CHRISTOPH LINDENBERG

A PREDA ISTORIA

1
 ANTROPOLOGIE I EDUCA IE

43

Scrieri ale Institutului de Cercet#ri de la

Federa%ia colilor Waldorf Libere

2
 CHRISTOPH LINDENBERG

A PREDA ISTORIA
Indica%ii tematice la planul de înv#%#mânt

TRIADE

3
 Traducere dup :

Christoph Lindenberg
GESCHICHTE LEHREN
Thematische Anregungen zum Lehrplan
Editura Freies Geistesleben, Stuttgart 1994

Traduc tori:
Traian Hrab
Sorin ig#reanu

Redactor:
Adriana Onofrei

© 2001 Editura TRIADE, Cluj-Napoca

ISBN 973-8313-03-8

4
Cuprins

Prefa%a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Istorie pentru mâine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Ideea unei simptomatologii istorice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Influen%a extern# 28
Tipul istoriei: o form# de via%# 29
Curente 30
În%elegerea impulsurilor interne 31
Schimb#ri în concep%ia istoriei 32
Un exemplu de apreciere simptomatic# a istoriei:
istoria privit# ca dezvoltare sufleteasc# . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
Sufletul senza%iei ?i sufletul afectivit#%ii 40
Dezvoltarea sufletului con?tien%ei 46
Imaginea evolu%iei sufletului con?tien%ei în istorie 49
Indica%ii pentru metoda pred#rii istoriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
În%elegerea istoriei ?i vârstele elevilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
Propuneri pentru alegerea temelor pentru clasele 5 – 12,
dup# planul didactic al lui Rudolf Steiner . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
Clasa a 5-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
Clasa a 6-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
Clasa a 7-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
Clasa a 8-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
Clasa a 9-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
Istoria pentru clasa a 10-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
Sedentarismul 167
Infiin%area ora?elor – originea primelor
culturi superioare 173
Egiptul – un exemplu unic 181

5
 Via%a,marea ?i %ara grecilor 189
Puncte de vedere referitoare la predarea istoriei în clasa a 11-a 198
Cele trei mo?teniri 199
Evul Mediu timpuriu – Mi?care ?i deschidere 202
Un exemplu pentru tematica clasei a 11-a
O referire la aspectul interior al istoriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210
Augustinus – problema influen%ei lui Christos
în istorie 210
Evocarea lumii sfin%ilor, îngerilor ?i arhanghelilor -
latura nocturn# a istoriei Evului mediu 213
Via%a spiritual#, via%a oamenilor în secolul 13 220
Despre clasa a 12-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223

6
Prefa%#

Aceast# carte a fost scris# pentru profesorii ?i p#rin%ii interesa%i

de probleme istorico – pedagogice. Ea se adreseaz# în primul rând
colegilor mei care predau istoria în ?coli Waldorf, ca înv#%#tori sau
profesori de liceu. Autorul ?i-a propus s# coordoneze în aceast# car-
te dou# elemente: o predare a istoriei adecvat# vârstei elevilor, con-
form planului de înv#%#mânt Waldorf, ?i o concep%ie a istoriei care
ader# la concep%ia simptomatic# a istoriei, dezvoltat# de Rudolf
Steiner. O prim# orientare asupra acestui concept al istoriei se g#-
se?te în edi%ia de buzunar a c#r%ii “Despre concep%ia simptomatic#
de tratare a istoriei”, care apare în colec%ia: Rudolf Steiner “Teme
din opera complet#”, ?i care va apare în curând. Acolo se g#se?te ?i
o bibliografice a literaturii de specialitate.
Cartea de fa%# nu se ocup# de actuala dezbatere didactic# privi-
toare la predarea istoriei. Ceea ce am de spus la aceast# tem#, se
g#se?te în cartea mea “Condi%iile de via%# ale educa%iei” în capitolul
“Istoria, ?coala ?i societatea” (Reinbek 1981)
Multe mul%umiri celor care mi-au sus%inut munca la aceast# carte.
Men%ionez aici pe to%i profesorii cu care am înv#%at istoria, în speci-
al profesorul Dr. Hermann Heimpel, Göttingen. Modul cum folosea
el sursele, arta lui de povestitor mi-au r#mas ca exemplu. M# gân-
desc la colegii mei de la ?colile Waldorf, care prin întreb#ri ?i în-
demnuri au contribuit la aceast# carte. Mul%umiri “Funda%iei Rudolf
Steiner pentru cercetare ?tiin%ific#” cea care, printr-o dona%ie la Cen-
trul de cercetare pedagogic# al Uniunii germane a ?colilor Waldorf,
a sus%inut munca la aceast# carte.

Zarten la Freiburg, iulie 1981 Christoph Lindenberg

7
8
Istorie pentru mâine

In fiecare zi ne întâlnim cu viitorul. Îl întâlnim în copiii no?tri, în

copiii pe care îi înv#%#m ?i îi educ#m. tim c# elevii care au azi 11
ani, care înva%# istoria sau matematica, vor avea la finele secolului
33 ani. Vor tr#i în alt# lume, într-o lume pe care acum cu greu ne-o
putem imagina concret, de care îns# b#nuim c# va fi fr#mântat# de
cu totul alte întreb#ri ?i probleme decât cele care ne preocup# azi.
Cine pred# istoria nu vrea numai s# spun# tineretului lucruri inte-
resante, ci vrea s# ?i vorbeasc# despre experien%e ale omenirii care
pot avea însemn#tate ?i mâine. Multe din temele studiate cu râvn# de
istorici în ultimele decenii, cum ar fi: devenirea Germaniei Federale,
domina%ia regimului nazist, Republica de la Weimar, vor interesa, în
forme care acum ni se par importante, numai pe speciali?ti. Nimic
nu se demodeaz# mai repede decât actualitatea.
Profesorul de istorie, care î?i pune în joc imagina%ia, ne va putea
spune c# în viitor anumite teme vor deveni importante; î?i va da deci
silin%a s# selec%ioneze materia de predare referitoare la aceste teme,
va încerca s# remodeleze cuno?tin%ele sale pentru a le da o form#
nou#, interesant# ?i pentru adul%ii din anul 2020. – O tem# funda-
mental#, care va supravie%ui secolului nostru, va fi, probabil, rapor-
tul dintre om ?i natur#. Ceea ce se întrevede azi în probleme
ecologice – în realitate sunt probleme ale societ#%ii noastre ?i a rela-
%iilor cu m#rile ?i p#durile, cu solul ?i atmosfera –va deveni una din
problemele majore ale anului 2000 iar aceast# problem# va avea o
istorie. A?a cum ast#zi ne preocup# Auschwitz, tot a?a, în anul 2000,
lumea va fi preocupat# de Marea Nordului ?i se va întreba: cum a
fost posibil? A doua tem# va fi rela%ia om – tehnic#. Nu va interesa
numai cum utilizeaz# omul tehnica, ci ?i influen%a tehnicii asupra
omului ?i a societ#%ii umane. O a treia tem# se va asocia urm#toare-
lor întreb#ri: cum se va dezvolta convie%uirea oamenilor ?i s#n#tatea
lor sufleteasc#? Se v#d deja clar primejdiile, înc# de azi se observ#
c# se lucreaz# la dezvoltarea unor mecanisme care s# supravegheze

9
oamenii prin computer ?i s# ghideze comportamentul lor prin folosi-
rea diverselor mijloace.
Aceste gânduri caracterizeaz# unilateral viitorul. Primejdiilor ?i
programelor pesimiste li se opune voin%a oamenilor. Dintre ace?ti
oameni fac parte ?i elevii no?tri. Imediat ce, – aproximativ la 14, 15
ani – încep s# b#nuiasc# în tendin%ele actuale agresarea omului ?i a
naturii, în ei se ive?te spontan întrebarea: ce se poate face pentru
viitorul oamenilor ?i al omenirii, pentru p#strarea ?i protejarea natu-
rii. Profesorul care prive?te cu ace?ti elevi viitorul, î?i va da seama,
împreun# cu elevii, ce ?anse ?i îndatoriri rezult# din cuno?tin%ele
actuale. Catastrofele, rezultat al comportamentului oamenilor fa%# de
natur#, cer o nou# cunoa?tere a acesteia, care s# fac# posibil# o
comportare prevenitoare fa%# de temerile existen%ei; dar aceste catas-
trofe ne arat# ?i ce se poate face. i tot a?a, din patologia societ#%ii
actuale se poate înv#%a ?i care anume sunt formele umane ?i demo-
cratice ale convie%uirii. Reglementarea total#, controlul ?i asisten%a îi
fac iresponsabili pe oameni, îi îmboln#vesc. Rela%ii clare de via%#, în
care trebuie rezolvate problemele, în care ini%iativa e posibil#, în
care statul î?i limiteaz# autoritatea ?i d# cet#%enilor spa%iu liber pen-
tru r#spundere proprie, incit# colaborarea, înl#tur# anonimatul. Atât
profesorul cât ?i elevii sunt interesa%i de aceste lucruri.
Predarea istoriei, angajat# în acest sens pentru viitor, nu poate
prezice viitorul, nu poate da indica%ii pentru viitor, îns# î?i va da si-
lin%a s# dezvolte, folosindu-se de experien%a trecutului, fantezia ?i
puterea de judecat#, pentru ca elevii, în interesul umanit#%ii, a liber-
t#%ii ?i a fraternit#%ii, s# priceap# ?i s# judece evolu%iile istorice ale
viitorului.
Dup# aceste gânduri, te întrebi, profesor fiind: ce trebuie, ce
vreau s# predau? Vei %ine seama de deosebirea între istorie ?i mate-
matic# (sau un alt obiect al ?tiin%elor naturii). Po%i s# spui: dac#, fi-
ind student sau profesor, ai înv#%at bine matematica, po%i s# revii
mereu la ceea ce ai înv#%at singur. Î%i vei da silin%a s# ac%ionezi cât se
poate mai abil ?i mai spiritual, vei încerca s# p#trunzi mai profund
din punct de vedere al cunoa?terii omului în opera%iunile de calcul ?i
matematic# din punct de vedere al cunoa?terii omului, îns#, în esen-
%#, matematica r#mâne ce a fost de decenii ?i secole ?i ce va fi ?i în

10
viitor. Nu a?a e cu istoria. P#r%i esen%iale ale istoriei trebuie rescrise
?i rev#zute pentru fiecare genera%ie. Mai ales ceea ce nu a interesat
mai mult la bacalaureat sau în studiu, istoria recent#, trebuie rev#zu-
t# din acest punct de vedere. La predare se tinde s# se prezinte ceea
ce ?tii, deoarece asta ai înv#%at o dat# bine. A?a a procedat ?i profe-
sorul nostru de istorie. A?a se explic# de ce ?i azi se cere la bacalau-
reat Bismarck. Profesorii actuali, în vârst# de 40 – 50 de ani, tind s#
predea detaliat ordonan%ele lui Bruning, legea deplinelor puteri sau
conferin%a de la Potsdam, deoarece suntem de p#rere c# aceste teme
sunt foarte importante pentru cursul istoriei. Desigur, odat# au fost
importante, îns# pentru elevii care în anul 2020 vor avea 40 de ani,
aceste teme vor avea numai valoarea unor curiozit#%i istorice, a?a
cum ast#zi, corectarea depe?ei din Ems ne pare o curiozitate.
Pentru a ajunge la o selec%ionare logic# a subiectelor pentru ora
de istorie trebuie s# %ii seama de scopul istoriei. Se poate pleca de la
urm#torul ra%ionament: istoria este cunoa?terea omului, antropolo-
gie. Antropologia istoric# ne arat# – altfel decât ne este prezentat#
prin etnologie – devenirea oamenilor ?i a omenirii. In activitatea
istoric# ?i în realiz#rile devenite istorice, se vede “ce este în om”. A
face istoria înseamn# a prezenta experien%ele active ?i dureroase ale
omenirii. Aceast# idee, s# în%elegi istoria drept antropologie, poate
s# dea profesorului de istorie o anumit# l#rgime de orizont. El î?i va
îndrepta privirea spre aspecte impulsionante, simptomatice ?i carac-
teristice ale modului de via%#, spre activit#%ile ?i formele sociale în
care se manifest# posibilit#%ile, încerc#rile ?i cre?terea umanit#%ii. Se
pune întrebarea: cum îl formeaz# sau îl provoac# istoria pe om ?i
cum fac oamenii istoria.
Istoria, predarea istoriei, poate actualiza aceste experien%e ?i for-
marea umanit#%ii, prin figuri individuale ?i concrete. Asta o diferen-
%iaz# de sociologie, de etnologie ?i de etic#. În figura lui Augustin,
de exemplu, devine soart# individual# ceea ce s-a petrecut în Impe-
riul Roman în timpul ?i din cauza migra%iei popoarelor. În felul aces-
ta, istoria poate prezenta real, prin Gutenberg, soarta unui inventator
într-un ora? la sfâr?itul Evului mediu sau, prin Robert Owen, desti-
nul unui reformator social. În felul acesta scapi de no%iuni generale
?i goale ?i înve%i s# dezvol%i ceva, ce eu – f#când leg#tura cu C.

11
Wright Mills – a? numi fantezia social# ?i istoric#. Aceast# fantezie
are puterea de a proiecta imagini a ceea ce înseamn# evenimentele
generale pentru soarta unui om. În locul termenilor generali ca “mi-
gra%ia popoarelor”, “mizeria social#”, “?omaj” etc., apar imagini
clare în care se pot prezenta întâmpl#rile ?i suferin%ele umane, lupte
sociale ?i istorice.
Aceast# fantezie social# ?i istoric# devine baza puterii de judeca-
t#, care nu prive?te numai trecutul. Unde se practic# ?i devine obi?-
nuin%#, ea î?i formeaz# ?i o imagine despre soarta oamenilor în
prezent ?i este în stare s# gândeasc# concret ?i despre viitor, fiindc#
nu gânde?te în forme generale. Prin istorie înv#%#m s# vedem ce ur-
m#ri au principiile înalte ?i nobile, ca cele despre na%iune ?i egalita-
te, în biografii, ne putem face o imagine a ceea ce înseamn# pentru
societate o schimbare de concep%ii ?i atitudini. Aceast# fantezie se
orienteaz# dup# ceea ce este în om, dup# ceea ce îl pune în mi?care
?i ce anume rezult# din acestea. Se intereseaz# de puterile generatoa-
re “in statu nascendi” ale societ#%ii, de felul cum ac%ioneaz# realita-
tea social#: dac# apare aici o tiranie care decreteaz#, care pretinde a
?ti totul mai bine, sau dac# aici lucreaz# oamenii, care vor ca lumea
s# poat# fi locuibil#. Interesul antropologic nu gânde?te în principii,
el încearc# s# înve%e s# vad# prin fantezie realitatea social# – ?i toc-
mai asta lipse?te azi în multe locuri. Concep%ia antropologic# va
avea drept urmare faptul c# predarea istoriei nu se va fixa în mod
inutil pe ?iruri de evenimente sau am#nunte pu%in caracteristice, care
s-au transmis numai din obi?nuin%#. Ceea ce se comunic# elevilor, s#
fie de importan%# general uman#, nu ceva ce chiar ?i expertul re%ine
greu. Nu are rost s#-i înve%i pe elevi lucruri pe care le uit# repede.
R#mâne numai con%inutul pred#rii, care cre?te în decursul timpului
împreun# cu elevul, care îi comunic# ceva despre el însu?i, care îl
face s# vad# lumea altfel, care îi ofer# enigme ?i întreb#ri, ce nu sunt
l#murite rapid în timpul orei.
Aici încerc#m s# caracteriz#m în mod introductiv unele elemente
care pot fi esen%iale pentru un înv#%#mânt orientat antropologic, pen-
tru c#, v#zute în timp, pot stimula fantezia istoric# ?i în%elegerea
uman#.

12
Timpul

Indica%ia prim# ?i fundamental# este de a l#rgi orizontul: elevii,

mai ales când sunt mai tineri, tind s# cread# c# situa%ia în lume, tot-
deauna ?i oriunde, este la fel ca cea cunoscut# de ei. Istoria vorbe?te
de cu totul alte popoare ?i alte feluri de via%#. În aceste culturi înde-
p#rtate devine evident ce înseamn# timpul în sens istoric. În predare,
trebuie creat, în primul rând, sentimentul de dep#rtare a epocii cultu-
rilor vechi, eviden%iindu-se distan%a în timp cu ajutorul exemplelor
la îndemân#. Ta%ii copiilor s-au n#scut într-un timp când ora?ele
noastre erau cu mult mai mici, când existau pu%ine blocuri, etc. Bu-
nicii s-au n#scut într-un timp când, pe ?osele, c#ru%ele trase de cai
erau mai numeroase decât ma?inile, când, practic, nu existau înc#
avioane. Înaintea primului r#zboi, când s-a n#scut str#bunicul, nu
exista înc# lumina electric#, de abia începea s# fie ap# curent#. Str#-
str#bunicul a v#zut cum s-au construit c#ile ferate, cum au luat na?-
tere primele fabrici. A?a ne-am întors cu cinci genera%ii în urm# ?i se
observ# cum transform#ri radicale au schimbat fa%a lumii în 150 de
ani. Dac# lu#m o clas# întreag# ?i fiecare elev reprezint# o genera%ie,
la un num#r de 33 de elevi ne vom întoarce cu un mileniu în urm#.
Am fi într-o vreme când Germania era acoperit# aproape în totalitate
de p#duri, în care erau de abia câteva ora?e, nu existau str#zi pavate
?i se puteau vedea doar câteva biserici de piatr#. A?a se na?te repre-
zentarea distan%ei în timp ?i spa%iu. Dac# se vorbe?te de timpul în
care s-au ridicat piramidele, se în%elege clar c# asta s-a întâmplat
acum patru mii cinci sute de ani. Îns# în felul acesta s-a creat baza
pentru a descrie sentimentele, tr#irile ?i felul de a vedea a acelor
timpuri de mult apuse. Ce importan%# are azi acest lucru? În omeni-
rea actual# convie%uiesc oameni, care, v#zu%i din afar#, tr#iesc to%i în
secolul 20. Îns#, în prezent, în Noua-Guinee, exist# – pentru a da un
exemplu –, oameni ai epocii de piatr#, care, spiritual, sunt la o dis-
tan%# de mii de ani fa%# de noi. Îns# ?i acolo unde a p#truns cultura
tehnic# european#, în Japonia sau China, oamenii gândesc ?i simt cu
totul altfel decât noi; în India supravie%uiesc resturile unei culturi
str#vechi. Toate aceste culturi au propria lor valoare. Prin l#rgirea

13
orizontului temporal se pot pune bazele unei în%elegeri ?i pentru ce-
lelalte culturi vii ale prezentului. i în alt# privin%# se face ceva pen-
tru în%elegerea prezentului: doar pe fondul istoriei putem în%elege
cum anume suntem noi, care este specificul timpului nostru. Esen%i-
al, la toate vârstele, este faptul c# timpul istoric devine clar în alte
feluri de a gândi, de a ac%iona ?i de a convie%ui. Prin asta se vede c#
?i via%a ?i gândirea vor fi altfel în viitor. Viitorul pe care ni-l putem
imagina bazându-ne pe istoria corect în%eleas# nu este un trecut pre-
lungit, este ceva nou.

Evolu ii

Secolul al 20-lea s-a dovedit a fi o epoc# a evolu%iei accelerate.

Viteza istoriei cre?te. Preistoria a fost, prin compara%ie, o perioad# a
evolu%iei lente; vechile culturi superioare au r#mas, în tr#s#turile lor
esen%iale, aproape stabile de-a lungul mileniilor. De-abia istoria
greac# cunoa?te, în adev#ratul sens al cuvântului, o evolu%ie. Acela?i
lucru se poate spune despre istoria roman# ?i despre cea a Evului
mediu. Ast#zi îns# oamenii accelereaz# con?tient evolu%ia. Astfel,
dup# timpul istoric, evolu%ia este a doua categorie important#, pentru
care predarea istoriei trebuie s# dobândeasc# o în%elegere. Exist#
exemple simple, care arat# situa%ia actual#. Astfel, arta tip#ritului, o
inven%ie complex#, care este o sum# de investi%ii (litere mobile, tur-
n#toria manual#, culoare pentru tip#rit, pres# de tip#rit, etc.), a fost
dezvoltat# dintr-o dat#, între 1430 ?i 1452, de Gutenberg, pân# la o
anumit# perfec%iune. Prima dat# s-a tip#rit, dup# cum se ?tie, o bi-
blie, într-o edi%ie de circa 180 exemplare. Dup# jum#tate de secol,
arta tip#ritului era deja r#spândit# în Europa de Vest ?i Central#.
Numai în Vene%ia erau peste 150 de tiparni%e. Tirajul c#r%ilor ?i bro-
?urilor ajunsese s# fie mai mult de 1000 de buc#%i. În 1525, în Ger-
mania erau editate aproape 1000 c#r%i în limba german#; în anul
1800 erau 4000 de c#r%i, în anul 1900 erau deja 20000 de opere. Pe
lâng# aceast# dezvoltare numeric#, mai exist# ?i evolu%ia con%inutu-
lui, în sensul populariz#rii. În locul studiilor scolastice, apar descri-
eri ale lumii ?i ale naturii, bancuri ?i glume, mai târziu nuvele ?i

14
romane. S-a schimbat fizionomia culturii. Urm#rind evolu%ia ziaru-
lui, se vede cum arta tip#ritului influen%eaz# ?i con%inutul. În acest
sens, la or#, trebuie pomenit# ?i descris# fiecare evolu%ie, în diferite-
le ei dimensiuni, a celei tehnice ?i calitative, sociale ?i de calitate a
con%inutului. E aproape lipsit de sens s# se vorbeasc# de inven%ia
tip#ritului sau a ma?inii cu aburi f#r# a ar#ta cum aceste inven%ii au
schimbat via%a oamenilor.

Idei

În mod asem#n#tor, a?a cum trebuie înv#%at s# vezi progresul,

trebuie s# încerci s# apreciezi just ideile d#t#toare de impulsuri, care
se formeaz# în cursul istoriei. Multe idei p#trund aproape neobser-
vate în gândirea oamenilor ?i schimb# felul lor de a gândi ?i atitudi-
nea lor; deseori apar idei fascinante clare, care cer s# fie realizate,
cer ac%iune. De obicei, ideile sunt lucruri cu dou# fa%ete. În numele
libert#%ii se instaureaz# bunul plac ?i se fac jafuri capitaliste; în nu-
mele egalit#%ii se poate instala monotona nivelare; în numele frater-
nit#%ii sociale iau na?tere birocra%ia ?i organiza%ii de ajutorare, care îi
fac pe cei nevoia?i lipsi%i de voin%# ?i asigur# de multe ori birocra%i-
lor ?i “angaja%ilor” un venit bun. Chiar ?i ideea, aparent a?a de prie-
tenoas#, a toleran%ei, poate decade pân# la permisiunea de a face
orice. Observa%ia istoric# atrage privirea asupra “transpunerii în via-
%#” a ideilor ?i mijloacelor prin care se impun ?i se realizeaz#. Vezi,
pe de o parte, oameni ca Pestalozzi, Robert Owen sau Henri Dunant,
care ?i-au dedicat întreaga existen%# realiz#rii ideilor lor personale;
?i se poate urm#ri cum aceste idei, o dat# ap#rute, ca cea a Crucii
ro?ii, sunt ?i benefice pentru omenire. Cu totul altfel pot ac%iona ace-
le idei care, venind pe c#i administrative “de sus”, sunt realizate câte
odat# prin opresiune ?i teroare. Pe aceast# cale, de multe ori se pun
bazele unor procese sociale ?i spirituale d#un#toare, ale c#ror urm#ri
le vedem dup# pr#bu?irea sistemelor socialiste. Predarea istoriei are,
datorit# acestor fapte, misiunea de a pune bazele unei gândiri critice
a elevilor fa%# de atrac%ia ideilor, punând întrebarea: cum se va reali-
za o idee ?i care vor fi consecin%ele?

15
Condi ii

Intr-o cu totul alt# direc%ie va fi dirijat# aten%ia, dac# exers#m

analiza circumstan%elor externe, a condi%iilor ?i a structurilor în care
se petrece activitatea uman#.
Ce înseamn# pentru Fran%a ?i istoria francez# faptul c# are un
centru natural ?i istoric: Parisul? Ce înseamn# pentru Rusia c# este o
%ar# a?a de întins#, c# are Siberia cu spa%iile ei uria?e? Ce înseamn#
pentru Roma c# este a?ezat# în centrul bazinului mediteranean?
Olanda, propriu-zis, este exemplul unei %#ri care cere locuitorilor, la
început, cele mai mari eforturi pentru securitate prin diguri ?i dispo-
zitive care ap#r# p#mântul de n#vala apelor, p#mânt situat sub nive-
lul m#rii. În acela?i timp, pozi%ia ei la Marea Nordului îi ofer#
condi%ii prielnice pentru naviga%ie ?i comer% în lumea întreag#. Rea-
liz#rile ei îi fac con?tien%i pe olandezi de valoarea lor personal#; cu-
noa?terea lumii, ob%inut# prin rela%iile lor cu alte popoare, îi face s#
fie toleran%i. A?a s-a format o structur# statal# cu forme de via%# re-
publican#, cu o cultur# proprie, cu o ?tiin%# modern#. Un alt exem-
plu pentru condi%iile activit#%ii umane ar rezulta dac# s-ar discuta
posibilit#%ile opozi%iei într-un regim totalitar. În ambele cazuri –
conflictul cu natura, ca ?i cel cu autorit#%ile – impulsioneaz# fantezia
în fa%a realit#%ii. Un concept aparent paradoxal. Îns# cunoa?terea
realit#%ii cere imagina%ie flexibil#. Tocmai aceast# capacitate de re-
prezentare este necesar# în viitor, când realit#%ile vor fi din ce în ce
mai complexe. Condi%iile exterioare trebuie privite în leg#tur# cu
r#spunsurile pe care le va da ac%iunea uman#. Actualele rela%ii socia-
le ?i problemele ecologice sunt condi%ii ale activit#%ii umane, care
trebuie privite nu din punctul de vedere a principiilor generale, ci cu
mult# fantezie.

Concep ia istoric

16
 Dintre cele mai importante for%e care determin# istoria apusean#
fac parte concep%iile istorice ale diferitelor societ#%i: prin ele, omul
se orienteaz# în timp, în ele se recunoa?te pe sine ?i scopurile sale.
Evul mediu a fost determinat de gândirea cre?tin# istoric#, mai ales
de Augustin. Domnitorii ?i cavalerii, episcopii ?i c#lug#rii credeau
c# îndatorirea lor este s# activeze pentru realizarea împ#r#%iei lui
Dumnezeu. Umanismul ?i-a g#sit idealul în antichitate, care a persis-
tat mult timp în educa%ie. Reforma avea ca scop refacerea cre?tinis-
mului ini%ial. Aceste concep%ii istorice d#deau întregii vie%i o
direc%ie ?i un sens.
În istoria modern#, pe lâng# aceste concep%ii istorice apare o in-
terpretare istoric# specific politic#, secularizat#. Revolu%ia englez#
s-a bazat pe originea regatului, mai ales pe Magna Charta, ?i a inter-
pretat tradi%ia în sensul libert#%ilor cerute de parlament. Iluminismul
vede istoria ca un progres interior, se vede pe sine ca începutul unui
timp luminos, în care omul revine la sine, a?a încât, în mod consec-
vent, Revolu%ia francez#, care se consider# drept executanta ideilor
iluministe, introduce un nou calendar, al s#u propriu.
În marxism, o concep%ie istoric# dobânde?te importan%# politic#
?i crede c# ar cunoa?te originea ?i %elul istoriei. Marx percepea pro-
priul timp ca ultima perioad# istoric# înaintea societ#%ii f#r# clase,
care e interpretat# de Engels ca imperiul libert#%ii. Lenin ?i Mao-
Tse-tung aveau aceast# concep%ie istoric#, care le-a determinat ac%i-
unile. Pe cât de important# este concep%ia istoric# în sensul dat ac%i-
unii, pe atât de problematice sunt adeseori consecin%ele ei în
particular. Mai ales atunci când sunt privite ca prognoze sau profe%ii.
Discursul despre sfâr?itul Occidentului, sau alte viziuni sumbre pri-
vind viitorul, se pot dovedi drept o “self-fulfilling prophecy”; în
numele unei societ#%i mai bune, utopice, se pot face nedrept#%i mari.
Oamenii prezentului nu pot evita s# vad# propria lor existen%# pe
fundalul istoriei ?i în orizontul viitorului. Istoria ajut# îns# ?i s# pre-
vezi pericolele milenarismului. Ea ?tie c# fiecare societate este su-
pus# evolu%iei ?i schimb#rii, c# nu exist# solu%ii perfecte, ci numai
acceptabile, ale problemelor sociale. A?a, nu se vor abandona cele
mai nobile idei ale umanit#%ii, libertatea ?i convie%uirea fr#%easc#
drept %el suprem în viitor, îns# se va renun%a la profe%ii ?i se vor privi

17
cu scepticism utopiile sistematice, fiindc# se ?tie c# nu po%i gândi
viitorul. E clar c# orice încercare direct# de realizare a unei idei sau
a unui ideal de sus, duce numai la dictatur# ?i perverte?te idealurile,
a?a c# se va încerca o alt# rela%ie cu viitorul.
Aici putem înv#%a de la Montesquieu. Gândurile sale despre un
stat viitor s-au transformat, prin observa%ia caracteristicilor statului
englez (chiar dac# a v#zut gre?it unele lucruri), ?i a?a a ajuns s# pro-
pun# pu%ine m#suri practice. M#surile propuse de Montesquieu nu
vizeaz# o situa%ie intern# fix# a societ#%ii sau propagarea unei anu-
mite morale. Ceea ce diviziunea puterilor în stat ar trebui s# fie, a?a
cum o propune Montesquieu, este “numai” crearea de condi%ii în
care oamenii au posibilitatea s# decid# ra%ional ?i s# tr#iasc# ome-
ne?te. În timpul lui Montesquieu, problema era s# înlocuiasc# pute-
rea absolut# a monarhului cu o institu%ie care s# permit# decizii
colective.
Societatea noastr# are probleme mai grele decât absolutismul din
vremea lui Montesquieu. Dac# vrei s# lucrezi pentru un viitor mai
uman – ?i azi problema viitorului nu mai poate fi ignorat# –, trebuie
procedat analog cu Montesquieu; se pune întrebarea: cum s# se cre-
eze condi%iile pentru posibilitatea unei ac%iuni ra%ionale. Pentru asta
ar fi nevoie de o descriere am#nun%it# a simptomelor maladive ale
societ#%ii actuale – ceea ce nu se poate face aici –, care e caracteriza-
t# prin depersonalizarea cet#%enilor, printr-un sistem al iresponsabi-
lit#%ii colective, prin transpunerea urm#rilor unor ac%iuni individuale
sau colective asupra întregii societ#%i ?i prin tratarea doar adminis-
trativ# ?i economic# a tuturor problemelor. Viitorul ra%iunii active
depinde de condi%iile în care se va restaura responsabilitatea, în care
vei întâlni urm#rile propriei ac%iuni, în care problemele sociale ar
putea fi rezolvate prin ini%iative libere. M#surile corespunz#toare ar
putea exista numai în urm#toarele condi%ii: o delimitare clar# a
competen%elor statului, o descâlcire a sistemelor sociale ?i crearea
libert ii sociale.

Istoria ca antropologie

18
 Contribu%ia istoriei la crearea viitorului ?i la orientarea gândirii
noastre despre viitor nu poate fi formulat# cu indica%ii precise. Isto-
ria îns#, care se percepe ca antropologie, poate ajuta, punând bazele
form#rii unei judec#%i. Dac# istoria este privit# consecvent, ca o ex-
teriorizare a ceea ce este în om, atunci în evolu%ia istoriei se vede
evolu%ia omului; atunci se pot descrie actualele probleme ?i cerin%e
ale umanit#%ii. Trebuie în%eles c# omul este o fiin%# istoric#. Altfel
decât fiin%ele naturale, omul se schimb# ?i se transform# în ?i prin
istorie.
Ca s# vedem aceasta mai clar, e nevoie de o abordare a istoriei
care prive?te fiecare din realiz#rile ?i evenimentele istorice drept
expresie a devenirii omului. Un aspect al acestei deveniri este istoria
libert#%ii, care duce de la eliberarea de natur#, prin libertatea gându-
lui, pân# la libertatea ac%iunii prin cunoa?tere. Un alt aspect este is-
toria convie%uirii umane, de la teocra%iile vechiului Orient, prin
societ#%ile or#?ene?ti antice, în care libertatea cet#%enilor se baza pe
munca sclavilor, pân# la societatea actual#, prezentând o diviziune a
muncii, în care comer%ul mondial, comunica%iile mondiale, adun#
oameni din toate rasele ?i clasele. Ascuns# în aceste manifest#ri,
ac%ioneaz# o dezvoltare sufleteasc# ?i spiritual# ale c#rei simptome
pot fi recunoscute în art# ?i filosofie, în stat ?i comer%. Aceast# dez-
voltare sufleteasc# ?i spiritual# arat#, în arta plastic# a Rena?terii, o
crescând# con?tiin%# de sine a omului, afirmând, în luptele politice
ale epocii moderne, preten%ii crescânde pentru drepturile personali-
t#%ii; ea prezint# în literatura secolului nostru personalit#%i din ce în
ce mai individuale ?i complexe, arat# în tehnic# un domeniu de acti-
vitate crescând. Libertate crescând#, drepturi tot mai mari, mai mul-
te contacte ?i rela%ii, mai mult# complexitate interioar# ?i o influen%#
crescând#: toate acestea caracterizeaz# situa%ia extrem de dificil# a
omului actual. Acest om, care se dezvolt# în istorie, trebuie v#zut în
istorie, c#ci cu acest om, cu greut#%ile sale, cu preten%iile sale ?i cu
capacit#%ile sale vom avea de-a face în viitor.
Prin diferitele aspecte – timp, evolu%ie, condi%ii ?i structuri, con-
cep%ie istoric# – se formeaz# sim%ul istoric ?i fantezia social# iar
aceste aspecte arat# o via%# istoric# ?i social# multilateral#. În aceas-
t# via%# se v#d, în momente diferite, fenomene semnificative. De

19
exemplu, la începutul istoriei moderne, în Rena?tere ?i Reform#, în
?tiin%e ?i umanism, în c#l#torii de explorare ?i în mi?c#rile sociale se
remarc# o viziune, o gândire ?i o activitate nou#. Un alt aspect al
umanit#%ii se dezv#luie în simptome diferite, ba chiar, privite super-
ficial, contradictorii. Antropologia istoric# ar vrea s# p#trund# în
profunzime ?i s# în%eleag# ce-i impresioneaz# pe oameni, ce-i impul-
sioneaz#. Interesul primordial al antropologiei istorice cere s# în%e-
leag# din evenimentele istorice – ca ?i din toate manifest#rile umane
în general – ceea ce are sens ?i importan%#, care este atitudinea inter-
ioar#. În%elegerea istoric# prive?te evenimentele singulare istorice în
mod simptomatic, nu se mul%ume?te cu simple reconstituiri ?i cu
în?irarea faptelor. Simplele fapte n-au sens nici din punct de vedere
pedagogic, c#ci aceste istorii care s-au petrecut o dat# nu se repet# ?i
nu se las# prelucrate în maxime pragmatice pentru un mod de via%#.
În schimb are sens s# te obi?nuie?ti s# prive?ti în%eleg#tor, antropo-
logic, c#ci a?a înve%i s# cuno?ti ce este în om. Aceast# rela%ie cu is-
toria %inte?te spre simptomatica istoric#. În urm#torul capitol,
aceasta va fi fundamentat# mai explicit.

20
Ideea unei simptomatologii istorice

Ideea simptomatologiei istorice a fost dezvoltat# de Rudolf

Steiner. El utilizeaz# aceast# expresie ca s# arate deosebirea funda-
mental# între cercetarea naturii ?i cunoa?terea istoric#. F#r# s# folo-
seasc# expresia “simptomatologie”, ideea trat#rii istorice
simptomatice se g#se?te deja în “Linii fundamentale ale unei teorii a
cunoa?terii în concep%ia goethean# despre lume” (1886). În domeni-
ul fenomenelor fizice, spune Steiner, f#când leg#tura cu Goethe,
cunoa?terea ra%ional# percepe condi%iile acestora, c#utându-le chiar
în lumea lor de manifest#ri, adic#: factorii determinan%i sunt ei în?i?i
fenomene; metodica cunoa?terii const# în a g#si aceste condi%ii fun-
damentale, reducând experimental fenomenele mai complexe la une-
le simple. Pe cele mai simple, Goethe le nume?te fenomene
originare. În domeniul cunoa?terii organice, cercet#torul g#se?te
forma vie, tipul. El poate fi recunoscut, dac# în%elegi tipul, în primul
rând, ca întreg, iar func%ia fiec#rei p#r%i componente raportate la fe-
lul s#u de via%# ?i la mediul s#u ambiant; în al doilea rând, dac# po%i
urm#ri transform#rile tipului în toate ipostazele (ou, omid#, fluture
etc.) ?i, în al treilea rând, dac# ai înv#%at s#-i vezi configura%ia în
leg#tur# cu manifest#rile vie%ii (cre?tere, mi?care etc.). i pentru cu-
noa?terea în domeniul organic trebuie s# în%elegi fenomenele tot prin
procese care se manifest#.
Cu totul altfel este situa%ia la cunoa?terea sufleteasc# sau istoric#.
Un exemplu simplu o poate demonstra: La citit, în mod normal, nu
se d# aten%ie literelor ?i formelor lor, ci se tinde s# se în%eleag#, prin
cuvinte ?i propozi%ii, sensul. Ceea ce se comunic# nu rezid#, de re-
gul#, în domeniul fenomenelor acustice sau optice. În%elegem ce a
vrut s# spun# propozi%ia activând în l#untrul nostru experien%ele,
reprezent#rile ?i ideile care ne dezv#luie sensul acesteia. Totu?i,
manifest#rile (litere, cuvinte, voce etc.) nu sunt indiferente. Numai
dac# ceea ce ad#ug#m din fiin%a noastr# se asociaz# perfect cu cele
din exterior, încât se suprapun astfel încât rezult# o totalitate, avem
sentimentul c# am în%eles propozi%ia. Litere, cuvinte, afirma%ii ome-

21
ne?ti ne incit# s# ne activ#m interiorul într-o manier# anume ?i s#-l
punem în joc.
Exemplul cititului ne poate ajuta în multe privin%e. Sunt texte în
care literele ne sunt necunoscute. Putem s# descriem numai forma
literelor. În aceast# situa%ie se g#se?te cel ce studiaz# preistoria, de
exemplu: monumentele din Insul Pa?telui, de la Machu Picchu sau
de la Carnac. Se ?tie c# aceste semne provin de la oameni, c# sunt
semnificative, îns# nu se cunoa?te limba în care se exprim#. Pe o
treapt# ulterioar# de în%elegere reu?im s# descifr#m scrierea. La în-
ceput nu în%elegem limba; ne str#duim s# în%elegem sensul expresii-
lor pornind de la supozi%ii; ne întreb#m: Despre ce poate fi vorba în
acest text? E vorba de un text sfânt sau însemn#ri practice? Astfel de
încerc#ri de descifrare se fac, de exemplu, la construc%iile de la
Stonehenge, dar ?i la piramide. Se pot emite anumite ipoteze fonda-
te, st#m în fa%a unor cuvinte, îns# sensul întregului este înc# ascuns.
Pe o a treia treapt# a în%elegerii se descifreaz# textul ?i se traduce,
cum e cazul cu “Cartea mor%ilor”, a egiptenilor. Totu?i, cercet#torul
critic ?tie c# înc# nu în%elege textul în profunzime. În%elege vorbe ?i
propozi%ii, îns# nu cunoa?te lumea de care este vorba. Este în situa-
%ia traduc#torului care habar n-are de chimie ?i a tradus un text, care,
în limbajul de specialitate al chimiei, descrie fabricarea unui materi-
al sintetic modern. Fiindc# nu în%elege problema, în multe cazuri
nici traducerea nu va fi prea corect#. În acest sens, în%elegerea anu-
mitor documente se bazeaz# pe faptul c# po%i descifra semnele ?i
limba, pe de alt# parte îns# trebuie s# ai cuno?tin%e despre problema
respectiv#, adic# despre tradi%ia trecutului. În multe cazuri în%elege-
rea obiectiv# este cheia în%elegerii, c#ci de abia în%elegerea obiectiv#
poate preciza sensul semnelor ?i con%inutul textului, f#r# dubii.
În istorie, spre deosebire de un text ?tiin%ific modern, nu e vorba
de con%inut ?i probleme concrete, pe care oricând ni le poate explica
f#r# îndoial# un om viu, un expert. Noi g#sim con%inuturi, concep%ii,
comport#ri str#ine nou#, pe care nu le putem explica în totalitate.
Chiar de acum ne este str#in conceptul despre onoare din sec.19-lea;
religiozitatea adev#rat#, nu rezumat#, a Evului mediu, cu desele mi-
nuni ?i viziuni atestate, autoflagelarea c#lug#rilor, nu mai sunt în%e-
lese, ci calificate drept supersti%ii. Cu atât mai mult concep%iile ?i

22
cuno?tin%ele care au stat la baza piramidelor ?i a construc%iilor din
Stonehenge sunt pentru noi o enigm#. Cu cât ?tiin%a cerceteaz# mai
exact ?i cu mai mult# grij# mo?tenirea vechilor culturi, cu atât devin
mai mari enigmele, fiindc# sunt excluse, datorit# noilor cuno?tin%e
acumulate, explica%ii simpliste.
Istoricul este pus în fa%a unei sarcini care înc# nu e clar percepu-
t#. Trebuie s# l#rgeasc# bagajul s#u de gândire ?i de cuno?tin%e, tre-
buie s#-?i însu?easc# feluri noi de a vedea ?i a sim%i, dac# vrea s#
în%eleag# vechile culturi ?i nu s# le explice superficial. Este evident
c# în istorie se produce o schimbare a tr#irii lumii, pe care istoricul
o poate descrie corect numai dac# l#rge?te propria sa tr#ire. O astfel
de l#rgire a con?tien%ei nu se poate face controlat prin experien%e
exterioare (droguri etc.), ci printr-o educa%ie a con?tien%ei, care
adânce?te propria tr#ire intim#.
Rudolf Steiner, în prezentarea antroposofic# a istoriei, a prefigu-
rat rezultatele unei cercet#ri istorice, care se bazeaz# pe educarea ?i
l#rgirea con?tien%ei. Prima lucrare cu adev#rat istoric#, în care s-a
aplicat aceast# metod# de cunoa?tere a evenimentelor istorice, este
cartea ap#rut# în 1902, “Cre?tinismul ca fapt mistic ?i misteriile An-
tichit#%ii”. În aceast# oper# nu se vorbe?te despre enigmele Antichi-
t#%ii ?i despre cre?tinism, cum se procedeaz# în istoria religiei,
urm#rind motive ?i idei pân# la originea lor, constatând tradi%ii, in-
fluen%e ?i asem#n#ri. Accentul se pune pe în%elegerea esen%ei miste-
riilor ?i a cre?tinismului în lumina propriilor experien%e mistice.
Rudolf Steiner formuleaz# “Nimeni nu poate cunoa?te adev#rul isto-
ric al unor documente, cum sunt Evangheliile, dac# n-a tr#it el însu?i
sensul lor mistic “. Cercet#torul de azi al istoriei religiilor va riposta
c# acest fel de cunoa?tere implic# primejdia de a substitui vechilor
misterii un în%eles care provine dintr-o tr#ire foarte subiectiv#. În
principiu nu se poate nega acest risc, îns# în cazuri separate se va
putea dovedi totdeauna dac#, pe baza propriei tr#iri mistice, în%ele-
gerea con%inutului transmis este posibil# f#r# a-l schimba, sau dac#
s-a ad#ugat numai o p#rere subiectiv#, o idee referitoare la un do-
cument. Istoricul care cerceteaz# religia trebuie s#-?i spun# c# inter-
pretarea sa – adic#, cre?tinismul: o sintez# a diverselor concep%ii
antice despre credin%# – se bazeaz# pe o p#rere subiectiv# a ceea ce

23
este fiin%a unei religii, atunci când nu se mul%ume?te cu o clasificare
de cifre, f#r# a %ine seama de sensul lor. Metodic este mai bine s#-%i
exprimi preîn%elegerea, %elurile ?i premisele cunoa?terii ?i s# le in-
troduci con?tient în procesul de cunoa?tere.
Cunoa?terea istoriei nu are numai sarcina s# cunoasc# con%inuturi
mistice ?i religioase. Istoria cuprinde ?i o dezvoltare general# spiri-
tual# ?i sufleteasc# a omenirii, care se exteriorizeaz#, de exemplu, în
dezvoltarea filosofiei ?i a artelor. Dac# se privesc filosofiile din
acest punct de vedere, ca exterioriz#ri de diferite feluri, în care su-
fletul tinde s# se l#mureasc# asupra lumii ?i asupra lui însu?i, atunci
exist# posibilitatea s# recuno?ti, în întreb#rile ?i problemele filosofi-
lor, o expresie a dezvolt#rii sufletului uman. Rudolf Steiner a scris o
astfel de istorie a dezvolt#rii sufletului european în cartea sa “Enig-
mele filosofiei” (1914). În aceast# carte, filosofiile ?i filosofii nu se
în%eleg ca fiind promotorii acestei dezvolt#ri. În gândirea lor se ara-
t#, din contra, sub forma de cugetare, cum atitudinea sufletului fa%#
de lume ?i fa%# de el însu?i se schimb# în decursul secolelor. Dac#
filosofia permite s# se cunoasc# în mod natural mai ales dezvoltarea
gândurilor ?i a gândirii, dezvoltarea picturii, muzicii ?i poeziei arat#
schimbarea felului de a vedea ?i de a sim%i. Ambele îns#, arta ?i filo-
sofia, cu toate dezvolt#rile specifice ?i deosebirile regionale, arat# o
dezvoltare general#, fundamental#, care, în multe privin%e, explic# ?i
dezvolt#rile sociale ?i politice. Cu toate acestea, nu se poate spune
în toate cazurile c# o dezvoltare o implic# ?i pe cealalt#. Istoria tre-
buie privit# mai mult ca un tot, în care toate fenomenele sunt expre-
sia sau simptomul unei dezvolt#ri cuprinz#toare.
Dac# ne ocup#m de toat# istoria, pentru a în%elege dezvolt#rile
culturale, sociale, politice ?i economice, ar trebui exclus# de la înce-
put o neîn%elegere. Percep%ia istoric# simptomatic# atrage aten%ia
asupra faptului c# în%elegerea istoriei depinde de în%elegerea fiec#rui
fapt în sine; ea caut# dincolo de simptome impulsurile mai profunde.
Aceste impulsuri generale nu se pot deduce “a priori” din cuno?tin%e
principiale, iar cele din anumite cuno?tin%e generale despre dezvol-
tarea sufleteasc# nu pot fi asociate cu evenimentele istorice. Istoria
este o ?tiin%# a experien%ei ?i istoricul va trebui s# descifreze din
nou, simptomele, în fiecare caz aparte, apropiindu-se mai întâi, cu

24
toate mijloacele studiului exact, de surse ?i de fenomene, de ceea ce
tr#ie?te prin manifest#ri. L#sându-se înv#%at de fenomene, el va în-
cerca s# învie ?i s# reproduc# în propriul s#u suflet ceea ce le-a pro-
vocat.
Prima sarcin# a istoricului este, natural, descrierea exact# a st#rii
de fapt. În istorie e mult mai greu decât în ?tiin%ele naturale, fiindc#
aici trebuie f#cut# încercarea de reconstituire a faptelor dup# diverse
documente, c#ci istoria nu este, în fa%a noastr#, ca un lucru din natu-
r#. Reconstituirea istoriei las# s# se vad# c# decurgerea evenimente-
lor e influen%at# de factori extrem de diferi%i. Catastrofele naturale
într# în istorie ca venind din afar#. Ele pot declan?a sau accelera
evenimente istorice. Forme constante de via%#, ac%iuni stereotipe, cu
timpul devin tipul care se repet# în mod necesar de mii de ori. Aces-
te forme de via%# stabilizeaz# istoria; mi?c#ri care apar relativ rapid
arat# c# s-a instalat un climat nou, s-au produs configura%ii noi ale
con?tien%ei, noi crize. Sunt simptome u?or de recunoscut.

Influen%a extern#

În aceast# istorie reconstituit# în mod mai mult sau mai pu%in si-
gur, se observ# evenimente, fapte ?i st#ri foarte diverse. În primul
rând exist# realit#%i care apar ca fenomene naturale, dar care pot
avea ?i importan%# istoric#. Trei exemple: O inunda%ie poate acoperi
mari teritorii ?i îi poate sili pe oamenii s# fug# din fa%a ei. Poate c#
a?a a fost provocat# migra%ia Kimberilor ?i a Teutonilor. Sau: un
fluviu lâng# care este amplasat un ora?; prin înn#molire naviga%ia
devine imposibil#. Lipse?te tehnica necesar# despotmolirii. Centrul
comercial î?i pierde, în acest caz, însemn#tatea. A?a s-a întâmplat la
Brugges. Sau: într-o %ar# izbucne?te o epidemie ?i face ravagii. Asta
s-a întâmplat în 1347 cu ciuma care, decenii întregi, a bântuit în toa-
t# Europa. A redus puternic num#rul popula%iei ?i a l#sat urme
adânci în con?tien%a contemporanilor. În aceste cazuri, evenimentele
istorice sunt provocate de cauze naturale reale, îns# felul cum se
reac%ioneaz# fa%# de ele arat# c# aceste cauze devin cu totul altceva,
dac# intr# în istorie, c#ci oamenii ?i popoarele reac%ioneaz# foarte

25
diferit la influen%e externe. Ac%iunile ?i schimb#rile vie%ii, provocate
de calamit#%ile naturale, intr# în cercul evenimentelor istorice iar
aici nu urmeaz# legile naturale, ci sunt mai mult fapte ?i suferin%e
tr#ite semnificativ, care ajung în con?tien%#.
Tipul istoric: o form# de via%#

În al doilea rând, în istorie exist# schimb#ri profunde ale modului

de via%# – care fac parte din simptomele de prim ordin – care pro-
voac# apari%ii tipice: stabilirea oamenilor în locuri convenabile –
model al convie%uirii umane – a generat satul %#r#nesc; în culturile
mai avansate a ap#rut ora?ul; revolu%ia industrial# a generat apari%ia
fabricilor. Aceste fenomene, rânduieli variabile în timp, au totu?i
caracteristicile lor, care pot fi recunoscute în diverse metamorfoze.
De altfel sunt ?i simptomele unui anumit tip spiritual. Un exemplu
pentru un tip istoric în istoria Evului mediu european, sunt ora?ele
nou înfiin%ate. Ele sunt cu siguran%# un simptom. Înfiin%area ora?elor
d# na?tere unui nou tip: ora?ul Evului mediu. Cu toate variantele
individuale ?i regionale, prin asem#narea organiz#rii interne ?i a as-
pectului exterior, acest model se poate recunoa?te u?or. Istoria Evu-
lui mediu cunoa?te un num#r mai mare de astfel de modele tipice:
satul, m#n#stirea, cetatea, cavalerii ?i universitatea medieval#. Avem
aici de-a face cu modele de via%# devenite istorice, care, prin apari%ia
?i treptele lor de dezvoltare, sunt simptome, adic# pot fi nerecunos-
cute ca expresia unui impuls istoric. Ca form# de via%#, ca tip, aceste
configura%ii prezint# o mare stabilitate.
Dac# vrei s# în%elegi aceste simptome, exist# dou# posibilit#%i.
Una: acolo unde se cunoa?te bine situa%ia s# se cerceteze întâi im-
pulsul fondator. Pentru m#n#stiri, impulsul fondator este înfiin%area
Ordinului Benedictinilor de c#tre Benedict din Nursia, cu regula-
mentul Ordinului, mai ales cu principiul “ora et labora”; prin el, c#-
lug#rii, care pân# atunci se înstr#inau de lume, sunt lega%i de munca
%#r#neasc#. Se na?te un mod de via%# bine controlat, care se dovede?-
te stabil. În acela?i timp, prin înfiin%area m#n#stirii, se creeaz# un
spa%iu care se desface de lumea laic#. Se vede importan%a ?i viitorul
acestui impuls dac# remarc#m faptul c# m#n#stirile benedictene vor
deveni mai târziu, pretutindeni, centre ale unei culturi, care, prin

26
abordarea unor munci fizice ?i spirituale, au pus bazele culturii vest
europene. Prin construc%ii, scriptorii ?i gr#dini m#n#stire?ti ?i prin
spitale, au creat, într-o lume s#lbatic#, insule ale p#cii ?i spa%ii în
care spiritualul poate s# devin# concret. A doua posibilitate de în%e-
legere a acestor simptome este observarea dezvolt#rii acestor forme
de via%#. În ceea ce prive?te cultura m#n#stireasc#, se observ# c# ea
a întinerit, primind impulsuri noi, care l#rgeau aria spiritual# ?i reli-
gioas# a Evangheliei. Aceasta se vede în reformele de la Auny ?i
Citeaux, ale lui Francisc ?i Dominic. Aspecte asem#n#toare pot fi
remarcate ?i la ora?ele medievale.

Curente

Un alt simptom sunt mi?c#rile mari ?i mici, care cuprind omeni-

rea. Ne gândim la cruciade, la “devotio moderna” a Evului mediu, la
vân#toarea de vr#jitoare, sau la mi?carea – nu atât de evident# – a
pietismului, la mi?carea tineretului din secolul nostru. Aceste mi?-
c#ri sunt adesea conduse de sentimente religioase.
Dac# se studiaz# cruciadele ca simptom, nu se observ# u?or c#
impulsul care le-a generat este dubios, ba chiar maladiv. Cruciadele
au luat na?tere în Europa, profund zguduit# de lupte între împ#ra%i ?i
pap#, de cearta pentru împ#rt#?anie a Occidentului (Berenga de
Tours). Cre?tinii Apusului sperau s# g#seasc# în Orient ceva ce
pierduser# în Occident. A?a încât îndemnul papei provoac# o mi?ca-
re de mas#, al c#rei caracter dubios se vede destul de devreme în
persecu%ia evreilor de c#tre crucia%i în Mainz, Köln, Speye ?i
Worms. Cruzimea ?i jaful au atins apogeul dup# cucerirea Ierusali-
mului în iulie 1099. Toate acestea nu sunt c#utarea originii, ci o pa-
tim# n#scut# din destr#marea unit#%ii pap#-împ#rat, cler-lumea laic#.
Am avea o cu totul alt# imagine dac# am descrie Mi?carea fra%i-
lor vie%ii comune (devotio moderna).
În acest sens, simptomele istorice, care se prezint# ca mi?c#ri is-
torice, au un caracter supraindividual, care marcheaz# întreaga mi?-
care.

27
În%elegerea impulsurilor interne

În%elegerea istoric# a ceea ce se exprim# în simptome cere s# se

exploreze întreg domeniul acestuia, împreun# cu urm#rile care rezul-
t#, de exemplu, dintr-o mi?care sau o schimbare a modului de via%#.
Aceast# cercetare a ambian%ei fenomenului d# siguran%# ?i arat# isto-
ricului c# nu urm#re?te o himer#. Totul depinde îns# de în%elegerea
faptului care st# la baza simptomului. Studiind de exemplu mijlocul
secolului al 19-lea, perioada de la 1830 la 1870, se va observa cum
cercet#torii se ocup# cu râvn# de sensul materialist al cunoa?terii.
Dac# înainte se cugeta ?i se f#ceau specula%ii despre marile contexte,
acum privirea se întoarce de la acestea spre detaliul concret micro-
scopic. În 1836, Theodor Scwann descoper# proprietatea pepsinei de
a digera albuminele; în 1838 Schleiden fundamenteaz# teoria celula-
r#; în 1839 Schwann descoper# nucleul celulei; în 1841 Kolliker
descrie fecundarea oului. În 1858, bazându-se pe aceste lucr#ri pre-
g#titoare, Pasteur pune bazele bacteriologiei iar Virchow pune baze-
le patologiei celulare. Se ?tie c#, în anii ace?tia, Marx începe
(aproximativ de la 1844) s# dezvolte concep%ia sa materialist# de-
spre istorie, c# Darwin public# teoria evolu%iei speciilor, c# Haeckel
leag# aceast# concep%ie de principiul biogenetic, c# Gobineau scrie
teoria raselor, c# Buchner, Vogt ?i Moleschott predic# materialismul
lor brutal. Enumerarea ar putea continua. Dac# nu vrei s# consta%i
simptomele doar superficial, trebuie s# încerci s# urm#re?ti în sinea
ta cum aceast# dezvoltare ampl# a concep%iei umane despre lume,
reprezentat# de Humboldt, Schelling, Pestalozzi ?i Owen, Hegel ?i
Goethe, duce la concep%ia materialist# creat# de un Virchorw,
Haeckel ?i Marx. A?a se observ# nu numai trecerea de la idealism la
actualitate, nu numai aducerea ideilor larg desf#?urate la o interpre-
tare unilateral#, naturalist# a faptelor, ci, înainte de toate, elanul
belicios, entuziasmul aproape religios cu care sunt proclamate noile
dogme. Dac# aprofundezi aceast# ciudat# impetuozitatea care se
constat# în tendin%ele diverse, chiar fundamental contradictorii, care,
într-un fel drastic, se remarc# în filosofie la Eugen Dühring, ca ?i la
adversarul s#u, Friedrich Engels, care apare în darwinismul social al

28
lui Winwood Reade ?i care, în fine, triumf# în filosofia mai târzie a
lui Nietzsche, se vede c# aceast# impetuozitate nu rezult# din cu-
noa?terea simpl# a faptelor descoperite de ?tiin%#. Aceast# impetuo-
zitate apare mai mult ca expresia unei voin%e care cuprinde ca o
epidemie spiritual# omenirea ?i care devine popular# prin îndrepta-
rea politic# real# spre na%ionalism exagerat, imperialism, antisemi-
tism, materialism spiritual ?i practic. Impulsul activ în istorie nu e
privit numai ca o problem# filosofic#-istoric#, îl tr#ie?ti atât ca o
schimbare total# a modului de gândire ?i percepere, cât ?i ca o for%#
care cuprinde sufletele, care produce sentimente ?i decizii foarte
puternice ?i care, în sfâr?it, produce o opinie ce determin# ac%iunea.

Schimb#ri în concep%ia istoric#

Concep%iile istorice dominante v#d istoria ca o re%ea larg# de lan-

%uri cauzale, presupunând c# cele precedente le provoac# pe cele
urm#toare. Actualele interpret#ri ale istoriei difer# între ele prin fe-
lul cum apreciaz# importan%a factorilor separa%i. Concep%ia istoric#
materialist# vede în fenomenele ?i structurile economice factorii
determinan%i ai istoriei; institu%iile politice ?i ideile unui timp sunt
privite ca o suprastructur# politic# ?i ideologic#. Într-o formulare
exagerat#, reforma poate fi privit# “ca expresia ideologic# a unor
profunde schimb#ri pe pia%a european# a lânii”. Dimpotriv#, o con-
cep%ie idealist# a istoriei va c#uta, din contr#, cauzele Reformei în
anumite idei ?i le va deduce din ideile lui Wycliff, Hus ?i ale curen-
tului spiritual nominalist ?i va scoate în eviden%# însemn#tatea evo-
lu%iei prereformatoare a lui Luther. În orice caz, ?i în concep%ii mai
complexe ale istoriei, precedentul provoac# ceea ce urmeaz#. În
acest sens Hegel ?i Marx v#d în acest sens istoria ca o evolu%ie logi-
c# ?i care, cu toate adaosurile ?i fisurile dialectice, este pân# la urm#
continu#. Din acest concept al contextului ?i cauzalit#%ii se na?te ?i
ideea c#, având îndestul#toare cuno?tin%e despre factorii istorici, se
poate prevedea viitorul.

