Cateheză Preotul Iulian Naroș, 17.11.

2022
INTRODUCERE
În ce/care Dumnezeu credem?
- într-un Dumnezeu al iubirii/liber, CEL ÎNTREIT
Crezul cuprinde răspunsul, este iubire, ne definește, ne spune în ce Dumnezeu credem.
Adam și Eva au fost cei care L-au văzut, cunoscut pe Dumnezeu în mod direct, iar după
ce au ieșit din Grădina Raiului nu L-au mai văzut. De asemenea nici fiii lor nu L-au cunoscut
în mod direct, ci doar unul din fiii lui Adam, și anume, Enoh. Cain și Set au încercat prin jertfă
apropierea de Dumnezeu, cei de după ei au început să își facă idoli nemaiținând cont de
învățătura dreaptă, chiar și în prezent, oamenii își creează idoli/zei. În Biserică este nevoie să
fim unitari în credință, mărturisindu-ne credința prin SEMNUL SFINTEI CRUCI (cele două
degete, strânse unul lângă celălalt și ambele în podul palmei închipuiesc cele două firi,
omenească și dumnezeiască, unite în persoana Domnului).
Revelația Sfintei Treime ne-a fost dată de Dumnezeu, prima revelație este BOTEZUL,
când a zis Dumnezeu „Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu
sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28, 19-20).
„Mulţi proroci şi drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut şi să audă ceea ce auziţi voi
şi n-au auzit” (Matei 13, 17).
ÎNTREBĂRI
1) Pilda talanților
Un stăpân şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. “Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia
doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.” (Matei 25, 15).
- Ei trebuia să dea talanții zarafilor (celor care înmulțeau profitul).
Cel ce primise cinci talanţi s-a dus şi i-a investit şi a câştigat alţi cinci. Tot aşa, cel ce primise
doi a câştigat şi el alţi doi. Dar cel ce primise unul s-a dus şi a săpat o groapă în pământ şi a
ascuns acolo banii stăpânului său.
- Celui care i se pare că are i se va lua, iar celui care dă i se va da.
Toți cei care au primit talanții suntem noi, oamenii. Talantul este CHIPUL lui Dumnezeu, adică
sufletul nostru. Scriptura spune că omul este făcut dupa CHIPUL și ASEMĂNAREA lui
Dumnezeu.
TALANT = cea mai mare monedă; reprezentând dragostea, sensibilitatea, voința liberă.
Am primit chip în raport cu oamenii și cu Dumnezeu, trebuind să fie înmulțit.
Dragostea ne face asemenea lui Dumnezeu, toți avem în noi această dorință de a iubi.
Unii am primit mai mult, alții mai puțin.
Să lucrăm dragostea = să uităm de noi, să fim atenți la cei de lângă noi.
Există oameni cărora li S-a revelat Dumnezeu. Toți am fost BOTEZAȚI.
Cel ce profită = neînțelept ce nu știe să facă cu ceea ce a primit
Cu cât dăm (facem milostenie), cu atât vom căpăta.
Iubirea ne definește pe noi, Dumnezeu ne-a dat toată iubirea Sa.
a iubi = a trăi în celălalt
Iubirea de sine este pagubă.
Opusul iubirii este atunci când diavolul a îndreptat iubirea spre noi.
Cel care dăruiește luminează și mai mult.
Lucrarea DUMNEZEIASCĂ este una singură, a iubi "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din
toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele
tău ca pe tine însuţi." (Luca 10, 27)
Fiecare avem câte un dar, talente, dobândite prin moștenire genetică de la rude, până la al
treilea neam, sintetizate în noi o parte/unele părți din ele).
Genetic face referire și la partea psihică, la emoții, cogniție, putându-se înnobila anumite
procese ale creierului, să se poată înmulți cu dragostea de la Dumnezeu.
Creier moștenit → funcții moștenite
De exemplu, scopul nu este să fii inginer, ci ÎNDUMNEZEIREA este. Înmulțirea
dragostei duce la împletirea părții profesionale cu tinderea noastră spre desăvârșire, ajutându-
le. Ambii talanți trebuie lucrați.
Trupul are valoare care se vede prin faptul că Dumnezeu S-a întrupat. Să fim conștienți de
despărțirea sufletului de trup după moarte, apoi de reunire, prin Înviere.
2) Să ne iubim aproapele ca pe noi înșine
- face referire la sintagma să iubim dezinteresați, nefiind o anulare a iubirii de sine. Automat e
necesar să fie o iubire a noastră, dar să nu fie pe primul plan, să nu o anulăm.
De exemplu, atunci când cineva ne îndeamnă să mâncăm de dulce în post, trebuie să ne
raportăm duhovnicește în asemenea momente.
Bine este să nu spunem asprimea nevoinței noastre în post.
3) Dacă vreau să mă zidesc în Hristos
Hristofor = purtător de Hristos
Iubirea are și libertate, dacă respectăm libertatea celuilalt ne simțim și noi liberi.
Versetul: „Ce vreți să vă facă vouă oamenii, faceți și voi lor asemenea” arată iubirea egală, fiind
nevoie de bunăvoință.
4) Grija față de sufletul nostru
Când lucrăm dragostea, HARUL lui Dumnezeu vine în noi, astfel ne simțim bine, El
înmulțind iubirea în noi, iar atunci când avem așteptări o putem pierde.
