştere considerabilă a producţiei agricole. Ca urmare, un număr foarte mare
de fabricanţi au produs între 200...300 de tipuri de tractoare (tractorul cel mai important avea
puterea medie de 7...11 kW la bara de tracţiune şi de 15... 22 kW la roata de curea).
Construcţia de tractoare, ca ramură a industriei există din anul 1917, când uzinele Ford din
S.U.A. au început producţia de masă a acestora. În anul 1920, în S.U.A. se foloseau peste 25000
tractoare, iar cinci ani mai târziu peste 500000. S-au introdus transmisiile de tip închis şi multe alte
perfecţionări tehnice.
În jurul anului 1930 începe utilizarea roţilor cu pneuri la tractoare, devenind astfel posibilă
folosirea lui la un număr mai mare de lucrări agricole, precum şi la transport. În 1932 pneurile se
utilizau, de exemplu, la tractorul U 1929 al firmei Allis Chalmers. Ideea folosirii pneurilor la
tractoare a avut un deosebit răsunet. Astfel, în 1935 14% din producţia mondială de tractoare era
echipată cu asemenea roţi. În 1940 acestea reprezentau 85%, iar din 1950 s-au fabricat numai
tractoare pe roţi cu pneuri.
Deceniul al patrulea al secolului al XX-lea se caracterizează printr-o perfecţionare continuă a
construcţiei tractoarelor, a tuturor ansamblurilor, mecanismelor şi echipamentelor de lucru (roata de
curea, priza de putere, ridicătorul hidraulic etc.).
Apariţia ridicătorului hidraulic (în jurul anului 1935) şi extinderea utilizării maşinilor şi
uneltelor purtate au influenţat într-o măsură considerabilă construcţia tractorului modern. În
prezent, tractorul este considerată a fi o maşină universală, având multiple întrebuinţări.
În anul 1938, agricultura României dispunea doar de 4039 de tractoare fizice de diferite mărci
şi tipuri. Producţia tractoarelor a început la Braşov, în fosta uzină de avioane IAR, înfiinţată în anul
1925, unde s-au realizat până în anul 1945, 19 tipuri de avioane, dintre care şase de concepţie
proprie.
Uzina, fiind reconstituită şi utilată ulterior, a realizat în anul 1946 primul tractor românesc
IAR-22. Era un tractor pe roţi metalice cu pinteni sau (opţional) cu pneuri, echipat cu motor diesel
în patru timpi, cu patru cilindri, cu puterea de 27,9 kW (38 CP), la turaţia de 1100 rot/min (fig. 1.3).
Fig. 1.3. Primul tractor românesc(www.ro.wikipedia.org) Fig. 1.4. Tractorul KD – 35(www.aro4x4.net)
În anul 1947, primul an de fabricaţie în serie a tractoarelor în România, producţia a fost de 280
tractoare. Această remarcabilă realizare a fost urmată la intervale scurte de noi tipuri de tractoare.
Ca urmare a creşterii producţiei, s-a impus necesitatea profilării şi specializării în construcţia de
tractoare şi a altor întreprinderi, ca de exemplu, a acelora de la Craiova, Miercurea Ciuc, Codlea şi
Timişoara, care realizau diferite tipuri de tractoare în cooperare cu uzina Tractorul Braşov [87].
Creşterea continuă a parcului de tractoare s-a făcut simultan cu îmbunătăţirea performanţelor şi
calităţii acestora, ducând la rezolvarea problemelor de bază ale mecanizării complexe a producţiei
agricole. În al patrulea deceniu al secolului al XX-lea tractorul se caracterizează printr-o

perfecţionare continuă a tuturor ansamblurilor, mecanismelor şi echipamentelor de lucru (roata de
curea, priza de putere, ridicătorul hidraulic etc.).
În anul 1951 a început fabricaţia în serie a tractorului pe şenile KD -35 cu
destinaţie generală, care realiza cinci viteze pentru mersul înainte cuprinse între 3,81...9,11 km/h şi
era echipat cu un motor Diesel în patru timpi cu puterea de 27 kW (37 CP), la 1400 rot/min.
În anul 1955 a început fabricaţia tractorului Universal-2 (U-2) pe roţi, echipat cu acelaşi motor
D-35 al tractoarelor KD -35 (fig. 1.4), care realiza cinci viteze de mers înainte,
cuprinse între 4,56...12,95 km/h, având un domeniu de utilizare mai larg.
Ulterior, s-a trecut la fabricarea tractoarelor U-26, U-27, U-29, U-450, cu priză de putere
semiindependentă şi instalaţie hidraulică pentru acţionarea diferitelor maşini agricole
purtate şi remorcate. Aceste tractoare realizau 10 viteze de mers înainte,cuprinse în
intervalul 2,83...22,40 km/h şi erau echipate cu motor Diesel de 33 kW (45 CP) la turaţia de
1500 rot/min [90].
Un pas important în dezvoltarea industriei româneşti de tractoare l -a constituit trecerea
în anul 1963 la fabricarea în serie a tractoarelor pe roţi U-650, cu varianta U-651 (cu patru roţi
motoare), destinate executării majorităţii lucrărilor agricole,inclusiv lucrările de
întreţinere a culturilor prăşitoare, precum şi lucrările de transport.
Aceste tractoare au fost echipate cu motor Diesel (D-103) cu injecţie d i r e c t ă
şi pornire electrică, cu puter ea de 47,5 kW (65 CP), la turaţia de 1800
r o t / m i n , dezvoltând 10 viteze de mers înainte, cuprinse între 2,58...26,94 km/h şi două
viteze de mers înapoi. Au fost produse în variante modernizate U -650M (fig. 1.5), U-
651M, U-650 super şi U-650 DT super, echipate cu motor Diesel D-110.
Fig. 1.5. Tractorul universal U-650M Fig. 1.6.Tractorul universal U-445

(www.geda.ro) (www.geda.ro)
În perioada 1963...1968 s-a început fabricaţia altor tipuri de tractoare cum ar fi: S-1300-
tractor pe şenile cu puterea de 95 kW(130 CP, anul 1963); S-650- tractor pe şenile
echipat cu motor D-104 (anul 1965). În anul 1969 a început construcţia tractoarelor pe roţi şi
şenile din familia U-445 (fig. 1.6), cu motor de 33 kW (45 CP) în variantele Universal (U-445, U-
445 DT, U-445 DTE,U-445 SD, U-445 DTSD, S-445), legumicol (U-445 L), viticol (U-445
V, SV-445,U-445 HCV), pomicol (U-445 HCP), pentru lucrări în pante (SM -445) şi
pentru lucrări multiple (U-445 TIH), cu performanţe la nivelul tehnicii mondiale [96], [102].
În anul 1970 a început fabricaţia tractorului S-1500, echipat cu motor Diesel
supraalimentat, cu puterea de 110 kW (150 CP), ulterior construindu-se tractoarele S-1800IF şi S-
1800 LS pentru lucrări în construcţii şi industriale, echipate cu motoare de 132 kW ( 180
CP).
Ulterior, au fost realizate noi tipuri de tractoare agricole cu performanţe îmbunătăţite (U-
350, U-500 cu diverse variante, U -530 cu variante, U -550 cu 6 variante, A -1800
A)(fig. 1.7), precum şi noi tipuri de tractoare industriale cu transmisii hidrostatice

şi ramă articulată (A-1801 IF, A-1801 L, A-3602 IF).
Fig. 1.7. Tractor modernizat produs la Uzina Tractorul Braşov(www.wall-street.ro)
Fabricarea unora dintre tipurile de tractoare precizate a fost transferată către alte unităţi
economice din ţară. După anul 1990 producţia de tractoare româneşti a scăzut continuu, tot mai
mulţi fermieri procurându-şi tractoare noi sau second-hand din import. În momentul de faţă se poate
aprecia că industria românească producătoare de tractoare a fost practic desfiinţată, puţinele
tractoare care se mai realizează la MAT- Craiova având o pondere nesemnificativă în totalul
vânzărilor anuale de tractoare.
1.3.Clasificarea tractoarelor agricole
Folosirea pe scară largă a tractoarelor, atât în agricultură, cât şi în alte ramuri economice, a
determinat apariţia unei mari diversităţi de tipuri de tractoare. Tractoarele actuale pot fi grupate
după diferite criterii, ca: destinaţie, tipul motorului, felul sistemului de rulare, precum şi după unele
caracteristici constructive (tipul tractorului, tipul transmisiei, numărul roţilor motoare, schema de
viraj etc.). În unele ţări se folosesc şi alte criterii de clasificare: valoarea puterii motorului sau a
puterii de tracţiune a tractorului, numărul de trupiţe ale plugului cu care lucrează în agregat
tractorul, valoarea forţelor de tracţiune etc. [93], [95].
În figura 1.8. este prezentată o schemă de clasificare a tractoarelor după următoarele criterii:
destinaţia tractorului, tipul sistemului de rulare, tipul transmisiei şi valoarea nominală a forţei de
tracţiune. După destinaţia lor, tractoarele se clasifică în următoarele grupe: tractoare agricole,
tractoare industriale şi tractoare de transport (rutiere).
Tractoarele agricole, după domeniul lor de utilizare, pot fi: cu destinaţie generală, universale,
specializate şi şasiuri autopropulsate [132].
Tractoarele cu destinaţie generală sunt tractoare pe roţi sau pe şenile, care se folosesc la
executarea principalelor lucrări agricole: arat, cultivaţie totală (prelucrare totală cu cultivatorul),
grăpat, semănat, recoltat etc. Lumina (garda la sol) a acestor tractoare este de 270...350 mm.
Tractoarele din această categorie se mai numesc "de arat", după denumirea lucrării de bază pe care
o execută.
Tractoarele universale formează o grupă a tractoarelor pe roţi care, în afara lucrărilor efectuate
de tractoarele cu destinaţie generală, se utilizează la lucrări de întreţinere a culturilor prăsitoare
(lucrări între rânduri cu cultivatoare pentru prăşit), precum şi la lucrări de transport, în special în
agricultură. Aceste tractoare se deosebesc de cele cu destinaţie generală prin aceea că au o lumină
mai mare (40...-750 mm), de cele mai multe ori variabilă, posedă posibilitatea de modificare a
ecartamentului şi au o gamă mai mare de viteze. În unele lucrări de specialitate, aceste tractoare
sunt cunoscute sub denumirea de "tractoare universale de prăşit".
Tractoarele specializate cuprind grupa tractoarelor care, prin construcţia lor specială, sunt
adaptate executării diferitelor lucrări. Din această grupă fac parte tractoarele pentru lucrări în
grădini, livezi, vii, orezarii, plantaţii de ceai, bumbac etc. (cu lumina de 750...1000 mm şi chiar mai
mult), pentru regiuni deluroase şi de munte, pentru lucrări în culturi de plante cu port înalt (tractoare
portal), pentru terenuri mlăştinoase (pentru irigaţii, desecări, îndiguiri corectări ale cursurilor
râurilor).
1.4. Stadiul actual în domeniul construcţiei şi indicatorii tehnico-economici ai

tractoarelor agricole
1.4.1.Stadiul actual în domeniul construcţiei tractoarelor agricole
Folosirea pe scară tot mai largă a tractoarelor în agricultură a determinat apariţia unei mari
diversităţi de tipuri de tractoare.
Tractorul se compune din mai multe ansambluri şi mecanisme care pot fi împărţite în
următoarele grupe:
- transmisia;
- motorul (sursa de energie);
- sistemul de rulare (de propulsie);
- utilajul de lucru şi auxiliar.
Transmisiile mecanice în trepte au obţinut cea mai largă răspândire în construcţia de tractoare,
având următoarele avantaje: construcţie simplă şi tehnologică, greutate specifică mică, randament
mare, fiabilitate ridicată, întreţinere şi reparaţie uşoară.
Principalele ansambluri ale unei transmisii mecanice în trepte sunt: ambreiajul principal, cutia
de viteze, transmisia centrală, diferenţialul (la tractoarele pe roţi) sau mecanismul de direcţie (la
tractoarele pe şenile) şi transmisia finală[6].
Schema transmisiei depinde de tipul tractorului (pe roţi 4 x 2, 4 x 4, pe şenile), numărul
treptelor de viteze şi plasarea arborilor în cutia de viteze (longitudinal sau transversal), plasarea
transmisiei finale (lângă diferenţial sau lângă roţile motoare), tipul prizei de putere şi de modul de
acţionare al altor organe de lucru [30], [33].
Numărul de trepte al transmisiilor mecanice a crescut necontenit, atingând la unele tractoare
16...20 trepte, iar în câteva cazuri, chiar 36. Prin aceasta, transmisia mecanică în trepte se apropie de
cea progresivă [93].
Motorul – este sursa de energie a tractorului; la tractoarele moderne se folosesc aproape
exclusiv, motoarele cu combustie internă (fig. 1.19).
Fig.1.19. Motor de tractor seria 8R
Ambreiajul principal serveşte pentru cuplarea şi decuplarea motorului de transmisie, în

vederea opririi şi pornirii tractorului, precum şi la schimbarea treptelor de viteze. Este intercalat
între motor si cutia de viteze, în scopul compensării principalelor dezavantaje ale motorului cu
ardere internă (imposibilitatea pornirii în sarcină şi existenţa unei zone de funcţionare).
Fig.1.20. Tip de ambreiaj mecanic Fig.1.21. Tipuri de ambreiaje hidraulice

(www.forum.softpedia.com) (www.forum.softpedia.com)
Ambreiajele se clasifică după mai multe criterii:

►după principiul de funcţionare: ambreiaje mecanice (cu fricţiune)(fig. 1.20), hidrodinamice
(fig. 1.21), combinate şi electromagnetice;
►după tipul mecanismului de acţionare: cu acţionare mecanică, hidraulică, pneumatică şi
electrică;
►după posibilităţile de utilizare: ambreiaje simple şi ambreiaje duble.
Cutia de viteze serveşte pentru modificarea vitezelor de deplasare a tractorului, ceea ce atrage
după sine şi modificarea forţelor de tracţiune. Ea permite deplasarea înapoi şi staţionarea
îndelungată a tractorului cu motorul în funcţiune. Are rolul să permită deplasarea tractorului cu o
gamă variată de viteze, la o aceeaşi turaţie a arborelui motor, obţinerea unui cuplu mărit de pornire,
schimbarea sensului de mers şi oprirea tractorului cu motorul pornit [85].
Fig.1.22. Model de cutie de viteze cu dublu ambreiaj
Cutia de viteze (fig. 1.22) are rolul de obţine variaţii a vitezei de deplasare atât la mersul
înainte cât şi la mersul înapoi.
Diferenţialul asigură rotirea cu turaţii diferite a roţilor motoare ale tractorului agricol pe
roţi, lucru necesar la deplasarea acestuia în viraj. La tractoarele pe şenile, în locul diferenţialului se
montează mecanismul de direcţie, cu ajutorul căruia se realizează virajul. Acest mecanism se
compune din două ambreiaje de direcţie. Diferenţialul este mecanismul ce permite ca roţile motoare
ale aceleiaşi punţi să se rotească cu unghiuri diferite, dând astfel posibilitatea ca la deplasarea
tractorului agricol în viraje să parcurgă spaţii de lungimi diferite.
Sistemul de rulare transformă mişcarea de rotaţie a roţilor motoare în mişcare de translaţie a

tractorului agricol şi cu ajutorul lui se sprijină pe sol. La tractoarele cu două roţi motoare, sistemul
de rulare se compune din roţile de direcţie faţă şi roţile motoare din spate. La tractoarele pe şenile
sistemul de rulare se compune din două mecanisme ale şenilelor, plasate de o parte şi de alta a
tractorului.
Utilajele de lucru auxiliare servesc la multiplicarea prestaţiilor tractoarelor agricole moderne.
Din utilajele de lucru şi auxiliare al tractorului fac parte: priza de putere; roata de curea; ridicătorul
hidraulic; dispozitivul de remorcare.
Tractoarele agricole moderne trebuie să îndeplinească o mulţime de cerinţe, cele mai importante dintre
acestea referindu-se la:
 să corespundă complet setului de maşini şi unelte cu care formează sisteme pentru
executarea lucrărilor agricole, cu respectarea condiţiilor agrotehnice;
 să aibă o universalitate suficientă, care să-i permită să formeze sisteme de lucru cu un număr
cât mai mare de maşini şi unelte de exploatare;
 să posede calităţi de tracţiune ridicate şi să poată fi exploatat în condiţii de securitate;
 să poată fi folosit în diferite zone pedo-climatice şi de relief;
 să asigure agregatelor agricole o capacitate de lucru şi economicitate ridicată;
 să existe posibilitatea de deservire a agregatelor de către o singură persoană;
 să fie asigurate condiţii optime de muncă pentru operator;
 să aibă o fiabilitate şi durabilitate înaltă, cu cheltuieli minime aferente mentenanţei pe toată
durata de utilizare;
 să fie folosită la maximum tipizarea şi unificarea ansamblurilor diferitelor tipuri de tractoare
agricole [11], [18], [158].
Calităţile tractoarelor agricole pot fi clasificate în trei grupe principale: agrotehnice, tehnico-
economice şi cu caracter tehnic general.
●Calităţile agrotehnice caracterizează cu prioritate gradul de adaptare a tractorului agricol la
cerinţele producţiei agricole. Celelalte calităţi ale tractorului agricol, care nu influenţează direct
indicatorii agrotehnici, capacitatea de producţie şi economicitatea, intră în categoria calităţilor cu
caracter tehnic general.
●Capacitatea de lucru a tractorului agricol în agregat cu o maşină sau unealtă agricolă
reprezintă suprafaţa sau volumul producţiei care poate fi prelucrată de tractor în unitatea de timp, cu
respectarea indicatorilor de calitate impuşi.
●Economicitatea tractorului agricol caracterizează cheltuielile ocazionate de folosirea lui în
cadrul unui anumit agregat, raportate la unitatea de suprafaţă prelucrată sau la unitatea de producţie
realizată [51].
Indicatorii care au un caracter tehnic general, caracterizează condiţiile de igienă şi tehnică a
securităţii muncii ale personalului de deservire
Ei au o influenţă indirectă asupra calităţii lucrărilor şi, de asemenea, asupra capacităţii de lucru
şi economicităţii tractorului. Este necesar să se menţioneze că, între grupele calităţilor de
exploatare, nu există întotdeauna delimitări precise. De exemplu, ecartamentul influenţează calitatea
lucrărilor agricole, fiind deci un indice tehnic, însă, totodată, influenţează şi stabilitatea tractorului
agricol, care este un indicator care are un caracter tehnic general [59], [94].
1.5. Dotarea agriculturii româneşti cu tractoare

România dispune de o suprafaţă agricolă semnificativă de aproximativ 14 milioane hectare,
dintre care 9,7 milioane hectare reprezintă teren arabil (locul 7 la nivelul UE). Prelucrarea în
condiţiile agrotehnice moderne vizând această suprafaţă, implică o bază tehnico-materială
complexă, în care tractoarele agricole deţin rolul principal [135], [138], [139], [142], [143], [144],
[145], [146], [147].
În tabelul 1.6. se prezintă situaţia parcului de tractoare agricole din România, pe perioada
1990 – 2009, iar în figura 1.28. este prezentată grafic această situaţie. Trebuie reţinut faptul că
tractoarele româneşti sunt uzate fizic şi moral, ultimele guverne angajându-se în sprijinirea
fermierilor să-şi achiziţioneze tractoare mai performante.
Tabelul 1.6.
Situaţia parcului de tractoare agricole din România în perioada 1990 ...
2009(www.insse.ro)
Anul 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Nr. tract. 150322 151983 152432
150564 150978 151652 151786 153762 154373 159824
Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Nr. tract. 167319 170128
163462 170123 172457 173943 174563 174033 174790 176841
Fig. 1.34. Graficul evoluţiei numărului de tractoare pe perioada 1990...2009
1.6.Tendinţe în construcţia de tractoare agricole

Nivelul de înnoire tehnologică a tractoarelor agricole este în continuă creştere. Se consideră
că un tractor modern, de nivel internaţional, va prezenta, în cea mai mare parte sau în totalitate
următoarele caracteristici de bază [4], [50], [52], [91]:
 motorul va fi prevăzut cu turbină şi cu pompă de injecţie de înaltă presiune şi comandă
electronică. Consumul specific de combustibil trebuie să tindă spre 200 g/kWh, cifră deja atinsă de
unii constructori;
 cutia de viteze să fie prevăzută cu sincronizatoare şi să permită, parţial sau total, cuplarea
în sarcină a treptelor şi cuplarea automată a vitezelor. Transmisia fără trepte a înregistrat deja
primele succese;
 controlul automat al reglajului de poziţie;
 patru roţi motoare cu cuplarea automată a punţii faţă;
 posibilităţi extinse ale instalaţiei hidraulice, inclusiv supape electro-hidraulice;
 priză de putere spate care, pe lângă frecvenţa de rotaţie de 540 rot/min, să poată avea, cel
puţin, şi pe cea de 1000 rot/min;
 priză de putere faţă;
 ridicător frontal;
 cabină cu aer condiţionat şi bine izolată cu niveluri joase de zgomot şi vibraţii, cu o bună
vizibilitate, platformă cu calităţi ergonomice, cu scaun confortabil şi reglabil;
 procesare avansată a datelor obţinute electronic cu panouri de control reconfigurabile,
utilizate pentru primirea informaţiilor şi răspunsul la cerinţele imediate, precum şi manete
multifuncţionale, cu butoane, care asigură acţionarea rapidă.
2. STADIUL ACTUAL ŞI DIRECŢII DE EVOLUŢIE ÎN DOMENIUL

MENTENANŢEI TRACTOARELOR AGRICOLE
2.1.Cauzele scăderii capacităţii de lucru a tractoarelor agricole
La părăsirea întreprinderii constructoare, orice tractor înglobează o serie de caracteristici

imprimate de proiectanţi şi tehnologi, pe baza temei primite, care se înscriu în cartea tehnică
proprie.
În diferite faze de exploatare se constată deosebiri tot mai pronunţate între performanţele
iniţiale şi cele curente ale tractoarelor, ajungându-se la un moment dat la necesitatea opririi acestora
şi refacerea stării lor tehnice. Scăderea indicilor de exploatare ai tractoarelor se manifestă în
agricultură în mod deosebit faţă de utilajele de producţie obişnuite din alte domenii economice, la
care se constată, de regulă, reducerea capacităţii de producţie şi creşterea preţului produselor
realizate. Efectul neobişnuit constă în faptul că în cele mai multe cazuri executarea lucrărilor
agricole cu tractoare având indici de exploatare scăzuţi aduce pagube însemnate, care se evidenţiază
abia după o anumită perioadă de dezvoltare a culturilor, când măsurile de remediere nu mai sunt
posibile sau pierderile de recoltă nu se mai pot recupera [14].
Cauza generală a scăderii capacităţii de lucru a tractoarelor o constituie apariţia defecţiunilor,
care la rândul lor sunt consecinţe ale uzării pieselor sau ale deteriorărilor de altă natură.
În timp ce uzurile sunt rezultatul acţiunii în timp a frecărilor sau condiţiilor ambiante şi se
manifestă prin creşterea jocurilor din articulaţii, schimbarea caracterelor ajustajelor, creşterea
sarcinilor dinamice şi în final prin ruperea elementelor, deteriorările pieselor sunt de natură
mecanică sau termochimică [54].
Deteriorările mecanice se întâlnesc mai frecvent sub forma unor fisuri, ştirbituri, spărturi,
încovoieri, torsionări etc.,la baza lor aflându-se un număr important de cauze. Astfel, fisurile,
rupturile şi spărturile apar frecvent în piesele din fontă când se exercită asupra lor strângeri prea
puternice, şocuri sau tensiuni interne; încovoierile şi torsionările sunt provocate de solicitările
exterioare anormal de mari (arborii cotiţi se pot încovoia sau torsiona la griparea pistoanelor în
cilindri sau a fusurilor paliere, respectiv manetoane, în lagărele lor).
Deteriorările termochimice apar sub forma unor deformări, arderi sau coroziuni şi se
datorează diferenţelor de temperatură în două secţiuni apropiate ale piesei, acţiunii locale a gazelor
cu temperaturi ridicate sau acţiunii corozive a unor substanţe în anumite condiţii de lucru.
Se constată că scăderea indicilor de exploatare (forţa şi puterea de tracţiune dezvoltate la
cârligul tractorului, puterea transmisă prin priză, consumul de combustibil şi lubrifianţi) sau a
modului de funcţionare a tractoarelor au la bază cauze multiple, care pot fi grupate în următoarele
categorii: constructive, metalurgice, tehnologice şi de exploatare [66].
Deşi cauzele care conduc la scăderea capacităţii de lucru a tractoarelor agricole sunt multiple,
în fiecare din cazurile concrete de apariţie a unor defecţiuni, numai una sau câteva dintre acestea
sunt cauze principale, celelalte având rol nesemnificativ. Important este să se depisteze la timp
cauza principală şi să se acţioneze în sensul înlăturării acţiunii nedorite a acesteia. Pentru a atinge
acest obiectiv este necesar se cunoască în profunzime întregul mecanism de apariţie şi dezvoltare a
defecţiunii şi a posibilităţilor de influenţare de către aceasta a unor parametri constructivi şi
funcţionali ai tractoarelor.
2.2.Bazele teoretice ale degradării stării tehnice a tractoarelor agricole
Conform celor precizate în capitolul 2.1, principala cauză a scăderii capacităţii de lucru a
tractoarelor agricole o constituie uzura, care se manifestă între suprafeţele pieselor aflate în mişcare
relativă, precum şi în alte condiţii de lucru specifice acestor maşini.
În momentul de faţă uzura se analizează ca un parametru al tribologiei (tribos – frecare; logos

- ştiinţă), definită ca ştiinţa şi tehnologia interacţiunii suprafeţelor în mişcare relativă şi a
implicaţiilor ce rezultă, incluzând şi frecarea şi ungerea.
Modificarea dimensiunilor şi formelor geometrice ale pieselor duce la schimbarea caracterului
iniţial al ajustajelor. Uzarea pieselor asamblate se manifestă, în special, prin mărirea jocurilor, care
cresc de la valoarea lor iniţială până la o valoare maximă admisibilă. Pe măsura exploatării
echipamentelor tehnice în condiţii de funcţionare nefavorabile şi a lipsei întreţinerilor tehnice,
uzarea apare şi la piesele care fac parte din asamblări cu strângere, ceea ce provoacă micşorarea
rapidă a rezistenţei ansamblului respectiv [14], [21].
Fig.2.1. Curbele de variaţie normală a uzurii [14]
Observaţiile asupra apariţiei şi creşterii uzurii arată că prin respectarea regulilor de exploatare
şi aplicarea la timp a lucrărilor de mentenanţă preventivă , uzura creşte treptat, mărimea ei
depinzând de timpul de folosire a utilajului, printr-o relaţie de forma:
u   t f (u ) dt , (2.1)
0
în care: u este uzura, în µm sau mm; f(u) – funcţie ce caracterizează procesul uzării; t – durata de
exploatare.
Evoluţia uzurii poate fi reprezentată ca lege generală, fie ca modificare a jocului (j) dintre
piesele conjugate (fig.2.1, a), fie ca variaţie a uzării piesei în timp (fig.2.1, b).
Pe abscisă se reprezintă durata de funcţionare T a pieselor, în ore, iar pe ordonată uzura, în µm
sau jocul dintre piese, în mm, curba superioară (fig.2.1, a) referindu-se la piesa exterioară(alezajul),
iar cea inferioară la piesa interioară a ajustajului(arborele).
Curba are trei porţiuni distincte ce caracterizează procesul de uzare:
 prima perioadă I, poartă denumirea de perioadă de rodaj a asamblării sau perioadă de
uzură iniţială, care se încheie după timpul Tr. În această perioadă intensitatea uzării este mare, iar
calitatea suprafeţelor în frecare se îmbunătăţeşte treptat. În condiţiile aplicării procedeelor moderne
de prelucrare fină a suprafeţelor (vibronetezire, lustruire etc.), perioada aceasta poate fi redusă până
în apropierea desfiinţării. La sfârşitul perioadei I se obţine între piese un joc minim necesar (Jmin, Jr)
sau joc optim(jo ), care asigură funcţionarea corectă a ansamblului şi care este mai mare decât jocul
de montaj (Ji);
 a doua perioadă II de pe curba uzurii, denumită perioadă de funcţionare normală, este
caracterizată de intensitatea aproximativ constantă a uzării (curba uzurii creşte liniar şi lent). Uzura
şi frecarea au valori mici şi cresc treptat, aproape proporţional cu timpul de funcţionare. Limita
acestei perioade (Tn) este marcată de atingerea jocului maxim (Jmax) dintre piesele asamblate;
 a treia perioadă III, numită perioada uzurii de avarie (anormală), este caracterizată de
creşterea bruscă a jocurilor peste limita admisibilă, favorizând pericolul de avariere a asamblării.
Funcţionarea este însoţită de bătăi şi apariţia şocurilor, ungerea este insuficientă, se intensifică
încălzirile etc. În perioada aceasta de evoluţie a uzurii funcţionarea pieselor se interzice.
Pe baza curbei experimentale din figura 2.1,a se poate determina intensitatea uzării (tgα):
J  J min ( J r )
tg  max , (2.2)
2Tn
sau, dacă se cunoaşte intensitatea uzării, se poate calcula durata de funcţionare normală a
asamblării:
J  J min ( J r )
Tn  max . (2.3)
2tg
Intensitatea uzării se stabileşte experimental, prin măsurarea jocului minim Jmin după timpul
de rodaj Tr şi valoarea jocului după încă unul sau două intervale de timp prestabilite sau prin
măsurarea uzurii piesei. După timpul de rodaj se înregistrează o uzură ur, iar după trecerea timpului
de exploatare normală, o uzură un (fig.2.1, b). Mărimea jocului minim se alege pe bază de calcule
sau se adoptă prin comparaţie cu construcţiile similare.
Durata de exploatare normală a îmbinării (durabilitatea) se va putea determina uşor în
condiţiile cunoaşterii intensităţii uzării şi jocurilor minim şi maxim (Jmin şi Jmax). Mărimea jocului
maxim (Jmax) se stabileşte analitic sau experimental.
Pentru creşterea perioadei de funcţionare în exploatare Tn a tractoarelor agricole trebuie
aplicate măsuri de micşorare a intensităţii uzării (tgα), iar la reparaţii, măsuri care să micşoreze
jocul ajustajului până la jocul minim admisibil pentru funcţionare. În acest sens se poate acţiona
asupra materialelor pieselor, tehnologiei de fabricaţie şi tratamentelor termice, întreţinerilor tehnice,
reviziilor etc. Jocul iniţial poate fi în cadrat între valorile optime printr-o prelucrare în clase de
precizie cât mai înalte a celor două piese şi prin executarea unui montaj la care să se respecte cu
stricteţe tehnologia prescrisă.
Tractoarele agricole se proiectează şi se fabrică în aşa fel, încât să permită readucerea la
jocurile iniţiale de mai multe ori.
În cazul unei serii de reparaţii consecutive (fig.2.2) timpul total de exploatare T se prelungeşte
în mod corespunzător relaţiei:
n
T  Tn1  Tn2  ...  Tnn   Tni , (2.4)
i 1
în care:Tn1, Tn2...Tnn sunt timpii de exploatare corespunzători ciclurilor consecutive de lucru ale
tractorului agricol.
Teoretic se poate demonstra, iar practic se confirmă că la tractoare Tn1>Tn2>Tn3.
Curbele uzurii trasate în figura 2.1 sunt prelucrări statistice ale unui număr apreciabil de
determinări experimentale. Pentru un număr important de articulaţii, alura curbelor respective diferă
de cea ideală, prezentând fluctuaţii mai mari sau mai mici.
Fig.2.2. Curbele uzurii pe toată durata de exploatare a utilajului [14]
Pentru curbele uzurii s-au propus diferite ecuaţii analitice care să le descrie evoluţia, ca de
exemplu:
k t  pentru t  0  Tr ;   2;
 1
u  u r  k 2 t  Tr  pentru t  Tr  Tn ; (2.5)
  pentru t  Tn  ;   2,
u n  k 3 t  Tn 
în care: u reprezintă modificarea dimensiunii, ca urmare a uzării piesei; k1, k2, k3, α, β – coeficienţi
experimentali; Tr, Tn – timpul de rodaj şi de exploatare normală; ur, un – uzura după exploatarea
normală şi după rodaj.
Fig.2.3. Variaţia vitezei (a) şi acceleraţiei uzării (b) [14]
Intensitatea uzării, respectiv viteza de uzare vu, va avea în acest caz expresia:
k1t  1 ;
du 
vu   k 2 ; (2.6)
dt 
k 3 t  Tn  ,
 1
iar acceleraţia uzării au se obţine prin derivarea în continuare a relaţiei (2.6):