29
 În conferin%ele sale despre simptomatologia istoric# (1918),
Rudolf Steiner subliniaz#, cu privire la aceast# concep%ie, disconti-
nuitatea istoriei, “deschiderea” ei. Dac# porne?ti de la ideea libert#-
%ii, se poate u?or în%elege. Presupunând c# oamenii ar fi fiin%e libere,
capabile de decizii proprii, de responsabilitate ?i de ac%iuni libere,
atunci, acolo unde exist# libertate real#, cauzalitatea ar fi întrerupt#.
Pornind de la libertate, s-ar ivi mereu impulsuri noi în istorie.
Aceast# argumenta%ie care porne?te de la idee nu este suficient# pen-
tru analiza faptelor istorice. Un istoric care procedeaz# empiric, poa-
te îns# s# ajung# prin analiza empiric# la o concluzie foarte
apropiat# de cea a lui Rudolf Steiner. Geoffrey Barraclough scrie în
prefa%a c#r%ii “Tendin%ele istoriei în secolul 20” urm#toarele: “ Dup#
p#rerea mea, continuitatea nu e cea mai pregnant# tr#s#tur# a istori-
ei. Bertrand Russel a spus odat# c# universul const# numai din punc-
te ?i fisuri (The Scientific Outlook, 1931, p. 98) iar impresia mea
despre istorie este aproape aceea?i. La fiecare mare cotitur# a trecu-
tului ne trezim în fa%a întâmpl#torului, a noului ?i dinamicului, a
revolu%ionarului. În aceste momente, pentru a explica urm#torul sta-
diu al fenomenului, urm#toarea cotitur# a evenimentelor, nu sunt
suficiente, cum a spus odat# Herbert Butterfield, numai obi?nuitele
argumente ale cauzalit#%ii,
O analiz# exact# a procesului istoric ar putea descrie felul cum
iau oamenii deciziile. În primul rând trebuie privit# situa%ia care cere
o decizie, în al doilea rând ar trebui aflat dac# respectivul om sau
grup, care au de luat o decizie, cunosc situa%ia, în al treilea rând – ?i
tocmai asta e foarte interesant -, trebuie s# ne clarific#m cum a fost
v#zut#, cum a fost apreciat# situa%ia în urma lu#rii la cuno?tin%#. Du-
p# cum se ?tie, oamenii în%eleg aceia?i veste în mod diferit. Situa%iile
nu sunt neap#rat clare. Po%i în%elege gre?it o situa%ie, o po%i aprecia
conform rutinei, po%i s#-i asociezi speran%e sau temeri. Decizia asu-
pra ac%iunilor este deseori provocat# de diverse inten%ii: omul este
mânat de motive. Aceste motive sunt diferite de la om la om, ele
sunt deja vii, ca fel de a vedea situa%ia ?i ac%ioneaz# în continuare în
inten%ia celui ce f#ptuie?te. Îns# acesta nu cunoa?te viitorul. Într-o
situa%ie stabil# se poate prevedea par%ial atitudinea altor oameni.
Pentru planificarea ac%iunii, omul sau grupa care ac%ioneaz# poate s#

30
se orienteze aproximativ dup# alte experien%e, p#reri sau teorii, îns#
într-o situa%ie complex# sau în una care se schimb# rapid, dac# in-
tervine ceva nou, urm#rile unei ac%iuni nu prea pot fi calculate. Aco-
lo îns# unde ac%iunea nu se petrece impulsiv (ceea ce se întâmpl#
des), se poate deci spune: cel care ac%ioneaz# este influen%at de di-
verse a?tept#ri sau scopuri, acestea determin# felul s#u de a vedea
lucrurile, îns# tocmai de aceea se pot face gre?eli, urm#rile ac%iunii
sunt greu de prev#zut. Capitalistul notoriu nu se orienteaz# dup#
profit, ci dup# un profit pe care ?i-l închipuie. O cercetare mai exac-
t# ne arat#, de exemplu, c# astfel de motiva%ii clare sunt rare. O ac%i-
une economic# poate foarte u?or s# fie ghidat# de motivul
securit#%ii, de r#spunderea fa%# de întreprindere ?i angaja%ii ei ?i de
dorin%a de profit. C# situa%ia se apreciaz# ?i se vede de multe ori
“gre?it”, ne-o arat# falimentele ?i bancrutele. i mai greu este s#
planifici ?i s# calculezi ac%iunile care fac marea politic# ?i istoria.
Revolu%ionarii francezi ai anului 1792 ?i-au imaginat desigur cu to-
tul altceva decât pe Napoleon. Napoleon, la rândul lui, a calculat
“gre?it” urm#rile campaniei sale ruse?ti.
În istorie nu exist# fapte limpezi, eficiente, ci, înainte de toate,
con?tien%a uman#. Aceast# con?tien%# se interpune mereu între oa-
meni ?i imboldurile externe. Prin aceast# întrerupere de con?tien%#,
situa%iile ?i realit#%ile î?i pierd claritatea, oamenii percep realitatea
dup# felul de a vedea ?i gândi, dup# inten%ie ?i caracter. Faptul e
deosebit de interesant atunci când gândurile noi, fundamentale, îl
influen%eaz# pe om ?i îi orienteaz# percep%ia ?i gândirea. Astfel, rela-
tiv repede, situa%ii vechi, considerate normale ?i în regul#, ajung s#
fie reconsiderate. Cu cât aceste gânduri ?i sentimente noi sunt mai
generale ?i principiale, cu atât mai pu%in li se pot prevedea consecin-
%ele, dac# devin maxime de ac%iune.
Importan%a felului de a gândi ?i de a vedea se poate citi din isto-
ria popoarelor. Astfel, s#r#cia ?i bog#%ia pot fi percepute diferit. În
anumite condi%ii, s#r#cia poate duce la dec#dere: ai lipsuri ?i nevoi
?i a?tep%i ajutor din afar#; dac# acest ajutor, când vine, este primit
pasiv, nu ajut#. S#r#cia – ?i mizeria – îl pot “face” îns# pe om harnic
?i inventiv; adic#, mai bine ?i mai exact spus: oamenii r#spund la
nevoi ?i s#r#cie prin eforturi ?i spirit inventiv. Avem în istorie

31
exemple: o %ar# a primit mari cantit#%i de bani ?i aur ?i credite; bog#-
%ia a devenit baza pentru o bun# stare general#. O alt# %ar# nu s-a
folosit productiv de ajutor ?i, dup# un timp, na%iunea era mai s#rac#
decât înainte. La aceste observa%ii se poate ad#uga una ?i mai impor-
tant#, care arat# c# istoria nu este modelat# numaidecât de cauze
care provin din trecut. Se observ# c# o societate, care în trecut a avut
o anumit# form# ?i organizare, decade încet dup# o vreme. Vechile
rânduieli se destram#, se instaleaz# dezordinea. În istorie exist# ast-
fel de exemple ale unor societ#%i care decad sau stagneaz#. Exist#
îns# ?i exemple privind societ#%i care se reînnoiesc mereu. Aceast#
reînnoire se produce de regul# atunci când anumi%i oameni, în sen-
timentele ?i gândurile lor, concep o nou# societate, o nou# orândui-
re: ei propun o imagine de viitor, î?i propun %eluri noi. Aceste %eluri
noi, cu câteva mici excep%ii, nu-?i trag originea din trecut, nici chiar
dac# grupul de oameni care tind spre ele spun c# ar fi restaurarea
unei ordini vechi. Astfel, o societatea se regenereaz# mereu din im-
pulsuri de viitor, care sunt preluate de fantezia moral# ?i social#.
În sfâr?it, trebuie amintit# ?i o alt# stare de lucruri. În fizic# se
vorbe?te de cauzalitate, e valabil# legea “actio egal cu reactio”, efec-
tul corespunde cauzei. În istorie îns# ac%ioneaz# totdeauna împreun#
diferite nivele de existen%#. Cauzele mici pot avea consecin%e mari,
dintr-un foc mic se poate ajunge la un incendiu în tot ora?ul; acesta
este un proces fizic, o mic# neglijen%# uman# poate aduce moartea a
peste o sut# de oameni. Un uciga? poate s# ucid# din motive perso-
nale un om de stat ?i, în felul acesta, e posibil s# se întrerup# un pro-
ces de pacificare social#. Astfel, cauze care, v#zute fizic, sunt mici,
pot s# aib# consecin%e mari la nivelul social, uman. Exist# ?i cel#lalt
aspect, anume c# ac%iuni pornite cu mare fast de c#tre oameni s# r#-
mân# în unele privin%e f#r# rezultat.
• o schem# care ar putea ajuta atât profesorul cât ?i elevii claselor
superioare pentru a avea o privire de ansamblu asupra interac%iu-
nii multidimensionale a for%elor, impulsurilor, faptelor ?i %eluri-
lor, care fac ?i desfac vârtejul istoriei, ar fi:

32
 Impulsuri
Inven%ii
Puncte noi de vedere
Baze eluri, inten%ii
Premise
Necesit#%i ale viito-
rului
Structuri înfiin%ate Speran%e

Influen%e externe,
precum sunt:
catastrofele naturale,
ac%iuni singulare,
boli

De la fiecare din aceste elemente pleac# diverse configura%ii, for-

%e, obstacole ?i efecte. Inven ii, impulsuri, puncte noi de vedere pot
modifica pentru o durat# mai mare sau mai mic# via%a ?i gândirea
oamenilor. eluri, inten ii, speran e, anim# indivizi sau grupuri. Aici
se poate vorbi de succes sau insucces, aici pot apare efecte secunda-
re, nedorite. Bazele nu trebuie niciodat# neglijate: f#r# existen%a
unei capitale centrale ca Parisul, Revolu%ia francez# ar fi evoluat cu
totul altfel; f#r# Nil, nici o cultur# egiptean#, f#r# c#rbune ?i mine-
reu de fier nici o revolu%ie industrial# în Anglia. Îns# bazele, doar
prin existen%a lor, nu produc nimic: sunt doar fundalul pe care se
desf#?oar# istoria. Influen ele exterioare pot fi atât fenomene umane
cât ?i naturale. Pentru cultura european#, n#v#lirea Ungurilor, a
Mongolilor ?i a Turcilor a fost o influen%# extern#, pentru Japonia ?i
China, p#trunderea culturii europene ?i americane în istoria lor a
fost o influen%# exterioar#, îns# ?i de?ertizarea Saharei, începând cu
anul 10.000 înaintea lui Hristos, ciuma din secolele 14 ?i 15, au fost
influen%e exterioare, importante pentru istorie.

Astfel, istoria, în totalitatea ei, pare un covor %esut rar, ale c#rui
modele neregulate ?i imagini vorbesc despre evolu%ia uman#, despre

33
impulsurile spirituale inhibitorii benefice ?i stimulatoare, care în
acela?i timp se arat# ?i se ascund în tablouri.
Într-un tratat ?tiin%ific, aceste considera%ii ar fi dezb#tute mai
am#nun%it ?i mai exact ?i s-ar ar#ta mai am#nun%it în istorie impor-
tan%a premiselor, cauzelor, temeiurilor, %elurilor, aprecierilor, atitu-
dinilor ?i motivelor. Pentru înv#%#mânt rezult# puncte de vedere
practice. Dac# ne eliber#m de concep%ia c# istoria este un proces
cauzal continuu, ne putem ocupa mai nestânjeni%i de temele care ni
se par importante, simptomatice. Nu vom mai crede c# este imposi-
bil s# te ocupi de Reform#, dac# nu s-a vorbit despre Evului mediu.
Ai curajul s# la?i deoparte unele teme. Nu se vor mai construi mici
“lan%uri cauzale”, a?a cum se obi?nuia dup# 1945, când se f#ceau
trimiteri de la Hitler la Bismarck, de la Bismark la Frederic cel Mare
?i de la ultimul la Luther (“cu Luther a început nenorocirea Germa-
niei”)! Ne vom m#rgini mai degrab# la anumite teme exemplifica-
toare ?i le vom rezerva cât mai mult timp posibil .
În al doilea rând, aceast# concep%ie deschide pentru profesor o
nou# posibilitate. El î?i poate spune: pentru mine, nu toate faptele
istorice sunt la fel de gr#itoare; exist# evenimente care m# interesea-
z# foarte mult, în ele tr#ie?te ceva ce m# preocup# ?i azi, ceva ce pot
în%elege într-un sens mai profund decât la multe altele. Dac# încep
aici cât mai repede cu preg#tirea mea personal#, voi înv#%a prin ele
s# în%eleg personal istoria, s# ajung de la simptome la impulsuri, ca-
re dau via%# istoriei. În decursul timpului, interesul pentru istorie va
cre?te. Pentru elevi este important îns# s# aib# un profesor ?i prin el
s# tr#iasc# istoria, care are con%inut, care vorbe?te oamenilor, care îi
entuziasmeaz#.
A?a poate lua na?tere, în fine, un înv#%#mânt al istoriei, în care
cunoa?terea istoric# adânce?te cunoa?terea omului, fiindc# istoria
este clarificat# prin experien%ele ?i evenimentele intime ale sufletu-
lui omenesc. Marile b#t#lii ?i evolu%iile istoriei nu apar atunci ca
ni?te fapte indiferente, de care iei cuno?tin%#, nici doar ca ni?te teme
pentru înv#%#mântul politic, ci ca un factor care poate trezi sufletul
?i prin care el se poate reg#si pe sine însu?i ?i voin%a.

34
Un exemplu de tratare simptomatic# a istoriei:
Istoria privit# ca dezvoltare sufleteasc#

Sufletul senza%iei ?i sufletul în%elegerii

Via%a sufleteasc# uman# poate fi privit# ?i divizat# dup# diferite

criterii. Un punct de vedere se refer# la apari%ia unei vie%i spirituale
independente. Asta nu înseamn# c# via%a sufleteasc# “ se construie?-
te” treapt# cu treapt#, c#ci ea este un tot, în care tr#ie?te sufletul în-
treg, din totdeauna, îns# sufletul ajunge treptat la con?tien%a
func%iilor sale. Din acest punct de vedere, prima supozi%ie a unei
vie%i suflete?ti independente este formarea unor reprezent#ri proprii
pe care le p#streaz# ?i pe care ?i le poate reaminti. Important este c#
aici se vorbe?te de reprezent#ri proprii ?i nu de reprezent#ri în gene-
ral. În treapta a doua, no%iunile existente ca atare se leag# între ele
dup# con%inut. În treapta asta, sufletul se desparte de reprezent#ri,
prin abstrac%ie. De abia în treapta a treia sufletul se recunoa?te drept
creatorul propriilor gânduri, încearc# acum con?tient s# creeze aces-
te idei ?i s# le aplice lumii ?i s# se orienteze singur cu ajutorul lor.
Rudolf Steiner, care se folose?te de acest procedeu – structurare
–, pe care l-a descris în operele “Teosofia” ?i “ tiin%a ocult# în re-
zumat”, nume?te prima treapt# de independen%# sufletului, care se
mai orienteaz# înc# dup# con%inutul reprezent#rilor ?i se reduce la
ele, suflet al senza%iei; a doua treapt#, în care apar, prin reprezentare,
gânduri, ?i în care se gânde?te prin no%iuni, o nume?te sufletul în%e-
legerii; a treia treapt#, în care sufletul î?i formeaz# con?tient propria
activitate, o nume?te suflet al con?tien%ei.
Dac# vrem s# studiem în istorie fazele corespunz#toare ale evolu-
%iei culturale, se recomand# s# observ#m mai întâi la noi în?ine sta-
diile corespunz#toare ale evolu%iei suflete?ti. Dac# se urm#re?te
formarea reprezent#rilor, atunci vom deosebi dou# feluri de repre-
zent#ri. Una ia na?tere din afar#: faptele ne impresioneaz#, noi sim-
%im frigul, ploaia, vântul ?i soarele, p#durea ?i livada ?i înv#%#m s#
denumim lucruri ?i ac%iuni prin cuvinte, – se spune copac, pâr#u,

35
urs. Cel#lalt fel de formare reprezent#rii adaug# la asta propria acti-
vitate. Cine a s#pat cu un hârle%, a lucrat cu un topor, ?tie mai multe
despre hârle% ?i topor decât unul care numai le-a privit; cine a con-
fec%ionat vreodat# o mas# ?i o oal# ?tie cu adev#rat ce este o mas#.
Cu cât e?ti mai legat prin activitate ?i realizare proprie cu obiectele,
cu atât mai clare î%i sunt reprezent#rile lor. i acela care modeleaz#
sau deseneaz# un obiect, integreaz# în propria sa activitate cel pu%in
forma obiectului; reprezent#rile devin concrete ?i saturate, pe când
acolo unde numai le enun%i sau tr#ie?ti numai cu exprimarea lor,
reprezent#rile vor fi mai pu%in concrete ?i nu vor fi ale tale proprii.
Cu reprezentarea concret#, n#scut# din propria activitate, se asociaz#
un sentiment pentru obiect, o ?tiin%# intuitiv# a func%iei.
Reprezentarea cauzat# de exterior, legat# numai de denumire,
simte în esen%# efectul lucrurilor, sim%im frigul sau c#ldura, sim%im
gustul, activit#%ile lumii ne impresioneaz# pl#cut sau nepl#cut, te
sim%i atras de unele, altele î%i repugn#, le evi%i. La aceast# treapt#,
cuno?tin%ele despre obiecte se înl#n%uie cu prezen%a lor tr#it# direct.
Deoarece nu ne putem retrage înc# în spa%iul reprezent#rilor inde-
pendente, în anumite condi%ii tr#im mai intens impresiile lumii. Re-
prezentarea proprie, format# prin activitate, se poate p#stra în
memorie, o putem avea ?i când obiectul nu mai este prezent ?i, dup#
modelul acestei reprezent#ri, putem s# ne form#m o concep%ie de-
spre lume, caracterizat# de forme ce apar peste tot, care ac%ioneaz#
energic ?i clar ?i care astfel dau form#: cu alte cuvinte, lumea e f#cu-
t# de zei, care ac%ioneaz# în felul lor ?i o modeleaz#. Astfel punem
în fa%a impresiilor propriile noastre reprezent#ri ?i imagini ?i ne
afirm#m prin ele.
În istorie, prima dezvoltare a propriilor reprezent#ri se g#se?te în
vechile culturi superioare. Aceste vechi culturi superioare sunt ca-
racterizate de înfiin%area, în ora?e, a unui spa%iu cu bogate activit#%i
umane, delimitat de natur#. În împrejurimile ora?ului se fac iriga%ii,
se construiesc canale ?i diguri. În interiorul ora?ului apar numeroase
?i diferite me?te?uguri, lucreaz# fierari, constructori de case, %es#-
tori, zidari, morari. Ei prelucreaz# singuri pietrele, exist# arti?ti care
produc statui ?i tablouri, în primul rând îns# lucrurile importante
sunt re%inute printr-o scriere figurativ#. Un exemplu al unei astfel de

36
culturi este Egiptul. Expresia reprezent#rilor concrete sunt nu numai
numeroasele statui ?i sculpturi, care se g#sesc în temple ?i morminte
?i care arat# înc# o dat# în imagini întreaga via%# a Egiptenilor, ci ?i
scrierea figurativ# – hieroglifele – care reprezint# sunete ?i care sunt
reprezent#ri ale vie%ii prin imagine. Zeii sunt înf#%i?a%i într-o abun-
den%# de imagini. C# aceasta este o cultur# a reprezent#rilor, reiese
din precizia cu care o form#, o dat# realizat#, se p#streaz# timp de
secole ?i se repet# mereu. O dat# precizate, chipurile ?i modelele se
men%ineau în aceia?i form#; chipul faraonului, forma statului, chipul
zeilor, reprezent#rile despre via%a de dup# moarte au r#mas ne-
schimbate mii de ani. Asta se explic# prin faptul c# se tr#ia într-o
lume care fusese creat# de meseria?i ?i %#rani, de constructori ?i pre-
o%i, mereu dup# acelea?i procedee. Se cuno?tea lumea prin multele
lucr#ri individuale, ea era reprezentat# în aspecte anumite, mumiile
p#strau figura dincolo de moarte. Îns# nu se construiau no%iuni. De-
oarece apa era cunoscut# doar în forma Nilului, ceea ce era ap# în
alte %#ri “era Nilul care coboar# din cer, ca s# izbeasc# valuri de
mun%i ca o mare ?i s# ude câmpurile.” Eufratul ?i Tigrul, care nu
curg ca Nilul de la sud la nord, ci de la nord la sud, erau “apele în-
volburate, care se scurg în sensul apei mergând în jurul apei”. Ta-
bloul lumii se formeaz# plecând de la fenomene ?i r#mâne la
fenomene, care, transformate în reprezent#ri, cap#t# form# .
Dac# vrem s# observ#m progresul evolu%iei suflete?ti de la repre-
zentare la ra%iune, trebuie doar s# desprindem ac%iunile de formele
lor concrete ?i tradi%ionale ?i s# le privim din punctul de vedere al
func%ion#rii lor. Ac%iunea e v#zut# ca o efectuare, o formare sau o
opozi%ie privind inten%iile, rostul ?i scopurile ?i fiecare form# speci-
fic# a ac%iunii este privit# ca un mijloc de realizare a %elurilor ?i sco-
purilor. Ne putem închipui c# se educ# sau se domne?te în moduri
diferite. Tot a?a, cunoa?te unul ?i acela?i lucru, de exemplu apa, în
mai multe forme: ghea%#, lichid ?i abur. Dac# acest lucru este posi-
bil, putem s# vorbim ?i despre ac%iunea dirijat#: se poate discuta ?i
compara, putem s# ne imagin#m tot felul de posibilit#%i, s# vedem
alternative. A?a se na?te o lume a ideilor. În natur# recunoa?tem nu
numai lucruri, ci ?i principii ?i condi%ii de producere, cre?tere, re-
producere, specii, unitate ?i diversitate. Din cele vizibile ?i cunoscu-

37
te, înv#%#m s# tragem concluzii asupra celor nev#zute: deoarece toa-
te lucrurile se creeaz#, tragem concluzii asupra cauzelor producerii
lor. Aceste reguli ale argument#rii pot fi cuprinse în legi: asta este
logica.
Dar cine gânde?te a?a de liber, î?i poate imagina ?i alte forme de
reprezentare, nu este dependent de formele tradi%ionale ale reprezen-
t#rii; el pleac# de la o anumit# tem# transpus# în idei ?i încearc# s-o
trateze mereu altfel. A?a cuno?ti for%ele care creeaz# expresia ?i,
natural, vezi c# for%ele care le genereaz# sunt mai importante decât
lucrul f#cut. Cine observ# în activitatea uman# for%ele creatoare,
expresiea ?i organizarea, poate s#-?i pun# întrebarea: ce for%e crea-
toare, care se manifest# prin expresii ?i semne, ac%ioneaz# în lume ?i
dup# ce plan? Supremele %eluri ?i scopuri ale ac%iunii se percep, pe
aceast# treapt# de dezvoltare, ca factori naturali ?i necesari. Tot a?a
cum simplul meseria? crede c# %ine seama de legile naturii, cuget#to-
rul crede c# poate cuprinde for%ele naturii în ra%ionamente; a?a în%e-
legi c# supremele %eluri ?i scopuri sunt aspira%ii date de Dumnezeu
sau de natura uman#. Sigur c# po%i avea dubii în ceea ce prive?te
unele scopuri – scepticismul nu este exclus -, îns#, în principiu, e?ti
convins de valabilitatea obiectiv# a legilor lumii ?i a unei morale, de
prezen%a lui Dumnezeu, chiar dac# în unele privin%e te îndoie?ti ?i ai
concep%ii diferite.
Istorica formulare a acestei dezvolt#ri suflete?ti o g#sim la greci,
romani, evrei ?i înc# în Evul Mediu. Dac# Thales afirma c# apa este
elementul fundamental al lumii, înseamn# c# el a urm#rit ac%iunea
apei în toate formele ei. Dac# Heraclit ?tie c# to%i oamenii se orien-
teaz# prin cuvânt ?i se în%eleg prin el, c# în cuvânt exist# legea ac%i-
unii care îi ghideaz#, atunci recunoa?te în cuvânt gândirea care
creeaz# ordine. Avem exemplul lui Solon: printr-o legisla%ie bine
gândit#, datorit# lui, Atena prime?te constitu%ia: dreptul %ine seama
de nevoile ora?ului; 90 de ani mai târziu, Kleisthenes va adapta
aceste legi la noile necesit#%i. Este important c# Atenienii au avut
încredere în aceste reglement#ri; ei voiau s# fie guverna%i de legi ?i
nu de un om. Oamenii se bazeaz# pe realiz#rile ra%iunii. i în art#,
problema este nu de a c#p#ta reprezent#ri tradi%ionale, ci de a g#si
mereu ceva nou. Temele vechilor legende sunt mereu prelucrate de

38
Eschil, Sofocle ?i Euripide; în plastic#, se schimb# felul de prezenta-
re a oamenilor. Adeseori, în reprezent#ri, ca la Parthenon, se recu-
noa?te un sens, în orice caz, o compozi%ie.
C# în aceast# cultur# a ra%iunii, dup# o oarecare preg#tire în timp,
se cultiv# ra%iunea în public, prin discu%ii democratice, iar în ?coal#,
prin preg#tirea ?colar#, c# în filosofia lui Aristotel se cultiv# regulile
gândirii, erau în%elese concluziile logice, arat# clar cum modul de
via%# ?i de gândire sunt determinate de principii ra%ionale. Se poate
vedea c# în aceast# cultur# tr#ia, de la sine în%eles, o anume aprecie-
re ?i o concep%ie l#untric# despre valori. Se venerau oracolele ?i mis-
teriile. Din Delphi ?i din alte locuri plecau preziceri care erau
îndeplinite chiar ?i de Socrate, un cuget#tor care a eviden%iat fiin%a
activit#%ii ra%ionale umane.
i în cultura Romei se exersau activit#%ile ra%iunii în domeniul
social. A?a cum grecul a dus logica la deplina ei dezvoltare, a?a s-a
dezvoltat ?i în Roma un sim% pentru a se recuno?te semnifica%ia legii
?i a procesului pentru procedee legislative ?i politice, deoarece ro-
manii cuno?teau dreptul, care se înv#%a pe de rost în ?coli. Pe lâng#
asta, romanii au pus ra%iunea mai ales în serviciul practicii: au fost
construite ?osele, apeducte, terme, canale uria?e de scurgere, case cu
înc#lzire central# prin podea care f#ceau via%a agreabil#, mai func%i-
ona o po?t# imperial#, o industrie de conserve ?i multe altele care
cereau o mare investi%ie de gândire ?i planificare. În timp ce inteli-
gen%a grecilor se îndrepta preponderent spre fenomene cosmice ?i
procese general-sociale, activitatea ra%iunii se lega, la romani, de
interesele practice: la Roma se dezvolt#, în stil mare, dreptul subiec-
tiv al fiec#rui cet#%ean, arhitectur# solid# ?i util# ?i “Commercium”.
În iudaism, aspectul ra%ional se eviden%iaz# în cele din urm# prin
religia legii.
În Evul mediu se redescoper# cuno?tin%ele într-o form# extrem de
neobi?nuit#, prin cunoa?terea, încetul cu încetul, a autorilor antici.
Bagajul de cultur# al antichit#%ii este reg#sit sub semnul cre?tinis-
mului, rev#zut, pus în ordine ?i, în cele din urm#, sistematizat. Se
procedeaz# foarte con?tiincios, adunându-se toate problemele im-
portante, declara%iile cunoscute pe atunci ale filosofilor antici ?i ale
p#rin%ilor bisericii, Biblia ?i hot#rârile Conciliilor, se explic# din

39
nou con%inutul lor, se afirm# sau se neag# acest con%inut prin proce-
duri “da – nu“. Astfel, prin disputarea am#nun%it# a tuturor întreb#ri-
lor, din materialul vechi, se na?te o nou# imagine de gândire a lumii.
Important în acest proces este c#, pe aceast# treapt# a dezvolt#rii,
ideile nu se mai iau simplu din natur# ci apar ca idei gândite; adev#-
rul lor nu se mai verific# în raport cu natura, ci adev#rul este deter-
minat prin raportarea la înv#%#tura cre?tin#. Lumea gândurilor cap#t#
în felul acesta o dimensiune istoric#, fiecare gând are unul sau mai
mul%i autori, istoria sa, du?manii s#i ?i prietenii s#i. Principiul ordo-
nator al gândirii s-a interiorizat: cosmosul gândirii nu se mai ocup#
de fenomene naturale, ci adev#rul reiese din revela%ia spiritului, care
anim# religia cre?tin#.
Via%a social# din Evul mediu parcurge mai multe etape. Întâi,
sunt forme de cultur# care, în multe privin%e, sunt pe trepte de dez-
voltare foarte timpurii. Însu?irea culturii, ca ?i organizarea vie%ii so-
ciale, se situeaz# sub semnul unor anumite gânduri transmise în mod
istoric. Se vrea reînnoirea Imperiului Roman; cu titulatura de împ#-
rat se face referire la Cezar; din exemplul evreilor ?i a primilor cre?-
tini, se introduce s#pt#mâna; monarhismul este o form# de via%# care
provine din Antichitate târzie ?i care respect# riguros regulile lui
Benedict din Nursia. Este clar# orientarea gândirii cre?tine în Cruci-
ade, iar revenirea la tradi%ia legislativ# roman# poate fi recunoscut#
în dreptul bisericesc. Cea mai impresionant# se dovede?te a fi con-
cep%ia ideal# tradi%ional# a catedralelor gotice. De la funda%ie pân# la
forma acoperi?ului, de la realizarea ilumin#rii pân# la figuri ?i co-
loane, totul e p#truns de un sens ra%ional.

Dezvoltarea sufletului con?tien%ei

Sufletul senza%iei este d#ruit cu totul, în activitatea de reprezenta-

re, c#tre stimularea exterioar# a expresiilor senzoriale, iar în repre-
zentare î?i “uit#” propria activitate ?i atribuie obiectului întreaga
hot#râre. i activitatea ra%ional# se îndreapt# spre exterior: excitat#
de observa%ii ?i reprezent#ri, ea crede c# poate prelua idei din lu-
cruri; criteriul adev#rului este concordan%a între gândire ?i obiectivi-

40
tate. De-abia pe treapta sufletului con?tien%ei, apare cunoa?terea fap-
tului c# propria activitate, felul propriu de a vedea, de a auzi, propri-
ile noastre gânduri dau profil concep%iei asupra lucrurilor, c#
rela%iile noastre cu lucrurile, prin activitatea noastr#, pun în eviden%#
acea caracteristic# a faptelor pe care o percepem ca gânduri. Întoar-
cerea spre aceast# activitate proprie necesit# ?i schimbarea aten%iei,
ea este adev#rata întors#tur# copernican#. Prin aceast# schimbare
copernican#, lumea exterioar# cap#t# o alt# con?tien%# de sine. Desi-
gur, aceast# con?tien%# nou# câ?tig# doar încet teren în noi, fiindc#
celelalte atitudini persist#. Întâi devii con?tient de însemn#tatea ati-
tudinii tale interioare. Î%i spui: în orice ac%iune ?i cugetare este im-
portant s# particip, s# m# identific cu ac%iunea mea, s# fiu convins
de gândurile mele, de faptul c# ceea ce gândesc pot realiza cu adev#-
rat. Se observ# c# fiecare prive?te lumea din alt# perspectiv#, c# lu-
crurile au aspecte foarte diferite, pe care vrei s# le cercetezi singur
în acest sens. Con?tien%a valorii proprii cre?te ?i duce la ac%iuni ne-
conven%ionale, ac%iuni dup# planuri proprii. Pe proxima treapt# în-
cerci s# creezi singur lumea, pe care, pân# acum, mai degrab# ai
privit-o ?i ai prelucrat-o. Nu mai e?ti mul%umit doar de natur#, vrei s-
o controlezi ?i s-o modelezi dup# propriile gânduri ?i inten%ii. Mai
ales în acest punct exist# pericolul s# revii la atitudinea ra%ional#, s#
ui%i ac%iunea proprie, experimentul, ?i s# crezi c# vei face portretul
lumii în gând a?a cum este ea.
Imediat ce-%i dezvol%i propria con?tien%# de sine, apare o nou#
problematic#, ?i ea se manifest# în dou# forme: ,,Eul” con?tient de
sine cerceteaz# reflectând rela%ia sa cu lumea. Prima întrebare: Care
e rela%ia între ideile produse de mine ?i lume? Au vreo însemn#tate
pentru lume? Cum am ajuns eu de fapt ca s#-mi fac gânduri despre
lume? Gândurile mele reflect# lumea sau sunt ceva ce exist# pur ?i
simplu independent?
Cealalt# întrebare prive?te convie%uirea atâtor “euri” independen-
te. Dac# pentru “eu” sunt esen%iale în primul rând propria convinge-
re ?i ac%iunea independent# în libertate, cum va fi convie%uirea în
societate, cum poate fi ea organizat#? Cum este posibil# dezvoltarea
liber#, concomitent# cu via%a în societate? În acest punct al evolu%i-
ei, important este ca sufletul con?tien%ei s# nu tr#iasc# în sine doar

41
“eul” – drept produc#tor al activit#%ii autodeterminate – ci, îndeo-
sebi, este important ca “eul” s#-?i tr#iasc# mai con?tient propriile
con%inuturi. Din libertatea “eului” trebuie s# precead# intui%ii noi,
care s# duc# dincolo de “ eul “ separat. Spre deosebire de construc%ii
ra%ionale ?i idei despre realitate, este important ca “eul”, prin pute-
rea sa, s# aduc# ceva nou lumii. Organul prin care se în%eleg noile
intui%ii este fantezia. În tr#irea con?tient# a unei comunit#%i poate
apare, de exemplu, în fantezie, intui%ia felului cum ar putea fi refor-
mat# aceast# comunitate, a unor oameni egali ?i liberi, printr-o acti-
vitate individual# ?i comun#. Fantezia creeaz# o imagine a
membrilor societ#%ii ?i a posibilit#%ilor lor ascunse ?i se întreab#
cum ar putea fi stimulate ?i eliberate. Fantezia d# na?tere unei intui-
%ii sociale, care poate crea ceva nou, care provine din “eul” omului
?i care, totu?i, %ine de realitate. Aceast# fantezie creeaz# din spiritul
libert#%ii ?i în fiin%a l#untric# a altor persoane noi realit#%i sociale.
Tot a?a, fantezia poate încerca s# continue procesul natural, creând
în tablouri libere ale imagina%iei posibilit#%i de a îns#n#to?i natura
bolnav#, prin pl#smuirea proceselor naturale în a?a fel încât natura,
p#durea, p#?unea, ogorul, copacul, tufi?ul ?i animalul s# se comple-
teze cu locuirea ?i cu munca uman#. Prin aceasta, ?i prin alte crea%ii
spirituale, omul pune în eviden%# con%inutul spiritual al lumii: ceva
ce elibereaz# noi posibilit#%i din esen%a celor prezente. Astfel, este
adus din spirit c#tre prezent un viitor salutar. Acest viitor nu este –
precum viitorul descris de futurologie – trecutul prelungit cu ra%iu-
nea. El este viitorul n#scut din “eu”, o lume uman# ren#scut#. – În
antropologia antroposofic#, “eul” care asimileaz# în acest fel spiritul
lumii este denumit “sinea spiritual#”. Sufletul con?tien%ei poate s# se
dezvolte numai dac# se deschide fa%# de “sinea spiritual#” în modul
descris.
Acolo unde aceast# dezvoltare spre viitor nu este posibil# sau nu
este râvnit#, dezvoltarea ia o direc%ie problematic#: în suflet tr#iesc
cerin%ele pentru libertate ?i autodeterminare, se caut# ?i accesul spre
lume, îns# mijloacele de realizare sunt, pe de o parte, cele vechi ale
ra%iunii, care se folosesc de tehnica creat# de sufletul con?tien%ei,
iar, pe de alt# parte, se caut# contopirea cu lumea prin exercitarea
puterii ?i prin pl#cere. Astfel î%i g#se?ti propria voin%# reflectat# în

42
lume ?i î%i realizezi propriile dorin%e acaparând tot ce se poate. Aco-
lo unde nu e posibil, unde nici libertatea nu e f#urit# a?a cum trebu-
ie, sufletul con?tien%ei se cufund# în singur#tate, nemul%umire ?i
melancolie ?i vegeteaz# în#bu?it în sine: subiectivul fierbe în suc
propriu, nefericit.

Imaginea evolu%iei sufletului con?tien%ei în istorie

Evolu%ia sufletului con?tien%ei apare în istorie structurat# în epoci

bine determinate. Aceste etape ale dezvolt#rii pot fi cercetate nu
numai din punctul de vedere a derul#rii faptelor istorice, c#ci în isto-
rie g#sim multe indicii asupra evolu%iei interioare a fiec#rui individ.
a) %ocurile anterioare apari iei sufletului con&tien ei. În mod ciudat,
înaintea apari%iei sufletului propriu-zis al con?tien%ei, apare dizolva-
rea, ba chiar autodistrugerea sistemelor sociale ierarhice, care erau
oglindire exterioar# a ordini gândurilor elaborate de sufletul ra%iunii:
Întâi se lupt# între ei împ#ratul ?i papa, ambii fiind expresia unor
principii superioare de ordine, pân# la dispari%ia imperiului universal
(1250). Pe urm#, papalitatea, care în 1302 prin bula papal# “Unam
sanctam” î?i formulase într-un mod neîntrecut preten%iile de domina-
%ie universal#, devine, în anul 1303, victima unei puteri particulare.
Cade sub influen%a regelui francez ?i este mutat# în 1309 la
Avignon. În 1378 se produce marea schism#, sunt ale?i doi papi,
unul la Roma, unul la Avignon. Pentru în%elegerea medieval# a lu-
mii, prin aceasta, lumea ?i-a ie?it mai întâi din %â%âni, iar apoi a fost
distrus#. Haosul se extinde. Dup# ce s# te ghidezi? Centrul sistemu-
lui, cheia de bolt# a întregului era pus# sub semnul întreb#rii. La
aceast# dec#dere a autorit#%ii biserice?ti se ad#uga, ca un “basso
continuo”, un eveniment care a zguduit cu o violen%# elementar#
Europa în urm#toarele dou# secole: În 1348 ciuma ?i-a f#cut intra-
rea, prin Genova, în Europa. Mâna uscat# a mor%ii s-a întins mai ales
peste marile ora?e. Adeseori, în câteva luni, mai mult de o treime
din popula%ie a fost cuprins# de suflul ciumei.
Urm#rile suflete?ti ale acestor experien%e se pot vedea într-un fe-
nomen nou: chipul mor%ii în art#. Pretutindeni în Europa apar fresce,

43
gravuri în lemn, sculpturi ?i produse literare, ale c#ror tematic# este
moartea. Ne gândim la: “Triumful mor%ii” de Francesco Traini la
Campo Santo, în Pisa, la “Dansurile macabre”, la gravurile în lemn
ale lui Holbein, la piesa “Jedermann” (fiecare) – r#spândit# în toat#
Europa, la lucrarea lui Johannes von Tepls “ #ran din Boemia” ?i la
alte sute de opere, care graviteaz# în jurul mor%ii. Descompunerea
trupului, instabilitatea lumii, experien%a mor%ii sunt de fapt baza evo-
lu%iei sufletului con?tien%ei. Zdruncinarea tradi%iei biserice?ti, neîn-
crederea în pap# ?i în ceilal%i mari demnitari ai bisericii, împreun#
cu con?tien%a c# “nimic nu rezist# la coasa mor%ii”, au lipsit formele
de con?tien%# vechi – care se bazau pe natur# ?i biseric# – de baza
lor: Nici biserica ?i nici natura nu asigur# sprijin în timp. Individul
se putea bizui numai pe el însu?i.
Primele semne ale acestui context mondial se reg#sesc în înv#%#-
tura despre împ#rt#?anie a lui John Wycliffe (1320–1384). Wycliffe
nu mai putea crede c# pâinea ?i vinul, la împ#rt#?anie, se transform#
printr-un proces obiectiv în trupul ?i sângele lui Hristos. A?a încât el
neag# prezen%a real# a lui Hristos în pâine ?i vin. De la el provine
concep%ia care modific# sensul împ#rt#?aniei. Prin amintirea fiec#ru-
ia despre “cina cea de tain#” a lui Hristos, pâinea ?i vinul devin
semne exterioare ale comuniunii, ce rezult# în mod esen%ial din
amintirea subiectiv#. Se observ# astfel la Wycliffe concep%ia c#
omul se poate bizui numai pe el însu?i ?i pe for%a sa interioar#. De
altfel, în cazul lui Wycliffe este evident# leg#tura cu zdruncinarea
autorit#%ii papale prin schism#.
b) Primele simptome. Individul redus la sine însu?i începe acum s#
se reorienteze în lume, dup# propriul punct de vedere. Pictura veche
a c#utat s# picteze totul “a?a cum este”, eviden%iind importan%a obi-
ectiv#. Nu se %inea seama de propriul punct de vedere, de propria
viziune. Acum lucrurile încep s# fie percepute clar într-un fel perso-
nal. Rezultatul este perspectiva, care descrie lucrurile în spa%iu prin
propriul lor punct de vedere. Ulterior, omul vrea s# exploreze lumea.
Naviga%ia Antichit#%ii ?i a Evului mediu a fost în esen%# naviga%ie de
coast#. Acum, pe baza unor instrumente de m#surat mai bune ?i a
unor cuno?tin%e ?i teorii astronomice noi, se poate calcula pozi%ia
proprie în largul m#rii. Acum nu mai po%i vedea unde e?ti, trebuie s#

44
calculezi pozi%ia cu ajutorul unor teorii, cuno?tin%e ?i aparate de m#-
surat. Astfel, propria activitate nu mai e ghidat# de date senzoriale
nemijlocite, ci de gândire ?i, în felul acesta, se face înconjurul Afri-
cii, se descoper# America ?i în aceste descoperiri tr#ie?ti mândria
con?tien%ei de sine. Aceast# con?tien%# a valorii proprii ?i încrederea
în sine se manifest# în autoportrete ?i autobiografii, încrederea în
sine se manifest# îns# ?i la personalit#%i cum este Martin Luther.
Dup# unele ezit#ri, el îndr#zne?te s# se opun# împ#ratului ?i imperi-
ului, papei ?i bisericii ?i s# protesteze împotriva hot#rârilor consilii-
lor ?i a întregii tradi%ii. El persist# în credin%a sa proprie, dobândit#
în el însu?i: sufletul este nemijlocit al lui Dumnezeu, el n-are nevoie
de intermediari. Ecoul pe care-l treze?te arat# c# sute de mii gândesc
la fel. Numai prin Biblie ajung la propria lor convingere; apelând la
izvoarele ini%iale cuprinse în aceast# carte, ei nu mai au nevoie de
mijlocitori, de preo%i, deoarece fiecare cite?te ?i interpreteaz# singur
Sfânta Scriptur#.
În lumea social# lic#re?te în acest timp, pentru prima dat#, ideea
drepturilor omului. Ideea unui drept uman universal a fost necunos-
cut# în Antichitate ?i în cre?tinismul timpuriu, ambele fiind adepte
ale sclavagismului. Acum fiecare om, fiecare subiect are preten%ia s#
fie respectat.
În cele 12 articole ale %#ranilor (1525), %#ranii cer nu numai: Co-
munitatea alege ?i demite preotul dac# nu predic# sus ?i tare Evan-
ghelia, ci, mai ales, nu mai vor s# fie iobagi, deoarece Hristos ?i-a
v#rsat sângele s#u pre%ios ?i a mântuit pe ultimul dintre %#rani ca ?i
pe nobil. Gândirii ierarhice, care concepe ?i organizeaz# societatea
“de sus”, i se opune tendin%a “de jos”, impulsul autodetermin#rii
societ#%ii prin libertate ?i egalitate.
c) Din exterior spre interior. Spiritualitatea nou# duce spre o cerce-
tare nou#. Nu mai vrei s# prive?ti cele cunoscute ?i s# cercetezi cele
necunoscute din punctul t#u de vedere. Vrei s# p#trunzi în profun-
zime, s# ajungi în spatele fenomenelor. Asta e posibil numai prin
experien%a anterioar# a mor%ii. Lumea aparent# este caduc#, cartea
naturii nu mai este în primul rând opera minunat# a lui Dumnezeu,
în care se poate citi, a c#rei revela%ie trebuie primit#. Nu, aceast#
lume este a mor%ii. Lumea moart# poate fi cercetat#, se poate auto-

45
psia, cu ea se pot face experimente. Dup# ce, în Rena?tere, Leonardo
da Vinci ?i al%ii au început lucr#ri anatomice, Andreas Vesalius edi-
teaz# în 1543 prima mare lucrare anatomic# “De humani corporis
fabrica”. În 1618 William Harvey descoper# dubla circula%ie a sân-
gelui ?i, în 1628, aceast# descoperire se public# în lucrarea “De
motu cordis et sanguinis".
Caracteristic pentru aceast# cercetare este c# încearc# întâi s# p#-
trund# aparen%a senzorial# ?i apoi s# reconstruiasc#, prin gândire,
ceea ce a fost disecat. Noua astronomie procedeaz# analog. Întâi
Copernic emite teoria aparent contradictorie c# P#mântul ?i planete-
le se învârtesc în jurul Soarelui (De revolutionibus orbium
coelestium, 1543), pe urm# Kepler, în a sa “Astronomia nova”,1609,
corecteaz# aceast# ipotez#, descriind mai exact traiectoriile planete-
lor în jurul Soarelui ca fiind elipse ?i formuleaz# matematic legile
mi?c#rii; în sfâr?it, Newton arat#, în a sa “Philosophiae naturalis
principia mathematica” (1687) arat# construc%ia mecanico-material#
?i dinamica mi?c#rilor prin legea iner%iei, for%ei, impulsului ?i gravi-
ta%iei. Vechea imagine exterioar# a lumii va fi distrus#, precum cor-
pul, prin sec%ionare, ?i se reface prin gândire. Deosebit de clar# ?i
evident# este aceast# construc%ie nou#, dac# – precum e cazul la
Kepler ?i Newton – se face prin construc%ii clasice, urmând legi ma-
tematice: sufletul creeaz# prin activitate proprie o imagine nou# a
cosmosului. În aceast# gândire, care construie?te din concepte pure
natura din nou, omul se tr#ie?te pe sine drept creatorul gândurilor
sale.
De aceea, nu întâmpl#tor, în acest secol al lui Kepler ?i al lui
Newton tr#ie?te un Rene Descartes. i Descartes a fost matematici-
an ?i cercet#tor al naturii, creator al geometriei analitice, care de-
scrie lumea matematic pornind de la un punct; el a descris
matematic mi?c#rile. În aceast# construire ra%ional#, pe care o reali-
z# singur ?i pe care nu o prime?te din exterior ?i nici prin tradi%ie,
tr#ie?te “eul” con?tient ?i astfel Descartes ajunge la afirma%ia: “E
vorba de gândire, ce nu poate fi desp#r%it# de mine. Eu sunt, eu
exist, asta e sigur. Dar cât timp? Numai atâta timp cât gândesc”.
Con?tien%a de sine a “eului” se percepe astfel prin construirea con-

46
?tient#, ra%ional#, a lumii; a unei lumi care, dup# Descartes, este o
lume a spa%iului exterior (res extensa), o lume mecanic#, moart#.
În aceste evenimente se cunoa?te prima apari%ie a sufletului
con?tien%ei. Desp#r%indu-se de natura vie, lui i se opune ?i o percepe
ca fiind “moart#”, numai mecanic#. De aceast# lume “moart#” se
distan%eaz# propria sa intimitate. Aceast# intimitate este, în forma ei
cea mai bun#, activitate pur# de gândire, o construc%ie matematic#,
n#scut# nu din imitarea ?i reprezentarea naturii exterioare, ci numai
din activitatea interioar# a sufletului.
În via%a social# apar acum forme derivate ale acestei con?tien%e
de sine. Absolutismul, privit politic, este o încercare de a construi
via%a statului a?a cum s-a construit lumea în fizic#. Regele apare în
acest sistem ca “eul” absolut, care, din propria sa voin%#, construie?-
te lumea din nou: regele construie?te str#zi, canale ?i manufacturi,
organizeaz# comer%ul exterior, înfiin%eaz# o armat# permanent#, uni-
formizat# ?i, înainte de toate, creeaz# un aparat func%ion#resc, de-
pendent ?i dirijat doar de el. Conform acestei idei, se respinge orice
alt# putere; pe ruinele puterii ducilor, a distrugerii autonomiei ora?e-
lor hughenote, se ridic# absolutismul, care, chiar în arhitectura str#-
zilor de la Versailles – care toate duc spre centrul palatului regal –
simbolizeaz# domnia unui singur “eu”. Faptul c# în realitatea social#
acest principiu al absolutismului avea limitele sale ?i nu a func%io-
nat, e evident.
În Anglia a e?uat încercarea regelui de a introduce sistemul fran-
cez, iar contra unui singur “eu” s-au opus multele “euri”, fiecare
cerând dup# principiul: “my home is my castle”, propriile sale liber-
t#%i, un spa%iu l#untric propriu. În Germania, perioada respectiv# e
caracterizat# de r#zboiul de treizeci de ani ?i de urm#rile sale. Se
recunoa?te în aceasta criza unei voin%e care cere autonomie, îns#
c#reia îi lipse?te înc# propriul con%inut orientativ, care poate condu-
ce la noi forme sociale.
d) O nou profunzime &i o nou abstrac ie. C#utarea, o dat# începu-
t#, a noilor forme sociale, n-a r#mas numai la îndemâna câtorva per-
soane. Secolul al optsprezecelea, pe lâng# critica formelor sociale
vechi ?i existente – care merge mân# în mân# cu o critic# tot mai
radical# a tradi%iilor religioase, cunoa?te o construire a ideilor, cu-

47
prinzând largi p#turi ale popula%iei, vizând statul nou, ce trebuie
creat. Doi cuget#tori se remarc#: Montesquieu ?i Rousseau. În timp
ce Montesquieu, în interesul libert#%ii, concepe o imagine de repre-
zentare a noului stat ?i ajunge la ideea separa%iei puterilor în stat,
Rousseau procedeaz# radical. În “Contract social”, pe baza princi-
piului egalit#%ii tuturor oamenilor, construie?te o nou# comunitate.
Aceast# construc%ie se bazeaz# pe axiome ?i urmeaz#, f#r# s#-?i dea
seama, schema de gândire a ?tiin%elor naturii din timpul lui
Rousseau. În Revolu%ia francez# îns# e?ueaz# încercarea de a con-
strui, pe baza concep%iei lui Rousseau, o ordine social# nou#; teroa-
rea sângeroas# a lui Robespierre ?i a adep%ilor s#i se termin#, în
final, cu domnia lui Napoleon. Propunerile lui Montesquieu, mai
mult schi%ate decât vizând m#suri practice, care au devenit în S.U.A.
baza constitu%iei care e ?i azi în vigoare – bineîn%eles cu unele adau-
suri – au ar#tat cum se poate realiza ceva în sens social. Perioada
care a urmat a ar#tat clar, mai ales prin gre?elile care s-au ivit pe
parcurs – chiar ?i în SUA – c# sarcina de a forma o comunitate a
celor liberi ?i egali între ei, pe o baz# fr#%easc#, nu s-a realizat înc#.
În epoca în care revolu%ia francez# a încercat s# schimbe funda-
mental societatea, s# desfiin%eze vechi leg#turi de domina%ie ?i s#
creeze rela%ii noi, ?tiin%ele naturii au p#truns mai adânc în natur#, au
început s# desfac#, s# despart# ?i s# creeze leg#turi noi. Lumea nu se
mai mul%umea s# reconstruiasc# prin matematic# mi?c#rile unor cor-
puri: prin experien%e, se puteau analiza substan%e ?i se puteau crea
sinteze noi. Începuse epoca chimiei. În 1766, Cavendish a descoperit
hidrogenul; în 1771 ?i 1774, Scheele ?i Priesley descoper# oxigenul,
iar în 1772 Rutherford descoper# azotul; în curând se descoper# na-
tura adev#rat# a arderii. Poarta spre analiza ?i sinteza chimic# se
deschisese. Un alt ?ir de descoperiri a p#truns ?i mai mult în miezul
naturii. Electricitatea era treptat descoperit# iar filosofilor romantici
ea li s-a p#rut principiul fundamental al lumii. Când, în 1831,
Michael Faraday a reu?it s# creeze curen%i electrici prin varia%ia
câmpului magnetic ?i a descoperit accesul la for%a natural#, ascuns#
pân# atunci, ?i care nu putea fi câtu?i de pu%in perceput# direct de
sim%uri, ea a putut fi produs# dup# voie de c#tre om ?i putea avea
utiliz#ri multiple. Toate energiile cunoscute pân# atunci – vântul ?i

48
apa, focul ?i c#rbunele – erau oarecum de natur# concret#, erau vizi-
bile în natur#. În electricitate se crease o energie care nu era concre-
t#. A?a cum se constatase, ea putea fi transportat# prin sârme în
locuri îndep#rtate, se putea transforma în c#ldur# ?i în frig, în mi?ca-
re ?i lumin#, putea provoca ac%iuni chimice ?i putea transporta in-
forma%ii – oare aceast# electricitate nu era cheia universal# a naturii,
cea mai des#vâr?it# abstrac%ie cu putin%# dintre toate fenomenele
naturii?
Concomitent cu acest progres al cunoa?terii naturii progresase ?i
cercetarea spiritului uman prin intermediul principiului “eu cuget”,
descoperit de Descartes. Plecând de la Kant, Fichte, Schelling ?i
Hegel ajunseser# la por%ile “eului” pur. Ei descoperiser# c# “eul” se
na?te prin propria sa activitate, c# formeaz# din interior for%a gândi-
rii. Novalis nota în acei ani: “Fichte a predat folosirea activ# a orga-
nului gândirii ?i l-a descoperit. Oare Fichte a descoperit legile
folosirii active a organelor în general?” ?i în alte parte: “Folosirea
activ# a organelor nu este altceva decât o gândire magic#, generatoa-
re de minuni – sau folosirea arbitrar# a lumii corpurilor – c#ci voin%a
nu este altceva decât o posibilitate magic# ?i puternic# de a gândi.”
În timp ce în natur# se descoperea energia a tot schimb#toare,
electricitatea, ?i se credea c# se posed# cheia universal# pentru a
domina ?i a cerceta natura, prin îndep#rtarea de toate energiile con-
crete, în dezvoltarea filosofic# se ajunsese la un punct unde “eul”,
con?tient de sine, voia s# evolueze de la gândirea contemplativ#,
activ#, a construc%iei matematice a naturii, atât pân# la în%elegerea
viului cât ?i pân# la crearea organismului social. Aceast# tendin%# se
observ# la Goethe, Lamarck, mai târziu la Darwin ?i Haeckel: tema-
tica cercet#rii lor este viul. Sociologia incipient# ?i ?tiin%a istoriei
prezint# o tendin%# asem#n#toare: se vrea de acum o cercetare real#
a societ#%ii ?i istoriei, pentru a le dezvolta. În cunoa?terea naturii ?i
în cunoa?terea de sine se ajunsese la un punct în care avangarda
omenirii se eliberase de leg#turile naturale ?i tradi%ionale ?i ajunsese
la pragul libert#%ii, la pragul form#rii de sine.
e) Criza sufletului con&tien ei. O privire asupra situa%iei omenirii
europene în anii care au urmat mor%ii lui Hegel ?i descoperirii elec-
tricit#%ii ne arat# c# lumea era înc# la începutul individualiz#rii ?i

49
urm#rilor ei. Contradic%iile sociale nu ajunseser# înc# la amploarea
?i tensiunea care vor caracteriza deceniile de dup# 1870, conflictele
r#zboinice de amploare încetaser# o dat# cu sfâr?itul r#zboaielor
napoleoniene, materialismul nu cuprinsese înc# sufletele, iluminis-
mul politic progresase în Europa de vest într-atât încât respectarea
drepturilor omului precum ?i constitu%ia liberal# erau privite în mare
m#sur# ca ra%ionale. Chiar ?i na%ionalismul avea înc# în prima parte
a secolului al 19-lea o form# uman#, deoarece popoarele Europei se
sim%eau membre ale unei mari comunit#%i de popoare. Nu se luaser#
înc# decizii importante, nu existau înc# probleme greu de rezolvat:
era a?adar o situa%ie în care o ac%iune social# ra%ional# avea ?anse de
succes.
În aceast# situa%ie de mare libertate, sufletul con?tien%ei avea po-
sibilitatea s# ajung# la o form# social#, izvorât# din propria sa fiin%#,
o crea%ie demn# de el. Totodat#, o situa%ie de libertate înseamn# ?i
faptul de a nu putea crea pornind de la cele vechi. Trebuie s# devii
activ pornind din nimic, din propria-%i voin%#. Aici este exact punc-
tul în care imagina%ia creatoare trebuie s# activeze, în care oamenii
s# apeleze con?tient la intui%ia ce tr#ie?te în ei, pentru a proceda con-
form situa%iei.
Rudolf Steiner, într-o conferin%# din 25 octombrie 1918 – publi-
cat# în seria de conferin%e “Simptomatologie istoric#” –, a atras
aten%ia asupra caracterului decisiv al mijlocului secolului al 19-lea.
El spune c# în anul 1845 se scursese prima cincime a epocii sufletu-
lui con?tien%ei. Atunci a avut sarcina s# ajung# la o organizare socia-
l#, plecând de la ideile complet abstracte ale liberalismului, “Toate
ideile care tr#iau atunci, care voiau s# p#trund# în dezvoltarea istori-
c# a omenirii, erau idei complet ?i intens abstracte, unele chiar cu-
vinte goale. Dar asta nu d#una la nimic, deoarece în era sufletului
con?tien%ei trebuia s# treci prin abstractizare. Ideile c#l#uzitoare ale
omenirii trebuiau cuprinse o dat# în aceast# abstractizare”. Steiner
arat# mai departe c# în cei 33 ani, de la 1845 pân# la 1878, burghe-
zia ar fi avut timp s# realizeze politic ?i istoric ideile liberale. O pri-
vire în istorie ne arat# c#, într-adev#r, burghezia a început în anii
1847, 1848, 1849 s# realizeze ideile liberale, c# la început burghezia
?i, mai recent, proletariatul, au conlucrat în lupta pentru constitu%ie,

50
justi%ie ?i libertate. În Anglia, exponentul acestor idei este mi?carea
“chartist#”, apoi to%i acei care au lucrat la rezolvarea problemei ir-
landeze. În Germania, str#daniile culmineaz# în “mi?carea Bisericii
lui Pavel”, în Italia, în personalit#%i cum ar fi Mazzini ?i Garibaldi.
În 1850 s-au atins unele %eluri: s-au introdus constitu%ii, s-au ales
reprezentan%i ai poporului, s-a impus în mare statul de drept ?i liber-
tatea presei. i totu?i istoriografia afirm#, pe bun# dreptate, c# revo-
lu%iile de la 1848 au e?uat. În aceast# apreciere e ceva ciudat, c#ci se
constat# c# dup# 1850 liberalismul a progresat în Europa de vest ?i
central#: de pild#, în 1871 în Germania s-a introdus votul universal
?i secret, iar în Marea Britanie, practic, în 1884, libertatea presei
devenise ceva obi?nuit, muncitorimea c#p#ta din ce în ce mai multe
drepturi, siguran%a social# crescuse. Totu?i aceast# evolu%ie nu este
decisiv#. Întâi e?uarea revolu%iei se vede cu privire la persoanele
care au preluat puterea: Napoleon III, Schwarzenberg, Bismarck. În
al doilea rând se constat# c# cercuri largi ale burgheziei se dezinte-
reseaz# de politic# ?i se ocup# de comer% ?i industrie. Se p#streaz#
mai ales anumi%i factori de putere, de exemplu armata prusac# sub
comanda direct# a împ#ratului; pozi%ia marilor agrarieni nobili din
r#s#rit era nezdruncinat#, crescuse puterea industriei. Spiritual, oa-
menii se orienteaz# tot mai mult spre materialism sau c#tre o ?tiin%#
a naturii orientat# materialist. Spiritele conduc#toare nu se mai nu-
mesc acum Fichte, Schelling ?i Hegel, ci Darwin, Haeckel,
Helmholtz, Bunsen, Virchow, Kirchhoff, Lyell, Th. Huxley,
Foucault, Kekule ?i Marx. Nu vrem ?i nici nu putem nega acum fap-
tul c# aceast# ?tiin%# a naturii din a doua jum#tate a secolului al 19-
lea, prin bog#%ia con%inutului ?i exactitatea cercet#rilor, reprezint#
un progres însemnat fa%# de filosofia speculativ# a naturii, caracte-
ristic# romantismului. Îns# ideile privitoare la realiz#rile sociale,
care provin din acest fel de gândire, se vor dovedi dezastruoase. Tot
a?a, din partea claselor sociale care p#strau în continuare conduce-
rea n-a pornit nici o ini%iativ# social# salutar#. A?a încât se poate
spune c# burghezia a ratat momentul.
Ceea ce urmeaz# sunt semne de boal#, iar unele spirite au în%eles
acest lucru, de pild# Hobson. Sub semnul imperialismului ?i al na%i-
onalismului exacerbat a început cucerirea ?i jefuirea p#mântului,

51
cursa înarm#rilor pe uscat ?i pe mare. Joseph Schumpeter caracteri-
zeaz# pe drept acest imperialism drept un atavism în care au ren#s-
cut vechile forme de comportament ale cavalerilor briganzi ?i ale
aventurierilor, în care existen%e ratate de tot felul au influen%at sau
chiar au determinat politica statelor. În lumea din afara Europei s-au
distrus orbe?te vechi forme social-economice; o %ar# cum e China a
fost împins# timp de decenii în haos, popoarelor negre ale Africii li
s-au dat, prin tehnic# ?i politic#, instrumente care le erau str#ine ?i a
c#ror folosin%# a subminat felul lor de via%#. În Europa, tensiunile
imperialiste au dus la Primul r#zboi mondial. Sfâr?itul acestui r#zboi
dezv#luie întreaga sl#biciune ?i neputin%# a conduc#torilor, care nu
au fost în stare s# creeze o pace adev#rat#. Ceea ce a urmat tratatului
de la Versailles a fost o continuare a r#zboiului, cu alte mijloace;
asta se relev# în evolu%ia politic# ce a urmat acestei p#ci.
f) Actuala treapt de dezvoltare a sufletului con&tien ei. Prin exem-
plul fizicii nucleare devine evident c# fizica tehnic# a p#truns ?i mai
adânc în lumea for%elor naturale. Îns#?i desc#tu?area unor energii
necunoscute pân# acum indic# spre ceea ce este deosebit în tehnica
nuclear#. Se mai vede îns# ?i azi c# omenirea nu e în stare s# mane-
vreze sigur ?i eficient aceast# energie. Aceast# realitate foarte sim-
pl# ne îndreapt# privirea spre dezvoltarea omenirii. Se constat#
numeroase încerc#ri de a observa, de a în%elege omul ?i sufletul s#u.
De la behaviorism pân# la diversele metode ale psihanalizei, pân# la
practicile orientale de medita%ie, se vrea dirijarea sufletului sau p#-
trunderea în profunzimile acestuia. F#r# a judeca în am#nunt rezul-
tatele foarte diferite ale acestor încerc#ri, trebuie totu?i precizat c#
toate acestea n-au generat pân# acum o crea%ie social# benefic#.
Aceasta, pe de o parte, din cauz# con%inutului acestor tehnici. Dac#
se interpreteaz# comportamentul uman, de exemplu, prin ipoteza
frustr#rii ?i agresiunii, în chiar aceast# ipotez#, în felul ei de a privi
comportamentul uman, exist# un element care, social, este destruc-
tiv. Pe de alt# parte, se vede c# în aceste practici nu exist# nici un
progres în autost#pânirea sufletului, fiindc# p#trunderea în profun-
zimea sufletului se face sub conducerea unui psihiatru sau unui gu-
ru. A?a încât autocontrolul, autorealizarea ?i autocunoa?terea sunt în
general nedezvoltate.

52
 Exist# o contradic%ie între vastele posibilit#%i de a interveni în na-
tur# ?i dezvoltarea interioar# a umanit#%ii. Autocunoa?terea uman#,
capacitatea de în%elegere între oameni ?i autoeduca%ia uman# n-au
%inut pas cu accentuarea exercit#rii puterii, cu desc#tu?area energii-
lor naturale ?i cu interven%ia de dirijare a fenomenelor naturale. Nu
este numai o problem# teoretic# sau etic#, deoarece întreaga com-
portare fa%# de natur# sau fa%# de ceilal%i oameni este determinat# în
final de oameni, de cuno?tin%ele, opiniile ?i atitudinile lor. Urm#rile
lipsei cuno?tin%elor ?i a atitudinilor nepotrivite ne întâmpin#, a?adar,
venind din afar#. Ar exista o posibilitate de autocorectare, prilej de
noi cuno?tin%e, dac# am în%elege c# ceea ce ne întâmpin# din exterior
este urmarea ac%iunii ?i gândirii noastre proprii.
Pân# acum comportarea, în %#rile complet industrializate, în lu-
me, era totu?i aceea de a ignora urm#rile propriilor ac%iuni, amânând
rezolvarea pentru viitor. A?a ceva este posibil f#când datorii, con-
sumând rapid proviziile naturale ale p#mântului, l#sând viitorului
problema polu#rii m#rilor ?i a de?eurilor atomice. Mai departe, pro-
bleme ca cele ce se ivesc în “lumea a treia” – prin t#ierea p#durilor
tropicale, prin eroziune ?i foame –, se iau la cuno?tin%# numai super-
ficial. În final se neag# faptul c# problematica drogurilor, c# nelini?-
tea tineretului au o leg#tur# cu propriul fel de via%#. Aceast#
atitudine va ajunge în viitorii ani ?i decenii la o limit#.
Din p#cate nu e nicidecum de la sine în%eles s# înve%i din dificul-
t#%i ?i din catastrofe, ?i anume nu totdeauna înve%i ce trebuie din cele
ce %i se întâmpl#. De aceea are mare importan%# s#-%i dirijezi înc# de
acum gândirea într-un sens anumit. Sufletul con?tien%ei poate s#
treac# peste acel mod de gândire care pune gândurile într-un fel
ra%ional în serviciul propriilor interese ?i încearc# s# %in# departe tot
ce e nepl#cut – atât l#untric cât ?i în exterior. Sufletul con?tien%ei a
ajuns azi pe o treapt# pe care poate s# în%eleag# tot ce-i vine din lu-
me, se poate orienta prin experien%e, poate s# gândeasc# prin experi-
en%e, poate s# perceap# în lume urm#rile propriilor fapte.
În domeniul social, asta înseamn#, de pild#, c# înve%i s# te gân-
de?ti ?i la ceilal%i oameni, s#-i în%elegi cu adev#rat – în loc s#-i ex-
plici în mod psihologic. În leg#tur# cu natura, se spune c# se g#sesc
modalit#%i de a o îngriji; s# accep%i condi%iile ei, în loc s-o exploa-

53
tezi. Acest fel de a gândi este o extindere a con?tien%ei pe m#sura
vremurilor ?i o inversare a voin%ei. Pân# acum oamenii, noi to%i, ne-
am gândit pornind de la noi, am v#zut în primul rând numai dreptu-
rile ?i preten%iile noastre, ne-am gândit la ce ne folose?te ?i la ce ne
d#uneaz# ?i, în conformitate cu asta, ne-am format ra%ionamentele
noastre ?i o anumit# tehnic#. Dac# se persevereaz#, în ciuda tuturor
rafinamentelor care se pot imagina pentru a amâna rezolvarea pro-
blemelor, aceast# gândire ?i aceast# activitate duce la catastrofe.
Lumea e prea dens populat#, posibilit#%ile de a face r#u sunt a?a de
mari încât comportamentul ra%ional – egoist duce singur la pieire.
Con?tien%a îns#, care formeaz# gânduri ?i judec#%i pornind de la ex-
perien%#, ?i care se orienteaz# cu ajutorul experien%ei, pretinde o în-
%elegere a naturii ?i a vie%ii sociale. Aceast# în%elegere ?i observa%ie
presupune acea sensibilitate pe care pân# acum o aveam numai pen-
tru noi. De îndat# descoperi c#, om fiind, nu e?ti desp#r%it de lume,
c# tr#ie?ti cu adev#rat în ea, c# o po%i sim%i; trezirea propriei
con?tien%e devine o necesitate: omul devine organul prin care lumea
începe s# se exprime .