Iubire necondiționată = pot să iubesc fără să fiu condiționat de iubirea celui de lângă mine
Când vorbim de libertate duhovnicească, ca exemplu ar fi faptul că putem să nu fim condiționați
de post.
Istorisire
Unui părinte care era îngrijit de aproapele său i s-au adus în post niște mici, fiindcă doctorul
asta îi zisese celei care îl îngrija. A lăsat să i se aducă, fără să mănânce, iar când a venit un alt
părinte pe la el, l-a rugat și pe el să ia, zicând apoi “Bucur-o!”, voind astfel să îl bucure pe
celălalt, prin asta se observă că avea libertate, care se vede în Harul Duhului Sfânt.
 Când suntem lipsiți de HAR suntem manevrabili de cel rău.
Cât te prețuiești investești și în tine, atât și în aproapele tău. Dacă ne batjocorim, atunci îl
batjocorim și pe aproapele nostru. Când judecăm pe cineva, ne judecăm, de fapt, pe noi.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că bețivul este de părere că nu are cum să nu existe oameni
care să nu bea, desfrânatul consideră că nu există oameni care să nu fie desfrânați.
Patimile devin idoli, ir atunci când ele se materializează, ne materializează și sufletul.
Iubirea este falsă când se creează o idolatrie, având loc o desfătare a iubirii, adică un fel de
iubire de sine.
Având credință, știind că ea este după CHIPUL și ASEMÂNAREA lui Dumnezeu, îl vedem
pe om întreg, altfel îl vedem pe jumătate, ca idol.
Inițial, când suntem nepăsători cu aproapele (când trecem pe lângă cineva și nu îl ajutăm),
simțim o mustrare a conștiinței, a doua oară având o altă reacție, încercând să creștem punând
început bun.
Totul are o dinamică, chiar și pietrele au dinamica lor, dinamica trebuie să fie ascendentă,
când stăm noi scădem.
„Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.”
desăvârșire = urcuș continuu; de aceea dragostea este singura care nu are capăt, așa cum
îndrăgostiții nu se plictisesc, ci ar vorbi mereu.
Când vine vorba de mersul la SFINTELE SLUJBE de la Biserică sau de rugăciune, nu există
o plictiseală, noi le vom simți diferit în funcție de starea noastră duhovnicească.
Când cineva vrea bani și refuză mâncarea, trebuie să avem în vedere că noi oferim ce
putem.
Arsenie Papacioc spunea „Să nu îl lași pe om cu mâna întinsă, nici când îți dă, nici când își
cere”.
Nemulțumitului i se poate lua darul.
3) Stare de trezvie continuă
Trebuie să ne știm măsura, e bună intenția, cu cât lucrăm duhovnicește cu atât HARUL nu
ne lasă, starea de trezvie continuă fiind ceva într-adevăr de atins.
Istorisire
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul când a glumit cândva că ar fuma, pentru că erau niște țigări
în apropierea sa, cineva auzind vorbele sale i-a adus o cutie mare cu multe pachete de țigări.
Sfântul Paisie până la urmă, după ce s-a gândit ce să facă cu ele, a luat hotărârea să i le dea unui
pădurar pe care îl știa că fuma. L-a întrebat cât fumează pe zi, iar pădurarul a zis 2 pachete,
atunci Sfântul Paisie i-a zis că îi va da el țigări pe gratis în fiecare zi, dar să fumeze doar un
pachet, nu două, așa cum obișnuia; pădurarul a fost de acord. După ce s-au terminat, i-a zis
pădurarului să renunțe la fumat și, astfel, a renunțat.
Duhul suflă unde voiește, EL nu e ceva de cumpărat, făcând un gest; Dumnezeu dă când
vrea și cui dorește. Cineva poate primi HAR prin rugăciune, altcineva prin nejudecare, prin
milostenie, contează să vedem prin ce primim HAR mai mult.
4) Cere și ți se va da
Dumnezeu este Părintele nostru, important este ce ne e de folos/de ce avem nevoie, trebuie
cerut cu credință (ex.: eu Îți cer asta, dacă e bine atunci așa să fie, dacă nu, nu), altfel am cere
ca la magazin, făcându-L pe Dumnezeu servitor.
credință = încredere că Dumnezeu știe ce e cel mai bine
Răbdarea ne ajută pentru a putea dobândi ce-i mai bun, totul întâmplându-se la vremea
potrivită.
Dumnezeu, în relație cu noi, are în vedere devenirea noastră, nu să ne facă moftul/să ne
satisfacă dorința de moment.
5) Uneori din cauza nemulțumirii (grad I), prin cârtire (grad II) vine apoi răzvrătirea, nu vedem
cât ne-a ajutat Dumnezeu.
tangalache (din cărțile Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul) = nemulțumit
Ieșim din starea aceasta, fiind mulțumiți cu puțin. Când pierdem ceva putem fi mulțumiți
prin asumare, să punem totul în fața lui Dumnezeu, să recunoaștem că suntem neatenți.
7) Dragostea de rugăciune
Pofta vine mâncând, sufletul se hrănește prin HARUL lui Dumnezeu rugându-ne mereu.
Pe lângă rugăciunile zilnice bine ar fi să alegem un anumit citat de folos asupra căruia să ne
întreptăm atenția, dând de lucru minții, dacă nu îi dăm, atunci îi dă cel rău.