   1k t   2 ;
d 2 u dvu 
1
au    0 : (2.7)
dt 2 dt 
k 3   1t  Tn   2
Având în vedere importanţa şi utilitatea cunoaşterii durabilităţii pieselor, au fost stabilite
criterii de apreciere a limitelor de uzură, cele mai importante dintre acestea fiind: criteriul tehnic,
criteriul funcţional sau tehnologic, criteriul recondiţionabilităţii, criteriul siguranţei în exploatare şi
criteriul economic. Deşi la aprecierea limitei de uzură poate fi folosit oricare dintre criteriile
precizate, totuşi, pentru anumite organe ale echipamentului tehnic, în funcţie de destinaţie şi modul
lor de funcţionare, determinarea limitei de exploatare se face după un singur criteriu, celelalte având
numai rolul de criterii ajutătoare sau de verificare [47].
Astfel, pentru piesele şi mecanismele din transmisie, criteriul principal este cel tehnic,
respectiv uzura maximă, pentru organele de lucru ale echipamentelor tehnice din industria
alimentară şi agricultură uzura se apreciază prin criteriul funcţional sau prin cel al
recondiţionabilităţii, în timp ce pentru mecanismele care reglează procesul de alimentare cu
combustibil, criteriul de bază este cel economic.
 Criteriul tehnic. Acest criteriu se aplică acelor piese ale tractoarelor agricole la care uzura
provoacă slăbirea rezistenţei la solicitările mecanice specifice şi oferă posibilitatea apariţiei
avariilor. Limita de uzură se apreciază prin mărirea bruscă a ritmului de uzare, apariţia bătăilor
anormale, înrăutăţirea condiţiilor de lucru ale pieselor etc.
Modul de aplicare a criteriului tehnic la piesele unei articulaţii este ilustrat în figura2.18.
Fig.2.18. Stabilirea limitei de uzură după criteriul tehnic
În primul caz (fig.2.18, a) durata de funcţionare a celor două piese până la apariţia uzurii de
avarie este aproximativ egală, astfel că se poate scrie:
j max  ji  u1 max  u 2 max , (2.30)
în care: jmax este jocul maxim( limită al îmbinării); ji – jocul iniţial de montaj din îmbinare; u1 max –
uzura limită a arborelui; u2 max – uzura limită a alezajului.
Se observă că în punctele de inflexiune A1 şi A2, intensitatea uzării se schimbă brusc, adică
tgα1 > tgα1 şi respectiv tgα2΄> tgα2. Situaţia se întâlneşte la lagărele paliere şi manetoane ale
΄
arborilor cotiţi de la motoarele tractoarelor şi maşinilor agricole, la articulaţiile bolţ-piston sau

bucşă, articulaţiile sferice şi, în general, la toate articulaţiile care sunt supuse la solicitări dinamice
suplimentare, care duc la creşterea intensităţii uzării, la creşterea rapidă a jocului din articulaţii, la
încălzirea acestora etc.
Astfel, la mecanismul bielă-manivelă lucrul mecanic de lovire se poate calcula cu relaţia:
mv1  v2 
2
L , (2.31)
2
în care: m este masa redusă a grupului; v1 – viteza maximă a manivelei, corespunzătoare
momentului de separare a fusului de suprafaţa alezajelor; v2 – viteza capului bielei în momentul
producerii loviturii. Deoarece:
3 16 j 2
v1  v2  R 3 , (2.32)
4 R2
rezultă:
j4
L  1,78 m R 2  2 3 ,
R4
(2.33)
în care: R este raza manivelelor; ω – viteza unghiulară
a piesei în rotaţie; j – jocul din articulaţie.
Considerând condiţiile de funcţionare
aproximativ constante, se poate scrie:
1,78 m R 2  2
 K  const. , (2.34)
3 4
R
astfel că se poate scrie:
L  K3 j4 , (2.35)
adică mărimea jocului provoacă o creştere intensă a
lucrului mecanic de lovire.
Fig.2.19. Variaţia lucrului mecanic de
Dacă se reprezintă grafic dependenţa dintre
lovire în funcţie de mărimea jocului
lucrul mecanic de lovire şi jocul din articulaţie
(fig.2.19) se constată că la valori ale jocului de până la 0,3 mm lucrul mecanic de lovire este
proporţional cu valoarea jocului. La depăşirea acestui joc, lucrul mecanic de lovire creşte atât de
rapid, încât duce la distrugerea articulaţiei. Valoarea de 0,3 mm se poate considera ca joc limită
pentru asemenea articulaţii.
Pentru un număr important de articulaţii durata de funcţionare a pieselor componente până la
atingerea limitelor de uzură este diferită (v. fig. 2.18, b). În acest caz jocul maxim este determinat de
uzura maximă a uneia din piese, iar valoarea lui este dată de suma uzurii maxime a piesei ajunsă la
limita de uzură, a uzurii piesei conjugate la momentul respectiv şi a jocului iniţial, conform relaţiei:
jmax  u 2 max  u1  ji , (2.36)
în care u1 este uzura arborelui corespunzător uzurii maxime a alezajului. Limita de uzură pentru
arbore u1 max este caracterizată de punctul de inflexiune A1,΄ corespunzător unei durate de funcţionare
T1΄, în timp ce pentru alezaj uzura limită u2 max este caracterizată de punctul de inflexiune A2,
corespunzător unei durate de funcţionare T2.
Asemenea situaţii apar la lagărele de alunecare de la arborii şi axele care nu lucrează la sarcini
dinamice şi la care forma geometrică a fusului axului nu se schimbă într-o măsură în care să
influenţeze condiţiile de funcţionare ale articulaţiei.
Articulaţiile de acest fel se justifică economic numai dacă timpul până la apariţia uzurii
maxime la piesa cu durabilitate mai mare (T1΄) este un multiplu al timpului la care se manifestă
uzura maximă la piesa cu durabilitate mai mică (T1΄=n T2), astfel încât la reviziile tehnice sau
reparaţiile capitale să se poată înlocui sau recondiţiona piesa mai slabă.
Pentru cazuri particulare criteriul tehnic se poate aplica prin urmărirea evoluţiei altor
parametri decât variaţia propriu-zisă a dimensiunilor pieselor. De exemplu, la grupul piston-
cilindru-segmenţi, uzura limită se poate determina prin două metode:
 după variaţia cantităţii de gaze care trec în carter într-o anumită perioadă (fig.2.20);
Fig.2.20. Variaţia cantităţii de gaze care Fig.2.21. Variaţia presiunii în camera

intră în carter de ardere (motorul D. 110)
 după timpul de scădere a presiunii unui volum constant de aer comprimat introdus în camera
de ardere a fiecărui cilindru în parte (fig.2.21).
În ambele cazuri exemplificările s-au făcut pe acelaşi motor (D-110), rezultând că limita de
uzură a grupului precizat se situează în intervalul de 3300...3500 ore de funcţionare ale acestui
motor.
Pentru valori intermediare trebuie să se facă o etalonare a corespondenţei între mărimea
înregistrată şi valoarea uzurii în articulaţia considerată.
 Criteriul funcţional sau tehnologic se aplică pieselor, articulaţiilor sau subansamblurilor
care, după o anumită perioadă de funcţionare nu mai realizează indicii funcţionali impuşi de
procesul tehnologic de lucru, cu toate că ritmul de uzare se menţine constant sau chiar se
micşorează.
Domeniul cu cea mai largă aplicabilitate a acestui criteriu este constituit de organele de lucru
de la maşinile agricole şi din industria alimentară sau de elementele de comandă ale acestora, la
care depăşirea limitei de uzură provoacă serioase pierderi de recoltă, înrăutăţirea calităţii lucrului,
creşterea timpului de executare a unor comenzi şi implicit a consumului de energie pentru acestea
etc. [45].
Astfel, la pompele de ulei de la sistemul de ungere sau de la instalaţia hidraulică, jocurile
dintre piesele conjugate cresc odată cu creşterea timpului de funcţionare, determinând o scădere a
debitului sub anumite limite. Pentru pompa instalaţiei hidraulice de la tractorul U-650 M (fig.2.22)
rezultă că, după circa 400 ore de funcţionare în sarcină, debitul de ulei nu mai asigură cerinţele
minime de funcţionare normală (24 l/min), impunându-se necesitatea înlocuirii sau reparării sale.
Se remarcă şi faptul că, simultan cu scăderea debitului pompei, creşte timpul de ridicare a
maşinilor agricole purtate, modificându-se parametrii funcţionali ai instalaţiei hidraulice.
Fig.2.22. Variaţia debitului pompei instalaţiei Fig.2.23. Variaţia cheltuielilor parţiale de

hidraulice de la tractorul U-650 M în funcţie producţie în funcţie de timpul de exploatare[14]
de timpul de lucru [118]
Stabilirea limitei de uzură după criteriul tehnologic se face, în special, pe cale experimentală şi
prelucrarea statistico-matematică a datelor culese. Specific criteriului tehnologic este şi faptul că
acesta poate fi verificat şi completat totdeauna de criteriul economic. Prin creşterea necesarului de
putere se măreşte consumul de combustibil, creşterea pierderilor duce la mărirea cheltuielilor de
producţie etc. [103].
 Criteriul recondiţionabilităţii. Recondiţionarea pieselor uzate şi mărirea timpului total de
exploatare a tractoarelor este o sarcină permanentă şi de mare importanţă pentru inginerul mecanic
din agricultură. Tehnologiile moderne utilizate în atelierele de reparaţii au impus un nou criteriu de
stabilire a limitelor de uzură şi anume, posibilitatea de recondiţionare a piesei printr-o tehnologie
care să asigure, simultan cu respectarea condiţiilor tehnice iniţiale, şi economicitatea maximă.
Astfel, dacă se are în vedere recondiţionarea prin cromare a unei piese, tehnologie care
asigură un strat superficial dur şi foarte rezistent la uzare, trebuie să se ţină seama că grosimea
maximă a stratului respectiv nu poate depăşi 0,35 mm pe rază. Deoarece în această grosime se
include şi adaosul de prelucrare pentru încadrarea în dimensiunile nominale, rezultă că uzura limită
ce se poate accepta la piesele în discuţie nu va putea depăşi 0,2 mm. Dacă se vor aplica depuneri
succesive de fier – nichel – crom, grosimea stratului depus poate să aibă 2...3 mm, iar limita de
uzură se modifică în mod corespunzător. Mărimea limitelor de uzură din acest punct de vedere nu
va putea să depăşească valorile stabilite pe baza criteriului tehnic sau criteriului tehnologic.
De asemenea, sunt componente ale tractoarelor la care intensitatea uzării se menţine constantă
fără să apară uzura de avarie, iar înrăutăţirea indicilor funcţionali se produce într-un stadiu de uzură
atât de avansat, încât organul activ nu mai poate fi recondiţionat (pompele hidraulice).
Aplicarea unei metode şi a unui procedeu de recondiţionare trebuie avută în vedere din faza de
proiectare, astfel încât limitele de uzură să poată fi restabilite cu posibilităţi tehnice normale şi la
parametri pieselor iniţiale.
 Criteriul siguranţei în exploatare. În componenţa tractoarelor agricole intră mecanisme şi
piese la care o avarie poate pune în pericol viaţa operatorului care le deserveşte. Astfel, pentru
tractoarele care se deplasează pe drumurile publice trebuie să se găsească în permanenţă în stare
perfectă de funcţionare mecanismele de direcţie şi frânare, pentru cele care lucrează pe pante
prezintă importanţă mecanismele de frânare şi cabinele sau cadrurile de rezistenţă, pentru unele
instalaţii cu acţionări hidraulice sau pneumatice la presiuni ridicate este necesar ca elementele de
legătură să fie suficient de rezistente etc. Aprecierea limitei de uzură după criteriul tehnic ar putea
să fie insuficientă, motiv pentru care se aplică acestui criteriu corecturi serioase.
În general, piesele care se iau în consideraţie sub acest aspect se verifică la reparaţiile capitale
cu instalaţii specializate pentru depistarea oricăror fisuri şi se înlocuiesc imediat ce au apărut
asemenea defecţiuni, fără a se mai pune problema unei eventuale recondiţionări.
 Criteriul economic. În multe situaţii repararea tractoarelor (şi implicit, acceptarea ca uzură
limită a pieselor care se recondiţionează) se face din considerente economice. Astfel, creşterea
consumului de ulei la motoare, creşterea forţei de tracţiune la maşinile agricole etc., conduc la
creşterea peste anumite limite a cheltuielilor de producţie. Pierderile şi cheltuielile suplimentare se
datorează depăşirii unor limite ale uzării pieselor, ceea ce influenţează direct procesul tehnologic.
Dacă de au în vedere cheltuielile parţiale care formează cheltuielile totale de producţie ale
tractoarelor (fig.2.23), se constată că unele dintre ele au o evoluţie constantă (cn – cheltuieli normale
de exploatare), altele cresc (ce – cheltuieli suplimentare de exploatare datorate reparaţiilor curente,
pierderilor de recoltă etc.), iar altele scad (ca – cheltuieli de amortizare).
Limita de uzură conform figurii 2.23 se va stabili imediat după depăşirea punctului de minim
pe curba cheltuielilor totale ct, dar nu prea târziu faţă de acest punct.
2.3. Necesitatea şi importanţa activităţii de mentenanţă pentru tractoarele

agricole
Timpul maxim de folosire sau resursa totală, reprezintă durata de funcţionare a unui sistem
tehnic sau produs până la apariţia stării limită admise a parametrilor. Pentru piesele
nerecondiţionabile (garnituri, segmenţi, rulmenţi), resursa totală reprezintă durata de viaţă. Pentru
piesele recondiţionabile (arbori, carcase, bucşi etc.), resursa totală reprezintă durata de funcţionare
până la prima recondiţionare. Timpul maxim de folosirea (resursa totală) pentru un lot de
dispozitive de acelaşi tip este variabil, de aceea se întrebuinţează frecvent indicatorul de timp mediu
de folosire admis sau resursă medie. Acest indicator, exprimă sintetic performanţa pe care o
realizează un produs reparabil şi scoate în evidenţă defectele care există, din punct de vedere al
fiabilităţii, la produsele de acelaşi tip, dar proiectate sau realizate în unităţi diferite, precum şi
influenţa diferitelor condiţii de exploatare pentru elementele realizate de acelaşi producător, dar
folosite de diverşi beneficiari [13].
Resursa remanentă (rămasă) reprezintă timpul de utilizare sau volumul de lucru ce mai poate
fi efectuat după o anumită perioadă de funcţionare a dispozitivului, până la atingerea stării
(situaţiei) limită. Mărimea resursei remanente se determină la diagnosticarea tehnică, prin
prognozare.
Resursa până la prima reparaţie şi resursa între reparaţii reprezintă timpul mediu de
funcţionare sau volumul mediu de lucru până la prima reparaţie, respectiv timpul între reparaţii a
unui lot (a unei mulţimi) de maşini de acelaşi tip. Durata de serviciu sau durata de viaţă reprezintă
timpul calendaristic de utilizare a unei maşini până la scoaterea din folosinţă (până la casare), când
repararea sa nu se mai justifică din punct de vedere tehnico-economic şi al securităţii muncii.
În procesul de utilizare a unui tractor agricol apar uzuri şi efecte de îmbătrânire, se introduc
solicitări necontrolabile, iar unele elemente cedează, datorită unor vicii (defecte) ascunse , dând
naştere la defecţiuni. Din aceste motive, în procesul exploatării acestuia este necesară efectuarea
unor operaţii şi folosirea unor procedee şi mijloace tehnice, care să permită depistarea din timp a
premiselor de defectare sau a apariţiei defecţiunilor, refacerea reglajelor la elementele care necesită
acest lucru, precum şi pentru repunerea sistemelor în funcţionare atunci când acestea s-au defectat.
Ansamblul tuturor acţiunilor tehnice şi organizatorice efectuate în scopul menţinerii sau restabilirii
stării tehnice a echipamentului tehnic, astfel încât acesta să poată îndeplini funcţiunile conform
specificaţiilor se numeşte mentenanţă.
In particular, în cazul tractoarelor mentenanţa se poate defini ca ansamblul operaţiilor de

întreţineri, revizii şi reparaţii curente care se execută în perioada de exploatare în vederea
asigurării unei funcţionări la parametrii prescrişi.
Mentenabilitatea constituie aptitudinea unui sistem de a permite să i se efectueze lucrările de
mentenanţă, în condiţii date de utilizare, cu procedee şi remedii prescrise, în vederea menţinerii sau
restabilirii stării de funcţionare la parametrii specificaţi. Deoarece în cazul tractoarelor, amploarea
lucrărilor de mentenanţă şi timpul necesar efectuării lor este, în unele situaţii, destul de mare,
trebuie depuse eforturi stăruitoare încă din perioada de proiectare a tractorului pentru a crea condiţii
care să faciliteze la maximum aceste activităţi, în vederea realizării unei tehnologicităţi
corespunzătoare a tractorului la lucrările de întreţinere şi diagnosticare.
Disponibilitatea este un indicator cantitativ al capacităţii funcţionale şi reprezintă aptitudinea
unui sistem de a-şi îndeplini funcţiile specifice la un moment dat sau într-un interval de timp impus,
având în vedere aspectele combinate de fiabilitate, mentenabilitate şi de organizare a acţiunilor de
mentenanţă.
Datorită necesităţii efectuării lucrărilor de mentenanţă, sistemele tehnice complexe nu pot fi
utilizate permanent, deci nu pot fi disponibile în orice moment. Rezultă astfel, că disponibilitatea
unui sistem tehnic este cu atât mai mare, cu cât fiabilitatea acestuia este mai mare şi cu cât necesită
mai puţine lucrări de mentenanţă [17].
In cazul tractorului, disponibilitatea reprezintă probabilitatea menţinerii capacităţii sale
funcţionale şi se exprimă prin procentul din perioada de timp, dinainte stabilită, în care tractorul
poate fi în stare bună de funcţionare. Cauzele care duc la apariţia stării de indisponibilitate a
tractorului pot fi de natură tehnică, de mentenanţă sau tehnologică.
Accesibilitatea este caracteristica tehnică a unei maşini sau instalaţii complexe de a permite
constatarea, diagnosticarea, întreţinerea, reglarea, montarea şi demontarea uşoară a subansamblelor
şi pieselor. O bună accesibilitate duce la creşterea operativităţii întreţinerilor, reviziilor şi
reparaţiilor în procesul de exploatare.
Reparabilitatea este aptitudinea constructivă a unui tip de tractor de a i se putea aplica lucrările
de demontare, reparare şi montare executate în vederea refacerii capacităţii lui funcţionale.
Reparaţia reprezintă ansamblul operaţiilor de demontare, constatare, recondiţionare sau înlocuire a
unor piese şi subansambluri, montare, reglare şi rodare a unui sistem tehnic, în vederea asigurării
funcţionării la parametrii impuşi pe o anumită perioadă de timp (de lucru).
Conservabilitatea este caracteristica unei maşini (tractor) de a-şi menţine neschimbaţi
parametri constructivi şi funcţionali în perioada de păstrare, stocare şi transport, în condiţii dinainte
stabilite.
În practica exploatării tractoarelor pot fi folosite următoarele sisteme de mentenanţă:
- sistem de mentenanţă corectivă, este sistemul la care lucrările de întreţinere şi reparaţii se
execută ori de câte ori este nevoie. Sistemul are un caracter de corectare a parametrilor, atunci când
valoarea lor iese din limitele documentaţiei, sau de înlăturare a defecţiunilor care au apărut. Din
aceste motive se denumeşte sistem de mentenanţă corectivă sau prescurtat CORMENT;
- sistem de mentenanţă preventivă sau profilactică, se execută, de regulă, planificat. în
funcţie de volumul de lucru de numărul orelor de funcţionare. Acest sistem stabileşte efectuarea,
după intervale bine stabilite, a anumitor lucrări de întreţinere sau reparaţie, cu scopul de a reduce
sau a preveni defecţiunile. De aceea se numeşte sistem de mentenanţă preventivă sau prescurtat
PREMENT[23].
Sistemul de mentenanţă corectivă, deşi este simplu, este raţional de folosit numai pentru
efectuarea lucrărilor de reparaţii (deci nu şi a celor de întreţinere) în perioada utilă de funcţionare,
când defecţiunile au caracter cu totul întâmplător. Aplicarea lui conduce la creşterea cheltuielilor de
întreţinere şi chiar şi a celor de reparaţii, în cadrul sistemelor complexe, aşa cum este cazul
tractoarelor speciale cu durată mare de folosire, unde apar, în mod inevitabil, fenomene de
coroziune, uzură, îmbătrânire etc.,care greu pot fi depistate la timp şi creează premise pentru
apariţia unor grave defecţiuni.
Sistemul de mentenanţă profilactică este un sistem care a luat extindere în cazul tractoarelor
deoarece conduce, în general, la creşterea disponibilităţii şi reducerea cheltuielilor de exploatare.
Într-adevăr, în cadrul acestui sistem lucrările se efectuează, de regulă, în perioadele când tractoarele
nu se află în folosinţă sau la o dată care poate fi fixată în prealabil. În plus, prin efectuarea corectă şi
în întregime a lucrărilor prevăzute se reduce intensitatea de defectare caracteristică defecţiunilor
întâmplătoare. Aplicarea acestui sistem impune ţinerea permanentă şi corectă a evidenţei duratei de
funcţionare sau a volumului de lucru şi chiar a condiţiilor în care a avut loc utilizarea (ceea ce se
realizează pentru tractor în ansamblul său), precum şi pentru unele din agregatele sale de bază
(motor, transmisie, echipamente de lucru etc.), conform prescripţiilor din normativele de exploatare
şi întreţinere. In ultimul timp, se aplică, din ce în ce mai mult, sistemul de mentenanţă profilactică
bazat pe o diagnosticare tehnică prealabilă, sistem care permite creşterea disponibilităţii
tractoarelor şi reducerea cheltuielilor de mentenanţă. Acest sistem s-a extins datorită dezvoltării
diagnosticării tehnice, element indispensabil al procesului tehnologic de întreţineri şi reparaţii.
In prezent se aplică mai multe procedee de diagnosticare: diagnosticare tehnică globală
(diagnosticarea sumară, rapidă), la care se execută, în principal, controlul elementelor care concură
direct la siguranţa funcţionării tractorului în ansamblu (sistem de direcţie, sistem de frânare) şi a
echipamentelor de lucru (mecanism de suspendare, priză de putere) şi diagnosticare tehnică totală,
operaţie care se efectuează înaintea reviziei tehnice (Rt). De asemenea, se foloseşte şi efectuarea
unor lucrări de diagnosticare tehnică parţială, în funcţie de sesizările personalului de deservire în
timpul sau după terminarea lucrului.
Sistemul combinat de mentenanţă se aplică în prezent din ce în ce mai mult, deoarece
practica exploatării tractoarelor moderne de mare complexitate a scos în evidenţă că, în funcţie de
periodicitatea lucrărilor de mentenanţă planificate, preventive (PREMENT) se impune, în mod
inevitabil şi efectuarea unor lucrări corective (CORMENT). Desigur, cu cât este mai mică
periodicitatea întreţinerilor planificate, cu atât scade volumul lucrărilor corective, în schimb
cheltuielile de mentenanţă sporesc foarte mult.
In literatura de specialitate şi în actele normative existente în prezent în România, operaţiile
tehnologice de mentenanţă a tractoarelor se efectuează după sistemul combinat (PREMENT+
CORMENT), care cuprinde următoarele: întreţinerile tehnice periodice (Ip), reviziile tehnice (Rt) şi
reparaţiile curente de gradul unu (Rc1).
Dispunând de date statistice referitoare la dinamica variaţiei în timp a parametrilor de stare
tehnică şi de dinamica apariţiei defectelor şi căderilor, periodicitatea întreţinerilor tehnice se
stabileşte astfel încât cheltuielile specifice pentru întreţinerile tehnice şi reparaţiile curente să fie
minime, în condiţiile asigurării unui coeficient de pregătire tehnică a tractorului cât mai ridicat
(coeficientul de pregătire tehnică reprezintă raportul dintre timpul efectiv şi cel total de lucru al
tractorului). Cheltuielile specifice pentru întreţinerile tehnice reprezintă suma dintre cheltuielile
pentru efectuarea întreţinerilor planificate şi cele ocazionate de depistarea şi înlăturarea
defecţiunilor şi căderilor apărute accidental. Trebuie menţionat că odată cu creşterea mărimii
periodicităţii întreţinerilor tehnice scad cheltuielile pentru efectuarea întreţinerilor planificate, în
schimb cresc cheltuielile pentru înlăturarea defecţiunilor şi dereglărilor.
Pentru tractoarele de acelaşi tip şi marcă se stabileşte, în general, aceeaşi mărime a
periodicităţii întreţinerilor tehnice, fără a se ţine seama de condiţiile specifice de exploatare şi de
starea tehnică a fiecărui tractor în parte. Cercetările recente şi practica exploatării au arătat că este
mult mai raţional ca întreţinerile tehnice ale tractoarelor să se execute în conformitate cu starea lor
individuală şi condiţiile concrete de lucru. Utilizarea acestor forme de întreţinere este posibilă însă,
numai dacă tractorul este echipat din fabricaţie cu aparatură şi dispozitive care indică valoarea
parametrilor de stare sau sesizează defecţiunile care apar în timpul funcţionării. Încorporarea în
tractor a acestor aparate şi dispozitive duce, în final, la scumpirea tractorului. În plus, pentru
unităţile dotate cu număr mare de tractoare, utilizarea acestei metode este confruntată cu dificultăţi
privind planificarea şi organizarea lucrărilor de întreţinere tehnică. De aceea, metoda poate fi
aplicată în bune condiţii la deţinătorii unui număr mic de tractoare.
3. NECESITATEA ŞI OBIECTIVELE LUCRĂRII DE DOCTORAT
3.1. Necesitatea lucrării de doctorat
Tractoarele agricole au devenit în ultimii ani din ce în ce mai perfecţionate şi complexe din
punct de vedere constructiv şi funcţional. Motivele acestei dezvoltări sunt, printre altele, cerinţele
impuse de agricultură pentru folosirea acestora, în sensul unei capacităţi mari de lucru, care să
realizeze indici ridicaţi ai calităţii lucrărilor efectuate, dorinţa utilizatorilor de a dispune de un
confort sporit la conducerea, reglarea şi deservirea tractoarelor agricole şi necesitatea obţinerii de
către operator a unui volum sporit de informaţii asupra procesului de lucru executat şi asupra stării
tehnice a componentelor. Scopul final al măsurilor de perfecţionare este, desigur, îmbunătăţirea
economicităţii lor în exploatare.
Creşterea complexităţii constructive şi funcţionale a tractoarelor agricole s-a realizat, în
ultimul timp şi ca urmare a măririi numărului de componente hidraulice, electrohidraulice şi
electronice, care au înlocuit, parţial sau total, sistemele de comandă şi reglare manuală a
componentelor sistemelor tehnologice de lucru şi a altor echipamente şi au permis automatizarea
unor funcţiuni ale lor (destinate optimizării proceselor de lucru). Introducerea sistemelor
informaţionale electronice de bord uşurează atât deservirea tractoarelor agricole, cât şi controlul
regimului funcţional al acestora, deoarece ajută operatorul în luarea unor decizii de conducere a lor.
Procesul de creştere a complexităţii tractoarelor agricole măreşte, implicit, volumul de
activităţi, pentru controlul funcţionării lor în lucru, dar, în acelaşi timp şi volumul de activitate
pentru supravegherea (controlul) stării tehnice a sistemelor tehnologice de lucru, chiar dacă, în
general, a crescut fiabilitatea componentelor luate separat.
De aceea, este raţional ca, pe lângă măsurile de perfecţionare constructivă şi funcţională,
producătorii de tractoarelor agricole se preocupă din ce în ce mai mult şi de mărirea fiabilităţii şi
disponibilităţii lor, în vederea reducerii la minim a timpului de imobilizare al acestora pentru
eliminarea defecţiunilor. Creşterea fiabilităţii şi disponibilităţii tractoarelor agricole este nemijlocit
legată de asigurarea unui sistem de mentenanţă optim sub aspect tehnic şi economic, care se poate
asigura printr-un management corespunzător al prestaţiilor şi intervenţiilor asupra fiecărui tractor.
Mentenabilitatea tractoarelor agricole este pusă în evidenţă la adevărata sa valoare numai în
perioada de exploatare, de aceea este necesară existenţa unui sistem informaţional bine organizat,
bazat pe o largă activitate de urmărire a tractoarelor şi componentelor acestora în exploatare,
codificarea informaţiilor şi prelucrarea acestora pe calculator, pe baza unor soft-uri adecvate.
În acelaşi timp, organizarea sistemelor de mentenanţă în exploatare, trebuie să fie susţinută şi
de un sistem aplicat la nivelul de concepţie-proiectare şi fabricaţie, printr-un program de
intercorelaţionare. Elaborarea unui sistem operaţional al fiabilităţii şi mentenanţei tractoarelor
agricole, completat cu sistemul informaţional şi de prelucrare a datelor obţinute prin urmărirea în
exploatare a acestora, în condiţii pedoclimatice diferite, constituie un sprijin esenţial pentru
constructorii şi utilizatorii tractoarelor agricole.
Tractorul modern a devenit o confluenţă a celor mai moderne realizări tehnice în domeniile
mecanic, hidraulic, electric, electronic, iar mai nou şi în domeniul IT. Consumurile specifice
energetice ale acestor tractoare sunt îmbunătăţite în mod continuu, iar fiabilitatea lor se ridică la
performanţă de neimaginat cu câteva decenii în urmă. Aceste performanţe se valorifică la nivel
superior numai printr-un sistem de mentenanţă adecvat. Simultan cu creşterea puternică a preţurilor
tractoarelor agricole s-au redus o parte din lucrările de mentenanţă, în schimb au devenit mai
scumpe materialele pentru întreţinerile tehnice, iar manopera necesară activităţilor de mentenanţă
este tot mai scumpă.
Din aceste considerente studiile dedicate optimizării mentenanţei tractoarelor agricole au în
prezent o amploare tot mai mare, încercându-se găsirea soluţiilor tehnico-organizatorice pe baza
cărora să se asigure un optim al costurilor cu care folosirea tractorului încarcă costul final al
produselor agricole.
3.2. Obiectivele lucrării de doctorat
Obiectivul principal al tezei de doctorat constă în optimizarea mentenanţei tractoarelor
agricole. Pentru îndeplinirea obiectivului principal este necesară parcurgerea şi rezolvarea
următoarelor obiective complementare:
 analiza stadiului actual şi tendinţelor în domeniul construcţiei de tractoare agricole;
 analiza stadiului actual şi direcţiilor de evoluţie în domeniul mentenanţei tractoarelor
agricole;
 întocmirea unei metodici generale de cercetare, pe baza căreia să se efectueze studii
teoretice şi cercetări experimentale care să conducă la optimizarea tehnico-economică a activităţii
de mentenanţă a tractoarelor;
 realizarea unor cercetări teoretice privind modelele de optimizare a periodicităţii lucrărilor
de mentenanţă;
 conceperea şi utilizarea unui program informatic privind optimizarea mentenanţei
tractoarelor agricole;
 stabilirea loturilor (4) de tractoare asupra cărora se vor face cercetările experimentale,
condiţiilor de lucru ale acestora şi parametrilor care se vor urmării;
 cercetarea experimentală în laborator a comportării materialelor de întreţinere (lubrifianţilor)
pe un interval de timp specific duratei între două schimbări consecutive;
 prelucrarea datelor cercetărilor experimentale şi compararea lor cu cele rezultate din
cercetările teoretice;
 elaborarea unor concluzii şi recomandări referitoare la optimizarea tehnico-economică a
mentenanţei tractoarelor agricole.
Pentru atingerea obiectivului principal şi a celor complementare s-a conceput o metodică
generală de studiu prezentată în figura 3.1. Conform acestei metodici şi a obiectivelor precizate
anterior cercetările teoretice au vizat determinarea timpilor optimi de utilizare a tractoarelor agricole
între două intervenţii de grad maxim şi pe toată durata lor de existenţă.
De asemenea, s-au determinat pe baza adaptării unui program de calcul la specificul
tractoarelor agricole raporturile optime între activitatea desfăşurată de tractoare şi costurile cu care
se realizează aceasta.
Cercetările experimentale s-au desfăşurat pe două direcţii: în laborator şi în exploatare.
Cercetările experimentale din laborator au vizat analiza complexă fizico-chimică a uleiul folosit la
tractoarele urmărite în exploatare, din care rezultă şi elemente de predictibilitate asupra mentenanţei
optime a tractoarelor agricole. Cercetările s-au efectuat în laboratoarele specializate ale S.C.
Rompetrol S.A. de pe platforma Petromidia-Năvodari (laboratorul Rominserv).
Pentru cercetările experimentale în exploatare s-au utilizat patru loturi de câte zece tractoare
de acelaşi tip, care au lucrat în condiţii pedoclimatice diferite (Ilfov, Brăila, Dobrogea, Teleorman).
Monitorizarea tractoarelor s-a făcut direct de către autor pe o perioadă de zece ani şi s-a reconstituit
pe baza documentelor existente în service-uri pe încă cinci ani anteriori. Prelucrarea datelor obţinute
s-a făcut cu aceleaşi programe ca şi a celor teoretice, astfel încât să existe posibilitatea comparării
celor două categorii de rezultate.
De mare interes este analiza simultană a degradării uleiului folosit la tractoarele monitorizate
cu apariţia unor defecţiuni la mecanismele şi sistemele tractorului, respectiv a creşterii cheltuielilor
cu mentenanţa tractoarelor.
3.3. Metodica generală de cercetare