54
Indica%ii pentru metoda pred#rii istoriei

Bazele esen%iale ale pred#rii istoriei în ?colile Waldorf sunt po-

vestirea istoric# ?i prezentarea ei de c#tre profesor ?i conversa%ia la
or#.
Ceea ce pare natural, adic# povestirea istoriei, are nevoie azi de
justificare, deoarece în ?colile obi?nuite domin# metodele surselor ?i
a lucrului în grup. Obiec%iile la predarea istoriei prin povestirea ?i
prezentarea faptelor afirm# c# elevii, ascultând, sunt condamna%i la
pasivitate ?i c#, prin predarea frontal#, care centreaz# aten%ia asupra
profesorului, se practic# o form# social# nedorit#.
Chiar dac#, în principiu, nu suntem împotriva prelucr#rii surselor
istorice – mai ales în clasele superioare –, din diferite motive, trebu-
ie s# respingem aceste obiec%ii. Istoricul ?tie c# fiecare surs#, fiecare
document sunt valabile numai în contextul lor. Numai când cuno?ti
tot contextul po%i g#si locul ?i importan%a lui. Dac#, de exemplu,
cite?ti corect celebrul “dictatus papae” al papei Grigore al VII-lea,
un document într-adev#r foarte important, trebuie s# fii informat nu
numai despre momentul istoric din Germania, Italia ?i Bizan%, nu
numai despre mi?carea de Reform# religioas#, ci ?i despre dreptul
religios ?i despre istoria Bisericii ?i despre leg#tura acestui docu-
ment cu ac%iunile lui Grigore al VII-lea. Numai profesorul are aceste
cuno?tin%e, numai pe baza acestor cuno?tin%e sursa poate fi interpre-
tat# bine. Asta înseamn#: profesorul trebuie s# explice contextul
sursei, leg#tura în orice caz, chiar dac# a preg#tit aceast# problem#
prin tratarea altor surse. Se pune atunci întrebarea: nu este mai cin-
stit s# arate aceast# leg#tur# chiar de la început ?i s# povesteasc# ?i
s# introduc# sursa numai ca o ilustrare pentru atitudinea lui Grigore?
În orice caz, sursa trebuie aleas# fie de profesor, fie de autorul ma-
nualului, de cei care ?tiu ce vor s# dovedeasc# ?i s# ilustreze cu
aceast# surs#. A?a c#, în realitate, înv#%#mântul r#mâne “centrat pe
profesor” iar întreb#rile pe care elevul le pune în leg#tur# cu sursa îi
sunt precise (cum se poate vedea din manualele respective). Prin
aceasta, activitatea elevilor devine o activitate trucat#. Cercetarea

55
istoric# a procedat totdeauna a?a: pleac# de la povestirea contextelor
generale între fapte ?i î?i verific# faptele cu ajutorul surselor. F#r#
cunoa?terea anterioar# a întregului nu se pot pune întreb#ri referitoa-
re la documente, tablouri ?i obiecte de art#. Acest procedeu este va-
labil ?i pentru înv#%#mântul care vrea s# incite elevul s# pun#
întreb#ri proprii. În al doilea rând, trebuie %inut seama de faptul c# o
predare care se bazeaz# pe documente cere foarte mult timp. Dac#
sursa nu este complet banal#, de multe ori se ajunge la un rezultat
simplu de abia dup# multe discu%ii dificile, cu o mare risip# de in-
terpret#ri preten%ioase ?i prin care se elimin# tot felul de neîn%ele-
geri. Nu e mai uman s# poveste?ti chestiunea pur ?i simplu? C#r%ile
de istorie corespunz#toare arat# c# nu se poate evita povestirea, in-
troducând ?i reprezentarea actual# a situa%iilor printre sursele pro-
priu-zise.
În al treilea rând, dac# ne concentr#m numai asupra surselor, do-
bândim o imagine compus# din numeroase piese de mozaic, îns# e
neglijat# privirea general# asupra întregului, deoarece acum sursele
sunt %elul principal al pred#rii iar aten%ia se îndreapt# asupra lor.
Multele am#nunte se uit# repede, fiindc# memoria re%ine individua-
lul numai prin prisma totalului, a unit#%ii de sens. În al patrulea rând,
trebuie întotdeauna s# ?tim c# sursa este sugestiv# pentru elev. Isto-
ricul de meserie ?tie c# sursele, chiar dac# n-au scopuri propagandis-
tice, sunt legate de loc, pot avea anumite scopuri sau pot fi
partizane. Dac# el vrea s# transmit# elevilor acest adev#r ?i nu folo-
se?te sursele numai pentru a dovedi faptele – ceea ce se întâmpl#
destul de des -, ar trebui s# piard# ?i mai mult timp ?i s# numeasc#,
pe lâng# fiecare surs#, dou# pân# la trei alte surse. În timp, nu s-ar
mai încadra în orar ?i ar transforma clasa într-un curs practic univer-
sitar de istorie. Scopul ?colii îns# nu este de a introduce elevul în
meseria ?tiin%elor istorice, ci de a-l face s# aib# reprezent#ri ?i idei
despre marile dezvolt#ri ?i contexte ale istoriei omenirii. De ele are
nevoie mai târziu în via%# ?i de ele are nevoie ?i dac# studiaz# isto-
ria.
S# ne ocup#m acum de metoda povestirii ?i a reprezent#rii istori-
ce: trebuie spus c# este o art# dificil#. Fiind profesor, trebuie s# te
gânde?ti bine la dou# lucruri: în primul rând la sarcina – mai ales în

56
primii opt ani de ?coal# – de a dezvolta memoria ?i fantezia. Memo-
ria ?i fantezia sunt incitate de imagini cu tâlc. Imaginile cu sens tre-
buie s# fie, pe de o parte, concret-sensibile ?i, pe de alta, s# atrag#
privirea asupra lucrurilor importante, interesante ?i impresionante: o
figur# uman# ?i faptele ei trebuie descrise în a?a fel încât figura s#
se vad# concret în spa%iu, s# aib# culoare ?i form#, s# se întrevad#
caracterul ?i inten%iile. Transparen%a concret# constituie imaginea
activ# pedagogic, care treze?te interesul.
În al doilea rând, profesorul trebuie s# ?tie mereu c# elevilor le
lipse?te viziunea trecutului: ea trebuie creat# prin povestiri pentru
elevi. Pentru a rezolva aceast# problem#, profesorul trebuie s# înve%e
s# povesteasc#. În mod curent, omul de ast#zi gânde?te mult prea
abstract pentru a putea povesti cu adev#rat. El mai este ?i prea cu-
prins de judec#%ile ?i p#rerile sale subiective: el nu vrea s# poves-
teasc#, ci s# transmit# p#reri ?i opinii, judec#%i morale.
Se poate observa prea bine acest lucru ascultând limbajul unui
om neexersat. Dac# se descriu calit#%ile unui om, se folosesc mereu
cuvintele “bun” ?i “r#u”, “de?tept” ?i “prost”, “d#un#tor” ?i “folosi-
tor”. Acestea nu sunt descrieri ci sentin%e care plictisesc elevii ?i,
prin care, ori nu-?i imagineaz# nimic, ori î?i imagineaz# totul. La fel
este ?i cu abstractizarea reprezent#rilor. Adultul spune: “Dup# ce a
f#cut toate preg#tirile pentru c#l#torie, Columb a plecat”. Poate î?i
imagineaz# ceva la cuvântul “preg#tiri”, elevii îns# nu-?i pot imagi-
na nimic, poate se gândesc c# ?i-a f#cut geamantanele. Limba e plin#
de asemenea cuvinte abstracte: “Cu mari eforturi Alexandru a str#-
b#tut pustiul”, “prin discursuri iscusite Cesar a convins legiunile
sale s# reziste”, “capitali?tii exploatau prin toate mijloacele popoare-
le coloniale oprimate”. Pentru a combate acest limbaj al abstrac%ii-
lor, judec#%ilor ?i prejudec#%ilor în practica sa, profesorul trebuie s#-
?i pun# întrebarea dac# el însu?i î?i poate imagina corect preg#tirile
lui Columb: cum ar#tau butoaiele în care se p#stra apa pentru drum?
Cum se proceda pentru a evita alterarea apei? Cum era adus# la
bord? Cum se proteja pâinea uscat# ca s# nu muceg#iasc#? Cum se
conserva carnea? De ce lucruri mai avea nevoie? Ce daruri se luau
pentru oamenii de dincolo de mare? Cum ar#ta caravela cu care a
plecat Columb? Cum ar#tau înc#perile unde tr#iau marinarii? Cât de

57
înalte erau catargele? Ce înseamn#: caravela era lung# de 30 m? i
urm#toarea întrebare: cum se transmit elevilor aceste fapte, ca po-
vestire, ?i nu numai ca o simpl# enumerare?
Dac# profesorul î?i pune astfel de întreb#ri ?i caut# s# câ?tige cu-
no?tin%e obiective asupra proceselor reale, el î?i educ# propria repre-
zentare ?i imagina%ie prin intermediul con%inuturilor lumii. El
observ# c# realit#%ile sunt mai diverse ?i mai interesante decât vor-
bele conven%ionale. Observ# c# pentru predarea istoriei e nevoie de
o reprezentare foarte cuprinz#toare. Dac# urm#re?ti s#-l faci pe elev
s# vad# cum Alexandru m#r?#luie?te nu numai pe harta Asiei Mici,
trebuie s#-%i imaginezi drumurile: trebuie s# vezi ?i s# descrii peisa-
jul între Tir ?i Tigru, între Babilon ?i Persepolis, intrarea solda%ilor
macedoneni în Babilon. Exist# aici un mijloc pentru a-l ajuta pe pro-
fesor s#-?i educe propria putere de reprezentare. i anume: în orice
caz este mai bine ?i mai u?or s#-%i imaginezi ceva concret ?i indivi-
dual decât ceva general. M#n#stirea, ora?ul medieval sau cetatea
sunt scheme. Din contr#, Maulbronn sau Bamberg sunt individuali-
t#%i care pot fi studiate într-o anumit# epoc# a istoriei lor, cu anumi%i
oameni pe care chiar îi po%i vizita, îi po%i studia ?i, cu care toate
schimb#rile survenite din Evul Mediu ?i pân# acum, î%i po%i evoca
situa%ia local#. Dac# în timpul c#l#toriilor de vacan%# dobânde?ti, în
acest sens, viziuni interioare, po%i deveni capabil, pornind de la ele,
s# reprezin%i ?i s# descrii. Alta e situa%ia când este vorba de persona-
lit#%i istorice, dar ?i aici exist# ceva ce ne poate ajuta: descrierile
istorice bune ?i romanele ne ajut# în multe cazuri s# dobândim vizi-
uni atât de saturate de real încât s# vedem chiar, l#untric, personaje-
le .
Asimilarea cuno?tin%elor ?i a reprezent#rilor este preten%ioas# ?i
trebuie preg#tit# din timp. Profesorul trebuie nu numai s# aib# intui-
%ii geografice, biografice, ci ?i reprezent#ri ale religiozit#%ii medie-
vale, ale formelor timpurii ale meseriilor ?i ale agriculturii; pentru
reprezentarea timpurilor moderne, el are nevoie de cuno?tin%e tehno-
logice – niciodat# nu r#mâne în cadrul restrâns al materiei uzuale a
istoriei. Este istovitor, îns# economic pentru predare: anumite p#r%i
ale geografiei ?i ale tehnologiei pot fi înglobate ?i preg#tite în cadrul
pred#rii istoriei.

58
 Dar pentru ca profesorul s# nu se epuizeze sub povara preg#tiri-
lor, el poate proceda exemplificând, adic# s# abordeze exemple cen-
trale. Nu trebuie s# vorbeasc# despre toat# istoria greac#, de la A la
Z. Dac# elevii din ciclul primar nu înva%# despre Pisistrate sau de-
spre r#zboiul peloponeziac, nu-i nici o nenorocire, dac#, în schimb,
prin intermediul r#zboaielor cu per?ii ?i prin figura lui Temistocle,
ei v#d contrastul între cultura greac# ?i persan# ?i înva%# ceva despre
democra%ia atic#, despre via%a Atenei, despre teatrul grec ?i câte ce-
va despre geografia M#rii Egee. Reprezent#rile precise ?i figurative
se întip#resc u?or. În acest sens ?i istoria roman# se poate reduce la
câteva figuri caracteristice, tratarea migra%iei popoarelor se poate
face prin exemplul Go%ilor, prima parte a Evului mediu se poate re-
prezenta prin epoca ?i figura lui Carol cel Mare. La istoria modern#
timpurie se poate vorbi despre opera lui Gutenberg, care arat# nu
numai faptul c# la tip#rit particip# diverse inven%ii (aparatul manual
de turnat, litere, cerneala tipografic#, presa de tipar etc.), nu numai
un excurs despre fabricarea hârtiei, ci ?i prezentarea ora?elor Mainz
?i Strassburg, cu lumea meseria?ilor ?i cu comer%ul, toate oglindite
în aceast# inven%ie ?i în urm#rilor ei. Într-un fel asem#n#tor, prin
via%a lui Edison, se pot trata tehnica inven%iilor, însemn#tatea elec-
tricit#%ii, dar ?i capitalismul modern american. Dac# profesorul are
imagini sistematice ale realit#%ii multiple ?i complexe, atunci poate
descrie prin exemple, prin personalit#%i bine selec%ionate, o întreag#
epoc#: într-o pic#tur# se oglinde?te întreaga lume.
Pentru elevi, aceste reprezent#ri precise ?i ample sunt interesante.
Ele stimuleaz# aten%ia altfel decât relat#rile ?i vorbele generale sau
moralizatoare, de care elevul s-a s#turat. Este o gre?eal# s# se cread#
c# elevul e pasiv în timp ce ascult#. Este un efort deosebit ca, prin
fantezie, s# transformi în reprezent#ri o povestire auzit#. Cât de in-
tens pot fi impresiona%i elevii de reprezent#rile lor, am v#zut în clasa
a V-a, descriind am#nun%it o scen#: doi b#ie%i din ultima banc# s-au
ridicat de pe scaune ?i s-au urcat pe b#nci. I-am întrebat: De ce v-a%i
urcat? R#spunsul: ca s# vedem mai bine. Elevii tr#iesc aidoma po-
vestirile exact reprezentate în spa%iu în mod dramatic. Reprezentarea
trebuie s# fie în a?a fel încât s#-i fac# s#-?i imagineze în spa%iu oa-
menii ?i faptele. Aici poate fi important s# devii ?i starea personaje-

59
lor: durerea pe care a sim%it-o în ochi Edison dup# ce a experimentat
?apte ore cu sârma incandescent# de nichel .
Rudolf Steiner ne sf#tuie?te ca la sfâr?itul cursului principal, du-
p# o astfel de reprezentare spa%ial# concret# ?i obositoare, s# facem
o scurt# retrospectiv# caracterizând persoanele ?i faptele, de pild# s#
facem o scurt# referin%# la vitejia sau perseveren%a unei persoane, la
lipsa de speran%# a unei situa%ii ?i astfel s# facem loc unei scurte re-
culegeri (Rudolf Steiner, Cunoa?terea omului ?i organizarea pred#-
rii, EC 301 p. 48). Cu aceasta ora se încheie. A doua, zi copiii vin la
?coal# având în minte imaginile celor tratate cu o zi înainte. Acum
se poate face o scurt# recapitulare ?i apoi se începe discu%ia cu în-
treaga clas# despre condi%ionarea ?i urm#rile faptelor. Acum se poa-
te eviden%ia îndrept#%irea sau problematica ac%iunilor. Un principiu
important: se judec# ?i se construiesc no%iuni numai dup# ce s-a luat
cuno?tin%# de fapte ?i, prin trecerea nop%ii, s-a creat o anumit# dis-
tan%are. În acest fel profesorul poate fi re%inut în judec#%ile sale: du-
p# cum ?tim din experien%#, elevii î?i dezvolt# propriile gânduri,
judec#%i ?i întreb#ri. În clas# se aud diverse opinii ?i p#reri. Asta este
bine ?i important pentru profesor. El nu numai c# observ# cât de di-
ferit gândesc elevii, ci mai vede ?i dac# nu cumva descrierea sa a dat
na?tere la neîn%elegeri: astfel, el se controleaz# singur. Nu este nici
important ca profesorul s#-?i impun# punctul s#u de vedere, ci ca
elevii s# fie incita%i s#-?i aprofundeze ?i s#-?i motiveze propriile
gânduri. Profesorul nu va spune: “asta e corect” sau: “ asta e gre?it!”
El va întreba, mai degrab#: de ce vezi asta a?a? Ce argumente ai
pentru cele spuse? i dac# o judecat# e prea eronat#, atunci cu sigu-
ran%# c# se poate a?tepta – dac# nu cumva n-a reprezentat el însu?i
foarte eronat lucrurile -, ca al%i elevi s#-?i dea seama de eroare ?i s-o
corecteze. Important este, în orice caz, ca elevii s#-?i formeze ?i s#
exprime în primul rând propriile lor idei ?i judec#%i. A?a înva%# s#
gândeasc# independent. Dac# profesorul vrea s# le sugereze alte
gânduri, în zilele urm#toare el poate s# fac# în a?a fel descrierea în-
cât elevii s# formeze alte gânduri. Prin întreb#ri, el le mai poate
atrage aten%ia ?i asupra altor aspecte.
Dac# profesorul procedeaz# în felul acesta, atunci numai aparent
este vorba de o predare frontal#, centrat# pe profesor. V#zut din

60
punct de vedere spiritual ?i al con%inutului, fiecare form# de predare
despre care se ?tie de la început ce rezultat trebuie s# dea, ?i care
este definit ca %el al înv#%#rii, este o predare centrat# ?i este o indu-
cere în eroare, dac#, cu surse selec%ionate ?i prescurtate, ca ?i cu în-
treb#ri al c#ror r#spuns e dinainte stabilit, se “organizeaz#” “propria
activitate” a elevilor ?.a.m.d. Important este s# se stimuleze gândirea
independent# a elevilor, iar elevii, din proprie ini%iativ#, s# pun#
probleme ?i s# întrebe, astfel ca profesorul s# aib# surprize la or# ?i
s# stimuleze gândirea elevilor, ajutându-i s#-?i dezvolte gândurile ?i
s# ?i le clarifice în discu%ii purtate în clas#. A?a apare adev#rata ?i
libera activitate a elevilor acolo unde nu este aparen%#, ci realitate.
Procurarea, selectarea ?i organizarea tradi%iei, reprezentarea, sunt,
conform acestei concep%ii, sarcina profesorului, ceea ce nu exclude
ca, la o lucrare comun# de proiectare, ?i elevii s# poat# participa la
c#utarea, selec%ionarea ?i punerea în valoare a tradi%iei. Hot#râtor
este ca elevul, pe baza con%inutului predat de profesor, s# înve%e s#
întrebe, s# gândeasc# ?i s# formuleze singur. Atunci predarea, împo-
triva aparen%ei, nu este “centrat# pe profesor”, ci orientat# dup#
elevi.

61
În%elegerea istoriei ?i vârstele elevilor •

Copilul, la vârsta pre?colar#, ascult# cu bucurie ?i mare aten%ie

mereu aceea?i poveste, care pentru el este fals#, dac# nu e povestit#
cu exact acelea?i cuvinte ca atunci când a auzit-o prima dat#. Copi-
lul se bucur# de anumite cuvinte ?i expresii, pe care poate înc# nici
nu le în%elege intelectual, în a c#ror form# ?i ritm aude ceva esen%ial.
Dup# împlinirea a 6 sau de 7 ani, cre?te interesul pentru o poveste
nou . Se asimileaz# imagini noi. Copilul a?teapt# ca personajele
povestirii s# arate, prin înf#%i?area lor, ce sunt ele l#untric, ?i în si-
nea lui, el ?tie cum se termin# povestea – îns# urm#re?te cu sufletul
la gur# cum binele ?i în%elepciunea înving toate greut#%ile. În al 9-lea
an de via%#, copilul are o nou# cerin%#: pove?tile s# fie “adev#rate”.
El întreab# dac# povestea este “adev#rat#”. Aceast# întrebare arat#
c# acum copilul face deosebiri; se a?eaz# în fa%a adultului ?i întreb#:
De unde provine ceea ce spui? Aceast# atitudine a copilului se leag#
de o posibilitate nou# de a tr#i adul%ii ?i chipurile lumii. Într-un fel
mai con?tient, începe s# deosebeasc# oamenii, comportarea, gesturi-
le lor devin importante pentru el. Cine î?i aduce aminte de aceast#
vârst# dintre 9 ?i 10 ani, va observa c#-?i aminte?te de figuri care
sunt în acela?i timp ?i caractere. Ne aducem aminte de anumite tr#-
s#turi sau calit#%i care pe atunci, copii fiind, ni s-au p#rut importan-
te. Acest fel de percep%ie copil#reasc# ne ofer# posibilitatea de a
spune pove?ti din istorie. Aceste pove?ti, centrate în jurul unor fi-
guri sau evenimente, nu se refer# înc# la contexte istorice, la urm#ri
importante sau influen%e culturale. Astfel de teme se în%eleg bine în
mod l#untric de abia la 12 ani, când începe s# se trezeasc# sim%ul
pentru rela%iile cauzale. Cum se poate organiza predarea istoriei în
clasa a 5-a ?i a 6-a pentru a capta interesul copiilor de 10 ?i 11 ani?

•
P#rerile lui Rudolf Steiner despre aceast# problem# se g#sesc în „Lista observa%ii-
lor lui Rudolf Steiner cu privire la predarea istoriei” de Erich Gabert. Manuscris
tip#rit, Stuttgart 1969. Vezi, mai departe: Cristoph Lindenberg, “Condi%iile vitale
ale educa%iei”. Reinbeck 1981, p. 43-82

62
 Dac# ne aducem aminte de pove?tile pe care le-am auzit noi în?i-
ne la aceast# vârst#, se va observa c# acum, la 9 sau 10 ani, po%i s#-%i
reprezin%i ?i s# în%elegi foarte multe, dac# faptele sunt prezentate
plastic ?i biografic. Cine a avut norocul s# aud#, la aceast# vârst#
pove?ti din istorie, povestite de un povestitor talentat, î?i va putea
aminti am#nuntele chiar ?i dup# decenii. Pove?tile nu trebuie de loc
s# fie simple sau prelucrate pentru copii. Din contra, descrierea
am#nun%it# produce o mare impresie. Esen%ial este ,în primul rând,
s# nu se vorbeasc# în judec#%i ci în imagini pline de fantezie. A
vorbi în judec#%i înseamn# c#, în locul am#nuntelor concrete, oame-
nii sunt caracteriza%i de c#tre povestitor, prin aceea c# se spune de
un om c# este “foarte bun”, “foarte viclean”, “deosebit de ?iret”,
“m#rginit” etc. A?a ceva nu produce o impresie statornic#. Dac# se
vorbe?te îns# de p#r c#runt, aproape galben, de ochi scânteietori,
care sclipesc ?i în lumina amurgului, dac# se caracterizeaz# energia
unui om spunând: ?i urcând muntele, f#cea pa?i mari ?i puternici, tot
timpul era înaintea celorlal%i ?i n-a avut odihn# pân# nu a ajuns în
vârf, elevul pricepe, ba chiar elevii pricep în felul acesta ?i lucruri
dificile. Mai ales ac%iunile sunt gr#itoare. Astfel, puterea de atrac%ie
a sirenelor se oglinde?te în preg#tirile pe care Odiseu ?i tovar#?ii s#i
le fac, în urma sfaturilor lui Circe, înainte de a trece prin fa%a lor.
Tr#irile suflete?ti se exprim# prin gesturi trupe?ti. În loc s# spui, în
chip romantic: plângea amarnic, pentru un copil de aceast# vârst# e
mai plastic s# spui: a plâns, pân# batista ?i gulera?ul au fost ude de
lacrimi. Profesorul trebuie s# se autoeduce în acest domeniu, trebuie
s# uzeze în mod con?tient de limbajul s#u ?i s# încerce s# elimine
din vocabular expresii ca: “foarte mare”, “foarte frumos”, “foarte
curajos” ?i în locul lor s# spun# compara%ii concrete, preciz#ri: scu-
turile erau a?a de mari încât acopereau omul din cap pân# la picioare
?i îi ofereau protec%ie.
Toate astea, fiindc# o sim%ire ?i o judecat# libere, pur l#untrice,
nu sunt posibile la elevul de 10 – 11 ani. La el, sentimentele ?i im-
presiile se leag# de imagini plastice, de reprezent#ri concrete. Cu-
vântul “plastic” nu înseamn# pur# plasticitate. “Plastice” sunt
elementele figurative, atunci când indic# anumite calit#%i, realiz#ri
umane, mi?c#ri suflete?ti ?i contexte spirituale. Pentru istoriografii

63
greci, m#rimea armatei persane era expresia a ceva inuman: aceast#
armat#, lung# de 50 km, care distrugea, prin simpla ei trecere, regi-
uni întregi, era expresia masei care îl urma –sub form# de sclavi – pe
marele rege. Când regele Per?ilor d# ordin s# fie biciuit# marea care
a distrus podul, aceasta este o imagine a unei gândiri barbare.
O reprezentare plastic#, în acest sens, mi?c# sim%irea elevilor ?i le
incit# judecata. Îns# aceste sentimente ale elevilor nu sunt abstracte,
judec#%ile nu sunt scoase din fenomene. În acest sens, înc# n-are rost
s# se formuleze abstract gânduri, rela%ii, cauzalit#%i. Istoriografia
antic# cunoa?te, în acest sens, în locul rela%iilor ?i cauzelor întâlniri
?i fapte omene?ti: În%elep%ii greci pleac# în Egipt ?i înva%# de la
preo%ii egipteni. Eneas fuge din Troia incendiat# ?i ia cu el Palladiul,
– sanctuarul ora?ului – ?i astfel Palladiul ajunge în sfâr?it la Roma.
În acest sens, înainte de vârsta de 12 ani, istoria poate fi predat#
plastic, pornind de la fapte omene?ti ?i biografii.
Acum, dup# vârsta de 12 ani ?i pân# în clasa a 12-a, predarea ba-
zat# pe descrieri plastice sus%ine ?i învioreaz# orele. Nu înseamn# c#
dup# ce elevii au 12 ani, profesorul trebuie s# fac# bine ?i s# predea
abstract. Din contra, o reprezentare plastic# ?i concret# a evenimen-
telor este terenul fertil pe care cresc gânduri ?i judec#%i. Profesorul
care vorbe?te în clasa a 7-a despre c#l#toriile exploratorilor, nu va
spune: în secolul al 14-lea a început construc%ia unor cor#bii bune,
cu care se putea pleca pe Oceanul Atlantic. i aici se va descrie
exact o asemenea corabie. Cel mai bine este s# se povesteasc# cum
se construie?te o asemenea corabie, ce fel de lemn a fost folosit,
cum a fost smolit# prova, cât de mare era cabina c#pitanului ?i înc#-
perile echipajului, cât de înalt era catargul. Aici este bine s# se ex-
plice aspecte separate, de exemplu s# se atrag# aten%ia de ce lemnul
trebuia s# fie foarte uscat. Deosebirea fa%# de predarea în clasa a 5-a
?i a 6-a const# în faptul c#, dup# descrierea construc%iei unei aseme-
nea cor#bii, elevii sunt îndemna%i s# spun# de ce se construiau un fel
de cor#bii în ora?ele hanseatice ?i de ce în Mediterana erau folosite
alte tehnici de naviga%ie ?i alte cor#bii. Dup# ce s-a l#murit asta, ele-
vii pot fi determina%i s# dezvolte alte probleme ale naviga%iei ocea-
nice. Se pot discuta alte rela%ii întrebând: ce i-a determinat pe
europeni s# caute calea, ocolind sudul Africii; cum de i-a venit lui

64
Columb ideea s# ajung# în India, c#l#torind peste Oceanul Atlantic?
Aceste întreb#ri nu se pun în gol, dac# elevii î?i pot dezvolta gându-
rile pe baza unor cuno?tin%e concrete, plastice.
În clasa a 7-a ?i a 8-a, aceste leg#turi ?i cauzalit#%i se prelucreaz#
pe un t#râm pe care se poate vorbi într-adev#r de cauzalit#%i neîndo-
ielnice, în sens fizic. Un exemplu de tratare cauzal# foarte semnifi-
cativ ar putea fi revolu%ia industrial# din Anglia. Bazele acestei
revolu%ii sunt minele de c#rbuni ?i fier care, aproape de suprafa%#,
permit o exploatare simpl# la început. Necesitatea exploat#rii c#rbu-
nelui a rezultat din lipsa lemnului: în decurs de secole au fost desp#-
durite suprafe%e întinse – între altele pentru construc%ia de nave –
îns# clima umed# ?i rece cere înc#lzire. Dup# un timp a trebuit s# fie
scos c#rbune din straturi mai adânci ?i atunci apa freatic# a p#truns
în mine. Aceast# ap# trebuia scoas# prin pompare. Pân# la punctul
acesta avem o cauzalitate strict#. Este vorba de un ?ir de fapte natu-
rale. Ne putem imagina ca pomparea s-ar fi putut executa cu ajutorul
m#garilor ?i a cailor. Necesitatea de a pompa apa a fost favorizat# de
o dezvoltare ?tiin%ific#, care duce de la Denis Papin la Thomas
Savery ?i Newcomen: Se construiesc primele tipuri de ma?ini cu
aburi. Aici nu are loc o dezvoltare cauzal# ci una final#. Aceast#
conlucrare între cauzalitate ?i fapte omene?ti f#cute cu un scop pre-
cis se poate observa în întreaga revolu%ie industrial# ?i ar fi bine da-
c# aceast# deosebire ar rezulta clar ?i din predare. Este o
“paradigm#” istoric# de prim rang.
Elevii pot în%elege ?i alte fenomene istorice în raporturile lor. Îmi
aduc aminte, aveam 12 ani, era toamna lui 1942, priveam harta lu-
mii, vedeam pe ea S.U.A., Imperiul Britanic, Uniunea Sovietic# ?i
ceilal%i adversari ai Axei ?i Japonia ?i am ajuns la concluzia c# s-ar
putea ca Germania s# piard# r#zboiul. Un astfel de gând era atunci
complet tabu în Germania, mereu se vorbea de minun#%iile care ne
a?tepta pe noi, germanii, dup# victoria final#. Pe mine îns#, gândul,
o dat# ap#rut, nu m# l#sa în pace ?i, ascultând posturi str#ine de ra-
dio, am început s#-mi fac o imagine proprie despre r#zboi. În acest
sens, ?i elevul de 12-13 ani poate în%elege procese istorice, de exem-
plu: de ce Anglia a învins în 1588 Spania; faptul c# Anglia era o
insul# a favorizat domina%ia m#rilor ?i dobândirea coloniilor, de ce

65
dezvoltarea industrial# a Germaniei a început mult mai târziu. Ele-
vul mai poate în%elege ?i c# interzicerea artei tipografice în Turcia a
contribuit la dec#derea spiritual# ?i cultural# a %#rii, sau ce importan-
%# a avut pentru via%a social# urbanizarea la sfâr?itul secolului al 19-
lea. Toate acestea sunt teme preten%ioase, ele indic# ni?te raporturi
sociale ?i istorice. Elevul care înva%# aceste lucruri poate fi mul%u-
mit, fiindc# aici poate în%elege cu adev#rat legitatea. El observ# c#
de la pove?ti a ajuns la istorie, se simte apreciat, se face apel la inte-
lectul s#u care s-a trezit pu%in.
Pentru metodica ?i didactica pred#rii este important ca elevul s#
nu fie subsolicitat, dar nici suprasolicitat. Ar fi desigur prematur
dac# în clasa a 5-a s-ar vorbi de dezvoltarea social# condi%ionat# de
datele geografice respective. Îns# concep%ia cauzal#, ra%ional#, a is-
toriei nu poate fi abordat# nici cu întârziere: elevului de 12, 13 ani îi
place observa%ia cauzal#, el are sentimentul c# acum trebuie s# în%e-
leag# ?i s# formuleze cu adev#rat ceva. Nu f#r# motiv, Steiner a in-
dicat profesorului, pentru aceast# vârst#, autori ca Buckle ?i Lecky,
care, în ceea ce prive?te con%inutul, sunt azi demoda%i, dar a c#ror fel
de observa%ie tinde spre principiul cauzal-legic în istorie. Evenimen-
tele, oricât de diferite ar fi, au o cauz# ?i sunt legate între într-un
context. Îns# în acela?i timp ar trebui v#zut ?i c# faptele, despre care
este vorba aici, sunt fapte autentice. E vorba de realit#%i geografice,
de influen%a exercitat# de arta tiparului, de înfiin%area unor municipii
moderne, de urm#rile lucrului în fabric#. Tratarea se orienteaz# dup#
realit#%i vizibile, înc# nu dup# motive pur l#untrice, a?a cum sunt
ideile Revolu%iei franceze. Pentru unii profesori este o dezam#gire
s# nu poat# preda teme cum ar fi libertatea ?i egalitatea, probleme
politice în sens restrâns; dar din punct de vedere psihologic ar fi
prea devreme. Urmarea ar fi c# elevii ar folosi aceste no%iuni f#r# s#-
?i dea seama exact de importan%a lor.
Clasa a 9-a trateaz# istoria modern# înc# o dat#, din punctul de
vedere a motivelor interne, al ideilor ?i temelor fiec#rui secol. Se
poate observa clar la elevi cum interesele realiste fac loc unor inte-
rese ideale. În clasa a 8-a, mul%i elevi au f#cut prezent#ri am#nun%ite
ale unor inven%ii ?i realiz#ri ale lui Daimler, Benz, Diesel, Edison
sau Ford. De regul#, acum aceste interese scad în intensitate. Un

66
elev care se intereseaz# unilateral de aceste lucruri ?i vrea s# rezolve
probleme politice prin dispozitive tehnice, atrage aten%ia clasei ?i
este dezavuat. Acum elevii se str#duiesc adeseori s# în%eleag# idei:
libertatea, dreptatea, egalitatea, umanitatea ?i pacea devin subiectele
lor de gândire. Ei au o experien%# curioas# cu aceste idei. Un cuvânt
precum “libertate” aprinde o idee în#untrul lor, îns# este greu de
în%eles, de formulat, de concretizat în situa%ii istorico-sociale. Dac#
în clasa a 8-a s-a discutat despre dezvolt#ri tehnice ?i industriale, era
vorba de institu%ii exterioare. Dup# cum erai dotat, puteai s# le de-
scrii clar ?i u?or sau trebuia s# faci eforturi ?i pentru a le descrie.
Acum e mai greu, fiindc# interiorul vrea s# se exteriorizeze. Descri-
erea lucrurilor exterioare nu dezv#luie mult din ceea ce gânde?ti sau
sim%i. Celor tineri nu le este u?or, la aceast# vârst#, s# se exteriorize-
ze dac# e vorba de probleme idealiste; numai ezitând î?i arat# ei ide-
ile ?i sentimentele lor. În fiecare clas# sunt îns# câteva fete care se
angajeaz# cu pl#cere, care î?i exprim# sentimentele ?i ideile lor.
Sunt mai avansate decât b#ie%ii ?i de abia în clasa a 11-a b#ie%ii le
ajung din urm#.
În aceast# clas#, istoria trebuie s# ajute ca ideile tr#ite l#untric s#
fie l#murite. Pentru aceasta este necesar ca aceste idei s# fie discuta-
te mai întâi ca idei. De exemplu, se poate discuta ?i dezvolta ideea
libert#%ii, cum fiecare om are libertatea de a-?i dezvolta propriile
sale idei, îns# acela care ?i-a format idei ar vrea s# le ?i comunice ?i
s# le discute, fiindc#, în final, vrea s#-?i realizeze gândurile. Astfel,
rezult# trei trepte: libertatea l#untric# a gândurilor, libertatea de ex-
presie ?i libertatea de ac%iune. Privind acum anticipativ asupra isto-
riei, se poate ar#ta cum se câ?tig# în istorie aceste trepte ale
libert#%ii: libertatea gândirii ?i a credin%ei iau na?tere acolo unde a
fost desfiin%at monopolul adev#rului st#pânit de biseric#, acolo unde
ia na?tere o nou# concep%ie asupra lumii. Libertatea de expresie apa-
re pas cu pas, întâi ca discu%ie liber# în parlament, apoi ca discu%ie
liber# în saloane; libertatea de ac%iune e multilateral#, îns# ca liber-
tate de a-%i alege meseria, ca libertate de asociere apare în secolul al
19-lea, ca o ac%iune liber# ?i comunitar# ?i este realizat# azi în ?coli-
le libere. Astfel se clarific# ideea libert#%ii, înainte de a intra în isto-
rie.

67
 În mod analog poate fi tratat# ideea egalit#%ii, dac# pornim de la
faptul c# la început domnea inegalitatea, c# exista o putere nelimita-
t# ?i privilegii. Delimitarea puterii, egalitatea introdus# prin domnia
legilor, garantarea propriet#%ii ?i a locuin%ei este primul pas spre
egalitate; limitarea puterii economice, crearea unor puteri sociale
echivalente este al doilea pas spre egalitate; crearea unor ?anse egale
în educa%ie este a treia încercare de a face posibil# egalitatea. Iar#?i,
aceste trepte ale evolu%iei egalit#%ii se pot dezvolta, printr-o privire
anticipat# aruncat# asupra istoriei.
În sfâr?it, o a treia avanpremier# este necesar#. Ideile despre li-
bertate ?i egalitate se contrazic. Egalitatea traseaz# anumite limite
libert#%ii, la o absolut# egalitate nu exist# libertate. Uzarea de liber-
tatea duce mereu la inegalit#%i. Cum putem în%elege aceste contra-
dic%ii, unde sunt limitele ideilor? Sunt ele valabile nelimitat? Nu! În
ce domeniu pot fi ele valabile? Care e situa%ia dac# apare ?i ideea
fraternit#%ii? Ar fi foarte important dac# înainte de a începe istoria
propriu-zis# s-ar reu?i s# se explice clasei delimitarea domeniilor de
valabilitate în aplicarea acestor idei. A?a, elevii înva%# s# vad# isto-
ria în lumina ideilor iar confrunt#rile istorice ne prezint# caracterul
lor simptomatic.
Aceste idei constituie acum baza pentru a în%elege alte idei, care
caracterizeaz# secolele. Dac#, de exemplu, se formuleaz# o tem#
cuprinz#toare pentru secolul al 18-le: influen%a ideilor iluminismului
asupra vie%ii istorice, în%elegerea ideilor Iluminismului depinde de
în%elegerea unor idei mai generale. Temele de sintez# ale secolelor
leag# ideile generale de fenomenele istorice. Ideea Iluminismului
este o no%iune de mijloc. Ea se alimenteaz# din înaltele %eluri ale
egalit#%ii ?i libert#%ii; realizarea pas cu pas a acestor no%iuni e v#zut#
ca un progres, ca o iluminare, ca Iluminism. Într-adev#r, secolul al
18-lea, la începutul c#ruia este Ludovic al XIV, la sfâr?itul c#ruia
ideile Revolu%iei franceze cuprind Europa, arat# acest progres. Pen-
tru elevii clasei a 9-a este important c# faptele istorice sunt legate, în
acest sens, de idei ?i motiva%ii interioare, c# nu trebuie tratate ca ni?-
te fapte brutale – pe care trebuie s# le cuno?ti ?i s# le înve%i.
Aceast# idee e valabil# ?i pentru secolul nostru, în care se preg#-
te?te o nou# cultur#, în timp ce vechea cultur# unilateral#, tehnico-

68
materialist#, provoac# crize din ce în ce mai mari. Pentru a descrie
noua cultur# a secolului 20 este nevoie de un nou concept de liberta-
te. În timp ce reprezent#rile iluminismului despre libertate culminau
în libertatea radical# a subiectului, noua libertate const# în posibili-
tatea subiectului de a se întrece pe sine însu?i, de a sesiza lumea prin
cunoa?tere ?i sim%ire, ?i apoi, din aceast# sesizare, s# creeze cultur#.
Un exemplu pentru aceast# eliberare a subiectului de el însu?i este
în%elegerea nou#, ecologic#, care a început de un deceniu. Dac# îna-
inte, subiectul avea libertatea de a exploata lumea înconjur#toare,
noua libertate const# din posibilitatea de a în%elege nevoile lumii
înconjur#toare, fiindc# se cunosc legile mediului ambiant ?i sensul
lor. Prin aceast# nou# libertate este posibil# o activitate ra%ional# ?i
na?terea unei culturi noi, umane, pedagogice ?i ecologice.
Clarificarea intern# a impulsurilor ideale în elev, la aceast# vâr-
st#, ar trebui s# fie un ajutor sufletesc. La aceast# vârst#, elevul în-
cepe s# judece lumea. El judec# mereu, îns# la început nu-?i poate
conduce judec#%ile, este cople?it de puterea de judecat#. Dac# înva%#
îns# c# realizarea absolut# a libert#%ii în convie%uirea social# – de
exemplu, în domeniul economic – d# putere numai celui mai puter-
nic, c# ceilal%i oameni sunt da%i la o parte, atunci el recunoa?te limi-
tele acestui principiu. Înva%# s# fie mai atent când judec#. Istoria
liberalismului economic îi arat# – prin mizeria maselor muncitoare –
unde duce o libertate economic# absolut#. Exemplul lui Robespierre
îl ajut# s# vad# cum un om singur, care crede c# puterea sa de jude-
cat# e perfect# ?i se declar# realizatorul voin%ei societ#%ii, dezl#n%uie
o tiranie îngrozitoare a ideii, care cost# via%a a sute de mii de oameni
?i, în final, îl distruge ?i pe tiran. Dramatismul l#untric al acestei
dezvolt#ri va fi în%eles de elev dac# el se poate entuziasma mai întâi
pentru ideile lui Rousseau ?i Robespierre, dac# poate tr#i în lupta lui
Danton ?i a lui Robespierre drumul spre catastrof#. Reprezentarea
acestei lupte de c#tre Georg Buchner a este un exemplu de reprezen-
tare individual# ?i vie.
Educarea deplin# a puterii de judecat#, care se orienteaz# dup#
idealuri, este posibil# dac# elevul î?i d# seama cum se realizeaz#
ideea în practic#. Exemplul lui Robespierre arat# numai e?ecul. În
ideile ?i ac%iunile separ#rii puterilor în stat, în dreptul muncii, în or-

69
ganizarea cur%ii jura%ilor, elevul poate îns# vedea c# realizarea idei-
lor cere inventarea unor institu%ii sociale, care nu realizeaz# direct
idei. Inven%iile sociale cele mai importante, ele realizeaz# ideile
într-un mod direct: ele creeaz# institu%ii care fac ideea s# devin# rea-
l#, f#r# a o transpune direct în fapte; tocmai de aceea sensul unor
astfel de institu%ii ?i procedee practice ar trebui scos în eviden%# în
clasa a 9-a ?i tratat explicit ?i mai târziu ?i, mai ales ca exerci%ii, s#
se pun# mereu problema: care este sensul unei institu%ii practice?
Astfel, puterea de judecat# a elevului se deschide prin intermediul
lumii.
În clasa a 10-a, acest motiv nou al istoriei continu# într-o cu totul
alt# manier#. În conferin%ele destinate profesorilor ?colilor Waldorf,
din 1921, cu titlul “Cunoa?terea uman# ?i organizarea înv#%#mântu-
lui”, Rudolf Steiner explic# importan%a faptului de a face leg#tura
între “sufletesc-subiectiv” ?i “obiectiv”, acum, dup# atingerea matu-
rit#%ii sexuale. Prin obiectiv se în%elege spa%iul lumii fizice, dar ?i
“viul” obiectiv, ceea ce este viu în mediul ambiant. Predarea la clasa
a 9-a avea ca scop mai ales eliberarea celor suflete?ti: prin idealuri,
elevul se ridic# deasupra faptului simplu al evolu%iilor exterioare,
concepute plastic. Aceast# eliberare genereaz# la început nelini?te,
c#ci puterea de judecat# nu poate fi pe deplin activat#. Elevul se re-
volt#: lumea nu este a?a cum ar trebui s# fie – nici el însu?i nu este
a?a. În acest moment al dezvolt#rii ne amintim de vorbele lui
Steiner, care, în cursul pedagogic din 1921/22 a spus: Acest tumult
trebuie s# existe ?i trebuie ca în timpul întregii educa%ii anterioare s#
se aib# în vedere acest tumult care trebuie s# ia na?tere în mod nece-
sar. Oamenii apleca%i poate excesiv spre elegie ar putea crede c# ar
fi bine s#-l fere?ti pe om de acest tumult. Prin aceasta îns# am de-
veni tocmai du?manul s#u cel mai mare. Întreaga educa%ie anterioar#
ar trebui astfel preg#tit# încât s# vin# acum în ajutorul activit#%ii in-
terioare a componentelor spiritual suflete?ti din om.
În clasa a 10-a, drumul de la tumultul subiectivit#%ii la o nou#
orientare în cele obiective nu mai poate fi mijlocit în nici un fel de
autoritatea profesorului. Elevii cer motiva%ii pentru toate, vor s# ?tie
de ce lucrurile au devenit a?a cum par. Drumul spre o nou# obiecti-
vitate poate fi g#sit numai prin în%elegere. Astfel de cuno?tin%e tre-

70
buie dobândite prin paradigme clare. Dac#, conform planului de în-
v#%#mânt, se cerceteaz# leg#tura între istorie ?i geografie, vedem c#
fundamentul obiectiv e format f#r# echivoc de realit#%ile geografice.
Pe de o parte, din punct de vedere metodic, e important s# cuprinzi
detaliul geografic cu iubire ?i exact; pe de alt# parte, tot a?a de im-
portant este s# se eviden%ieze, printr-o serie de alte exemple, ceea ce
este general. Exemple simple ?i clare sunt v#ile marilor fluvii, care
au f#cut posibil# na?terea primelor culturi superioare (Eufrat, Tigru,
Nil, In, Hoangho); %#rile a?ezate pe malul m#rii, ale c#ror condi%ii de
via%# favorizeaz# naviga%ia (Grecia, Portugalia, Anglia, Olanda,
Norvegia), dar poate ?i pustiurile din care au venit popoarele cuceri-
toare, nomade. În curând, elevii vor pune întreb#ri, pentru care pro-
fesorul trebuie s# fie preg#tit: Ce este cultura inca?ilor, maya?ilor ?i
aztecilor? De ce japonezii n-au fost de la început o na%iune de mari-
nari? Numai dac# profesorul poate discuta despre aceste lucruri, în
elevi se na?te sentimentul c# este cu adev#rat vorba de ceva obiectiv.
Un al doilea element important este aici stilul de lucru. Elevii
trebuie s# înve%e s# reconstruiasc# acum ?i singuri istoria. Profesorul
poate da teme, f#când leg#tura cu documente, întâmpl#ri ?i descope-
riri. A?a se poate întreba: ce pot spune anumite construc%ii – pirami-
dele sau Stonehenge – despre societatea care le-a construit? Texte
din Odissea, din drama “Per?ii” de Eschil, sau Dialogul lui Platon
despre fundarea unui ora? (“Statul” cartea a 2-a, cap. 11-14), combi-
nate cu întreb#ri precise, pot îndemna elevul s# gândeasc# singur.
Pentru elev aceste documente înseamn# ?i o confruntare cu obiecti-
vitatea. El vede cum, confruntat cu obiectivitatea, el î?i poate crea
singur o imagine a trecutului.
În general, ca tematic# ?i ca metodic# a pred#rii, clasa a 10-a are
o puternic# tr#s#tur# ra%ional#. Asta se eviden%iaz# mai ales acolo
unde teme, care în clasa a 9-a, au fost privite idealist, de exemplu,
na?terea unui stat democrat, acum se judec# din punct de vedere ge-
ografic ?i social-cultural, pentru a vedea în ce mediu a fost posibil
un Socrate. Prin aceast# abordare realist#, care trebuie s# fie com-
plet inteligibil# ?i pe în%eles, subiectul care se treze?te î?i poate l#-
muri sentimentul revoltei; dimpotriv#, la aceast# vârst#, o abordare
sentimental# sau unilateral idealist# nu l-ar mai ajuta pe tân#r.

71
 Dac# predarea în clasa a 9-a ?i a 10-a a decurs mul%umitor, dac#
elevul ?i-a însu?it o prim# orientare general-idealist# ?i a ajuns la o
rela%ie cu obiectivitatea, clasa a 11-a produce o cu totul alt# impre-
sie. Tumultul s-a terminat; în comportare, în întreb#ri ?i în interese,
elevii au ajuns la o treapt# nou#. Întreab# mai personal, aduc la or#,
mai mult sau mai pu%in abil, experien%e suflete?ti proprii. Mediul
general cultural le r#spunde la multe întreb#ri, care îi impresioneaz#:
Ei discut# despre însemn#tatea eredit#%ii ?i cea a mediului ambiant
pentru propria lor persoan#, ?i-au însu?it pe undeva vocabularul
psihologismelor populare ?i vorbesc despre agresiune ?i frustrare, de
complexul de inferioritate ?i de “leg#tura cu mama”. Aceast# termi-
nologie, folosit# adeseori f#r# a-i cunoa?te exact în%elesul, arat# to-
tu?i care sunt interesele lor.
Predarea limbii germane încearc# s# vin# în întâmpinarea acestor
interese, predând “Parsifal” de Wolfram von Eschenbach. Aceast#
epopee este, între altele, ?i un roman al evolu%iei, care, prin imagini,
aduce în în%elegerea uman# treptele ?i momentele, crizele ?i conflic-
tele omului în devenire. Acolo unde cel necultivat folose?te numai
cuvinte, pe care de regul# nici nu le utilizeaz# cum trebuie, cititorul
unui roman, fin ?i precis conceput, cum ar fi Parsifal, înva%# s# “va-
d#” psihologic ?i s# înve%e s# în%eleag#. Ne gândim numai la scena
cu cele 3 pic#turi de sânge pe z#pad#, care îl fascineaz# pe Parsifal
a?a de mult încât nici atacurile exterioare nu-i pot sustrage aten%ia de
la ele, pân# când Gawan le sustrage privirii lui Parsifal, acoperindu-
le, c#ci Gawan pricepea astfel de situa%ii, era un psiholog practic.
Predarea istoriei, care vrea s# r#spund# întreb#rilor latente ale
elevilor, are o sarcin# mai grea decât cea a limbii germane, c#ci isto-
ria nu este în primul rând imaginea unei dezvolt#ri interne, persona-
le. Totu?i, pentru aceast# vârst#, profesorul de istorie trebuie s#
caute ?i în istorie laturile care îl intereseaz# personal pe elev. Fapte-
le migra%iei popoarelor, figurile unor regi germani ?i ale c#lug#rilor
Evului mediu nu sunt, la prima privire, în acest sens, interesante.
Dac# se face încercarea de a dezvolta fiecare cultur# din cele impor-
tante pentru Evul Mediu, pe fundalul lor sufletesc – spiritual. Ca de
exemplu islamul, cu monoteismul lui sever, cu fatalismul lui, cu in-
terdic%ia de a crea tablouri, ar fi vizibil în mod fizionomic în cultura

72
arab#, atunci s-ar în%elege cultura din Bagdad sau lumea Alhambrei
în toat# m#re%ia ?i fine%ea ei, îns# în acela?i timp s-ar mai sim%i ?i c#
aceast# cultur# este finalul unei evolu%ii scurte, c# nu are o continui-
tate !
În acela?i sens cre?tinismul irlandez – sco%ian, care, dintr-o tr#ire
lipsit# de imagini a naturii dar puternic emotiv#, tinde s# prind#
form#, poate fi privit ca o cultur# în germene, capabil# s# se dezvol-
te, care s-a rev#rsat în prima parte a Evului mediu în Fran%a ?i Euro-
pa Central#, fecundându-le. Tocmai în acest sens se poate discuta
despre îmb#trânirea lumii antice ?i despre for%a cre?tinismului, din
care, prin popoarele germanice, vechea tradi%ie a fost reconstruit#
într-un mod complet nou.
Aceste considera%ii cultural-fizionomice sunt în%elese numai dac#
sunt p#trunse mai întâi de o idee c#l#uzitoare cuprinz#toare. Este
vorba de ideea unei dezvolt#ri, caracterizat# prin dec#dere ?i rena?-
tere, prin schimbare ?i individualizare, prin origine ?i %el. Pentru
elevul clasei a 11-a, care trece ?i el prin dubii ?i crize ascunse, este
important s# ?tie c# nu numai evolu%ia sa individual#, dar ?i cea a
istoriei trece prin dec#deri ?i se poate reînnoi. Cultura Evului mediu
î?i are originea în Antichitate, îns# Antichitatea ?i tradi%iile ei sunt
sf#râmate, vechea comoar# spiritual# dispare ca într-un subteran. Ea
este îns# din nou creat#, schimbat# ?i remodelat# ren#scându-se în
spiritul cre?tinismului. Istoria Evului mediu tr#ie?te din %eluri pe
care le ajunge numai în clipe rare. Din germenii simpli ai culturii
imperiului francilor se formeaz#, în timpul unei dezvolt#ri care trece
mereu prin crize ?i îndoieli, culturi individuale, care î?i creeaz# in-
stitu%iile lor proprii: biserici ?i m#n#stiri, ?coli pe lâng# catedrale,
universit#%i, ordine cavalere?ti, ora?e cu breslele meseria?ilor ?i
ghildele negustorilor, care se unesc îns# prin ideea cre?tin#t#%ii ca
într-un dom, care este împodobit de multe chipuri. Elevul î?i d# ast-
fel seama de puterea spiritului care modeleaz# cultura ?i sufletul.
Elevii clasei a 12-a au capacitatea de a pune întreb#ri privitoare
la originea ?i %elul istoriei. Oricât de important este detaliul, adev#-
ratul lor interes se îndreapt# spre întreb#ri fundamentale: ce face
istoria, care este %elul ei. Aceste întreb#ri nu sunt concepute abstract
de c#tre elevi. Ei vor s# se orienteze în via%#, s#-?i fac# un plan al

73
propriei lor vie%i, istoria trebuie s#-i ajute la aceasta. Problema cea
mai grav# a actualit#%ii, problema resim%it# cu o putere elementar#
de tân#rul de 18 ani, este problema viitorului nostru, care pare sum-
bru ?i f#r# perspective. De fapt, aceast# perspectiv# de viitor este
amenin%#toare ?i pentru profesor, îns# sarcina lui nu este de a m#ri
frica ?i viziunile însp#imânt#toare. Trebuie clarificat c# viziunile
unilateral materialiste despre dec#dere nu %in seama de lupta pentru
o nou# con?tien%#.
O orientare s#n#toas#, ajut#toare elevilor, se desprinde dintr-o
privire precis# atotcuprinz#toare, care se ridic# deasupra clipei. Au
nevoie de idei care s# nu fie rezultate din cea mai nou# mod# de di-
agnosticare a timpului ?i care mâine sunt demodate. Astfel de idei
nu rezult# din analize sociologice, care privesc numai simptomele
dec#derii lumii, f#r# a %ine seama de for%ele motrice care ac%ioneaz#
în profunzime. Sarcina decisiv# a timpului nostru rezult# din situa%ia
libert#%ii. Dac# în%elegem aceast# libertate doar ca o libertate subiec-
tiv# de p#reri ?i de alegere, nici nu vedem aceast# sarcin#. Ce este
libertatea se poate vedea f#când compara%ii cu timpurile trecute. Ve-
chile culturi superioare, în ora?ele lor (Ur ?i Uruc, Memphis,
Harappa etc.), au putut crea un spa%iu mic al culturii umane, îns#
erau complet prinse în ritmurile naturii (de exemplu, ale Nilului),
dar în gândirea lor se puteau pu%in ridica deasupra lumii în care tr#-
iau. Erau atât de lipsi%i de libertate, l#sa%i la bunul plac al naturii.
Grecii se elibereaz# de locul lor de sta%ionare; fiind marinari ?i ne-
gustori, cloni, se mi?c# în spa%iul Mediteranei, al M#rii Negre, ex-
ploateaz# Egiptul ?i Persia ?i ajung pân# în India. Acestei mi?c#ri
libere îi corespunde ?i gândirea lor. Aceast# gândire este o gândire
descriptiv# sau speculativ#, care se mi?c# liber# în lume, care îi în%e-
lege configura%iile ?i care o pricepe în mi?c#rile ei. Asta e pozi%ia lui
Aristotel. Concep%ia noastr# despre libertate, corespunde înc# acelei
gândiri ce se mi?c# liber, a grecilor. Dac# se urm#re?te aceast# gân-
dire liber# a grecilor pân# la sfâr?itul ei istoric în scolastic#, se ob-
serv# c# ea devine un sistem. Îns# atât gândirea liber# a grecilor cât
?i sistematica scolasticii se m#rginesc la a contempla lumea. Din
contemplarea liber# ?i r#t#citoare apolinic# a grecilor, gândirea din
ce în ce mai cizelat# se preface în no%iuni clare, corecte, prin scolas-

74
tic#. Aceast# gândire ra%ional#, aceast# privire a lumii prin interme-
diul capului ?i, legat# de ea, libertatea gândirii, ne st#pânesc ?i acum
cugetul.
Realitatea libert#%ii epocii moderne este caracterizat# prin inter-
ven%ia activ# a omului în natur#, interven%ie experimental#, trans-
formatoare. Aici este curios urm#torul lucru: experimentatorul, ca ?i
tehnicianul, uit# c# el ac%ioneaz#, c# el intervine în natur#. În felul
s#u de a gândi, el p#streaz# concep%ia greac# asupra lumii, crezând
c# descrie numai ceea ce exist#; el uit# propria activitate, care creea-
z# aceste tehnici ?i fenomene noi. El st# în fa%a urm#rilor ac%iunii
sale f#r# s# vad#, la început, c# acestea sunt urm#rile ac%iunilor sale,
el nu se recunoa?te în faptele sale. Ceea ce se petrece azi este faptul
c# începem s# ne d#m seama abia incipient de urm#rile ac%iunilor
noastre. În viitor se va na?te un nou fel de gândire, care ne va înso%i
ac%iunile. Oamenii vor gândi mai pu%in cu “capul”, ei vor încerca
mai mult s#-?i simt# experien%ele, tr#irile, percep%iile, în mod con?ti-
ent, în cadrul voin%ei lor. Cultura va fi a?ezat#, din cap, la picioare.
Ceea ce tr#im acum sunt durerile ?i crizele acestei transform#ri.
Perspectiva, astfel schi%at#, a istoriei, d# un r#spuns posibil între-
b#rii pe care ?i-o pun elevii de liceu, în special cei din clasa a 12-a:
ce rost au toate cele ce se petrec acum? Astfel se poate în%elege ceea
ce acum pare o criz#, un dezastru. Important este ca elevii din clasa
a 12-a s# nu capete sentimentul c# nimic n-are sens, c# noi cre?tem
într-o lume absurd#, ?i s# simt#: no future. În schi%a ar#tat# se vede
un %el, nu numai izvorât din gând, ci un %el care rezult# din fapte,
dac# vedem ce anume se ascunde în fapte.
Pentru elevii din clasa a 12-a, este o nevoie vital# s# vorbeasc#
despre astfel de probleme. Profesorului i se cer dou# lucruri: mai
întâi, el trebuie s# fie competent în mod obiectiv, s#-l preocupe pro-
blemele care sunt ale viitorului ?i care îi intereseaz# pe elevi. De
exemplu, el va reflecta la cum anume va fi gândirea nou# în contex-
tele social-umane. El va observa semnele timpului, ca s# nu piard#
punctele incipiente ale noului. Pe de alt# parte, el este ?i personal
implicat. În stilul pred#rii, în conducerea discu%iei, poate tr#i ceva
nou dac# profesorul oglinde?te în faptele ?i vorbele sale ceea ce pre-
ocup# clasa. Dificult#%ile spirituale interioare ale profesorului, ab-

75
strac%ia, lipsa de fantezie, pesimismul, un fel rigid de a gândi, ab-
sorb%ia în vastitatea problemei ?i multe altele, cum se vor fi numind
ele, toate se întorc direct sau schimbate la profesor ?i îi dau cel mai
bun prilej s# se schimbe mereu ?i s# se transforme continuu pe sine,
iar predarea s-o înnoiasc# în a?a fel, pornind de la întreb#rile clasei
?i de la sarcinile momentului încât elevii s#-?i poat# asuma viitorul .