Pentru atingerea obiectivului principal şi a celor complementare s-a conceput o metodică
generală de studiu prezentată în figura 3.1. Conform acestei metodici şi a obiectivelor precizate
anterior cercetările teoretice au vizat determinarea timpilor optimi de utilizare a tractoarelor

agricole între două intervenţii de grad maxim şi pe toată durata lor de existenţă.
De asemenea, s-au determinat, pe baza adaptării unui program de calcul la specificul
tractoarelor agricole, raporturile optime între activitatea desfăşurată de tractoare şi costurile cu
care se realizează aceasta.
Analiza stadiului actual al realizărilor şi a

tendinţelor în domeniul construcţiei de
tractoare agricole
Analiza stadiului actual şi a direcţiilor de

evoluţie în domeniul mentenanţei tractoarelor
i l
Stabilirea metodicii de cercetare teoretică şi

experimentală
Cercetarea teoretică a posibilităţilor de

optimizare a activităţii de mentenanţă a
tractoarelor agricole
Optimizare
Cercetarea experimentală în laborator a
comportării lubrifianţilor folosiţi la tractoare
Optimizare
Cercetarea experimentală a influenţei
lucrărilor de mentenanţă asupra costurilor
exploatării tractoarelor agricole
Analiza rezultatelor cercetărilor teoretice şi

experimentale în vederea optimizării activităţii
de mentenanţă a tractoarelor agricole
Fig. 3.1. Metodica generală de studiu

4. CONTRIBUŢII TEORETICE LA OPTIMIZAREA MENTENANŢEI

TRACTOARELOR AGRICOLE
4.1.Stadiul actual si evoluţii privind optimizarea mentenanţei tractoarelor

agricole
Problematica optimizării, sub aspect general, reprezintă tendinţa general-valabilă, specific-

umană, de a gândi şi opta pentru obiective sau „ţinte” tot mai înalte, de a-şi îndrepta atenţia spre
mai bine, maximă utilitate, profitabilitate, dezvoltare, indiferent de ramura sau domeniul care este
vizat.
Cu alte cuvinte, conceptul de optimizare, nu reprezintă altceva decât dorinţa dintotdeauna a
omului de a tinde spre perfecţiune, dacă este posibil, deoarece se cunoaşte că aceasta nu poate fi
atinsă, conturată, definită. Ca urmare, aceasta nu este nici chiar tangibil atinsă, fiind pur şi simplu
un concept ideatic sau limită maximă admisibilă, pentru care mintea şi gândirea umană rămân
deschise şi interconectate, având-o doar ca limită superioară.
Cu toate acestea, se poate spune că foarte multe domenii s-au dezvoltat enorm, de exemplu
novativul indus de tehnologiile IT, sens în care, au fost perfecţionate tot mai multe metode,
cercetări, studii, cu privire la procesele de optimizare din toate domeniile, implicit din cel al
tractoarelor agricole [3].
Tocmai de aceea, este foarte greu, dacă nu chiar imposibil de cuprins totalitatea metodelor şi
mijloacelor utilizate în scopul obţinerii de soluţii optime.
Prin extrapolare,se poate spune că, la realizarea unui anumit produs, sunt o multitudine de
factori de care trebuie să se ţină cont pentru producerea lui. Se porneşte de la etapele de concepţie,
proiectare, finalizare, depozitare, vânzare, livrare către beneficiar, întreţinere, reparaţii etc. [15].
Toate acestea trebuie să se realizeze în condiţii optime, dar, în acelaşi timp, să se ţină cont şi de
alţi parametri, spre exemplu economici sau de altă natură, privind: consumurile de materiale,
manoperă, calitate, cost, eficienţă produs finalizat, timp necesar realizării produsului, garanţie,
costuri forţă de muncă, taxe şi impozite alocate procesului de fabricaţie, dar şi importului de
materiale, calitatea acestora etc.
S-au enumerat câţiva din factorii determinanţi, pentru a arăta faptul că, fără modele
matematice bine puse la punct, dar şi fără a utiliza metode de optimizare, de cele mai multe ori
realizarea unui simplu produs este dificilă, datorită multitudinii factorilor şi parametrilor care
intervin şi de care trebuie să se ţină cont [7].
Astfel, pentru a se determina un model de optimizare, cum este cel al mentenanţei tractoarelor
agricole, sunt necesare două etape şi anume: 1. elaborarea modelului matematic specific procesului,
respectiv, 2. determinarea optimului produsului în cauză.
Cu alte cuvinte, modelul matematic este bine determinat, exprimând procesul de lucru al unui
tractor agricol (cazul de faţă). Acesta trebuie să conţină laturile determinante sau proprietăţile
esenţiale ale obiectului de studiu, respectiv, tractorului. Astfel, un model matematic are un sistem de
ecuaţii, care uneşte, într-un tot unitar, toţi factorii determinanţi sau parametrii caracteristici definirii,
respectiv, constituirii obiectului final, adică mentenanţa tractorului [10].
În acelaşi timp, în procesul de optimizare trebuie să se ţină cont de anumite criterii specifice
cum ar fi: capacitatea maximă de lucru a tractoarelor, consumul minim de combustibil pe unitatea
de lucru efectuat, puterea minimă a sursei energetice a tractorului, masa redusă a acestuia, necesarul
redus de forţă de muncă, consumul minim de materiale pe unitatea de lucru efectuat, pierderi
minime din recoltă, indicatori de calitate superiori, fiabilitate maximă şi durata minimă de utilizare
a tractoarelor, condiţiile maxime de confort, cheltuielile minime pe unitatea de lucru efectuat,
beneficii şi randament maxim, periodicitatea optimă a lucrărilor de mentenanţă, cheltuieli minime
cu aceste lucrări etc. [110].
În acest sens, se poate preciza că modelul matematic este format dintr-o funcţie scop şi
restricţii. Funcţia scop reprezintă legătura funcţională dintre criteriul de optimizare şi parametrii
tractorului agricol. Restricţiile reprezintă relaţiile de legătură dintre parametrii procesului şi
indicatorii de utilizare.
Cu alte cuvinte, odată modelul matematic realizat, implementat, pentru tractorul avut în
vedere, se va găsi soluţia optimă, adică, determinarea valorilor parametrilor procesuali specifici,
care să conducă la realizarea criteriului de optimizare cerut. Optimizarea poate presupune două
categorii de probleme: liniare, caz în care funcţia scop şi restricţiile sunt liniare şi neliniare, caz în
care, funcţia scop este neliniară. Pentru ambele s-au elaborat şi se prezintă în lucrare modele
generale, prin care se rezolvă orice tip de optimizare, dar şi modele specifice de probleme.
Datele prezentate relevă doar câteva detalii privind metodele matematice şi tendinţele
cercetărilor în domeniul optimizării mentenanţei tractoarelor agricole, având în vedere ritmul
exploziv al dezvoltării ştiinţei, implicit în domeniul tehnic, cu referire directă la cel al mecanicii
agricole.
4.1.2. Optimizarea proceselor liniare
În cazul în care funcţia scop şi restricţiile dintre parametrii problemei de optimizat se

exprimă matematic sub formă liniară, rezolvarea este dată de metodele de programare liniară. În
acest sens, cel mai cunoscut este „algoritmul simplex primar”, stabilit în 1948 de către Dantzig
[38].
O problemă de programare liniară poate fi scrisă sub forma:
să se găsească X  ( x1 , x2 , ..., xn ) care să minimizeze
n
z c j x j , (4.1.)
j 1
în raport cu
n
 aij x j  bi , i  1, m , (4.2)
j 1
x j  0, j  1, n .
Sub formă matriceală, problema de programare liniară se formulează astfel:
să se minimizeze cx în raport cu AX  b, X  0, unde A este o matrice de dimensiune m  n .
Problema prezintă interes dacă n  m şi rang( A)  m , adică sistemul de ecuaţii are o
infinitate de soluţii, ceea ce face ca funcţia obiectiv să se preteze la optimizare [31].
Dacă problema de optimizat presupune variabile întregi, atunci se aplică algoritmul lui
Gomory.
4.1.3. Optimizarea proceselor neliniare
Optimizarea neliniară se aplică modelelor matematice ale căror funcţii scop au formă
neliniară. Aceste funcţii pot depinde de o singură variabilă independentă sau de n variabile
independente, unde n  2 . De asemenea, poate fi optimizare neliniară fără restricţii sau cu restricţii.
În literatura de specialitate se întâlnesc foarte multe metode de rezolvare a problemelor de
optimizare neliniară, în lucrare prezentându-se: Metoda Fletcher-Reeves (gradienţilor conjugaţi),
Metoda Davidon-Fletcher-Powell, Programarea geometrică [35].
4.2. Instrumentul matematic al mentenabilităţii

4.2.1. Aspecte generale
Pentru a se putea stabili metodele matematice de optimizare a mentenanţei tractoarelor

agricole este necesar a se evidenţia corelaţia dintre trei elemente de bază ale procesului de deservire
tehnică, în scopul restabilirii condiţiilor normale de funcţionare ale componentelor defectate şi
anume:
▪probabilitatea de defectare, care este descrisă de funcţia de repartiţie a timpului de
funcţionare (Ft);
▪probabilitatea de efectuare a lucrărilor de mentenanţă, într-o perioadă de timp dinainte
specificată, exprimată prin funcţia de repartiţie a timpului de reparare Frep(t);
▪organizarea unităţilor de întreţinere tehnică şi reparaţii, care exprimă, pe fond, numărul
posturilor corespunzătoare de lucru, prevăzute cu muncitori.
Caracterizarea corelaţiei dintre elementele menţionate, se face prin metodele matematice din
teoria aşteptării, care permit reunirea dintre expresia fluxurilor vizând defectarea şi cele referitoare
la reparaţii, în condiţiile dinainte stabilite, ale unităţilor de deservire tehnică [92], [113].
Probabilitatea de defectare a tractorului agricol în perioada utilizării optime a acestuia, se
poate evalua pentru majoritatea componentelor lui, după legea de repartiţie exponenţială sau după
legea Weibull. Astfel, fluxul defectărilor se poate caracteriza pe un interval de timp τ, cu k
defecţiuni, prin legea de repartiţie Poisson, sub forma:
Pk(τ) = (4.78.)
sau pentru întreaga perioadă de funcţionare (C...t), care poate fi descrisă prin Legea lui Erlang, de
ordinul k, adică:
fk(t) = (4.79.)
unde λ este intensitatea de defectare cu valoare constantă, iar Γ este funcţia lui Euler de speţa a
doua.
Referitor la cazul în care intensitatea de defectare nu este constantă (legea lui Weibull, cu β
diferit de 1) se operează cu valoarea sa medie, pentru intervale mai mici de timp, deci:
λm = dt . (4.80.)
În acest caz, relaţia (4 80)se va scrie în felul următor:
Pk(τ, t0) = . (4.81.)
Probabilitatea de efectuare a lucrărilor de mentenanţă într-un anumit timp, se poate

caracteriza prin parametrul intensităţii reparaţiilor (rata serviciilor), care exprimă probabilitatea
condiţionată a terminării reparaţiei în intervalul (tr, tr+Δtr), în ipoteza că sistemul se află în reparaţie
pe intervalul (0,tr) [114].
Valoarea intensităţii reparaţiilor se poate calcula cu relaţia:
μ= , (4.82.)
unde: Nr este numărul componentelor reparabile, care se află sub observaţie; -numărul total
(cumulat) al componentelor reparate în intervalul de timp (0, tr); Δnri- numărul de componente al
căror timp de repartiţie este plasat în intervalul de lungime Δtri.
Legile de repartiţie Poisson şi Erlang, pentru timpul de reparaţie cu μ constant, sunt identice,
ca şi în cazul fluxul defectărilor, respectiv:
Pk (τ)= ; (4.83.)
frep = (o< t < ), (4.84.)
unde k este numărul de componente reparate în intervalul de timp τ, respectiv (0,t).

La stabilirea caracteristicilor mentenanţei se ţine cont de optimizarea mărimii service-urilor
de întreţineri şi reparaţii, prin înfiinţarea unui număr de posturi de lucru, care să asigure cu
promptitudine cerinţele de efectuare a unor lucrări de mentenanţă, fără a conduce însă la o sporire
nejustificată a locurilor de muncă şi la o încărcare sub valoarea necesară a acestor ateliere.
Global, cantitatea serviciului se caracterizează prin coeficientul de mentenanţă (factor de
serviciu S), definit de relaţia:
S= . (4.85.)
Acest factor reprezintă, în medie, numărul de tractoare agricole (elemente) care intră în
sistem. Cu ajutorul factorului de serviciu S, se caracterizează gradul de încărcare al unităţii ce
efectuează lucrările de mentenanţă. El are o deosebită importanţă, deoarece, odată stabilită repartiţia
timpului de servire, toate caracteristicile se exprimă în funcţie de S.
Optimizarea numărului de tractoare agricole (sau componente), care pot fi reparate sau
întreţinute pe un număr de posturi de lucru, se realizează prin reducerea cheltuielilor neraţionale
totale, datorită timpului pierdut, în şirul de aşteptare (timp neproductiv), dar şi a timpului mediu
liber (timp de inactivitate) pentru muncitori, din cauza încărcării insuficiente a posturilor de lucru.
Astfel:
= + , (4.86.)
în care: tma este timpul mediu de aşteptare pentru a intra la reparaţie; - coeficientul aşteptării unui
tractor agricol, în lei/oră; CM- costul manoperei pentru un muncitor, în lei/oră; M-numărul
muncitorilor care lucrează simultan pe un anumit post de lucru.
4.2.2. Reparabilitatea şi indicatorii de bază ai acesteia
Noţiunea de mentenabilitate reprezintă totalitatea operaţiilor de întreţinere şi reparaţii, care

se execută în perioada de exploatare a unui tractor agricol, în vederea asigurării unei funcţionări
calitative pe toată perioada de exploatare a acestuia.
Reparabilitatea reprezintă totalitatea operaţiilor de: demontare, constatare, recondiţionare,
montare şi rodare a pieselor şi articulaţiilor unui sistem tehnic(tractor agricol), în vederea
funcţionării optime pe o anumită perioadă de lucru [65].
Indicatorii de bază ai reparabilităţii şi mentenabilităţii sunt: timpul total şi timpul mediu de
reparaţii, rata reparaţiilor, timpul total şi timpul mediu de întreţineri tehnice şi rata întreţinerilor
tehnice.
4.3. Metode de optimizare a activităţii de mentenanţă a tractoarelor agricole
Principalele metode de optimizare a activităţii de mentenanţă a tractoarelor agricole sunt

prezentate în continuare [14].
4.3.1. Optimizarea periodicităţii lucrărilor de mentenanţă după legea de variaţie a stării
tehnice şi a valorii limită admisibilă
Metoda este simplă, dar necesită cunoaşterea legii de schimbare a stării tehnice a
mecanismelor şi subansamblurilor tractoarelor agricole, precum şi valorile admisibile limită pentru
parametrii care caracterizează această stare tehnică: uzura, jocul, conţinutul de particulele metalice
din ulei, presiunea din cilindrii motorului, scăpările de gaze din carter etc.).
Această metodă s-a utilizat în lucrare prin analiza nivelului de degradare chimică şi a
gradului de impurificare a uleiului de ungere a motorului între două înlocuiri consecutive.
De regulă, schimbarea stării tehnice are loc continuu, fără salturi şi astfel se poate exprima
după o funcţie raţională de ordinul n:
y= + ∙t+ ∙ + ∙∙∙∙∙∙ + ∙ , (4.98.)
unde y este parametrul stării tehnice (uzura, jocul etc.); t - timpul de exploatare; - mărimea
iniţială a parametrului stării tehnice (la t=0); , - coeficienţii care determină caracterul şi
gradul de dependenţă al parametrului y de timpul de lucru.
În funcţie de valorile şi semnul coeficienţilor , ..... se pot ţine diferite legităţi
posibile pentru componentele tractorului agricol.
Cunoscând legea de variaţie y= f(t) şi valoarea admisibilă a parametrului ya se poate determina
periodicitatea optimă a întreţinerii tehnice .
De exemplu, pentru funcţia liniară se scrie:
y= + t0 , (4.99.)
unde:
t0 = ( - )/ . (4.100.)
Din cauza dificultăţilor legate de stabilirea cu certitudine a caracterului variaţiei stării tehnice
a tractoarelor sau mecanismelor acestora, precum şi a valorilor pentru coeficienţii din ecuaţia
(4.100) , domeniul de utilizare este restrâns la obiectivele întreţinerii tehnice la care parametrii
stabiliţi au o variaţie evidentă.
4.3.2. Optimizarea periodicităţii lucrărilor de mentenanţă prin metoda tehnico-
economică
Odată cu schimbarea stării tehnico-economice a tractorului agricol, se modifică şi valoarea

cheltuielilor pentru întreţineri tehnice şi reparaţii. În felul acesta, metoda tehnico-economică de
determinare a regimului raţional de mentenanţă ţine seama de influenţa periodicităţii întreţinerilor
tehnice asupra uzurii pieselor, costului materialelor de exploatare şi manoperei utilizată pentru
întreţineri şi reparaţii. Legat de această metodă, costul specific total pentru realizarea lucrărilor de
întreţinere tehnică şi reparaţii se calculează în felul următor:
Ct= Ci + Cr [lei/oră], (4.101.)
în care: Ct este costul specific total, în lei/oră; Ci - costul specific al întreţinerilor tehnice în lei/oră;
Cr - costul specific al reparaţiei, în lei/oră;
Costurile specifice se obţin astfel:
= şi = , (4.102.)
în care: este costul total al operaţiilor de întreţinere tehnică la un timp de exploatare; t - este
periodicitatea respectivă; B - costul total al reparaţiilor la un timp de exploatare.
În cazurile generale funcţiile = f(t) şi Cr = φ(t) se apropie de o lege hiperbolică sau de una
lineară, iar costurile specifice în funcţie de reducerea periodicităţii lucrărilor de întreţinere scad
pentru Ci şi cresc pentru Cr. Din suma celor două costuri rezultă costul total Ct = ψ(t), care are un
punct extrem Ct min şi pentru care corespunde periodicitatea optimă a lucrărilor de întreţinere
tehnică.
Dacă se cunoaşte funcţia de legătură între periodicitatea întreţinerii tehnice şi timpul între două
reparaţii succesive T=ψ'(t), periodicitatea optimă se poate determina cu ecuaţia:
= ( + )=0. (4.103.)
Se precizează că metoda tehnico-economică a fost utilizată în această lucrare în vederea

optimizării mentenanţei tractoarelor agricole.
4.3.3. Optimizarea periodicităţii lucrărilor de mentenanţă în funcţie de nivelul admis al

fiabilităţii
Parametrii stării tehnice ai tractoarelor agricole cu distribuţii caracteristice, au legi de repartiţie

proprii pentru fiecare caz în parte. Dacă la stabilirea periodicităţii lucrărilor de mentenanţă se ţine
seama de amplitudinea de variaţie a valorilor posibile ale parametrilor, atunci ea va fi foarte
complexă, iar conţinutul lucrărilor nestabil. În acelaşi timp, fixarea periodicităţii ca rezultat al
valorii parametrului, conduce la situaţia că, aproximativ jumătate din stările de defectare apar mai
devreme de periodicitatea stabilită [126].
Metoda propusă pentru determinarea periodicităţii, în funcţie de nivelul admis al fiabilităţii,
prevede stabilirea acesteia în condiţiile că probabilitatea apariţiei defectărilor mai devreme de
periodicitatea stabilită, va fi mai mică de (1-α), adică decât nivelul de încredere adoptat în prealabil,
respectiv:
P {ti < t0} ≤ α ;
P {ti ≥ t0} ≥ 1- α. (4.104.)
Periodicitatea optimă se determină cu relaţia:

to= ρ∙ υ, (4.105.)
în care ρ este coeficientul periodicităţii optime, care ţine seama de tipul curbei de repartiţie,
coeficientul de variaţie υ şi nivelul de încredere al probabilităţii(1-α).
Pentru legea normală şi legea Weibull se obţin următoarele valori ale coeficientului
periodicităţii optime:
= 1− ∙υ; (4.106.)
= , (4.107.)
unde t α este abaterea standard, care corespunde nivelului de încredere adoptat.
4.4. Elaborarea programelor de optimizare a mentenanţei tractoarelor

agricole
4.4.1. Modelarea matematică a nivelului calităţii
Realizarea unui model matematic şi a unui program pe calculator care să stabilească corelaţia
între calitate, cantitate şi profit, cu ajutorul căruia să poată fi optimizat un produs, proces sau o
afacere, implică necesitatea definirii nivelului calităţii printr-o variabilă continuă [134].
Calitatea, în general, este dificil de cuantificat, întrucât după cum s-a arătat ea variază în timp
într-un mod neprevăzut. De aceea se introduce o noţiune nouă şi anume: calitate relativă.
Calitatea relativă se defineşte ca fiind calitatea stabilită comparativ între entităţi similare,
luând ca bază de referinţă entitatea care la momentul considerat are cele mai bune caracteristici. În
acest caz nivelurile calităţilor luate în considerare pot fi cuantificate faţă de entitatea de referinţă
[108].
În modelul matematic care va fi dezvoltat, nivelul calităţii relative se va exprima printr-o
variabilă adimensională:
x [0,1] . (4.113.)
Tractorul cu calitatea cea mai bună va avea valoarea 1, iar tractorul care nu poate fi utilizat,
neîndeplinind necesităţile impuse, va avea valoarea zero.
Calitatea unui tractor creează profit cu atât mai mult cu cât prin utilizarea lui aduce un venit
anual mai mare pe unitatea de măsură (UM) luată în considerare (buc., t, ha, etc.).
Calitatea contribuie la realizarea de profit, întrucât prin atributele sale creşte productivitatea
medie, putându-se lucra în mod continuu fără întreruperi impuse de defecţiuni, de oboseala
operatorului sau chiar de îmbolnăvirea lui [97].
Nivelul calităţii unui produs poate fi determinat cu relaţia:
m
x  xa1  xa 2    xam   xai , (4.114.)
i 1
în care x ai , i  1, m , reprezintă nivelul calităţii corespunzătoare ansamblului i considerat, m fiind

numărul total de ansambluri. La calculul nivelului calităţii se iau în considerare ansamblurile
principale, respectiv părţile constituente ale unui tractor, care sunt determinante în funcţionarea
(existenţa) acelui produs. Dacă un astfel de ansamblu este defect, se va considera nivelul calităţii
acestuia xa  0 .
Se observă că este o similitudine între modul de determinare a nivelului calităţii x şi calculul
randamentului unui tractor [133].
Fiecare nivel al calităţii x ai , se calculează în mod separat pe baza unor criterii c, c  1, q , cât
mai bine specificate, corespunzătoare ansamblului i considerat, cu relaţia:
q
xaic  K1xai1  K 2 xai2    K q xaiq   K c xaic , (4.115.)
c 1
unde: xaic reprezintă nivelul calităţii ansamblului i corespunzător criteriului c, c  1, q , q fiind
numărul total de criterii; K c [0, 1] - coeficientul de pondere al criteriului c, din totalul criteriilor
considerate. Ca urmare trebuie respectată condiţia:
q
K1  K 2    K q   kc  1 . (4.116.)
c 1
Cu relaţiile de mai sus se calculează nivelul calităţii xk, k  1, n pentru fiecare tractor luat în
consideraţie în parte. Tractoarele respective Ijk j  1, n , k  1, n se grupează în diverse categorii de
puteri uj j  1, n şi de calităţi xk k  1, n . Rezultatele obţinute se ordonează şi se pun într-o matrice
pătrată de corespondenţă, conform tabelului 4.1 şi anume, pe orizontală în ordinea creşterii puterii
uj, iar pe verticală în ordinea creşterii calităţii xk. În această matrice, Ijk reprezintă indicativul
produselor de putere uj şi calitate xk. Fiecărui indicativ îi corespunde un produs sau un număr
restrâns de produse similare având aceleaşi caracteristici (puteri şi calităţi), fabricate de firme
diferite.
Cu acest tabel de corespondenţă, după ce se va stabili printr-o metodă de optimizare nivelul
optim al calităţii şi puterii necesare, va rezulta produsul cel mai apropiat de optimul calculat.
În cazul general, calitatea x poate să aibă şi valori negative dacă necesităţile (funcţiunile)
corespund unui produs care nu creează venituri ci pierderi şi distrugeri, respectiv produsele sau
fenomenele care produc efecte negative [152].
Dacă se ţine seama de interpretarea de mai sus, calitatea se poate exprima sub forma:
x [1, 1] , (4.117.)
şi ca urmare modelul matematic va fi mai cuprinzător întrucât ţine seama şi de efectele dezastruoase
ce ar putea apare, putând indica soluţiile de înlăturare ale acestor efecte.
Tabelul 4.1.
Matricea de corespondenţă a tractoarelor Ij cu puterea şi calitatea acestora
u\x x1 x2 ... xk ... xn
u1 I11 I12 … I1k … I1n
u2 I 21 I 22 … I 2k … I 2n
    
uj I j1 I j2 … I jk … I jn
    
un I n1 I n2 … I nk … I nn
4.4.2. Cuantificarea cantităţii
În teoria elaborată, cantitatea se defineşte ca o mărime variabilă y {R} dimensională (bucăţi,

t, ha, km, etc.), fiind pozitivă când produsul sau lucrarea se efectuează, se realizează, se creează şi
fiind negativă când produsul sau lucrarea se distruge, se deteriorează sau nu se valorifică. Valoarea
zero corespunde situaţiei când nu s-a realizat şi valorificat nici un produs sau nici o lucrare.
Aşa de exemplu, o suprafaţă de teren prelucrată a cărei producţie este valorificată este o
cantitate pozitivă. Dacă o suprafaţă de teren este deteriorată prin poluare, prin inundaţii, grindină
etc., va fi considerată ca o cantitate negativă.
4.4.3. Stabilirea funcţiei scop
În cazul optimizării sistemului de mentenanţă al tractoarelor agricole este necesar să se

stabilească funcţia scop, care în această lucrare este profitul anual şi care, după caz, trebuie
maximizată sau minimizată pentru a stabili soluţia optimă [74], [75].
Funcţia scop poate fi cu o variabilă, în care determinarea soluţiei optime se face prin
rezolvarea ecuaţiei rezultată din egalarea cu zero a derivatei funcţiei.
Dacă funcţia scop este determinată de mai multe variabile Xi, i  1, n , putând fi liniară sau
neliniară, atunci rezolvarea problemei optimizării este mai dificilă şi se aplică una din metodele
adecvate prezentate anterior. În acest caz, funcţia scop, care determină eficienţa anuală a unei
entităţi considerate este de forma [104]:
Z ( X1, X 2 ,, X n )  V ( X1, X 2 ,, X n )  C( X1, X 2 ,, X n ) , (4.118.)

în care: Z este profitul anual obţinut, în [euro / an]; V - veniturile anuale obţinute, în [euro / an];
C - cheltuielile anuale efectuate, în [euro / an].
Z, V şi C sunt funcţii de mai multe variabile X i , i  1, n .
Dacă se doreşte ca funcţia scop să fie redusă la două variabile, atunci între cele n variabile se
stabilesc (n-2) relaţii de legătură şi problema poate fi vizualizată în spaţiu.
Profitul anual obţinut se poate determina şi cu relaţia:
Z  z  y [euro / an], (4.119.)
în care z este profitul anual specific pe unitatea de măsură corespunzătoare U.M., în [euro/an U.M.],
în care U.M. poate fi buc., t, ha, etc.
Profitul anual specific se determină cu relaţia:
z  Vs  Cs euro / an U.M.], (4.120.)
în care Vs şi Cs sunt veniturile, respectiv cheltuielile specifice, în [euro / an U.M.]
În cazul general profitul anual specific z poate fi pozitiv (câştig) sau negativ (pierderi).
Profitul anual specific z este o funcţie de una sau mai multe variabile care determină problema
luată în considerare [125].
Soluţiile optime se obţin prin maximizarea sau minimizarea funcţiei scop, respectiv a
profitului Z, prin una din metodele arătate anterior sau prin metoda matricială (folosită în lucrare)
şi reprezentarea în 3D sau 2D a funcţiei scop. Din matrice şi din funcţia reprezentată se constată
valorile pentru care profitul este maxim.
4.4.4. Optimizarea profitului anual în cazul în care profitul specific este proporţional cu
calitatea
Pentru înţelegerea metodei se va analiza mai întâi cazul cel mai simplu, în care funcţia
profitului specific z este proporţională numai cu calitatea tractorului şi anume, cazul în care
veniturile specifice şi cheltuielile specifice cresc proporţional cu calitatea, respectiv:
Vs  p1  x Cs  p2  x (4.121.)
în care p1 şi p2 sunt factori de proporţionalitate.
Dacă se notează cu p diferenţa dintre p1 şi p2 din relaţia (4.121.), rezultă:

z  ( p1  p2 )  x  p  x [euro / an U.M.] , (4.122.)
în care x reprezintă nivelul calităţii x [1, 1] şi p este un factor de proporţionalitate dimensional,
care reprezintă profitul specific pentru o unitate de măsură U.M. într-un an [euro / an U.M.],
corespunzător produsului care are nivelul calităţii x  1 . De exemplu p = 1000 [euro/an, buc].
În acest caz funcţia Z care reprezintă profitul anual este de numai două variabile X1  x
(nivelul calităţii) şi X 2  y (cantitatea), relaţia (4.122.) devenind:
Z  p  x  y [euro / an]. (4.123.)
Factorul de proporţionalitate p trebuie să fie mai mare decât zero, respectiv trebuie ca să se
îndeplinească condiţia p1>p2, ceea ce înseamnă că veniturile trebuie să crească mai accentuat cu
calitatea produsului decât cheltuielile. Dacă cheltuielile cu creşterea calităţii produsului sunt mai
mari decât veniturile realizate, chiar dacă calitatea x este foarte bună, profitul este negativ. Ca
urmare, trebuie să se ţină seama de puterea de cumpărare de pe piaţă şi să se fabrice produse de
diverse calităţi, în proporţii care să fie în concordanţă cu segmentele puterilor de cumpărare ale
consumatorilor acestor produse. În cazul în care p1=p2 rezultă p=0, adică dacă veniturile şi
cheltuielile cresc în aceeaşi proporţie cu creşterea calităţii, profitul specific z este zero, indiferent de
calitatea produsului [75].
Dacă funcţia de două variabile dată de relaţia (4.122.) se reprezintă grafic în 3D, rezultă
diagrame care dau indicaţii asupra variaţiei profitului anual în funcţie de cheltuielile realizate.
Dacă se consideră p = 1 se alege scara în aşa fel încât valoarea lui p să reprezinte o unitate de
măsură. De exemplu, p=1000 euro/an bucăţi reprezintă o unitate de măsură.
În acelaşi mod se poate reprezenta funcţia Z  p  x  y în două dimensiuni cu linii de nivel
constant Z = ct.
În unul dintre cadrane se reprezintă cazurile când se obţine profit pozitiv (Z  0), adică în
situaţia când este vorba de un produs de nivel de calitate pozitivă (x  0), realizat şi vândut într-o
cantitate pozitivă (y  0), adică (+)·(+)=(+).
În alt cadran profitul anual este negativ, întrucât produsul are nivelul calităţii negativ (x≤0),
multiplicat cu o cantitate pozitivă (y  0) şi ca urmare rezultatul va fi negativ (-)·(+)=(-), adică vor
exista pierderi (se multiplică un lucru de calitate negativă).
De asemenea, în cadranul următor pot fi reprezentate cazurile în care un produs cu un nivel al

calităţii negativ se multiplică ca o cantitate negativă, situaţie în care profitul anual rezultă pozitiv
(-)·(-)=(+), adică prin distrugerea unui produs cu calităţi negative se obţine un câştig (a distruge
muniţii, a distruge buruieni, a dezafecta un combinat care produce pierderi etc.).
În ultimul cadran se poate reprezenta situaţia unui produs cu calitate pozitivă înmulţit cu o
cantitate negativă, (+)·(-)=(-), situaţie când se distrug produse de valoare. Aici intră fenomene ca de
exemplu: producerea de rebuturi nerecuperabile, distrugeri de bunuri prin calamităţi, grindină,
îngheţ, războaie, cutremure etc.
Din diagrama din figura 4.1. rezultă că dacă se urmăreşte pe aceeaşi linie de nivel (ex. Z =
Z1), acelaşi profit anual Z  S1  S2  x  y  const . se poate obţine cu un număr mai mic de
produse de calitate foarte bună (suprafaţa S1=x2·y1) sau cu un număr mare de produse de calitate
mai slabă (suprafaţa S2=x1·y2). Este evident că prima soluţie este mult mai avantajoasă, în care caz
consumurile de materiale şi energie sunt mult mai reduse, iar consumul de forţă de muncă se reduce
cu raportul y2 / y1 [35]. Aşa de exemplu, în România este mult mai avantajos să se utilizeze numai
50.000 de tractoare de calitate foarte bună decât 80.000 cu nivel al calităţii mic, cum este în prezent.
Greutăţile celor două tipuri sunt aproape aceleaşi şi ca urmare consumul de metal se reduce de circa
patru ori. Totodată, în loc de 80.000 tractorişti sunt suficienţi 50.000 bine pregătiţi.
În cele două diagrame sunt trasate liniile de nivel constant Z=const., respectiv Z1=C1, Z2=C2,
Z3=C3, Z4=C4, C1<C2<C3<C4. Cu cât valorile constantei C sunt mai mari, profiturile Z sunt mai
mari.
S1=S2
Fig. 4.1. Strategii de urmărit pentru obţinerea unor avantaje mai mari (a)
c f g
a b
e
d
Fig. 4.2. Strategii de urmărit pentru obţinerea unor avantaje mai mari (b)
Strategia care trebuie aplicată pentru obţinerea sigură şi rapidă a unor profituri Z mari este cea
ilustrată în figura 4.2, urmărindu-se mai întâi creşterea calităţii x la o cantitate y mică (traseul a-b),
după care, prin investiţii cât mai mari, conform cerinţelor pieţei, se creşte cantitatea y (traseul b-c),
astfel obţinându-se cu mare siguranţă profituri Z mari. Se poate aplica şi strategia de a realiza salturi
succesive calitative şi cantitative pentru a ne situa pe o curbă Z de potenţial cât mai mare (traseul d-
e-f-g). În cazul analizat, maximul funcţiei scop va fi când se vor realiza produse de calitatea cea mai
mare ( x  1 ), care se vor valorifica în totalitate, respectiv se vor vinde toate produsele obţinute la
capacitatea maximă de producţie.
4.4.5. Stabilirea funcţiei scop în cazul unui agregat tractor - maşină agricolă
Funcţia scop care trebuie maximizată în cazul unui agregat tractor – maşină agricolă, se poate
stabili pornind de la relaţia (4.119) şi anume:
Z ( X i )  V ( X i )  C ( X i ) , i  1, n . (4.124.)
Funcţia Z care determină profitul anual este o funcţie de n variabile independente, respectiv:
Z  Z ( X1, X 2 ,, X n ) , (4.125.)
în care X 1  x reprezintă nivelul calităţii agregatului, , întrucât se iau în considerare numai
produsele de calitate pozitivă. Această variabilă este adimensională. Se consideră că nivelul
calitativ al maşinilor care intră în componenţa agregatului este acelaşi cu al tractorului, întrucât
firmele constructoare adaptează parametrii maşinilor din agregat la parametrii tractoarelor
respective. Agregatele formate dintr-un tractor de calitate bună şi o maşină de calitate scăzută, sau
invers, nu se vor lua în considerare, fiind neraţionale. Se notează:
X2 = y - cantitatea, respectiv numărul de hectare de teren ale fermei, [ha];
X3 = u - puterea tractorului, [kW (CP)];
X4 = w - capacitatea de lucru a agregatelor, [ha / h];
X5 = C a - costul iniţial al entităţii considerate (al agregatului, al tractorului, al
maşini etc.), [euro];
X6 = To - timpul optim de utilizare a entităţii considerate, [ani];

X7 =  - coeficientul costului întreţinerii şi reparaţiilor tractorului considerat, care se
defineşte ca raportul între costul întreţinerilor şi reparaţiilor acestuia într-o perioadă de N ani şi
costul iniţial C a al entităţii. Coeficientul  este adimensional.
X8 = N - numărul de parcele ale fermei;
X9 = Di, i  1, N , distanţele între parcele, [km];
X10 = Fi, i  1, m - felul culturilor;
X11 = Qi, i  1, m - producţiile la hectar ale acelor culturi, [t / ha].
Relaţia (4.119), care reprezintă funcţia scop, se poate scrie sub forma:
f1 f2
Z(Xi )   V f (Xi )   C f (Xi ) (4.126.)
f 1 f 1
în care:
V ( X i )  V1( X i )  V2 ( X i )    V f ( X i ) (4.127.)
1
C ( X i )  C1( X i )  C2 ( X i )    C f ( X i ) (4.128.)
2
f reprezentând diverse feluri de venituri şi cheltuieli, f1 şi f2 fiind numărul total de venituri şi
cheltuieli.
Pentru determinarea venitului anual se poate proceda în două moduri:
I. În cazul când venitul anual se calculează cunoscându-se tarifele a practicate pe piaţă
pentru lucrările efectuată de agregatul agricol a, şi anume:
V ( X i )  y11  y22    yl l (4.129.)

în care:ya, a  1, l , reprezintă suprafaţa parcelei lucrată de agregatul agricol a într-un an în ha; a -
tarifele corespunzătoare lucrărilor efectuate de agregatul a, [euro /ha], l - numărul parcelelor
lucrate.
II. În cazul în care se iau în considerare preţul producţiei obţinute pe cultura cultivată pe
suprafaţa y şi ponderea adusă de lucrările mecanizate, efectuate la obţinerea acelei producţii,
venitul V(Xi), se poate determina cu relaţia [37]:
V ( X i )  y  [Qm  P  (Qmax  Qmin )  P  (2  x  1)]  km
(4.130.)
în care: z - reprezintă suprafaţa lucrată [ha], Qm - producţia obţinută de pe suprafaţa lucrată cu
utilaje de calitate medie (x=0,5), [t/ha], P – preţul producţiei obţinute de pe suprafaţa y,
[euro/t], f ( x)  2 x  1 - funcţia liniară de creştere a producţiei Qmax-Qm (între x=0,5 şi x=1).
S-a considerat f ( x)  Ax  B , punându-se condiţiile ca pentru x=0,5 f(x)=0, şi pentru x=1
f(x)=1, în care caz rezultă A=2, B= -1 şi km - ponderea adusă la producţia obţinută prin lucrările de
mecanizare a culturii respective, cu excepţia lucrărilor de recoltat, coeficient care în condiţii
pedoclimatice normale are valori de circa 15 % la arat, 10 % la grăpat, 15 % la semănat, 5 % la
erbicidat, respectiv, în acest caz coeficientul km=0,45.
Cheltuielile anuale efectuate vor fi:
f2
C  C1  C2    C f   Cf , (4.131.)
2
f 1
în care C f , f  1, f 2 reprezintă expresiile diverselor feluri de cheltuieli anuale şi anume: cu
amortismentele, cu reparaţiile, cu salariile, cu combustibilii şi lubrifianţii etc., pentru o entitate
considerată.
Cheltuielile anuale se pot determina calculând fiecare expresie C f ca o funcţie de variabilele

şi parametrii care o determină.
Se consideră două cazuri şi anume:
Cazul 1. Când agregatul este format dintr-o singură entitate, respectiv când tractorul şi maşina
formează un agregat unitar, adică tractorul lucrează tot timpul anului în acelaşi agregat cu o maşină
purtată.
Cazul 2. Când agregatul este format din două sau mai multe entităţi şi anume: dintr-un tractor
şi una sau mai multe maşini agricole detaşabile, caz în care acelaşi tractor în timpul anului intră în
componenţa diverselor agregate.
4.4.5.1. Stabilirea funcţiei scop pentru cazul când agregatul este format dintr-o singură
entitate
Funcţia scop în cazul în care agregatul constituie o singură entitate, conform relaţiei (4.126),
va fi:
Z  V ( X i )  [C1( X i )  C2 ( X i )    C f ( X i )] . (4.132.)
2
În cazul când se urmăreşte optimizarea profitului într-o fermă familială, care are sistema de
maşini proprie, utilizată numai de aceasta, fără a se face lucrări pentru terţi se va utiliza numai
relaţia (4.131).
Cheltuielile anuale se pot determina calculând fiecare expresie C f , ca o funcţie de parametri
variabili care o determină şi anume [34]:
1) Cheltuielile anuale cu amortismentul entităţii considerate vor fi:
a) În cazul în care nu se ţine seama de dobânda anuală corespunzătoare sumei investite:
C (u, x)
C1  a [euro/an], (4.133.)
T0 ( )
în care: C a (u, x) este costul iniţial al agregatului, în euro, care este funcţie de puterea u şi
calitatea x, care sunt variabile independente; T0 () - timpul optim de utilizare a agregatului
în ani, care este o funcţie de coeficientul  a costurilor întreţinerilor şi reparaţiilor.
b) În cazul în care la calculul amortismentului se ţine seama de dobânda anuală compusă,

corespunzătoare unei investiţii, vom avea:
 (1   )T0 ( ) Ca (u, x)
C1  [euro/an], (4.134.)
(1   )T0 ( )  1
în care  reprezintă coeficientul dobânzii medii anuale, Ca(u,x) şi T0() având aceleaşi
semnificaţii.
Se observă că în cazul particular când =0, aplicând regula lui L’Hospital şi considerând ca
variabilă independentă , relaţia (4.134,) devine [39]:
[ (1   )T0 ( ) C a (u, x)]
d
 (1   )T0 ( ) Ca (u, x)
 lim d
C (u, x)
C1  lim  a (4.135.)
 0 (1   )T0 ( )  1  0 d
[(1   )T0 ( )  1]
T0 ( )
d
respectiv relaţia (4.133).
c) În cazul când recuperarea cotelor anuale de amortisment, egale ca valoare, se face anual,
banii utilizându-se în alte scopuri, sumele rămase pentru care se plăteşte dobânda sunt din ce în ce
mai mici. În ipoteza că sumele rămase de amortizat descresc liniar, cheltuielile anuale cu
amortismentul vor fi [74], [75]:
T ( ) C (u, x) C (u, x) 
1   (1   ) 0

C1  a  a  [euro/an]. (4.136.)
2  (1   )T0 ( )  1 T0 ( ) 
 
Funcţia de două variabile Ca (u, x) se poate determina prin MATCAD, considerând că
aceasta variază după o funcţie generală de două variabile de forma [123]:
F ( X1, X 2 )  A0  A1 X1  A2 X 2  A3 X1 X 2  A4 X12  A5 X 22 , (4.137.)

respectiv:
Ca ( X1, X 2 )  A0  A1x1  A2 x2  A3 x1x2  A4 x12  A5 x22 , (4.138.)

în care coeficienţii A0 , A1, , A5 , se determină luând în considerare 6 puncte M de pe suprafaţa
Ca (u, x) cunoscute (fig. 4.3) şi anume punctele de la cele patru colţuri extreme şi două puncte la
puterea medie cu calitate minimă şi maximă, pentru care se cunosc costurile iniţiale ale agregatelor
respective CaM1, CaM 2 , , CaM 6 şi anume[76]:
M1(u1, x1)  M (umin , xmin )  CaM1
M 2 (u2 , x2 )  M (umed , xmin )  CaM 2
M 3 (u3 , x3 )  M (umax , xmin )  CaM 3
M 4 (u4 , x4 )  M (umin , xmed )  CaM 4
M 5 (u5 , x5 )  M (umin , xmax )  CaM 5
M 6 (u6 , x6 )  M (umax , xmax )  CaM 6
Fig. 4.3. Dispunerea celor şase puncte M [74], [75]
Utilizând MATCAD şi împărţind gama de puteri u şi calităţi x în n trepte, va rezulta matricea

costurilor agregatelor în funcţie de calitatea x şi puterea u, conform funcţiei (4.138.) ale căror valori
Cajk sunt determinate şi introduse într-o matrice care va fi de forma pătrată arătată în tabelul 4.2
[157].
Tabelul 4.2.
Matricea costurilor agregatelor
u\x x1 x2 ... xk ... xn
u1 C a11 C a12 ... Ca1k ... Ca1n
u2 C a 21 C a 22 ... Ca 2k ... Ca 2n
   ...  ... 
uj C aj1 Caj 2 ... C ajk ... Cajn
   ...  ... 
un C an1 Can 2 ... Cank ... C ann
În scriere concentrată prezentarea matricei este de forma:

Ca  [Cajk ], j  1, n, k  1, n . (4.139.)
Timpul optim de utilizare T0 a tractorului considerat e se poate determina din condiţia ca
media cheltuielilor anuale cu amortismentul şi cu întreţinerile şi reparaţiile acestuia să fie minimă,
respectiv prin minimizarea funcţiei:
 (1   )T Ca C (T )
Y  Y1  Y2 =  IR (4.140.)
(1   )T  1 T
în care C IR (T ) reprezintă costul întreţinerilor şi reparaţiilor în T ani, T fiind variabilă independentă.
Funcţia Y, rezultă din însumarea funcţiilor Y1 şi Y2 , respectiv din însumarea funcţiei
amortismentului mediu anual Y1 corespunzător costului iniţial al agregatului şi a funcţiei costului
mediu anual al întreţinerilor şi reparaţiilor Y2 , ale acestuia, aşa cum se arată în figura 4.4. [131].
Costul total al întreţinerilor şi reparaţiilor C IR , într-o perioadă de T ani, variază în timp. Acest
cost poate fi determinat cu relaţia:
CIR (T )   YIR (T )dT , (4.141.)
în care YIR (T ) este funcţia după care variază cu timpul costul anual al întreţinerilor şi reparaţiilor.
Fig. 4.4. Modul de determinare a timpului optim

de utilizare a unui tractor[74], [75]
Această funcţie poate fi aproximată cu o funcţie parabolică, adică aceste costuri cresc mai
accentuat cu atât mai mult cu cât se utilizează agregatul o perioadă T mai îndelungată.
Prin urmare, considerând că parabola trece prin origine, respectiv YIR  AT 2 ,se obţine:
AT 3
C IR (T )   A  T 2 dT  , (4.142.)
3
în care A este un coeficient care poate fi determinat din condiţia că la T = 15 ani C IR  Ca . În
acest caz din relaţia (4.141.) rezultă:
10
A T 3 1000A
Ca  010 A  T 2dT   , (4.143.)
3 3
0
din care se determină:
3Ca
A . (4.144.)
1000
Ţinând seama de relaţia (4.144.), relaţia (4.141.) devine:
3Ca 2 Ca 3
C IR (T )  0T T dT  T (4.145.)
1000 1000
Introducând relaţia (4.145) în (4.140.) rezultă:
 (1   )T Ca CaT 2
Y  . (4.146.)
(1   )T  1 1000
Timpul optim de utilizare a tractorului T0 , pentru un anumit coeficient  , se determină
prin minimizarea ecuaţiei (4.146.), folosind una dintre metodele expuse în capitolul 4.4.4.
Timpul optim de utilizare a tractorului, folosind metoda analitică, pentru un anumit
coeficient , rezultă din egalarea cu zero a derivatei funcţiei (4.142.) în raport cu T, respectiv:
dY
 2T [(1   )T  1]2  1000 (1   )T ln(1   )  0 .
dT
(4.147.)
Având în vedere complexitatea derivatei funcţiei (4.146.), rezolvarea ecuaţiei (4.147.) se poate
face numeric, folosind metodele de rezolvare a ecuaţiilor neliniare [12].
Soluţia acestei ecuaţii va corespunde pentru Toptim=T0 (0) care este o funcţie de . Dar, cum
funcţia  depinde de calitatea x după o funcţie =(x), similară cu variaţia funcţiei T=T(), cu
coeficienţi diferiţi, se poate stabili funcţia T=T(x), prin eliminarea variabilei  între cele două
funcţii.
Ca urmare, timpul optim de funcţionare a tractorului va fi Toptim=T0=T0(x).
Funcţia analitică T0=T0(x) va rezulta indirect în urma maximizării sau minimizării funcţiei
scop relaţia (4.146.), în care x este una din variabilele independente [33].
În cazul particular când =0, înlăturând nedeterminarea din primul termen, cu regula lui
L’Hospital, după cum s-a arătat, relaţia (4.146.) devine:
C C T 2
Y a a . (4.148.)
T 1000
Timpul optim T0 de utilizare a tractorului în cazul considerat =0 şi =const., rezultă
minimizarea, funcţie dată de relaţia (4.145.), respectiv [53]:
dY C 2CaT
 a  (4.149.)
dT T2 1000
din care rezultă:
1000
Topt  T0(  0)  3 [an] (4.150.)
2
în care  este funcţie de calitatea x a entităţii considerate.
Dacă se consideră cazul c) când cotele medii ale amortismentului sunt egale şi decontate în
fiecare an, timpul optim de utilizare a tractorului se poate aproxima ca fiind:
1
Toptim  T0  (T0(  0)  T0(  0) ) [an]. (4.151.)
2
Ţinând seama de relaţia (4.134.), de valorile Ca (u, x ) rezultate din matricea costurilor
tractorului (tab. 4.2) şi de amortismentul calculat cu dobânda compusă, cheltuielile cu întregul
tractor vor fi [74]:
1) cheltuielile cu amortismentul:
 (1   )T0 ( x) Ca (u, x)
C1  [euro/an] ; (4.152.)
(1   )T0 ( x)  1
2) cheltuielile medii anuale cu întreţinerile şi reparaţiile:

CaT02 ( x)
C2  [euro/an]. (4.153.)
1000
Dacă costul tractorului se consideră în funcţie de u şi x, iar coeficientul  depinde de x, atunci
cheltuielile medii anuale cu întreţinerile şi reparaţiile sunt date de relaţia:
 ( x)Ca (u, x)T 2 ( x)
C2  [euro/an]. (4.154.)
1000
Între coeficientul , al raportului costurilor întreţinerilor şi reparaţiilor şi costul agregatului
într-o perioadă de N ani şi calitatea x a entităţii considerate se poate stabili o relaţie de legătură.
Dacă pentru entitatea cu calitatea relativă maximă pentru care x  1 se cunoaşte    min , iar
pentru o entitate din aceeaşi categorie de calitate mai mică x  x k se cunoaşte    k atunci,
considerând că variaţia funcţiei  =  (x) este parabolică cu minimul în x  1 , va rezulta funcţia:
  B1x 2  B2 x  B3 , (4.154.)
a cărei coeficienţi se pot determina din condiţiile:
d
- pentru x  1     min ,  0;
dx
x  xk     k .
Folosind condiţiile de mai sus rezultă sistemul:
min  B1  B2  B3 ;
 k  B1xk2  B2 xk  B3 ; (4.155.)
0  2B1  B2 ,
din care se pot determina constantele B1 , B2 şi B3 .
Funcţia  =  (x), reprezentată grafic, va fi descrescătoare, de forma arătată în figura 4.5.
Fig.4.5. Modul de variaţie a funcţiei  =  (x) [74], [75]
Valorile  min , x k şi  k trebuie determinate experimental.

Forma funcţiei  =  (x) este strâns legată de forma funcţiei T0=T0().
Dacă se iau în considerare cheltuielile de amortizare împreună cu cele de întreţinere şi
reparaţii, se determină timpul optim de utilizare a tractorului, după cum s-a arătat, corespunzător
anumitor valori ale lui  şi se aproximează prin metoda celor mai mici pătrate funcţia obţinută
T0=T0() cu una din funcţiile amintite, considerându-se variaţia funcţiei =(x) după o funcţie
similară, având coeficienţi diferiţi şi prin eliminarea lui , între T0=T0(x);
3) cheltuielile cu combustibilii şi lubrifianţii:
ka u tef
C3   c s ( x )  Cc   y  [euro/an], (4.156.)
1000  w(u, x) tt
în care: cs (x ) - reprezintă consumul specific de combustibil al motorului, în [g/kW oră]; Cc -

costul combustibilului, în [euro/dm ];  - densitatea combustibilului, [kg/dm ] ; k a - coeficient de
3 3
amplificare care ia în considerare costul consumului de lubrifianţi (1,1 - 1,2) u - puterea motorului,
în [kW]; w  w(u, x) - productivitatea tractorului în ha/oră, care este o funcţie de puterea
agregatului u şi de nivelul calităţii x; y - suprafaţa terenului;  - coeficientul de folosire a suprafeţei
1
pe an în ,  [0,2] . Valoarea 2 corespunde la două culturi pe toată suprafaţa; tef –timpul efectiv
an
de lucru zilnic;tt –timpul teoretic care corespunde situaţiei când maşina, datorită calităţii sale bune,
lucrează continuu fără a se defecta [64].
Funcţia cs  cs (x) se poate determina considerând că variază liniar cu x consumul specific al
motoarelor diverselor tractoare, conform figurii 4.6.
Fig. 4.6. Modul de variaţie a funcţiei cs  cs (x )

Ca urmare:
cs ( x)  a  x  b (4.157.)
Se pun condiţiile ca pentru xmin să corespundă consumul specific csmax, iar pentru xmax=1 să
corespundă consumul specific csmin, respectiv:
cs max  a  xmin  b
 , (4.158.)
cs min  a  b
din care rezultă constantele a şi b.
Funcţia w(u, x) se poate determina prin MATCAD, dacă se cunosc productivităţile
agregatelor care corespund celor 6 puncte din figura 4.6, valori pentru care se determină coeficienţii
a0 , a1 , , a5 , din relaţiile:
w(ui , xi )  a0  a1xi  a2ui  a3 xi ui  a4 xi2  a5ui2 , i  1, 6 . (4.159.)
Pe baza funcţiei (4.159.) cunoscute se determină matricea din tabelul 4.3.