76
Propuneri pentru alegerea temelor pentru clasele
5-12, dup# planul didactic al lui Rudolf Steiner

Indica%iile planului didactic pentru fiecare clas#, date de Rudolf

Steiner, se caracterizeaz# prin cea mai mare concizie. Faptul are un
motiv: Rudolf Steiner nu vroia s# prescrie profesorilor din ?coala
Waldorf ce anume au de f#cut în am#nunt. Chiar ?i în ultimul cole-
giu profesoral, din 3 septembrie 1924, el a spus profesorilor de la
?coala Waldorf din Stuttgart: “În principiu, profesorii au deplin#
libertate în ceea ce prive?te predarea, îns# nu în ceea ce prive?te
administra%ia ?colii”. Chiar ?i propunerile urm#toare se rezum# ?i ele
con?tient la indica%ii, arat# posibilit#%i, îns# nu vor în nici un fel s#
fie un curriculum elaborat. Experien%a autorului i-a ar#tat c# preda-
rea în clasele 5, 6 ?i 7 nu creeaz# greut#%i. De aceea aici am expri-
mat-o foarte pe scurt. Sarcina profesorului de clasa a 8-a prezint#,
evident, mult mai multe greut#%i. De aceea s-a f#cut încercarea de a
descrie am#nun%it acele tematici neobi?nuite pentru colegii care nu
le cuno?teau. Totu?i, activitatea individual# a profesorului are destu-
l# libertate. Asta este important, deoarece numai ceea ce profesorul
a elaborat singur este eficient pedagogic. Dac# reu?e?te s# fac# el
însu?i descoperiri, s# g#seasc# drumuri proprii, poate spera c# scân-
teia entuziasmului se va aprinde în clas#.
Pentru preg#tirea pred#rii istoriei este bine ca profesorul s# nu
plece cât se poate de pu%in de la c#r%ile care au fost scrise ca manua-
le pentru elevi. Sursele antice, Herodot ?i Plutarh – dac# profesorul
pleac# de la ele – precum ?i multe cronici ale Evului mediu, datorit#
con%inutului lor, sunt mai adev#rate ?i mai pedagogice decât abstrac-
%iile manualelor. Important este ca profesorul s# fie capabil s# creeze
în imagina%ia sa o reprezentare veridic# a faptelor. În seminarul pen-
tru primii profesori ai ?colii Waldorf, Rudolf Steiner îi îndeamn# pe
profesori: “Încerca%i s# descrie%i istoria plastic ?i ve%i preda o istorie
mai adev#rat#”. Însemn#tatea acestui indiciu se arat# în decursul
timpului. Obi?nuitele c#r%i de istorie scot în eviden%# anumite no%i-
uni: “polis"-ul grec, st#pânirea teocratic#, feudalismul etc. Aceste

77
no%iuni sunt pe deplin folositoare dac# r#mân mobile ?i se bazeaz#
pe o intui%ie a am#nuntelor concrete. În general îns#, dac# sunt folo-
site abstract, ele las# ascunse multe probleme. De aceea, înv#%#torul,
care de regul# nu e istoric, este sf#tuit, când se preg#te?te pentru
lec%ie, s# se concentreze cu putere asupra chipului lor individual ?i
asupra condi%iilor lor de via%# ?i s#-?i fac# zi de zi o imagine a ceea
ce va prezenta în ziua urm#toare la or#. Este recomandabil în acest
caz s#-%i imaginezi case ?i ora?e, îmbr#c#minte ?i drumuri ?i s# vor-
be?ti, în cadrul orei, ca din întâmplare despre ele, deoarece aceste
elemente fac posibil# o reprezentare concret# în timp ?i spa%iu. De-
spre felul cum pot fi asociate aceste imagini cu fiecare vârst# ?i fel
de gândire, s-au spus unele lucruri înainte, în capitolul “în%elegerea
istoriei ?i vârstele".
Pentru clasele 9 – 12 m-am preocupat de prelucrarea în linii mari
a sugestiilor de con%inut date de Rudolf Steiner. Faptul c# este vorba
de sugestii, aici apare ?i mai evident. Îndeosebi în clasele a XI-a ?i a
XII-a, nu numai c# fiecare profesor î?i va urma calea sa deosebit#, ci
?i clasele înse?i, prin întreb#ri ?i propuneri, vor contribui la configu-
rarea pred#rii. Anumite sugestii ale lui Rudolf Steiner, referitoare la
predare – de exemplu: “întinerirea omenirii” – în clasa a XII-a, nici
m#car nu le-am amintit vreodat#, fiindc# sunt de p#rere c# un aseme-
nea fapt poate fi amintit cel mai bine prin exemple concrete, în mod
diversificat, ca o privire general#, dar nu este potrivit pentru o tratare
sistematic# în clasa a XII-a. Dac# prelucr#rile mele referitoare la cla-
sele IX-XII au ajuns s# fie mai am#nun%ite decât cele pentru clasele
V-VII, v# rog îns# s# le privi%i drept un simplu material de lucru, de
care fiecare coleg se poate sluji în felul s#u propriu.

78
Clasa a 5-a

În prima prelegere despre planul de înv#%#mânt, din 6 septembrie

1919, Rudolf Steiner formuleaz# scopurile înv#%#torului referitor la
prima epoc# de istorie: “În clasa a 5-a se vor depune toate sfor%#rile
spre a putea începe cu copiii adev#ratele no%iuni de istorie. i, mai
ales, nu trebuie s# ne temem de aceast# vârst#, la care copilul este
în clasa a 5-a, s#-i d#m no%iuni asupra culturii popoarelor de la Soa-
re R#sare ?i asupra culturii grecilor.”
Rudollf Steiner mai adaug#: “Un copil de zece pân# la unspreze-
ce ani poate fi foarte bine f#cut atent, ?i anume atunci când se face
apel la sentimentul s#u, la tot ce îi poate aduce în%elegerea asupra
popoarelor din R#s#rit ?i asupra grecilor.”
Cum arat# no%iunile istorice despre care s# poat# fi vorba înainte
de vârsta de 12 ani? În orice caz înc# nu este vorba de prezentarea
consecvent#, cauzal#, a evolu%iilor istorice ?i nici despre conceperea
no%ional# a impulsurilor interioare ale istoriei. Prin faptul c# se
atrage aten%ia asupra culturii popoarelor orientale devine clar c#
întâi este vorba despre alteritatea acestor culturi vechi, iar în aceas-
t# alteritate este con%inut# tocmai no%iunea istoric# hot#râtoare. Pen-
tru ?colarul de clasa a 5-a, aceast# alteritate a culturii devine
vizibil# prin figurile de oameni, prin lucr#rile ?i faptele acestora.
Într-adev#r, în culturile orientale, luate în parte, domnesc de fapt cu
totul alte dispozi%ii ?i atitudini de via%# care au marcat aceste cul-
turi.
Misiunea dificil#, existent# chiar de la început, const# în descri-
erea vechii culturi indiene. Fiindc# ceea ce s-a p#strat din epocile
istorice ale acestei culturi este doar reflexul culturii aceleia despre
care epopeea indian# relateaz# atunci când este vorba de m#ritul
Manu ?i despre cei ?apte Rishi. A prezenta în mod clar aceast# cul-
tur# indian# str#veche, se poate face cu succes dac# se porne?te de
la reflexul ei în decursul epocilor ulterioare. Pornind de la textele
vedice, de la Upani?ade sau de la Bhagavad-Gita, profesorul poate
încerca s#-?i fac# o imagine a acelei con?tien%e pentru care cerul

79
zeilor se deschide în infinita-i plenitudine de forme. Aceast# lume
este atât de puternic# încât, fa%# de ea, lumea terestr# este tr#it#
drept Maya, drept aparen%#. Astfel, interesul vechilor indieni – ca ?i
al în%elep%ilor Indiei de ast#zi – nu se îndreapt# spre agricultur#,
industrie, pâinea zilnic#, ci înspre tr#irea ?i conceperea lumii zeilor.
Vegeta%iea ini%ial# bogat#, stufoas#, multiform# a subcontinentului
indian a permis, în epocile str#vechi, chiar ?i o via%# f#r# mare in-
vesti%ie de munc# ?i a f#cut în felul acesta cu putin%# o via%# spiritu-
al# împiedicat# doar în mic# m#sur# de constrângeri p#mânte?ti ?i
care a putut aprofunda tainele Cosmosului. Valorificarea acestei
vie%i spirituale este ilustrat# în ordinea indian# a castelor, ce rezerv#
preo%ilor rangul suprem. Totu?i nu are sens s# examin#m aceast#
ordine a castelor dac# nu reu?im s# clarific#m elevilor faptul c#
aceast# rânduial# a vie%ii sociale era cu totul altfel receptat# în epo-
cile timpurii ale culturii indiene decât ast#zi.
Pentru elevii clasei a 5-a îns#, aceast# cultur# va fi cu adev#rat
clar# doar dac# va putea fi ?i tr#it# în mod am#nun%it, prin interme-
diul unui personaj. Aceast# figur# este Buddha. Din fericire, lucru-
rile stau a?a c# via%a lui Buddha s-a p#strat prin “Legenda lui
Buddha”, într-o manier# tipic indian#, bogat ilustrat# ?i polimorf#,
care este excelent prezentat# ?i în cartea lui Hermann Beckh. Astfel
încât, se poate spune în fa%a elevilor: s# vedem deci cum ne prezint#
indienii în?i?i via%a unuia dintre cei mai mari oameni ai lor, ?i astfel,
odat# cu referirea la autenticitatea acestei descrieri, se începe ?i
prezentarea coborârii Boddhisattvei din zei, se prezint#, pe baza
legendei, palatul regelui Suddhodana, p#trunderea Boddhisattvei în
trupul mamei ?i toate celelalte elemente ale legendei, cu o anumit#
am#nun%ime, fiindc# aceast# mul%ime de imagini este caracteristic#
pentru spiritualitatea indian#. Chiar aceast# legend# va transmite
elevilor ceva din aroma particular# a culturii indiene str#vechi, de-
oarece, într-adev#r, tocmai palatul lui Suddhodana mai reflect# înc#
ceva din cultura indian# originar# care constituie epoca de aur a
Indiei.
În acela?i timp, este foarte important ca elevii s# în%eleag# c#
“Legenda lui Buddha” nu este un basm, c# ultimele prelungiri ale
culturii vechi indiene mai sunt vii înc# ?i ast#zi în India, într-o for-

80
m# modificat#. India de azi poate fi privit# oarecum drept o r#m#?i-
%# arheologic# a unei vechi culturi care a fost mult mai extins# ?i
mai pur# decât ceea ce ajunge ast#zi în Occident, provenind din
India. În acest fel devine clar, între altele, c# acele str#vechi culturi
n-au fost câtu?i de pu%in “primitive”.
O cu totul alt# dispozi%ie înv#luie cultura veche iranian#, lumea
lui Zarathustra. În aceasta este vorba de asumarea misiunilor teres-
tre, de cre?tere a animalelor, de cultivare a cerealelor, de construire
de case, de canale, de irigarea câmpurilor dintr-o regiune care era
mult mai pu%in ospitalier# decât subcontinentul indian, fiindc# este
vorba totu?i de peisajele dintre Pamir ?i Marea Caspic#, ceva mai la
sud de Oxus. A face din aceast# lume reflexul voin%ei ?i rânduielii
divine, a constituit voin%a culturii vechi persane.
Mai întâi, profesorul însu?i trebuie s#-?i l#mureasc# ce anume a
însemnat sedentarizarea pentru oamenii din vremea aceea. Prin
sedentarizare se sacrific# libera mi?care, via%a ce nu cunoa?te înc#
legarea de p#mânt. Noi cunoa?tem azi rezultatele sedentariz#rii ?i
nu prea putem gândi via%a altfel decât tr#it# în case ?i bucurându-ne
în mod regulat de pâine ?i de celelalte roade ale agriculturii, noi
?tim c# sunt posibile cultivarea cerealelor ?i a?ez#rile stabile. Înain-
te de epoca sedentariz#rii, aceste experien%e ?i reprezent#ri nu exis-
tau. Pe deasupra, sedentarizarea înseamn# ?i o complet# schimbare
a vie%ii suflete?ti: dintr-un simplu utilizator ?i consumator al produ-
selor naturale, omul devine produc#tor de hran# ?i locuin%#, din vâ-
n#tor, el devine un cultivator ?i îngrijitor de animale. Acest proces
extraordinar î?i reg#se?te deci reflexul în legenda lui Zarathustra.
Profesorul se afl# aici în situa%ia fericit# de a afla adunate legenda
împreun# cu un mare num#r de texte zarathustriene, în cartea
“Zarathustra” a lui D. J. van Bemmelen. Întrebarea este numai cum
s# procedezi în clasa a V-a? Mi se pare corect – ?i anume la fel ca ?i
la legendele grecilor despre r#zboiul troian ?i altele – ca la început
s# se povesteasc# pe scurt tr#s#turile principale ale legendei lui
Zarathustra, via%a lui, iar apoi, pe baza descoperirilor arheologice,
s# se l#mureasc# faptul c# aceste legende trimit la o realitate ce a
existat cu adev#rat. În felul acesta, elevul înva%# s# pre%uiasc# le-
gendele, înva%# c# în vremurile vechi oamenii p#strau în memorie

81
timp de multe sute de ani marile evenimente ?i c# cele vechi se p#s-
treaz# în memorie prin intermediul textelor ritmice.
În compara%ie cu civiliza%ia indian# ?i cu “Legenda lui Buddha”,
caracterul complet diferit al culturii iraniene devine evident: oame-
nii sunt prin?i în lupta dintre lumin# ?i întuneric, dintre bine ?i r#u,
iar în aceast# lupt# ei se a?eaz# încet-încet pe p#mânt, iar agricultu-
ra constituie serviciul lor divin. Oamenii se afl# în confruntare cu
cei ce se închin# demonilor ?i se decid pentru spiritul Soarelui:
Ahura Mazda:
“Refuz s# fiu un adorator al demonilor, m# declar drept adorator
al lui Mazda, drept zarathustrian, drept du?man al demonilor
(Devas), ca adept al Domnului, drept elogiator al Îngerului nemuri-
tor ?i sfânt, ca adorator al Nemuritorului. Domnului cel în%elept îi
d#rui tot ce este bun, Lui, Celui bun, binevoitor, drept, mândru, mi-
nunat, toate cele bune, Lui, de la care sunt vitele, de la care e Legea
?i luminile cerului! Sfânta smerenie s# fie partea mea! Abjur ho%ia
?i furtul de vite, jaful ?i pustiirea satelor. Locuitorilor din case le
acord liber# mi?care, liber# locuire animalelor domestice cu care
tr#iesc pe p#mânt. Cu venera%ie, jur cu ap# sfin%it# aceast# lege
sfânt#: de acum înainte nu voi face nici jaf ?i nici pustiire în satele
închin#torilor lui Mazda, nici nu voi râvni trupul ?i via%a lor. M#rtu-
risesc întru a fi un închin#tor al lui Mazda, ca zarathustrian prin
leg#mânt ?i m#sturisire. M# leg pentru gânduri bine gândite, m# leg
pentru cuvânt bine vorbit, m# leg pentru munc# bine f#cut#!”
(Yasna12,1-3,8)
Aceast# lupt# ?i aceast# hot#râre pentru bine caracterizeaz# ?i
via%a lui Zarathustra, care via%# a fost amenin%at# de la bun început.
Astfel, Zarathustra are tot mereu de luptat cu du?manii spre a pune
la ad#post noua form# de via%#, în scopul men%inerii cultului întru
bine.
O problem# de alegere deosebit de dificil# st# în fa%a înv#%#toru-
lui de clasa a 5-a atunci când vrea s# descrie civiliza%ia
Mesopotamiei. Mesopotamia este, f#r# îndoial#, de mare importan-
%#: aici este vorba de întemeierea primelor ora?e ale omenirii, aici s-
a dezvoltat prima scriere, aici au luat na?tere civiliza%iile din Ur, din
Assur ?i din Babilon. Îns# nu se prea poveste?te elevilor de clasa a

82
5-a despre toate aceste civiliza%ii. Ce s# alegi, atunci? Drept istorisi-
re, Epopeea lui Ghilgame? se recomand# de la sine – poate fi îns#
tratat# civiliza%ia Sumerului, pornind de la aceast# epopee? Sau ar
trebui prezentat un ora? precum Babilonul, mai degrab#, pe baza
relat#rilor lui Herodot? Vrem oare s# prezent#m na?terea scrisului,
prin exemplul cuneiformelor ori crearea hieroglifelor în Egipt ar
putea s# ne par# mai l#muritoare? Poate c# cel mai ra%ional se poate
proceda atunci când, de la bun început, ne clarific#m care elemente
ale unei civiliza%ii superioare dorim s# le prezent#m, în rela%ie cu
vechile culturi ale Mesopotamiei, ?i care în rela%ie cu Egiptul. Vor
rezulta atunci clar pentru Egipt: construc%iile din piatr# (temple ?i
piramide), domnia faraonilor, cultul mor%ilor, iar pentru
Mesopotamia: întemeierea propriu-zis# a ora?elor ?i diviziunea
muncii; mai departe, pe baza Epopei lui Ghilgame?, se poate da o
prezentare a civiliza%iei or#?ene?ti timpurii, cu economia templelor
?i, pe deasupra, istorisirea unei ini%ieri ratate. În ceea ce prive?te
scrierea, se poate aborda dezvoltarea scrisului în Mesopotamia, iar
prin exemplul hieroglifelor se poate urm#ri o dat# ?i descifrarea
uneia din vechile scrieri.
Începutul Epopei lui Ghilgame? con%ine o scurt# descriere a ora-
?ului Uruk, a zidurilor sale, împodobite cu pl#ci sm#l%uite, cu tem-
plul zei%ei I?tar. Profesorul are posibilitatea de a completa aceast#
descriere; pe baza descoperirilor arheologice, el poate povesti de-
spre s#lile de judecat#, despre me?te?ugari, despre cartierele de lo-
cuit, descriind via%a în ora?ul condus din Templu, care Templu
administra ?i toate bunurile economice, în care se afl# ?i arhiva de
t#bli%e de lut, în apropierea c#ruia este ?i ?coala în care unii copii
imprim# cuneiformele în t#bli%e de lut umed, înv#%ând astfel s#
scrie. În jurul ora?ului se întinde p#mântul fertil, care este irigat cu
canale. În aceast# ambian%# apare Ghilgame?, despre care Epopeea
spune:
“Cel care a v#zut totul pân# la marginea lumii,
Cel care a ?tiut totul ?i a cunoscut totul,
Ghilgame? a p#truns totodat# ?i taina tuturor lucrurilor.
El s-a împ#rt#?it din toat# în%elepciunea lumii;
A v#zut ceea ce era t#inuit ?i a cunoscut

83
 Ceea ce a r#mas ascuns oamenilor.
A dat în vileag vremile dinaintea Potopului.
A trudit ?i a suferit str#b#tând Drumul del Lung.
A s#pat pe o stel# toate fr#mânt#rile sale.
El a fost cel care a poruncit s# se ridice
Zidul Urukului-Celui-Împrejmuit.”*
Astfel se poate împleti situa%ia de pornire a Epopeei cu descrie-
rea ora?ului ?i a vie%ii acestuia. – Profesorul care vrea s# trateze un
ora? mai mare, aflat la apogeul civiliza%iei, are pentru aceasta dou#
posibilit#%i excelente: descrierea Assurului, realizat# de Walter
Andrae, ?i care este foarte stimulant# ?i, în al doilea rând, descrie-
rea Babilonului, datorat# lui Herodot, în prima carte a “Istoriilor”
sale. – Mi se pare dificil de tratat mai exact cultura ?i religia
Sumerului sau a Babilonului, dar se poate face trimitere, de exem-
plu, la faptul c# aici se cultiva în mod deosebit observarea cerului,
c# diviziunile cercului zodiacal au origine babilonian#, c# Soarele,
Luna ?i planetele erau considerate forme de manifestare a zeilor:
Soarele- ama?, Luna-Sin, Mercur-Nabu, Venus-I?tar, Marte-
Nergal, Jupiter-Marduk, Saturn-Ninurta. Îns# pentru babilonieni,
întreg Universul era un stat spiritual, o lume de zei ce ac%ionau în
multe feluri: Anu era Cerul care se întindea peste tot, Enlil era
“Domnul Furtun#”, Enki-Domnul P#mântului, P#mântul care,
printr-o alt# figur#, este ?i Nin-tu, Doamna, cea care na?te. Astfel,
spiritual-divinul era tr#it în diverse ac%iuni ?i lucr#ri. Aceast# con-
cepere a Cosmosului ar fi mai degrab# clar# pentru elevi dac# e f#-
cut# în rela%ie cu Epopeea lui Ghilgame?.
Cultura Egiptului, cel pu%in aici la noi, este evident mult mai cu-
noscut# decât civiliza%ia Mesopotamiei. În mod exterior, acest lucru
îl dator#m faptului c# civiliza%ia egiptean# s-a p#strat mai bine decât
cea din Uruk sau Assur. Aceasta provine, pe de o parte, din faptul
c# în Egipt s-a construit mult mai mult din piatr# – iar nu din c#r#-
mizi de lut – ?i, pe de alt# parte, din faptul c# nisipul uscat al de?er-
*
Traducere din limba francez#, dup# L’Épopée de Gilgamesh, traduction de René
Labal, Ed. D’Art Lucien Mazenod, Paris 1961; traducere româneasc#: Virginia
erb#nescu ?i Al. Dima, Epopeea lui Ghilgame?, Editura pentru Literatur# Univer-
sal#, Bucure?ti 1966, pp. 31-32.

84
tului a avut ca efect conservarea multor obiecte. Cu toate acestea,
trebuie s# ne fie clar – atunci când privim, de exemplu, o piramid# –
faptul c# tot ce vedem nu sunt decât ruinele unei m#re%e civiliza%ii.
Pentru predare este important mai întâi s# nu se înceap# descrierea
acestei civiliza%ii tocmai cu imaginea ruinelor. Înainte ca dasc#lul s#
înceap# prezentarea, el are posibilitatea s# refac# mai întâi în ima-
gina%ia sa acea lume. Ne afl#m în situa%ia fericit# de a putea recon-
strui exact prima construc%ie din piatr# din Egipt ?i de a putea
determina exact semnifica%ia ei. Este vorba de domeniul piramide-
lor regelui Djoser din Sakkara. Ansamblul din piatr# în#l%at de jur
împrejurul piramidelor este o replic# a domeniului regal din
Memphis. Cu excep%ia piramidei în trepte, care constituie centrul
ansamblului, domeniul din Sakkara formeaz# replica în piatr# nepi-
eritoare a re?edin%ei regale din Memphis, construit# pe atunci din
c#r#mizi de lut, lemn ?i împletituri. Într-o alt# manier#, dar asem#-
n#toare realit#%ii, imaginile ornamenta%iei mormintelor ne promit s#
vedem via%a zilnic# a egiptenilor.
i pentru a preciza realiz#rile civiliza%iei egiptene, este util s#
prezent#m elevilor mai întâi o imagine a v#ii rodnice a Nilului, cu
vegeta%ie abundent# ?i cu bogata-i lume animal#. În mijlocul acestei
lumi – a?ez#rile omene?ti. Satele pe coline, la marginea rodnicei
v#i, câteva a?ez#ri mai mari conduse de c#petenii, poate ?i sediul
vreunui principe, toate îns# construite din c#r#mizi de lut, din lemn,
din m#nunchiuri de trestie.
În aceast# lume, câ%iva regi creeaz# în scurt timp un stat. Primul
rege care domne?te într-adev#r pe deplin – dup# un ?ir de predece-
sori – trebuie s# fi fost Djoser. Prin el ?i prin sfetnicul s#i în%elept,
Imhotep, se creeaz# acum, practic f#r# vreo treapt# preliminar#,
construc%ii de piatr#, ?i anume dintr-o dat#, cu mare perfec%iune ?i la
dimensiuni mari, ansamblul de piramide din Sakkara. Chiar zidul
înconjur#tor, înalt de 10 metri, cuprinde 277x544 de metri suprafa-
%#. În interiorul ansamblului s-a g#sit prima mare statuie, rotunjit#,
a unui faraon, reliefuri plate, forma originar# a scrierii egiptene.
Djoser ?i Imhotep au dat form# ?i statului egiptean, ei organizându-l
de fapt ?i creând civiliza%iei egiptene forma-i originar#, ce s-a p#s-
trat peste 2000 de ani. Una peste alta, un proces de neînchipuit.

85
 În acest sens ar putea fi discutat# ?i construc%ia marilor piramide.
Numai alinierea la nivel a suprafe%ei de baz# a temeliei de stânc# pe
care stau piramidele, orientarea laturilor cu precizie extrem# este
aproape de neconceput, apoi organizarea construc%iei piramidelor:
pentru marea piramid# de la Gizeh au fost create aproximativ
2.600.000 de blocuri de piatr#, cu o greutate medie de 2,5 tone –
câ%i oameni au lucrat oare aici timp de peste 20 de ani, cum au fost
ei hr#ni%i oare? Aici profesorul se afl# în fa%a obliga%iei de a realiza,
întâi pentru sine, ?i abia apoi în clas#, o reprezentare a acestor ra-
porturi, pân# într-atât încât s#-?i închipuie cu adev#rat o piramid#
cu suprafe%ele exterioare complet netede, de 146 de metri în#l%ime,
cu o lungime a bazei de 230 de metri.
La predare va mai trebui realizat înc# un pas, împreun# cu pri-
mul amintit: a vedea aceste cl#diri ?i complexe din perspectiva tr#i-
rii omene?ti; de exemplu, a-?i face o reprezentare a ceea ce sim%ea
un egiptean care urca de-a lungul coridorului acoperit, de la templul
din vale al Marii Piramide, pân# la Templul Mor%ilor, de la picioa-
rele piramidei ?i de la care, dintr-o dat#, z#rea în fa%a ochilor pira-
mida luminat#. Referitor la aceste probleme, este foarte
îmbucur#tor c# ast#zi exist# o carte foarte util# dasc#lului ?i care d#
multe imbolduri, fiind, din punctul de vedere al con%inutului, de
încredere, anume cartea lui Frank Teichmann, “Omul ?i templul
s#u. Vol. I (Der Mensch und sein Tempel, Vol. I. Aegypten) Toc-
mai fa%# de civiliza%ia egiptean# este înclinat profesorul s# explice
în mod liber fenomene precum sunt piramidele, ?i altele asemenea,
f#r# mari cuno?tin%e. Teichmann a deschis, pornind de la cunoa?te-
rea exact# a m#rturiilor vechi egiptene, unele perspective confirma-
te de speciali?ti, ?i care con%in interpret#ri care sunt legate de
gândirea egiptenilor.
Nu prea are sens tratarea în mod deosebit a istoriei egiptene:
Vechiul Regat, Epoca Dec#derii, Regatul de Mijloc, invazia hicso-
?ilor ?i Noul Regat. Ne putem limita bine la dou# elemente ale Ve-
chiului Regat, la întemeierea civiliza%iei ?i la construirea piramidei
lui Keops. Cine vrea s# procedeze mai temeinic, poate aborda, de
exemplu, m#surarea timpului, determinarea anului, calculul cantit#-
%ii recoltelor – pe baza rev#rs#rii Nilului ?.a.m.d. Tratarea unei fi-

86
guri precum Echnaton poate fi mai degrab# l#sat# pentru cursul ar-
tistic din clasa a IX-a, pentru c# realiz#rile acestui faraon, vizibile
nou#, se situeaz# în domeniul artelor plastice. Dac# se va ajunge s#
se vorbeasc# despre Tutankamon, s# nu se uite a remarca ?i faptul
c# aici avem de a face cu un faraon complet nesemnificativ ?i faptul
c# mormântul s#u este cel mai mic din seria de morminte din Valea
Regilor. Esen%ialul civiliza%iei egiptene poate fi prezentat mai ales
prin câteva aspecte ale Vechiului Regat ?i nu prea necesit# trimiteri
la o figur# mai degrab# efemer#, precum a fost Tutankamon.
Trecând la civiliza%ia greac#, în clas# ar trebui s# apar# o cu totul
alt# dispozi%ie. M#re%ia realiz#rilor egiptene, rigoarea religiei
zoroastriene, izolarea de lume a Indiei au ceva d#t#tor de venera%ie,
ba chiar ap#s#tor – chiar ?i dasc#lul ce trateaz# aceste culturi va
remarca tot mereu c# ajunge la limitele în%elegerii sale, c# m#re%ia
acestora îl cople?e?te. Îns# la greci începe în%elegerea noastr#. Ceva
necesar drept punte de trecere aici va fi sugerat prin intermediul
unei relat#ri a lui Platon care, în dialogul “Timaios”, îl pune pe
Kritias s# povesteasc# despre o c#l#torie a lui Solon în Egipt. Un
preot egiptean foarte b#trân îi spune lui Solon, atunci când acesta
viziteaz# ora?ul Sais:
“Solon, Solon, voi grecii sunte%i mereu copii; nu exist# grec b#-
trân.” Auzind acestea, Solon l-a întrebat: “Cum po%i spune a?a ce-
va?” i preotul i-a r#spuns: “Sunte%i to%i tineri la suflet, c#ci nu
ave%i în el nici o opinie veche ?i nici vreo înv#%#tur# înc#run%it# de-
vreme… Toate câte le ?tim prin tradi%ie oral# despre ce a fost fru-
mos, m#re% sau în alt fel deosebit, fie la voi, fie aici sau în alt#
parte, toate acestea au fost consemnate aici, la noi, ?i p#strate, înc#
din vremuri str#vechi, în temple”
Cu aceste cuvinte î?i începe b#trânul preot egiptean relatarea de-
spre Atlantida care se scufundase. Din aceast# relatare devine clar
c# în Egipt continuau s# mai tr#iasc# o în%elepciune
supraindividual#, o memorie supraindividual#. Pornind de la aceas-
t# în%elepciune supraindividual# s-a putut ca ni?te creatori de cultu-
r# precum Imhotep ?i Djoser s# activeze ?i s# întemeieze civiliza%ia.

Platon, Timaios, în Opere vol. VII, Ed. tiin%ific# Bucure?ti, 1993, pp.136-137
(trad. C#t#lin Partenie).

87
 În Grecia, cultura (civiliza%ia) st# sub semnul dezvolt#rii ?i a
gândului. În timp ce în Egipt punctul culminant se afl# la începutul
civiliza%iei, adic# între anii 2700 ?i 2400 î. Chr., civiliza%ia greac# se
dezvolt# pornind de la începuturi simple spre apogeurile sale din
secolele V ?i IV î. Chr. Pentru clasa a 5-a important este s# dobân-
deasc#, prin intermediul unor figuri ?i evenimente cât se poate de
vii, o imagine a acestei deveniri. Dasc#lul are mai întâi posibilitatea
de a descrie, pe baza unei serii de legende, eroi ai timpurilor str#-
vechi: aici este vorba de Perseu, Tezeu ?i Heracle. În aceste legende
se g#sesc atât de multe arhetipuri ale gândirii noastre încât nu se
prea poate renun%a la ele; pe de alt# parte r#mâne îns# deschis# în-
trebarea: oare aceste legende originare ale civiliza%iei europene se
vor trata în epoca de istorie sau, sub form# de poveste, vor fi trans-
mise elevilor cu alte ocazii. Istoria propriu-zis# poate fi început# cu
r#zboiul troian. În continuare exist# posibilitatea de a prezenta via%a
?i cercet#rile lui Heinrich Schliemann, pentru ca elevii s# poat# afla
într-un mod gr#itor cum aceast# legend# ?i-a g#sit confirmarea în
timpurile noastre. O hot#râtoare importan%# are ?i prezentarea figu-
rii lui Odiseu, deoarece în aceast# figur# apare evident# for%a inte-
lectual# ce va p#trunde mai târziu întreaga civiliza%ie greac#. Îns#
Odisea relateaz# cu mare exactitate ?i despre via%a grecilor din vre-
mea lui Homer, cam atunci când este descris# sosirea lui Odiseu la
Feaci. Aici se pot trata în paralel via%a ?i formele sociale ale vechi-
lor greci. A doua etap# a prezent#ri o constituie Sparta. Se va re-
nun%a la a se vorbi in abstracto despre migra%iile dorienilor,
folosindu-se ca exemplu cucerirea Laconiei de c#tre spartani, dar
acest eveniment poate fi amintit pe scurt. În centrul temei Sparta ar
trebui s# stea Lycurg. Aici va trebui ca elevii s# poat# descoperi c#
legile lui Lycurg provin din spiritul unui om, c# toate m#surile sale
sunt în mare m#sur# artificiale ?i c# ele au sensul de a men%ine des-
f#?urarea natural# a lucrurilor: s# ne gândim în acest context doar la
moneda de fier sau la educa%ia spartan#. Un al treilea motiv pot fi
jocurile olimpice, care au valoare de reprezentare pentru multe alte
jocuri pe care le organizau grecii spre a-i venera pe zei. Cu Solon
începe apoi istoria Atenei. Avem ?i aici un fenomen asem#n#tor ca
la Lycurg. Un om d# legi pentru toate. Deoarece nu prea are sens s#

88
trat#m în detalii întreaga evolu%ie a democra%iei ateniene de la
Solon, prin Clistene, pân# în epoca lui Pericle, ar trebui s# se pun#
accentul cel mai mult pe figura lui Solon, pe func%ia sa de egaliza-
tor, pe fiecare din m#surile sale – atât cât pot fi ele pe în%elesul ele-
vilor – ?i s# se caracterizeze atitudinea spiritual# ce poate fi
documentat# prin faptul c# Solon, dup# ce ?i-a des#vâr?it lucrarea
de legiuitor, s-a adresat atenienilor spunând c# va pleca de acum
într-o c#l#torie. Ei au trebuit s#-i jure c# vor p#stra legea pân# se va
întoarce. Solon a plecat, dar nu s-a mai întors niciodat# în Atena,
pentru c# voise ca legile s# domneasc#, iar nu un om.
Pentru elevii clasei a 5-a nu este nevoie s# cunoasc# evenimente-
le care au urmat dup# Solon: tirania lui Pisitrate ?i altele asemenea.
Se pot îns# prea bine trata r#zboaiele cu per?ii, accentuându-se mai
ales aspectul de istorie a civiliza%iei legat de aceast# confruntare a
dou# concep%ii despre lume. Dac# urm#rim prezentarea lui Herodot,
care începe în cartea a 5-a a “Istoriilor” sale, vom remarca mereu c#
grecii utilizeaz# inteligen%a ca mijloc de lupt# sau ca mijloc politic.
Conduc#torul revoltei ioniene, Aristagoras, se folose?te de exemplu
de o hart# a lumii turnat# în bronz, spre a-i convinge pe grecii din
patria mam# s#-i ajute pe grecii din Ionia; Temistocle pune s# se
scrie ?i s# se reprezinte o pies# de teatru, “C#derea Miletului”, spre
a-i preveni pe atenieni de pericolul persan; la fel, el îi oblig# printr-
un ?iretlic pe greci s# lupte la Salamina etc, etc. Per?ii le apar greci-
lor drept o mas# nediferen%iat#, regele per?ilor drept un tiran care,
în mod absurd, pune s# fie biciuit Helespontul pentru c# furtuna îi
distrusese podul de vase din strâmtoare. Ca figuri centrale ale aces-
tei perioade pot fi considera%i Temistocle ?i Aristide. Destinul tragic
al lui Temistocle, dup# victoria asupra per?ilor, %ine eminamente de
istoria grecilor: ostracizarea, urm#rirea prin întreaga Grecie ?i
moartea sa ca tiran în teritoriul st#pânit de regele per?ilor.
Un obiectiv pedagogic extrem de dificil este prezentarea Atenei
în vremea lui Pericle, fiindc# acestei perioade îi lipsesc întâmpl#rile
dramatice, mai u?or de prezentat. Aceast# epoc# îns# constituie
punctul culminant al dramelor antice, este vremea în care a fost re-
construit# Acropole, este epoca marilor sculptori, este timpul în
care a crescut Socrate, ?i mai este, în acela?i timp, ?i vremea demo-

89
cra%iei radicale în care poporul atenian se consult# în agora asupra
oric#rei chestiuni. O posibilitate de a trata împreun# cu elevii aceas-
t# epoc# o constituie desenul ?i pictura. Se poate picta, de exemplu,
o imagine a Acropolei sau a Partenonului, se poate încerca s# se
copieze o vaz# antic# sau s# se reproduc# o sculptur# greceasc# –
poate o metop# a Partenonului –, s# se schi%eze lupta Lapi%ilor cu
Centaurii sau s# se alc#tuiasc# o hart# a Atenei ?i a rela%iilor sale cu
lumea mediteranean#. Pot fi gândite ?i alte c#i, se poate dezvolta
construc%ia Partenonului din perspectiva lui Fidias, se poate aborda
în acest loc educa%ia atenian# ?i s# se descrie via%a Atenei din punc-
tul de vedere al unui tân#r care cre?te, se poate porni ?i de la figura
lui Herodot, cel n#scut în Halicarnas, stabilindu-se ca tem# c#l#tori-
ile ?i cercet#rile sale, rigurozitatea sa, f#cându-l în cele din urm# s#
ajung# în Atena – a?a cum a fost în mod real.
Ca încheiere a istoriei grece?ti se recomand# ca, l#sând de o par-
te r#zboiul peloponeziac ?i perioada domin#rii Tebei, s# se treac#
imediat la figura macedoneanului Alexandru ?i la înv#%#torul s#u,
Aristotel. Este u?or de descris figura lui Alexandru, fiindc# exist#
destule biografii. Problema prezent#rii const# în dou# elemente:
întâi exist# tendin%a de a trata în am#nunt tinere%ea ?i de a absolvi
marile expedi%ii ale lui Alexandru prin linii pe harta de perete. Nu-
mai c# tocmai expedi%iile lui Alexandru ofer# posibilitatea de a re-
peta ?i sintetiza în sens invers istoria de clasa a 5-a. De aceea ar
avea sens s# ne ocup#m îndeosebi ?i de temele: Alexandru în Egipt,
în Mesopotamia, în Iran ?i în India. Cealalt# problem# const# în
aprecierea lui Alexandru. Important aici nu este falsul cult al eroi-
lor. Uciderea lui Filotas, Parmenion ?i Kleitos dau caracterului s#u
un atât de r#u certificat încât unii cercet#tori afirm# cu bune motive
c# ?i uciderea lui Filip ar fi fost înscenat# de Alexandru. Eventual
aceast# problem# se poate aborda ?i prin descrierea dezam#girii lui
Aristotel în fa%a lipsei de m#sur# a ucenicului s#u. i întrebarea re-
feritoare la rolul lui Alexandru drept colonizator grec în Asia atinge
problema aprecierii. Dasc#lul ar trebui s# ?tie c# în literatura ?tiin%i-
fic# din prezent aceast# problem# este tratat# în mod controversat:
unii v#d în cele aproximativ 30 de întemeieri de ora?e ale lui Ale-
xandru doar puncte de sprijin militare, al%ii v#d în Alexandru apos-

90
tolul grecimii, care voia s# aduc# barbarilor cultura greac#. Oricum
va fi fiind, referitor la motivele lui Alexandru, semnifica%ia lui isto-
ric# universal# const# în deschiderea Orientului în fa%a civiliza%iei
grece?ti.

Bibliografie

Lista urm#toare a fost inten%ionat redus#. Acolo unde este posibil, s-a dat bibliogra-
fia accesibil#. Unele edi%ii de buzunar au fost men%ionate atunci când ele ofer#
material util – chiar dac# orientarea materialist# a autorului nu este acceptat#.

Hermann Beck, Buddha ?i înv#%#tura sa (Buddha und seine Lehre, Stuttgart 19805).
D. J. van Bemmelen: Zarathustra, Stuttgart 1975.
Jonathan N. Leonard: Primii agricultori, Time-Life-Book (trad. german#: Die ersten
Ackerbauer, Reinbeck 1977).
Helmut von Glasenapp: Religiile necre?tine (Die nichtchristlichen Religionen,
Fischer-Lexikon 1, Frankfurt 1957).
Wilson/Frankfort/Jacobsen: Zorile spiritului (Frühlicht des Geistes, Stuttgart 1954).
Hartmut Schmökel: Ur, Assur ?i Babilon, Stuttgart f.a.
Samuel Noah Kramer: Mesopotamia. Time-Life-Book (trad. german# Reinbek
1971, trad. româneasc#: Istoria începe la Sumer, Ed. ?tiin%ific# Bucure?ti 1962).
Walter Andrae: Reînvierea Assur-ului (Das wiedererstandene Assur, München
19772).
Epopeea lui Gilgame?, diverse edi%ii, trad. româneasc#: Ed. pentru Literatur# Uni-
versal# Bucure?ti 1966.
Victoria Brockhoff, Zei, demoni, oameni (Götter, Dämonen, Menschen, Stuttgart
1987).
John A. Wilson: Egiptul (Ägypten, în: Propyläen Weltgeschichte Band 1, diferite
edi%ii).
Frank Teichmann:Omul ?I templul s#u (Der Mensch und sein Tempel, Vol. I,
Stuttgart 1978)
Jean-Philippe Lauer: Saqqara. Bergisch Galdbach 1977
H: D: F: Kitto: Greci (Die Criechen)
Herodot: Istorii. Diverse edi%ii, iefine la Reclam ?i bine tradus la Artemis
Plutarch: Mari greci ?i romani (Große Griechen und Römer, Vol. 1-6, uºor
accesibile în dtv Peter Braun)
Pentru arheologie:
Heinrich Schliemann: Autobiografie (Selbstbiographie)
C. W. Ceram: Zei, morminte ºi învãþaþi (Götter, Graber und Gelehrte. Hamburg
1949)

91
Clasa a 6-a

Predarea istoriei în clasa a 6-a are o alt# tematic# ?i un alt carac-

ter decât cel din clasa a 5-a. Personalit#%ile istorice importante apar
cu mai mult# putere ca membri ai grupului, ca exponen%i ai forma%i-
unilor sociale. Legat de aceasta, se observ# c# foarte des apare o
dualitate: dou# persoane, dou# grup#ri, dou# moduri de via%# stau
fa%# în fa%# iar între ele se desf#?oar# istoria:
La începutul istoriei romane: Romulus ?i Remus.
În timpul luptelor sociale: patricieni ?i plebei.
Lupta pentru domina%ia lumii: Roma ?i Cartagina
În Evul mediu: arabii ?i francii
împ#ratul ?i papa
c#lug#rii ?i cavalerii
Prin aceast#, istoria coboar# din înaltele sfere ale culturii la di-
mensiunea conflictelor umane. Fire?te, acest principiu nu poate fi
generalizat, îns# se poate remarca oricum c# noua religie a cre?ti-
nismului, ce apare acum, va fi implicat# în aceste conflicte. Istoria
apostolilor pomene?te deja de diferen%e de p#reri, care mai târziu
vor continua cu cearta dogmatic# ?i, mai apoi, cu confruntarea între
Roma ?i Bizan%. În toate acestea se vede principiul dialectic al sufle-
tului ra%iunii ?i în%elegerii.
Fa%# de aceast# multitudine a subiectelor, înv#%#torul trebuie
s#-?i foloseasc# bine sufletul ra%iunii ?i s# hot#rasc#: ce s# foloseas-
c# din plenitudinea materiei ?i ce s# ignore. Tematica clasei a 6-a,
mai mult decât la alte clase, cere un plan, care trebuie respectat cu
stricte%e, c#ci cu sfâr?itul celei de a 2-a epoci de istorie din clasa a
VI-a trebuie s# se ajung# la anul 1400. În nici un caz tematica clasei
a 6-a nu poate fi înglobat# în clasa a 7-a. Primejdia const# în faptul
c# la începutul unei clase noi, ca ?i la începutul unei noi epoci, o
porne?ti pe larg în mod epic, iar mai târziu consta%i mirat c# ai f#cut
numai jum#tate din cât se cere. Dac# te gânde?ti cum s# împar%i cele
dou# epoci, este recomandabil s# se restrâng# prima epoc# la istoria
Imperiului Roman, la începuturile cre?tinismului ?i la migra%ia po-

92
poarelor: un program incredibil de cuprinz#tor. A doua epoc# are ca
început Islamul ?i arabii, ?i evolueaz#, cu Carol cel Mare, ?i înfiin%a-
rea Imperiului German, spre Evul Mediu dezvoltat. Ca o posibilitate
de orientare, în mod excep%ional, d#m un plan de desf#?urare în timp
pentru aceste 2 epoci.
Prima epoc#

Prima s#pt#mân#: În primele trei zile, fondarea Romei ?i cei 7 regi,

pân# la 510; în urm#toare 3 zile, luptele între
patricieni ?i plebei ?i modul cum, prin aceste
lupte, iau na?tere dreptul ?i constitu%ia.
A 2-a s#pt#mân#: Lupta între Roma ?i Cartagina, (Hanibal ?i
Scipio), Gracchii ?i lupta pentru reforma social#.
Cezar, ca exemplu pentru o nou# form# statal#.
A 3-a s#pt#mân#: R#spândirea cre?tinismului în Imperiul Roman
prin personalitatea lui Pavel; Pavel la Roma.
Ultimele trei zile: Hunii ?i Go%ii în migra%ia po-
poarelor, pr#bu?irea Imperiului Roman.

A 2 –a epoc#
Prima s#pt#mân#: În prima jum#tate a s#pt#mânii: Mohamed ?i
Islamul pân# la cucerirea Spaniei de c#tre Taric.
În a doua jum#tate a s#pt#mânii: Carol Martel ?i
francii. Carol cel Mare ?i reînnoirea Imperiului
Roman.
A 2-a s#pt#mân#: Înfiin%area Imperiului German: Heinrich I ?i
Otto I, cultura m#n#stirilor, reforma de la Cluny
?i începutul luptei între împ#rat ?i pap#.
A 3-a s#pt#mân#: Cruciadele, cavalerismul ?i ordinele cavalere?ti,
întâlnirea dintre Orient ?i Occident, Friederich II
?i începutul culturii or#?ene?ti. Încercare a unei
sinteze: mutarea istoriei de la Marea Mediteran#
în nord-vestul ?i centrul Europei.

Pentru a ar#ta c# aceast# propunere este ceva relativ ?i nu un ca-

non obligatoriu, vreau s# men%ionez c# s-ar putea ca un înv#%#tor s#

93
se gândeasc#: las la o parte lupta dintre Roma ?i Cartagina, apoi
Gracchi ?i reformele lor sociale, mie mi se pare mai important s#
tratez, în Evul mediu, ordinul franciscanilor ?i asocia%iile comerciale
hanseatice. Aceast# op%iune, care la Bremen, Hamburg ?i Lubeck
este aproape inevitabil#, poate fi salutar#. Important este doar ca
înv#%#torul s#-?i fac# de la începutul epocilor de istorie un plan ade-
v#rat ?i s# predea într-un asemenea mod economic încât s#-l respec-
te.
O dat# cu istoria fond#rii Romei, la începutul clasei a 6-a, ajun-
gem iar în domeniul legendei. Istoria Romei apare pe fundalul mitu-
lui, la care se face aluzie prin legenda despre provenien%a divin# a
gemenilor abandona%i ?i adopta%i de lupoaica roman#. Relevant# este
uciderea lui Remus, care ?i-a b#tut joc de zidul sfânt. Ora?ul nou
fondat devine refugiul popula%iei din împrejurimi. Acest ora? poate
deveni mare numai prin lupt# ?i jaf. Legenda celor 7 regi arat#, mai
ales în persoana lui Numa Pompilius, dar ?i în aceea a lui Ancus
Martius, prin ce mijloace s-a organizat via%a acestei comunit#%i. Or-
donarea rela%iilor juridice constituie apoi ?i tema istoriei republicii
romane timpurii. În locul unui rege apar cei doi consuli, care se con-
sult# între ei, fiecare având drept de veto. Organizarea rela%iilor so-
ciale simple se poate descrie în leg#tur# cu luptele sociale. Aici,
problemele, pozi%iile ?i solu%iile sunt clare ?i simple: formarea plebei
ca ?i confedera%ie (conjura%ie), exodul pe muntele sfânt, misiunea lui
Menenius Agrippa ?i fabula sa renumit# în care membrele refuz# s#
acordare serviciile lor stomacului ?i, în sfâr?it, compromisul cu înfi-
in%area celor 10 tribuni ai poporului, to%i având drept de veto. Într-un
mod asem#n#tor se ajunge la legea celor12 t#bli%e: publicarea drep-
tului face posibil# egalitatea în drepturi; începând din 367, plebeii
pot deveni consuli, din anul 300, preo%i; din anul 287, hot#rârile po-
porului (Plebiscita) sunt valabile pentru întregul popor. – Tot a?a
u?or de în%eles pentru elevii clasei a 6-a pot fi ?i prescrip%iile consti-
tu%iei romane, care se exprim# în cariera demnitarilor (cursus
honorum) ?i în principiile colegialit#%ii ?i anuit#%ii (suma pl#tit#
anual pentru strângerea unei datorii) ?i a institu%iei cenzorului: Cea
mai înalt# func%ie în stat este accesibil# numai dac# te-ai dovedit
capabil s# îndepline?ti func%iile de chestor, edil ?i pretor. Cenzorul

94
controla gestiunea. Durata oric#rei func%ii – în afar# de func%ia dicta-
torului care era limitat# la jum#tate de an (durata unei campanii de
var#) – era limitat# la un an ?i era îndeplinit# de cel pu%in doi cet#-
%eni, pentru a evita concentrarea puterii. Toate acestea sunt a?a de
u?or de în%eles încât elevul poate fi profund mul%umit.
A doua parte ar putea avea ca tem#: calit#%ile romane creeaz# un
imperiu mondial ?i imperiul mondial distruge virtu%ile romane. Aici
s-ar descrie aspectul cultural-istoric al dezvolt#rii: poporul de %#rani
al Romei porne?te un r#zboi împotriva puterii economice a
Cartaginei. Prin victoria Romei, se transform# ora?ul. Colibele de
lut fac loc caselor mai mari, str#zile sunt pavate, cultura greac# intr#
o dat# cu sclavii greci în ora?, dispare cultura %#r#neasc# ?i, o dat#
cu ea, ?i lupt#torul roman, care ap#r# casa ?i curtea. În locul s#u vine
mercenarul, care se între%ine din sold# ?i prad#. În caz#rmile închiri-
ate locuiesc oameni care tr#iesc din dona%ii de ulei ?i cereale, ?i care
vor s# vad# lupte la circ. Prin personalitatea ?i via%a lui Cezar, poate
fi prezentat# scena cultural# ?i politic# a metropolei Roma. Roma
devine Centrul unui imperiu mondial, bine organizat; începe perioa-
da de 200 de ani a p#cii ?i a bun#st#rii, centrul ora?ului este pavat cu
marmur#, trotuarele sunt acoperite, apeducte aduc ap# proasp#t# din
mun%i în ora?, cei boga%i se scald# în terme, cei s#raci sunt distra%i de
luptele gladiatorilor. Romanitatea s-a distrus.
R#spândirea cre?tinismului este, pentru întreaga epoc# istoric#
urm#toare, de cea mai mare însemn#tate, ?i de aceea trebuie prezen-
tat# la istorie. În personalitatea apostolului Pavel se unesc, într-un
fel unic, trei elemente determinante ale acelui timp: iudaismul, ele-
nismul ?i romanismul, care intr# în serviciul cre?tinismului. Prin
na?tere ?i origine religioas#, Pavel era un evreu habotnic; prin cultu-
ra sa, crescut în Tars, este influen%at de spiritul elen; în fine, era ce-
t#%ean roman, ceea ce nu erau to%i locuitorii Imperiului Roman.
C#l#toriile sale îl duc din Asia în Europa; el duce cre?tinismul de
început din mica lume iudaic# în cultura antic#, el înfiin%eaz# comu-
nit#%ile din Efes, Filipi, Salonic, Atena, Corint ?i probabil ?i Roma.
Aici trebuie ar#tat cum, în centrul unei culturi vechi, într-un mic
cerc de oameni, apare germenele pentru ceva nou, cum un om, p#-
truns de spiritul ?i sarcina sa, înfiin%eaz# comunit#%i, care, cu toate

95
persecu%iile ?i dispre%ul ar#tat lor, supravie%uiesc ?i rezist# ?i dup#
pr#bu?irea civiliza%iei exterioare .
E foarte greu s# explici elevilor procesul migra%iei, care se leag#
de pr#bu?irea Imperiului Roman. Acest fenomen neobi?nuit de com-
plex, în care sunt implicate diferite popoare germanice, Hunii, Bi-
zan%ul ?i Roma, poate fi reprezentat cel mai bine, probabil, prin
exemplul vizigo%ilor (Go%ilor de vest), c#ci soarta lor ne duce, în
timpul migra%iei popoarelor, din regiunile fertile de la nord de Dun#-
re, pân# în fa%a Bizan%ului (378), pân# la cucerirea ?i pr#darea Ro-
mei (410), în Galia, unde particip# la lupta din câmpiile catalaunice,
?i pân# în Spania, unde, în sfâr?it, ia na?tere imperiul vizigo%ilor.
Specificul germanilor se caracterizeaz# cel mai bine prin felul lor de
via%# – micile a?ez#ri s#te?ti, gospod#ria %#r#neasc#, vasalitatea – ?i
prin jurisdric%ia lor. În toate aceste forme de via%# se vede dreptul
fiec#ruia la libertate. Din proprie voin%#, vasalul se al#tur# unui
conduc#tor, pe care îl putea p#r#si oricând, iar ini%iativele se hot#-
r#sc prin sf#tuire liber#. Femeia era respectat# la Germani iar ca
preoteas# putea desf#?ura o activitate însemnat#.
Organizarea imperiului roman, devenit# nefunc%ional# înc# înain-
te de migra%iunea popoarelor, se pr#bu?e?te acum: c#ile de comuni-
ca%ii devin nesigure, comer%ul se pr#bu?e?te, ora?ele sunt
depopulate, aproape c# nu se mai poate vorbi de o administra%ie sta-
tal#; via%a urban# a Antichit#%ii e înlocuit# de societatea agrar# a
Evului mediu timpuriu .
Azi nu se mai poate renun%a la tratarea lui Mohamed ?i a Isla-
mismului. La început se afl# biografia lui Mohamed, viziunile sale,
voca%ia de profet, luptele sale. E important de ar#tat c# islamismul
reprezint# un cu totul alt tip de religiozitate decât cre?tinismul. Isla-
mismul nu cunoa?te sacramente (sfintele taine), nici preo%ime cano-
nizat#, important# este respectarea celor 5 îndatoriri religioase:
m#rturisirea credin%ei într-un Dumnezeu unic ?i în profetul s#u,
omul Mohamed, rug#ciunea repetat# de cinci ori pe zi, pomenile,
postul de peste zi în luna ramadanului, pelerinajul la Mecca. Din
reprezentarea r#zboiului sfânt (Djihad) s-a n#scut cucerirea unor
regiuni de c#tre aceast# religie. Un alt punct esen%ial, dup# biografia
lui Mohamed, este prelucrarea realiz#rilor culturale ale califatului în

96
timpul lui Harun-al-Ra?id, unde, de exemplu, s-ar putea vorbi despre
un spital din Bagdad. Important# ?i impresionant# este ?i o privire
asupra artei islamice: opera de art# lipsit# de imagini, a?a cum se
g#se?te poate în Alhambra sau în moscheea Abbas cel Mare, în
Isfahan. A?a se na?te imaginea unei culturi minunate, care,
ridicându-se pe o religie foarte simpl#, a întrecut cu mult Occidentul
de atunci, dar care, curios, dup# aceast# înflorire s-a dezvoltat numai
foarte pu%in.
Francii, altfel decât go%ii, vandalii, burgunzii etc. nu s-au a?ezat
ca o sub%ire p#tur# dominatoare, ci s-au întins ca popor. Din cauza
aceasta, %ara francilor rezist# în secolele urm#toare altfel decât cele-
lalte %#ri germanice, înfiin%ate în timpul migra%iei popoarelor. Francii
opresc înaintarea arabilor, în luptele de la Tours ?i Poitiers. Aceste
evenimente n-ar trebui pomenite decât tangen%ial în clasa a 6-a, spre
a câ?tiga astfel timp pentru tratarea lui Carol cel Mare. Carol cel
Mare a creat baza pe care s-a dezvoltat cultura vest european#; prin
opera sa, rena?terea carolingian#, a ap#rut începutul întrep#trunderii
între germanism, cre?tin#tate ?i Antichitate, care, dezvoltându-se în
secolele urm#toare, va da cultura occidental#. E vorba de un proces
extrem de curios: triburile germanice din vestul ?i centrul Europei
asimileaz#, pas cu pas, sub semnul cre?tinismului, cultura antic#.
Sarcina pred#rii istoriei este de a face într-adev#r vizibil# aceast#
reînnoire a culturii. Desigur nu trebuie neglijat# nici siguran%a ?i
extinderea imperiului, asta n-ar avea mare importan%# dac# ar lipsi
miezul cultural, care supravie%uie?te timpului. Ar trebui ia na?tere
imaginea împ#ratului care adun# în jurul s#u savan%i renumi%i ai
timpului s#u: Petru din Pisa, Paulus Diaconus, Theodulf din Orleans
?i Alcuin, care au încurajat înv#%#mântul ?i preo%ia, care au ap#rat ?i
fondat m#n#stiri. Aceste m#n#stiri au cultivat, de exemplu, vi%a de
vie, fructe, legume ?i alte plante, devenind un exemplu pentru zone-
le din jur. În Capitulare de Vilis, Carol a ordonat ca la toate mo?iile
coroanei s# se planteze o gr#din# cu plante medicinale*. A?a încât
Carol a fost preocupat nu numai de educa%ie ?i teologie, de ordinea

*
pelin, fr#sinel, leu?tean, iris, morcov, rosmarin, menta de gr#din# ?i multe alte
plante.

97
în m#n#stiri ?i de arta construc%iilor; din activitatea sa de reînnoire a
culturii f#cea parte ?i exemplul practic dat locuitorilor de la %ar#.
În acest sens s-ar putea vorbi ?i de regele Heinrich ?i de împ#ra-
tul Otto I, cu care începe istoria german#. Procesul asimil#rii culturii
continu# ?i în regiunile care au fost mai târziu anexate la imperiul
francilor. Despre conflictul între pap# ?i împ#rat, poate n-ar trebui s#
se discute ca atare în clasa a 6-a; despre fenomenul care st# la baza
lui îns#, ar trebui s# se discute; e vorba de diferen%ierea social#. Întâi
m#n#stirile, apoi ?i clerul, devin mai independente ?i î?i aduc aminte
de spritualitatea institu%iilor lor. La preo%i se introduce celibatul,
pentru ca ei s# se dedice numai serviciului lor spiritual, în m#n#stiri
se introduce alegerea liber# a stare%ului ?i se elimin# influen%a laic#
la aceast# alegere. În acela?i timp, agricultura progreseaz# semnifi-
cativ: în vestul ?i centrul Europei se impune încetul cu încetul plu-
gul pe rotile, fierul e folosit mai mult, pe lâng# boi, se înham# ?i
calul la plug. Toate acestea î?i au baza în r#spândirea din ce în ce
mai mare, începând cu mijlocul secolului XI, a mi?c#rii pentru pace
(Treuga Dei). Forma uzual# a luptei pentru dreptate este lupta, care
decurge dup# anumite reguli; acum îns#, printr-o formul# de pacifi-
care, zilele s#pt#mânii în care a suferit Domnul, joi, vineri, sâmb#t#
?i duminic#, sunt declarate zilele p#cii ?i lupta e interzis#. Aceasta
d# întregii vie%i – mai ales %#ranilor, comercian%ilor ?i me?te?ugarilor
– o siguran%# mai mare. Aceast# siguran%# a drumurilor are influen%#
?i asupra mi?c#rii c#lug#re?ti: nu se rezum# numai la unele m#n#s-
tiri, ci este sus%inut# de împ#rat, se impune în vestul ?i centrul Euro-
pei ?i cuprinde pân# la urm# ?i Roma. Astfel ia na?tere în cele din
urm# conflictul dintre împ#rat ?i pap#.
Prin desp#r%irea între lumea bisericeasc# ?i cea laic#, în Europa
occidental# se r#spândea un spirit nou, ascetic, nu numai în m#n#s-
tiri, ci ?i într-o mare parte a popula%iei. Din spiritul acesta s-au n#s-
cut cruciadele. Ideea ini%ial# era de a-i ajuta pe Grecii din Bizan%
împotriva Selgincizilor ?i de a înfiin%a în R#s#rit, pe locurile sfinte,
un nou imperiu. Crucia%ii, care au plecat cu entuziasm ?i seriozitate
sfânt#, nu erau pe m#sura %elurilor. Cu cât înaintau spre r#s#rit, cu
atât comportarea lor l#sa mai mult de dorit. Cucerirea Ierusalimului
la 1099, felul cum a decurs cruciada a 4-a, apar ca ni?te pervertiri

98
groaznice ale %elului ini%ial. Importan%a cultural# a cruciadelor este
controversat# de ?tiin%a modern#. Înainte se d#dea mare importan%#
influen%ei culturale pe care a exercitat-o Orientul asupra Occidentu-
lui, întâlnirii crucia%ilor cu Orientul. Cercet#torii mai moderni ne
atrag aten%ia c# preluarea comorilor culturale arabe a avut loc mai
mult în zonele pa?nice ale Siciliei ?i Spaniei. În orice caz, în Italia,
apari%ia unor produse ?i tehnici orientale a dus la înflorirea ora?elor.
Prin cuvintele împrumutate din arab# ?i persan# afl#m felul produse-
lor ?i noile cuno?tin%e: damasc, stamb#, muselin#, voal, cafea, mar%i-
pan, zah#r, sirop, portocal#, spanac, piersic#, muscat, scor%i?oar#,
chimen, cana, caraf#, pantof, divan, sofa, saltea, magazin, tarif, ?ah,
algebra ?i cifr#.
Pentru a sintetiza, s-ar putea povesti via%a lui Friedrich al II-lea
de Hohenstaufen: cre?te în Sicilia ?i cunoa?te acolo cultura arab#;
este trimis de papa Inocen%iu al III-lea drept un contrarege în Ger-
mania; arbitreaz# în conflictul dintre principi ?i unele din ora?ele
germane care devin acum independente, se încoroneaz# ca împ#rat
în 1220; ?i, iar#?i ceva tipic: fondarea universit#%ii din Neapole,
1224 ?i interesul lui Friedrich pentru natur#, eviden%iat de cartea lui
despre vân#toarea cu ?oimi. În cruciada din 1228/29, împ#ratul tra-
teaz# personal, în limba arab#, cu trimisul sultanului ?i ob%ine reda-
rea locurilor sfinte cre?tinilor ?i o leg#tur# asigurat# cu coasta. În
via%a acestui Staufer sunt ?i alte situa%ii importante ?i caracteristice.
Imaginea Evului mediu ar fi unilateral# dac# s-ar rezuma la repre-
zentarea acestui personaj. O persoan# opus# acestui împ#rat str#luci-
tor ?i tragic este Francisc din Assisi. El ?i Ordinul s#u reprezint# un
nou gen de cucernicie. Prin s#r#cia absolut#, nu numai a c#lug#rilor,
dar ?i a m#n#stirilor, acest ordin era agreat de proletariatul ora?elor
din nordul Italiei ?i de cei s#raci. Din acest aspect al activit#%ii ordi-
nului franciscan se poate completa imaginea societ#%ii în a?a fel în-
cât nu numai ac%iunile domnilor mari s# fie vizibile, dar ?i destinul
b#rbatului m#runt, al femeii s#race.
Exist# posibilitatea ca aceast# reprezentare cronologic#, orientat#
dup# zonele istoriei germane, s# fie înlocuit# cu una care selec%io-
neaz# temele dup# criterii mai pronun%ate cultural – istorice. Pentru
prima parte a Evului mediu, ar fi extrem de frecvent# situa%ia în care

99
elevii ar în%elege ce a însemnat p#durea în Evul Mediu: era pustieta-
tea în care se retr#geau eremi%ii ?i cei f#r# de lege, era s#lbatic# ?i
amenin%#toare. În multe regiuni ale Europei, vân#toarea de lupi f#-
cea parte din obliga%iile cavalerilor ?i %#ranilor. La început, p#durea
a fost un bun comun, ghindele erau hrana porcilor, vân#torii de mie-
re se avântau în adâncul p#durii ca s# recolteze dulcea%a mult râvni-
t#. În decursul timpurilor, prin t#ieri, p#durea s-a tot retras iar
vân#toarea a devenit numai dreptul st#pânilor, proprietatea comun#
devine proprietatea seniorilor. În p#duri, din a?ez#ri mici, se dezvol-
t# satele, %#ranii cultiv# p#mântul în dou# sau trei asolamente. #ra-
nii iobagi sunt obliga%i serviciului seniorial ?i unii se uit# cu mânie
la cetatea pentru ale c#rei ziduri a trebuit s# care pietrele. În Evul
mediu se aude tot mereu despre revolte populare: %#ranii se ridic#
împotriva st#pânului; de exemplu, împotriva lui Heinrich IV. Mul%i
%#rani, mai ales în sudul Germaniei ?i Fran%ei, erau bucuro?i dac#
ajungeau sub scutul ?i st#pânirea unei m#n#stiri reformate, c#ci
aceste m#n#stiri nu aveau vechili, care, în afara muncii prestate pen-
tru m#n#stire, îi chemau pe %#rani s# lucreze ?i pentru ei. M#n#stirile
nu ofereau %#ranilor doar scut ?i imbold pentru a lucra p#mântul,
c#lug#rii se adresau de multe ori în predicile lor direct poporului,
ceea ce nu existase înainte de reformele de la Cluny ?i Hirsau, ?i
astfel %#ranul afla nu numai con%inuturile legate de credin%e, ci ?i
despre lucrurile ce se prevesteau în lumea larg#.
Planurile m#n#stirilor medievale, ca de exemplu planul de la
Sankt-Gallen, arat# c# m#n#stirile erau o lume închis# în sine ?i, to-
todat#, o lume pentru al%ii. În interiorul catedralei pot fi recunoscute
15 altare iar preo%ii-c#lug#ri cântau ?i oficiau aici slujba de mai mul-
te ori pe zi ?i se rugau zi ?i noapte pentru cei mor%i, pentru cei vii.
Din aceast# m#n#stire f#ceau parte biblioteca ?i “scriptoriumul”,
casa extern# a stare%ului ?i coridorul acoperit de-a lungul m#n#stirii,
hanul pelerinilor, casa de oaspe%i, spitalul, ?coala, casa meseria?ilor
?i cl#dirile gospod#riei, de la grajduri, mori, pân# la brut#rie; era
acolo ?i o cas# a medicului, o farmacie ?i o gr#din# cu plante medi-
cinale. Astfel, dup# porunca Sf. Benedict, la rug#ciune se adaug#
munca.

100
 Ca ?i în m#n#stire, în ora?ul medieval domne?te, în principiu, pa-
cea. Pacea înseamn# scut ?i dreptate. Zidul ora?ului ap#ra pe cet#-
%eni, por%ile erau supravegheate, dreptul, regulile pie%ei ?i rânduielile
m#surilor protejau interiorul. Aerul ora?ului te f#cea liber ?i aceast#
libertate a dus la autoconducerea multor ora?e. În Köln, comunitatea
ora?ului se împarte în 22 de corpora%ii sau bresle; acestea, împreun#
cu consiliul, aleg consilierii municipali; ace?tia îi aleg pe cei doi
primari pe timp de un an. Consiliul decide cheltuielile ?i veniturile,
impozitele, tratatele, r#zboiul ?i pacea. Primarii reprezint# ora?ul în
afar#. În interior, breslele pun ordine în comer%, în calitatea m#rfuri-
lor, m#suri ?i greut#%i. Aceast# capacitate de autoadministrare,
con?tien%a libert#%ii, în ora?e precum Köln, Strassbourg, Basel ?i
altele, au dus la eliberarea de domina%ia episcopilor ?i astfel ora?ele
au devenit leag#nul unei vie%i noi juridice, artistice ?i spirituale.

Bibliografie

Roma
Ca baz#, cele mai potrivite sunt descrierile lui
Titus Livius ?i Plutarh (vezi clasa a 5-a)
Pentru elevi ?i profesori: Hans R. Niederhäuser, “Legende ?i povestiri romane”
Stuttgart 1980
Heinz Oppermann, Cesar, Ro-ro-ro monografie
Jochen Bleiken, Roma ?i Italia. Propylaen. Istoria lumii, vol. 4 Berlin 1963
Wilhelm Hoffmann, Ascensiunea Romei spre putere mondial#, Ebenda
Alfred Heuss, Epoca revolu%iilor, Ebenda.
Karl Heyer, De la Atlantida la Roma, Breslau 1939
Friedrich Hausler: Voin%a mondial# ?i %elurile oamenilor în istorie. Capitolul: Me-
tamorfoze istorice, Dornach 1961
Cre&tin tatea
Faptele apostolilor
Emil Bock: Cezari ?i apostoli, a 5-a edi%ie prelucrat#, Stuttgart 1978
Emil Bock: Pavel, Stuttgart 1981
Islamul
Emile Dermeughen, Mohamed, Reinbeck 1960
Andre Clot, Harun-al-Ra?id, München 1990

101
Evul Mediu
August Nitschke, Imperii cre?tine timpurii. În: Propilee: Istoria lumii, vol.5
Josef Fleckenstein, Bazele ?i începutul istoriei germane. Göttingen 1974
Horst Fuhrmann, Istoria german# în Evul mediu avansat, Göttingen 1978
Wolfgang Braunfels, Carol cel Mare
Jacqueshe Coff, Evul mediu, avansat, vol.11 al Istoriei lumii, Ed. Fischer, Frankfurt
1965
Herbert Nette, Friedrich II von Hohenstaufen, Reinbeck 1975, Ro-ro-ro monografie
222

102
Clasa a 7-a

În conferin%ele despre planurile de înv#%#mânt din anul 1919

exist# singura aluzie direct# la tematica clasei 7: “În clasa a 7-a tre-
buie ar#tat copilului cum se desf#?ura via%a în timpurile mai noi, în
secolul al 15-lea, ?i se descriu evenimentele din Europa pân# la în-
ceputul secolului al 17-lea. Este epoca cea mai important# ?i trebuie
tratat# cu mult# grij#. Este mai important# chiar decât cele care ur-
meaz#”. Acestei aprecieri îi corespunde ?i faptul c# dup# ce în clasa
a 6-a s-au tratat dou# milenii în dou# epoci, acum sunt la dispozi%ie 2
epoci pentru 2 – 3 secole. Întrebarea este: ce teme se vor trata? Este
vorba de împ#ra%i ?i regi, de Sigismund, Friederich III, Maximilian
?i Carol al V-lea? De reforma imperiului ?i de Concilii? Sau sunt
alte teme mai importante? Caracterul adev#rat al timpurilor moderne
nu se eviden%iaz# cu siguran%# prin continuarea formei de via%# ?i a
problemelor medievale. Aspectul esen%ialmente nou apare la început
în descoperiri, adic# la Vasco da Gama, Columb, Magellan; în in-
ven%ii: anume la Gutenberg cu tip#rirea c#r%ilor, în dezvoltarea cea-
surilor, în inven%ia prafului de pu?c#, în mori ?i turbine, în noua
form# a comer%ului, adic# la Jacques Coeur, la Jakob Fugger, la
Welser ?i al%ii; mai departe – cu o oarecare re%inere – în Reforma%ia
German#, politic, în lupta pentru libertate a #rilor de Jos, în victo-
ria asupra armadei spaniole.
Un element nou, de cea mai mare importan%#, apare în rela%ia
omului cu experien%a sim%urilor. În Evul mediu se obi?nuia s# se
priveasc# simbolic activitatea sim%urilor. Eruditul teolog, de exem-
plu, ?tia ce spune Biblia despre diferitele animale, în ce profe%ii le
g#sim. De aceea, un m#gar s#lbatic nu era pur ?i simplu un m#gar
s#lbatic. Astfel, Luidprandt de Cremona, când vede în Bizan% m#gari
s#lbatici, î?i aduce aminte de vorbele lui Hypolit: “Leul ?i puiul s#u
vor alunga împreun# m#garul s#lbatic” ?i î?i pune problema despre
în%elesul acestor vorbe. Asem#n#tor este ?i cu fenomenele cere?ti:
ele sunt revela%iile lui Dumnezeu care trebuie citite, în%elese. Toate
acestea nu înseamn# desigur faptul c# oamenii Evului mediu nu ve-

103
deau ?i practic m#gari s#lbatici ?i lei, c# nu puteau aprecia la un târg
de vite vârsta, capacitatea, greutatea ?i valoarea unui animal. Îns#
gândirea despre lucruri nu este înc# determinat# de datele cuprinse
pe care ni le dau sim%urile noastre.
Tocmai acest lucru se schimb#. Cine prive?te o hart# marin# a
timpurilor moderne, vede c# m#surarea exact# a %#rmului, determi-
narea exact# a coordonatelor reprezint# acum imaginea strict fizic#.
P#mântul este invelit într-o re%ea de m#sur#tori exacte. i anatomia,
care disec# cadavrul, d# o descriere exact# a corpului fizic: fiecare
organ e descris ca form# ?i pozi%ie. Cu aceast# în%elegere merg mân#
în mân# sesizarea ?i utilizarea for%elor ?i mecanismelor: omul înva%#
s# capteze vântul ?i apa pentru mori, s# m#soare viteza unui vapor,
s# m#soare timpul cu ceasul solar, cu o clepsidr# ?i, în sfâr?it, cu
ceasul construit mecanic. Cel care vrea s#-?i dobândeasc# privire în
noa conceptie asupra lumii, o g#se?te cel mai frumos exprimat la
Leonardo da Vinci. Ca ?i la Leonardo, con?tien%a se schimb# în ge-
neral: cre?te sim%ul pentru practic#, mecanic#, tehnic#, iar sim%ul
pentru ce este minunat ?i sfânt, scade.
Mai intervine aici ceva ce n-a avut înainte un rol mare, ceva ce
nu trebuie nici acum, în clasa a 7-a, supra-apreciat: aspectul econo-
mic al ac%iunii. Rudolf Steiner arat# c# for%ele efective ale istoriei nu
sunt acelea?i în toate timpurile: exist# epoci impulsionate mai mult
spiritual, în alte timpuri ies în eviden%# mai mult rela%iile juridice
între oameni, în prima parte a timpurilor moderne îns# în activitatea
oamenilor economia are un rol deosebit. Dac# spunem asta, nu în-
seamn# c# economicul devine independent, c# fenomene economice
ac%ioneaz# autonom, îns# înseamn# c# motiva%ia oamenilor poate fi
condus# de ra%ionamente economice sau c# oamenii care “dau tonul”
sunt cei ce gândesc economic. Rudolf Steiner a spus asta cândva:
“Dac# cercet#m în lumina adev#rului, nu în cea a iluziei, ceea ce
s-a întâmplat ?i ceea ce a suferit o metamorfoz# prin Reform#, la
începutul dezvolt#rii istorice moderne, trebuie spus: la începutul
istoriei moderne a avut loc o mare bulversare a popula%iei, destul de
rapid#. Aceast# bulversare s-a produs din cauza c# înaintea Refor-
mei, al%i oameni, în special în apusul Europei, au posedat p#mânt ?i
terenuri, ?i al%ii, dup# Reform#. C#ci acei oameni care, într-un fel,

104
au fost esen%iali pentru structura social# înainte de Reform#, ?i-au
pierdut dominarea prin Reform#. Toat# proprietatea funciar# înainte
de Reform#, în în%elesul larg al cuvântului, era mai mult decât s-ar
crede, dependent# de cler. Domina%ia clerului înainte de Reformei
era extraordinar de determinant# pentru situa%ia economic#. Acei
care aveau p#mânt ?i terenuri, îl posedau, în cea mai mare parte, a?a-
zicând în numele ?i în deferire de la autorit#%ile care aveau anumite
leg#turi cu biserica.
Dac# cercet#m faptele mai pu%in idealist, îns# dovedind adev#rul
istoric, se vede c#, practic, aproape în toat# Europa, posesiunile Bi-
sericii ?i ale clerului au fost luate ?i date în st#pânirea laicilor. A?a a
fost în mare m#sur# în Anglia, mai târziu în mare m#sur# ?i în Ger-
mania. Mai târziu, în Germania, o mare parte a principilor din terito-
riu a trecut la Reform#. Îns# nu pretutindeni – vreau s# m# exprim
moderat – cauza a fost entuziasmul pentru Luther sau pentru ceilal%i
reformatori, ci a fost foamea dup# bunurile bisericii, a fost dorin%a
de a seculariza bunurile bisericii. O avere imens# a Bisericii Evului
mediu a trecut în posesia principilor teritoriali. În Anglia, o mare
parte din cei care st#pâniser# p#mântul au fost expropira%i de p#-
mânturile lor ?i au emigrat în America. O mare parte a imigran%ilor
din America – ieri am vorbit despre asta, privind dintr-un alt punct
de vedere problema –, erau proprietarii de p#mânturi expropria%i din
Europa. A?adar, în mare parte, la aceast# nou# dezvoltare istoric#,
denumit# în mod curent Reform#, fenomenele economice au fost
determinante. La suprafa%#, problema se prezint# prin a se spune c#,
desigur, un nou spirit p#trunsese în sufletele omene?ti, c# vechea
administra%ie a Bisericii a legat prea puternic elementul omenesc de
cel spiritual ?i c#, în general, ar trebui s# se g#seasc# un drum mai
spiritual spre Hristos ?i altele asemenea. Privind ceva mai profund,
mai pu%in superficial, se vede c# are loc o bulversare economic# prin
trecerea bunurilor religioase la laici.(Rudolf Steiner, Conferin%a din
12 octombrie 1919, din “În%elegerea social# prin cunoa?tere spiritu-
al-?tiin%ific#”
Deci nu e vorba s# se treac# la tratarea subiectului, în forma pre-
zentat# de Steiner, în cadrul pred#rii la clasa a 7-a. Este îns# o deo-
sebire dac# în prezentarea descoperirilor geografice se pleac#, de

105
exemplu, de la figura mitic# a regelui-preot Ioan, sau dac# se spune
c#, de la începutul secolului al 14-lea, drumul pe uscat al caravane-
lor spre Orientul Îndep#rtat (drumul mongolilor) ?i comer%ul oriental
au fost puternic stingherite, ba chiar desfiin%ate de puterea turcilor ?i
a unor evenimente din Orient, dac# se pomene?te de scurgerea re-
zervelor de aur a Europei în Orient, sau dac# nu se spune nimic. În
clasa a 7-a, aceste leg#turi economice sunt motivate obiectiv ?i la
aceast# vârst# se pot în%elege.
La asemenea teme ?i stilul pred#rii se poate schimba. Anumite
teme pot fi tratate de acum la or#, de exemplu se poate pune întreba-
re: Care au fost premisele necesare descoperiri Americii? Pornind
de la aceast# întrebare, se poate vorbi de construc%ia navelor, de na-
viga%ia orientat# astronomic, compasul, cuno?tin%ele geografice ?i
dezvoltarea h#r%ilor, astfel încât s#-i l#s#m pe elevi s# descopere
singuri aceste lucruri; misiunea înv#%#torului este s# scoat# în evi-
den%# forma istoric# ce caracterizeaz# aceste premise. S-ar putea ca
profesorul s# descopere c# în clas# sunt elevi care au cuno?tin%e de-
spre cuadrant, pe care ar putea s# le prezinte în clas#. Acest proce-
deu e valabil ?i pentru inventarea artei tip#ritului ?i pentru ceasuri.
Pentru a scoate în eviden%# în acela?i timp ?i noul din istoria mo-
dern#, se recomand# ca în clasa a 7-a s# se înceap# cu descoperirile
geografice. Cu toate obiec%iile ?tiin%ifice ?i cu toate c# realiz#rile
portughezilor nu reprezint# chiar începutul descoperirilor, se poate
începe cu Enric Navigatorul. Importan%a acestui om rezid# în faptul
c# el a fost for%a motrice a descoperirilor. Ca administrator al bunu-
rilor Ordinului lui Hristos, care în Portugalia era continuatorul Or-
dinului templierilor, el a putut folosi aceste bunuri pentru a ajuta
faza deosebit de dificil# a descoperirilor de-a lungul coastei Saharei.
Cu aceste c#l#torii, care s-au extins pân# la Ecuator ?i, în final, pân#
la Capul Bunei Speran%e ?i în India, s-au sf#râmat îns# ?i concep%iile
medievale despre teritorii nelocuibile ?i m#rile clocotitoare ale Su-
dului.
La tratarea descoperirii Americii de c#tre Columb – unde se poa-
te folosi ca surs# jurnalul de bord ?i se poate povesti soarta tragic#
ulterioar# a lui Columb –, se mai poate ad#uga apoi ?i cucerirea Me-
xicului sau a Perului. Ca o contrapondere a acestor reprezent#ri, care

106
anun%# problematica colonialismului, ar trebui pomenit ?i
Bartholome de las Casas, care a luptat pentru tratarea uman#, educa-
%ia ?i înv#%#mântul indienilor. Un focar al acestei lupte a dominica-
nului este audien%a sa la Carol al V-lea. E bine, pentru economia
pred#rii, dac#, în leg#tur# cu c#l#toriile lui Columb, se vorbe?te ?i de
curen%ii marini, iar la cucerirea Perului se face o prezentare a impe-
riului inca?, a Anzilor ?i a situa%iei geografice a vestului Americii de
Sud ?i a estului Pacificului.
Vorbind de secolul al 15-lea, se pune întrebarea dac# ?i cum ar
trebui s# fie predat# Jeanne d'Arc. Dac# %inem seama de importan%a
faptului c#, dup# interven%ia Jeannei d'Arc, englezii au fost alunga%i
pe termen lung din Fran%a, c# acum Anglia ?i Fran%a se dezvolt# tot
mai clar ca state na%ionale, atunci nu putem ignora acest eveniment.
Pe de alt# parte, în clasa a 7-a se recomand# s# se prezinte via%a
Jeannei d'Arc foarte obiectiv ?i f#când uz de surse ale timpului res-
pectiv. Cu aceast# ocazie, o dat# cu tinere%ea fecioarei din Orleans,
s# se descrie ?i via%a %#ranilor într-un sat din Evul mediu târziu. Cu
procesul Jeannei d'Arc se poate împleti ?i descrierea justi%iei medie-
vale sau tratamentul la care erau supu?i ereticii. La sfâr?it se poate
pomeni de pacea de la Picquigny, în care Ludovic XI-lea al Fran%ei
cump#r# de la regele englez Eduard preten%iile sale asupra tronului
francez.
Dup# acest “intermezzo” a istoriei politice, descoperirea artei ti-
p#ritului ne readuce la istoria culturii. Simptom pentru aceast# in-
ven%ie este faptul c# – la fel ca ?i la descoperiri – nu este o
întâmplare, ci rezultatul unor eforturi lungi, consecvente. Nu e vorba
numai c# s-a inventat tip#ritul. Idea tip#ritului cu litere mobile care
se pot turna în serie, dup# matri%#, este mai mult decât un simplu
tip#rit ?i tocmai aceast# inven%ie a ridicat cerin%e mari: De exemplu:
pentru ca literele s# nu fie nici prea moi nici prea tari, a trebuit s# se
g#seasc# un aliaj corespunz#tor din plumb, zinc ?i bismut, a trebuit
creat# o cerneal# care s# adere la litere, s# se usuce repede pe hârtie,
a fost nevoie de hârtie care s-o poat# absorbi. Importan%a inven%iei,
urm#rile ei, corespund deci acestor lucr#ri preg#titoare. Soarta in-
ventatorului seam#n# cu cea a lui Columb: nici unul nu se bucur# de
fructele muncii lor.

107
 Înv#%#torul are sarcina s# fac# vizibile consecin%ele acestei inven-
%ii. Aici se potrive?te mai ales derularea Reformei germane. S-a spus
cândva cum cuvântul Reformei s-a r#spândit, ca ?i cum îngerii ar fi
fost curierii. Nu au fost îngerii, îns# dup# ce au ap#rut cele 95 de
“teze”, la sfâr?itul lui octombrie 1517, în Wittenberg, în noiembrie
ele au fost tip#rite la Leipzig, la Nürnberg au ap#rut în traducerea
german#, în Basel sub form# de carte. Dup# inven%ia lui Gutenberg,
arta tip#ritului s-a extins cu mare vitez#. La 1500 în Augsburg exis-
tau 20 de tipografii, în Köln 21, în Vene%ia 151, în toat# Europa, în
250 de ora?e erau cam 1120 tipografii. Prin Reform# a crescut setea
de a citi ?i a discuta, s-au tip#rit de acum lucr#ri în limba german#,
în 1518 erau 150, în 1521 erau 620 de scrieri iar în 1524 au ap#rut
990 de scrieri în limba german#.
O tem# mult mai prozaic# este apari%ia capitalismului timpuriu
german; în Germania figura dominant# este Jakob Fugger. Angaja%i
ini%ial în comer%ul textil, Fuggerii l-au lansat în 1487 în industria
montan#, când, în urma unui credit, au ob%inut dreptul, pân# la pl#ti-
rea datoriei, de a cump#ra la un pre% avantajos tot argintul ?i cuprul
scos în Schwaz. În curând, domenii din ce în ce mai vaste ale indus-
triei montane de atunci au întrat în st#pânirea Fuggerilor, care ?i-au
extins afacerile ?i în Ungaria. Asigur#rile în bunuri, pe care le d#-
deau ducii, drept garan%ii pentru banii împrumuta%i, erau eficient
administrate ?i astfel Fugger devine cea mai mare cas# bancar# a
Europei ?i, prin capitalul ei, hot#r#?te numirea episcopilor ?i alege-
rea împ#ratului roman.
Cu arta tip#ritului ?i capitalismul timpuriu am prezentat doi fac-
tori importan%i din timpul Reformei. Dac# complexele confrunt#ri ?i
problemele religioase ale Reformei nu pot fi pe deplin în%elese de
elevii clasei a 7-a, ar trebui totu?i dat# o mic# schi%# a activit#%ii lui
Luther. Cel mai bine este dac# ne limit#m la evenimentele de pân#
la anul 1525; încurc#turile care s-au produs mai târziu: Uniunea din
Schmalkalden, Liga Sfânt# etc., ar trebui, pe cât posibil, ignorate. Se
poate ar#ta cum a crescut Luther în spiritul credin%ei de la sfâr?itul
Evului mediu, cum se hot#r#?te “fulger#tor” s# devin# c#lug#r, cum
respect# cu adânc# smerenie peniten%a, drumul s#u la Roma ?i, pe
urm#, marile evenimente binecunoscute: afi?area “tezelor”, disputa

108
cu Eck, apari%ia lui în fa%a împ#ratului ?i a imperiului la dieta de la
Worms, Wartburg, traducerea Bibliei, întoarcerea la Wittenberg,
pentru a se opune “exalta%ilor” ?i, la urm#, dezaprobarea fa%# de r#z-
boiul %#r#nesc. E important în toate acestea s# subliniezi ceea ce C.
F. Meyer a formulat a?a de frumos: Spiritul s#u e câmpul de lupt# a
dou# epoci – adic# Luther nu este ceea ce în%elegem prin “om” mo-
dern, în el tr#ie?te noul ?i vechiul, Evul mediu ?i istoria modern#.
Aceast# atitudine a lui Luther iese foarte clar la iveal#, de exemplu,
la discu%ia religioas# din Marburg cu Zwingli.
În modul obi?nuit de prezentare a istoriei, acum s-ar trece la Con-
tra Reform#, la înfiin%area Ordinului iezui%ilor, la pacea religioas# de
la Augsburg, eventual la Calvin ?i la r#zboaiele hugheno%ilor. Aceste
conflicte religioase sunt cam greu digerabile pentru cei din clasa a 7-
a; aceste probleme sunt foarte departe de a fi actuale acum. Exist#
teme despre care ar fi foarte de dorit s# se vorbeasc#, dar care sunt
greu de prezentat; de exemplu: Paracelsus ca lupt#tor pentru o art# a
vindec#rii care se bazeaz# pe observa%ie ?i experien%#; tot a?a, lupta
pentru concep%ia copernican# a lumii, de la Copernic la Giordano
Bruno, la Kepler ?i Galilei. Înv#%#torul trebuie s# vorbeasc# îns#
despre aceste fapte numai dac# le poate înf#%i?a plastic. Tocmai via-
%a lui Paracelsus, lupta dramatic# împotriva tradi%iei ?i a ?tiin%ei de
cabinet, tratamentele sale renumite, pot fi de mare interes, îns# tre-
buie s# încerci s# te transpui în felul de a gândi al acestui b#rbat ?i
asta este dificil. Asem#n#tor ca semnifica%ie dramatic# ?i eviden%#
decurge via%a lui Galilei. În contrast cu Paracelsus, el apare mai con-
tradictoriu ?i ar fi important ca, la or#, aceast# contradic%ie s# nu fie
tratat# moralizându-l, ci a?a ca s#-l în%elegem cu adev#rat.
Luptele mari, decisive pentru viitor, din a doua jum#tate a seco-
lului al 16-lea, au loc în Europa de Vest. Pe de o parte este Spania
lui Filip al II-lea; de partea cealalt#, #rile de Jos, Wilhelm de
Orania ?i Anglia elizabetan#. Merit#, înainte de a ne ocupa de lupte-
le propriu-zise, s# descriem Spania lui Filip al II-lea: severul cere-
monial de la curtea spaniol#, Escurialul, o ?edin%# a Consiliului de
stat, comportarea personal# a lui Filip al II-lea ?i, în plus, ca o com-
pletare asupra situa%iei din %ar#, mai ales problema “moriscos” din
Granada: în aceast# provincie, cea mai înfloritoare din tot regatul,

109
tr#ia o popula%ie maur# numeroas# care, chiar 60 ani dup# “converti-
rea” lor la cre?tinism, era str#in# de el. Aceast# popula%ie avea mult
mai multe în comun cu maurii de dincolo de strâmtoare decât cu
spaniolii din peninsul#. Când Filip interzice limba arab#, obiceiuri
maure, izbucne?te revolta, o lupt# dus# cu maxim# duritate de ambe-
le p#r%i, pân# la urm# întreaga provincie Granada a fost cur#%at# de
mauri (moriscos). Astfel, una din regiunile cele mai bogate ale Eu-
ropei a fost transformat# într-un pustiu, îns# problema maurilor n-a
fost rezolvat# prin deportare; în anii 1609 – 1614 ei au fost alunga%i
definitiv din Spania. O dat# cu ei, Spania a pierdut cea mai harnic#
p#tur# social#, cea a meseria?ilor; cu tot argintul ?i aurul adus din
colonii, Spania devine din ce în ce mai mult o %ar# s#rac#, retrogra-
d#; banii nu r#mân în %ar#, ei sunt cheltui%i în alte p#r%i ale Europei,
pentru r#zboaie religioase. – Pr#bu?irea p#turii cavalerilor, domina-
toare în Spania, este descris#, cum se ?tie, într-o lucrare a literaturii
universale: Don Quichote, de Miguel de Cervantes.
Intri în cu totul alt# lume, venind în partea sudic# a #rilor de
jos. În ora?ele Gent, Bruges, Anvers, Bruxelles ?i în multe altele,
tr#ia o burghezie bogat#, negustori, meseria?i, fabrican%i. Conduce-
rea o avea nobilimea iar cei mai cunoscu%i reprezentan%i ai acestui
grup erau con%ii Egmont ?i Hoorn. Când se introduce Inchizi%ia în
sudul #rilor de Jos, în 1566 se ajunge la o peti%ie în cauz# prin care
nobilimea cere s# se retrag# trupele spaniole ?i s# se anuleze edictul
inchizi%iei. Cu nobilimea se unesc, în felul lor, ?i meseria?ii, %#ranii,
navigatorii ?i poporul de rând; se ajunge la renumita revolt# a icoa-
nelor. Drept urmare, Alba este împuternicit cu conducerea #rilor de
jos ?i totul evolueaz# a?a cum se ?tie. Este simptomatic c# pân# la
urm# bogatele p#r%i din sud ale #rilor de jos sunt învinse. Olanda,
mult mai s#rac#, mai inospitalier#, se impune printr-o îndelungat#
lupt# pentru libertate – întâi sub conducerea lui Wilhelm de Orania.
Aici se na?te o cultur# nou#. Leiden devine universitate cea mai im-
portant# în Europa; datorit# toleran%ei care exista în Olanda în pro-
blemele religioase, în %ar# vin numero?i savan%i importan%i, – via%a
acestei lumi, care aici reprezint# adev#ratul spirit al epocii, e cunos-
cut# din tablourile lui Rembrandt.

110
 Cel#lalt du?man al Spaniei era Anglia. i în Anglia se n#?tea o
comunitate care oferea individului mai mari posibilit#%i. The English
Gentry era reprezentat în House of Commons, la fel ?i ora?ele en-
gleze în progres. Elizabeth se pricepea s# domneasc# împreun# cu
parlamentul, era econom#, sus%inea întreprinderile supu?ilor ei, nu
avea în Anglia o armat# permanent#; flota englez#, care învinsese
Armada, fusese construit# de abia în ultimii zece ani dinaintea r#z-
boiului cu Spania: nu mai mult decât 40 de vase de r#zboi, relativ
mici, dar capabile s# dezvolte vitez# mare ?i care erau conduse de
oameni experimenta%i, marinari, pira%i ?i r#zboinici. Armada spanio-
l#, cu cele 130 de vase greu de manevrat, oferea înc# imaginea tacti-
cii de lupt# medievale: r#zboinicii de pe vasele spaniole erau de fapt
solda%i de uscat, sub o comand# de cavaleri ?i erau preg#ti%i s# lupte
la abordaj. Cum spaniolii luptau cu vasele grupate, ceea ce le limita
mobilitatea, englezii s-au bazat pe artileria lor ?i pe arta lor de a ma-
nevra, evitând orice apropiere care i-ar fi pus în pericol de abordaj.
Spaniolii o luau ca un semn de la?itate: ei credeau c# englezii nu ?tiu
altceva decât s# trag# ?i s# fug# din fa%a primejdiei -. Precum, în
Olanda, dup# lupta victorioas# pentru libertate, a început secolul de
aur, tot astfel, în Anglia, dup# victoria asupra Armadei, începe epo-
ca lui Shakespeare. Acest fenomen al teatrului a avut desigur o scur-
t# înflorire – îns# altfel decât alte distrac%ii, a fascinat toate p#turile
sociale: s#pt#mânal, pân# la 20.000 de oameni frecventau la
Southwark reprezenta%iile.

Bibliografia pentru clasa a 7-a

O. Peschel, Istoria epocii descoperirilor. Edi%ia nou# Berlin 1968

Urs Bitterli, Descoperirea ?i cucerirea lumii. Documente ?i repoarte. Vol. I: Ameri-
ca, Africa. München 1980 vol. II. Asia, Australia, Pacificul. München, 1981
Richard Konetzke, Descoperiri ?i cuceriri peste m#ri. În: Propilee Istoria lumii, vol
6
Die grosen Entdeckungen: Editor: Eberhard, München 1984
John R. Hale, C#l#toriile exploratorilor. Reinbeck 1971
Salvador de Madariaga: Columb, München 1978
Cristofor Columb, Jurnal de bord, Frankfurt 1981

111
Urm#toarele c#r%i, doar cu restric%ii; în unele cazuri sunt utilizabile doar pu%ine capi-
tole:
Heinrich Harrer / Heinrich Pleticha, Istoria explor#rilor doar de la surs#. Würzburg
1968
Paul Hermann, 7 trecu%i ?i 8 pierdu%i. Edi%ia a 10-a. Hamburg 1978
Paul Hermann, Marea carte a descoperirilor. Reutlingen 1958
M. J. Krück von Poturzyn, Misiunea fecioarei Jeanne d'Arc. Stuttgart 1961
Herbert Nette, Jeanne d'Arc Reinbeck 1977
Helmuth Presser, Johannes Gutenberg. Reinbeck 1968
Ernst Kaiser, Paracelsus Reinbeck 1969
G.Frhr. von Pölnitz, Fuggeri. Ediäia a 3-a, Tübingen 1970
M. Brion, Medicii, Wiesbaden 1970
Bernd Moeller, Germania în epoca Reformei. Gottingen 1977
Robert van Roosbrock, Wilhelm de Orania, rebelul. Gottingen 1959

112
Clasa a 8-a

În clasa 8-a se încearc# a se prezenta copiilor istoria pân# la ac-

tualitate, sco%ând îns# în mod accentuat în eviden%# aspectele de is-
torie ale culturii. Cele mai multe lucruri care reconstituie con%inutul
istoriei uzuale, înc# nu trebuie tratate decât tangen%ial. Este mult mai
important pentru copil s# în%eleag# cum p#mântul a fost transformat
de ma?ina cu abur, r#zboiul de %esut mecanic etc., decât s# se afle
asemenea curiozit#%i precum este corectarea depe?ei din Ems.(Prima
conferin%# asupra planului de înv#%#mânt, 6.09.1919. E.C. 294 ).
Ca s# se în%eleag# cum revolu%ia industrial# a transformat fa%a
lumii, trebuie în prealabil descris# aceast# lume preindustrial#. În
lumea preindustrial# nu predomina aproape de loc ceea ce numim
azi cre?tere. Dup# o perioad# de cre?tere a popula%iei, au intervenit
molime, r#zboaie, foamete care au redus din nou num#rul oameni-
lor. În ora?e, me?te?ugarii erau organiza%i în bresle, care aveau grij#
ca în ora? s# nu existe prea multe ateliere de acela?i fel: fiecare pa-
tron trebuia s# aib# un venit corespunz#tor. În Tübingen existau, de
exemplu în 1714: 73 de m#celari, 54 de cismari, 46 de croitori, 36
de brutari care foloseau f#in# alb# ?i 26 care foloseau f#in# de seca-
r#, 21 de %es#tori de pânz#, 20 de dogari, 10 %es#tori de postav ?i sto-
f#, 18 c#ru%a?i, 14 aurari, 14 tâmplari, 12 b#rbieri, 9 l#c#tu?i, 8 olari,
8 dulgheri, 7 zidari, 7 rotari, 6 fierari ?i cam 130 de al%i meseria?i
care confec%ionau nasturi, cuie, site, vopsitori, ?elari ?i curelari – se
pomenesc 64 de meserii diferite. În afar# de ace?tia mai erau, fire?te,
%#rani, viticultori, gr#dinari, vân#tori ?i, în Tübingen, studen%i ?i pro-
fesori, solda%i, poli%i?ti, judec#tori, grefieri etc. Meseria?ii lucrau
dup# diferite comenzi, nu se producea înc# pentru o pia%a anonim#.
Pân# cam în anul 1800 ?i mai târziu înc#, burghezul locuia între
zidurile ora?ului, care reprezentau o grani%# vizibil# pentru procesul
de cre?tere. Pe lâng# aceste limite vizibile, existau ?i altele invizibi-
le: dac# nu erau a?ezate pe malurile unor fluvii mari, navigabile,
ora?ele trebuiau aprovizionate din imprejurimile imediate. Transpor-
tul pe uscat era atât de scump încât numai în timpul unei foamete

113
foarte mari renta s# aduci cereale din dep#rt#ri mai mari. Pu%ini oa-
meni aflau, din pu%inele ziare, ceea ce se întâmpla în lumea larg#.
Enumerarea meseria?ilor din Tübingen nu cuprinde înc# nici un
ceasornicar. Precis c# în Tübingen existau deja ceasuri, dar probabil
pu%ine. Via%a oamenilor din lumea preindustrial# – ?i asta trebuie
eviden%iat – nu era o idil#, îns# nu era condi%ionat# înc# de ceas.
Scurgerea zilei, începerea lucrului în agricultur# – ?i meseria?ii
aveau de regul# câmp ?i gr#din# – determina via%a. Fiecare anotimp
avea lucr#rile sale, via%a î?i avea ritmul ei.
Prezentarea ?i discutarea revolu%iei industriale este un proces
adecvat necesit#%ii unei abord#ri cauzale. Faptul c# bulversarea mo-
dului nostru de via%# pleac# din Anglia, nu este o coinciden%#. Po-
menim mai întâi bog#%ia p#mântului Angliei, în special c#rbunele,
care era a?a de aproape de suprafa%#; apoi multele cursuri mici de
ap#, de exemplu pe versantul Pirineilor, care pot s# pun# în mi?care
morile, ?i o fac datorit# ploilor dese. A doua premis# a fost legea
brevetelor de inven%ie. În anul 1624, parlamentul englez a dat o lege
ce reglementa emiterea de patente de inven%ie ?i le protejau de abu-
zurile coroanei: Coroana putea da adev#ra%ilor inventatori ?i produ-
c#tori, timp de 21 de ani, uzufructul de pe urma acestei inven%ii. O
alt# premis# a fost îmbun#t#%irea metodelor de produc%ie agricol#,
datorit# c#rora, cu oameni mai pu%ini, se putea asigura hrana pentru
mai mul%i; în afar# de asta, o groaz# de întreprinderi mici d#duser#
faliment datorit# îngr#dirilor ?i astfel mul%i muncitori au fost pu?i
“pe liber”, care vor fi folosi%i mai târziu în revolu%ia industrial#. În
sfâr?it, un rol a jucat ?i etica puritan# a muncii, aprecierea timpului
de c#tre puritani – care mai târziu a devenit “Time is mony”. Nu e
nevoie s# se trateze toate aceste premise în am#nunt în clasa a 8-a,
îns# unele din ele pot fi pomenite.
Istoria adev#ratelor inven%ii este denaturat# de diverse legende.
De exemplu: James Watt nu a ajuns la inven%ia ma?inii cu aburi în
timp ce privea cum fierbe o oal# a mamei sale. Faptele sunt altele. În
1711, Newcomen a construit o ma?in# cu abur, care era folosit# pen-
tru evacuarea apei din minele de c#rbuni. Aceast# ma?in# consuma
cantit#%i incredibile de c#rbune; fiecare mi?care de ridicare a pisto-
nului era determinat# de r#cirea cilindrului. La 21 de ani, James

114
Watt a plecat ca mecanic universitar la Universitatea Edinburgh ?i
acolo a c#p#tat sarcina s# repare un model al ma?inii Newcomen.
Dup# multe deliber#ri, într-o duminic#, pe când se plimba, i-a venit
ideea s# realizeze procesul de r#cire într-un condensator separat de
cilindru. Asta se întâmpla în mai 1765, dar abia în ianuarie 1769 i se
d# un brevet. A mai durat îns# pân# în anul 1776, adic# pân# în anul
declar#rii independen%ei americane, când, în sfâr?it, dou# din ma?i-
nile sale lucrau. Cauza nu era lipsa de cerere. Mai curând e vorba c#
Watt, un simplu mecanic, practic f#r# mijloace, avea nevoie de un
partener care s# poat# întreprinde construc%ia propriu-zis# a ma?inii.
C# nu era u?or de g#sit un astfel de partener, se vede din faptul c#
prima încercare de conlucrare cu John Roebuck, proprietarul între-
prinderii metalurgice Carron, a e?uat. A urmat apoi cooperarea cla-
sic# între Watt ?i Boulton, un fabricant frunta? din Soho, în
apropiere de Birmingham. i aici s-au ivit îns# greut#%i: pentru ci-
lindrii condensatorilor era nevoie de cilindri ?i pistoane foarte preci-
se ?i stabile. De abia când John Wilkinson dezvolt# (1774) o nou#
tehnic# de g#urire – ini%ial destinat# pentru fabricarea tunurilor -, a
putut s# înceap# produc%ia adev#ratelor ma?ini cu aburi. Ma?inile
produse acum – Watt ?i Boulton au construit în total 496 ma?ini –
erau adev#rate modele de precizie, unele au lucrat 120 de ani. Am
prezentat aceast# inven%ie mai am#nun%it fiindc# sunt de p#rere c#
aceast# realitate, mai adev#rat# decât pove?tile legendare, arat# to-
tu?i cum inven%iile sunt inserate în situa%ii sociale complexe, arat# c#
marile inven%ii se bazeaz# pe lucr#ri preg#titoare cuprinz#toare ?i c#
necesit# colaborarea multor oameni.
Un al doilea punct de vedere arat# urm#rile sociale ale oric#rei
inven%ii. Aceasta se poate prezenta deosebit de bine prin industria
textil#. În anul 1733, John Kay a inventat a?a-zisa suveic# rapid# sau
suveica zbur#toare. Acest dispozitiv permitea s# se fac#, cu o vitez#
dubl#, stofe mai late. În acela?i timp a crescut cererea de textile, a?a
c# temutul ?omaj nu s-a declan?at. Torc#torii nu puteau îns# %ine
decât greu pasul cu cerin%a de fire toarse, timpul de lucru în filatur#
s-a m#rit pân# la 15 ore, opt pân# la zece torc#tori lucrau pentru a
realiza firele necesare unui singur %es#tor. Astfel c#, în 1751, Royal
Society of London a instituit un premiu pentru “cea mai bun# inven-

115
%ie a unei ma?ini care toarce în acela?i timp 5-6 fire de bumbac, câ-
nep# sau in ?i e deservit# numai de o singur# persoan#”. A durat îns#
pân# în 1764, când James Hargreaves a prezentat o astfel de ma?in#,
dotat# chiar cu opt fuse. Scurt timp dup# asta, Arkwright a prezentat
o ma?in# de filat îmbun#t#%it#, care r#sucea firul mult mai tare;
acum se puteau produce în Anglia %es#turi curate de bumbac. Cu-
rând dup# aceea, Arkwright a fondat în Cromford ?i prima filatur#
care poate pretinde denumirea de fabric#. Ma?inile de filat s-au îm-
bun#t#%it în scurt timp, în continuare, a?a încât cu o ma?in# se pu-
teau toarce 20 – 50 de fire. Iar#?i Arkwright a fost acela care a
înlocuit vechile mori ce ac%ionau ma?inile prin ma?ini cu aburi ?i a?a
le-a f#cut independente de puterea apei, care nu avea totdeauna ace-
la?i debit.
Aceast# introducere a ma?inilor de tors cu aburi ?i a celor de %e-
sut mecanic – ultimele putându-se impunâne de-abia începând cu
anul 1805 în fa%a de r#zboiul de %esut manual -, duce la fondarea
adev#ratelor fabrici, în care ma?inile înlocuiesc sau sus%in îndemâ-
narea ?i for%a de lucru uman#. Na?terea fabricilor este acum înso%it#
de importante urm#ri sociale. Pân# la înfiin%area fabricilor, aproape
tot lucrul – exceptând manufacturile, minele ?i c#r#u?ia -, se f#cea în
cas#. Casa era locul vie%ii, al lucrului, al educa%iei, era azil de b#-
trâni ?i depozit de provizii. Otto Brunner vorbe?te de “casa veche
european#” ca de un loc al vie%ii nedivizate. Putem reprezenta în
mod viu totul: a?a cum de casa %#r#neasc# erau legate cre?terea ani-
malelor, depozitarea hranei, a cerealelor ?i a proviziilor, tot astfel de
fiecare cas# de meseria? %inea atelierul, de obicei ?i câteva animale,
o gr#din#. Proviziile se %ineau în pivni%#, la parter era atelierul, buc#-
t#ria, o camer# de locuit iar în spatele casei, în curte sau în casa din
spate se %ineau g#ini, poate porci ?i capre. La etaj locuiau bunicii,
dormeau copiii ?i p#rin%ii. Sub acoperi? se %inea fânul ?i paiele. De
fiecare cas# %inea o gr#din# în afara zidurilor ora?ului, poate ?i o
mic# p#?une, un ogor. Copiii cre?teau într-o lume a necesit#%ii de a
muncii ?i înv#%au de timpuriu s#-?i ajute p#rin%ii. Educa%ia nu se f#-
cea verbal, ci prin modele ?i prin munc#. i bunicii, dac# tr#iau înc#,
erau p#rta?i deplini la munc# în cas#, aveau grij# de cei mici, sf#tu-
iau ?i ajutau mamei la na?tere ?i în timpul lehuziei. Via%a era clar#:

116
na?tere ?i moarte, munca ?i consumul se desf#?urau în fa%a tuturor.
Desigur asta nu era o idil#. Trebuie ?tiut c# înc# în anul 1750, 60-70
procente din copii mureau înainte de cinci ani, c# prim#vara lipseau
aproape toate alimentele proaspete, c# toat# apa se scotea prin pom-
pare ?i c# trebuia adesea adus# de la fântân#, c# trebuia s# aduci sin-
gur lemnele pentru înc#lzit din p#dure, c# iluminatul era un lux.
Fabrica îns# desparte locul de munc# de cas#. În curând, în apro-
pierea fabricilor iau na?tere colonii muncitore?ti, în care muncitorii
tr#iau într-un spa%iu foarte restrâns. De multe ori o întreag# familie
tr#ia împreun# într-o camer# de locuit sau într-un dormitor. Exista o
plit#, unul sau dou# paturi, o mas#, dou# b#nci. Cine putea, mergea
la lucru: b#rba%i, femei ?i copii. Munca mecanic# îns# nu mai oferea
imaginea întregii vie%i. Mizeria industrializ#rii timpurii a fost u?ura-
t# decisiv abia în a doua jum#tate a secolului al 19-lea. Încet, în lo-
cul muncii copiilor, a început frecventarea ?colii; în Germania, în
anii 80 ai secolului 19-lea, s-au creat asigur#rile sociale, care alinau
mizeria cea mai mare, la b#trâne%e, la boal# ?i invaliditate.
O cu totul alt# consecin%# s-a produs prin cererea crescând# de
bumbac. Bumbacul se cultiva atunci preponderent în statele sudice
ale SUA. Aceast# cultur# cerea extrem de mult# mân# de lucru, c#ci
din bumbac trebuia scos sâmburele. O muncitoare avea nevoie de o
zi întreag# pentru a scoate sâmburii din jum#tate de kilogram de
bumbac, ?i pentru c# nu erau destui sclavii negri, scoaterea sâmburi-
lor a devenit o problem# a aprovizion#rii, pân# când Ely Whitney, în
anul 1793, a reu?it s# inventeze o ma?in# de scos sâmburi ce func%i-
ona bine; asigura 50 de pfunzi de bumbac pe zi, prin munc# manua-
l#. Produc%ia de bumbac a crescut de la 190.000 de baloturi în anul
1791 la 41.000.000 baloturi în anul 1803. Aceast# cre?tere a culturii
bumbacului pretindea lucrul altor sclavi negri care, pân# în 1807, au
fost adu?i în transporturi de mas# din Africa.
Începând cu anul 1800, Anglia, care nu putea exporta bumbac în
Europa din cauza r#zboaielor napoleoniene, a început s# caute pie%e
noi de export. Nu se livra numai în Africa stamb# ieftin#, ci mai ales
a început exportul pentru India, care era deja colonie britanic# ?i nu
se putea ap#ra împotriva importurilor britanice. Urmarea a fost dis-
trugerea industriei textile indiene, ca industrie proprie; de acum îna-

117
inte, prelucrarea indian# a bumbacului se rezum# exclusiv la lucrul
în cas#, pentru popula%ia rural#. Dup# sfâr?itul r#zboaielor napoleo-
niene, textilele engleze au început s# fie cump#rate ?i în Europa.
Produc%ia englez# ?i începuturile industriei germane au dus la mize-
ria %es#torilor silezieni, prezentat# de Hauptmann în drama “ es#to-
rii".
Din exemplele de istorie a industrializ#rii prezentate pân# acum
reiese c# procesul de transformare a lumii prin unele ma?ini a fost la
fel de bogat în premise precum este ?i plin de consecin%e. Fenome-
nele sunt foarte complexe ?i neindicate pentru o gândire linear#. De-
scrierea de mai sus n-a f#cut nici o referin%# la influen%a pe care a
avut-o cre?terea rapid# a industriei textile asupra transporturilor ?i
construc%iei de ma?ini. Construc%ia ma?inilor, la rândul s#u, a dat noi
impulsuri produc%iei de fier ?i o%el ?i toate împreun# au ac%ionat ca
un puternic stimul al promov#rii produc%iei de c#rbune.
i în clasa a 8-a se pune problema selec%ion#rii materiei. Un cri-
teriu ra%ional ar fi importan%a social# ?i urm#rile unui complex de
inven%ii. Din acest punct de vedere, dup# prezentarea fazei de porni-
re a revolu%iei industriale, ar rezulta urm#toarea selec%ie:
Bulvers#rile în transporturi
Electricitatea ?i folosirea ei
Chimia sau medicina
La toate aceste complexe de inven%ii ?i înnoiri e important s# ias#
în eviden%# ?i urm#rile profunde ale inven%iilor asupra vie%ii umane
?i sociale. Ar fi, de exemplu, chiar banal dac# drept consecin%# a
invent#rii c#ilor ferate am spune: înainte, un c#l#tor, care mergea de
la Basel la Hamburg, dac# parcurgea zilnic 30 km ?i intercala 3 zile
de odihn#, ar fi avut nevoie de 30 de zile, ast#zi, cu un tren
“intercity”, aceast# distan%# se parcurge în 8 ore. Mai degrab# trebu-
ie eviden%iat c# cel mai mare rol în revolu%ia industrial# l-a avut ca-
lea ferat#. De exemplu: în Germania, între 1860 ?i 1900, s-au
construit aproape 40.000 km de linii ferate. În primul rând asta în-
seamn# c# produc%ia de fier ?i o%el, exploatarea c#rbunelui, au cres-
cut ca niciodat# (c#rbune, de la 12,3 milioane tone în anul 1860 la
109,3 milioane tone în anul 1900). Construc%ia liniilor ferate a sti-
mulat alte lucruri noi: construc%ia tunelelor, construc%ia podurilor, a

118
digurilor, sistemul de semnalizare se perfec%ioneaz#, telegraful Mor-
se î?i g#se?te utilizarea, nu se construiesc numai locomotive ci ?i
vagoane de tot felul. Milioane de muncitori au avut de lucru timp de
decenii. La unele exemple, cum ar fi construc%ia c#ii Gotthard ?i a
tunelului aferent, apare evident ce realiz#ri s-au f#cut în anii respec-
tivi. Finan%area acestor ac%iuni uria?e a cerut capital, de care nu pu-
tea dispune un singur om, ?i atunci s-au construit societ#%i pe
ac%iuni, b#nci care emiteau ac%iunile, bursele au început s# aib# un
rol.
Hot#râtoare este ac%iunea mijloacelor de transport în general: na-
vele cu aburi ?i calea ferat#, împreun#, au f#cut ca m#rfurile, care
înainte erau transportabile numai în anumite condi%ii favorabile, s#
poat# fi transportate în mas#: grâul canadian ?i argentinian a putut fi
dus cu trenuri la marile porturi ?i de acolo în Europa. Pe lâng# grâu
?i nutre%uri, s-au putut transporta ieftin tutun, cafea, ceai, cacao, za-
h#r ?i cauciuc, fructe oleaginoase ?i semin%e, minereuri ?i lemne pre-
%ioase în centrele industriale ale na%iunilor industrializate. Acestea,
la rândul lor, trimit echipamente ?i produse industriale în %#ri înde-
p#rtate. Astfel se na?te comer%ul mondial; zone care ar fi r#mas izo-
late, devin accesibile: Siberia, Canada de mijloc, p#r%ile Vestului
Mijlociu din SUA.
i aceast# dezvoltare î?i are eroii ei, întreprinz#torii. Ca dasc#l,
nu te po%i l#sa ghidat de un socialism prost în%eles, deoarece chiar
Karl Marx a ?tiut c# burghezimea întreprinz#toare are m#rimea ei
istoric# mondial# în dezvoltarea for%elor productive. Pentru Germa-
nia, trebuie, printre altele, amintite numele lui Borsig, Krupp ?i
Harkort. Biografiile lor devin biografiile întreprinderilor lor iar suc-
cesul lor este succesul industriei. Se uit# îns# mult prea u?or câte
întreprinderi asem#n#toare au e?uat la începuturile industrializ#rii.
Succesul nu se datoreaz# numai lipsei de scrupule capitaliste ci, pre-
cum clar se vede, ?i capacit#%ii personale, prevederii ?i ini%iativei. Se
recomand# s# se treac# în revist# biografia lui Borsig sau Harkort, în
leg#tura cu asta, iar aceast# dezvoltare s# se prezinte întâi pozitiv. Pe
urm# se adaug# critica situa%iei sociale, prin descrierea condi%iilor de
munc# ?i de via%# acele timpuri.

119
 Progresul tehnic din secolul al 19-lea a dotat %ara cu o re%ea func-
%ional# de transporturi, iar aceast# re%ea a devenit ?i baza a ceea ce
este denumit urbanizare. Asta se poate vedea din num#rul locuitori-
lor: în 1850 Berlinul avea 419.000 locuitori, în 1900 erau 1.889.000;
Hanovra, în 1850 avea 29.000 locuitori (nu era situat# lâng# un flu-
viu mare), în 1900 avea 236.000 locuitori, etc. Revolu%ia industrial#
a creat în aceste ora?e condi%ii de via%# complet noi, mase mari de
oameni locuiau într-un spa%iu restrâns, blocurile de închiriat, coloni-
ile muncitore?ti sunt tot semne caracteristice acestor concentr#ri, la
fel ca ?i cartierele cu vile. Spre deosebire de secolul 20, în secolul al
19-lea tehnica nu p#trunsese înc# în case ?i gospod#rii. Înainte de
1890-900 nu prea exista lumin# electric#. Când locuin%ele erau bine
dotate, aveau ap# curent#, plit# ?i sob#. Ce lipsea cu des#vâr?ire,
erau ma?inile casnice: frigider, plit# electric#, ma?ini de sp#lat, în
fine, înc#lzirea central#, telefonul, b#ile erau foarte rare, lipsea ?i
chimia casnic#, a?a de bogat# azi: detergen%i, prafuri de cur#%at,
cosmetice; acestea erau rare ?i se g#seau în pu%ine case. Pe scurt,
Revolu%ia industrial# a secolului al 19-lea a creat ora?e, fabrici, ?an-
tiere navale, canale, linii ferate, g#ri, mine ?i furnale îns# nu oferea
omului de rând multele facilit#%i pe care le ofer# azi: ma?ini casnice,
ma?ini pentru distrac%ie, automobile. Ca ?i casa, gospod#ria %#r#-
neasc# ?i satul erau în mic# m#sur# afectate de tehnic# ?i industrie.
Bineîn%eles: undeva, la o distan%# de poate zece kilometri, exist# o
gar#, în multe locuri erau batoze, pluguri mai bune, secer#tori, ma-
?ini de întors fânul, în SUA erau chiar ?i combine, care îns# erau
relativ rare, plugurile cu aburi nu erau potrivite decât la suprafe%e
mari. A?a c# via%a ?i munca %#ranilor în jurul anului 1900 erau mai
asem#n#toare cu cele din 1820 decât cu cele din 1980. Acest bilan%
este necesar pentru a eviden%ia ce s-a realizat datorit# inven%iilor
electrotehnice, a chimiei, a revolu%iei în construc%ii, a petrolului ?i a
gazelor naturale.
La toate inven%iile trebuie s# se fac# deosebire între inven%ie, faza
de dezvoltare, care duce la produc%ie, ?i aplicarea inven%iei. Aplica-
rea electricit#%ii a început cu telegraful. La telegrafiere se folosea un
curent slab, ob%inut pe cale chimic# din elemente galvanice. Abia
descoperirea curen%ilor de induc%ie electromagnetic# de c#tre

120
Michael Faraday (1831) a creat bazele pentru fabricarea generatoa-
relor de curent profitabile ?i economice. În aceast# tehnic#, în Ger-
mania conducea firma Siemens. Werner Siemens, în 1847 – pe
atunci înc# ofi%er de artilerie – a construit o linie telegrafic# de la
Berlin la Potsdam, în 1849 iese din armat# ?i împreun# cu mecanicul
Halske înfiin%eaz# firma “Siemens ?i Halske”, pentru construc%ia de
linii telegrafice. Prima inven%ie important# al lui Siemens a fost izo-
larea f#r# cus#tur# a firelor telegrafice prin îmbr#carea lor cu un în-
veli? de gutaperc#. În curând firma a primit comenzi mari: astfel, în
1860, a construit linia telegrafic# Petersburg – Moscova – Crimea.
Hot#râtoare îns# a fost crearea de ma?ini care transformau energia
mecanic# (de mi?care) în electricitate: în 1856 s-a construit profilul
dublu T iar în 1866, o ma?in# de curent continuu, dup# principiul
dinamului – de abia acum a putut fi folosit# descoperirea lui
Faraday.
Thomas A. Edison a putut s# continue inven%ia lui Siemens: el a
folosit ma?ina cu aburi pentru a produce electricitate ?i a construit,
pe acest principiu, prima uzin# electric#. Edison a mai inventat be-
cul, întrerup#torul electric, siguran%ele ?i a dezvoltat în produc%ie
industrial# contorul. Dup# ce Oscar von Miller a rezolvat problema
transportului electricit#%ii, el a construit, în 1891, prima linie de 197
km de la Lauffen am Neckar pân# la Frankfurt – electromotorul ?i-a
început triumful: re%eaua liniilor electrice aducea o energie ieftin# ?i
u?or de folosit nu numai în marile fabrici, dar, curând, ?i în între-
prinderi mici, în atelierele meseria?ilor, pentru care o ma?in# cu
aburi nu fusese rentabil#. Prin multe exemple se poate ar#ta c# apli-
ca%iile tehnice ale electricit#%ii, care pân# în anul 1900 erau rare, au
devenit foarte des întâlnite, în tot felul de ramifica%ii ?i multiple uti-
liz#ri .
Foarte folositoare pentru predare este biografia lui Thomas Alva
Edison. Aceast# biografie arat# nu numai ascensiunea unui
“selfmademan”, ci ?i procesul cercet#rilor sistematice ?i a inven%ii-
lor, în m#sura dezvolt#rilor în anul 1880, pe urm# felul cum s-a lu-
crat în mai multe locuri diferite la aceia?i inven%ie (de exemplu
Swan ?i Edison la becul cu incandescen%#) ?i cum s-a ajuns repede la
fabrica%ie ?i folosire. Toate aceste inven%ii, f#cute de Faraday, Sie-

121
mens, Edison ?i al%ii, ar trebui s# fie clar c# ele s-au f#cut datorit#
unei munci direc%ionale asidue ?i a unor ra%ionamente precise ?i nu
sunt rezultatul unor întâmpl#ri.
Exist# motive pentru a descrie unele personalit#%i care au contri-
buit la dezvoltarea medicini în secolul al 19-lea. Mai întâi, medicini
i se datoreaz# combaterea epidemiilor, sc#derea mortalit#%ii sugari-
lor, prelungirea vie%ii omene?ti, factori demografici de prim# impor-
tan%#. Pe de alt# parte este important s# cunoa?tem acest aspect al
progresului uman în chiar inten%iile lui. Apare ast#zi prea u?or ten-
din%a de a denigra tehnica ?i a prosl#vi timpurile dinaintea erei po?-
talionului. Tocmai asta trebuie evitat în clasa a 8-a. Pe de alt# parte,
este dificil s# ar#%i dezvoltarea medicini în secolul al 19-lea a?a încât
elevii clasei a 8-a s# poat# în%elege. În aceste condi%ii, ne r#mâne
calea de a alege una sau dou# personalit#%i, %inând de dezvoltarea
medicini moderne ?i a institu%iei spitalice?ti. Poate c# Robert Koch
ar putea sluji ca paradigm# a acestor cercet#ri, de?i ar trebui s# po-
menim ?i de lucr#rile lui Pasteur, ca s# nu trecem cu vederea contex-
tul social al dezvolt#rilor. Medicina modern# ajunge, prin
cunoa?terea rolului microbilor, la o nou# concep%ie a igienei. Vechi-
le “hospitale” devin spitale moderne cu instala%iile lor igienice, cu
aparatul Roentgen, cu sala de opera%ie, cu posibilit#%i de narcoz# etc.
care ast#zi au ajuns ceva obi?nuit.
Medicina modern# nu este de conceput f#r# chimia modern#, în
special farmacia. La începutul secolului al 19-lea, chimia s-a dezvol-
tat ca fiind necesar# industriei textile: soda, fabricat# dup# procede-
ul Leblanc, era important# mai ales pentru lenjeria textil# din
bumbac, clorul se producea pentru albire, chiar industria coloran%i-
lor serve?te la început industriei textile. Un nume ca BASF, fabrica
de sod# ?i anilin# din Baden, este tipic pentru începuturi. Pe lâng#
industria culorilor, apare în curând ?i chimia agriculturii, care îl are
în mare m#sur# la origine pe Justus van Liebig: produse ca sulfatul
de amoniu, salpetru, azotat de calciu, s#ruri de potasiu, se produc în
mas# ?i sunt oferite agriculturii. Secolul 20 devine în cele din urm#
secolul materialelor sintetice. A început cu bachelita ?i celofanul, a
dus la nylon, perlon ?i celelalte fibre sintetice ?i la miile de produse,
precum aromele sintetice, lacurile, materialele plastice etc. Ne pu-

122
tem închipui c# o tem# ca aceasta nu trebuie neap#rat prezentat# prin
biografii. Se poate da clasei, în acest context, tema: s# realizeze per-
spectiva asupra origini materialelor produse chimic pe care le utili-
zeaz#.
Printre aceste teme ale revolu%iei industriale n-am pomenit unele
inven%ii populare ?i altele mai pu%in populare: automobilul, avionul,
radioul ?i televizorul, dar ?i industria cimentului, noile tehnici de
tip#rit: presa rotativ# ?i tiparul, industria uleiurilor minerale, compu-
terul. S-a eliminat tot ce %ine de tehnica armelor. Într-adev#r, exist#
o serie de inven%ii, cu care elevii fac cuno?tin%# în afara ?colii, de-
spre care citesc sau de care aud în casa p#rinteasc#; aceste elemente
ce lipsesc pot fi completate prin sintetizare de c#tre elevi; important
este ca elevii, prin intermediul unei serii de inven%ii exemplare, s#
afle într-adev#r câte ceva despre însemn#tatea ?i influen%a lor.