Tabelul 4.3.
Variaţia productivităţii w cu u şi x
u\x x1 x2 ... xk ... xn
u1 w11 w12 ... w1k ... w1n
u2 w21 w22 ... w2k ... w2n
    
uj w j1 wj2 ... w jk ... w jn
    
un wn1 wn1 ... wnk ... wnn
Raportul tef /tt se poate aproxima că variază proporţional cu calitatea produsului. Ca urmare:
t ef
 kx. (4.160.)
tt
Cum pentru tef=tt corespunde x=1, rezultă coeficientul k=1. Prin urmare:
t ef
 x, (4.161.)
tt
În scriere concentrată, prezentarea matricei este de forma:
w  [ w jk ] , j  1, n ; (4.162.)
4) cheltuielile anuale cu deplasările tractorului considerat la parcela de lucru:
yCd
C4i  2 Di [euro/an], (4.163.)
w(u, x) N oz
în care Di , în km, reprezintă distanţele la punctele de lucru i, i  1, N , N fiind numărul total de
parcele. Cheltuielile cu deplasările la toate parcelele i se calculează cu relaţia:
N
C 4   C 4i [euro/an]. (4.164.)
i 1
Se poate face ipoteza că zilnic se face deplasarea la lucru, de la parcul de tractoare la parcelă
atunci distanţa parcursă pe zi dus şi întors va fi de 2 Di [km/zi];Noz - numărul de ore lucrate pe zi
[ore/zi]; C d - costul deplasării tractorului pe un km distanţă în [euro/km].
5) cheltuielile cu salariile:
Se calculează numai în cazul când în fermă se foloseşte pentru entitatea considerată personal
salariat, cu expresia:
Sy
C5  [euro/an], (4.165.)
w(u, x)
în care S reprezintă salariul pe oră [euro/oră].
Funcţia w(u, x) este dată de relaţia (4.159.).
În cazul terenurilor administrate care nu folosesc muncă salariată C5  0 , câştigul se
regăseşte în profit.
Dacă se urmăreşte să se ţină seama şi de alte cheltuieli, (C6, C7...), acestea se vor calcula în
mod asemănător, în funcţie de specificul lor.
Funcţia scop privind profitul anual adus de tractorul considerat, ţinând seama de relaţiile de
mai sus va fi:
 2 
   (1   )T0 ( x) Ca (u, x)  ( x)  Ca (u, x)  T0 ( x) 
Z  V (Xi )   N 
 T0 ( x)  1  e
 (1   ) 1000
 [euro/an], (4.166.)
  k a  cs ( x)  Cc  u  y  x 2  Di  y  Cd   S  y
  
1000   w(u, x) w(u, x) N oz w(u , x)
în care termenii din expresia de mai sus au semnificaţiile arătate, iar Ne este numărul detractoare
necesare pentru prelucrarea suprafeţei date y. În cazul tractoarelor agricole Ne=Ntr.
Utilizând programele întocmite şi MATCAD 15, se poate găsi minimul funcţiei Z (u, x) şi
graficele în 3D şi 2D, pentru diverse suprafeţe y, respectiv pentru diverse terenuri / parcele.
4.4.5.2. Stabilirea funcţiei scop în cazul în care agregatul este format din entităţi distincte
Deşi în această lucrare se studiază numai optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole, luate
ca entităţi distincte, se consideră utilă analiza şi prezentarea metodei de optimizare a sistemului
tehnic format din tractor şi maşina agricolă, avându-se ]n vedere că tractoarele îşi dovedesc
utilitatea numai împreună cu o maşină agricolă.
În cazul în care agregatul este format din entităţi distincte, respectiv dintr-un tractor care
lucrează în agregat pe rând cu diverse maşini agricole sau echipamente în timpul unui an, efectuând
lucrări diferite în perioade diferite, funcţiile scop pentru determinarea agregatelor optime necesare
pentru o anumită fermă, la care se cunoaşte suprafaţa totală y, numărul de parcele, suprafeţele
acestora şi distanţele de la sediu fermei la fiecare parcelă, precum şi ponderea şi felul culturilor, se
determină în mod distinct pentru fiecare tip de agregat.
Funcţiile scop pentru fiecare tip de agregat se determină în mod similar ca şi în cazul arătat în
subcapitolul 4.4.6, pentru agregatul format dintr-o singură entitate, cu deosebirea că se ţine seama
de ponderea în care tractorul este folosit pentru fiecare lucrare (agregat) în parte determinată de
coeficientul Ktj şi de faptul că amortismentele şi cheltuielile cu reparaţiile maşinilor sau
echipamentelor sunt diferite faţă de amortismentul şi cheltuielile cu reparaţii ale tractorului.
4.5. Cazuri şi programe de optimizare a mentenanţei tractoarelor agricole
4.5.1. Determinarea timpului optim de utilizare a unui tractor
Pentru determinarea timpului optim de utilizare a unui tractor se iau în consideraţie numai
cheltuielile de amortizare şi de întreţinere şi reparaţii ale acestuia, respectiv numai primii doi
termeni care conţin variabila T din funcţia scop generală (rel. 4.166.).
Folosind relaţiile stabilite în capitolul 4.4., se formează funcţia scop pentru determinarea
timpului optim de utilizare a utilajului, şi anume:
 (1   )T Ca CaT 2
f (t )   , (4.175.)
(1   )T  1 103
în care: C a - reprezintă costul utilajului de amortizat;  - rata dobânzii;  - reprezintă raportul
dintre cheltuielile de întreţinere şi reparaţii ale unui tractor, pe o perioadă de 15 ani, şi costul de
achiziţionare al acestuia; T - timpul de utilizare a tractorului, şi care reprezintă variabila funcţiei
scop [117].
Căutarea optimului se face cu metodele studiate în capitolul 4.4.
Pentru exemplificare vom analiza 4 cazuri la care condiţiile iniţiale diferă şi anume:

A = 1, B = 12 – capetele intervalului în care se caută minimul;
C a = 50000 [euro];
  1.5 ;
  0.05 ;
EPS = 1.E-07 – precizia de calcul a optimului.
Pentru determinarea valorilor funcţiei date (relaţia 4.175.), corespunzător anumitor valori ale
variabilei independente, s-a construit subprogramul FCT de tip FUNCTION, prezentat în tabelul
4.1. Pentru determinarea optimului funcţiei scop (4.175.) s-a folosit metoda FIBONACCI În
tabelul 4.4. se prezintă programul principal de calcul, program ce utilizează procedura OPTIMFIB,
pentru determinarea minimului funcţiei considerate [36], [74], [75], [109].
Tabelul 4.4
Programul principal de calcul prin procedura OPTIMFIB [Programul a fost adaptat cu acordul
prof. univ.dr.ing. Victor Moise, pe un soft deţinut de Universitatea Politehnica Bucureşti, Facultatea
de Ingineria Sistemelor Biotehnice]
PROGRAM TIMPUL_OPTIM_CU_METODA_FIBONACCI;
USES CRT,METODOPT;
VAR A,B,CA,DEL,FI,XFMIN,FMIN,EPS,PAS,T,TU:REAL;
I,ITER,KOD,NR:INTEGER;
AM,RI,COST:VECTOR1;
F1:TEXT;
{euroF+}
FUNCTION FCT(X:REAL):REAL;
VAR CA,DEL,FI,TU:REAL;
BEGIN
DEL:=0.05; FI:=1.5; TU:=15; CA:=50000;
FCT:=CA*DEL*P(1+DEL,X)/(P(1+DEL,X)-1)+CA*FI*X*X/P(TU,3);
END;
{euroF-}
BEGIN
CLRSCR;
ASSIGN(F1,'FIBONACCI.DAT');
REWRITE(F1);
A:=1; B:=12; CA:=50000; DEL:=0.05; TU:=15; FI:=1.5;
EPS:=1.E-07;
OPTIMFIB(FCT,A,B,EPS,ITER,TOPTIM,FMIN);
WRITELN('TOPTIM =',TOPTIM:8:2,'; FMIN = ',FMIN:9:2);
WRITELN(F1,' TOPTIM =',TOPTIM:8:2,'; FMIN = ',FMIN:9:2);
READLN;
WRITELN(' ');
FOR I:=1 TO 15 DO
BEGIN
T:=1+(I-1)*1;
AM[I]:=CA*DEL*P(1+DEL,T)/(P(1+DEL,T)-1);
RI[I]:=CA*FI*T*T/P(TU,3);
COST[I]:=AM[I]+RI[I];
WRITELN(F1,I:4,AM[I]:10:3,RI[I]:10:3,COST[I]:10:3); Fig. 4.7. Curbele de variaţie a costurilor,
WRITELN(I:4,AM[I]:10:3,RI[I]:10:3,COST[I]:10:3); pentru Ca=50000 euro şi   1.5 [74],75]
END;
CLOSE(F1);
END.
În urma efectuării calculelor rezultă:
TOPTIM = 6.96 [an]; FMIN = 12315.75 [euro/an]
Acelaşi rezultat se obţine şi prin
utilizarea metodelor GRID şi
SECŢIUNEA DE AUR
Curbele de variaţie ale costurilor de
amortizare, de reparaţii şi a costului total
sunt prezentate în figura 4.7.

A = 1, B = 12 – capetele
intervalului în care se caută minimul (fig
4.8.);
C a = 50000 [euro];
  0,5 ; Fig. 4.8. Diagramele de variaţie a costurilor, pentru
Ca=50000 euro şi   0.5 [74], [75]
  0.05 ;
EPS = 1.E-07 – precizia de calcul a
optimului
În urma efectuării calculelor, cu acelaşi program, rezultă:
TOPTIM = 10.01 [an]; FMIN = 8975.2 [euro/an].

C a = 80000 [euro];
  1,5 ;
  0.05 ;
EPS = 1.E-07 – precizia de calcul a optimului. În acest caz rezultă din programul de calcul:
şi curbele de variaţie a costurilor de amortizare conform diagramei din figura 4.9.
Fig. 4.9. Diagramele de variaţie a costurilor, Fig. 4.10. Diagramele de variaţie a costurilor, pentru
pentru   1.5 şi C a  80000 euro   0.5 şi C a  80000 euro

C a = 80000 [euro];
  0,5 ;
  0.05 ;
EPS = 1.E-07 – precizia de calcul a optimului. În acest caz rezultă din programul de calcul:
Curbele de variaţie a costurilor de amortizare conform diagramei din figura 4.10.
Din programul de calcul rezultă pentru diverse valori date lui , mulţimea valorilor Toptim şi
Fmin corespunzătoare punctelor de minim, pentru cele două valori ale lui Ca, care sunt date în tabelul
4.5.
Tabelul 4.5
Centralizarea datelor din cazurile prezentate anterior
Valoarea minimului funcţiei
corespunzătoare punctului de
optim
 Toptim
Ca=50.000 Ca=80.000
[an]
euro euro
Fminim Fminim
[euro] [euro]
0.5 10.01 8975,2 14360,32
0.7 8.96 9869,35 15791
0.9 8.25 10607,35 16971,72
1.1 7.72 11243,5 17989,56
1.3 7.31 11807,05 18891,28
1.5 6.97 12315,75 19705,2
1.7 6.69 12781,3 20450,08
Din analiza celor 4 cazuri şi din datele din tabelul 4.5 rezultă următoarele:
 timpul optim T0 nu depinde de costul iniţial al tractorului, ci numai de coeficientul . Prin
derivarea funcţiei din relaţia (4.175.) şi egalarea derivatei cu zero se simplifică Ca.
 cheltuielile totale, corespunzătoare timpului optim T0, cresc cu creşterea costului iniţial Ca al
tractorului şi cu creşterea coeficientului .
 timpul optim T0 creşte cu micşorarea coeficientului , respectiv, la tractoarele de calitate mai
bună.
 variaţia costului total Y în jurul punctului corespunzător lui T0 este mult mai accentuată
pentru valori mici ale lui T0 şi este mult mai lentă în jurul valorilor mari ale lui T0, ceea ce înseamnă
că tractoarele de calitate bună pot fi utilizate un timp T>T0, fără a creşte costul total semnificativ.
Nu acelaşi lucru poate fi admis la tractoarele de calitate slabă, pentru care  este mai mare, în care
caz utilizarea lor peste timpul T0 duce la pierderi considerabile.
 pot exista cazuri ca la acelaşi preţ să existe tractoare de calităţi diferite, dar piaţa liberă
decide în favoarea produsului de calitate mai bună. Sunt şi situaţii când, acelaşi tractor, conform
unui proiect bun, este fabricat de calităţi diferite prin nerespectarea documentaţiei, dar se
comercializează la acelaşi preţ. În acest caz, costurile totale diferă considerabil în funcţie de
valoarea coeficientului , pagubele reflectându-se la cumpărător, în exploatarea utilajului.
 situaţia cea mai întâlnită este când cumpărătorul trebuie să decidă între un tractor de bună
calitate, dar mult mai scump şi un tractor de calitate mai slabă, dar mai ieftin. Răspunsul la această
problemă de optimizare este dat în cadrul tezei în cele ce urmează.
Coeficientul  poate fi exprimat în raport de calitatea x, în care caz trebuie determinate
legile de variaţie T0  T0 ( ) şi    (x) , după care se procedează la eliminarea lui  între T0 şi x.
Pentru aceasta, se determină legea de variaţie a timpului optim în funcţie de  , încercând diverse
funcţii (polinomiale de diferite grade, hiperbolice, exponenţiale şi geometrice) şi se reţine acea
funcţie pentru care se obţine coeficientul de corelaţie cel mai mare, dar redă şi cel mai bine procesul
în cauză [2].
În urma determinărilor s-a constatat că pentru funcţia geometrică şi funcţia polinomială de
gradul 5 s-a obţinut cel mai bun coeficient de corelaţie. Se adoptă funcţia geometrică (având în
vedere că are o formă mai simplă decât polinomiala de gradul 5):
T0  a   b , (4.176.)
pentru care s-a obţinut coeficientul de corelaţie r  0.99 .
Cunoscându-se legea de variaţie a timpului optim în raport cu  , şi considerând aceeaşi lege
şi pentru  în raport cu calitatea x, adică
  c  xd . (4.177.)
Ţinând seama de relaţia (4.177.), relaţia (4.176.) devine
T0  a   b  a  (c  x d )b  e  x f . (4.178.)
Coeficienţii c şi d se determină pentru următoarele condiţii:
- pentru x  0.3 ,   1.7 ;
- pentru x  1 ,   0.5 .
Folosind relaţia (4.177.), rezultă:
ln(1.7)  ln(0.5)
c  0.5 ; d   1.016447.
ln(0.3)
În figura 4.11, se prezintă diagrama de variaţie a timpului în raport cu coeficientul  .
iar în figura 4.12 se prezintă diagrama de variaţie a coeficientului  în raport cu x

Coeficienţii e şi f, se determină folosind aceeaşi procedură MCMPGEOM.
Valorile coeficienţilor e şi f sunt: e=10,008487769, f=0,33481981251.
După determinarea coeficienţilor e şi f, ai funcţiei (4.178.), se poate determina timpul optim
pentru orice număr de puncte impus de către utilizator.
În tabelul 4.6 se prezintă programul principal de calcul pentru determinarea constantelor a,
b, c, d, e şi f. Se menţionează faptul că s-a folosit metoda celor mai mici pătrate.
Fig.4.11. Diagrama de variaţie a timpului Fig.4.12. Diagrama de variaţie a

optim de menţinere a tractorului coeficientului  în raport cu x
în exploatare în raport cu 
Tabelul 4.6
Programul principal de calcul pentru determinarea constantelor a, b, c, d, e şi f [74], [75]
PROGRAM APROXIM_FUNCT_MET_CMMP;
USES CRT,METODOPT;
VAR FI,X,Y,Y1,T:VECTOR1;
A,B,C,D,E,F,YM,R,SYYGEOM,SYYM,FI0,FI1,X0,X1,PAS:REAL;
I,KOD,N:INTEGER;
F1:TEXT;
BEGIN
_______________________________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________________________________
X[I]:=X0+(I-1)*PAS;
FI[I]:=C*P(X[I],D);
T[I]:=E*P(X[I],F);
WRITELN(F1,I:4,X[I]:10:4,FI[I]:10:3,T[I]:10:3);
WRITELN(I:4,X[I]:10:4,FI[I]:10:3,T[I]:10:3);
END;
READLN;
CLOSE(F1);
END.
Funcţia t=t(fi) are expresia: t=a*fi_la_puterea_b coeficienţii a si b, ai funcţiei t=t(fi), sunt:

A= 7.9654187341E+00
B=-3.2940189695E-01
Rezultatele calculelor sunt prezentate tabelar, iar în figura 4.13, se exprimă grafic diagrama
de variaţie a timpului optim în raport cu coeficientul de calitate x.
Fig. 4.13. Variaţia coeficientului x pentru un număr de puncte impus.

Funcţia care modelează curba din figura 4.13 este cea dată de relaţia (4.178.) cu coeficienţii
stabiliţi, respectiv:
T0  10,0085 x 0,3348 (4.179.)
Timpului optim, pentru un număr de valori ale calităţii x, este utilizat în cadrul funcţiei scop
generale.
4.5.2. Determinarea matricei costurilor tractoarelor agricole
Dacă se consideră tractoarele într-o gamă de calităţi, de exemplu x [0.3, 1] şi preţurile

variază cu calitatea şi puterea după o anumită lege de variaţie, atunci se poate determina o matrice a
preţurilor într-un sistem de coordonate (u, x, C), adică în sistemul de coordonate: putere, calitatea,
cost tractor. Presupunând că variaţia este parabolică (v. capitolul 4.4), se consideră 6 puncte de
coordonate (ui , xi , Ci ), i  1, 6 şi se determină coeficienţii ai , i  1, 6 , ai funcţiei:
f (u, x)  a1  a2u  a3 x  a4u  x  a5u 2  a6 x 2 (4.180.)
Considerând de exemplu gama de tractoare cu puteri cuprinse între 20 şi 65 [kW].
Diagrama de variaţie a costurilor tractoarelor în gamele de puteri 140...250 [kW] este
prezentată în figura 4.14.
Fig. 4.14. Diagrama de variaţie a costurilor tractoarelor agricole având gama de puteri
cuprinsă între 140... 250 kW.
5. CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND MENTENANŢA

5.1. Obiectivele cercetării experimentale

Obiectivul principal al cercetărilor experimentale din cadrul acestei teze de doctorat îl
reprezintă optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole.
În vederea atingerii obiectivului principal al acestor cercetări a fost necesară parcurgerea
secvenţială şi rezolvarea mai multor obiective complementare, precum:
 alegerea corectă a obiectelor şi aparaturii necesare cercetărilor experimentale;
 întocmirea unei metodici complete şi raţionale pentru cercetarea experimentală, cu luarea în
considerare a tipurilor caracteristice de tractoare agricole accesibile;
 determinarea în laborator a indicilor calitativi ai lubrifiantului supus cercetărilor
experimentale, înainte şi după utilizarea lui în motoarele tractoarelor monitorizate;
 monitorizarea în exploatare a defectărilor, cheltuielilor anuale totale, ale celor cu
amortizarea şi ale celor cu mentenanţa, pentru fiecare din cele patru loturi de câte 10 tractoare
urmărite;
 analiza rezultatelor cercetărilor experimentale din laborator şi din exploatare;
 compararea rezultatelor procesului de optimizare a mentenanţei obţinute pe cale teoretică cu
cele obţinute pe cale experimentală.
În acest scop au fost desfăşurate următoarele activităţi: acţiuni preliminare cercetării
experimentale; cercetări experimentale în condiţii de laborator; cercetări experimentale în condiţii
de exploatare.
5.2. Obiectele cercetărilor experimentale

Obiectele cercetării experimentale au fost reprezentate de:
 patru loturi de câte zece tractoare(notate cu X,Y,Z şiW), produse şi comercializate de aceeaşi
firmă, care au fost monitorizate pe o perioadă de 15 ani, ale căror caracteristici sunt prezentate în
tabelele 5.1, 5.2 şi 5.3;
 uleiul Ambra Mastergold HSP (15W40) şi (10W30), cu specificaţiile internaţionale API CH
– 4 şi ACEA E5, utilizat la motoarele tractoarelor respective.
Tabelul 5.1
Specificaţii tehnice ale loturilor X şi Y de tractoare (parţial)
Lotul Lotul X Lotul Y
•Iveco F5C in 4 cilindri, 3,2 l, •New Holland (N EF) in 4 cilindri,
turbo, TIE R III 4,5 l, turbo, Tier III
Motor •Puterea nominala 53 kW •Puterea nominala 70 kW (95 CP)
(72 CP) la 2500 rpm la 2500 rpm
•Cuplu maxim 275 Nm la 1400 •Cuplu maxim 390 Nm la 1300
rpm, cres terea cuplului rpm, cresterea cuplului 44%
38% •Rez ervor de combustibil
•Rezervor de combustibil 92 90+28=118 litri
litri
Cabina • Volan cu poziţie reglabilă, scaun de lux, 2 oglinzi exterioare, 2+2

lămpi de lucru
• Cu aer condiţionat şi încălzire
Transmisia • 4x4, mecanica, complet sincronizata , 12 trepte de viteza înainte x 12

înapoi
• viteza max. 40 km/h
Priza de putere • Independentă cuplare • Independentă cuplare mecanică, 540
mecanică şi 1000 rpm, arbore cu 6 caneluri
arbore cu 6 caneluri
5.3. Metodica cercetării experimentale

În vederea atingerii obiectivului principal şi obiectivelor complementare ale cercetărilor
experimentale s-a conceput şi s-a urmărit metodica cercetării experimentale prezentată în figura 5.1.
Locul de desfăşurare a cercetărilor experimentale
Laborator Exploatare
Obiectele cercetărilor experimentale
Uleiul Ambra Mastergold HSP 4 Loturi (X,Y,Z,W) de câte 10

(15W40) şi (10W30) tractoare
- ulei neutilizat Fiecare lot a lucrat în condiţii
- uleiuri după 300 ore utilizare pedoclimatice diferite
Echipamente tehnice folosite la cercetarea experimentală
Analizatorul OilView MiniLab 5200 Trivector Fişe de înregistrare a căderilor şi

Vâscozimetru Digital 51DV consumurilor
Cântar electronic ACCULAB VI-400 Aparatura şi instalaţiile specifice
Microscop cu zoom stereoscopic 52ZM service-urilor pentru tractoare
Fiecare aparat are softuri specifice de prelucrare
a datelor
Parametrii urmăriţi
Vâscozitatea Costurile anuale ale întreţinerilor

Conţinutul de particule feroase tehnice
Conţinutul de particule neferoase Costurile anuale ale reparaţiilor
Conţinutul de apă (pentru uleiul Costurile anuale ale amortismentelor
neutilizat şi după 300 ore utilizare) Costurile anuale totale
Fig. 5.1. Metodica generală de cercetare experimentală urmărită în lucrare
5.4. Aparatura utilizată la cercetarea experimentală

Pentru analizele de ulei efectuate în cadrul laboratorului Rominserv (Grup Rompetrol,
platforma Petromidia-Năvodari) s-au folosit mai multe aparate, dispozitive, microscoape, dar şi alte
echipamente, printre care: Analizatorul OilView MiniLab 5200 Trivector (fig. 5.2.), completat
funcţional şi de alte aparate cum sunt: vâscozimetrele digitale şi microscoapele performante (fig.
5.3.), care au posibilitatea de preluare a imaginilor. Cu ajutorul acestor aparate s-a putut realiza
partea experimentală a tezei, de analiză fizico-chimică, dar şi predictivă din punct de vedere a
mentenanţei, a uleiurilor de motor uzate (tipul Ambra). Acestea au fost prelevate de la tractoarele
agricole aflate în exploatare, după 300 ore de activitate. Probele au fost comparate cu cele standard
sau de referinţă, de ulei de motor neuzat (tipul Ambra). S-a obţinut:
 analiza automată a particulelor de uzură din uleiul analizat, ca metodă de bază a
determinării uzurii mecanice din timpul funcţionarii tractoarelor agricole;
 analiza tehnică, fizico-chimică, mecanică, grafică şi structurală a particulelor de uzură
pentru identificarea cantităţii şi cauzelor principale ale apariţiei acestora;
 contorizarea particulelor pentru a atinge nivelul de puritate impus şi controlul contaminării;
 măsurarea parametrilor chimici ai uleiului, pentru depistarea oxidărilor, dar şi a utilizării
uleiului nepotrivit pentru tractorul agricol respectiv.
Fig. 5.2. Analizatorul OilView MiniLab 5200

Trivector Fig. 5.3. Microscop 52ZM
► Hardware : OilView MiniLab cu următoarele caracteristici:
• 51DV Vâscozimetru Digital;
• 5200 Analizator Trivectorial;
• cântar electronic ACCULAB VI-400;
• microscop cu zoom stereoscopic 52ZM pentru analiza analitică a depunerilor rezultate din
uzură.
► Software : AMS Machinery Health Manager – Analize OilView. Acest software conţine:
gestionarea rutelor; administrator al istoricului datelor colectate; starea actuală; reprezentarea
datelor/program de evaluare; calcul statistic automat; baze de date pe componente si mediul de
lucru pentru pompe, motoare etc.; sistem pentru managementul informaţiilor procesate de laborator
(LIMS); generator rapoarte şi grafică.
Pentru cercetările experimentale din exploatare s-au utilizat fişe de urmărire a loturilor de
tractoare, atât în service-urile zonale, cât şi la proprietarii şi firma de comercializare a acestora. În
aceste fişe s-au reţinut toate aspectele legate de identificarea tractoarelor, caracteristicile acestora,
precum şi toate elementele care ţin de mentenanţa lor.
5.5. Desfăşurarea cercetărilor experimentale

Conform precizărilor din subcapitolul 5.1 cercetările experimentale s-au desfăşurat în mai
multe etape: acţiuni preliminare, cercetări în laborator şi cercetări în exploatare.
5.5.1. Acţiuni preliminare desfăşurării cercetărilor experimentale
Activităţile preliminare desfăşurării cercetărilor experimentale sunt specificate în schema din

figura 5.4.
Analizarea documentelor de referinţă şi conexe (legi, standarde etc.)
Alegerea obiectelor supuse cercetărilor experimentale(tractoare şi ulei)
Alegerea aparatelor pentru cercetarea experimentală
Aparatura de laborator Aparatură pentru monitorizare în

exploatare
Stabilirea schemelor de măsurare - urmărire
Pregătirea pentru cercetări Pregătirea pentru monitorizare în

experimentale în laborator exploatare
Fig.5.4. Metodica de lucru privind acţiunile preliminare cercetărilor experimentale
5.5.2. Desfăşurarea cercetărilor experimentale în laborator
Cercetările s-au efectuat în laboratoarele specializate ale Grupului Rompetrol de pe platforma

Petromidia-Năvodari (laboratorul Rominserv), conform metodicii prezentate în figura 5.5.
Din fiecare lot de zece tractoare s-a desemnat câte un tractor care a lucrat în condiţii medii de
solicitare, fiind considerat reprezentativ pentru lotul respectiv.
Prelevarea probelor de ulei s-a făcut conform cerinţelor specificate în capitolul 2.5.6., adică s-a
extras câte o cantitate de 0,5 l de ulei din motoarele aflate în funcţiune, astfel încât uleiul supus
analizei să conţină majoritatea tipurilor de impurităţi metalice şi nemetalice aflate la momentul
respectiv în acesta. Se precizează că toate probele de ulei s-au prelevat după o perioadă de 300 ore
de funcţionare, când firma recomandă schimbarea acestuia.
De asemenea, s-a prelevat aceeaşi cantitate din uleiul prescris tractoarelor respective, dar
neutilizat. Probele au fost prelevate în condiţii de maximă securitate. Acestea au fost imediat
analizate, nu au fost infestate patogen sau cu impurităţi înainte de analiza fizico-chimică şi
predictivă ca mentenanţă, pentru a evita procesele de sedimentare sau decantare, care ar fi putut
influenţa negativ rezultatele.
Analiza completă a uleiului de motor de tractor are trei etape de lucru:
►Etapa 1: reprezintă o măsurare exacta a constantei dielectrice (sau "permitivitate"). Aceasta este o
modalitate de identificare a uleiului nou şi poate măsura nivelul de degradare a unui ulei utilizat.
► Etapa a 2-a: reprezintă un test pentru măsurătoarea dielectrică prin comutarea câmpurilor
electromagnetice. Aceste încercări raportează indicele feros, indicele de impuritate, indicaţii privind
conţinutul mare de particule feroase şi neferoase, precum şi conţinutul estimat de apa.
► Etapa a 3-a: reprezintă un contor laser cu un design avansat care măsoară particulele în opt serii
de dimensiuni independente
Stabilirea tractoarelor reprezentative pentru colectarea uleiului
Lot X Lot Y Lot Z Lot W
Prelevarea probelor de ulei
Ulei Tractor Tractor Y Tractor Z Tractor

nou X W
Etapele de efectuare a analizelor probelor prelevate
Etapa 1: reprezintă o măsurare exacta a constantei dielectrice (sau

"permitivitate"). Aceasta este o modalitate de identificare a uleiului nou şi poate
măsura nivelul de degradare a unui ulei utilizat.
Etapa a 2-a: reprezintă un test pentru măsurătoarea dielectrică prin
comutarea câmpurilor electromagnetice. Aceste încercări raportează indicele
feros, indicele de impuritate, indicaţii privind conţinutul mare de particule
feroase şi neferoase, precum şi conţinutul estimat de apa.
Etapa a 3-a: reprezintă un contor laser cu un design avansat care măsoară
particulele în opt serii de dimensiuni independente.
Parametrii urmăriţi
 numărătorul de particule verifică dacă acestea corespund standardelor

ISO 4402 şi NAS 1638, precum şi dimensiunilor şi numerotărilor
corespunzătoare ISO 11171;
 indicele feros;
 conţinutul de particule feroase sau neferoase, indicaţii privind acestea;
 indicele de impuritate;
 apa estimată si picăturile libere de apă, dar şi indicii suplimentari
privind acestea;
 indicele chimic.
Fig. 5.5. Metodica cercetării experimentale a uleiului în laborator
Parametrii analizaţi:
 numărătorul de particule verifică dacă acestea corespund standardelor ISO 4402 şi NAS
1638, precum şi dimensiunilor şi numerotărilor corespunzătoare ISO 11171;
 indicele feros;
 conţinutul de particule feroase sau neferoase, indicaţii privind acestea;
 indicele de impuritate [100];
 apa estimată si picăturile libere de apă, dar şi indicii suplimentari privind acestea;
 indicele chimic.
După finalizarea analizei, parametrii privind uleiurile analizate sunt introduşi în reprezentări
grafice accesibile, care prezintă uzura utilajului, impurificarea sistemului de lubrifiere şi calitatea
uleiului. Prin culorile afişate se evidenţiază starea acestor elemente la momentul analizei.
Analiza uleiului de motor de tractor este o metoda predictiva, dar şi proactivă:
 predictivă – avertizează din timp asupra coroziunii neprevăzute şi uzurii;
 proactivă – elimină cauzele principale ale defecţiunii echipamentului.
Analizele s-au efectuat în perioada septembrie-octombrie 2011 pe uleiuri de motor
neutilizate (etalon) şi după 300 ore de lucru ale celor patru loturi de tractoare agricole(X,Y,Z,W)
aflate în condiţii de exploatare normală, în judeţele Ilfov, Brăila, Constanţa, Teleorman.
În mod similar cu reprezentarea din figura 5.6 se prezintă buletinele de analiză a uleiului şi
pentru loturile de tractoare monitorizate.
5.5.3. Desfăşurarea cercetărilor experimentale în exploatare
Cercetările experimentale în exploatare s-au desfăşurat în perioada 2002-2011 în service-urile

firmei care a acceptat să i se monitorizeze cele patru loturi de câte zece tractoare, în judeţele Ilfov,
Brăila, Constanţa, Teleorman, unde condiţiile de exploatare au fost diferite.
În figurile 5.7 şi 5.8, se prezintă aspecte din service-urile în care s-au făcut intervenţii majore
la tractoarele urmărite
Fig. 5.7. Aspecte din activitatea de service la tractoarele urmărite
Fig. 5.8. Aspecte din activitatea de service la tractoarele urmărite
Metodica de cercetare în exploatare este prezentată în figura 5.9.
Adoptarea modelului de fişă de urmărire a activităţilor de mentenanţă
Înregistrarea datelor caracteristice lucrărilor de mentenanţă pentru

fiecare tractor
 Durata de funcţionare între defecţiuni consecutive (în ordinea apariţiei),

în ore
 Număr de defectări
 Volum de lucru necesar pentru remediere efectivă, în minute
 Timp de imobilizare a tractorului pentru intervenţie, în minute
 Cheltuieli cu reparaţiile
Obs. Toate datele înregistrate se vor referii la patru ansambluri caracteristice
tractoarelor: motor, transmisie, sistem hidraulic, sistem electric
Centralizarea datelor obţinute din monitorizarea tractoarelor în

exploatare
Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor cercetărilor experimentale
Fig. 5.9. Metodica cercetării experimentale a tractoarelor în exploatare
Din analiza diverselor modele de fişe de urmărire a activităţilor de mentenanţă specifice

service-urilor pentru tractoare agricole s-a optat pentru varianta prezentată în figura 5.10.
În tabelul 5.4. la fiecare din cele patru loturi de tractoare X, Y, Z, W defectările au fost
selectate după cum urmează: 1 – defecţiuni ale motorului; 2 – defecţiuni ale transmisiei, 3 –
defecţiuni ale instalaţiei hidraulice; 4 – defecţiuni ale instalaţiei electrice. Datele înregistrate provin
din monitorizarea tractoarelor pe o durată de circa 3000 ore de funcţionare [149].
Tabelul 5.4
Informaţii privind comportarea în exploatare a tractoarelor agricole
Nr. Durata de Număr Volum de lucru necesar Timp de imobilizare
crt. funcţionare între de pentru remediere efectivă al tractoarelor pe
defecţiuni defectăr (minute în ordinea intervenţie (minute)
consecutive (ore în i intervenţiei) (în ordinea
ordinea apariţiei) intervenţiei)
X.1 86-83-749-678-522-630- 15 110-125-75-190-110-115-85- 135-165-105-125-130-95-
633-1344-1228-1112- 110-75-65-70-120-75-95 155-90-50-70-140-95-115
1180-1181-1785-1669-
1737
X.2 243-378-364-311-804- 12 110-65-260-15-95-155-110- 140-80-325-25-125-145-
939-925-872-1365-1351- 345-210-110-180-35- 90-360-230-130-200-55
1298-1791
X.3 563-430-307-56-554- 15 110-10-315-260-40-20-240- 130-20-435-330-50-10-

140-453-330-109-607- 115-110-70-40-300-45-110-85 285-210-120-95-80-320-
193-906-783-562-1060 65-140-110
X.4 271-601-228-390-661- 12 110-260-115-220-45-80-40- 145-330-155-290-70-110-
991-618-780-1051-678- 110-80-95-80-110-110- 70-130-100-120-110-140-
840-111 165
Y.1 422-193-829-17-615- 11 50-15-240-150-210-50-50-90- 70-30-280-190-280-80-95-
386-1022-210-1001- 215-110-85 120-240-120-115
2637-825
Y.2 136-436-602-898-1198- 10 150-100-60-70-110-100-50-90- 170-130-95-125-145-85-
1032-1328-1494-1660- 90-30-160 135-125-50-190
1956
Y.3 195-238-83-126-209-292 6 200-150-200-20-95-70-35 225-170-215-45-130
Y.4 201-434-77-188-328- 140-70-315-40-40-120-50-50- 165-90-350-80-80-200-85-
304-537-180-291-431- 16 45-220-180-85-110-110-145- 90-75-270-210-110-170-
407-964-1075-1215- 135-210-
2355-1762
Z.1 343-363-302-155-117- 15 110-315-20-80-40-110-110-70- 145-360-60-120-75-145-
316-336-275-128-96- 20-35-80-310-200-45- 145-90-45-90-120-340-
1632-571-424-392-928 215-80
Z.2 108-526-272-618-1036- 9 30-190-95-20-110-90-30 45-210-110-60-160-120-
782-1128-871-1217 45-170-125-70
Z.3 522-299-384-96-508- 15 50-50-180-190-150-150-140- 70-75-195-215-175-200-
531-308-393-105-517- 110-110-30-200-40-100-25- 150-175-80-230-60-150-
540-848-1136-1548-1960 190 45-230
Z.4 76-161-674-709-380- 12 20-80-80-310-60-20-75-95- 15-110-110-330-85-45-
465-978-1013-684-1197- 100-260-20-95 110-120-175-300-45-110
1232-1561
W.1 531-317-342-311-379- 12 150-75-20-110-70-160-100-75- 175-100-40-140-95-200-
165-190-159-227-249- 135-20-120-75- 130-80-160-45-140-90
218-286
W.2 190-395-995-71-276- 10 40-100-20-190-180-30-45-85- 50-120-40-125-220-80-80-
876-1990-2266-2866- 190-95-20 110-210-120-80
2894
W.3 52-317-378-643-704-765 6 260-75-65-85-13-85 280-105-80-100-30-125
W.4 70-93-152-801-347-402- 19 140-300-20-110-110-140-45- 165-360-40-145-125-170-
421-492-515-574-1223- 60-80-20-80-130-110-70-110- 60-120-45-170-145-120-
769-1824-843-914-1370- 35-85-85-90-110-180-80-45- 180-90-200-60-125-190-
2019-2074-2843 200-180-210-230-110
În tabelul 5.5. sunt extrase defecţiunile înregistrate la cele patru loturi de tractoare pe un
interval de 300 de ore de funcţionare după care se face schimbarea uleiului din motor [148].
Tabelul 5.5.
Defecte înregistrate la tractoare pe durata de 300 ore de funcţionare
Subansamblul Număr defecte tip de tractoare
Tip tractor: X Tip tractor: Y Tip tractor: Z Tip tractor: W

1.Motor 5 14 9 8
2.Transmisie 3 10 4 13
3. Inst. 7 5 9 7
hidraulică
4.Inst. electrică 2 4 3 4
Total defecte 17 33 25 32
Fig. 5.12. Model de fişă de urmărire a activităţilor de mentenanţă a tractoarelor
În tabelele 5.6, 5.7, 5.8 şi 5.9 se prezintă, pentru fiecare dintre loturile de tractoare urmărite,
atât diferitele tipuri de cheltuieli cu mentenanţa acestora, cât şi ponderea cheltuielilor respective pe
o durată de 15 ani. Se menţionează faptul că primul an a fost considerat ca an de graţie din punctul
de vedere al cheltuielilor de amortizare, motiv pentru care şi cheltuielile totale din primul an sunt
mai reduse decât cheltuielile totale din următorii ani [90], [98].
Tabelul 5.6.
Caracteristicile de mentenanţă ale tractoarelor din lotul X
Preţ tractor: 31500 euro – 53 kW (72 CP)
Ani Cheltuieli procent Cheltuieli procent Cheltuieli procent
cu % cu % totale %
amortizarea mentenanţa
1. 31500 100 47,25 0,15 31547,25 100,15
2. 16537,500 52,49 189 0,60 16726,5 53,10
3. 11576,250 36,75 425,25 1,35 12001,5 38,10
4. 9116,2970 28,94 756 2,40 9872,297 31,34
5. 7657,689 24,31 1181,25 3,75 8838,939 28,06
6. 6700,478 21,27 1701 5,40 8401,478 26,67
7. 6030,430 19,14 2315,25 7,35 8345,68 26,49
8. 5540,458 17,58 3024 9,60 8564,458 27,18
9. 5171,094 16,41 3827,25 12,15 8998,344 28,56
10. 4886,684 15,51 4725 15,00 9611,684 30,51
11. 4664,562 14,80 5717,25 18,15 10381,812 32,95
12. 4489,641 14,25 6804 21,60 11293,641 35,85
13. 4531,498 13,81 7985,25 25,06 12336,748 39,16
14. 4242,711 13,46 9261 29,41 13503,711 42,86
15. 4157,856 13,19 10631,25 33,75 14789,106 46,94
TOTAL 126803,1 370,24 54239,75 172,18 185213,148 552,72
5.6. Prelucrarea, analiza şi interpretarea rezultatelor cercetării

experimentale
5.6.1. Prelucrarea datelor experimentale din laborator
În urma cercetărilor experimentale asupra uleiurilor prelevate de la tractoare după 300 ore
funcţionare s-au obţinut informaţiile prezentate în figurile 5.13, 5.14, 5.15 şi 5.16 (pentru lotul Y).
În mod asemănător în lucrare sunt prezentate rezultatele analizei uleiului la tractoarele din celelalte
loturi [151].
Se precizează că datele analizei uleiului nou au reprezentat elemente de comparaţie pentru
caracteristicile fizico-chimice şi de impurificare ale uleiurilor din loturile Y şi Z, pentru care se
prezintă în detaliu fişele de analiză furnizate de laboratorul Petromidia Năvodari – Rominserv
[161].
Rezultatele au condus la următoarele concluzii:
 pentru tractoarele din lotul Y:
o valoarea vâscozităţii uleiului se încadrează în limite normale faţă de valoarea vâscozităţii
uleiului nou;
o uleiul nu prezintă contaminare cu particule feroase (indicat de valoarea Ferrous Id x ) vezi
figurile 5.15 şi 5.16, care reprezintă fotografiile obţinute la microscop;
o uleiul prezintă contaminare scăzută cu particule neferoase de mici dimensiuni (4 şi 6
microni) – analiza conform standardului ISO 4406;
o nu s-au depistat urme de apă sub formă de picături sau emulsie;
o valoarea vâscozităţii uleiului se încadrează în limite normale faţă de valoarea vascozităţii

uleiului nou;
o uleiul nu prezintă contaminare cu particule feroase (indicat de valoarea Ferrous Idx) - vezi
fotografii la microscop atasate raport.
Se recomandă monitorizarea periodică a condiţiei uleiului.
Fig. 5.13. Rezultatul analizei uleiului uzat de la tractoarele din lotul Y

 pentru tractoarele din lotul Z:
În urma analizei probei, se constată următoarele:
o valoarea vâscozităţii uleiului se încadrează în limite normale faţă de valoarea vâscozităţii
uleiului nou;
o uleiul prezintă contaminare medie cu particule feroase (indicat de valoarea Ferrous I dx) -,
care reprezintă fotografiile obţinute la microscop;
o uleiul prezintă contaminare ridicată cu particule neferoase de mici dimensiuni (4 şi 6
microni) - analiza conform standard ISO 4406;
o nu s-au depistat urme de apă sub formă de picături sau emulsie.
Se recomandă monitorizarea periodică a condiţiei uleiului.
Din analizele prezentate ale uleiurilor prelevate de la tractoarele aparţinând loturilor Y şi Z se
constată atât asemănări, cât şi multe deosebiri.
Asemănările se referă la faptul că în ambele cazuri vâscozitatea uleiului se păstrează în limite
acceptabile comparativ cu vâscozitatea uleiului nou. Aceasta înseamnă că din punctul de vedere al
vâscozităţii uleiurile ar putea să fie utilizate în ambele situaţii pe perioade mai lungi de 300 de ore.
De asemenea, în ambele cazuri nu s-au depistat urme de apă sub formă de picături sau emulsie.
Deosebirile sunt mai numeroase şi se referă la :
 la uleiul tractoarelor din lotul Y nu s-a constat contaminare cu particule feroase, în timp ce
la uleiul tractoarelor din lotul Z se constată o contaminare medie cu asemenea particule. Din acest
punct de vedere uleiul de la tractoarele Y ar putea fi utilizat în continuare, în timp ce uleiul de
tractoarele Z trebuie înlocuit după 300 ore funcţionare;
 uleiul prelevat de la tractoarele lotului Y prezintă contaminare scăzută cu particule neferoase
de mici dimensiuni (4 şi 6 microni) – conform standardului ISO 4406; uleiul prelevat de la
tractoarele lotului Z prezintă contaminare ridicată cu particule neferoase de mici dimensiuni (4 şi 6

microni). Din acest punct de vedere uleiul de la tractoarele Y trebuie schimbat la 300 de ore
funcţionare, în timp ce la tractoarele Z uleiul trebuie schimbat mai repede (exemplu, după 250 ore
funcţionare).

Fig. 5.16.Tipuri de impurităţi constatate în uleiul uzat de la tractoarele din lotul Y
Concluzia principală rezultată în urma acestei analize cu aspect de mentenanţă predictivă este
aceea că limita de 300 de ore între două schimbări consecutive a uleiului din motoarele tuturor
categoriilor de tractoare ale firmei, indiferent de caracteristici şi condiţiile de exploatare nu este
optimă, în unele cazuri (lotul Y) această limită putând fi uşor mărită, iar în altele (lotul Z) limita
fiind prea mare.
În legătură cu impurităţile feroase şi neferoase existente în uleiurile analizate şi prezentate în
figurile 5.16 (pentru lotul Y) se constată deosebiri semnificative, atât ca număr de impurităţi, cât şi
ca origine a acestora.
În cazul uleiului folosit la tractoarele din lotul Y impurităţile arată că este vorba de sisteme de
filtrare şi etanşare mai bune, precum şi de uzuri mai scăzute, în urma cărora o parte din materialul
înlăturat de pe suprafeţele pieselor este recirculat în instalaţia de ungere. La uleiul folosit la
tractoarele din lotul Z elementele de infestare de natură feroasă sau neferoasă sunt foarte dense,
ceea ce arată că sistemul de filtrare nu mai este eficient la 300 ore funcţionare, caracteristicile
uleiului recomandând înlocuirea mai timpurie a acestuia.
5.6.2.2. Prelucrarea datelor cercetărilor experimentale din exploatare
În tabelul 5.10 s-au comasat căderile pe perioada de 3000 de ore de funcţionare de la toate cele
40 de tractoare urmărite. S-au înregistrat 195 de evenimente, primul după 17 ore de funcţionare, iar
ultimul după 2894 ore de funcţionare.
De asemenea, din fişele de urmărire a activităţii de mentenanţă a acestor tractoare s-au putut
extrage şi volumele de lucru şi timpii de imobilizare, în minute, pentru fiecare dintre cele 195
activităţi, pentru care tractoarele au fost aduse în service.
Folosind instrumentul matematic şi algoritmii de calcul consacraţi în literatura de specialitate
şi prezentaţi în capitolele 2 şi 4 din lucrare s-au obţinut şi reprezentat grafic fiabilităţile operaţionale
(fig. 5.21), media timpului de imobilizare (fig. 5.22.), disponibilitatea tehnică (fig. 5.23) şi timpul
mediu de reparaţii (fig. 5.24), pentru cele patru loturi de tractoare urmărite.
1.1
0.96 0.97 8 7.1
1
0.84 7
0.9 2
fiabilitate operationala 0.72
0.8 6 5.16
2
0.7 4.51
5 4.1
MTI [h/def]
0.6
0.5 4
0.4 3
0.3
2
0.2
0.1 1
0 0
X Y Z W X Y Z W
tip tractor tip tractor
Fig. 5.21. Fiabilitate operaţională Fig. 5.22. Media timpului de imobilizare [h/def]
1.1 0.96 0.97

0.84 3
1
2
0.72 2.45
0.9 2.34
2 2.22 2.34
timpul mediu de reparatii

0.8
0.7 2 1.77
DT-tractor
0.6
0.5
0.4
1
0.3
0.2
0.1
0 0
X Y Z W X Y Z W
tip tractor tip tractor
Fig. 5.23. Disponibilitatea tehnică a tractoarelor Fig. 5.24. Timpul mediu de reparaţii
În urma prelucrării datelor obţinute din exploatare se constată că cea mai bună fiabilitate
operaţională după o perioadă de urmărire de 3000 de ore de funcţionare o prezintă tractoarele din
lotul Y (70 kW), iar cea mai mică fiabilitate operaţională o au tractoarele din lotul W (180 kW), de
97%, respectiv de 72%. O explicaţie plauzibilă în acest caz poate consta doar în unele imperfecţiuni
constructive sau de montaj ale tractoarelor din lotul W. Tractoarele din lotul X au avut fiabilitatea
operaţională de 96%, iar cele din lotul Z de 84%.
În legătură cu media timpului de imobilizare a tractoarelor în service-uri pe perioadele
lucrărilor specifice de mentenanţă (întreţineri şi reparaţii), se constată că un tractor din lotul X a fost
imobilizat în medie 7,1 ore/def., in timp ce un tractor din lotul Z a rămas în service numai 4,1
ore/def. Tractoarele din lotul Y au fost imobilizate în medie 5,16 ore/def., iar tractoarele din lotul W
– 4,51 ore/def.
De mare interes practic este reprezentarea grafică din figura 5.23 referitoare la disponibilitatea
tehnică a tractoarelor, care copiază în totalitate, inclusiv procentual situaţia fiabilităţii loturilor de
tractoare monitorizate. Cea mai bună disponibilitate tehnică o au tractoarele din lotul Y (70 kW) şi
lotul X (53 kW), de 97%, respectiv 96% şi , în timp ce tractoarele din loturile Z şi W prezintă
disponibilităţi tehnice de 84%, respectiv 72%.
În figura 5.24. se prezintă comparativ timpii medii de reparaţii pe o intervenţie la tractoarele
din cele patru loturi. Se constată că cea mai rapidă intervenţie se face la tractoarele din lotul Y (70
kW), respectiv 1,77 ore/def. şi cea mai lungă la tractoarele din lotul W (180 kW), cu o durată de
2,45 ore/def.
Pentru perioada de 300 de ore de funcţionare a tractoarelor între două schimbări consecutive a
uleiului din carterele motoarelor s-au înregistrat (tab. 5.5) şi reprezentat grafic: numărul total al
căderilor pe principalele mecanisme şi sisteme (motor, transmisie, instalaţie hidraulică şi instalaţie
electrică) la tractoarele din lotul X (fig. 5.25.), din lotul Y (fig. 5.25), din lotul Z (fig. 5.26) şi din
lotul W (fig. 5.26.).
În urma prelucrării fişelor de urmărire s-au constatat diferenţe mari atât între totalul defectelor
înregistrate, cât şi în repartiţia lor pe cele patru subansambluri luate în considerare. Astfel, în timp
ce la tractoarele din lotul X s-au reţinut 17 defecţiuni, la tractoarele din lotul Y numărul acestora a
fost aproape dublu (33). O situaţie nesatisfăcătoare au prezentat-o şi tractoarele din lotul W (32
căderi),în timp ce tractoarele din lotul Z au o poziţie medie (25 căderi). Din compararea numărului
de defectări înregistrare pe 300, respectiv 3000 ore de funcţionare se constată deosebiri importante,
în sensul că în primul caz tractoarele din lotul Y se prezintă nesatisfăcător, în timp ce pe perioada
mai lungă de urmărire comportamentul acestora este cel mai bun. O explicaţie a acestei situaţii ar
putea consta în existenţa unui număr mai mare de tractoare din lotul Y la limita de utilizare pe
perioada celor 300 de ore specifice între două schimbări de ulei.
În legătură cu repartizarea defecţiunilor pe subansamblurile specificate, la lotul X de tractoare
ponderea acestora este: motor - 29,41%; transmisie - 17,64%; instalaţia hidraulică -41,17%;
instalaţia electrică -11,76%. Se constată că la acest lot de tractoare cele mai multe defecţiuni s-au
manifestat la instalaţia hidraulică (41,17%) şi cele mai puţine la instalaţia electrică (11,76%).
La tractoarele din lotul Y cele mai multe căderi s-au manifestat la motor (14) şi cele mai puţine
la instalaţia electrică (4), situaţia fiind asemănătoare şi la tractoarele din lotul Z. În schimb la
tractoarele din lotul W cele mai multe căderi (13) s-au constatat la transmisie şi cele mai puţine (4)
la instalaţia electrică.
Ca o concluzie a acestor cercetări se remarcă faptul că la toate loturile de tractoare instalaţia
electrică a avut cea mai bună comportare, în timp ce căderile la motoare, transmisii şi instalaţiile
hidraulice au avut fluctuaţii de la un lot de tractoare la altul.
6 14
12
5
10
4
8
3
6
2
4
1 2
0 0
Motor Transmisie Sist. Hidraulic Sist. Electric Motor Transmisie Sist. Hidraulic Sist. Electric
Fig. 5.25. Reprezentarea numărului de căderi la tractoarele din

lotul X şi Y pe durata de 300 ore
9
14
8
12
7
6 10
5
8
4
6
3
2 4
1 2
0
0
Motor Transmisie Sist. Hidraulic Sist. Electric
Motor Transmisie Sist. Hidraulic Sist. Electric
Fig. 5.26. Reprezentarea numărului de căderi la tractoarele din

lotul Z şi W pe durata de 300 ore
În vederea optimizării mentenanţei tractoarelor agricole urmărite s-a utilizat metoda tehnico-
economică (cap. 4.3.2.), iar funcţia scop urmărită a fost profitul maxim obţinut din înregistrarea
cheltuielilor cu amortizările, cu mentenanţa şi totale pentru cele patru loturi de tractoare urmărite. În
continuare se reiau pe scurt elementele caracteristice bazei teoretice de prelucrare a datelor
experimentale înregistrate.
Timpul optim de utilizare T0 a tractoarelor considerate se poate determina din condiţia ca
media cheltuielilor anuale cu amortismentul şi cu întreţinerile şi reparaţiile acesteia să fie minimă,
respectiv prin minimizarea funcţiei:
 (1   )T Ca (u, x) C (T )
C  C1  C2 =  IR (5.1)
(1   )T  1 T
unde: Ca (u, x) [€] - reprezintă costul utilajului de amortizat, (costul utilajului este o funcţie de
două variabile, şi anume: de puterea motorului şi calitatea tractorului);  - rata dobânzii;   0.7 -
raportul dintre cheltuielile de reparaţii ale utilajului, pe o perioadă de 15 ani, şi costul de
achiziţionare al acestuia; tu  15 [an] - timpul standard de utilizare; t - timpul curent; C IR (T ) -
costul întreţinerilor şi reparaţiilor în T ani, T fiind variabilă independentă.
Funcţia C, rezultă din însumarea funcţiilor C1 şi C 2 , respectiv din însumarea funcţiei
amortismentului mediu anual C1 corespunzător costului iniţial al tractorului şi a funcţiei costului
mediu anual al întreţinerilor şi reparaţiilor C 2 , ale acestuia, aşa cum se arată în figura 5.29.
Cost anual [ €/an ]
Costul utilajului
C2
Cost total
Costul intr. şi reparatiilor
C
C1
Costul amortizarii
Toptim
Timp [an]
Fig.5.29. Modul teoretic de determinare a timpului optim de utilizare a unui tractor
5.6.3. Analiza şi interpretarea rezultatelor cercetării experimentale efectuate în exploatare
Rezultatele măsurătorilor experimentale din cercetare sunt prezentate şi prelucrate în tabelele

şi figurile următoare.
Cheltuielile fizice şi procentuale cu amortizarea, mentenanţa şi totale pentru lotul X de
tractoare monitorizate sunt prezentate în tabelul 5.6 şi figurile 5.30., 5.31. şi 5.32.
120
100
Ponderea, %
80
60
40
20
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Perioada de timp, ani
Cheltuieli cu amortizare
Fig. 5.30. Variaţia cheltuielilor cu amortizarea pentru lotul X de tractoare

40
35
30
Ponderea, %
25
20
15
10
5
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Cheltuieli cu mentenanta
Fig. 5.31. Variaţia cheltuielilor cu mentenanţa pentru lotul X de tractoare

Cheltuieli totale
120
100
Ponderea, %
80
60
40
20
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Cheltuieli totale
Fig. 5.32. Variaţia cheltuielilor totale pentru lotul X de tractoare
În mod similar sunt precizate în tabele şi grafice din lucrare variaţiile cheltuielilor pentru
loturile Y, Z şi W de tractoare monitorizate în exploatare. În figurile 5.42., 5.43. şi 5.44. sunt
prezentate variaţiile cheltuielilor comparative pentru cele patru loturi de tractoare urmărite.
Cheltuieli cu mentenanta
40
35
30
Ponderea, %
25
20
15
10
5
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Tr 53 kW Tr 70 kW Tr 156 kW Tr 180 kW
Fig. 5.42. Variaţia cheltuielilor cu mentenanţa pentru toate loturile de tractoare
Se constată că cheltuielile totale cu amortizarea reprezintă: la lotul X: 370,24% din preţul de

achiziţie; la lotul Y: 372,82% din preţul de achiziţie; la lotul Z: 404,61% din preţul de achiziţie; la
lotul W: 361,8% din preţul de achiziţie.
Se observă că la tractoarele din lotul Z cheltuielile cu amortizarea sunt cele mai ridicate
(404,61%), iar la tractoarele din lotul W (361,8%), cele mai scăzute.
Cheltuielile totale cu mentenanţa reprezintă: la lotul X: 172,18% din preţul de achiziţie; la
lotul Y: 83,46% din preţul de achiziţie; la lotul Z: 186,41% din preţul de achiziţie; la lotul W:
106,28% din preţul de achiziţie.
Cheltuieli cu amortizarea
100
90
80
70
60
Ponderea, % 50
40
30
20
10
0
1 2 Tr 180 kW
3 4 5 6 7 8 Tr 53 kW
9 10 11 Tipul tractorului
12 13 14
Perioada de timp, ani 15
Fig. 5.43. Variaţia cheltuielilor cu amortizarea pentru toate loturile de tractoare

Cheltuieli totale
120
100
80
Ponderea, % 60
40
20
0
1 2 3 Tr 180 kW
4 5 6 7 8
9 10 11 Tr 53 kW
12 13 14 Tipul tractorului
Perioada timp, ani 15
Fig. 5.44. Variaţia cheltuielilor totale pentru toate loturile de tractoare

(186,41%), iar la tractoarele din lotul Y (83,46%), cele mai scăzute.
Cheltuielile totale cu amortizarea şi mentenanţa pe durata de 15 ani reprezintă: la lotul X:
552,72% din preţul de achiziţie; la lotul Y: 446,26% din preţul de achiziţie; la lotul Z: 587,91% din
preţul de achiziţie; la lotul W: 455,615% din preţul de achiziţie.
Se observă că la tractoarele din lotul Z cheltuielile totale sunt cele mai ridicate (587,91%), iar
la tractoarele din lotul Y (446,26%), cele mai scăzute.
Dacă între cheltuielile cu amortizarea sau cheltuielile cu mentenanţa ale tractoarelor din cele
patru loturi sunt diferenţe semnificative, în final se constată o apropiere destul de mare între
cheltuielile totale necesitate de tractoarele din cele patru loturi.
Se observă că alurile cheltuielilor totale, pentru amortizare şi pentru mentenanţă sunt
asemănătoare, dar ele prezintă şi diferenţe importante procentuale care se manifestă după primii
patru-cinci ani de exploatare. De exemplu, cheltuielile cu mentenanţa ale tractoarelor din loturile X
şi Z au creşteri mult mai pronunţate după 5 ani de exploatare comparativ cu aceleaşi cheltuieli ale
tractoarelor din loturile Y şi W. Probabil condiţiile de exploatare au influenţat negativ aceste
cheltuieli.
Din analiza cheltuielilor totale la cele patru loturi de tractoare se constată în toate cazurile că
timpul optim de menţinere a lor în exploatare se situează între 7 şi 10 ani. Cea mai slabă situaţie o
prezintă tractoarele din lotul X (53 kW) la care creşterea cheltuielilor totale se sesizează după 7 ani
de exploatare, mai lent după 8 şi 9 ani şi accentuat în continuare. O situaţie mai favorabilă se
constată la tractoarele din lotul Y la care depăşirea cheltuielilor minime se situează după 9 ani şi
cresc lent încă 3 ani după care creşterea se accentuează. La tractoarele din lotul Z creşterea
cheltuielilor totale începe după 8 ani, este mai lentă în anul al 9-lea şi rapidă după 10 ani. La
tractoarele din lotul W creşterea cheltuielilor totale se constată după 10 ani, iar după 12 ani această
creştere este accentuată.
5.7. Compararea rezultatelor cercetărilor teoretice şi experimentale