Aspectul social al dezvolt rii tehnicii

i la industria textil# ?i la c#ile ferate s-a vorbit despre aspectul

social al dezvolt#rii industriale: mizeria urbaniz#rii, desfiin%area ve-
chii case europene cu familie mare ?i cu autoaprovizionare. Aceast#
faz# a mizeriei sociale dureaz# în Germania cam pân# pe la 1900 –
1905 ?i se repet# în 1929, anul crizei mondiale economice. Descrie-
rea, bine documentat#, a acestei mizerii, o g#sim de exemplu, în “Is-
toria social# german#”, volumul I ?i II (vezi bibliografia). În
decursul timpului a început îns# ?i o îmbun#t#%ire considerabil# a
situa%iei sociale. Timpul de lucru, care la mijlocul secolului al 19-lea
dura adeseori mai mult de 12 ore pe zi, a fost redus în decursul vre-
mii. În jurul anului 1910 era de obicei între 9 – 11 ore, în 1918 a fost
limitat la 8 ore, adic# într-o s#pt#mân# se lucrau 48 de ore. Ast#zi
timpul de lucru este de 40 de ore ?i, f#când compara%ie cu timpurile
trecute, ar trebui s# se %in# seama ?i de dreptul la odihn#, adic# prac-
tic putem vorbi de 36 ore de munc#. Asta înseamn# deci c# timpul
de lucru s#pt#mânal, care la 1850 era cam de 72 ore, a sc#zut azi la
jum#tate. Din 1850 pân# la 1910, retribu%ia s#pt#mânal#, diferit#
dup# regiune ?i meserii, s-a triplat ?i chiar a ajuns de patru ori mai

123
mare, s-a m#rit ?i salariul real între 1950 – 1964. Aceast# compara-
%ie e deosebit de drastic#, dac# se compar# câ?tigul brut din 1913/14
cu cel din 1976: dac# se pune 1970 = 100%, el era în 1913 de 8,1%,
în 1976 de 168,8 %, deci câ?tigul brut a crescut de 20 de ori.
Acestei cre?teri a câ?tigului îi corespunde bun#starea maselor.
Aceast# bun#stare nu se refer# numai la consumul de alimente cu
valoare hr#nitoare mare, ci ?i la haine ?i înc#l%#minte. Copiii din
straturile sociale mai s#race purtau, de pild# iarna, sabo%i de lemn,
vara umblau descul%i; înc# prin 1936 copiii aveau, în multe cazuri, o
singur# pereche de pantofi. Acela?i lucru era valabil ?i pentru haine.
i în cercurile mic-burgheze, dup# ce erau purtate câ%iva ani hainele,
se întorceau pe dos. Bineîn%eles c# înainte de 1910 lipseau bunuri
care %in mult, cum ar fi: ma?ini, televizoare, aparate electrice. Mai
important# este situa%ia locuin%elor. În 1976, de exemplu, în Repu-
blica Federal# Germania existau 24.000.000 de locuin%e, având în
medie 4,2 înc#peri, în fiecare locuin%# tr#ind în medie 2,5 persoane.
În sfâr?it, între serviciile publice, trebuie pus# la socoteal# ?i sigu-
ran%a social#, ca %inând de bun#stare; acest fel de bun#stare începe
cu str#zile ?i drumurile, continu# cu iluminatul, cu locurile de joac#,
pân# la b#ile publice ?i diferite institu%ii de asisten%# social#.
Mizeria primei faze a revolu%iei industriale, în care a avut loc
prima acumulare de capital, a fost urmat# în 1910 de faza urm#toare,
în care bun#starea oamenilor în %#rile industrializate a crescut vizi-
bil; începând cu anul 1950, putem vorbi de o bun#stare larg r#spân-
dit#. La întrebarea: în ce m#sur# contribuie industrializarea la
mizeria lumii a treia? Nu se poate da chiar atât de repede un r#s-
puns. Desigur, medicina modern# a contribuit decisiv la cre?terea
popula%iei – o problem# principal# a lumii a treia –; desigur c# prin
introducerea unor ma?ini moderne s-au distrus moduri de produc%ie
vechi, tradi%ionale, ecologice. Pe de alt# parte îns# se vede c# acolo
unde tehnica modern# s-a folosit cum trebuie, precum în China de
exemplu, de la tehnica modern# nu porne?te numai o cre?tere a stan-
dardului de via%# a popula%iei – se poate spune chiar c#, f#r# ajutorul
mijloacelor tehnice, China nu ?i-ar putea hr#ni popula%ia, care cre?te
a?a de repede. De multe ori situa%ia politic# este cauza mizeriei din

124
lumea a treia. Vechile puteri coloniale poart# ?i ele o r#spundere în
aceast# privin%#.
Urm#rile decisive ale tehnicii moderne sunt altele. Sub aspect
social, prin revolu%ia industrial#, vechea organizare rigid# a lumii în
p#turi ?i clase sociale, în care se n#?tea omul, a disp#rut. Ast#zi so-
cietatea se organizeaz# din ce în ce mai mult dup# diferitele sale
sisteme func%ionale. Înainte societatea avea o p#tur# superioar#, care
?tia latina ?i franceza ?i se puteau în%elege astfel între ei, azi exist#
grupuri în societate, care se în%eleg între ele prin limbajul compute-
relor, al%ii cunosc probleme de produc%ie chimic#, al%ii construc%ia
de ma?ini etc. Cuno?tin%ele profesionale nu s-au specializat foarte
mult decât în meseriile tehnice; dar ?i diferitele feluri de administra-
%ie au cuno?tin%ele lor speciale: asigur#rile, b#ncile, serviciile socia-
le, func%ionarii din justi%ie au felul lor special de a gândi. Desigur, ?i
în secolele trecute existau “speciali?ti”, ast#zi îns# toate domeniile
speciale se bazeaz# pe anumite ?tiin%e, care se ob%in doar printr-un
studiu specific. În secolele trecute, dimpotriv#, prin examinarea pro-
cesului de produc%ie se putea câ?tiga o în%elegere (nu o abilitate!)
pentru cele mai multe lucr#ri ale speciali?tilor.
De aceste prime fapte se leag# altul: aparatele tehnice, dispoziti-
vele, fabricile ?i procesele de produc%ie de azi ascund ce se petrece
în ele ?i prin ele, omul nu mai vede procesele naturale. Din cauza
aceasta, procesele tehnice sunt de neîn%eles pentru profani. A?a cum
procesul tehnic se sustrage privirilor noastre, tot astfel tehnica are
grij# s# avem contacte din ce în ce mai rare cu natura. Cine merge
cu ma?ina pe o strad# asfaltat#, cine trece pe str#zile comerciale ale
ora?ului, cine se distreaz# privind televizorul, cine se interneaz#
într-o clinica modern# intr# într-o lume în care este în mare m#sur#
f#r# contact cu natura. Din ce în ce mai pu%ini oameni cunosc proce-
sele pe care le sus%in ?i le desf#?oar#: dup# cum m#rfurile, în maga-
zine, stau la dispozi%ia cump#r#torului gata ambalate ?i f#r# nici un
semn care s# arate originea lor, tot a?a ne stau la dispozi%ie lumina ?i
c#ldura, apa ?i frigul, f#r# s# ?tim de unde vin.
Cu aceasta am ajuns la a treia mare schimbare pricinuit# de revo-
lu%ia industrial#: în timpuri mai vechi, cele mai multe gospod#rii
erau, pân# la un punct, autonome; se serveau singure din fântân#,

125
din gr#dina proprie, de pe ogoarele lor ?i prin vitele lor proprii. În
pivni%# erau proviziile pentru iarn#, în curte erau cl#dite lemnele de
foc. În orice caz, omul era în stare, timp îndelungat, s# se aprovizio-
neze singur ?i s# se între%in#. Dac# ast#zi numai paisprezece zile
n-am mai avea curent ?i benzin#, atunci am fi, în mare parte, neaju-
tora%i. Ar urma catastrofe. Ceea ce e valabil pentru gospod#rie este
valabil ?i pentru întreaga via%# de munc#: munca industrial# nu nu-
mai c# reprezint# mai mult de jum#tatea tuturor locurilor de munc#,
dar îi aprovizioneaz# practic ?i pe to%i oamenii care nu sunt activi în
industrie.
Aceste trei aspecte ale influen%ei revolu%iei industriale ar trebui
tratate în predarea la clasa a 8-a, nu în sensul unei critici culturale.
Se poate îns# ar#ta c# specializarea, pe lâng# marea ei eficien%#, ce
mai poate fi ignorat#, are ca urmare ?i o diferen%iere social#; como-
ditatea dispozitivelor tehnice pretinde ca procesele de produc%ie s#
r#mân# ascunse; cre?terea standardului de via%#, prin tehnic#, în-
seamn# ?i dependen%# fa%# de ea. A?adar trebuie prezentate clar ?i
echilibrat ?i avantajele ?i dezavantajele. Critica unilateral# a tehnicii
– critic# la mod# – este în mare parte neadev#rat#, c#ci criticii folo-
sesc ?i ei, cu cugetul împ#cat, realiz#rile tehnicii ?i industriei Cine
cite?te o carte, profit# de tehnica tiparului, de fabricarea hârtiei ?i de
transportul care i-a adus cartea. C# ast#zi copiii ?i oamenii tineri pot
merge la ?coal# pân# la 18 ani, se datoreaz# faptului c# nu mai este
nevoie de ei, ca for%# de munc# absolut necesar#.

Bibliografia pentru clasa a 8-a

Pentru clarificarea problemelor industrializ#rii:

Friedrich Häusler, Pâine ?i vin – materie ?i spirit în economie. Edi%ia II. Stuttgart
1972.
Rudolf Rübberdt, Istoria industrializ#rii. München 1972.
Werner Kohl, Ma?ina de foc. Heusenstamm 1973.
Jakob Hardmeyer, Linia Gotthard. Zurich 1979.
Kurt Pierson, Borsig – un nume trece prin lume. Berlin.
Ernst Schröder, Krupp. Gottingen 1957.
Matthew Josephson, Thomas Alva Edison. Icking ?i München 1969.
Siegfrid von Weiher, Werner van Siemens. Göttingen 1970.

126
Se mai g#se?te material bibliografic par%ial utilizabil în:
Marii Germani, volele 3 – 5. Editat de H. Hempel, Th. Heuss, Benno Reifenberg.
Între altele, schi%e biografice despre: Friedrich List, August Borsig, Justus
Liebig, Julius Robert Mayer, Adolf Kolping, Friedrich Harkort, Robert Bunsen,
Ernst Abbe, Robert Koch, Rudolf Diesel, Daimler ?i Benz, Hugo Junkers.
Privitor la inven%ii:
Hans W Gaebert, Marea clip# în tehnic#. Bayreuth 1971
Pot fi folosite drept culegere de surse:
W.Treue, H. Pönike, K.H. Manegold, Surse pentru istoria revolu%iei industriale.
Göttingen 1966.
Werner Pöls, Istoria social# german#. Documente ?i schi%e, vol. I; 1815 – 70.
München 1973.
G. A Ritter ?i J. Kocka, Istoria social# german#. vol. II, 1870 – 1914, München
1977.

127
Clasa 9-a

Tema clasei a 9-a este tratarea istoriei moderne ?i contemporane,

privit# îns# acum din punctul de vedere al ideilor, al motiva%iei in-
terne ?i al marilor mi?c#ri ale istoriei. Steiner propune, pentru fieca-
re secol, câte o tem# de sintez#, pentru a da elevului o vedere
general# asupra caracteristicilor principale ale istoriei: pentru seco-
lele al 15-lea ?i al 16-lea, l#rgirea orizontului omului ?i însemn#tatea
acestei l#rgiri pentru via%a istoric#; pentru secolul al 17-lea, desfiin-
%area vechilor asocia%ii sociale ?i înfiin%area noilor uniuni statale;
pentru secolul al 18-lea, influen%a Iluminismului asupra istoriei, iar
pentru secolul al 19-lea “contopirea istoriei popoarelor”. Ast#zi,
profesorul de istorie are, în plus, sarcina s# sintetizeze în acest sens
?i secolul al 20-lea ?i s# aduc# astfel istoria pân# în prezent. Din
aceast# cauz#, retrospectiva secolelor trecute va fi, corespunz#tor,
foarte scurt#.
L#rgirea orizontului în secolele 15 ?i 16 se leag# de un fel nou de
a percepe lumea. Imaginea lumii în Evul mediu avea un caracter re-
ligios-mistic. P#mântul plat era centrul lumii în jurul c#reia se învârt
toate. În centrul acestui centru era Ierusalimul, grani%ele lumii se
pierdeau în necunoscut ?i în intangibil: La Sud clocotea marea, în
Nord amenin%a ghea%a, la Vest lumea era închis# de ocean. Nu nu-
mai descoperirile au dovedit forma sferic# a p#mântului, nu era nu-
mai teoria lui Copernic care ar#ta c# p#mântul este o planet# mic# ce
se rote?te în jurul Soarelui, ci existau ?i h#r%ile care f#ceau posibil#
o vedere asupra întregului, anatomia care îng#duia o privire în inter-
ior, arta tiparului, care a r#spândit repede toate aceste cuno?tin%e.
Astfel, în mare, s-a transmis o imagine secularizat# a lumii iar oa-
menii au fost plasa%i într-un spa%iu care permitea mi?carea liber#.
Aceast# mi?care liber# în spa%iu, care nu mai era ocupat calitativ,
este treapta preliminar# a viitoarelor libert#%i.
Cum privesc oamenii, la sfâr?itul acestei epoci, lumea ?i spa%iul,
se vede clar la Cervantes (Don Quichote), la Shakespeare (Hamlet),
la Giordano Bruno ?i la Bacon: lumea spiritual# a Evului mediu,

128
ordinea veche, domina%ia cavalerismului, s-au cufundat. Stai în fa%a
unei noi lumi, în fa%a unei scene mondiale pe care chipurile vechi au
devenit caraghioase, dar sim%i – precum Hamlet – c# aceast# lume
care ?i-a ie?it din %â%âni trebuie s# primeasc# o ordine nou#. Bacon
recomand# procedeul empiric pentru a cerceta aceast# lume. Secolul
urm#tor, prin Galilei, Kepler, Newton creeaz# o nou# ordine ?i arat#
cum pot în%elege oamenii lumea în care tr#iesc. Politic, se pune în-
trebarea cum trebuie s# fie f#cute statul ?i societatea. E caracteristic
c# Thomas Morus, Tomas Campanella ?i Bacon au scris primele
utopii, c# Jean Bodin creeaz# o teorie a statului: pretutindeni exist#
con?tien%a c# vechea rânduial# s-a pr#bu?it ?i c# trebuie creat# o no-
u# ordine, o ordine pe care oamenii s-o proiecteze, s-o formeze sau
s-o gândeasc#.
A?a c#, la începutul noului secol se v#d pretutindeni încerc#ri de
a crea o nou# form# a statului. Emigran%ii de pe “Mayflower”, care
au p#r#sit în 1620 lumea veche, în fa%a Capului Cod formuleaz# re-
numitul “Mayflower Compact”, ca s# se uneasc# în mod con?tient
într-un “body politic” care vrea s#-?i dea singur legi ?i s# hot#rasc#
asupra chestiunilor sale. Mai clar se vede acest lucru în înfiin%area
Pennsylvaniei. In scrisoarea adresat# primilor coloni?ti ai
Pennsylvaniei, William Penn scrie: “Ve%i fi condu?i de legi pe care
vi le-a%i dat chiar voi ?i ve%i tr#i ca un popor liber ?i, dac# vre%i, har-
nic”. Pân# ?i în planificarea ora?ului Philadelphia se simte acest spi-
rit.
Mai grea este înfiin%area unei forme statale noi acolo unde exist#
înc# forma veche, feudal#, ?i nu e de mirare c#, de exemplu, în Fran-
%a sunt luptele lui Richelieu ?i ale lui Mazarin, r#scoala frondei care
preced înfiin%area statului absolutist, pân# ce Ludovic al XIV-lea î?i
poate înfiin%a statul s#u absolutist, mercantilist, administrat de func-
%ionari. Asem#n#tor se petrec lucrurile în Anglia, unde statul modern
are o alt# form#, aproape opus# celei franceze, dar ?i aici noul stat ia
fiin%# abia în urma unor lungi lupte. Ambele state, Anglia dup# anul
1688 ?i Fran%a lui Ludovic al XIV-lea, au propria lor ra%iune; în An-
glia este ra%iunea controlului parlamentar asupra puterii regale ?i
ideea domniei justi%iei, în Fran%a este ra%iunea administra%iei centra-

129
lizate, economia mercantilist# cu manufacturi, str#zi ?i canale ?i o
armat# antrenat# ?i permanent# .
În Germania, aceast# dezvoltare e încetinit# de r#zboiul de 30 de
ani, care a aruncat în urm# %ara cu mai mult de un secol; de altfel,
situa%ia %#rii, desp#r%it# în 300 state ?i st#tule%e, nu era favorabil#
pentru o dezvoltare progresiv#; în sfâr?it, Reichul era amenin%at la
r#s#rit de turci iar la vest era sl#bit de r#zboaiele de prad# ale lui
Ludovic al XIV-lea. A?a se explic# de ce, în Germania, abia în seco-
lul al 18-lea se contureaz# mai bine reînnoirea organiza%iei statale.
În Rusia, din contr#, Petru I rupe cu tradi%ia veche ?i Petersburg de-
vine noua capital# a %#rii. În acest ora?, în planificare ?i construc%ie,
în institu%ii ?i în deschiderea spre apus, se vede voin%a de a da expre-
sie unui spirit nou.
Pentru secolul al 18-lea, Steiner propune tema: “Influen%ele Ilu-
minismului asupra vie%ii istorice”. Se pare c# îns#?i aceast# formula-
re e cu tâlc. Dac# lu#m exact formularea, nu se vorbe?te despre
Iluminism în abstract. Asta înseamn# c# nu se urm#re?te o “istorie
pur spiritual#”, ci se caut# a se prezenta spiritul Iluminismului în
fenomene concrete, istorice. Un fenomen la care e posibil s# se fac#
aceasta ar fi lupta împotriva proceselor vr#jitoarelor ?i a metodelor
de tortur# legate de aceste procese. Credin%a în vr#jitoare este un
simptom tipic al credin%ei ne-iluminate în duhuri. În secolele 16 ?i
17, vân#torile de vr#jitoare au ap#rut în regiuni întinse, ca un fel de
cium#, ?i au f#cut mii de victime. Prin activitatea lui Friedrich Spee,
Balthasar Bekker ?i Christian Thomasius, mai târziu ?i prin Maria
Theresia, s-a terminat cu aceste procese ale vr#jitoarelor, iar Frie-
drich al II-lea al Prusiei a desfiin%at, printr-un decret din 3 iunie
1740, tortura în procesul penal.
Un alt exemplu despre influen%a Iluminismului în via%a istoric#
este ideea drepturilor omului ?i ideea separ#rii puterilor în stat la
înfiin%area SUA ?i în Revolu%ia francez#. Suntem în situa%ia fericit#
de a ar#ta, luând exemplul vie%ii ?i c#l#toriilor lui Montesquieu, cum
?i din ce punct de vedere percepe el în Anglia ideea separ#rii puteri-
lor în stat, conceput# mai devreme – dar altfel – de Locke, cum face
el cunoscut# aceast# ideee în Fran%a – aici putem s# arunc#m o privi-
re colateral# asupra r#spândirii c#r%ilor, spunând c# volumul “Esprit

130
des lois” a cunoscut în 18 luni 22 de edi%ii, cu un total de 35.000 de
c#r%i. Important este s# ar#t#m cum autorii Constitu%iei SUA au rea-
lizat aceste idei, întroducându-le în Constitu%ie; mai târziu ?i revolu-
%ionarii francezi s-au orientat, în prima faz# a revolu%iei, dup# aceste
idei.
Drepturile omului sunt expresia cealalt#, important# ?i principia-
l#, a Iluminismului. Exist# diverse forme în care sunt cuprinse aceste
drepturi. O form# este foarte principial#, ea recunoa?te omului o
serie de drepturi cuprinz#toare; ea a fost pân# acum mereu l#rgit#,
gândindu-se, de exemplu, la dreptul la libertate, la via%#, la tratament
egal în fa%a justi%iei, dreptul la munc#, la educa%ie, la o locuin%#
demn# de om, la timp liber etc. Dac# privim, în contrast, o formulare
din cele mai vechi a drepturilor umane, “Virginia Bill of Rights” din
12 iunie 1776, atunci observ#m c# se dau pu%ine declara%ii principia-
le, mult mai mult spa%iu se acord# m#surilor ?i institu%iilor care tre-
buie s# protejeze individul de abuzul puterii statale. Aceste hot#râri
practice sunt concretizarea practic# a spiritului iluminist: un proces
echitabil cu 12 jura%i, timp limitat pentru mandatul parlamentarilor
sau guvernelor, alegeri libere, protec%ie împotriva arest#rii dup# bu-
nul plac ?i a perchezi%iei locuin%ei. Tocmai acestor elemente trebuie
s# le acord#m aten%ie pentru c# aceste “inven%ii” sociale au format
cu adev#rat via%a istoric#, în timp ce “dreptul la munc#” ?i “drept la
timp liber” sunt declara%ii problematice.
În sfâr?it, Iluminismul este o anumit# atitudine uman#. Dac#
Emmanuel Kant define?te Iluminismul ca ie?irea omului din
nevârstnicia sa, de care a fost singur vinovat, ?i define?te leitmotivul
Iluminismului prin propozi%ia “sapere aude” – s# ai curajul s# te
folose?ti de propria ta minte – atunci se poate privi via%a unui ?ir de
oameni ca determinat# de acest leitmotiv. Benjamin Franklin apare
ca un exemplu minunat, nu numai fiindc# a reu?it s# se ridice de la
starea de tipograf la cea de autor ?i editor de ziare, de inventator al
paratr#snetului ?i de ambasador al SUA la curtea regal# francez#, ci
fiindc# a folosit mintea ?i ra%iunea asupra sa îns#?i pentru a se supu-
ne unei severe autoeduca%ii. În memoriile sale, el poveste?te cum ?i-
a f#cut un catalog cu 13 virtu%i ?i cum ?i-a propus ca în fiecare s#p-
t#mân# s# dea o importan%# deosebit# unei virtu%i ?i s#-?i noteze toa-

131
te înc#lc#rile acestora. Prin acest procedeu practic devine evident pe
ce baz# sufleteasc# se sprijin# drepturile omului: libertatea procla-
mat# pretinde ca baz# autocontrolul ?i autoeduca%ia.
Pentru secolul al 19-lea, Steiner a propus tema “Confluen%a isto-
riei popoarelor”. La prima vedere aceast# tem# pare cam curioas#,
nu po%i s#-%i imaginezi despre ce este vorba. Dac# privim – începând
cu Revolu%ia francez# – secolul al 19-lea, se observ# c# dezvolt#rile
na%ionale izolate se termin#. Chiar Revolu%ia francez# se vede a fi un
eveniment european. În câ%iva ani cuprinde Italia, #rile de Jos, El-
ve%ia, Germania de vest. Ea agit# spiritele în toat# Europa; în Ger-
mania: Fichte, Hölderlin, Hegel, Schiller ?i mul%i al%ii. Evenimentele
petrecute la Paris î?i g#sesc ecoul în toat# Europa ?i, în final, schim-
barea politic#, juridic# ?i social# prin care trece Europa de la 1789
pân# în 1815 este, direct sau indirect, opera Revolu%iei franceze.
Istoriografia german# na%ionalist# n-a prezentat niciodat# suficient
de clar c#, de exemplu, pentru regiunile de lâng# Rin, domina%ia
francez# a reprezentat, pentru cercuri largi, o eliberare, c# reformele
juridice aduse de Codul lui Napoleon au fost o binecuvântare, c#
revolu%ia, în multe domenii, a fixat norme care au putut fi îndeplinite
abia în decursul istoriei secolului al 19-lea.
i cursul istoriei, în secolul 19-lea, arat# c#, în multe privin%e,
Europa a devenit acum un tot. Revolu%ia de la 1848 este un eveni-
ment general european. De la Paris, scânteia revolu%iei s-a aprins la
Viena, Praga, Frankfurt, Berlin, Milano ?i Roma. Pretutindeni bur-
ghezimea se revolt# ?i cere o Constitu%ie, cur%i cu juri, libertatea pre-
sei. Chiar ?i pr#bu?irea mi?c#rii revolu%ionare este un eveniment
care, practic, are loc în toat# Europa. Cu toat# a?a-zisa “e?uare” a
revolu%iei, dezvoltarea politic# a Europei continu# urmând calea dat#
de aceste idei: pân# la primul r#zboi mondial se impune statul de
drept, dreptul la vot general, monarhia constitu%ional# – chiar dac#
în foarte diferite grade – în aproape toate %#rile importante ale Euro-
pei. Pân# în 1914, în Europa, în cele mai multe state s-a câ?tigat li-
beralismul.
Nu numai atât. Faptul c# revolu%ia industrial# a cuprins de la vest
la est toat# Europa, e firesc. C# re%eaua de transport permite o co-
munica%ie rapid#, se ?tie. C# în aceste condi%ii începe simultan, în

132
mai multe locuri, lucrul la reînnoiri tehnice, c# inven%iile devin, în
intervalul unui an, cunoscute ?i în Europa ?i în SUA ?i sunt folosite,
nu e o minune. Tot a?a de repede se r#spândesc ?i ideile în toat# Eu-
ropa: teoriile lui Darwin ?i Haeckel, descoperirile lui Pasteur ?i
Koch nu r#mân evenimente na%ionale. Dup# ce, în noiembrie 1859, a
ap#rut edi%ia original# a operei principale a lui Darwin, deja în 1860
exist# o traducere german#, chiar edi%iile engleze îmbun#t#%ite au
ap#rut în scurt timp ?i în traducere german#. R#spândirea ideilor lui
Darwin este numai o parte a unui fenomen mai amplu: dup# 1850
începe mar?ul triumfal al gândirii naturalist ?tiin%ifice. Aceast# gân-
dire nu leag# neap#rat direct popoarele, îns# în orice caz nu cunoa?te
diferen%e na%ionale, a?a cum se pot observa, natural, în literatura na-
%iunilor.
O a doua tem# comun#, care preocup# acum gândirea european#,
este problematica social#, ap#rut# în timpul revolu%iei industriale. În
regiunile industrializate ale Europei se iau m#suri legale împotriva
lucrului copiilor, în unele locuri se ajunge la reglementarea timpului
de lucru, statul instaleaz# în fabrici inspectori. Înainte de 1848, dis-
cu%ia despre solu%ionarea problemelor sociale era în toi, se n#scuser#
sindicatele ?i începuse o cooperare interna%ional# a sociali?tilor, da-
torat#, în mare parte, emigran%ilor. În 1864 se fondeaz# o Asocia%ie
Interna%ional# a Muncitorilor ?i exist# o comunica%ie interna%ional#,
o re%ea a cuno?tin%elor personale, datorat# c#l#torilor ?i sejururilor în
str#in#tate.
O tem# deosebit# a dezvolt#rii sociale, care nu prive?te în primul
rând Europa, este abrogarea comer%ului cu sclavi ?i abolirea sclaviei
în secolul al 19-lea. Întâi în Anglia, William Wilberforce lupt# în
parlament pentru abolirea sclaviei. În 1807 parlamentul interzice
comer%ul cu sclavi cu nave engleze, în 1833 se abrog# sclavia în co-
loniile engleze; în urma presiunilor exercitate de Anglia, în 1850 se
opre?te comer%ul cu sclavi transatlantic; acum începe conflictul pen-
tru abolirea sclaviei în SUA, care duce la r#zboiul de secesiune ?i, în
sfâr?it, la 1.1. 1863, la abolire. Problema negrilor continu# pân# în
zilele noastre. – Remarcabil a fost faptul c# a atras aten%ia lumii in-
teresate ?i, pentru prima dat#, întâlnim un fel de mi?care pentru

133
drepturile omului, care se angajeaz# peste continente pentru dreptu-
rile altor oameni.
Sfâr?itul secolului al 19-lea este caracterizat de dobândirea de
colonii, care, de obicei, este tratat# sub numele de imperialism. În
acest context nu se poate deschide discu%ia asupra imperialismului,
îns# putem spune doar c# interpretarea unilateral economic# a aces-
tui fenomen poate fi contestat#. Dobândirea coloniilor germane n-a
fost cerut# sau sus%inut# de concerne sau cartele, coloniile germane
nu au fost, pân# în 1914, regiuni în care s-a exportat capital mare ?i
nici n-au fost importante pentru economia german# ca furnizori de
materii prime. Mai degrab# s-ar putea argumenta, împreun# cu
Schumpeter, c# imperialismul a fost un atavism, sus%inut de aventu-
rieri, militari, existen%e problematice ?i misionari, care c#utau un
domeniu de activitate.
Fenomenul dobândirii de colonii, al deschiderii Africii, a anumi-
tor regiuni din Asia ?i lumea insulelor din Pacific poate fi privit ?i
din punctul de vedere al confluen%ei istoriei popoarelor ca o europe-
nizare a lumii: se remarc# întâi c#, înaintea dobândirii de colonii,
este o epoc# de cercet#ri ?i explor#ri intensive: în 1849, Livingstone
î?i începe c#l#toriile sale, care îl duc pe Zambezi, la cascada Victo-
ria ?i în Congo; în 1850, Heinrich Barth exploreaz# Sahara, în 1858
Barton ?i Speke ajung la lacurile Victoria ?i Tanganica, în 1861
Heuglin c#l#tore?te în Abisinia, în 1864 Schweinfuhrt începe explo-
rarea Sudanului de r#s#rit; de la 1865 la 1867, Gerhard Rohlfs tra-
verseaz# Africa de nord, în 1868 Richthofen p#trunde în interiorul
Chinei, în 1869 Nachtigal exploreaz# Sahara ?i Sudanul, în 1874
Stanley exploreaz# Congo ?i, în 1875, Camerunul, Africa Central#.
Acestei activit#%i de explorare îi urmeaz#, prin acapararea colonial#,
o a?ezare de regul# înc# foarte periferic# a unor companii europene
?i o colonizare foarte slab#, îns# pretutindeni p#trunde tehnica ?i
medicina european#, administra%ia european#, mai încet sau mai re-
pede. Cel mai rapid se realizeaz# acest proces în Japonia, el are loc
îns# ?i în India ?i America de Sud. În secolul nostru, tocmai procesul
decoloniz#rii este legat de o cre?tere a influen%ei europene prin teh-
nicizare, comer%, prin importul ?tiin%ei europene etc. Chiar ?i marile
revolu%ii, revolu%ia rus# ?i cea chinez#, servesc impunerii unei anu-

134
mite variante moderne de gândire, de administrare ?i de lucru, origi-
nar# din Europa.
La începutul secolului al 20-lea lumea este pe cale s# devin#, în
diferite domenii, o unitate. Comer%ul mondial cuprinde globul iar
re%eaua telegrafic# permite o comunica%ie mondial#; a început tele-
grafia f#r# fir. Evenimentele care se petrec într-o %ar# încep s# influ-
en%eze toate %#rile. Nu se mai poate spune c# popoarele se lupt#
undeva, departe, în Turcia.

Secolul 20

Ar fi riscant ca înainte de sfâr?itul unui secol s# vrei s# formulezi

tema general# a istoriei secolului respectiv, îns# o serie de caracte-
ristici se pot totu?i scoate în eviden%#. Dac# se compar# situa%ia anu-
lui 1900 cu cea a anului 1980, devine evident c# la 1900 Europa
p#rea înc# centrul lumii. Cele mai importante evenimente politice se
petreceau între Londra, Paris, Viena, Berlin ?i St. Petersburg. Japo-
nia ?i SUA începeau ascensiunea, ca state noi în jocul %#rilor dezvol-
tate, îns# nu aveau înc# un rol conduc#tor. Ast#zi, Europa e
împ#r%it# în dou#. Europa veche s-a pr#bu?it. Berlin ?i Viena nu mai
au importan%#, Washington e mai important ca Londra, nu degeaba
nu se mai vorbe?te de Rusia, ci de Uniunea Sovietic#, a c#rei capita-
l# este Moscova. Peking ?i Tokio sunt cel pu%in la fel de importante
ca Parisul. Problemele africane, asiatice ?i sudamericane preocup#
opinia public# a lumii mai puternic decât conflictele din Comunita-
tea European#.
O a doua tr#s#tur# esen%ial# a secolului 20, strâns legat# de pri-
ma, este bulversarea societ#%ii. În secolele premerg#toare, conduce-
rea celor mai multe popoare – exceptând SUA ?i pu%ine alte state –
era în mâna unei clase sociale, pu%in numeroase, în multe locuri to-
nul îl d#dea nobilimea sau patricienii. În secolul 20, aceasta s-a
schimbat fundamental. Nu numai c# meseria?i ?i muncitori au ocu-
pat cele mai mari func%ii guvernamentale ci, pe lâng# guverne, sin-
dicatele ?i partidele muncitore?ti ocup# pozi%ii conduc#toare în
societate. Dup# al doilea r#zboi mondial, conduc#torii popoarelor

135
asiatice ?i africane care, în multe cazuri, ajunser# la putere ca lupt#-
tori pentru eliberare na%ional# sau revolu%ionari, apar pe scena lumii.
Cu aceasta, hot#râtoare devin alte comportamente ?i forme de gândi-
re. Deoarece concep%iile de via%# ale arabilor, chinezilor, japonezi-
lor, a negrilor din Africa, a indienilor ?i malaiezilor, când apar la
ONU sau la conferin%ele economice mondiale, nu se deosebesc apa-
rent de cele ale europenilor, îns# ceea ce anim# popoarele acestor
reprezentan%i sunt alte sentimente ?i motive decât cele pe care le
cunoa?tem noi. Astfel apar experien%e ?ocante, ca cea recent#, cu
Iranul. Problema actual# este c# popoarele ?i oamenii se cunosc prea
pu%in în acest sens. Aici, în trecere, înv#%#mântul are rolul s# arate
prin exemple felul de a fi al altor popoare, c#ci acest fapt va fi im-
portant pentru viitor.
Un al treilea indiciu este vizibil în dezvoltarea artistic# a secolu-
lui 20. Pân# în anul 1900, arta european#, predominant# începând
din timpul Rena?terii, a încercat s# cuprind#, într-un fel sau altul,
realitatea vizibil#: ca realitate a spa%iului în Rena?tere, ca mi?care în
baroc, ca expresie a sufletului în epoca romantic#, drept impresie
optic# în impresionism. O dat# cu expresionismul dispare interesul
pentru figura exterioar#, figurile sunt distruse sau ref#cute pornind
de la propria experien%# intim#. Acest impuls dureaz# îns# pu%in, în
sfâr?it dispare cu totul ceea ce era socotit de-a lungul secolelor art#.
Este un simptom important – nu fiindc# dispari%ia artei vechi ar tre-
bui deplâns# ca o pierdere a centrului – ci fiindc# ne arat# c# nu mai
exist# o concep%ie a lumii în sensul obi?nuit al cuvântului. În locul
operelor de art# au ap#rut exponate care îl confrunt# pe cel ce le ve-
de în muzee, cu banalit#%i. Prin aceast# tehnic# a confrunt#rii se de-
clan?eaz# un ?oc ?i acest ?oc este scopul exponatului.
Comun celor trei tr#s#turi fundamentale este faptul c# pentru eu-
ropean s-a pr#bu?it o lume cunoscut# de secole, pe care credea c# o
cunoa?te ?i o în%elege. Nu mai exist# orientare unitar#, norme de
comportare stabilite, un centru al lumii, nu mai exist# un mod co-
mun de a vedea lucrurile. A?a încât se poate vorbi, din mai multe
considerente, de o europenizare a istoriei.
Lipsei unui centru îi corespunde lipsa unei în%elegeri reale ?i a
unei for%e creatoare sociale. Secolul 20 cere o nou# configura%ie so-

136
cial#; îns#, în mod ciudat, se impun mereu forme vechi. Astfel, în
Rusia, domnia %arului ?i metodele sale de oprimare, prin poli%ia se-
cret#, ca ?i domnia unei minorit#%i, au fost m#turate de revolu%ie, dar
prin Stalin s-a ajuns la un nou %ar, o alt# minoritate a pus mâna pe
putere, poli%ia secret#, sub alt# denumire, a devenit iar un instrument
de oprimare. Vechile structuri ale puterii s-au restaurat curând, nu-
mai c# acum au devenit mai efective ?i mai birocratice. i în Ger-
mania, dup# revolu%ia din 1919 sau dup# 1945, ar fi fost nevoie de o
configura%ie cu adev#rat nou#. Toate încerc#rile în acest sens, între-
prinse desigur cu puteri reduse, n-au dus la succes. Astfel s-au im-
pus vechi structuri de putere secrete ?i de partid, fiindc# numai
schimb#rile ?i îmbun#t#%irile constitu%iei, r#mân, pe termen lung,
ineficiente. În lumea întreag# nu s-a trecut de fapt mai departe de
formele de democra%ie imaginate de iluminism ?i pornite de Revolu-
%ia Francez# ?i american#, ba nu s-a ajuns nici m#car la separarea
puterilor în stat, conceput# de Montesquieu. De exemplu, sistemul
politic al Republicii Federale Germane n-are un control efectiv al
guvernului de c#tre parlament, nici m#car nu exist# controlul biro-
cra%iei ?i a unor complexe economice împânzite de birocra%ie.
Toate cele enumerate sunt simptomele unei lipse de putere crea-
toare, lipse?te concep%ia care genereaz# ac%iuni, care p#trunde simp-
tomele, care sintetizeaz# faptele, lipsesc noile concepte care s# fie
mai mult decât încercarea de a vindeca simptomele. Acolo unde a?a
ceva lipse?te, apare o nou# experien%# ce poate fi schi%at# pe baza
unei serii de simptome:
Pân# la sfâr?itul secolului 19 – cum s-a spus – istoria modern# a
fost dominat# de expansiunea Europei. Popoarele europene s-au în-
tins în lume ?i au supus-o, au exploatat minele de aur ?i argint pe
unde le-au g#sit, exportau bunurile lor, felul lor de cre?tinism ?i pe
oameni care nu mai erau mul%umi%i de via%a din Europa. Multe pro-
bleme interne europene s-au rezolvat prin posibilitatea de expansiu-
ne, de emigrare ?i în felul acesta s-au evitat conflicte în Europa.
Dup# un timp de stagnare a acestei tendin%e, mi?carea s-a inversat.
Ast#zi popoarele lumii a treia ridic# preten%ii în fa%a Europei, OPEC-
ul stabile?te pre%ul petrolului, oamenii care apar%in unor popoare
subjugate în trecut ?i al%ii apar%inând unor popoare subprivilegiate

137
pleac# în Europa: indieni, negri, turci. A?a precum, înainte misiona-
rii cre?tini se împr#?tiau în toat# lumea, azi guru?ii orientali g#sesc
adep%i în Europa. Urm#rile expansiunii europene ?i a hegemoniei
USA se întorc spre %#rile de unde au plecat.
Asem#n#toare este ?i situa%ia fa%# de natur#. Mult# vreme înc# în
timpul secolului nostru natura era nelimitat la dispozi%ia noastr#,
omul putea s# se extind# în natur#, în mediul ambiant, putea s-o ex-
ploateze s#lbatic în colonii sau în vestul mijlociu, s# polueze fluvii
?i lacuri, m#ri ?i atmosfer#, s#-?i descarce dup# bunul plac gunoaiele
în ea. Deja din anii 30 ai secolului nostru au ap#rut în unele locuri
consecin%e nefaste (eroziuni); azi se ?tie, cel pu%in în regiunile mai
populate ale lumii, c# o astfel de purtare nu mai este posibil#. Ne
apropiem de un timp în care natura va trebui îngrijit# dac# nu vrem
s# suferim consecin%ele amenin%#toare pentru via%# ale purt#rii noas-
tre nes#buite. Aceasta este valabil ?i pentru manevrarea materiilor
prime ?i a energiilor. Dac# mai înainte de?eurile naturii – combusti-
bilii fosili – erau folosite pur ?i simplu, azi se descoper# c# trebuie
ob%inute energii din acele for%e care nu se consum# prin asta.
Al treilea simptom îl prive?te doar pe om, este rela%ia sa cu tehni-
ca ?i cu industria. În secolul nostru tehnica a p#truns în fiecare gos-
pod#rie, a progresat industrializarea tuturor muncilor. Dar, în acela?i
timp, oamenii au devenit din ce în ce mai dependen%i de sistemele
tehnice; omul dispune din ce în ce mai pu%in de soarta sa. Sim%im
amenin%area vie%ii prin crize economice, prin posibile catastrofe na-
turale, prin r#zboaie ?i se ?tie c# azi un r#zboi ar fi cu mult mai dis-
trug#tor ?i mai inuman decât orice r#zboi cunoscut. Aceast#
cuno?tin%#, aceast# fric#, nesiguran%a viitorului, îi sl#besc pe oameni
suflete?te ?i trupe?te. – Muncitorii care la începutul secolului lucrau
60 – 70 ore s#pt#mânal, sufer# azi, lucrând numai 40 ore s#pt#mânal
– dac# socotim vacan%a ?i s#rb#torile, sunt numai 36 de ore. Totu?i
se relev# c# oamenii care tr#iesc într-un mediu ambiant tehnicizat
rezist# tot mai pu%in la solicit#ri. Neputin%a, nemul%umirea, protestul
?i boala progreseaz#. Ca urmare se creeaz# din ce în ce mai multe
institu%ii costisitoare, care servesc s#n#tatea, asisten%a social# ?i în-
grijirea. Expansiunea tehnicii a ajuns la un punct la care din ajutor
al omului a devenit o povar#.

138
 Dac# sintetiz#m aceste trei simptome vedem c# anumite forme
expansive de via%# au ajuns la o limit# ?i de la aceast# limit# se în-
torc spre umanitate ca probleme ?i greut#%i. Omul se confrunt# cu
urm#rile faptelor sale. În multe cazuri nu vrem s# vedem limitele ?i
s# recunoa?tem urm#rile ca urm#ri.
Dac# privim istoria secolului nostru din punctul de vedere al ce-
lor dou# grupe de simptome, se pot sintetiza multe aspecte:
În primul rând, cele dou# r#zboaie mondiale au fost expresia con-
flictelor care au rezultat din tendin%a de expansiune devenit# necon-
form# cu epoca. Primul r#zboi mondial a fost un conflict al puterilor
imperialiste, care au ac%ionat toate în sensul unei expansiuni a pute-
rii politice; în regiunile din afara Europei, interesele lor s-au cioc-
nit; în Europa, au practicat cursa înarm#rilor, ceea ce a m#rit frica ?i
neîncrederea reciproc#. Al doilea r#zboi mondial a fost declan?at de
puteri (Germania ?i Japonia) care, crezând c# au fost dezavantajate
de istorie, au reînnoit aceast# voin%# de expansiune ?i au început
înc# o dat# lupta pentru suprema%ie mondial#. Amândou# r#zboaiele
au accelerat extrem de mult pr#bu?irea suprema%iei europene. Dup#
1945, dou# imperii s-au confruntat, vrând s# se extind#, timp de 20
de ani. Dup# 1965, aceste imperii n-au disp#rut, îns# pe scena politi-
c# mondial# au ap#rut alte puteri, independente de supraputeri: Chi-
na, arabii ?i popoarele negre ale Africii. În continuare, tendin%a de
expansiune a marilor puteri a intoxicat politica mondial#. SUA a
avut preten%ii hegemoniale în Vietnam, în America Central# ?i de
Sud, au încercat s# instaleze în Iran o guvernare care le convenea iar
Uniunea Sovietic# a oprimat popoarele din Estul Europei ?i a atras
Afganistanul în sfera ei de influen%#, a?a c# înarmarea a crescut
exteraordinar ?i a împiedicat folosirea ra%ional# a resurselor econo-
mice.
În interiorul statelor care practic# o politic# expansionist# sau
agresiv# exist# tensiuni ?i conflicte care se exprim# prin oprimare
social#. Totdeauna exist# minorit#%i sau grupe care sunt apreciate ca
du?mani ai statului, ai societ#%ii ?i ai progresului, sau grup#ri care
apar drept du?mani ai acestei politici pentru c# nu mai vor s# contri-
buie la aceste ac%iunile ira%ionale. În Raichul german, au fost social
democra%ii, în Raichul nazist, evreii ?i al%ii, în Uniunea Sovietic#,

139
diferitele variante ale “du?manului de clas#” au c#zut victime ale
“purific#rii”; SUA, sub Mac Carthy, a tr#it vân#toarea de comuni?ti.
Lucruri asem#n#toare se observ# la toate dictaturile, în Argentina,
Brazilia, Spania; chiar ?i China a cunoscut în timpul revolu%iei cul-
turale, ca ?i înainte ?i dup# ea, oprimarea diverselor grup#ri. i mai
des aceast# problem# ia alte forme: anumite grupe ale popula%iei
tr#iau într-o mizerie crunt#, caracterizat# prin ?omaj îndelungat ?i
altele. Ne amintim c# înainte de revolu%ia industrial# nu era cunos-
cut ?omajul de mas#. Acesta este produsul unei economii neechili-
brate, care ar vrea de fapt s# se extind# mereu.
Toate acestea sunt simptomele unei maladii sociale: tendin%a de
expansiune, distrugerea naturii, oprimare, terorizarea minorit#%ilor.
Astfel de simptome apar fiindc# actualele misiuni ale societ#%ii nu
sunt abordate ?i tocmai aceast# lips# de abordare, ca ?i stagnarea
societ#%ii, a dus în ultimul deceniu la accentuarea acestor simptome,
care se exprim# prin cre?terea criminalit#%ii, prin dependen%# mala-
div# de droguri ?i prin protestul tineretului. Ceea ce îi lipse?te evi-
dent societ#%ii este o cunoa?tere spiritual# a omului din care s-ar
putea na?te %elurile unei reorganiz#ri sociale. Concep%ia înc# domi-
nant# despre om este evident orientat# economic-materialist. Se cre-
de c# prin institu%ii de asisten%# social#, prin lefuri mai mari, printr-o
bun# stare crescând#, prin cre?terea economic# se pot rezolva pro-
blemele sociale. F#r# s# ne d#m seama, în felul acesta apar uria?e
aparate birocratice în industrie, în via%a social# ?i în clinici, care de-
vin la un moment dat scopuri în sine, care fac ca progresele s# nu fie
clare, care fac omul iresponsabil pentru faptele sale ?i care for%eaz#
o nou# cre?tere, pentru a putea între%ine aceste aparate.
În acest sens, istoria secolului 20 este o istorie a bolii sociale, ca-
re poate fi în%eleas# ca provenind din lipsa de abordare a unor noi
%eluri spirituale, dintr-o imagine deficitar# a omului ?i a naturii. Di-
ficultatea ce rezult# de aici pentru predare este imens#. S# d#m ele-
vilor clasei a 9-a, care vor cre?te în acest secol, o prezentare atât de
negativ# a istoriei secolului lor? O astfel de analiz# nu este prea greu
de în%eles la 15 ani? Întreb#rile care se pun astfel nu se refer# numai
la predarea istoriei, în fond sunt întreb#ri ale vie%ii. Cum cresc ast#zi
tinerii în vremea lor? Cum înva%# s# în%eleag# ?i s# interpreteze tim-

140
pul lor? Aici predarea istoriei nu poate rezolva problemele care sunt
nerezolvate nici în realitatea exterioar#. Ea poate îns# contribui la
în%elegerea timpului nostru.
Aceast# în%elegere nu se cap#t# privind numai negativ lucrurile.
Trebuie s# privim mai degrab# ceea ce este în devenire, chiar dac#
este mai pu%in evident. Structurile “devenite”: stat, economie, ?tiin%#
apar, natural, în primul plan. La orizont se contureaz# ceva mai pu-
%in, ceva ce înc# este numai voin%# ?i dorin%#. De exemplu, se poate
observa cum s-a schimbat de la 1900 atitudinea fa%# de r#zboi. Pân#
la 1914, r#zboiul era privit ca un mijloc al politicii. În 1914, milioa-
ne de oameni au plecat entuziasma%i la lupt#. Pacifismul p#rea o ne-
bunie. În multe p#r%i ale lumii aceste atitudini agresive au disp#rut,
r#zboiul e privit clar ca o pacoste îngrozitoare. Într-un fel asem#n#-
tor s-a schimbat atitudinea fundamental# social#. Formele vechi ale
prejudec#%ilor de clas#, con?tien%a unor clase sociale rigide, au dis-
p#rut. Muncitorii nu numai c# sunt ap#ra%i de lege, dar în multe lo-
curi au dreptul s# contribuie la decizii. Exist# voin%a de a desfiin%a
prejudec#%ile rasiale ?i de a lupta pentru egalitatea tuturor oameni-
lor. i în comportarea privat# a oamenilor cre?te voin%a de toleran%#,
de în%elegere reciproc# a celor care sunt ?i gândesc altfel. Nu ne re-
ferim numai la încerc#rile ecumenice ale secolului nostru, ci ?i la
via%a de toate zilele, la voin%a de a asculta, la noua capacitate de a
în%elege gânduri str#ine.
Cea mai evident# este aceast# nou# dispozi%ie uman# în educa%ie.
În exterior, se ?tie c# pedeapsa cu b#taia, practicat# la începutul se-
colului în mod general, este azi interzis# ?i dezaprobat#. Vrei s# în-
%elegi copilul drept copil. Nu ne mai putem închipui s# privim
copilul ca un mic adult sau doar din perspectiva ocupa%iei pe care o
va avea în viitor. Se observ# c# în om exist# dorin%a de a în%elege
copilul, de a-i r#spunde la întreb#ri, de a-i crea o lume proprie. Si-
gur, se poate critica spunând c# aceast# dorin%# poate fi eronat#, îns#
nu se poate ignora cât de r#spândite ?i serioase sunt aceste încerc#ri
de a în%elege copilul, cu toate lipsurile lor. Trebuie v#zut aici c# ast-
fel de evolu%ii ?i procese de înv#%are necesit# mult timp. Dup# cum
gândirea Iluminismului nu s-a impus doar în câ%iva ani, a?a ?i dez-
voltarea spiritului pedagogic necesit# timp. Se mai poate observa c#

141
aceast# tendin%# nu pleac# de la universit#%i sau de la institu%ii de
stat, ci de la un num#r mare de ini%iative particulare, pornite de indi-
vizi sau de anumite grupuri de oameni.
Într-un fel asem#n#tor se pare c# ia na?tere o nou# cunoa?tere a
naturii. În protejarea mediului ambiant, între cei ce o protejeaz#, se
nasc grupuri de oameni care, pe de o parte, iubesc dezinteresat natu-
ra ?i care, pe de alt# parte, înva%# cu adev#rat de la natur#. Ne preo-
cup#m de speciile animale amenin%ate cu dispari%ia, studiem
condi%iile lor de via%# ?i recunoa?tem c# modul unilateral tehnic-
chimic de a privi ?i a trata natura aduce pagube. Din experien%ele
negative se nasc noi întreb#ri ?i noua gândire.
Aceste tendin%e pozitive ale secolului nostru se pot exemplifica
în predare prin diferite personalit#%i. Lupta pentru pace, prin contele
Bernadotte sau prin Dag Hammerskjold; eliberarea celor
subprivilegia%i, prin Mahatma Gandhi ?i Martin Luther King; cu-
noa?terea condi%iilor de via%# ale naturii, prin Rachel Carson. Din
istoria acestei sim%iri ?i gândiri noi face parte ?i mi?carea tineretului
de la începutul secolului, mi?carea studen%easc# început# în 1966,
“prim#vara praghez#” ?i mi?carea muncitorilor din Polonia. Pretu-
tindeni tr#ie?te voin%a de a crea noi forme de via%# social#. Sigur,
aici e vorba de mi?c#ri ?i încerc#ri care au dat în mare parte gre?,
care de multe ori, în orientarea ideilor lor, au ar#tat începuturi pro-
blematice. Mi?carea studen%easc# de protest a e?uat fiindc#, între
altele, a c#utat s# înnoiasc# vechile doctrine ale marxismului. Lipsea
concep%ia unei vie%i spirituale libere, ca parte component# indepen-
dent# a organismului social, lipsea con%inutul unei altfel de vie%i spi-
rituale: cunoa?terea fiin%ei omene?ti ?i cunoa?terea fiin%ei spirituale
a naturii ?i a cosmosului. Actuala situa%ie a mi?c#rilor alternative ?i
de protec%ie a mediului arat# c# totul depinde de con%inutul acestor
cuno?tin%e.
Astfel, în secolul nostru se v#d dou# lumi: o lume veche, deveni-
t# form# ?i beton. Este un aparat puternic, clar conturat ca ?tiin%#, ca
industrie ?i comer% ?i u?or de recunoscut, a?a cum vechiul ?i ceea ce
a c#p#tat deja form# este întotdeauna u?or de recunoscut. Doar inci-
pient este vizibil# lumea nou#, înc# într-un stadiu cotradictoriu; lu-
mea nou# tr#ie?te ca atitudine sufleteasc#, ca dorn%# în sufletele

142
tinerilor. Ea e?ueaz# îns# în mod repetat deoarece îi lipse?te elemen-
tul spiritual, îi lipse?te orientarea prin gânduri corespunz#toare.
Predarea istoriei poate realiza ceva deosebit în aceast# privin%#.
Ea poate schi%a sarcinile de viitor pe baza problemelor actuale. Ea
poate ar#ta c# noua via%# sufleteasc# nu poate s# se manifeste deoa-
rece un sistem de ?coli ?i universit#%i adminmnistrate de stat împie-
dic# formarea liber# a gândurilor, conduce cercetare spre c#i
predeterminate, sterile ?i în#bu?e prin aceasta dezvoltarea individua-
lit#%ilor. Atfel de individualit#%i îngr#dite, care nu g#sesc un spa%iu
pemtru confrunt#ri reale, devin rebele. Este evident c# cre?terea ex-
trem de mare a activit#%ilor administrative nu numai c# necesit# con-
tribu%ii financiare imense, dar produce ?i o diminuare a comunic#rii
?i a organiz#rii vie%ii de c#tre cet#%eni. În final, un astfel de stat, prin
împletirea sa cu interese economice, va deveni promotorul unor pro-
iecte gigantice, care nu sunt justificate economic sau care satisfac
unilateral anumite interese.
Acestor tendin%e actuale care îmboln#vesc organismul social le
poate fi pus# în fa%# ideea triparti%iei organismului social,.
Aceast# idee poate fi tratat# în clasa a 9-a în leg#tur# cu ideea
separ#rii puterii în stat. Ideea lui Montesquieus a separ#rii puterii în
stat are ca scop un control al puterii. Cele trei puteri ale statului tre-
buie s# se men%in# reciproc în ?ah. Ideea triparti%iei organismului
social este comparabil# cu ideea separ#rii puterilor în stat în m#sura
în care ea nu descrie un stat ideal utopic ?i spune cum ar trebui s# se
desf#?oare lucrurile în acest stat. În acest sens ?i ideea triparti%iei
organismului social se m#rgine?te la indica%ii practice – deci la
anumite m#suri –, care înving prncipial puterea pentru anumite do-
menii ale vie%ii umane, când putere înseamn# a lua decizii asupra
deciziilor altor oameni. O via%# spiritual# liber# ?i o via%# economic#
organizat# în mod asociativ de oameni nu cunosc, în acest sens, pu-
terea iar via%a statal# reglementeaz# leg#turile juridice între oameni
dup# regula reciprocit#%ii, c#ruia i se poate spune ?i egalitate.
Abia în fa%a unei astfel de perspective de viitor po%i în%elege ac-
tualitatea. Simpla actualitate, f#r# tendin%ele ?i necesit#%ile ei de vii-
tor, nu e nimic altceva decât un fapt brutal. Privirea spre dezvoltare
?i regres, în%elegerea a ceea ce îmboln#ve?te (disfunc%ionalit#%i) ?i a

143
ceea ce vindec# ne ajut# s# ne orient#m. Fiecare profesor are posibi-
litatea, pornind de la preocuparea pentru problemele prezentului,
s#-?i arate propriul s#u angajament. Important este aici ca profesoru-
lui s#-i reu?easc# s# cuprind# cele ce sunt în devenire – impulsurile
viitorului – acolo unde se arat#, ?i s# le transmit# elevului. În com-
para%ie cu aceasta, critica negativ# a culturii ?i construc%ia de utopii,
a c#ror forme sunt date de gândire, nu prea sunt rodnice, fiindc# nu
ajut# elevul s# se uneasc# cu epoca sa.

Indica%ii asupra unor opere mai pu%in cunoscute la tematica clasei a 9-a (Renun%#m
la o bibliografie mai ampl#, deoarece ar trece dincolo de limitele acestui studiu al
planului de înv#%#mânt.)

Kurt Baschwitz, Vr#jitoare ?i procesele de vr#jitoare. München 1963

Pieter Jan Bouman, Cultura ?i societatea modern#. Olten 1962
Pieter Jan Bouman, Conspira%ia singuraticilor. Istoria universal# a secolului nostru,
München 1964
Gerhart Ellert, Richelieu. Viena 1973
Benjamin Franklin, Autobiografie. Frankfurt 1969
Richarda Huch, 1848. Revolu%ia secolului al 19-lea în Germania, mai înainte “Zei
noi ?i vechi”. Zürich 1944
Eckart Klessmann (editor), Germania sub Napoleon, Dusseldorf 1965 (colec%ia:
Relat#ri ale martorilor oculari)
Eugen Rosenstock – Huessy, Revolu%ia european#. Stuttgart 21951
Heiko A. Oberman, Luther. Berlin 1981
Michelle Vovelle, Revolu%ia francez#. Frankfurt 1985

144
Istoria pentru clasa a 10-a

Sedentarizarea

Dup# ce în clasa a 9-a s-a cultivat în deosebi momentul ideal în

istorie, art# ?i literatur#, în clasa a 10-a tema general# este P mân-
tul. Planul de înv#%#mânt al ?colilor Waldorf indic# de exemplu pen-
tru geografie: “P#mântul este descris ca un tot morfologic ?i fizic”.
La fizic# se abordeaz# mecanica clasic#, la chimie se pune accent
îndeosebi pe formarea s#rurilor, în topografie se m#soar# ?i se calcu-
leaz# pur ?i simplu p#mântul. Despre istorie, planul de înv#%#mânt
spune:
“Punctul de plecare al trat#rii istorice este dependen%a popoarelor
de p#mânt, de clima zonelor cald# sau temperat#.”
La istorie, în clasa a 10-a începe a doua trecere prin istorie: isto-
ria este studiat# a doua oar# de la început. Asta înseamn# c# în clasa
a 10-a se vor studia mai ales culturi superioare antice ?i istoria Gre-
ciei, pân# la Alexandru – ?i anume din punctul de vedere al “depen-
den%ei popoarelor de p#mânt”. Cu aceasta, în tratarea istoriei apare o
tr#s#tur# pur ra%ional#. Se cere profesorului s# descrie clar fenomene
?i fapte ?i s# le motiveze în am#nunt. Dac# îi facem pe elevi s# par-
ticipe la aceast# motivare ?i construire a raporturilor, dac# se reu?e?-
te ca ei s# în%eleag# logica evenimentelor, ei vor resim%i ca pe un
lucru pl#cut ?i iar vor spune, poate, acas#: acum trebuie s# gândim
bine! – “A gândi bine” înseamn# în acest context, pentru elev, de
exemplu, s# în%eleag# jurispruden%a pornind de la elemente geogra-
fice. Nu este bine ca la aceast# vârst# elevii s# resimt# ora de istorie
ca or# de religie. Valoarea educativ# a acestui procedeu rezid# în
faptul c# se evit# roman%area fals#. Privind condi%iile materiale em-
pirice existente ale activit#%ii umane, gândirea este educat# pentru
construc%ii concrete ?i nu numai pentru tr#irea empatic#. Aceasta ne
d# o anume siguran%# ?i realism. Aici se poate obiecta: oare elevul
de azi nu este suficient de realist? Nu cumva, în ceea ce prive?te

145
realismul, el ?i-a întrecut de mult p#rin%ii? La asta r#spundem c#
elevul de azi este puternic influen%at de o larg# fantezie materialist#
?i tehnologic# stufoas# ?i de idolii ei. Dovada este nu numai difuza-
rea literaturii Science-fiction, ci ?i faptul c# toate c#r%ile lui Däniken
(“Înapoi la stele” etc.) se men%in pe lista “bestsellerelor” ?i sunt citi-
te pe ner#suflate tocmai de elevii de aceast# vârst#. Adev#ratul anti-
dot pentru acest fel de fantasmagorii materialiste nu este idealismul
frumos sau reculegerea religioas#, ci abordarea ?i în%elegerea condi-
%iilor materiale.
Un pas determinant în istoria veche a omenirii îl constitue
sedentarizarea. Aceast# trecere a omului de la nomad la %#ran este
denumit#, pe drept, prima mare revolu ie în istoria de dup# sfâr?itul
perioadei glaciare. Sfâr?itul acestei perioade este determinat azi prin
metoda radio-carbon aproximativ la anul 10.000 î. Chr. Primele ur-
me ale primelor începuturi de sedentarism se g#sesc cam la 8.000 î.
Chr. Sedentarizarea nu e u?or de tratat fiindc# exist# pericolul de a
simplifica necorespunz#tor acest fenomen uria?. Poate se crede c#
motivul a fost lipsa de hran# a nomazilor. (“Când, într-o zi, nomazii
au observat c# vânatul devenise rar ?i c# fructele p#durii nu le mai
ajung, femeile lor au început s# cultive cereale pentru a se feri de
foame”). Cine î?i imagineaz# astfel de basme nu se gânde?te c# în
astfel de cazuri nomazii c#utau regiuni mai bogate în vânat ?i fructe.
Cu atât mai pu%in în%elege atitudinea fundamental# a vie%ii nomade.
Ammianus Marcellinus, un scriitor de la sfâr?itul Antichit#%ii spune,
de exemplu, despre Hunii: “Niciodat# nu vin într-o cas#, fiindc# o
ocolesc ca ?i cum ar fi un mormânt. La ei nu g#se?ti nici m#car o
colib# acoperit# cu stuf. F#r# odihn# trec prin mun%i ?i p#duri ?i se
obi?nuiesc înc# din copil#rie s# reziste la frig, foame ?i sete. Nici în
afara patriei nu intr# niciodat# într-o cas# dac# nu sunt mâna%i de
nevoie, c#ci ei cred c# nu sunt în siguran%# sub un acoperi?.” – Dac#
vrei s# faci încercarea s# în%elegi sedentarismul, trebuie s# la?i deo-
parte concep%ia primitiv# c# motorul lumii este constituit doar de
foame ?i dragoste.
Fenomenul sedentariz#rii poate fi reconstituit numai foarte pru-
dent ?i schi%at. Deocamdat# nu punem întrebarea despre cauz . Po-
trivit mottoului clasei a 10-a, ne ocup#m întâi de situa%ia geografic#

146
?i întreb#m: Unde s-au g#sit primele urme de sedentarizare uman#?
Unde s-au sedentarizat oamenii? S#p#turile de arheologie preistoric#
indic# Asia Maic#, în regiunile unde sunt azi Palestina, Siria, Iran.
Prima cultivare a cerealelor s-a dovedit a fi fost în regiunile m#rgi-
na?e ale Mesopotamiei. Un loc foarte important este D?armo, în ac-
tualul Kurdistan (o regiune de grani%# între Iran ?i Irak), unde s-au
g#sit: dou# feluri de orz, porcul, oaia ?i capra ca animale domestice,
?i unde s-au g#sit ?i lucr#ri plastice ?i de ceramic#. Aceast# a?ezare
este din mileniul al 5-lea. Astfel de a?ez#ri se g#sesc în v#i, a?ezate
mai sus, în depresiuni ?i pe câmpii, în vremea aceea slab dotate cu
ap#. – Ne întreb#m de ce nu s-au stabilit oamenii în marile v#i ale
fluviilor Indus, Nil sau în Mesopotamia? R#spunsul ni-l dau inunda-
%iile mari ?i uneori s#lbatice ce au loc în fiecare an în aceste regiuni.
Regularizarea apelor a fost o problem# ce dep#?ea posibilit#%ile gru-
purilor care ar fi vrut s# se stabileasc# acolo. V#i deschise, str#b#tu-
te de cursuri de ap# mai mici ?i mai blânde, d#deau posibilitate ?i
unor grupe mai pu%in numeroase de oameni s# st#pâneasc# puterea
natural# a apei, irigînd terenul prin numeroase ?an%uri mici, care
plecau din pâr#ia?e. Extinderea acestui sistem simplu de iriga%ii se
vede în fotografiile podi?ului persan f#cute din avion, devenit azi
pustiu. În unele ?esuri, când soarele e jos spre orizont, se v#d umbre
care arat# în general o re%ea de ?an%uri ?i canale ce au irigat odinioa-
r# aceste regiuni. Aceste ?an%uri cu ap# au jucat un rol mare, erau
acoperite cu pl#ci de piatr# ?i, dup# documente ale religiei vechi
iraniene, erau cur#%ite cu grij#.
Dac# în felul acesta – schi%at numai – ne închipuim locul întâm-
pl#rii, ne putem îndrepta spre fenomenul propriu-zis de
sedentarizare. Cele g#site prin s#p#turi arheologicie ne arat# c#
sedentarizarea a fost un fapt complex, în centrul c#ruia se v#d trei
elemente: casa, câmpul ?i animalele. Construc%ia casei ?i a întregii
a?ez#ri “necesita” confec%ionarea de unelte: topor, sap#, plug, se
construiesc ?i ulcioare ?i %es#turi, ace, bro?e ?i sculpturi. Totul se
datora revolu%iei care l-a schimbat pe om din consumator numai ?i
utilizator în produc#tor, care î?i planifica propria sa soart#, care î?i
construia casa, care economisea recolta ?i care, din nomad, a devenit
%#ran ?i, cu aceasta, ingrijitorul p#mântului.