În figura 5.45. se prezintă variaţia cheltuielilor rezultate din cercetările experimentale
specifice lotului X de tractoare agricole, iar în figura 5.46. variaţia cheltuielilor rezultate din
cercetările teoretice pentru acelaşi lot de tractoare.
Se observă o asemănare suficient de mare între reprezentările grafice din cele două figuri,
fapt ce permite să se considere că programul folosit la cercetările teoretice este corect şi poate fi
utilizat cu încredere la optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole.
120
100
Ponderea, %
80
60
40
20
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Cheltuieli cu amortizare Cheltuieli cu mentenaţa Cheltuieli totale
Fig. 5.45. Variaţia cheltuielilor rezultate din cercetările experimentale

pentru lotul X de tractoare
40000
Cost pe an [euro/an]
30000
20000
Costul total Costul reparatiilor
10000
Costul amortizarii
0
1 3 5 7 9 11 13 15 17
Timp [an]
Fig. 5.46. Variaţia cheltuielilor rezultate din cercetările teoretice

pentru lotul X de tractoare
Din compararea rezultatelor obţinute pe cale teoretică cu metoda Fibonacci şi a celor rezultate
pe cale experimentală prin prelucrarea în software-ul Excel se constată asemănări până la
suprapunere, ceea ce validează metoda teoretică de studiu a optimizării mentenanţei tractoarelor
agricole. Atât din cercetările teoretice cât şi din cele experimentale se constată că timpii optimi de
menţinere în exploatare a tractoarelor monitorizate se situează între 7 şi 10 ani.
6. CONCLUZII FINALE
6.1. Concluzii generale
1. În agricultura modernă, tractorul agricol reprezintă principalul mijloc de mecanizare al

lucrărilor agricole. Prin intermediul acestora se formează sisteme tehnice complexe, cu maşini
tractate, purtate sau semipurtate. Un rol deosebit îl au tractoarele agricole în fermele zootehnice, dar
şi în activităţile gospodăreşti (transporturi), specifice mediului rural.
2. Înainte de a ajunge la perfecţionarea tehnică actuală, tractorul agricol a parcurs un drum de
dezvoltare lung şi complex, fiind rezultatul unui întreg proces evolutiv în profil. Între deceniul al
IV-lea al secolului al XIX-lea şi momentul actual, tractorul agricol a trecut de la un tip de vehicul
pe roţi cu motor cu abur, folosit în special de armată, la un echipament tehnic, de complexitate
deosebită, care înglobează majoritatea descoperirilor din mecanică, tehnologie, IT, chimie etc.
3. În România, istoria construcţiei de tractoare începe în anul 1946, cu realizarea primului
tractor: IAR – 22, pe roţi metalice cu pinteni sau (opţionali) cu pneuri, echipate cu motor Diesel, în
patru timpi, cu puterea 29,9 kW, la turaţia de 1100 rot/minut. Ulterior, în afara uzinei de la Braşov
s-au mai fabricat tractoare la: Craiova, Reghin, Codlea, Timişoara. În momentul de faţă, producţia
de tractoare din România este pe cale de dispariţie.
4. Pentru cuplarea, tractarea sau antrenarea maşinilor şi utilajelor cu care formează sisteme
tehnice, tractoarele sunt prevăzute cu o serie de dispozitive, mecanisme şi instalaţii care formează
echipamente de lucru. Acestea includ dispozitivele de cuplare pentru maşini remorcate şi
semipurtate, dispozitivele de cuplare pentru maşini purtate (mecanismele de suspendare), prizele de
putere şi transmisiile pentru roţi de curea.
5. Aprecierea calităţii tractoarelor agricole se face prin intermediul unui număr important de
indicatori tehnico-economici care influenţează, de fapt, capacitatea de lucru şi economicitatea
folosirii acestora. Între calităţile de exploatare şi indicatorii precizaţi există o strânsă legătură. Se
remarcă prin importanţă şi gradul de utilizare: capacitatea de trecere, maniabilitatea, capacitatea de
lucru, calităţile de tracţiune, uşurinţa formării agregatelor, consumul de combustibil, fiabilitatea,
mentenabilitatea şi durabilitatea.
7. Observaţiile asupra apariţiei şi creşterii uzurii arată că, prin respectarea regulilor de
exploatare şi prin aplicarea la timp a lucrărilor de mentenanţă preventivă, uzura creşte treptat,
mărimea ei depinzând de timpul de folosire a utilajului, această evoluţie putând fi reprezentată ca
lege generală, fie ca modificare a jocului dintre piesele conjugate, fie ca variaţie a uzării piesei în
timp.
8. Limita de exploatare sau limita de uzură a unei articulaţii reprezintă timpul de funcţionare a
celor două piese până la atingerea jocurilor maxime admise. Pe măsură ce tractoarele agricole sunt
utilizate, un număr tot mai mare de piese atinge limitele de uzură, urmând a fi înlocuite sau
recondiţionate, astfel că reparaţiile devin tot mai complexe şi mai puţin rentabile, iar la un moment
dat devine necesară casarea tractorului.
9. Principalele criterii de apreciere a limitelor de uzură ale pieselor tractoarelor agricole sunt:
criteriul tehnic, criteriul funcţional sau tehnologic, criteriul recondiţionabilităţii, criteriul siguranţei
în exploatare şi criteriul economic. Deşi la aprecierea limitei de uzură poate fi folosit oricare dintre
criteriile precizate, totuşi pentru anumite organe ale tractorului agricol, în funcţie de destinaţie şi
modul lor de funcţionare, determinarea limitei de exploatare se face după un singur criteriu,
celelalte având numai rolul de criterii ajutătoare sau de verificare.
10. În practica exploatărilor agricole pot fi folosite următoarele sisteme de mentenanţă:
sistemul de mentenanţă corectivă, la care lucrările de întreţinere şi reparaţii se execută ori de câte
ori este nevoie (CORMENT); sistemul de mentenanţă preventivă sau profilactivă, care se execută în
mod planificat în funcţie de volumul de lucru, cu scopul de a reduce sau preveni defecţiunile
(PREMENT); sistemul combinat de mentenanţă.
11. Sistemul combinat de mentenanţă se aplică în prezent din ce în ce mai mult, deoarece
practica exploatării tractoarelor moderne de mare complexitate a scos în evidenţă că, în funcţie de
periodicitatea lucrărilor de mentenanţă preventive se impune, în mod inevitabil, şi efectuarea unor
lucrări corective. Cu cât este mai mică periodicitatea întreţinerilor planificate, cu atât scade volumul
lucrărilor corective, în schimb cheltuielile de mentenanţă sporesc foarte mult. Operaţiile tehnologice
de mentenanţă a tractoarelor agricole se efectuează în mare măsură după sistemul combinat, care
cuprinde: întreţinerile tehnice (zilnice Iz şi periodice Ip), reviziile tehnice Rt şi reparaţiile curente de
gradul 1 Rc1.
12. Aprecierea cantitativă şi calitativă a mentenabilităţii tractoarelor agricole în scopul
evaluării comportării acestora în procesul de restabilire a stării de funcţionare şi a se putea oferi date
concrete pentru concepţie şi exploatare se utilizează o serie de indicatori, precum : funcţia de
mentenabilitate, intensitatea restabilirii (reparării); densitatea de probabilitate a sistemului de
restabilire; media timpului de restabilire sau de refacere etc.
13. Întreţinerile tehnice reprezintă ansamblul de operaţii de verificare, reglare şi deservire
tehnică a componentelor tractoarelor (agregate, sisteme, mecanisme, instalaţii, echipamente etc.),
care se execută în mod obligatoriu şi cu o periodicitate bine stabilită , pe toată durata de exploatare
a tractoarelor. Prin întreţinerile tehnice se previn defecţiunile sau uzurile premature şi se înlătură
unele defecţiuni care apar în procesul de exploatare a tractorului. Întreţinerile tehnice se pot efectua
şi în afara termenelor planificate, atunci când se execută depistarea sau înlăturarea unor defecte şi
căderi, care apar accidental în procesul de lucru al tractorului.
14. Structura ciclurilor de întreţineri tehnice şi reparaţii cuprinde toate intervenţiile tehnice care
se execută planificat (întreţinerile tehnice, reviziile tehnice, reparaţiile curente de gradul 2 şi
reparaţiile capitale), în afara reparaţiilor curente de gradul 1 şi a operaţiilor de stocare (păstrare) a
tractoarelor. În normativele de întreţinere tehnică a tractoarelor mai sunt prevăzute şi întreţineri
tehnice sezoniere.
15. Lubrifianţii folosiţi la tractoare trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe cuantificate prin
valorile proprietăţilor de bază. Proprietăţile cele mai importante ale lubrifianţilor sunt onctuozitatea,
vâscozitatea, aciditatea, impurităţile mecanice, punctul de inflamabilitate, punctul de aprindere,
punctul de solidificare, stabilitatea chimică etc. Vâscozitatea exprimă însuşirea unui fluid de a se
opune alunecării unei particule pe alta, a unui strat de fluid pe altul vecin. Practic vâscozitatea
realizează controlul regimului de frecare, deci şi al regimului de ungere, care se poate studia prin
intermediul curbelor lui Stribeck.
16. Unsorile consistente reprezintă materiale de ungere formate dintr-un agent de îngroşare şi
uleiuri minerale (75...90%). Agentul de îngroşare din unsoarea consistentă reprezintă elementul
esenţial, deoarece acesta generează ţesutul unsorii, pe care se fixează uleiul. În funcţie de natura
agentului de îngroşare, unsoarea are însuşiri caracteristice pentru anumite domenii de utilizare.
Caracteristica de bază a unsorilor consistente este punctul de picurare.
6.2. Concluzii privind cercetările teoretice şi experimentale
1. Problematica optimizării, sub aspect general, reprezintă tendinţa general – valabilă, specific
umană, de a gândi şi de a opta pentru obiective sau „ţinte” tot mai înalte, de a-şi îndrepta atenţia
spre mai bine, maximă utilitate, profitabilitate, dezvoltare, indiferent de ramura sau domeniul care
este vizat. În acest scop au fost perfecţionate tot mai multe metode, cercetări şi studii cu privire la
procesele de optimizare, inclusiv în domeniul mentenanţei tractoarelor agricole.
2. Fără modele matematice bine puse la punct şi fără a utiliza metode de optimizare, de cele
mai multe ori realizarea unui simplu produs este dificilă, din cauza multitudinii factorilor şi
parametrilor care intervin şi de care trebuie să se ţină cont. Modelul matematic este format dintr-o
funcţie scop şi restricţii. Funcţia scop reprezintă legătura funcţională dintre criteriul de optimizare şi
parametrii tractorului agricol, în timp ce restricţiile reprezintă relaţiile de legătură dintre parametrii
procesului şi indicatorii de utilizare.
3. Optimizarea poate presupune două categorii de probleme: liniare, caz în care funcţia scop şi
restricţiile sunt liniare şi neliniare, caz în care funcţia scop este neliniară. Pentru ambele s-au
elaborat şi se prezintă în lucrare modele generale, prin care se rezolvă orice tip de optimizare, dar şi
modele specifice de probleme.
4. În cazul în care funcţia scop şi restricţiile dintre parametrii problemei de optimizat se
exprimă matematic sub formă liniară, rezolvarea este dată de metodele de programare liniară, cel
mai cunoscut fiind „algoritmul simplex primar”, stabilit în 1948 de către Dantzig. Dacă problema de
optimizat presupune variabile întregi se aplică algoritmul lui Gomory.
5. Optimizarea neliniară se aplică modelelor matematice ale căror funcţii scop au formă
neliniară. Dintre multiplele metode de rezolvare a problemelor de optimizare neliniară, în lucrare se
prezintă: metoda Fletcher-Reeves (gradienţilor conjugaţi), metoda Davidon-Fletcher-Powell, şi
metoda programării geometrice, pentru care sunt explicitate două cazuri (al minimului liber şi al
minimului cu restricţii).
6. Pentru a se putea stabili modelele matematice de optimizare a mentenanţei tractoarelor
agricole este necesar a se evidenţia corelaţia dintre trei elemente de bază ale procesului de deservire
tehnică: probabilitatea de defectare, care este descrisă de funcţia de repartiţie a timpului de
funcţionare; probabilitatea de efectuare a lucrărilor de mentenanţă, într-o perioadă de timp dinainte
specificată, exprimată prin funcţia de repartiţie a timpului de reparare; organizarea unităţilor de
întreţinere tehnică şi reparaţii.
10. Principalele metode de optimizare a activităţii de mentenanţă a tractoarelor agricole,
prezentate în lucrare sunt: după legea de variaţie a stării tehnice şi a valorii limită admisibilă
(această lege s-a utilizat în lucrare prin analiza nivelului de degradare chimică şi a gradului de
impurificare a uleiului de ungere a motorului între două înlocuiri consecutive); prin metoda tehnico
- economică (această metodă a fost utilizată în lucrare în vederea optimizării mentenanţei
tractoarelor agricole); în funcţie de nivelul admis al fiabilităţii.
11. La elaborarea programelor de optimizare a mentenanţei tractoarelor agricole s-a avut în
vedere realizarea unui model matematic şi a unui program pe calculator care să stabilească corelaţia
între calitate, cantitate şi profit. În acest scop nivelul calităţii trebuie definit prin intermediul calităţii
relative, printr-o variabilă continuă. S-a obţinut o matrice de corespondenţă a tractoarelor de puterea
şi calitatea acestora. De asemenea, trebuie să se ţină seama şi de cuantificarea cantităţii de produse
supuse optimizării.
12. În cazul optimizării sistemului de mentenanţă al tractoarelor agricole este necesar să se
stabilească funcţia scop, care în această lucrare este profitul anual, şi care, după caz, trebuie
maximizată sau minimizată pentru a stabili soluţia optimă. Funcţia scop poate fi o variabilă, în care
determinarea soluţiei optime se face prin rezolvarea ecuaţiei rezultate din egalarea cu zero a
derivatei funcţiei. Soluţiile optime se obţin prin metodele arătate anterior sau prin metoda
matriceală (folosită în lucrare) şi reprezentarea funcţiei scop în 3D sau 2D.
13. Pentru optimizarea profitului anual în cazul cel mai simplu, în care funcţia profitului
specific z este proporţională numai cu calitatea tractorului, şi anume, în cazul în care veniturile
specifice şi cheltuielile cresc proporţional cu calitatea, reprezentarea grafică în 3D a profitului anual
Z s-a făcut cu programul TableCurveTM, care vizualizează rezultatele în opt cadrane şi oferă
strategiile de urmărit pentru obţinerea unor avantaje mai mari.
14. La stabilirea funcţiei scop în cazul unui agregat tractor - maşină trebuie să se ţină seama de
numeroase aspecte, în lucrare considerându-se definitorii pentru optimizarea mentenanţei
coeficientul φ al raportului costului întreţinerilor şi reparaţiilor într-o perioadă de N ani şi costul
iniţial al tractorului. De asemenea, pentru aprecierea amortismentului anual s-a avut în vedere şi
dobânda δ la creditele pentru cumpărarea tractorului.
15. Timpul optim de utilizare a tractorului considerat se poate determina din condiţia ca media
cheltuielilor anuale cu amortismentul şi cu reparaţiile acestuia să fie minime, în lucrare studiindu-se
şi cheltuielile cu combustibilii şi lubrifianţii, cu deplasarea tractorului la parcela de lucru şi cu
salariile, dar acestea sunt cheltuieli constante, generate de exploatarea oricărui tractor.
17. Pentru determinarea timpului optim de utilizare a tractoarelor agricole, cu luarea în

considerare numai a cheltuielilor de amortizare şi a celor de întreţinere şi reparaţii ale acestora, î,
lucrare se prezintă patru cazuri, în care preţurile iniţiale φ şi δ au valori diferite. În scopul efectuării
calculelor de optimizare a timpului considerat s-a construit programul FCT de tip FUNCTION şi s-
a folosit metoda FIBONACCI. Programul principal de calcul utilizează procedura OPTIMFIB,
pentru determinarea funcţiei considerate.
18. Din analiza celor patru cazuri şi reprezentările grafice ale variaţiei costurilor cu
amortizarea, cu reparaţiile şi totale pentru o durată de 15 ani, rezultă că: timpul optim nu depinde de
costul iniţial al tractorului, ci numai de coeficienţii φ şi δ; cheltuielile totale, corespunzătoare
timpului optim cresc cu creşterea costului iniţial al tractorului şi cu creşterea coeficientului φ;
variaţia costului total în jurul punctului corespunzător timpului optim este mult mai accentuată
pentru valorile mici ale acestuia şi mai lentă pentru valorile mai mari ale sale.
19. Tractoarele de calitate bună pot fi utilizate un timp T > T0, fără a creşte costul total în mod
semnificativ. Nu acelaşi lucru poate fi admis la tractoarele de calitate slabă, pentru care φ este mai
mare, în care caz utilizarea lor peste timpul optim T0 duce la pierderi semnificative.
20. Pot exista cazuri ca la acelaşi preţ să se găsească tractoare de calităţi diferite, dar piaţa
liberă decide în favoarea produsului de calitate mai bună. Sunt şi situaţii când, acelaşi tractor,
conform unui proiect bun, este fabricat de calităţi diferite prin nerespectarea documentaţiei, dar se
comercializează la acelaşi preţ. În acest caz costurile totale diferă considerabil în funcţie de
valoarea coeficientului φ, pagubele reflectându-se la cumpărător, în exploatarea utilajului.
21. Situaţia cea mai întâlnită este aceea în care cumpărătorul trebuie să decidă între un tractor
de bună calitate, dar mult mai scump şi un tractor de calitate mai slabă, dar mai ieftin, răspunsul
fiind studiat în această lucrare, în care se are în vedere şi calitatea x a utilajului. Programele
complexe de calcul sunt exemplificate în lucrare şi în anexa 5 a acesteia.
23. Obiectivul principal al cercetărilor experimentale din această teză de doctorat îl reprezintă
optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole. În vederea atingerii obiectivului principal a fost
necesară parcurgerea secvenţială şi rezolvarea mai multor obiective complementare (şase),
referitoare la alegerea obiectelor cercetărilor experimentale, întocmirea metodicii de cercetare,
desfăşurarea cercetărilor în laborator şi exploatare, analiza şi interpretarea rezultatelor şi
compararea acestora cu cele obţinute pe cale teoretică.
24. Obiectele cercetării experimentale au fost reprezentate de patru loturi de câte zece
tractoare (notate cu X, Y, Z şi W), produse şi comercializate de aceeaşi firmă, care au fost
monitorizate pe o perioadă de 15 ani, precum şi uleiul Ambra Mastergold HSP (15W40) şi
(10W30), cu specificaţiile internaţionale API CH-4 şi ACEA E5, utilizat la motoarele tractoarelor
respective. Caracteristicile tehnice ale tractoarelor sunt prezentate în lucrare.
25. Metodica certării experimentale a presupus desfăşurarea acestora în laborator şi în
exploatare. În laborator s-a urmărit comportarea uleiului folosit la ungerea motoarelor pe o perioadă
de 300 ore, între două schimbări consecutive, iar în exploatare s-au înregistrat căderile tractoarelor
pe o perioadă de 3000 ore funcţionare, dar şi cheltuielile cu amortizarea şi cu mentenanţa pe o
durată de 15 ani.
26. Pentru analizele de ulei efectuate în cadrul laboratorului Rominserv (Grup Rompetrol,
platforma Petromidia-Năvodari) s-au folosit mai multe aparate, dispozitive etc., printre care:
Analizatorul OilView Minilab 5200 Trivector, vâscozimetru digital 51DV, microscopul cu zoom
stereoscopic 52 ZM, cântarul electronic ACCULAB VI-400 şi software-le specifice (AMS
Machinery Health, Manager-Analize OilView).
27. Pentru cercetările experimentale din exploatare s-au utilizat fişe de urmărire a tractoarelor
atât în service-urile zonale din Ilfov, Brăila, Teleorman şi Constanţa, cât şi la proprietarii şi firma de
comercializare a acestora. În aceste fişe s-au reţinut toate aspectele legate de identificarea
tractoarelor, caracteristicile acestora, precum şi toate elementele care ţin de mentenanţa lor.
28. Prelevarea probelor de ulei s-a făcut conform cerinţelor utilizării acestei metode de studiu,
adică s-a extras câte o cantitate de 0,5 l de ulei din motoarele aflate în funcţiune, astfel încât uleiul
supus analizelor să conţină majoritatea tipurilor de impurităţi metalice şi nemetalice aflate la
momentul respectiv în acestea. Se precizează că toate probele de ulei s-au prelevat după o perioadă
de 300 ore de funcţionare, când firma recomandă schimbarea acestuia. Pentru comparaţie s-a
analizat mai întâi o probă de ulei neutilizat.
29. S-au analizat următorii parametrii: vâscozitatea uleiului, impurificarea acestuia cu particule
feroase şi neferoase, conţinutul de apă şi mărimea picăturilor şi indicele chimic. Aceşti parametri
sunt introduşi în reprezentări grafice accesibile (diagrama Trivector), care prezintă uzura utilajului,
impurificarea sistemului de ungere şi calitatea uleiului. Prin culorile afişate se evidenţiază starea
acestor elemente la momentul analizei.
30. Analizele de ulei s-au efectuat în perioada septembrie-octombrie 2011 pe uleiuri neutilizate
(etalon) şi după 300 ore de lucru ale celor patru loturi de tractoare (X, Y, Z, W) aflate în condiţii de
exploatare normală.
31. Cercetările experimentale în exploatare s-au desfăşurat în perioada 2002-2011 în service-
urile firmei care a acceptat să i se monitorizeze cele patru loturi de câte 10 tractoare, în judeţele
Ilfov, Brăila, Constanţa şi Teleorman, unde condiţiile de exploatare au fost diferite.
32. Metodica de cercetare în exploatare a mentenanţei tractoarelor a inclus: adaptarea
modelului de fişă de urmărire, înregistrarea datelor caracteristice lucrărilor de mentenanţă pentru
fiecare tractor (durata de funcţionare între căderi, numărul căderilor, volumul de lucru necesar
pentru remedieri, timpul de imobilizare a tractorului la fiecare remediere, cheltuielile cu reparaţiile),
centralizarea, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor. Monitorizarea s-a făcut pe durata de 15 ani.
33. Pentru o durată de 300 de ore (între două schimbări consecutive ale uleiului) şi pentru alta
de 3000 ore (între două reparaţii capitale) s-au înregistrat defectările pe subansamblurile principale
ale tractorului, adică pentru motoare, transmisii, instalaţiile hidraulice şi instalaţiile electrice.
Rezultatele prezentate în lucrare ale analizei uleiului prelevat de la lotul de tractoare Y au condus la
următoarele concluzii: valoarea vâscozităţii uleiului se încadrează în limite normale faţă de valoarea
vâscozităţii uleiului nou; uleiul nu prezintă contaminare cu particule feroase (indicat de valoarea
Ferrous Id x ); uleiul prezintă contaminare scăzută cu particule neferoase de mici dimensiuni (4 şi 6
microni) – analiza conform standardului ISO 4406; nu s-au depistat urme de apă sub formă de
picături sau emulsie; valoarea vâscozităţii uleiului se încadrează în limite normale faţă de valoarea
vascozităţii uleiului nou; uleiul nu prezintă contaminare cu particule feroase (indicat de valoarea
Ferrous Idx). Se recomandă monitorizarea periodică a condiţiei uleiului.
34. Rezultatele prezentate în lucrare ale analizei uleiului prelevat de la lotul de tractoare Z au
condus la următoarele concluzii: valoarea vâscozităţii uleiului se încadrează în limite normale faţă
de valoarea vâscozităţii uleiului nou; uleiul prezintă contaminare medie cu particule feroase (indicat
de valoarea Ferrous I dx); uleiul prezintă contaminare ridicată cu particule neferoase de mici
dimensiuni (4 şi 6 microni) - analiza conform standard ISO 4406; nu s-au depistat urme de apă sub
formă de picături sau emulsie. Se recomandă monitorizarea periodică a condiţiei uleiului.
35. Din analizele prezentate ale uleiurilor prelevate de la tractoarele aparţinând loturilor Y şi Z
se constată atât asemănări, cât şi multe deosebiri. Asemănările se referă la faptul că în ambele cazuri
vâscozitatea uleiului se păstrează în limite acceptabile comparativ cu vâscozitatea uleiului nou.
Aceasta înseamnă că din punctul de vedere al vâscozităţii uleiurile ar putea să fie utilizate în ambele
situaţii pe perioade mai lungi de 300 de ore. De asemenea, în ambele cazuri nu s-au depistat urme
de apă sub formă de picături sau emulsie.
36. Deosebirile dintre uleiurile prelevate de la loturile Y şi Z sunt numeroase şi se referă la: la
uleiul tractoarelor din lotul Y nu s-a constat contaminare cu particule feroase, în timp ce la uleiul
tractoarelor din lotul Z se constată o contaminare medie cu asemenea particule. Din acest punct de
vedere uleiul de la tractoarele Y ar putea fi utilizat în continuare, în timp ce uleiul de tractoarele Z
trebuie înlocuit după 300 ore funcţionare; uleiul prelevat de la tractoarele lotului Y prezintă
contaminare scăzută cu particule neferoase de mici dimensiuni (4 şi 6 microni) – conform
standardului ISO 4406; uleiul prelevat de la tractoarele lotului Z prezintă contaminare ridicată cu
particule neferoase de mici dimensiuni (4 şi 6 microni). Din acest punct de vedere uleiul de la
tractoarele Y trebuie schimbat la 300 de ore funcţionare, în timp ce la tractoarele Z uleiul trebuie
schimbat mai repede (exemplu, după 250 ore funcţionare).
37. Concluzia principală rezultată în urma acestei analize cu aspect de mentenanţă predictivă
este aceea că limita de 300 de ore între două schimbări consecutive a uleiului din motoarele tuturor
categoriilor de tractoare ale firmei, indiferent de caracteristici şi condiţiile de exploatare nu este
optimă, în unele cazuri (lotul Y) această limită putând fi uşor mărită, iar în altele (lotul Z) limita
fiind prea mare.
38. În legătură cu impurităţile feroase şi neferoase existente în uleiurile analizate se constată
deosebiri semnificative, atât ca număr de impurităţi, cât şi ca origine a acestora. În cazul uleiului
folosit la tractoarele din lotul Y impurităţile arată că este vorba de sisteme de filtrare şi etanşare mai
bune, precum şi de uzuri mai scăzute, în urma cărora o parte din materialul înlăturat de pe
suprafeţele pieselor este recirculat în instalaţia de ungere. La uleiul folosit la tractoarele din lotul Z
elementele de infestare de natură feroasă sau neferoasă sunt foarte dense, ceea ce arată că sistemul
de filtrare nu mai este eficient la 300 ore funcţionare, caracteristicile uleiului recomandând
înlocuirea mai timpurie a acestuia.
39. În urma prelucrării datelor obţinute din exploatare se constată că cea mai bună fiabilitate
operaţională după o perioadă de urmărire de 3000 de ore de funcţionare o prezintă tractoarele din
lotul Y (70 kW), iar cea mai mică fiabilitate operaţională o au tractoarele din lotul W (180 kW), de
97%, respectiv de 72%. O explicaţie plauzibilă în acest caz poate consta doar în unele imperfecţiuni
constructive sau de montaj ale tractoarelor din lotul W. Tractoarele din lotul X au avut fiabilitatea
operaţională de 96%, iar cele din lotul Z de 84%.
40. În legătură cu media timpului de imobilizare a tractoarelor în service-uri pe perioadele
lucrărilor specifice de mentenanţă (întreţineri şi reparaţii), se constată că un tractor din lotul X a fost
imobilizat în medie 7,1 ore/def., in timp ce un tractor din lotul Z a rămas în service numai 4,1
ore/def. Tractoarele din lotul Y au fost imobilizate în medie 5,16 ore/def., iar tractoarele din lotul W
– 4,51 ore/def.
41. Disponibilitatea tehnică copiază în totalitate, inclusiv procentual, situaţia fiabilităţii
loturilor de tractoare monitorizate. Cea mai bună disponibilitate tehnică o au tractoarele din lotul Y
(70 kW) şi lotul X (53 kW), de 97%, respectiv 96%, în timp ce tractoarele din loturile Z şi W
prezintă disponibilităţi tehnice de 84%, respectiv 72%.
42. În legătură cu timpii medii de reparaţii pe o intervenţie la tractoarele din cele patru loturi,
se constată că cel mai repede se fac intervenţiile la tractoarele din lotul Y (70 kW), respectiv 1,77
ore/def. şi cel mai lent la tractoarele din lotul W (180 kW), cu o durată de 2,45 ore/def.
43. Pentru perioada de 300 de ore de funcţionare a tractoarelor între două schimbări
consecutive a uleiului din carterele motoarelor s-a înregistrat numărul total al căderilor pe
principalele mecanisme şi sisteme (motor, transmisie, instalaţie hidraulică şi instalaţie electrică) de
la toate loturile de tractoare. În urma prelucrării fişelor de urmărire s-au constatat diferenţe mari atât
între totalul defectelor înregistrate, cât şi în repartiţia lor pe cele patru subansambluri luate în
considerare. Astfel, în timp ce la tractoarele din lotul X s-au reţinut 17 defecţiuni, la tractoarele din
lotul Y numărul acestora a fost aproape dublu (33). O situaţie nesatisfăcătoare au prezentat-o şi
tractoarele din lotul W (32 căderi),în timp ce tractoarele din lotul Z au o poziţie medie (25 căderi).
44. Din compararea numărului de defectări înregistrare pe 300, respectiv 3000 ore de
funcţionare se constată deosebiri importante, în sensul că în primul caz tractoarele din lotul Y se
prezintă nesatisfăcător, în timp ce pe perioada mai lungă de urmărire comportamentul acestora este
cel mai bun. O explicaţie a acestei situaţii ar putea consta în existenţa unui număr mai mare de
tractoare din lotul Y la limita de utilizare pe perioada celor 300 de ore specifice între două schimbări
de ulei.
45. În legătură cu repartizarea defecţiunilor pe subansamblurile specificate, la lotul X de
tractoare ponderea acestora este: motor - 29,41%; transmisie - 17,64%; instalaţia hidraulică -
41,17%; instalaţia electrică -11,76%. Se constată că la acest lot de tractoare cele mai multe
defecţiuni s-au manifestat la instalaţia hidraulică (41,17%) şi cele mai puţine la instalaţia electrică
(11,76%).
46. La tractoarele din lotul Y cele mai multe căderi s-au manifestat la motor (14) şi cele mai
puţine la instalaţia electrică (4), situaţia fiind asemănătoare şi la tractoarele din lotul Z. În schimb la
tractoarele din lotul W cele mai multe căderi (13) s-au constatat la transmisie şi cele mai puţine (4)
la instalaţia electrică. Ca o concluzie a acestor cercetări se remarcă faptul că la toate loturile de
tractoare instalaţia electrică a avut cea mai bună comportare, în timp ce căderile la motoare,
transmisii şi instalaţiile hidraulice au avut fluctuaţii de la un lot de tractoare la altul.
47. Rezultatele cercetărilor experimentale în exploatare pentru cele patru loturi de tractoare, pe
durata de 15 ani, constau în precizarea cheltuielilor anuale cu amortizările, cheltuielile anuale cu
operaţiile de mentenanţă şi cheltuielile anuale totale. Rezultatele respective se prezintă atât valoric,
cât şi procentual. Prin reprezentarea procentuală se pot face comparaţii directe între cheltuielile
făcute în perioada de monitorizare cu tractoarele din cele patru loturi.
48. Cheltuielile totale cu amortizarea reprezintă: la lotul X: 370,24% din preţul de achiziţie; la
(404,61%), iar la tractoarele din lotul W (361,8%), cele mai scăzute.
50.Cheltuielile totale cu mentenanţa reprezintă: la lotul X: 172,18% din preţul de achiziţie; la
(186,41%), iar la tractoarele din lotul Y (83,46%), cele mai scăzute.
51. Cheltuielile totale cu amortizarea şi mentenanţa pe durata de 15 ani reprezintă: la lotul X:
552,72% din preţul de achiziţie; la lotul Y: 446,26% din preţul de achiziţie; la lotul Z: 587,91% din
preţul de achiziţie; la lotul W: 455,615% din preţul de achiziţie.
Se observă că la tractoarele din lotul Z cheltuielile totale sunt cele mai ridicate (587,91%), iar
la tractoarele din lotul Y (446,26%), cele mai scăzute.
52. Din analiza cheltuielilor totale la cele patru loturi de tractoare se constată în toate cazurile
că timpul optim de menţinere a lor în exploatare se situează între 7 şi 10 ani. Cea mai slabă situaţie
o prezintă tractoarele din lotul X (53 kW) la care creşterea cheltuielilor totale se sesizează după 7
ani de exploatare, mai lent după 8 şi 9 ani şi accentuat în continuare. O situaţie mai favorabilă se
constată la tractoarele din lotul Y la care depăşirea cheltuielilor minime se situează după 9 ani şi
cresc lent încă 3 ani după care creşterea se accentuează. La tractoarele din lotul Z creşterea
cheltuielilor totale începe după 8 ani, este mai lentă în anul al 9-lea şi rapidă după 10 ani. La
tractoarele din lotul W creşterea cheltuielilor totale se constată după 10 ani, iar după 12 ani această
creştere este accentuată.
53. Din compararea rezultatelor obţinute pe cale teoretică cu metoda Fibonacci şi a celor
rezultate pe cale experimentală prin prelucrarea în software-ul Excel se constată asemănări până la
suprapunere, ceea ce validează metoda teoretică de studiu a optimizării mentenanţei tractoarelor
agricole. Atât din cercetările teoretice cât şi din cele experimentale se constată că timpii optimi de
menţinere în exploatare a tractoarelor monitorizate se situează între 7 şi 10 ani.
6.3. Contribuţii personale
Evidenţierea oportunităţii şi utilităţii temei de doctorat, precizându-se obiectivul principal al

lucrării ca fiind optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole, precum şi obiectivele
complementare, pe baza cărora să se asigure îndeplinirea obiectivului propus în totalitate.
1. Efectuarea unei sinteze asupra stadiului actual şi perspectivelor referitoare la construcţia
tractoarelor agricole, pe baza căreia să se poată defini mai bine necesitatea şi oportunitatea tezei de
doctorat.
2. Realizarea unui studiu referitor la stadiul actual şi direcţii de evoluţie în domeniul
mentenanţei tractoarelor agricole.
3. Elaborarea unei metodici generale de cercetare, prin care aspectele teoretice să poată fi
verificate prin cercetări experimentale.
4. Adaptarea unui program de calcul la specificul optimizării mentenanţei tractoarelor agricole