147
 A îngriji p#mântul nu înseamn# numai a-l lucra, a-l iriga ?i a-l
deseca, ci ?i îngrijirea animalelor domestice. P#mântul ?i animalele,
fiind fiin%e vii, îi arat# omului urm#rile faptelor sale ?i astfel îl fac s#
fie con?tient de acestea. Nomadul putea s# ignore urm#rile faptelor
sale, s# le întorc# spatele. – Cea mai mare minune a sedentariz#rii
omului este producerea semin%elor. Prin cultivare, din s#mân%a ier-
burilor mari s-au ob%inut cerealele. Aici ne afl#m în fa%a unei enig-
me. Dup# etaloanele ?i cuno?tin%ele noastre actuale, cultivarea ?i
selectarea cerealelor a fost un proces foarte anevoios ?i de lung#
durat#. Timp de genera%ii s-au selectat cele mai mari ?i mai bune
boabe din semin%ele de ierburi ?i numai ele au fost sem#nate? Dac#
da, de unde s-a ?tiut c# aceast# metod# va da rezultate? Sute de ani
s-a renun%at oare s# se consume cele mai bune, pentru ca noi s# re-
colt#m azi rezultatul acestor str#danii.
Prin astfel de supozi%ii, la care contribuie ?i elevii, se face aluzie
la faptul c# sedentarizarea într-un anumit loc a fost posibil# numai
printr-o schimbare moral# profund# a oamenilor care au realizat
aceasta. Numai c# în clasa a 10-a nu e recomandabil s# începem cu
aceast# schimbare moral#. Abia dup# o cercetare temeinic# a schim-
b#rilor exterioare – a?a cum au fost schi%ate mai sus – se poate trece
pas cu pas, la prelucrarea elementelor în care se oglinde?te schimba-
rea oamenilor. Cele mai la îndemân# sunt rela%iile juridice care se
ivesc din faptul cultiv#rii p#mântului prin munc#. Ia na?tere proprie-
tatea. Acela care face o unealt# este proprietarul; cel care cultiv# un
ogor este proprietarul. Fiecare cas# are ?i ea un proprietar, se presu-
pune c# în fiecare cas# tr#ie?te o familie ?i c# se practic# monoga-
mia. Deoarece aceste rela%ii juridice se nasc prin munc#, exist# ?i
posibilitatea de a le înc#lca. De abia acolo unde exist# “al meu” ?i
“al t#u” exist# ?i ho%ia, exist# binele ?i r#ul. Pronun%ând cuvintele
“bine” ?i “r#u”, p#r#sim domeniul juridic ?i intr#m în cel al moralei.
Abia din moralitate ?i din judecarea moral# a faptelor se na?te auto-
controlul propriilor fapte ?i observarea celor str#ine, ceea ce duce la
o delimitare strict#, atât în realitate cât ?i în con?tien%#. Pentru a
forma o astfel de con?tien%# exist# numeroase rânduieli, cum ar fi
pietrele de hotar. Punerea unei astfel de pietre era o fapt# de cult,
c#ci astfel, din p#mântul tuturor, se izola un anumit teritoriu. La fi-

148
xarea grani%elor se aduceau jertfe ?i erau adu?i mul%i martori. A mu-
ta o astfel de piatr# de hotar, f#r# atoriza%ie ?i pe ascuns, era un de-
lict grav.
Confruntarea între bine ?i r#u, în primele timpuri ale
sedentariz#rii omului a devenit, fire?te, un conflict al istoriei univer-
sale, între Iranienii, care erau sedentari ?i Turanienii, care erau în
continuare nomazi. A fi bun însemna s# fii iranian ?i f#ceai parte din
gruparea iranian# numai dac# ascultai de porunca, necesar# vie%ii, de
a te stabili undeva. Ca însu?i “r#ul” ?i nu numai ca du?mani erau
privite popula%iile c#l#ri, care n#v#leau din nord ?i amenin%au via%a
pa?nic# a satelor. R#u era c#l#re%ul, care nu atingea cu picioarele
p#mântul. În religia veche persan# se poate afla un fel de crez, în
care omul care vroia s# fac# agricultura promitea: “Îmi aleg sfânta
smerenie, s# fie a mea. Abjur ho%iei ?i furtului de animale, jafului ?i
pr#d#rii satelor celor care se inchin# lui Ormazd. Locuitorilor din
case le acord activitate liber#, ?edere liber# lor ?i animalelor, cu care
tr#iesc pe p#mânt. Eu promit s# gândesc bine, s# vorbesc bine, s# fac
fapte bune.” (Yasna 13, 3, 8) Faptul c# agricultura este o porunc#
divin#, o arat# texte din Vendidad. Acolo scrie cum un om întreab#:
“Creatorule! Cine bucur# cu cea mai mare bucurie acest p#mânt?” –
La asta r#spunde Ahura Mazda: “De cultivi cu adev#rat cât mai mul-
te cereale, dac# ai cât mai multe p#?uni, de cultivi cât mai multe
plante cu fructe, dac# irigi p#mânt uscat ?i dac# deseci cât mai mult
p#mânt. Fiindc# p#mântul nu se bucur# s# fie în%elenit, când ar putea
fi arat de un %#ran, el î?i dore?te prin asta o fapt# bun# de la vecinul
s#u.” Divinitatea spune în continuare c# p#mântul vorbe?te, dac#
omul îl cultiv# cu bra%ul drept ?i cu bra%ul stâng: “Omule, care m#
lucrezi cu bra%ul stâng ?i cu bra%ul drept ?i cu bra%ul drept ?i cu bra-
%ul stâng: Sigur am s#-l r#spl#tesc, sigur voi da rod; oamenii s# cu-
leag# toate fructele, mai mult# secar# decât pot duce!” (Vendidad
din vers. 23 – 27)
Aici prezentarea a ajuns încet la un punct când se poate vorbi de
importan%a religiei. S-a v#zut, în cele de mai sus, c# agricultura, fa-
cerea binelui, respectarea p#cii, sunt clar porunci divine. În aceast#
faz# a dezvolt#rii umane, morala nu e primit# ca o moral# ra%ional#
sau o moral# a ra%iunii. Morala este un dar de sus, f#r# sanc%iune

149
religioas# nu exist# moral#! Luptele istorice cu Turanienii sunt mai
mult decât doar lupte pentru supravie%uire. Lupta istoric# universal#
între Iran ?i Turan este, în aceast# concep%ie, lupta între zeul bun,
Ormuzd, ?i zeul rob al minciunii, Ahriman. Religia ?i agricultura,
morala ?i istoria erau tot una în timpul în care oamenii s-au legat
pentru prima oar# de p#mânt. Hot#rârea pe care trebuia s-o ia ome-
nirea era: lucrul p#mântului sau via%a nomad#. Decizia a fost v#zut#
pe fundalul luptei între zei.
“ i, la început, aceste dou# spirite erau gemene, care, dup# pro-
priile lor vorbe, se cheam# binele ?i r#ul în gândire, vorb# ?i fapt#.
Între ei, au ales binele cei ce fac fapte bune, nu cei ce fac fapte rele”
(Yasna 30, 3)
F#când o retrospectiv#, se poate pune întrebarea: cum s-a ajuns
ca omul s# se sedentarizeze? În clas# se poate discuta pe larg aceas-
ta. S-ar putea s# se ajung# la concluzia c# nu “necesit#%i economice”
– a c#ror existen%# e pus# sub semnul întreb#rii – au dus la
sedentarizarea omului. S-ar putea s# fie mai probabil ceea ce spune
vechea legend# persan#, c# un profet, un om deosebit, pe care le-
genda îl nume?te Zarathustra* a fondat aceast# cultur# sau c# el cu
tovar#?ii ?i urma?ii s#i au avut o puternic# influen%# în acest sens,
asupra culturii. Acest Zarathustra nu este identic cu fondatorul reli-
giei, care a tr#it în 580 î. Chr.

Înfiin%area ora?elor – originea primelor culturi superioare**

Nu sunt cunoscute multe am#nunte despre înfiin%area primelor

ora?e; la astfel de întreb#ri speciali?tii dau r#spunsuri contradictorii.
Cu atât mai vizibile îns# sunt caracterele fundamentale ce caracteri-
zeaz# istoria omenirii la pragul mileniului al treilea. To%i sunt de

*
Aici, în afara bibliografiei dat# pentru clasa a 5-a, se pot cerceta urm#toarele c#r%i:
Bernfried Schlerath (editor), Zarathustra. Darmstadt 1970 (Societatea c#r%ii de ?ti-
in%#) ?i Werner Hinz, Zarathustra, Stuttgart 1961
**
Din literatura suplimentar# alegem mai ales Jacqetta Hawkes: Prima mare civili-
za%ie, Harmondsworth 1977 (Penguin Books)

150
aceea?i p#rere, c# primele ora?e au fost înfiin%ate în Mesopotamia,
aproape de v#rsarea fluviilor Eufrat ?i Tigru; primele ora?e ale
omeniriiau fost Eridu, Uruk ?i Ur. S# prezent#m, în form# ideal-
tipic#, esen%a ?i desf#?urarea procesului de fondare a ora?elor.
Din podi?ul Armeniei izvor#sc Eufrat ?i Tigru. Intervalul scurt în
care se topesc z#pezile prim#vara ?i ploile de toamn# fac s# se scur-
g# anual la vale, din mun%ii înal%i, cu putere, cantit#%i mari de ap#.
Apele fluviilor curg repede ?i vijelios. Duc cu ele n#mol ?i pietre ?i
de multe ori î?i caut# albie nou#. În secolele premerg#toare înfiin%#-
rii ora?elor, apele se retr#geau destul de repede în albia lor. L#sau
peste tot în urm# n#mol roditor, b#ltoace, umezeal#; în doar paispre-
zece zile dup# inunda%ie, p#mântul umed se transforma într-o s#lb#-
ticie înfloritoare. Tot a?a de repede cum luase fiin%#, se ?i ofilea
acolo unde nu erau b#ltoace care s# ofere umiditate. Uscarea se pro-
ducea în patru sau cinci s#pt#mâni. Aceste v#i ale fluviilor au deve-
nit o provocare pentru %#ranii sedentari: ei vedeau c# p#mântul
acesta, comparat cu cel de pe podi?, aducea mult mai mult rod. Îns#
timpul scurt în care persista umezeala a f#cut necesar# îndiguirea
apei pentru a avea rezerve. Trebuiau construite canale pentru a putea
iriga ogoarele ?i în restul anului. Îns# str#dania lor era de prisos. În
anul urm#tor, o nou# inunda%ie distrugea aproape regulat st#vilarele,
umplea canalele cu n#mol. În fa%a fluviului puternic, munca unor
%#rani sau a unor sate mici era neputincioas#. În jurul anului 3100 î.
Chr. s-a petrecut aici o mare schimbare. – Aceast# schimbare poate
fi prelucrat# acum ?i reconstituit# împreun# cu elevii, în clasa a X-a.
Este mai important s# fie în%eles aici fiecare element, cu func%iunea
sa, decât s# se “înve%e” derularea, atât de controversat# ?i greu de
în%eles pentru nespecialist, a faptelor istorice.
Întâi punem întrebarea esen%ial#: Cum pot rezolva oamenii aceas-
t# problem# a v#ii fluviului? E clar c# numai o grupare mare de oa-
meni se poate opune fluviului. A doua problem#: Chiar ?i un num#r
mare de oameni aduna%i la întâmplare în valea fluviului nu pot re-
zolva problema. Relativ repede ajungi la concluzia c# astfel de gru-
puri nu se pot auto conduce printr-un procedeu democratic. Acest
grup, poate 8.000 – 10.000 de oameni, era condus de un om sau de
mai mul%i oameni care aveau calit#%i deosebite. Aceste calit#%i sunt:

151
conduc#torul trebuie s# aib# o idee, un plan cum po%i s# înfrun%i Eu-
fratul, apoi trebuie s#-?i cunoasc# tovar#?ii, cu calit#%ile lor, ca s#-i
poat# folosi la munc#; în fine, trebuie s# fie drept, pentru ca ceilal%i
s#-l urmeze de bun# voie. Dup# aceste ra%ionamente, avem preg#tit#
lectura primelor rânduri ale epopeii lui Gilgame?. Acolo se spune:
“El vedea totul, el, st#pânul %#rii. Cuno?tea pe fiecare, calit#%ile ?i
faptele lui, el în%elegea totul. El vedea clar via%a ?i faptele oameni-
lor. A adus la lumin# faptele ascunse... Gilgame?, o treime este om,
dou# treimi este Zeu…”
Trebuie s# facem acum uz de imagina%ie ?i s# ne închipuim ce
probleme avea un fondator de ora?e. Trebuie s# împart# poporul la
lucru. Prima mare necesitate este construc%ia de canale ?i diguri; în
partea superioar# a fluviului trebuie construit un canal care s# duc#
apa, pe o pant# cât mai domol#, pân# la marginea v#ii, în a?a fel în-
cât acest canal, a c#rei ap# este condus# paralel cu fluviul, s# fie du-
p# un num#r de kilometri cu câ%iva metri mai sus decât fluviul. Cu
apa din acel canal pot fi irigate constant p#mânturile. În al doilea
rând, câmpurile trebuie protejate, eventual prin diguri, împotriva
inunda%iei. În orice caz, ora?ul se va fonda pe o colin# sau pe o mo-
vil# artificial# ?i va fi protejat de ap# ?i du?mani cu un zid. Epopeea
lui Gilgame? aminte?te: “Gilgame?, eroul victorios, a cl#dit zidul din
jurul Urukului. Înalt ca un munte se ridic# sfântul templu în ora?ul
împrejmuit. Tare ca o stânc# st# p#mântul adus.”
Lucr#rile de la canal, dig ?i zid sunt simple, îns# obositoare. Se
poate presupune c#, temporar, o treime din popula%ie a lucrat la ele.
Aceast# treime a trebuit hr#nit# de ceilal%i. Munca necesar# câmpu-
lui era f#cut# de o alt# grup#. Cum erau îns# hr#ni%i muncitorii de la
dig ?i de la canal? Toate produsele agricole, vânatul ?i pe?tii erau
preda%i la “templu”: “Sub protec%ia m#re%ei case, în care locuie?te
zeul cerului, se întinde magazia de secar# a ora?ului”. Templul îm-
parte hran#, unelte ?i haine tuturor, fiind astfel centrul vie%ii: Casa
Domnului str#lucea, împodobit# cu mic#, în lumin#, sus, deasupra
str#zilor înguste, formate din casele din c#r#mid# de lut înghesuite
una în alta. De departe se vede colina de la Uruk ?i casa zeului s#u
în care preo%i ?i preotese slujeau. Activitatea preo%easc#, în timpurile
acelea vechi, era concret# ca ?i în%elepciunea lor: d#deau îndrum#ri

152
pentru agricultur# ?i recolt#, pentru cl#direa caselor ?i a digurilor, ei
împ#r%eau nu numai lucrul, dar ?i timpul; lor le dator#m calendarul,
împ#r%irea anului în num#rul de doisprezece a zodiacului, împ#r%irea
zilei în 12 ore, care, în timpurile acelea vechi, erau înc# mobile, iar-
na, orele nop%ii erau mai lungi ?i orele zilei mai scurte, invers vara.
De la templu se practicau ?i erau încurajate meseriile; s-au n#scut
meserii noi: olari, %es#tori, t#b#cari, dulgheri. Num#rul acestor spe-
ciali?ti nu era mare. Cuno?tin%ele lor îi ridicau deasupra mul%imii.
Orice activitate trebuia ordonat# sigur ?i drept iar sarcina de a
împ#r%i egal, la mii de oameni, hran# ?i îmbr#c#minte, trebuie s# fi
fost aproape imposibil de realizat dac# pentru detaliile fizice nenu-
m#rate, care decurgeau din furnizarea ?i împ#r%irea alimentelor ?i a
altor produse, nu s-ar fi acordat un sprijin memoriei. La început au
fost poate folosite simple sigilii, care, ap#sate în lutul umed, se înt#-
reau imediat ca piatra ?i construiau repere (indicii). În timpul fond#-
rii ora?ului se cuno?tea o prim# inven%ie genial#: pecetea sub form#
cilindric#. Acum s-a inventat scrisul. Nu se scria pentru a sl#vi
domnitori sau a pream#ri zei, nu era necesar s# încredin%ezi cuvântul
sfânt lutului c#ci, în ritmul cântecului ?i în via%a poporului, cultul ?i
imnul de slav# erau cât se poate de vii ?i prezente. Era îns# necesar
s# fixezi detaliul terestru ?i economic, care nu era prins în nici o or-
dine cosmic#. Pentru economia templului din Uruk (Uruk, IVa, cca.
3000/2900 î. Chr.)* s-a dezvoltat prima scriere a omenirii. Întâi a
luat na?tere o scriere arhaic#, figurativ#, cu aproximativ 2000 de
semne simbolice, ?i o scriere a cifrelor care se baza atât pe sistemul
decimal cât ?i pe sistemul sexagesimal. Curând scrierea figurativ#
s-a transformat în scriere cuneiform#, care nu mai las# s# se cunoas-
c# u?or leg#tura dintre figuri. Acum scrierea a devenit o ?tiin%# pen-
tru câ%iva ale?i: existau acum oameni care ?tiau s# scrie ?i s# citeasc#
?i al%ii care nu st#pâneau aceste arte. Cu asta se produce o ruptur#
profund#; pe de o parte stau cei care ?tiu s# scrie ?i s# citeasc#, cei
instrui%i, pe de alt# parte sunt oamenii de rând, muncitorii, %#ranii ?i
meseria?ii. Dup# ce s-a produs o dat# aceast# ruptur#, ea s-a adâncit
în decursul timpului. A venit ziua în care au început s# se scrie ?i

*
Asem#n#tor ca la Troia, în Uruk s-au g#sit diferite straturi ce indic# diferite stadii
ale dezvolt#rii ora?ului.

153
pove?ti, legende ?i cântece religioase: în sumer#. La pragul dintre
mileniul 3 ?i 2 poporul sumerian a pierit. Limba i s-a p#strat îns#: a
devenit limba religiei ?i a cultului, a istoriei ?i tradi%iei. În timpul
acela, “via%a spiritual#” a început s# se desprind# de via%a cotidian#.
Lumea “educat#” se folosea de o limb# proprie, secret#. Nu mai %i-
nea de via%a elevat#. Ea a început – de?i foarte încet – s# devin# o
lume a formei. Elevii trebuiau introdu?i cu mult# trud# în tradi%ie,
trebuiau s# înve%e s# în%eleag# ceea ce nu mai era viu, lâng# ei, ci
abstrac%iile. Preo%ii-profesori tr#iau într-o alt# lume, care î?i dezvolta
o putere proprie.
A?a cum lumea scrisului î?i dezvolt# o existen%# proprie, tot ast-
fel se dezvolt# ?i celelalte meserii prin propria practic#. Lucr#torul
de la canale a înv#%at s# construiasc# ecluze ?i sisteme de ridicare.
Arti?tii au devenit speciali?ti, tot a?a meseria?ii: ap#rur# atunci bru-
tarii, berarii, fierarii ?i cei ce f#ceau casele. i r#zboinicul f#cea par-
te dintr-o cast#, existau solda%i, chiar trupe speciale: santinelele
regelui, lupt#torii cu carele de lupt#. S# nu uit#m nici comer%ul: S#-
p#turile arheologice arat# c# existau leg#turi comerciale cu ora?ele
din valea Indului, Mohendjo-Daro ?i Harappa. Via%a social# a deve-
nit mai diferen%iat# ?i mai bogat#, dar ?i-a pierdut astfel caracterul
numijlocit. Asta rezult# îndeosebi din faptul c#, începând cam cu
anul 2.000, statul pune ordine în rela%iile dintre oameni. Primul
punct culminant al acestei organiz#ri a rela%iilor interumane este
codul regelui babilonian Hammurabi (1690 î. Chr.) Codul lui
Hammurabi con%ine 282 de paragrafe. Dac# ne gândim c# în aceste
paragrafe se reglementeaz# dreptul penal, proprietatea ?i averea,
familia ?i dreptul financiar, v#t#marea corporal#, adop%ia ?i leg#turi-
le de vasalitate ?i multe altele, se poate spune c#, în compara%ie cu
p#durea de paragrafe din ziua de azi, 282 de paragrafe nu sunt mul-
te. Pe de alt# parte, se vede cât de complicat# devenise via%a la ora?
?i la %ar#.
Pasul f#cut în dezvoltarea umanit#%ii a fost con?tientizat curând
?i de contemporani. Epopeea lui Gilgame? vorbe?te de aceast#
schimbare. Gilgame?, st#pânul Urukului, este or#?ean. Epopea ne
poveste?te întâlnirea de destin a lui Gilgame? cu Enkidu. Vân#torii
din Uruk vin într-o zi la ad#p#toare ?i g#sesc acolo un personaj curi-

154
os: “St# aici, singur, tot trupul îi este acoperit de p#r. P#rul de pe cap
i se revars# lung, ca la femeie. P#rul s#u e prelung, ca grâul. Nu ?tie
nimic de %ar# ?i oameni. M#nânc# împreun# cu gazelele ierburi pe
câmpie. Bea împreun# cu vitele la ad#p#toare. Se b#l#ce?te în ap#
împreun# cu viermii.” În alt loc, epopeea spune: “Venea din step#,
nu cuno?tea nici foarfeca, nici briciul de ras”. Reu?esc s#-l ademe-
neasc# pe Enkidu care – în alte variante, e numit Eabani – în ora?.
Acolo începuse o lupt# – care apare aici ca o form# mai veche, arha-
ic#, a strânsului mâinii. “Enkidu într# în sala str#lucitoare a regelui.
Inima sa i se strânge ?i palpit# ca pas#rea cerului. Tânje?te dup# ste-
p# ?i dup# animalele câmpului. Cu voce tare se plânge, nu se las#
re%inut ?i fuge din ora? în s#lb#ticie”. În step# îns#, Enkidu simte c#
s-a înstr#inat de animale. – În figura lui Enkidu, legenda arat# omul
care este înc# legat de puterile cosmice. Pentru omul devenit or#-
?ean, el este amintirea personificat# a timpului str#vechi, când popo-
rul sumerian a coborât din mun%i spre ?es, la vale. În persoana lui
Enkidu se personific# ceea ce a pierdut or#?anul. Este mai mult de-
cât ceea ce numim noi ast#zi sentimental: “leg#tura cu natura”. Or#-
?eanul nu mai în%elege graiul animalelor, cântecul p#s#rii nu-i mai
spune nimic, el spune doar c# e frumos.
Gilgame? ?i Enkidu devin prieteni. Enkidu moare. În aceast# cli-
p#, Gilgame? î?i pune întrebarea: “N-am s# mor ?i eu ca Enkidu?
Inima mi-e sfâ?iat# de durere. Mi-e fric# de moarte”. Gândul la
moarte arat# clar c# omul a devenit singuratic, c# nu se mai simte ca
o parte a cosmosului divin. Novalis, în “Imnurile nop%ii”, a caracte-
rizat aceast# clip# a istoriei universale:
“A fost numai un gând,
S-a apropiat de mesele voioase
i sufletul a fost cuprins de o spaim#-ngrozitoare.”
“A fost moartea, cea care a-întrerupt aceast# veselie,
Cu fric# ?i durere ?i cu lacrimi.”
Epopeea lui Gilgame? arat# soarta or#?eanului care începe s#
construiasc# o lume proprie, o lume a omului. Construc%ia unei lumi
proprie omului, a unei lumi care începe s# st#pâneasc# natura, care
regularizeaz# rela%iile interumane prin legi, care creeaz# o lume pro-
prie a celor educa%i, este preludiul con?tien%ei care pune întreb#ri ?i

155
caut#. Soarta acestei con?tien%e – singur#tatea – se anun%# prin epo-
peea lui Gilgame?, ce are ca tem# forma cea mai aspr# ?i mai ele-
mentar# a singur#t#%ii: moartea, experien%a mor%ii.
Cele spuse pân# acum pot fi sintetizate împreun# cu elevii. Înfi-
in%area ora?elor apare ca un fenomen complex. Se presupune c# la
început a fost un trib, care avea un ?ef. În acest conduc#tor, o perso-
nalitate marcant# –care nu trebuie identificat cu Gilgame? – tr#ie?te
impulsul de a poseda p#mântul, de a deveni st#pânul v#ii. El î?i con-
duce a?adar poporul – poate din mun%ii Iranului – în ?esurile
Mesopotamiei, acolo unde p#mântul este a?a de rodnic încât poate
hr#ni pe un spa%iu mic o popula%ie numeroas#. În acest spa%iu limitat
se %ine în frâu puterea apei, înve%i s-o st#pâne?ti. Regiunea pe care o
st#pâne?ti este u?or de controlat. Cele necesare vie%ii se pot produce
în apropierea ora?ului ?i se pot transporta f#r# dificult#%i în ora?.
Po%i avea ?i eviden%a popula%iei, o împar%i în grup#ri. Începe diviziu-
nea muncii. Unele grup#ri lucreaz# “afar#”, altele “în#untru”, în
templu. În “interiorul” templului se formeaz# o lume aparte. Acolo
ia na?tere prima form# a cuno?tin%elor elevate. Afar# este lumea de
acum roditoare a canalelor ?i ?an%urilor, a câmpurilor, a gr#dinilor ?i
a livezilor de curmali, ceva mai departe sunt turmele de vite. În
aceast# lume, tendin%a spre specializare – ?i, prin asta, ?i la însingu-
rare – devine tot mai puternic#. Via%a nu se mai organizeaz# singur#:
ia na?tere, pornind de la zeul-rege, începutul unei vie%i supus# legi-
lor, cu anumite regulamente; iau na?tere diverse clase sociale; ia
na?tere, în fine, o via%# spiritual#, condus# de preo%i, care organizea-
z# ?i sintetizeaz# totul, care îns#, în acela?i timp, se distan%eaz# de
via%a general#, se abstractizeaz#. Nu exist# înc# idei abstracte. Se
mai gânde?te înc# prin imagini ?i mituri. Îns# via a spiritual ca în-
treg se “abstractizeaz#” de via%a poporului. Pre%ul care trebuie pl#tit
pentru aceste cuceriri pe plan fizic î?i g#se?te exprimarea într-o
con?tien%# nou#, o con?tien%# care trebuie s#-?i spun#: “Prietenul, pe
care îl iubesc, a devenit p#mânt. Enkidu, prietenul meu, a devenit ca
lutul %#rii.” – Impulsul prezent de la început acolo de a da form# lu-
mii, s-a realizat a?a: P#mântul a fost transformat; omul care l-a
transformat se simte ?i el ca lut, devine con?tient c# trebuie s# moa-
r#. – Este clar ?i faptul c# f#r# marea vale a fluviului, cu p#mântul ei

156
roditor, nu se poate na?te o astfel de cultur# superioar#. Ea îns# nu
se na?te din condi%iile geografice, ci din confruntarea cu ele. Prin
aceast# descriere am urmat poate sugestia lui Steiner care, în planul
Woldorf de înv#%#mânt pentru clasa a 10-a, propune: “Se vorbe?te,
de exemplu, despre felul cum se schimb# un popor atunci când co-
boar# din mun%i la vale .”

Egiptul – un exemplu unic

În nici o alt# cultur# nu se vede a?a de clar influen%a p#mântului,

a fluviului ?i a climei ca în Egipt. Aici, tema central# a clasei a 10-a
se poate exemplifica cel mai direct.* Aceasta are, fire?te, o cauz#:
nic#ieri în lume atât de pu%ini factori nu determin# un peisaj cultu-
ral: un fluviu în pustiu. Clima e mereu aceea?i. În Egiptul de sus
plou# o dat# la o sut# de ani. Pustiul r#mâne mereu acela?i. Fluviul
cre?te ?i descre?te mereu, în acela?i ritm – numai câteodat# mai mult
?i alt# dat# mai pu%in. Chiar ?i vântul sufl# aproape totdeauna în
susul Nilului. Atâta unitate ?i uniformitate nu poate r#mâne f#r# ur-
m#ri – ?i pân# în ziua de azi, în ciuda a ?apte mari invazii ?i a impor-
tului tehnicii, a unei forme moderne de stat ?i militare, cu toate
ideologiile moderne, s-au p#strat vechile forme de via%#.
Ploile tropicale, neobi?nuit de frecvente în podi?ul înalt al Abisi-
niei ?i în regiunile de unde izvor#?te Nilul, fac s# creasc# mult fluvi-
ul în fiecare an; vara îns#, m#rimea acestor cre?teri este cunoscut#
dinainte. Dac# în august, la prima cataract# a Nilului, apa ajunge la
?apte metri ?i jum#tate pân# la opt metri, se sper# c# recolta va fi

*
Istoria propriu-zis# a Egiptului poate fi tratat# relativ pe scurt. Vechiul imperiu e
caracterizat prin lucrarea pietrei ?i construc%ia piramidelor: Imperiul de mijloc,
prin colonizarea intens# (fayum) ?i reorganizarea statului, spa%iul nou pe care se
extinde st#pânirea egiptean# (Thutmosis III) ?i prin figura lui Echnaton, care îns#
pare atipic#. Bibliografie: J.H. Breasted: Istoria Egiptului, demodat#, dar instruc-
tiv#; E Otto: Egiptul, drumul imperiului faraonilor, Stuttgart 1953; J.A. Wilson:
Egiptul, în Propilee. Istoria lumii, vol. I 1961; I.E.S. Edwards: Piramidele Egiptu-
lui, Penguin Book, edi%ie rev#zut# 1961; Kurt Lange, Regele Echnaton, München
1961; Manfred Lurker, Simboluri ale vechilor Egipteni, Weilheim 1964; apoi:
Frankfurt /Wilson/Jakobson/ Prima lumin# a spiritului, Stuttgart 1959.

157
bun#, bogat#. Pretutindeni, dup# inunda%ie, apa e dirijat# în canale
mici, p#mântul e irigat, n#mol roditor, negru, acoper# ogoarele. Da-
c# Nilul r#mâne sub nivelul dorit, mult mai pu%in p#mânt este irigat.
Deoarece nu exist# nici un alt factor care s# înlocuiasc# apa lips#, se
?tia sigur c# va fi foamete. Dac#, dimpotriv#, Nilul urca mult peste
nivel, r#ul nu era mai mic: erau distruse diguri ?i st#vilare, canalele
amenin%au s# se înn#moleasc#, a?ez#rile puteau fi în pericol.
Chiar dac# nivelul inunda%iei nu era previzibil, de îndat# ce aces-
ta era cunoscut, toate celelalte urm#ri se cuno?teau, puteau fi calcu-
late. În#l%imea exact# a inunda%iei Nilului îi d#dea faraonului
posibilitatea s# calculeze exact recolta; dar a?a se puteau fixa ?i im-
pozitele iar în?el#ciunea era imposibil#, c#ci %ara era exact m#surat#.
Aceast# posibilitate de a prevedea evenimentele era favorizat# ?i de
faptul c# valea Nilului este un ?es care poate fi u?or cuprins cu privi-
rea. În aceste condi%ii, egiptenii au dezvoltat o geometrie practic#.
Locuitorii din #rile de jos, din ?esul deltei Rinului, se confrunt# cu
probleme asem#n#toare celor ale egiptenilor de acum 5000 de ani.
Ei ?i-au dezvoltat un sim% deosebit de puternic pentru ra%ionalitate ?i
claritate. Cunosc#torii Egiptului afirm# c# ?i religia lui este caracte-
rizat# de un sim% ordonator clar ?i simetric.
E clar c# numai un popor inteligent ?i cu voin%# de a transforma
lumea a putut rezolva problemele puse de Nil. Mai târziu, regularita-
tea ?i monotonia derul#rii fenomenelor a dus în mod necesar la o
oarecare rigiditate spiritual# ?i la conservatorism. Asta se observ# nu
numai în art#, care, cu foarte pu%ine varia%ii, (?i o singur# excep%ie:
Echnaton) a p#strat, o dat# g#sit#, forma fundamental# timp de dou#
mii de ani. Mai frapant# e rigiditatea în cronologia egiptenilor. Re-
gularitatea inunda%iilor Nilului a dus la c#utarea unei date astrono-
mice care s# coincid# cu inunda%iile Nilului ?i astfel s# le anun%e.
Aceast# dat# s-a g#sit atunci când ap#rea Sirius (la egipteni: Sothis)
pe cerul dimine%ii, dup# ce Sirius, din cauza apropierii Soarelui, fu-
sese un timp invizibil. Num#rând zilele pân# la reapari%ia “Aduc#to-
rului de inunda%ii”, s-a g#sit num#rul 365, care p#rea a se confirma
?i în anii urm#tori. A?a s-a stabilit calendarul. Aceasta înseamn# c#
s-a socotit în continuare cu cifra 365. Dar pentru c#, a?a cum ?tim,
anul, v#zut din punct de vedere astronomic, este aproape exact cu un

158
sfert de zi mai lung, rela%iile din cadrul calendarului s-a deplasat în
730 de ani a?a de mult încât s#rb#torile se %ineau în anotimpul opus
(“Cr#ciunul” la “Sânziene”); ?i pentru c# lumea era conservatoare,
s-a men%inut calendarul o dat# fixat, care de abia dup# 1460 de ani a
fost iar corect, pentru a începe încet-încet s# se decaleze din nou.
Ar însemna, poate, c# se d# o prea mare importan%# cauzalit#%ii
unui singur factor dac# am vrea s# motiv#m atitudinea conservatoare
a egiptenilor numai prin regularitatea inunda%iilor Nilului. Se adaug#
?i altele. Pân# la n#v#lirea a?a numi%ilor “Hicso?i” (la 1715 î. Chr.)
cultura egiptean# s-a dezvoltat f#r# nici o influen%# str#in# detectabi-
l#, f#r# un contact cu restul lumii. În apusul Egiptului se afl# pustiul
Libiei, la r#s#rit pustiul peninsulei Sinai ?i pustiul Arabiei; aceste
pustiuri ?i Marea Ro?ie reprezentau o puternic# ap#rare fa%# de orice
încercare de a p#trunde în Egipt; tot astfel, aceste bariere împiedicau
pe egipteni s# ias# din %ar# ?i s# vad# lumea; în vremurile acelea
vechi Mediterana nu era o cale navigabil#. Cultura egiptean# s-a
format – un caz unic pentru o cultur# superioar# – într-o izolare
deplin#. Prin aceast# izolare, Egiptul era în adev#ratul sens al cuvân-
tului, “inegalabil” ?i, în aceste împrejur#ri, nici nu se putea gândi
cineva c# ceva ar putea fi altfel de cum era.
Facem o parantez# aici pentru a spune c#, în clas#, ar trebui pre-
lucrate cu elevii întâi datele geografice. Aici trebuie avut grij# s# nu
se utilizeze în mod complet neistoric no%iunea de Egipt. Egiptul ve-
chilor egipteni era numai valea Nilului. Nici un egiptean n-ar fi nu-
mit de?ertul, care îi înconjura %ara “Egipt” ?i n-ar fi spus c# 96% din
Egipt este de?ert. Actualul teritoriu al Egiptului se afl#, în mare par-
te, în afara regiunii denumit# “Cele dou# %#ri”: Egiptul de sus ?i
Egiptul de jos. Pornind de la realitatea v ii Nilului, putem vorbi
atunci despre influen%a sa asupra mentalit ii locuitorilor ?i pare a fi
ra%ional s# vorbim aici despre un “conservatorism” natural, care,
bineîn%eles, trebuie separat de conservatorismul antirevolu%ionar, de
care vorbe?te Edmund Burke.
Mijlocul metodic prin care elevii pot deriva singuri mentalitatea
din influen%a mediului asupra oamenilor trebuie s# le devin# clar ?i
con?tient pe parcursul timpului. Peisajul %#rii nu influen%eaz# direct
atitudinea spiritual# a oamenilor. Factorul intermediar hot#râtor este

159
modul de via . Mediul ambiant permite un fel sau mai multe feluri
de via%#, iar aceste moduri de via%#, la rândul lor, marcheaz#, pân# la
un anumit grad, felul de gândire, sim%irea ?i voin%a. Împreun# cu
elevii, s# ne l#murim a?adar ce înseamn# s# tr#ie?ti într-o %ar# în ca-
re, ca în Europa central#, nu ?tii niciodat# ce vreme va fi s#pt#mâna
viitoare. Se poate pune întrebarea ce înseamn# s# tr#ie?ti într-o
%ar# pe care greu po%i s-o vezi în întregime dintr-o privire, fiindc#
este o %ar# muntoas#, care î?i schimb# mereu înf#%i?area, fiindc# are
p#duri ?i p#?uni, ogoare ?i livezi. În opozi%ie, trebuie s# vedem c#
Egiptul, în afara furtunilor de nisip ce pot ap#rea în aprilie ?i mai,
cunoa?te numai un singur fel de vreme. Un fenomen domin# “vre-
mea” Egiptului: Soarele. Astfel ajungem s# vorbim de importan%a
Soarelui în via%a ?i religia egiptenilor. Doi factori apar ca fiind d#t#-
tori de via%#: Nilul ?i Soarele. Noaptea se face repede frig iar dimi-
nea%a Soarele r#sare aproape vertical ?i f#r# o perioad# lung# de
zori. În poeziile lui Echnaton, aceast# diferen%# între zi ?i noapte
apare ca fiind cea mai direct# ?i mai puternic# tr#ire.
Noaptea
Dup# ce apui la marginea apusean# a cerului,
Lumea este cufundat# în întuneric, parc# ar fi moart#.
Ei dorm în od#ile lor,
Capetele lor sunt acoperite,
Nasurile le sunt înfundate ?i nici nu se v#d unul pe altul.
Li se fur# toate bunurile, a?ezate sub capetele lor,
F#r# ca ei s# ?tie.
Fiecare leu iese din vizuina lui,
To%i ?erpii mu?c#.
Întuneric st#pâne?te, lumea tace;
C#ci cel care a creat-o, s-a dus la marginea
Cerului s# se odihneasc#.

Urm#toarea poezie arat# opusul celor descrise mai sus:

Ziua ?i omul
Se lumineaz# p#mântul

160
 Dac# tu r#sari la marginea cerului.
Dac#, Aton fiind, luminezi ziua,
Întunericul este alungat
Dac# trimi%i razele tale,
Ambele %#ri (adic# Egiptul) serbeaz# zilnic o s#rb#toare,
Veghind ?i stând pe picioarele lor,
C#ci tu i-ai ridicat.
Ei se spal# ?i iau hainele,
Bra%ele lor se ridic# s# te adore, când apari,
To%i oamenii î?i fac lucrul.
Simplitatea, tr#irea nemijlocit#, care vorbesc din aceste rânduri
se pot explica numai prin prisma fundalului realit#%ii, care este do-
minat# de un factor extraordinar, Soarele.
E recomandabil s# d#m o aten%ie deosebit# st#rii suflete?ti spe-
ciale a egipteanului, care se oglinde?te în aceast# concep%ie pur#.
Lumea era privit# ca atare ?i se credea c# a?a este normal. Aceasta
se vede clar în scris ?i în limb#. Important la scris este urm#torul
fapt: el r#mâne în imagine ?i nu evolueaz# pân# la abstrac%ia litere-
lor. S# lucrezi cu litere înseamn# s# analizezi totalitatea cuvântului,
s#-l po%i reduce la elementele sale îns# s# po%i s#-%i imaginezi obiec-
tul prezentat într-o anume form# abstract# ?i generalizat#. Egiptea-
nul nu f#cea acest lucru, el r#mânea, atât cât era posibil, la impresie,
la percepere. – Egiptul, adic# valea Nilului, era un ?es neted ca o
cl#tit#, deci hieroglifa corespunz#toare ar#ta a?a . Lu-
mea din jur, adic# str#in#tatea ?i pustiul, aveau mun%i ?i v#i. Hiero-
glifa pentru str#in#tate ar#ta a?a . Un semn asem#n#tor
înseamn# mun%i . i simbolizeaz# ?irurile de mun%i
care m#rginesc Egiptul la apus ?i la r#s#rit. În limb#, impresia pro-
dus# de peisaj este asem#n#toare: sudul se cheam# simplu “în susul
apei” ?i, corespuz#tor, nordul înseamn# în “josul apei”. Egiptenii au
fost deosebit de deruta%i atunci când, în timpul imperialismului egip-
tean, în “Noul imperiu”, au cunoscut Eufratul ?i Tigrul. Ei au denu-
mit aceste dou# fluvii apele întoarse care curg la deal. O problem#
asem#n#toare era ploaia, care nu exist# în Egipt. Astfel, într-o poe-
zie a lui Echnaton dedicat# zeului Soare citim:
“Dai via%# ?i %#rilor str#ine,

161
 Le-ai pus un Nil pe cer,
Ca s# cad# pentru ei
i s# fac# valuri pe mun%i
i s# ude p#mânturile…
Nilul de pe cer este pentru %#rile str#ine,
Adev#ratul Nil izvore?te din lumea de jos pentru egip-
teni!
C# restul lumii se deosebea de Egipt ?i astfel ?i de ceea ce era
drept, era ?i altfel evident. Egiptul era un ?es u?or de v#zut. Nilul era
o arter# de circula%ie excelent#: în josul fluviului te ducea apa, în
susul fluviului îns# te ducea vântul care sufl# de-a lungul v#ii ?i,
astfel, toate navele care plecau spre sud î?i ridicau pânzele. În Asia
îns#, lumea era altfel. Un scrib egiptean scrie unui coleg, care r#m#-
sese acas#: “Nu cuno?ti drumul spre Meger, unde cerul este întune-
cat ziua; el este flancat de chiparo?i ?i cedri, care ajung pân# la
cer… Te cuprinde groaza, %i se face p#rul m#ciuc#, sufletul î%i st# în
mân#. Drumul este plin de stânci ?i bolov#ni?.” În alt loc, se plânge
c# %inutul din Asia este inabordabil din cauza copacilor ?i a mun%i-
lor.
În aceste împrejur#ri nu e de mirare c# egipteanul se socotea sin-
gurul om drept. Cuvântul “egiptean” înseamn# “om”, asiaticii ?i
africanii se deosebeau de “oameni”. De altfel, aceast# concep%ie a
omului nu era în%eleas# ca popor sau ras#, iar str#inii puteau deveni
oameni dac# tr#iau în Egipt, dac# preluau limba, modul de via%# ?i
portul “oamenilor”. Izolarea ?i unicitatea Nilului nu erau în exclusi-
vitate cauza acestei autoaprecieri a egiptenilor. Adev#ratul motiv al
mândriei ?i al con?tien%ei de sine era cultura %#rii, ?i aceast# cultur#
începe cu unirea Egiptului de jos cu cel de sus. Acest stat, adic# po-
sibilitatea de a ajunge la o unitate statal# care se putea mereu reîn-
noi, a fost desigur un dar al Nilului, care leg# cele “dou# %#ri”, ?i la
grani%a c#rora se afla marea cas# din Memfis, ini%ial “per-aa” care,
mai târziu, în limba noastr# a dat numele st#pânului, faraon. Acest
stat se baza pe o virtute fundamental#, numit# de egipteni ma'at.
Cuvântul este intraductibil. În limba german# nu exist# nici un cu-
vânt care arat# atâtea în%elesuri, uneori ma'at este tradus prin “ade-
v#r”, “dreptate”, “ordine”. De mult ori ma'at se refer# la o guvernare

162
?i administra%ie bun#, în%elesul ca atare îns# este de origine cosmic#;
el exprim# ceea ce simt egiptenii c# ar fi fiin%a %#rii lor ?i care, de
aceea, st# la baza puterii creatoare care a creat Egiptul. Ma'at era
puterea cosmic# a armoniei, a ordinii, a stabilit#%ii, a siguran%ei, care
fundamenteaz#, înc# de la genez#, calitatea care organiza toate for-
mele create ?i care, la fiecare urcare pe tron a unui nou rege, se
afirma prin ac%iuni de cult. i serviciul regelui în templu se reînnoia
zilnic faptul c# regele guverneaz# în sensul lui ma'at dup# porunca
zeilor. Regele, fiu al zeului-soare Ra, este o putere de origine cosmi-
c# ?i din func%iunile sale f#cea parte obliga%ia de a se îngriji de hrana
poporului. El poruncea apei s# fac# roditor Egiptul: “Nilul îl sluje?te
?i el, regele, deschide grotele sale pentru a da via%# ?i Egiptului”.*
Ordinea minunat# a naturii din Egipt era coordonat# cu ordinea
minunat# a statului, ambele erau una ?i aceea?i: ordine ?i armonie,
ma'at, virtutea fundamental# cosmic# ?i uman#. Natural, aceast# ca-
litate determin# via%a oamenilor ?i în %ara mor%ilor, în care exist#,
fire?te, un Nil, ?i tot ce se cunoa?te pe p#mânt. Poate c# din aceast#
mare simplitate, prin care se în%elegea ordinea ?i armonia lumii, se
poate spune o vorb# ?i despre piramide. Exist# oare în lume con-
struc%ii mai simple decât aceste piramide, care nu simbolizeaz#, ci
sunt ele în?ile claritatea ?i ordinea? În vremurile vechi piramida care
era perfect neted# ?i plan# ar#ta la lumina soarelui ca un triunghi
str#lucitor, ea era chiar lumina ?i puritatea, raza de soare pe care
regele-zeu se ducea la zei.**
Via%a, marea ?i %ara grecilor

Actualul stat grec corespunde mai mult sau mai pu%in Greciei an-
tice; în epoca clasic#, Macedonia nu f#cea parte din Hellas, îns# ora-
?ele elene de pe coasta Asiei Mici, Milet, Efes, Facia ?i multe altele,
da. Centrul lumii elenistice este Marea Egee iar centrul acestui cen-
tru este Delos, insula unde Leto a dat na?tere, sub un palmier, lui
Apollo. Începând cu secolul al 8-lea î. Chr., Grecii au plecat din
*
Vezi John Wilson, Egiptul, În Propilee: Istoria lumii vol.I, Berlin 1961, pp. 352.
?i, de acela?i, Egiptul. În: “Lumina spiritului”, Stuttgart 1954, pag. 80.
**
Vezi I.E.S. Edwards, Piramidele Egiptului, Harmondworth 1961 pp. 288-289 ?i
Frank Teichmann, Omul ?i templul s#u, Stuttgart 1978.

163
acest centru al Egeei ?i au colonizat %#rmurile ospitaliere ale M#rii
Negre ?i locurile favorabile din Marea Mediteran#: Massilia – Mar-
silia, Nikeea – Nisa, Mainake, lâng# actualul Malaga, sunt colonii
grece?ti, tot a?a ca Siracusa, Taormino, Rhegion – Reggio ?i
Neapolis – Napoli. Grecii st#teau pe marginea Mediteranei ca ni?te
broa?te la marginea b#l%ii (Platon). Marea a fost pentru greci aerul ?i
elementul vie%ii. Despre asta vorbe?te Xenofon în Anabasis, unde
descrie bucuria celor zece mii care, dup# lungul mar? prin Asia-
Mic#, au v#zut în sfâr?it “Thalassa”, marea. Marea u?ureaz# drumul
spre cas#, marea era, un pic, patria.
ara grecilor este împ#r%it# în multe feluri. Mun%ii despart regiu-
nile unele de altele: între Laconia ?i Mesenia se ridic#, acoperit de
z#pezi, Taigetul, la 2400 m. Attica e desp#r%it# de Boetia prin
Kithairon ?i prin Parnas. La Termopile, Kallidromos se înal%# la
1300 m ?i închide drumul spre Phokis ?i spre Beo%ia – ?i a?a s-ar
putea continua cu descrierea peisajelor ?i mun%ilor Greciei; din toate
reiese îns# clar c# în primul rând marea a fost calea de comunica%ii
?i transporturi: p#mântul desp#r%ea, marea lega. Multele regiuni,
între mun%i, în câmpii ?i v#i, aduc peste tot câte o anumit# caracte-
ristic# proprie, individual#, a formei de relief ?i a tribului. Te sur-
prinde mul%imea de dialecte grece?ti. În atic#, Poseidon, în ionic#,
Poseides, Posides sau Posideon, în eolic#, Poseidan, în tesalic#,
Poteidaon, în beotic#, Poeidaon, în doric#, Poteidan, în spartan#,
Pohoidan, în ahaic#, Posoidan. - Aceast# multitudine a dialectelor
oglinde?te doar diversitatea caracterelor diferitelor triburi ?i peisaje
care sunt tot a?a de diferite ca ?esul din Tessalia, unde cresc tranda-
firi, de Attica muntoas#, pietroas#, care produce m#sline ?i vin ?i
care, în Antichitate, era celebr# pentru trandafiri, violete ?i ?ofran.
Hella Antic# leag# dou# continente: Asia ?i Europa. Troia, Milet
– ora?ul lui Thales, Efesul, unde a tr#it Heraclit, ?i Halikarnas, patria
lui Herodot, sunt în Asia. Atena, Sparta ?i Theba, din contr#, unt
ora?e europene. Între Europa ?i Asia, se afl#, ca ni?te pietre pe care
p#?e?ti, lumea de insule a Cicladelor ?i Sporadelor. Ele permit navi-
gatorului s# traverseze Marea Egee bazându-se numai pe ochii s#i.
Ambele %#rmuri, acela al Europei ca ?i cel al Asiei, se deschid navi-
gatorului oferindu-i porturi naturale ?i plaje netede.

164
 Grecia este, prin a?ezarea ei, un fel de punte între vechile culturi
superioare ale Orientului ?i popoarele tinere din nord-vest, care tin-
deau spre sud; din sud ?i din r#s#rit, mijlocite de navigatorii fenici-
eni, a venit influen%a culturilor egiptean# ?i asirian#. Grecii au luat
de la fenicieni scrisul cu litere. Mai târziu, din r#s#rit, a venit ame-
nin%area per?ilor ?i, în lupta împotriva lor, elenii ?i-au dat seama de
propria fiin%#, de felul lor de a fi; în sfâr?it, din sud-est a venit cre?-
tinismul, al c#rui cel mai ilustru reprezentant a fost Pavel care, prin
Asia Mic#, a ajuns la Troia; prin insula Samotrake, drumul s#u duce
la Philippi, Salonic ?i, în sfâr?it, la Atena. Din nord ?i nord-vest, pe
de alt# parte, au venit popoarele migratoare: triburi indogermanice,
ionienii, iar la nord de ei, Eolienii ?i aheii; cam peste ?ase sute de
ani, la 1300, a început a doua mi?care de migrare, al c#rei punct
culminant este migrarea doric# (cam 1100 – 900 î. Chr.). O a treia
mare mi?care a popoarelor din nord poate fi considerat# cucerirea
macedonean#. Diversitatea teritoriului, lipsa unor fluvii ?i ?esuri
mari, mun%i înal%i, greu de escaladat, a avut drept rezultat faptul c#,
mai ales migra%iile venite din nord, n-au dus la formarea unor state
mari. Grupele de popula%ii trebuiau s# se separe ?i se “pierdeau” a?a
zicând în relieful grecesc. Pe cât de deschise îi sunt navigatorului
regiunile din Grecia, pe atât de greu sunt ele de st#pânit, neavând o
privire de ansamblu. Prin acest relief accidentat, locuitorii %#rii sunt
feri%i de pericolul de a c#dea sub st#pânire str#in#. În schimb, ca ?i
în Elve%ia, sunt date premisele autonomiei unor regiuni mici. Nici
influen%a spiritual# din sud-est nu s-a putut impune. A r#mas în sea-
ma grecilor s# decid# c#ror influen%e s# se deschid# ?i împotriva c#-
ror tendin%e s# lupte. Grecia este nu numai o punte între nord-vest ?i
sud-est ci ea tr#ie?te echilibrat între influen%ele atenuate din nord ?i
sud.
Acestui echilibru i se datoreaz# a?adar ?i faptul c# via%a grecilor
s-a derulat echilibrat; poporul nu era amenin%at de mare s#r#cie; nu
era nici exagerat de bogat. P#mântul s#rac producea exact cât era
nevoie pentru via%#. În epoca clasic#, mâncarea era mai degrab# s#-
r#c#cioas#, carnea era rar#, privit# realmente ca un lux, pe?tele era
mâncarea de duminic#, cele obi?nuite erau pâinea, uleiul de m#sline
?i vinul, ceva legume. Cu aceast# hran#, grecul se dezvolta bine,

165
cum se vede din vârsta înaintat# a poe%ilor, filosofilor ?i a oamenilor
de stat. Ceea ce voiai s# consumi, în afara produselor p#mântului, se
câ?tiga practicând o meserie sau comer%. Din vremuri vechi grecii au
devenit inventivi ?i, în curând, fiecare regiune avea una sau mai
multe specialit#%i: Attica exporta amfore pline cu ulei de m#sline,
Miletul vase ?i textile, Melos marmur#, mica insul# Peparethos vin,
Thesalia d#dea castane ?i migdale uleioase ?i, prin toate acestea ?i
multe altele, înflore?te comer%ul. Produc%ia manufacturier# înt#re?te
încrederea în sine: se vede doar c# e?ti capabil, comer ul îns favo-
rizeaz inteligen a, fie în r#u, fie în bine. Cât timp meseria exist# în
sistem teocratic, ca în Ur sau în Egipt, ea serve?te totalit#%ii. Nu este
decât o component# a unei ordini covâr?itor de puternice. În Grecia,
meseria nu serve?te cultului sau regilor-preo%i, ci necesit#%ii umane
care este mijlocit# de comer%. Comer%ul îns# face omul s# fie mai
mobil, el r#spânde?te cuno?tin%e ?i elibereaz# oamenii de originea
lor. Comer%ul liber lipse?te în vechile teocra%ii. – Mai mult decât
orice, pe greci îi intereseaz# oamenii; acest lucru devine evident da-
c# observi zeii olimpici ai lui Homer: nu mai sunt zei supraomene?ti,
cu capete de animale, care nici nu clipesc m#car. Zeii lui Homer
sunt oameni-zei. Devine evident, când te gânde?ti la numeroasele
legende ce povestesc despre Ares ?i Afrodita, Hefaistos, Zeus ?i
Hera. To%i sunt marca%i de umanitate. Zeus, tat#l zeilor, nu este un
tiran ci “primus inter pares” E clar c# %ara greac# favorizeaz# norma
uman#, c#ci din nimic producea prea mult ?i la toate omul era p#rta?.
Protagoras, filosof, spunea: “Omul este m#sura tuturor lucrurilor, al
acelor care sunt ?i a acelor care nu sunt.” În aceast# ordine de idei
este interesant# maxima din Delfi, care îl întâmpin# pe cel ce intr#:
“Nimic în exces!” – Ne întâlnim iar cu motivul echilibrului.
Chiar grecii în?i?i au cugetat la influen%a naturii %#rii asupra mo-
dului de via%# ?i caracterului poporului. inând seama c# orice loca-
litate greac# are o dep#rtare de mare doar de 50 – 70 km, devine
evident# influen%a m#rii. În cartea a patra din Nomoi a lui Platon,
citim: “C#ci marea care scald# %#rmul unei regiuni este un fapt îm-
bucur#tor pentru necesitatea zilnic#, îns# în realitate este o vecin#ta-
te aspr# ?i amar#. Face s# înfloreasc# comer%ul ?i, prin transport,
câ?tig# bani, îns# produce în suflete caractere schimb#toare pe care

166
nu te po%i baza, îi face pe cet#%eni nedemni de încredere ?i lipsi%i de
iubire.” În aceste cuvinte îl auzim pe severul moralist Platon care, ca
?i al%i autori greci, subliniaz# puternic latura negativ#.* Trebuie s#-i
recunoa?tem lui Platon faptul c# egoismul este boala tuturor comer-
cian%ilor. Trebuie s# ad#ug#m îns# c#, necesar, în timp, numai ego-
ismul inteligent are succes. Comer%ul te sile?te s# fii atent, s#
calculezi: trebuie s# observi atât situa%ia pie%ei cât ?i necesit#%ile
oamenilor; fiind comerciant navigator, trebuie s# fii prudent fiindc#
pira%ii ?i furtunile pot primejdui drumul, nu e bine s# acostezi la ori-
ce %#rm. Cu timpul, comerciantul înva%# s# cunoasc# lumea, vede
diversele moduri de a tr#i ?i de a-?i câ?tiga cele necesare vie%ii. În
Cartagina, el vede cum se %es covoare; în Egipt, cum se prelucreaz#
papirusul; în alte locuri cunoa?te mineritul. Acas#, în Atena, are de a
face cu diverse industrii: exist# fierarul care face armuri, cel care
face coifuri, cel care face coase, ba chiar unul care confec%ioneaz#
trompete; ?i alte diverse ateliere care prelucreaz# fierul. Rela%iile cu
lumi a?a de diferite fac spiritul mobil; trebuie s# cunoasc# fiecare
client, fiecare furnizor ?i n-are voie s# uite mai ales de propriul s#u
avantaj. A?a se formeaz# inteligen%a. Thales din Milet, spune legen-
da, ?i-a dezvoltat ?i el aceast# inteligen%# comercial#: plimbându-se
în livezile de m#slini, a v#zut c# va fi o recolt# foarte bogat# de m#s-
line ?i ?i-a asigurat toate presele de ulei din ora?. Fiind în posesia
unui monopol, a putut s# dicteze pre%ul pentru folosirea preselor. –
În spatele imaginii comerciantului abil ?i viclean apare figura str#-
mo?ului s#u spiritual: Odiseu cel ?iret, care nu era comerciant, îns#
în orice caz era navigator. Însu?irea vicleniei se bazeaz# totdeauna
pe prostia altora: calul de lemn în?eal# pe locuitorii Troiei care –
tipic – cred c# este imaginea unui zeu. Cu cuvântul “nimeni” este
în?elat Polifem. În fine, cu ajutorul vicleniei, Themistocle îi în?eal#
de dou# ori pe per?i ?i astfel câ?tig# lupta naval# la Salamina ?i-l
sile?te pe marele rege s# plece.
iretenia, inteligen%a se dezvolt# din felul de via%# a comerciantu-
lui, se manifest# ca inventivitate a meseria?ului. Acolo unde se în-
tâlnesc comer%ul ?i meseria, exist# pia a. Gândirea modern#

*
Vezi Hipocrate: Despre aer, ap# ?i localit#%i. În: Hipocrate, Scrieri. Clasicii
Rowohlt, Hamburg 1962, pag. 105.

167
economic# a redus no%iunea pie%ii la no%iunea locului unde, prin ra-
portul între ofert# ?i cerere, se formeaz# pre%ul. Pia%a din Atena,
Agora, este mai mult decât atât. Este locul adun#rii populare, locul
marilor discursuri ?i lupte politice. De ce îns# putea fi tratat# în pia-
%# soarta poporului? Fiindc# pia%a era locul unde, pe lâng# m#rfuri,
se schimbau ?i experien%e; prin schimbarea experien%elor, prin discu-
%ii ?i relat#ri se formeaz# idei despre care se discuta liber. Pia%a, lo-
cul discu%iilor, este baza educa%iei ?i nu este întâmpl#tor c# tocmai în
aceast# pia%# apare Socrate care, în final, prin discu%ii, ajut# inteli-
gen%a ?i în%elepciunea uman# s# se impun# (grece?te: anthropine
sophia)*. Faptul c# Socrate avea ascult#tori ?i parteneri de discu%ii se
datoreaz# acelei limbu%ii a pie%ei, de care se vorbe?te ?i în “Faptele
apostolilor”. “A?a vorbea el… în pia%#, în fiecare zi, cu oamenii cu
care se întâlnea” (Faptele apostolilor 17, 17). “C#ci to%i atenienii ?i
str#inii care locuiau acolo nu-?i petreceau timpul cu nimic altceva
decât s# vorbeasc# sau s# asculte ceva nou”.(Faptele apostolilor 17,
21). Se spune c# în Grecia, din gândirea figurativ# ?i legat# de mani-
fest#ri, s-a n#scut gândirea ideatic#, logic#. Locul na?terii este pia%a,
locul de adunare, unde un Pericle a vorbit poporului ?i a c#utat s#-l
conving# cu argumente.
Dac# în cele de mai sus s-a ar#tat c# situarea ?i %ara au stimulat ?i
au favorizat h#rnicia meseria?ilor ?i spiritul comercial, pl#cerea în-
treprinz#toare ?i cunoa?terea lumii, dac# s-a mai spus ?i faptul c#
pia%a a fost locul unde spiritul apare în public sub form# de gânduri,
de aici nu trebuie s# în%elegem c# din %ar# ?i din situarea ei s-a n#s-
cut comer%ul, c# din pia%# s-a n#scut filosofia. ar# ?i pozi%ie, comer%
?i pia%# nu sunt cauzele spiritului. ara ?i pozi%ia îi stimuleaz# pe
oameni la o anumit# comportare. Faptele oamenilor sunt un r#spuns
independent la astfel de provocare. ara, marea, favorizeaz# ?i sti-
muleaz# într-o anumit# m#sur#, îns# ele nu creeaz comer%ul. Pia%a
Atenei, tot ora?ul Atena constitue temelia lui Socrate, a activit#%ii ?i
a mor%ii sale, ?i de aceea Socrate refuz# – cum ne relateaz# dialogul
– s# p#r#seasc# acest ora?, care îl amenin%# cu moartea. Con%inutul
înv#%#turii lui Socrate, a lui Platon, ca ?i forma operelor de art# ale
lui Fidias sau Sofocle s-au putut na?te numai în Grecia în condi%iile

*
Platon, Apologia lui Socrate

168
echilibrului descris. Con%inutul ideilor, frumuse%ea operelor de art#,
î?i au cauzele în legitatea intrinsec# spiritului, pentru a c#rui apari%ie
Grecia a oferit scena.
Importan%a deosebit de mare a elementului geografic se eviden%i-
az# prin urm#toarea prezentare comparativ# sintetic# :

Egiptul: Grecia:
Nilul, ca element generator de unitate, Diversitatea %#rii favorizeaz# na?terea
favorizeaz# statul mare, unitar (teocra- multor ora?e relativ mici (polis – demo-
%ia). cra%ie).
Izolarea %#rii, datorat# pustiului, favori- Deschiderea %#rii, necesitatea naviga%iei
zeaz# stabilitatea culturii timp de dou# duce la întâlnirea cu diferite culturi ?i
milenii ?i împiedic# în%elegerea pentru popoare ?i favorizeaz# în%elegerea ?i
ceea ce este str#in, pentru alte popoare. interesul pentru alte lucruri, care sunt
Uniformitatea ?i bog#%ia v#ii Nilului, descrise exact (Herodot ?i al%ii).
regularitatea rev#rs#rilor Nilului înl#n%u- ara, prin s#r#cia ei, cere inventivitate ?i
ie gândirea de anumite fenomene ?i o fac pl#cerea întreprinz#torului. Navigatorul
rigid#. Scrisul r#mâne legat de înf#%i?#ri înva%# s# compare cele mai diferite lu-
(Scriere figurativ#, hieroglifele). cruri ?i, din ele, s# formeze no%iunea
Principala surs# de venit este agri- comun#. Gândire analitic#, scriere anali-
cultura, dependent# de atotputernicia tic# (litere).
Nilului. Nici un alt factor care s# deter- Meseriile ?i comer%ul liber se adaug# la
mine via%a. Favorizeaz# resemnarea în sursele de venit. Fiecare î?i f#ure?te
fa%a sor%ii, supunerea, deoarece nu exist# singur norocul. Mul%i greci emigreaz#
nici o sc#pare din valea Nilului (excep%ie (Sicilia). Constrângerea nu este posibil#.
Izraeli%ii)! Spirit conservator, con?tien%# Con?tien%a propriei realiz ri. Atitudinea
mitic# de agricultor. spiritual# mobil#, importan%a argumente-
Economia statal# sub controlul faraonu- lor logice în lupta politic# zilnic#.
lui reglementeaz rela iile. Domina%ia Economia de pia%# liber# duce la schim-
preo%ilor, cu forme rigide de gândire, bul de experien%e. Oamenii î&i reglemen-
reglementeaz# reprezent#rile. teaz singuri raporturile. Gândirea în
dialog dezvolt# argumentul (Socrate).
La urm# s# ni se permit# s# d#m un mic indiciu asupra relevan%ei
politico-istorice a noii atitudini spirituale grece?ti. În#untrul Greciei
se repet# în miniatur# contradic%ia Egipt-Grecia, prin în contradic%ia
Sparta-Atena. Sparta apare drept puterea conservatoare terestr#, a?e-
zat# într-o vale îngust#, cuprins# de mun%i înal%i. Locuitorii ei nu v#d
marea din cauza unui lan% de mun%i care se întinde de la Taygetos
spre r#s#rit ?i care astfel închide valea spre sud. În contrast cu aceas-
ta, Atena e a?ezat# pe o peninsul#, care se întinde în mare. De pe

169
Acropole, se vede marea, se v#d Salamis ?i Egina. S#r#cia solului îi
sile?te pe locuitori s# devin# meseria?i ?i navigatori. – Îns# contra-
dic%ia Sparta-Atena nu e dat# numai de natur#. Prin inteligen%# ?i
voin%# con?tient#, aceast# contradic%ie a crescut, s-a accentuat. În
ambele state au ap#rut legiuitori care, prin %eluri spirituale ?i con-
struc%ii libere, modeleaz# via%a comunit#%ii. Prin aceasta, contradic-
%ia Sparta-Atena este ridicat# la un nivel superior, pe o treapt#
caracteristic greac#. În Sparta, Lycurg a dat legile ?i una din princi-
palele m#suri pe care le-a luat a fost introducerea banilor de fier,
care f#cea imposibil orice comer% cu regiunile nespartane. În felul
acesta Lycurg a accentuat ?i izolarea dat# Spartei de c#tre natur#,
încât s-a ajuns pân# acolo c# singura surs# de venit a Spartei era
agricultura. Prin aceasta s-a înt#rit conservatorismul spartanilor. Un
alt element al m#surilor luate de Lycurg a fost împ#r%irea egal# a
p#mântului între spartani, ceea ce a în#bu?it orice ambi%ie economi-
c#, iar al treilea element a fost educa%ia complet normat# a copiilor.
Astfel, Lycurg a înfiin%at în Grecia, cu o octav# mai sus, mai ra%io-
nal, un Egipt. Este interesant c# timp de 500 de ani constitu%ia Spar-
tei a r#mas neschimbat#, în timp ce în Atena s-au experimentat ?apte
constitu%ii diferite. – Dup# Dracon, în Atena urmeaz# (în 594 î. Chr.)
Solon, ca legiuitor ?i împ#ciuitor (Diallaktes)*. S# pomenim numai o
singur# m#sur# a lui Solon: a introdus în Atena “o reform# moneta-
r#”, în locul etalonului monetar din Atena a fost introdus cel din
Eubeea ?i Milet. Prin aceast# divizare a banului în unit#%i mai mici,
Atena a luat contact cu comer%ul milesian (formele de comer% care se
întâlneau în Milet) ?i a intrat în concuren%# cu Corintul. În felul
acesta, Solon a favorizat comer%ul ?i meseriile, a vrut ?i a reu?it s#
ob%in# tocmai contrariul a ceea ce voia Lycurg pentru Sparta: Solon
a deschis Atena ?i mai larg lumii ?i comer%ului ?i a pus bazele viitoa-
rei sale puteri maritime. Educa%ia în Atena era, pe lâng# una de gim-
nastic# ?i muzic#, mai ales o educa%ie prin teatru. Teatrul, dup# cum
?tim de la Aristotel, este o ?coal# a compasiunii. Suferind al#turi de
cel#lalt, înve%i s#-l cuno?ti. Atenienii au dus ?i aceast# în%elegere

*
Din vasta literatur# despre istoria ?i cultura Greciei, select#m – ca exemplar# – una
singur#: H.D.F.Kitto, The Greeks, Pelikan Harmondsworth (multe edi%ii); traduce-
rea german# de H.v.Hentig, Die Griechen.