şi verificarea lui pe cazuri ale căror date au fost asemănătoare cu cele obţinute la cercetările
experimentale.
5. Realizarea unui program de cercetare experimentală care a vizat optimizarea mentenanţei
tractoarelor agricole prin două metode: o metodă stric tehnică şi o metodă tehnico-economică.
6. Analiza degradării uleiurilor folosite la motoarele loturilor de tractoare monitorizate pentru a
se stabilii dacă perioada înlocuirii acestora trebuie mărită sau micşorată faţă de perioada standard
impusă de firma constructoare.
7. Analiza tehnico-economică a cheltuielilor cu mentenanţa, amortizarea şi a cheltuielilor
totale pentru patru loturi de câte zece tractoare monitorizate în exploatare pe o perioadă de 15 ani.
8. Prelucrarea, analiza şi interpretarea rezultatelor obţinute, care contribuie la aprofundarea
cunoştinţelor din acest domeniu.
9. Compararea rezultatelor cercetărilor teoretice şi experimentale în vederea validării
modelului teoretic de studiu adoptat în lucrare.
6.4. Direcţii viitoare de cercetare
 Continuarea cercetărilor în vederea creării unei baze de date care să servească ca punct de
pornire în elaborarea unui program de calcul, cu ajutorul căruia se pot simula diferite condiţii de
funcţionare ale tractoarelor agricole în vederea optimizării mentenanţei acestora.
 Continuarea cercetărilor experimentale pentru alte tipuri de tractoare, care lucrează în
condiţii diferite şi la care materialele şi activităţile de mentenanţă sunt diferite.
 Studierea influenţei combustibililor şi lichidelor de răcire asupra mentenanţei tractoarelor
agricole în vederea optimizării acesteia şi în funcţie de aceste elemente.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Allire, G., Boyer, R.: La grand transformation de l’agriculture, Editura Economică, Paris, 1995.
5. Aron, T., s.a.: Calitatea şi fiabilitatea – manual practic, vol.1, şi 2, Editura Tehnică, Bucureşti,
1988.
6. Babiciu, P.: Sisteme hidraulice ale tractoarelor şi maşinilor agricole, Editura Ceres, Bucureşti,
1984.
10. Bebea, N.: Metode pentru rezolvarea problemelor de optimizare, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1978.
14. Brătucu, Gh.: Repararea şi fiabilitatea utilajelor agricole, Universitatea Transilvania, Braşov,
1992;
15. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Cerinţe ale condiţiilor actuale din agricultura românească asupra
raportului fiabilitate - mentenanţă al tractoarelor agricole, în Revista: Mecanizarea agriculturii,
nr.5, 2002,Bucureşti.
16. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Unităţi tip service pentru optimizarea mentenanţei echipamentelor
tehnice din agricultură, în revista „Mecanizarea agriculturii”, nr. 4/2005, p. 20-24, ISSN 1011-
7296.
17. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Managementul mentenanţei echipamentelor tehnice din agricultura
românească (The Management of the Technical Equipments Maintenance Used in the Romanian
Agriculture), în revista „Mecanizarea Agriculturii”, Bucureşti, nr. 3/2006, p. 12-15, ISSN 1011-
7296.
18. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Cerinţe ale condiţiilor actuale din agricultura românească asupra
mentenanţei tractoarelor agricole, în Revista Mecanizarea Agriculturii, nr. 5-6/2010, p. 23-27,
ISSN 1011-7296.
19. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Aspecte comparative referitoare la mentenanţa echipamentelor
agricole şi din industria alimentară, în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr. 2/2002, p.26-31,
Bucureşti, 2002.
21. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Particularităţi ale proceselor tehnologice de recondiţionare a
pieselor uzate, în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr. 8 / 2003, p.9-11, Bucureşti, ISSN 1011-
7296.
29. Cârlan, M.: Probleme de optimum în ingineria sistemelor tehnice, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 1994.
31. Dancea, I.: Metode de optimizare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976.
35. Dobrescu, C.: Optimizarea parametrilor agregatelor agricole în scopul reducerii consumurilor,
Centrul de material didactic şi propagandă agricolă, Bucureşti, 1981.
42.Fodor, A.N.: Stadiul actual şi tendinţe în cercetarea fiabilităţii şi mentenabilităţii tractoarelor
agricole, Referat de cercetare ştiinţifică pentru doctorat,Universitatea Transilvania din Braşov,
2002.
43.Fodor, A.N.: Bazele teoretice ale optimizării mentenanţei tractoarelor agricole, Referat de
cercetare ştiinţifică pentru doctorat, Universitatea Transilvania din Braşov, 2003.
44 Fodor, A.N.: Metodica şi aparatura pentru cercetare experimentală a fiabilităţii şi
mentenabilităţii tractoarelor agricole,Referat de cercetare ştiinţifică pentru doctorat,
Universitatea Transilvania din Braşov, 2004.
45. Fodor, A.N.: Cercetări privind optimizarea mentenanţei la tractoarele agricole, Rezumatul
tezei de doctorat, Editura Universităţii Transilvania din Braşov, 2011.
47. Gagiu, C.: Fiabilitatea în exploatare a tractoarelor şi maşinilor agricole, Editura AGRIS,
Bucureşti, 1995.
48. Gagiu, C.: Disponibilitatea tehnică ca element de apreciere a timpului de utilizare a maşinilor
agricole ,în Revista Mecanizarea Agriculturii nr.1/1978.
54. Ionuţ, V., Moldovanu, Gh.: Tehnologia reparării şi fiabilitatea utilajului agricol, Bucureşti,
Editura. Didactică şi Pedagogică, 1982.
57. Lasdon, S.L.: Teoria optimizării sistemelor mari, Editura Tehnică, Bucureşti, 1975.
59. Letoşnev, M. N.: Maşini agricole, Editura Agro-Silvică de Stat, Bucureşti, 1959.
64. Maliţa, M., Zidăroiu, C.: Matematica organizării, Editura Tehnică, Bucureşti, 1975.
66. Marian, G.: Tribologie şi fiabilitate, Chişinău, Centrul Editorial. al UASM, 2004;
71. Mitroi, A.: Impactul ecologic al utilizării energiei în mecanizarea agriculturii, Lucrările
Simpozionului „Tehnica agricolă în contextul integrării în comunitatea europeană” USAMV a
Banatului, Timişoara, 2006.
74. Moise, V.: Metode de optimizare neliniară, Editura Printech, Bucureşti, 2008.
75. Moise, V., Maican, E., Moise, Şt.I.: Metode numerice: Teorie şi aplicaţii, Editura Printech,
Bucureşti, 2004.
77. Nagy, T. , Stănescu, M.,A., Ţurea, N., Dima, D.: Fiabilitatea şi terotehnica autovehiculelor,
Universitatea Transilvania, Braşov,1999.
80. Năstăsoiu S. s.a. : Tractoare, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983.
89. Păunescu, I., David, L.: Bazele cercetării experimentale a sistemelor biotehnice, Editura
Printech, 1999.
91. Pirnă, I., Bria, N.: Tendinţe în modernizarea echipamentelor tehnice pentru agricultură, în
Revista Mecanizarea Agriculturii nr. 9-11, 2010.
92. Pisoschi, Al., Dumitru, I., Popa, Gh.: Deservirea tehnică în cazul căderii aleatorii a
autovehiculelor, Conferinţa SMAT-2001, vol. 1, Automobile. Trafic şi siguranţă rutieră, Craiova,
2001.
93. Popescu, S., Bădescu, M.: Diagnosticarea şi întreţinerea tehnică a tractoarelor, Bucureşti,
Editura Ceres, 1992.
94. Popescu, S.,ş.a.: Exploatarea utilajelor agricole. Îndrumar de lucrări practice, Universitatea din
Braşov,1986.
96. Popescu, T., ş. a.: Tractoare şi maşini horticole, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1982.
98. Rumşiski, Z.L.: Prelucrarea matematică a datelor experimentale, Editura Tehnică, Bucureşti,
1974.
99. Rus, F.: Maşini agricole pentru lucrările solului, semănat şi întreţinerea culturilor, Repr.
Universităţii Transilvania Braşov, 1987.
102. Rus, F.: Monitorizarea compactării terenurilor agricole, IMATEH 2005.
105. Şandru, A., Popescu, S., Cristea, I., Neculăiasa, V.: Exploatarea utilajelor agricole, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
113. Târcolea, C.: Tehnici actuale în teoria probabilităţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1989.
115. Tecuşan, N., Ionescu, E.: Tractoare şi automobile, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1982.
118.Tomescu, D., ş.a.: Repararea utilajului agricol, Editura Ceres, Bucureşti, 1981.
120.Tomescu, D., Manciu, Gh., Scripnic, V.: Fiabilitatea utilajelor agricole, Bucureşti, Editura
Ceres, 1988.
126. Verzea., I., ş.a.: Managementul activităţii de mentenanţă, Editura Polirom Iaşi, 1999.
128. Voicu, E., Popescu S.: Contributions at the Study of Energetic for the Tractor – Towed Forage
Harvester System; International Conference of Departments of Machine Elements, Praga, oct
2006.
129. Voicu, E., Popescu, S., Bria, N.,ş.a.: Rezultate privind energetica agregatului tractor –
combină tractată pentru recoltat furaje, Mecanizarea Agriculturii, Bucureşti, nr.4, 2007.
131. Zidăroiu, C.: Programare liniară, Editura tehnică , Bucureşti, 1983.
150.* * * STAS 7122/1-86, Interpretarea statistică a datelor. Reguli generale.
151.* * *STAS 1302/3-91 Maşini agricole. Metode de determinare a indicatorilor de
161.* * * http://www.rominserv.com.
CURRICULUM VITAE
Nume şi prenume: FODOR V. Alin Nicolae
Data naşterii: 08.12.1967, Topliţa, jud. Harghita
2001 – 2011 - doctorand în ştiinţe inginereşti, domeniul inginerie

mecanică la Universitatea Transilvania din Braşov;
2010 – curs postuniversitar în domeniul: „Conducerii managementului
resurselor umane" în cadrul: Universităţii Naţionale de Apărare Carol I,
Bucureşti;
2001 – curs postuniversitar / specializarea: „Calitatea, fiabilitatea şi
mentenabilitatea sistemelor tehnice”, Universitatea Politehnică, Bucureşti,
Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii;
1994 – curs european antidrog / PHARE, privind legislaţia şi specializarea
Educaţie şi în domeniul gestionării substanţelor toxice şi precursorilor;
formare: 1993 – curs de perfecţionare vizând combaterea criminalităţii economico-
financiare, Ministerul de Interne;
1993 – curs formare ofiţeri, arma poliţie – Ministerul de Interne - Centrul
de Studii Postuniversitare şi Postacademice / Academia de Poliţie,
Bucureşti;
1987 – 1992 – Universitatea Politehnică, Bucureşti – Facultatea de
Mecanică Agricolă;
1982 – 1986 - Liceul Teoretic „Unirea” Tg. Mureş – profil electrotehnică.
Locul de muncă: Unitatea Militară 0314 – Bucureşti
1992 - 2000 – ofiţer – Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mureş

Activitatea 2000-2007 – ofiţer – Inspectoratul General al Jandarmeriei Române,
profesională : Bucureşti
2007 - 2011 – ofiţer – Unitatea Militară 0314 – Bucureşti
18 lucrări ştiinţifice pe domeniul temei de doctorat, din care:

· 15 lucrări ştiinţifice publicate în revistele de specialitate
Activităţi de româneşti şi in volumele cu lucrări editate de INMA;
cercetare: · 3 referate prezentate în cadrul pregătirii la Şcoala Doctorală
Adresa: str. Calea Apeductului, nr. 6, bl. D1A1, et. 2, ap. 9, sector 6, Bucureşti
Telefon: 0741586206
CURRICULUM VITAE
Last name and FODOR V. Alin Nicolae

first name:
Date of birth: 08.12.1967, Topliţa, jud. Harghita
2001-2011-doctoral student in Engineering Sciences from the University

of Braşov, Transylvania
2010-postgraduate course in the specialization of "management of human
resources” within National Defense University: Carol I, Bucharest
2001-postgraduate specialization course on "quality, reliability and
maintainability of systems engineering"- Polytechnic University,
Bucharest, Faculty of electronics and telecommunications
1994-the European PHARE Program/drugs course on legislation and
specialized training in the management of toxic substances and precursors
Education and 1993- course for combating economic and financial crime, the Ministry of
training: the Interior
1993-training course, police officers - Ministry of the Interior - Center for
graduate studies and Postacademic/Police Academy, Bucharest
1987-1992-Polytechnic University of Bucharest - Faculty of Agricultural
Mechanics
1982-1986- "Unirea National College” -Tg.Mures - Electrotechnical
specialization
Work: U. M. 0314, Bucharest
1992-2000 – officer of the County Police Inspectorate, Mureş

Professional 2000-2007 – officer - General Inspectorate of the Gendarmerie, Bucharest
activity: 2007-2011 –officer - U.M. 0314, Bucharest
supported at 18 scientific publications, sessions, seminars, conferences

Research in the field of tractors and agricultural machines, including
activities: • 15 scientific publications on the Ph.D. thesis, edited in specialized
magazines, in volumes with the support of INMA
• 3 reports presented in the preparation stages at the doctoral program
Address: Calea Apeductului street, nr. 6, bl. D1A1, et. 2, ap. 9, district 6, Bucharest
Phone: 0741586206
Lucrări elaborate de autor în domeniul tezei de doctorat

A. Lucrări publicate
1. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Cerinţe ale condiţiilor actuale din agricultura românească asupra raportului
fiabilitate - mentenanţă al tractoarelor agricole, în Revista: Mecanizarea agriculturii, nr.5,
2002,Bucureşti.
2. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Unităţi tip service pentru optimizarea mentenanţei echipamentelor tehnice din
agricultură, în revista „Mecanizarea agriculturii”, nr. 4/2005, p. 20-24, ISSN 1011-7296.
3. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Managementul mentenanţei echipamentelor tehnice din agricultura
românească (The Management of the Technical Equipments Maintenance Used in the Romanian
Agriculture), în revista „Mecanizarea Agriculturii”, Bucureşti, nr. 3/2006, p. 12-15, ISSN 1011-7296.
4. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Cerinţe ale condiţiilor actuale din agricultura românească asupra raportului
fiabilitate-mentenanţă al maşinilor agricole, în Revista Mecanizarea Agriculturii, nr. 5-6/2010, p. 23-27,
ISSN 1011-7296.
5. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Aspecte comparative referitoare la mentenanţa echipamentelor agricole şi din
industria alimentară, în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr. 2/2002, p.26-31, Bucureşti, 2002.
6. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Aspecte actuale din agricultura românească privind raportul fiabilitate-
mentenanţă al tractoarelor agricole, în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr. 3/2002, p.39-45, Bucureşti,
2002.
7. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Particularităţi ale proceselor tehnologice de recondiţionare a pieselor uzate,
în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr. 8 / 2003, p.9-11, Bucureşti, ISSN 1011-7296.
8. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Procedee de recondiţionare şi mărire a rezistenţei de uzare a pieselor
echipamentelor tehnice agricole prin sudare, în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr. 5/2004, p.25-29,
Bucureşti, ISSN 1011-7296.
9. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Tehnica sudării şi încărcării cu arc electric în repararea echipamentelor
tehnologice agricole, în revista “Mecanizarea Agriculturii” nr. 6/2004, p.21-28, Bucureşti, ISSN 1011-
7296.
10. Brătucu, Gh., Fodor, A.N: Aspecte actuale privind service-urile pentru tehnica agricolă, în Buletinul
INMATEH-IV-2004, Bucureşti, p. 55-60, ISSN 1583-1019.
11. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Recondiţionarea pieselor uzate ale echipamentelor agricole prin încărcarea
cu contact electric vibrator, în revista „Mecanizarea agriculturii”, nr. 3/2005, p. 22-24, ISSN 1011-7296.
12. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Unităţi tip service pentru optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole –
necesitate de prim ordin, în revista „Mecanizarea agriculturii”, nr. 4/2005, p. 20-24, ISSN 1011-7296.
13. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Managementul mentenanţei tractoarelor agricole (The Management of the
Agricultural Tractor Maintenance), în revista „Mecanizarea Agriculturii”, Bucureşti, nr. 5/2006, p. 18-21,
ISSN 1011-7296.
14. Brătucu, Gh., Fodor, A.N.: Cercetări privind condiţiile de lucru din agricultura românească asupra
mentenanţei tractoarelor agricole, în Revista Mecanizarea Agriculturii, nr. 7-8/2010, p. 21-24, ISSN
1011-7296.
15. Fodor, A.N.: Cercetări privind optimizarea mentenanţei la tractoarele agricole, Rezumatul tezei de
doctorat, Editura Universităţii Transilvania din Braşov, 2011.
B.Lucrări prezentate în cadrul pregătirii la Şcoala Doctorală:
1. Fodor, A.N.: Stadiul actual şi tendinţe în cercetarea fiabilităţii şi mentenabilităţii tractoarelor agricole,
Referat de cercetare ştiinţifică pentru doctorat,Universitatea Transilvania din Braşov, 2002.
2. Fodor, A.N.: Bazele teoretice ale optimizării mentenanţei tractoarelor agricole, Referat de cercetare
ştiinţifică pentru doctorat, Universitatea Transilvania din Braşov, 2003.
3. Fodor, A.N.: Metodica şi aparatura pentru cercetare experimentală a fiabilităţii şi mentenabilităţii
tractoarelor agricole,Referat de cercetare ştiinţifică pentru doctorat, Universitatea Transilvania din
Braşov, 2004.
CERCETĂRI PRIVIND OPTIMIZAREA MENTENANŢEI

Rezumat
Conducător ştiinţific, Doctorand,
Prof.univ.dr.ing. BRĂTUCU Gheorghe Ing. FODOR V. Alin Nicolae
Optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole este o activitate de mare importanţă tehnico-

economică, având în vedere numărul foarte mare al acestora şi necesitatea asigurării stării corecte
de funcţionare a lor în perioadele optime desfăşurării lucrărilor agricole, dar şi încadrarea
cheltuielilor în limite acceptabile. În urma analizării stadiului actual al realizărilor în domeniul
construcţiei de tractoare şi al modului de aplicare a operaţiilor de mentenanţă la acestea (inclusiv la
nivelul României), se dezvoltă o serie de studii teoretice pe baza cărora să se poată realiza această
optimizare: în funcţie de nivelul admis al fiabilităţii, de legea de variaţie a stării tehnice şi a valorii
limită admisibilă, de capacitatea maximă de producţie şi după metoda tehnico-economică, pentru
care s-au făcut şi simulări cu date apropiate celor din exploatare. Ultima metodă de optimizare a
fost urmărită prin cercetările experimentale efectuate pe patru loturi de câte 10 tractoare agricole,
care au lucrat în condiţii diferite pe o perioadă de 15 ani (circa 15 000 ore), la care s-au utilizat
aceleaşi materiale specifice întreţinerilor tehnice (lubrifianţi, lichide de răcire, combustibili).
Analiza degradării caracteristicilor fizico-chimice ale uleiurilor folosite în activitatea de mentenanţă
a loturilor de tractoare reprezintă o modalitate de evaluare a mentenanţei previzionale pentru
acestea. Metodica de cercetare şi rezultatele obţinute permit o poziţionare corectă a reparaţiilor
capitale şi a lucrărilor de mentenanţă în cadrul ciclurilor de exploatare, simultan cu menţinerea unui
nivel acceptabil al cheltuielilor cu aceste lucrări.
RESEARCHES REGARDING THE OPTIMIZATION OF THE

AGRICULTURAL TRACTORS MAINTENANCE
Abstract
Scientific coordinator, Ph.D. Student,
Professor Ph.D. Eng. BRĂTUCU Gheorghe Eng. FODOR V. Alin Nicolae
The optimization of the agricultural tractors maintenance is an activity of great technical-

economical importance, taking into account their very big number and their correct functioning
state necessity in optimal periods for making agricultural works, but also maintaining the expenses
in acceptable limits. After the analysis of the actual stadium of achievements in the domain of
agricultural tractor building and of the maintenance operations applied to them (including
Romania), are developed a series of theoretical studies on which there ca be realized these
optimization: in function of the reliability admitted level, of the technical state and admissible limit
variation law, of the maximum production capacity and of technical - economical method for which
were made simulations with data close to those in exploitation. The last optimization method was
followed through experimental researches made on four lots of 10 agricultural tractors, which
worked in different conditions on a 15 years period (appreciatively 15 000 hours), to which were
used the same materials specific to technical maintenance (lubricants, cooling liquids, fuels). The
analyze of the physical-chemical parameters of the lubricants used in maintenance activity of the
agricultural tractors can be an evaluation method to their predictable maintenance. The research
methodic and the obtained results permit a correct positioning of the capital reparations and of
maintenance works during the exploitation cycles, simultaneous with keeping of an acceptable
expensive level with these works.

Tractor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tractor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cercetări privind optimizarea mentenanţei tractoarelor agricole

În capitolul 1, intitulat „Stadiul actual şi tendinţe în domeniul construcţiei de tractoare

semnificative în domeniul mentenanţei tractoarelor, atât la nivelul materialelor de întreţinere,

Braşov, decembrie 2011 Alin Nicolae FODOR

1. STADIUL ACTUAL ŞI TENDINŢE ÎN DOMENIUL CONSTRUCŢIEI DE

1.1.Rolul şi importanţa tractoarelor agricole

1.2.Istoricul dezvoltării tractoarelor agricole

Înainte de a ajunge la perfecţionarea tehnică actuală, tractorul a parcurs un drum de dezvoltare

Către sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea au început să se

Fig. 1.3. Primul tractor românesc(www.ro.wikipedia.org) Fig. 1.4. Tractorul KD – 35(www.aro4x4.net)

agricole. În al patrulea deceniu al secolului al XX-lea tractorul se caracterizează printr-o

Fig. 1.5. Tractorul universal U-650M Fig. 1.6.Tractorul universal U-445

A)(fig. 1.7), precum şi noi tipuri de tractoare industriale cu transmisii hidrostatice

Fig. 1.7. Tractor modernizat produs la Uzina Tractorul Braşov(www.wall-street.ro)

1.3.Clasificarea tractoarelor agricole

1.4. Stadiul actual în domeniul construcţiei şi indicatorii tehnico-economici ai

Fig.1.19. Motor de tractor seria 8R

Ambreiajul principal serveşte pentru cuplarea şi decuplarea motorului de transmisie, în

Fig.1.20. Tip de ambreiaj mecanic Fig.1.21. Tipuri de ambreiaje hidraulice

Ambreiajele se clasifică după mai multe criterii:

Fig.1.22. Model de cutie de viteze cu dublu ambreiaj

Sistemul de rulare transformă mişcarea de rotaţie a roţilor motoare în mişcare de translaţie a

1.5. Dotarea agriculturii româneşti cu tractoare

Fig. 1.34. Graficul evoluţiei numărului de tractoare pe perioada 1990...2009

1.6.Tendinţe în construcţia de tractoare agricole

2. STADIUL ACTUAL ŞI DIRECŢII DE EVOLUŢIE ÎN DOMENIUL

2.1.Cauzele scăderii capacităţii de lucru a tractoarelor agricole

La părăsirea întreprinderii constructoare, orice tractor înglobează o serie de caracteristici

În momentul de faţă uzura se analizează ca un parametru al tribologiei (tribos – frecare; logos

Fig.2.1. Curbele de variaţie normală a uzurii [14]

Fig.2.2. Curbele uzurii pe toată durata de exploatare a utilajului [14]

Fig.2.3. Variaţia vitezei (a) şi acceleraţiei uzării (b) [14]

iar acceleraţia uzării au se obţine prin derivarea în continuare a relaţiei (2.6):

Fig.2.18. Stabilirea limitei de uzură după criteriul tehnic

arborilor cotiţi de la motoarele tractoarelor şi maşinilor agricole, la articulaţiile bolţ-piston sau

Fig.2.20. Variaţia cantităţii de gaze care Fig.2.21. Variaţia presiunii în camera

Fig.2.22. Variaţia debitului pompei instalaţiei Fig.2.23. Variaţia cheltuielilor parţiale de

2.3. Necesitatea şi importanţa activităţii de mentenanţă pentru tractoarele

In particular, în cazul tractoarelor mentenanţa se poate defini ca ansamblul operaţiilor de

3. NECESITATEA ŞI OBIECTIVELE LUCRĂRII DE DOCTORAT

3.1. Necesitatea lucrării de doctorat

3.3. Metodica generală de cercetare

anterior cercetările teoretice au vizat determinarea timpilor optimi de utilizare a tractoarelor

Analiza stadiului actual al realizărilor şi a

Analiza stadiului actual şi a direcţiilor de

Stabilirea metodicii de cercetare teoretică şi

Cercetarea teoretică a posibilităţilor de

Analiza rezultatelor cercetărilor teoretice şi

Fig. 3.1. Metodica generală de studiu

4. CONTRIBUŢII TEORETICE LA OPTIMIZAREA MENTENANŢEI

4.1.Stadiul actual si evoluţii privind optimizarea mentenanţei tractoarelor

Problematica optimizării, sub aspect general, reprezintă tendinţa general-valabilă, specific-

4.1.2. Optimizarea proceselor liniare

În cazul în care funcţia scop şi restricţiile dintre parametrii problemei de optimizat se

4.1.3. Optimizarea proceselor neliniare

4.2. Instrumentul matematic al mentenabilităţii

Pentru a se putea stabili metodele matematice de optimizare a mentenanţei tractoarelor

Pk(τ, t0) = . (4.81.)

Probabilitatea de efectuare a lucrărilor de mentenanţă într-un anumit timp, se poate

frep = (o< t < ), (4.84.)

unde k este numărul de componente reparate în intervalul de timp τ, respectiv (0,t).

4.2.2. Reparabilitatea şi indicatorii de bază ai acesteia

Noţiunea de mentenabilitate reprezintă totalitatea operaţiilor de întreţinere şi reparaţii, care