170
mai presus decât m#sura din ziua de azi. Eschil a compus în 470 o
pies# de teatru care avea ca tem# victoria grecilor asupra per?ilor.
M#re%ia acestei piese const#, cred eu, în faptul c# renun%# s# descrie
r#zboiul din punctul de vedere al grecilor. Nu se pomene?te numele
nici unui conduc#tor grec. Eschil descrie suferin%a per?ilor. El cere
atenienilor s# se transpun# în sim%#mintele reginei persane Atossa,
care î?i avea re?edin%a în Susa. S# descrii lupta de la Salamina privi-
t# din Susa: asta este culmea renun%#rii de sine; aici n-a mai r#mas
nimic din raportarea la sine a egiptenilor; con?tien%a gânditoare s-a
extins pân# la marginea cunoscut# atunci a lumii.

171
Puncte de vedere referitoare la predarea istoriei
în clasa a 11-a

În planul de înv#%#mânt al ?colilor Waldorf, predarea istoriei în

clasa a 11-a are o strâns# leg#tur# cu predarea limbii germane, care
trateaz# între altele Parsifal al lui Wolfram von Eschenbach ?i S#r-
manul Heinrich al lui Hartmann von Aue. Lectura acestor epopee ne
atrage aten%ia asupra ciudatului fapt c# amândoi poe%ii descriu o lu-
me medieval# care este neobi?nuit de larg#. S#rmanul Heinrich, un
cavaler ?vab, face cuno?tin%# cu medicii din Montpellier ?i pleac# la
Salerno; antecedentele ?i istoria lui Parsifal se deruleaz# între Bag-
dad, în r#s#rit, Capua, Sevilla ?i Toledo în sud ?i în %#rile legendare
a lui Arthur, din vest. Epopeea cunoa?te lumea cavalerilor ?i a cur%ii,
cunoa?te Schastelmarveille, cunoa?te cetatea Gralului, îns# surprin-
z#tor, nu vorbe?te de papa ?i de împ#rat, nici de marile ordine c#lu-
g#re?ti, nici de arhiepiscopi ?i cardinali. Lipsesc ?i concep%iile
scolasticii, pe care le întâlnim în Evul mediu. Sunt str#ine acestei
epopei; în locul lor g#sim tradi%ia Graalului. S#rmanul Heinrich,
Parsifal al lui Wolfram, epopeele lui Chretien de Troyes, ale lui
Gottfried de Strassburg, Cântecul cre?tin al lui Alexandru ?i multe
alte tradi%ii permit s# se vad# c# în via%a spiritual# a Evului mediu
exist# o perspectiv# a istoriei ?i a lumii care s-a pierdut ?i care d#
istoriei cunoscute un sens mai larg .
Un cuvânt a lui Trevrizent, în discu%ia dus# în Vinerea Mare cu
Parsifal, sun# astfel: “Omenirea are maniere s#lbatice” (489,5 ).
Aceste maniere s#lbatice caracterizeaz# triburile germanice în seco-
lele 8, 9 ?i 10, ele caracterizeaz# ?i pe tân#rul Parsifal, care îl omoa-
r# pe Ither. Pas cu pas, Parsifal e condus spre maniere de un fel nou.
Drumul duce de la instruirea de c#tre Gurnemanz, prin ratarea din
cetatea Gralului, la îndoial# ?i c#tre o c#utare nou#. i istoria Evului
mediu parcurge acest drum. Se poate face încercarea de a descrie
acest drum prin prezentarea evolu%iei sociale a Evului mediu,
ar#tundu-se cum impulsurile create de cre?tinism au schimbat aceas-
t# societate, cum societatea a fost condus# spre apropiere de

172
Schastelmerveille. Având în vedere aceast# tem# interioar#, se pune
întrebarea: cum proced#m ?i unde începem.

Cele trei mo?teniri

Prezentarea istoriei vechi în clasa a 10-a se termin# cu pierderea

libert#%ii grece?ti în lupta de la Kaironeia, în 338. Tema clasei a 11-
a, dup# cum am spus, este istoria Evului mediu. Prima întrebare pe
care trebuie s# ?i-o pun# profesorul de istorie este: S# lase el com-
plet deoparte istoria epocii lui Alexandru, istoria roman#, na?terea
cre?tinismului, migra%ia popoarelor ?i Islamul ?i s# înceap# istoria
Evului Mediu, cu merovingienii sau carolingienii? Eu cred c# a?a
ceva este posibil, ?i ne ofer# avantajul de a putea trata temeinic isto-
ria Evului mediu. Personal m-am decis totdeauna pentru o alt# cale,
deoarece cred c# istoria Evului mediu e greu de în%eles f#r# referiri
la Antichitate. Problema nu este s# tratezi într-o manier# rapid# isto-
ria roman#, migra%ia popoarelor etc., ci s#-%i îndrep%i aten%ia spre
acele elemente ale Antichit#%ii care sunt importante pentru Apusul
aflat în devenire în Evul Mediu. Din acest punct de vedere, s-ar pu-
tea face introducerea printr-o privire general# asupra triplei mo?te-
niri a Antichit#%ii: gândirea greac#, concep%ia istoric# iudaic# ?i
statul roman. Aceste trei “fluvii” “merg” împreun#, unite de cre?ti-
nism, în Evul mediu.
Gândirea greac#, important# pentru Evul mediu, atinge apogeul
prin Platon ?i Aristotel. Dac# într-o ?coal# nu se pred# în mod deo-
sebit filosofia, acum este singura posibilitate de a-i face cunoscu%i
elevilor pe p#rin%ii gândirii apusene. La aceast# vârst#, Platon poate
fi pe deplin în%eles dac# se prezint# tr#s#tura principal# a filosofiei
sale prin parabola pe?terii. Elevii în%eleg absolut suflete?te aceast#
parabol# ?i î?i vor da seama c# drumul spre adev#r este dureros ?i
anevoios. Pentru a eviden%ia deosebirea dintre Platon ?i Aristotel, se
poate vorbi de teoria statului: Platon construie?te un stat ideal, Aris-
totel descrie constitu%iile ora?elor grece?ti, el caut# ideea statului în
realit#%ile existente. A?a ?i ideile fiin%elor vii, ca “entelechie”, pot fi
g#site în fiin%e, fiind accesibile gândirii care pricepe formele. În ele-

173
nism, ace?ti germeni de gândire sunt larg r#spândi%i, o parte din ei –
datorit# lui Augustin, Porphyrius ?i Boethius – î?i fac drum în Apus,
?i cea mai mare parte a scrierilor aristotelice devin cunoscute scolas-
ticii abia prin Islam.
Nu trebuie trecut cu vederea în istorie iudaismul. În timp ce gre-
cii aleg, drept tem# a gândirii lor, lumea modelat# în spa%iu, evreii
au d#ruit Apusului ideea lor de istorie universal#. Grecii ?i romanii
vedeau în istorie un circuit; evreii au recunoscut istoria ca un feno-
men al izb#virii, care are un început ?i care, prin numeroase crize
(potopul, amestecarea limbilor la Babilon, exilul din Egipt ?i
Babilon), tinde spre o n#dejde ?i spre un %el. Aceast# concep%ie care
se repet# în gândul c# via%a fiec#rui om este o c#l#torie spre un
anumit %el, d# istoriei ?i activit#%ii umane un sens. Augustin, Otto
von Freising, Joachim de Fiore ?i mul%i al%ii preiau aceste gânduri
ale istoriei universale ?i a?a, dep#?ind mult Evul mediu, câ?tig# im-
portan%# practic#.
Despre importan%a pentru Evul Mediu a gândirii juridice romane
?i a ideii imperiului nu e nevoie s# mai spunem ceva. “Renovatio
imperii” este o idee motrice în Evul mediu. Profesorului i se pune
urm#toarea problem#: cum poate sintetiza lucruri importante în câ-
teva ore? S-ar putea eventual limita la a descrie constitu%ia roman#,
cu principiile ei, care tind spre echilibru, control ?i selec%ie ra%iona-
l#. Asta înseamn#: colegialitate, anuitate, patricienii (senat) ?i plebe-
ii (tribunii poporului), cariera func%ionarilor ?i ius provocationis,
care înlesnea cet#%eanului amenin%at de pedeapsa cu moartea un apel
la adunarea poporului. O alt# posibilitate ar fi descrierea imperiului
roman în anul 100 î. Chr. ca un spa%iu al ordinii ?i p#cii.
În via%a ?i c#l#toriile apostolului Pavel, aceste trei tradi%ii ale An-
tichit#%ii converg. Pavel s-a n#scut în Tars, ca cet#%ean roman de
origine evreiasc# ?i credin%# fariseic#, ?i a înv#%at acolo s# vorbeasc#
grece?te. El a cunoscut via%a ora?elor antice, cursele ?i teatrul, justi-
%ia ?i comer%ul. Se pare c# a citit Vechiul Testament în grece?te; îns#
în prima tinere%e a înv#%at ?i limba sacr# a evreilor, ebraica. Fariseul
Gamaliel îl educ# dup# principiile severe ale legii str#mo?e?ti. “Fap-
tele apostolilor” povestesc în continuare despre via%a lui: Damascul,
convertirea în pustiu, prima întâlnire cu Petru ?i, pe urm#, marile

174
sale c#l#torii misionare, care îl duc în Cipru, Antiohia ?i Grecia: la
Philippi, Salonic, Atena, Corint ?i, înainte de toate, la Efes. În sfâr-
?it, el a fost arestat la Ierusalim ?i condamnat la moarte. Fiind cet#-
%ean roman, el face apel îns# –, referindu-se la ius provocationis – la
împ#rat, este adus captiv la Roma unde, conform tradi%iei, ?i-a g#sit
sfâr?itul.
Pavel a fost acela care a scos cre?tinismul din iudaism ca roman
?i grec, el se putea confrunta cu romanii ?i cu grecii ca, ?tia s# vor-
beasc# în gânduri ?i imagini ce puteau fi în%elese în toat# lumea
Mediteranei. A?a s-a n#scut în Imperiul roman, care îmb#trânea în-
cet, care se îndrepta spre descompunere ?i pr#bu?ire, o lume ascun-
s#, nou#, cea a comunit#%ilor cre?tine, oameni care tr#iau prin
credin%# ?i a c#ror via%# c#p#tase un sens nou. Ceea ce înainte era
accesibil numai unor ale?i în “Misterii”: dezlegarea misterului mor-
%ii, o privire dincolo de actualitatea vie%ii p#mântene, era tr#it acum
în comunit#%i care se uneau la o mas comun , prin pâine ?i vin. –
În cre?tinism se desfiin%eaz# acum întreaga Antichitate; opozi%ia pla-
tonic#: idee – substan%#, devine, în cre?tinism, opozi%ia Dumnezeu –
lume, unele idei – cum ar fi dreptatea – devin atributele lui Dumne-
zeu. i lumea precre?tin# a zeilor, tot ce era sfânt la Dionisos,
Mithra ?i Isis este preluat în Christos. Dup# ce Imperiul roman a
disp#rut, mitropoli%ii, ca st#pânii spirituali ai ora?elor, preiau sarci-
nile organiz#rii. În papalitate tr#ie?te ideea Romei, n#scut# odinioar#
în cercul Scipionilor; în continuare, mitropoli%ii ?i cardinalii preiau
locul senatului. Pentru Eusebie ?i pentru Ambrosius, Imperiul roman
este avangarda Imperiului cre?tin: Biserica. În ideea %elului istoriei,
a Judec#%ii de Apoi, tr#ie?te mai departe concep%ia istoric# iudaic#,
care cuprinde sentimentul ?i d# %el ?i direc%ie vie%ii .

Evului mediu timpuriu – Mi?care ?i deschidere

În atlasurile geografice, adeseori, imperiile Evului mediu se v#d

ca ni?te regiuni vizibil delimitate, însemnate cu culori, ca ?i cum ar
fi state moderne. În realitate, Evul mediu, de la migra%ia popoarelor
?i pân# în secolul al 12-lea, a fost o lume a mi?c#rii. Acest fapt e

175
valabil nu numai pentru împ#ra%ii germani, care c#l#toreau aproape
tot timpul ?i a c#ror via%# se oglinde?te în itinerarii, e valabil ?i pen-
tru cavalerii, misionarii ?i pelerinii, pentru popoare migratoare ?i
pentru cele sedentare. Marile mi?c#ri exterioare, ce caracterizeaz#
pr#bu?irea lumii vechi mediteraneene sunt migra%iile popoarelor
germanice ?i desf#?urarea Islamului. De obicei se tinde s# se consi-
dere terminat# migra%ia popoarelor o dat# cu înfiin%area imperiului
longobarzilor. Mi?carea îns# nu se termin# nici cu aceasta: în 711
Arabii atac# imperiul go%ilor de vest (vizigo%i), iar în 774 Carol cel
Mare cucere?te imperiul longobarzilor. Dar nici cu asta nu se termi-
n# mi?carea. Secolul al 9-lea e dominat de c#l#toriile ?i cuceririle
normanzilor ?i varegilor, care atac# nu numai Fran%a ?i Anglia, dar
care, pe Nipru, ajung la Bizan%, iar prin Volga, traversând Marea
Caspic#, ajung la Bagdad ca negustori. De abia prin cucerirea Sicili-
ei de c#tre regele normanzilor Roger (1061) ?i cucerirea Angliei de
c#tre Wilhelm (1066), se marcheaz# finalul acestor nelini?ti. Se poa-
te pune întrebarea dac# nu cumva cruciadele, care încep dup# pu%in
timp, nu sunt ?i ele o alt# form# nou# de mi?care ?i migra%iune.
Pe fundalul acestor migra%iuni ?i mi?c#ri, e de în%eles ?i c# anu-
mite regiuni din Europa nu erau teritorii delimitate. Pornind din
anumite centre, radiau mi?c#ri spirituale prin toat# Europa. C#lug#rii
islandezi activeaz# în Anglia, în Fran%a, în Germania, pân# în Italia:
Glastonbury, Luxeuil, Reichenau, St. Gallen, Wurzburg, Viena,
Bobbio, sunt numai câteva centre ale activit#%ii lor. Nume precum
Columban, Gallus, Kilian, Alcuin ?i Iohannes Eringena indic# diver-
sitatea ac%iunii lor. Alte exemple ale activit#%ii europene a unor
anumite grup#ri sunt marile mi?c#ri reformiste monahale: Cluny,
Citeau, franciscanii ?i dominicanii: c#lug#rii r#t#citori duc mereu
noile idei prin tot vestul. Îns# nu exist# numai mi?c#ri religioase.
Greu de, în subteranul Europei, tr#iesc ereticii: bogomilii ?i catharii;
cum au ajuns aceste mi?c#ri din Bulgaria, prin nordul Italiei, pân# în
Fran%a, se poate doar presupune. O alt# mi?care o formeaz# trubadu-
rii, acei cânt#re%i ai secolelor 11, 12, 13 din sudul Fran%ei ?i nordul
Spaniei, care, în Europa Central#, anim#, “minnesang-ul” (cântarea
trubadurilor) ?i, prin asta, opun culturii monahale o cu totul alt# lu-
me ale c#rei r#d#cini nu prea se cunosc. Se poate presupune c# ?i

176
legendele ?i pove?tile au fost r#spândite pe mari întinderi europene
de c#tre cânt#re%i necunoscu%i. Cântecul Nibelungilor a fost notat în
primii ani ai secolului al 13-lea, pe Dun#re, în Austria; se ?tie îns#
c# acele legende ?i cântece francone pe care se bazeaz# “der
niebelunge not” au ajuns în Islanda, unde, în 1230, au fost scrise în
“Lieder-Edda” (cântecele Edda). i mai ciudat# din acest punct de
vedere este r#spândirea legendei lui Artur, despre care, în 1170,
Alanus ab Insulis a scris: “În ce loc a cre?tin#t#%ii nu e cunoscut#
gloria britanicului Artur? Cine nu vorbe?te de Artur britanicul, el
fiind cunoscut de popoarele Asiei, nu mai pu%in de bretoni, dup#
cum auzim de la pelerinii întor?i din %#rile estice. Într-adev#r, în ca-
tedrala din Modena, construit# în jurul anului 1100, se g#se?te ta-
bloul lui Artur, tot a?a, într-un mozaic al catedralei din Otranto,
datat cu anul 1166. Pelerinii, scamatorii ?i comercian%ii c#l#toreau
înc# în secolul al 8-lea în Europa, în Imperiul Bizantin; chiar la Ieru-
salim existau, în timpul lui Harun al Ra?id, hanuri pentru pelerinii
cre?tini. Harun însu?i a trimis cunoscuta solie la Carol cel Mare,
deci el era informat de cele ce se petreceau la Soare apune. Mult
timp înainte de cruciade, Catalonia ?i Sicilia erau teritorii de contact
cu Arabii, prin care cultura ?i ?tiin%a arab# p#trundeau în Europa. La
967, Gerbert de Aurillac, papa Silvestru II de mai târziu, viziteaz#
Catalonia, ca s# studieze acolo. El era înc# un solitar, dar dup# 150
de ani, din ce în ce mai multe bunuri ale culturii arabe p#trund prin
Catalonia, Sicilia ?i Slerno în Occident .
Dac# plec#m de la aceste fapte, istoria Evului mediu reprezint# o
istorie a marilor mi?c#ri. În locul unei istorii care trece de la împ#rat
la împ#rat, de la pap# la pap#, ia na?tere o adev#rat# istorie a cultu-
rii. În leg#tur# cu aceste mi?c#ri se poate descrie devenirea treptat# a
lumii medievale. Prima treapt# este misiunea cre?tin#, care, pornind
din sud ?i din Irlanda, cuprinde din ce în ce mai mult Europa de
nord-vest. A doua treapt# este cultura monahal# a rena?terii carolin-
giene, în care se continu# colaborarea influen%elor din sud cu cele
irlandeze. Aceste m#n#stiri sunt, în multe privin%e, mici teritorii de
mici lumini?uri, într-o lume care este înc# s#lbatic#, p#duroas# ?i
ml#?tinoas#. Se poate citi asta din fantezia acelei lumi, care vorbea
de mon?tri, de balauri ?i de ur?i, care apar nu numai în legende

177
(Beowuff), ci ?i în tablouri ?i sculpturi. Aceste chipuri dispar cu to-
tul abia în perioada de vârf a romanicului. În exterior, aceast# lume
este amenin%at# de oamenii nordului, care urc# pe fluvii, cu cor#biile
lor cu balauri. Situa%ia în secolul al 10-lea este asem#n#toare: A?a
cum normanzii amenin%# Fran%a de apus, la fel ?i ungurii îi nelini?-
tesc pe bavarezi, saxoni ?i ?vabi, iar arabii atac# Italia de sud.
Abia ascensiunea ?i r#spândirea reformelor c#lug#re?ti de la
Cluny ?i Gorze, arat# o nou# treapt# de dezvoltare, a c#rei apogeu
este separarea celor lume?ti de cele spirituale, religioase. Gândirea
timpului, înaintea acestor reforme, era figurativ# ?i concret#, gândul
?i concep%ia înc# nu se desp#r%iser#. Încoronarea lumeasc# a regelui,
prin sfin%irea lui, avea con%inut spiritual. În special func%ia de împ#-
rat era o func%ie religios-lumeasc#, împ#ratul era înconjurat de o
curte religioas#, Otto III activeaz# chiar ca apostol, Heinrich II e
numit împ#rat sfânt, pe care îl recunoa?te chiar breviarul roman,
activitatea împ#ra%ilor alung# în neant puterile întunericului pân# la
ziua de apoi. A?a reformeaz# ?i împ#ratul biserica din interior, adu-
ce reforma la Roma. Aceast# reform# de la Cluny, mi?carea care
cere libertatea bisericii, schimb# întreg felul de a gândi. În locul
concep%iei lumii figurativ-imaginativ# a lumii, vine cea no%ional-
juridic#, a?a cum este formulat# în Dictatus papae (Dictatul papei).
În primul rând este o structurare, o diviziune: aici, cele religioase,
acolo, cele lume?ti. Împ#ratul mânuie?te sabia exterioar#, Biserica
pe cea a cuvântului. Desp#r%irea aceasta este ?i în lume: Preotul spi-
ritual nu se poate lega de femeia lumeasc#, se introduce celibatul.
S#pt#mâna se împarte în zile sfinte (de joi seara pân# duminic#), în
care e interzis# lupta, ?i zile lume?ti. Este îns# ?i timpul în care Ro-
ma se desparte definitiv de Bizan%. La 16 iulie a anului 1054, lega%ia
papal#, sub conducerea cardinalului Humbert de Silva Candida, de-
pune pe altarul Hagiei Sophia bula de excomunicare pentru Michael
Kerullarios. Cu asta Apusul se delimiteaz# de R#s#rit .
Acum începe gândirea teologic# propriu zis#. În secolul al 11-lea
apare prima confruntare, vizând împ#rt#?ania: Berengar de Tours:
“De sacra coena adversus Lanfrancum”; Secolul al 11-lea este mar-
torul primei dovezi a existen%ei lui Dumnezeu în sânul cre?tinismu-
lui: Anselm de Canterbury. Se arat# semnele îndoielii (“zwivel").

178
Tot atunci, se na?te ?i Pierre Abelard, inventatorul metodei dialecti-
ce a lui “Sic et Non”. Din toate astea reiese c# gândirea se desprinde
de imagini (se abstractizeaz# ), în locul imaginilor apare în%elegerea
analitic#. – Din acest punct de vedere se poate privi ?i mi?carea cru-
ciadei: Apusul care a pierdut spiritul figurativ concret al Evului me-
diu timpuriu trebuie s# caute spiritul, credin%a, ?i îl caut# în
dep#rtare prin “draga c#l#torie peste mare”. Îns# crucia%ii care au
ajuns la Sfântul Mormânt au c#p#tat acela?i mesaj ca ?i femeile la
mormântul gol: Isus Nazarineanul, pe care îl c#uta%i, nu este aici, –
El a înviat.
Secolul care urmeaz#, al 12-lea, st# mai întâi sub semnul lui
Bernhard de Clairvaux. Spiritul unui ascetism superior ?i aspru, o
ardoare credincioas# ?i lupta politic# determin# noul monahism.
Bernhard porunce?te papilor ?i regilor, face minuni, vindec#, împa-
c#, pedepse?te ?i c#l#tore?te prin %ar#. Astfel, el cheam# la a doua
cruciad#, cuvântul lui pune în mi?care doi regi ?i mii de oameni. În
drumul lor spre r#s#rit îns#, cavalerii uit# cuvintele predicatorului,
cruciada devine o catastrof#. Pentru contemporani, aceasta este un
semn ?i un îndemn spre alte forme de via%#. În a doua cruciad#,
Eleonora de Acvitania l-a înso%it pe so%ul ei, regele Fran%ei. i ea
g#se?te, ceea ce probabil a c#utat: în Bizan%, via%a de la curte, în
Antiohia, la curtea unchiului ei, Raimund, tot farmecul Orientului.
Ajuns# acas#, se desparte de regele pios ?i î?i stabile?te re?edin%a la
Angers, capitala regiunii Poitou. Aici ia na?tere centrul vie%ii de cur-
te din Europa, aici cânt# ?i fac versuri trubadurii, aici se scriu roma-
ne de curte. Eleonora se m#rit# în curând cu regele Henric al II-lea
al Angliei, în 1157 se na?te primul ei fiu, Richard Inim# de Leu. În
anul 1170, Eleonora, care s-a desp#r%it ?i de Henric, este la Poitiers.
Viitorii regi ?i duci înva%# aici obiceiurile de curte iar cur%ile lor de-
vin mai târziu copii ale cur%ii din Poitiers.* Al#turi de c#lug#rii asce-
tici, cavalerismul lumesc î?i dezvolt# o cultur# proprie; cântecele
trubadurilor, “chansons de geste” îi pream#resc pe cavalerii secole-
lor trecute: Roland ?i Wilhelm. În aceast# cultur# sunt apreciate alte
valori decât cele pe care Biserica le cunoa?te ?i le prescrie: dragos-

*
Vezi aici: Friederich Heer: Evul mediu, Zurich 1961, p.257-3224. Regine
Pernoud, Regina trubadurilor, München 1980.

179
tea lumeasc#, idealizat#, respectarea femeii, form# cavalereasc#.
Este lumea pe care o cunoa?tem din epopei, lumea lui Artur.
Chretien de Troyes ?i Wolfram von Eschenbach adaug# la acest
ideal ?i ideea cre?tin# a Graalului. Pentru Wolfram, aceast# tradi%ie
se îmbin# cu lumea din sudul Fran%ei: el afirm# c# adev#rata poveste
despre Graal i-a fost transmis# de “Kyot”, un poet provensal. Acest
Kyot a g#sit la Toledo – adic# în lumea arab# – conceptul original al
aventurii Graalului. În leg#tur# cu asta, trebuie v#zut ?i faptul c#
ultima mare epopee a lui Wolfram, “Willehalm” are ca subiect con-
flictele între cre?tini ?i arabi, în sudul Fran%ei. La sfâr?itul luptelor,
Willehalm recunoa?te în regele Matribleiz, reprezentantul arabilor,
pe care l-a învins, un om viteaz, credincios, darnic ?i echilibrat, ?i îi
d# drumul s# plece în patria sa.
Secolul al 12-lea vede ?i ascensiunea unei a treia noi culturi: E
vorba de ora?ele care reu?esc par%ial s# se elibereze de st#pânirea
spiritual# a episcopilor. Marii negustori, patricienii preiau conduce-
rea, devenind consuli. Aceste ora?e î?i au propria lor constitu%ie, pe
care au jurat cet#%enii însemna%i, corpora%iile, breslele ?i neamurile.
În Italia sunt întâi: Vene%ia, Genova ?i Pisa, care î?i datoreaz# ascen-
siunea lor în mare parte cruciadelor, ele urm#rind îns# alte interese
decât crucia%ii. În Germania, Hansa creeaz# un spa%iu economic, ca-
re se întinde între Bruges ?i Londra în vest pân# în Novgorod, în
r#s#rit. Libert#%ii de mi?care în comer% a negustorilor îi corespunde
libertatea interioar#. Aceast# libertate era în acel timp libertatea ora-
?ului: un privilegiu corporativ, ap#rare împotriva interven%iilor f#cu-
te dup# bunul plac, legea pie%ei, iar în unele locuri dreptul de a alege
preo%ii. În multe ora?e se vede c# fr#%iile ?i corpora%iile aveau o via%#
spiritual# proprie atunci când se întâlneau într-o societate închis#, în
cerc intim. Conciliile de la Toulouse (1229), Montpellier, Arles ?i
Avignon (ultimul în 1326) au emis decrete împotriva acestor fr#%ii
care, prin jur#minte sfinte, se legaser# împotriva oric#rui intrus ?i
pentru întrajutorare.* Pe lâng# aceasta, existau numeroase corpora%ii
biserice?ti ?i fr#%ii, mai târziu Beginii ?i Begarzii. În general în ora-
?e, în mândria meseria?ilor ?i în experien%a negustorilor, se a?eza
temelia pentru încrederea în sine, care apoi, în Rena?tere, s-a mani-
*
Vezi: Joan Evans, Via%a în Fran%a medieval#, Koln 1960, p. 43-46.

180
festat mai ales în acele comunit#%i care ?i-au impus ?i ?i-au ap#rat
libertatea împotriva st#pânitorilor clerici ?i lume?ti.
Începutul secolului al 13-lea, epoca în care Wolfram ?i Walther
?i-au creat poemele, e caracterizat# de o înalt# diferen%iere a vie%ii
sociale. Asta duce la o accentuare a stratific#rii sociale. În ora?e, pe
lâng# marii comercian%i ?i asocia%iile lor, pe lâng# breslele meseria-
?ilor, mai era ?i o clas# de oameni foarte s#raci, dup# cum se vede
din “Pataria” din Milano. Curentele spirituale care se adreseaz# s#-
racilor prezint# deosebit de clar în mi?carea valdensilor ?i a catarilor
tr#s#turi care nu sunt biserice?ti. Biserica reac%ioneaz# fa%# de aceas-
t# problem# înfiin%ând dou# ordine noi, ambele de c#lug#ri cer?etori,
care, îndeplinind porunca s#r#ciei, sunt credibile pentru aceast# cla-
s# s#rac# din ora?e. Aceste dou# ordine, a franciscanilor ?i a domi-
nicanilor, se stabilesc în ora?e, altfel decât c#lug#rii anteriori, care
?i-au cl#dit m#n#stirile într-un mediu rural, în pustiet#%i, în p#duri.
Sarcina acestor ordine noi nu mai este în primul rând slujba, rug#ci-
unea, medita%ia biblic# ?i activitatea manual#, ci predica ?i spoveda-
nia. Predica lor este credibil# fiindc# ei tr#iesc în s#r#cie. Totu?i
instruirea preo%ilor, lupta împotriva ereticilor, necesita ?i o preg#tire
deosebit#. Astfel, începutul secolului al 13-lea se caracterizeaz# prin
înfiin%area unor universit#%i. Dup# Bologna ?i Paris, urmeaz#
Oxford, Cambridge, Padova (1222), Napoli (1224), Toulouse 1229,
Angers ?i Salamanca. Pe lâng# %#rani ?i simpli preo%i de %ar#, pe lân-
g# negustori ?i meseria?i, pe lâng# procurori ?i cavaleri, pe lâng#
l#utari ?i cânt#re%i, exist# acum ?i înv#%a%i, profesori, care atunci
erau numi%i doctori.
Ca o ultim# imagine, care simbolizeaz# aceast# diferen%iere, apa-
re domul gotic. De origin# religioas# ?i de o form# simbolic#, el este
opera ora?elor, a me?terilor constructori ?i a asocia%iilor de construc-
tori. Este locul prim#riei: Locuitorii din Strassburg î?i construiesc
catedrala dup# ce l-au alungat pe episcop. Altfel decât în stilul ro-
manic, la domurile ?i catedralele gotice, figurile apar ca statui: oa-
meni individuali, profe%i, cavaleri, femei ?i îngeri, bine f#cu%i,
personali: oamenii unui timp nou.

181
Un exemplu pentru tematica clasei a 11-a
O referire la aspectul interior al istoriei

Augustin – Problema ac%iunii lui Christos în istorie

În noaptea de 24 august 410, hoardele go%ilor de vest (vizigo%i-

lor), sub conducerea lui Alaric, au cucerit Roma cea ve?nic#. Timp
de trei zile ora?ul a fost jefuit. Vestea catastrofei a str#b#tut repede
lumea mediteranei. În z#p#ceala lor, oamenii s-au întrebat: cum de s-
a putut întâmpla? Mul%i cre?tini s-au îndoit de conducerea în%eleapt#
a lumii de c#tre Dumnezeu. P#gânii îns#, al c#ror cult era interzis,
triumfau: Asta este mânia zeilor, ale c#ror temple le-a%i închis voi,
cre?tinilor, al c#ror cult l-a%i interzis! Zeii ?i-au retras mâna lor pro-
tectoare de deasupra Romei. În acest fel a ajuns vestea ?i comentari-
ul ?i în portul nordafrican Hippo, la marele Episcop Augustin.
Vorbele p#gânilor i-au ?ocat pe prin%ii bisericii, îns# vocile lor de-
veneau tot mai zgomotoase, pe m#sura ce Imperiul roman se degra-
da, Augustin s-a pus pe treab#. În 14 ani, de la 412 la 426, a scris
acea oper#, în care – parc# ren#scând din pr#bu?irea Imperiului ro-
man – s-a n#scut ideea unui imperiu dumnezeiesc. Istoria este – de
la c#derea în p#cat – câmpul de lupt# a dou# imperii. Împ#r#%iei lui
Dumnezeu ?i a îngerilor s#i, îi st# în fa%# împ#r#%ia lumeasc#, în care
domnesc numai puterea ?i violen%a, în care oamenii slujesc ni?te zei
demonici. State, c#rora le lipse?te ideea supremei drept#%ii, nu sunt –
a?a spune Augustin* – nimic altceva decât bande mari de tâlhari, ?i
tâlharii au legile lor, onoarea lor, ei î?i împart prada dup# reguli bine
stabilite. Dac# o astfel de organizare cap#t# înt#riri, st#pâne?ti ora?e
?i %#ri, preia denumirea de imperiu.
Augustin ilustreaz# p#rerea sa printr-o anecdot#: “R#spunsul pe
care l-a dat un pirat capturat lui Alexandru cel Mare era nimerit ?i
exprim# adev#rul. Regele l-a întrebat pe om, ce ?i-a închipuit când a
început s# fac# marea nesigur#; acesta i-a r#spuns franc: Ce-%i închi-

*
“Despre Statul lui Dumnezeu”, cartea 4, capitolul 4

182
pui tu când faci nesigur p#mântul? Adev#rat, fiindc# eu o fac cu o
corabie mic#, mi se spune tâlhar. Tu o faci cu o flot# mare ?i %i se
spune imperator.”
Pentru Augustin, caracteristica statului lui Dumnezeu este aceea
c# în el a fost învins egoismul: “Cele dou# state sunt fondate prin
dou# feluri de dragoste, cel p#mântean prin iubirea de sine, care se
ridic# pân# la dispre%ul fa%# de Dumnezeu, cel ceresc prin dragostea
pentru Dumnezeu, care ajunge pân# la dispre%ul fa%# de sine”. În sta-
tul lui Dumnezeu, regii ?i domnitorii î?i servesc supu?ii cu dragoste,
în el oamenii tr#iesc în comunitate cu sfin%ii ?i ingerii* Privind isto-
ria timpului s#u, Augustin ajunge la o descriere demn# de reflec%ie.
El compar# obiceiurile r#zboinice ale timpurilor trecute cu cele ale
timpului s#u ?i descrie înfrânarea în cre?terea obiceiurilor rele, în
sfâr?it descoper# aspectul nou al timpului s#u: “cruzimea barbar# s-a
dovedit a?a de blând#, încât drept locuri de adunare ?i pentru refugi-
ul poporului au fost alese biserici mari unde nimeni nu este ucis, nu
este deportat nimeni, unde au fost pu?i în siguran%# mul%i din du?-
manii demni de mil#. “Aceasta – continu# Augustin – se datoreaz#
numelui lui Hristos ?i epocii cre?tine”. Impulsul lui Hristos, dac#
credem cuvintele lui Augustin, ac%ioneaz# nu numai asupra celora
care î?i spun cre?tini, dar ?i asupra sufletelor barbarilor ?i îi îndeam-
n# la mil#**.
Aceast# concep%ie a istoriei a fost vie în tot timpul Evului mediu.
Istoria este lupta celor dou# imperii, a?a cum a descris ?i Otto von
Freising (ca 1112-1158) în a sa “Cronica lumii”. A fost hot#râtor
îns# faptul c# însu?i Carol cel Mare, care a influen%at Evului Mediu,
a fost adeptul ideilor lui Augustin. Einhard, contemporan ?i biograf
al lui Carol, spune în capitolul 24 al lucr#rii sale “Via%a lui Carol cel
Mare”: În timpul mânc#rii, Carol asculta un lector; i se citeau opere
istorice cât ?i fapte ale înainta?ilor. Mare pl#cere g#sea în c#r%ile
sfântului Augustin, îndeosebi în “Statul lui Dumnezeu”. Carol cel
Mare î?i în%elegea în acest cadru propria activitate istoric# ?i misiu-
nea sa de a domni. Cu toate cele ce se ?tiu despre r#zboiul cu saxonii
?i altele asem#n#toare, Carol se privea ca un promotor al statului lui

*
În: Despre statul lui Dumnezeu, cartea a 14-a, capitolul 28.
**
În: Despre statul lui Dumnezeu, cartea 1, capitolul 7.

183
Dumnezeu. Propriul s# titlu imperial îi era o func%ie religioas#. La
curtea franc#, lumea îl privea pe Carol ca pe noul David care, cum
spune Alcuin, trebuia s# apere, s# înve%e, s# r#spândeasc# credin%a
apostolic# ?i în felul acesta s# promoveze statul lui Dumnezeu pe
p#mânt*. Din acest spirit s-au construit numeroase m#n#stiri ?i bise-
rici care, în lumea aspr# a luptelor, erau gr#dini ale iubirii, locuri de
rug#ciune, pepiniere ale culturii; în ele trebuia cultivat dumnezeies-
cul din om, pentru ca îndemnul lui Hristos s# p#trund# în oameni, în
?tiin%#, în cultur#, pentru ca statul lui Dumnezeu s# ia fiin%#. Nu cu-
noa?tem ideile personale ?i intime ale lui Carol, îns# cadrul stabilit
de aceste idei a fost etalonul ?i îndemnul activit#%ii sale.

Evocarea lumii sfin%ilor, a îngerilor ?i a arhanghelilor –

latura nocturn# a istoriei Evului mediu

Dac# vrei s#-%i faci o imagine a laturii interioare a istoriei în acest

timp, se poate apela la biografia sfântului Ansgar, pe care Rimbert,
urma?ul s#u în func%ia de arhiepiscop, a scris-o în anii ?aptezeci ai
secolului al 9-lea, pe baza unor însemn#ri personale ale lui Ansgar.
Ansgar s-a n#scut în 801, în nord-vestul Fran%ei. De mic, p#rin%ii l-
au dedicat monahismului ?i a fost dat la m#n#stirea Corbie pentru a
fi educat ?i instruit. M#n#stirea, în care tr#iau atunci cam 350 de
c#lug#ri, avea ca stare% pe Adalhard, un v#r al lui Carol cel Mare. Se
?tie c# tân#rul Ansgar îl v#zuse pe b#trânul împ#rat – care nu avea o
re?edin%# fix#, ci c#l#torea din provincie în provincie, din m#n#stire
în m#n#stire – când, la Corbie, era dus – sprijinit la stânga ?i la
dreapta de câte un episcop – la locul s#u de onoare de lâng# altar,
pentru a lua parte la liturghie sau, noaptea, la utrenie. Mai mult, tre-
buia s# fi auzit de la Adalhard, care, ca om de credin%# a lui Carol,
era îns#rcinat de mai multe ori cu misiuni importante, despre planu-

*
Vezi: Karl F. Morrison, The Two Kingdoms, Princeton 1964, pagina 26-35.

184
rile ?i faptele împ#ratului. Este totu?i firesc faptul c# tân#rul elev –
cam de 13 ani – s# înceap# a neglija lec%iile ?i rug#ciunile. A auzit ?i
de s#vâr?irea din via%# a pream#ritului împ#rat, pe care îl v#zuse în
deplin# glorie. Moartea marelui împ#rat, l-a zguduit ?i l-a speriat
profund; atunci el s-a retras în sine, s-a str#duit în rug#ciune, în ve-
ghe ?i abstinen%#. Odat#, când se apropiau Rusaliile ?i el se ruga, în
ajun, a crezut c# “trebuie s# moar# ?i, în clipa mor%ii, i-a chemat pe
sfântul apostol Petru ?i pe sfântul Ioan Botez#torul în ajutor. El a
sim%it c# sufletul p#r#se?te trupul ?i s-a ar#tat imediat într-o alt#
form#, frumoas#, eliberat# de ?ubrezenie ?i de moarte, cei doi b#r-
ba%i au ap#rut exact în clipa mor%ii ?i a mir#rii. Cel mai b#trân avea
p#r bogat, lins, înc#run%it, o fa%# ro?ie ?i o privire serioas#; avea o
hain# alb#, împodobit# în culori ?i era mic de statur#. Ansgar, f#r#
vorbe, l-a recunoscut pe sfântul Petru. Cel#lalt era un om tân#r,
înalt, în hain# de m#tase, cu o barb# care abia cre?tea, cu p#r întune-
cat, cre%, cu fa%a slab# ?i o privire prietenoas#. A crezut c# este sfân-
tul Ioan. Amândoi i s-au al#turat. Sufletul s#u transfigurat se vedea
într-o claritate imens#, care cuprindea întreaga lume. F#r# s# fie ne-
voie ca el s# trebuiasc# s# fac# cel mai mic efort, cei doi sfin%i l-au
dus prin aceast# lumin#, într-un fel nespus de minunat, la locul Pur-
gatoriului, cum ?tia bine, f#r# s# i se fi dat vreo explica%ie; aici l-au
l#sat singur. Acum el a trebuit s# îndure, a?a cum credea el, multe,
mai ales un întuneric des#vâr?it, o spaim# grozav# ?i opresiune. i-a
pierdut complet memoria, de abia se putea gândi la un singur lucru:
cum e posibil s# existe o asemenea pedeaps#. De?i, dup# p#rerea sa,
a suferit numai trei zile, acest timp, din cauza chinului îngrozitor, i
s-a p#rut cu o mie de ani mai lung. Cei doi b#rba%i s-au întors îns#, l-
au luat în mijlocul lor ?i l-au dus, mai veseli decât înainte ?i cu pa?i
mai vioi, f#r# mi?care ?i f#r# a merge cu trupul, printr-o claritate ?i
mai mare. “Am v#zut”-acestea sunt cuvintele sale – de departe, mai
multe grupe de sfin%i; unii erau mai aproape de r#s#rit, al%ii mai de-
parte; to%i se uitau îns# spre r#s#rit. Sl#vindu-l pe cel ce a ap#rut la
r#s#rit, unii au aplecat capul, al%ii ?i-au ridicat fa%a, au întins mâinile
?i se rugau lui. Când am ajuns ?i noi la r#s#rit, se vedeau cei 24 de
b#trâni, stând pe scaune, într-un semicerc, a?a cum scrie în Apoca-
lips# (4,4). i ei se uitau cu smerenie spre r#s#rit ?i îl l#udau pe

185
Domnul. Departe în r#s#rit se afla o str#lucire minunat#, o lumin# de
care nu te puteai apropia, de o claritate grozav#, imens#. Avea toat#
splendoarea culorilor ?i era plin# de bucurie. Toate grup#rile bucu-
roase de sfin%i din jur î?i g#seau desf#tarea în ea. Str#lucirea era a?a
de puternic#, încât nu i-am putut vedea nici începutul, nici sfâr?itul.
Puteam s# v#d totul, pretutindeni, îns# în imensitatea acestei lumini
nu se putea vedea ce se ascunde în ea, vedeam numai suprafa%a. O
claritate imens# pleca de acolo ?i îi lumina pe sfin%ii de aproape ?i
de mai departe. Parc# era în toate ?i toate erau în El. Cuprindea toa-
te, îi îmbiba ?i îi conducea pe to%i. Îi acoperea sus, îi cuprindea jos.
Aici nu str#luceau soarele ?i luna. Nu era nici cer, nici p#mânt. Cla-
ritatea îns# nu orbea ochii ci era foarte pl#cut# ?i s#tura toate sufle-
tele în modul cel mai pl#cut. Mi s-a p#rut c# aud o voce nespus de
pl#cut#, mai curat# ca orice sunet, care p#rea c# umple lumea; venea
din m#re%ia aceasta ?i îmi spunea: Du-te ?i, încoronat cu martiriul,
întoarce-te la mine. La aceste cuvinte, au t#cut toate corurile din jur
care îl prosl#veau pe Domnul ?i to%i, cu capetele plecate, s-au rugat
Lui. N-am v#zut îns# nici o figur# de la care s# plece vocea. Cuvin-
tele m-au întristat, c#ci trebuia s# m# întorc totu?i în lume; am plecat
îns#, cu cei doi conduc#tori ai mei, sigur c# mi s-a promis c# m# voi
întoarce. N-am vorbit nici când ne-am dus acolo, nici la întoarcere,
s-au uitat la mine cu dragostea unei mame care î?i prive?te singurul
ei fiu. A?a m-am întors în corpul meu"*.
Ansgar î?i prime?te în felul acesta misiunea din lumea spiritual#,
prin voca%ie divin#, ?i tot mereu, în rug#ciune, în somn, în vis, pri-
me?te indica%ii ?i îmb#rb#tare. De la Corbie, el este chemat la
Corvey, filiala din Weserbergland a m#n#stirii Corbie; acolo acti-
veaz# ca profesor, în 829 pleac# drept misionar în Suedia iar în 831
devine arhiepiscop a nou fondatei episcopii Hamburg. În c#l#toriile
*
Citat dup#: Via%a sfântului Ansgar, de urma?ul s#u Rimbert. Editat de von W.
Schamoni, Dusseldorf 1965. Atragem aici aten%ia c# acest fel de depersonalizare,
care ia drumul prin purgatoriu (kamaloka), este relatat# independent ?i în alte lu-
cr#ri. În acela?i timp în care ?i legenda Graalului se f#cea cunoscut# exoteric, au
fost scrise ?i astfel de relat#ri din timpuri trecute, de exemplu cartea despre
“Espurgatoire S. Patrice”, a Mariei de France, la 1190 ?i “Visio Tnugdali” a preo-
tului Alber, care a ap#rut la mijlocul secolului al 12-lea în m#n#stirea bavarez#
Windberg.

186
sale, Ansgar se adânce?te zilnic în rug#ciune ?i ia hot#râri importan-
te, g#se?te sfat ?i ajutor, precum a fost în 852 când pleac# în Suedia
?i se întâlne?te – în vis con?tient – cu p#rintele s#u spiritual, stare%ul
Adalhard de Corbie, mort de mult, care îl încurajeaz# cu urm#toare-
le vorbe: “Asculta%i voi, insule, ?i voi popoare din dep#rtare! Dom-
nul te-a chemat înc# din burta mamei tale; de atunci s-a gândit la
numele t#u. El a ascu%it gura ta ca o sabie, te-a ap#rat cu mâna Sa ?i
te-a f#cut s#geat# aleas#. Te-a ascuns în tolba lui ?i %i-a spus: Tu e?ti
slujitorul meu, prin tine vreau s# fiu Eu prosl#vit “.
Prin aceasta, Ansgar a ?tiut c# este o verig# într-o lume spiritual-
divin#. A ?tiut c# este chemat s# plece în %#rile nordului ?i s# semene
s#mân%a credin%ei. – Desigur, Ansgar este un reprezentant excep%io-
nal al timpului s#u, m#rturia sa despre ac%iunea spiritului nu e singu-
lar#, via%a ?i activitatea sa au înfl#c#rat ?i înaripat pe al%ii care
vroiau, în mod mai pu%in eficient, s# promoveze împ#r#%ia lui Dum-
nezeu. Devine evident felul cum era în%eleas# în practica secolului al
9-lea ideea împ#r#%iei lui Dumnezeu. Împ#r#%ia lui Dumnezeu nu a
fost o abstrac%ie istoric-teologic#, ci o realitate experimentat#, vie. În
decursul timpului se schimb# îns# tr#irea intim#. La început, numai
încet ?i pas cu pas. Dac# privim imperiul german, n#scut în secolul
al 10-lea, se vede c# Heinrich I – cel pu%in la începutul domniei sale
– n-a vrut s# se încadreze în tradi%ia domnitorilor cre?tini ?I, în 919,
a respins încoronarea, ungerea ?i sfin%irea sa de c#tre arhiepiscopul
de Mainz. Abia Otto I, prin ceremonia ungerii ?i încoron#rii în do-
mul din Aachen, a continuat tradi%ia lui Carol cel Mare, ?i în%elege-
rea cre?tin# a misiunii sale. În timpul lui Heinrich ?i al lui Otto a
tr#it Sfântul Ulrich, mitropolit de Augsburg, al c#rui ora? a jucat un
rol mare la n#v#lirea ungurilor în 955 ?i, pân# la urm#, a hot#rât re-
tragerea lor. Ulrich este cel care a condus competent ?i în%elept ap#-
rarea ora?ului s#u. În timpul luptei, episcopul st#tea c#lare, cu
patrafirul pus. F#r# a fi ap#rat de coif, armur# ?i scut, d#dea ordine
?i n-a fost atins de pietre sau s#ge%i. Aceast# atitudine calm# ?i acest
spirit de ordine l-au caracterizat în toate ac%iunile sale pe Ulrich. i
el ?tia c# ac%ioneaz# dup# porunca unei lumi spirituale. Biograful lui
Ulrich poveste?te cum, la începutul carierei sale de episcop, Ulrich a
tr#it urm#toarea întâmplare: “ Într-o noapte, când se odihnea în patul

187
s#u, a v#zut-o pe Sfânta Afra, foarte frumoas#, îmbr#cat# ?i încins#
în haine splendide. Ea i-a spus; (“Scoal#-te ?i urmeaz#-m#!”) Cu
aceste cuvinte, l-a dus afar#, pe câmpul care se nume?te “Lechfeld”.
Acolo l-a g#sit pe sfântul principe al apostolilor, Petru, cu un num#r
impresionant de episcopi ?i sfin%i, pe care, parte îi cuno?tea, o parte
nu-i v#zuse niciodat# ?i pe care, prin voin%# divin#, i-a recunoscut.
Sf. Petru %inea cu ei sinod, a dat multe dispozi%ii importante ?i îl ju-
deca dup# toate regulile pe ducele Arnulf de Bavaria, care, pe
atunci, înc# tr#ia. Mul%i sfin%i îl acuzau pe duce de desfiin%area unor
m#n#stiri, pe care le d#duse laicilor. În sfâr?it, Sf. Petru i-a ar#tat
dou# s#bii mari, una cu mâner, ?i una f#r#, ?i a spus: (Spune regelui
Heinrich: Aceast# sabie care n-are mâner, este un rege ce n-a fost
uns cre?tine?te iar cealalt# sabie, cu mâner, este un rege care a fost
uns cre?tine?te). Dup# ce sinodul s-a terminat, sfântul i-a ar#tat locul
unde, mai târziu, regele Otto avea s# %in# mai târziu diet# cu popoa-
rele mai multor landuri, unde au ap#rut regele Berengar din
Lombardia cu fiul s#u Adalbert ?i cu mul%i episcopi ?i i s-au supus
lui. I-a prezis ?i n#v#lirea ungurilor, i-a ar#tat locul de lupt# ?i a pre-
zis c#, dup# multe greut#%i, cre?tinii vor învinge. Dup# aceast# vizi-
une, l-a dus înapoi ?i l-a p#r#sit în timp ce se culca. Când ?i-a
revenit, s-a gândit dac# a v#zut toate astea fiind în trup sau în afara
lui"* .
Aceast# relatare se deosebe?te mult de experien%a lui Ansgar.
Ulrich nu e dus prin purgatoriu, pentru a intra în regiunile spiritului
pur. Sfânta Afra, patroana ora?ului Augsburg, îl duce la Lechfeld,
acolo unde mai târziu va avea loc lupta cu ungurii; acolo avea loc un
sinod al oamenilor deceda%i, care – a?a se pare – se ocup# în special
de lucruri p#mânte?ti. Este clar c# s-a p#r#sit timpul de atunci iar
Ulrich afl# de la Sf. Afra ce se va întâmpla peste 20 – 30 de ani.
Dac# urm#re?ti în izvoare bune, adic# în relat#rile timpului res-
pectiv, raportul cu lumea spiritual#, de exemplu cronica lui Thietmar
von Merseburg (975-1018), se vede c# ?i în timpul lui Otto II ?i Otto
III existau oameni care erau impresiona%i de experien%e spirituale,

*
Gerhard, Via%a sfântului Ulrich, episcop de Augsburg, Capitolul 3, în: Izvoarele
alese pentru istoria german# a Evului Mediu, vol.22. Descrierea vie%ii unor epis-
copi din secolele 10-12. Darmstadt 1973.

188
mai ales de întâlniri cu oamenii mor%i. Cronica lui Thietmar este
valoroas#, fiindc# autorul, fost mitropolit de Merseburg, vorbe?te ?i
de propriile sale experien%e. În compara%ie cu reprezent#ri mai vechi,
din secolul al 9-lea ?i începutul secolului al 10-lea, devine evident
c# num#rul ?i con%inutul experien%elor scade. Caracteristic# mi se
pare urm#toarea relatare a lui Thietmar. În 21 iunie 1012, Walthard,
care timp de 28 de ani fusese stare%, a fost sfin%it ca mitropolit de
Magdeburg. La 12 august, în acela?i an, el a murit, dup# o boal#
scurt# ?i grea ?i nu numai Thietmar dar ?i al%ii se gândeau de ce s-a
întâmplat a?a. Întâi, Thietmar poveste?te c# lui Walthard i se prezise
mai de mult în vis c# va primi arhiepiscopia Magdeburg, dar c# o va
de%ine numai scurt timp. Îns# enigma mor%ii îl obsedeaz# pe
Thietmar ?i îl pomene?te în rug#ciune. Pe urm# el poveste?te: “Eram
de veghe în Meissen, când venerabilul om mi s-a ar#tat, dup#
Matutin, în ziua apostolilor Simon ?i Iuda (12 octombrie). Îl cuno?-
team bine pe mort ?i l-am întrebat cum stau lucrurile. Pe urm# el: eu
am primit pedeapsa, a?a cum am meritat-o, îns# acum am trecut de
toate. M-am bucurat foarte ?i am spus: Pot s# trag clopotele ?i s#
chem poporul s#-l laude pe Domnul. Walthard a r#spuns: Da, este
adev#rat! Pe urm# am spus mai departe: Ai cuno?tin%# c# prin multe
vorbe, spiritul regelui s-a întors de la tine, fiindc#, dup# m#rirea ta,
ai întreprins multe împotriva lui? A r#spuns suspinând: Crede-m#, te
rog, crede-m#, nu sunt vinovat! Când am vrut îns# s#-l întreb de ce a
murit a?a de subit, m-am trezit; a?a c# n-am putut-o afla."* Pare ca-
racteristic c# întâlnirea din vis îi scap# lui Thietmar tocmai atunci
când vrea s# pun# întrebarea care îl preocup#.
În Thietmar poate fi v#zut a?adar un reprezentant al acelei gene-
ra%ii în care se estompeaz# experien%ele nemijlocite cu duhuri.
Aproximativ pân# în timpul lui Thietmar, la triburile din nord-vestul
Europei, interven%ia lumii spirituale era ceva nu tocmai de la sine
în%eles, dar ceva la care trebuia s# te a?tep%i. Chiar oamenii care nu
aveau experien%e în acest sens, sim%eau eficacitatea lumii spirituale
prin astfel de martori precum Ansgar, Rimbert, Ulrich sau Thietmar,
care vorbeau de aceast# lume. Nimeni nu se îndoia de aceste întâm-
pl#ri; se povestea ?i despre întâlniri cu fiin%e demonice ?i se vedea ?i
*
Thietmar von Merseburg, Cronic#, a VI-a Carte, Cap.75

189
se presim%ea existen%a unor lumi supranaturale ca fundal al existen-
%ei p#mânte?ti.
Abia atunci când aceste sim%iri au disp#rut aproape din toate stra-
turile popula%iei, spiritualul devine problematic. Astfel, de la mijlo-
cul secolului al XI-lea, papa a trebuit s#-?i a?eze preten%ia de
domina%ie în forma unor determin#ri legale; a?a începe organizarea
juridic# a vie%ii cre?tine care, în timpul papei Nicolae I (858-867),
începuse prin recunoa?terea decretelor pseudo-isidorice de c#tre cu-
rie. Stilul gândirii se schimb#. În locul tr#irii apare dovada, a?a în-
cât, în 1099, Anselm de Canterbury imagineaz#, în al s#u
“Monologion”, prima dovedire a lui Dumnezeu din teologia cre?ti-
n#. În sfâr?it, mii de oameni, de cavaleri, de cet#%eni ?i de %#rani,
pleac# în prima cruciad#pentru a c#uta în Ierusalim ceea ce pierdu-
ser#: experien%a lumii spirituale•. Desigur, ?i dup# Thietmar a mai
existat câte unul care avea raporturi deosebite cu lumea spiritual#,
îns# ace?tia se remarc# drept oameni deosebi%i. Ne gândim la
Bernhard de Clairvaux. El devine conduc#torul unei epoci întregi,
cuvântul s#u e decisiv în multe chestiuni: la alegerea papei schisma-
tic, în 1130, interven%ia sa la Conciliul din Etampes pentru Inocen%iu
II a fost decisiv#. O figur# ca Bernhard are îns# ?i ceva tragic: predi-
ca sa a fost cea care a pornit cruciada ce avea s# e?ueze atât de în-
grozitor. Caracteristic este c# Bernhard n-a %inut predica din proprie
inspira%ie, ci în urma rug#min%ilor papei ?i a regelui Ludovic al Fran-
%ei. S-ar putea ca acesta s# fie un simbol pentru modificarea situa%i-
ei.

Via%a spiritual#, via%a oamenilor în secolul 13

Aproximativ pe la anul 1200 s-a încheiat o anumit# evolu%ie care

începuse în mijlocul secolului al XI-lea: vechea via%# spiritual#, in-
spirat#, s-a stins. Înc# din secolul al 12-lea, în unele ?coli de pe lân-
g# catedrale, din care cea mai cunoscut# e aceea din Chartres, se
practica un stil de gândire imaginativ ?i poetic, deschis spre impresii

•
Thietmar von Merseburg, Cronic#. Cartea 6 capitol 79.

190
din lumea spiritual#. În secolul al 13-lea, pura activitate mental#, a?a
cum s-a practicat ea în scolastic#, a ajuns la apogeu. În formele artis-
tice severe ale chestion#rii (Quästionnen) ?i asum#rii (Summae),
argumenta%ia era conceput# în reguli precise iar cizelarea no%iunilor
fusese adus# la culme în distinc%ii precise. Aceste construc%ii de
gânduri sunt comparabile cu construc%ia fin# a catedralelor gotice,
unde nervurile, figurile ?i ornamentele, prin lumin# ?i prin învinge-
rea gravit#%ii, fac vizibil pe p#mânt ora?ul lui Dumnezeu. Via%a spi-
ritual# latin# a scolasticii – de?i prin urm#rile ei a p#truns în
gândirea general# – era accesibil# numai câtorva mii de oameni, ca-
re fuseser# forma%i timp de mul%i ani la pu%inele ?coli superioare, la
Paris, Bologna, Oxford, Köln ?i în pu%ine m#n#stiri. Autorii de
atunci, Albert, Thomas, Duns Scotus sau Occam, se puteau bizui pe
faptul c# cei care îi ascultau sau îi citeau puteau urm#ri argumenta%i-
ile cele mai dificile. Se scria avânmd în vedere “chestiunea“, c#ci
micul auditoriu cult era preg#tit corespunz#tor ?i era interesat de
chestiune.
Poezia, care se transmisese pân# atunci numai prin grai, cap#t# o
form# scris#, devine o poezie artistic# ?i epopee format# con?tient.
În jurul anului 1200, Cântecul Nibelungilor, Parsifal, Erec ?i Tristan
se scriu ?i se cânt# la c#r%ile principilor. Cu aceasta, poezia avea ac-
ces tot numai la un cerc restrâns, lumea cavalerilor, poate ?i a co-
mercian%ilor ?i a negustorilor. Trebuie s# presupunem c# a existat o
a treia cultur#: basme, legende, anecdote ?i alte pove?ti din lumea
%#ranilor. Toate cele trei culturi tr#iau din tradi%ia trecutului. Acest
trecut era îns# apropiat ?i viu: lumea rural# a Evangheliilor, proble-
mele filosofiei antice, luptele Nibelungilor erau înf#%i?ate sub forme
actuale. R#spândirea ?i comunicarea tuturor con%inuturilor erau de-
pendente de contacte personale, de o tradi%ie personal# ?i de educa-
%ie. Societatea care asculta o poveste c#p#ta o impresie personal#
despre povestitor, care, la rândul s#u, privea în ochii publicului ?i
avea contact cu el. C#l#torul care venea din dep#rt#ri într-un or#?el
?i povestea despre întâmpl#ri îndep#rtate putea s# r#spund# întreb#-
rilor iar de povestire se lega impresia pe care o f#cea povestitorul; îl
judecai, ?i astfel ajungeai s#-%i formezi p#rerea despre relatarea sa.
i c#lug#rul care înv#%a la o universitate înv#%a ascultând cele citite

191
de profesorul s#u, care comenta textul ?i f#cea exerci%ii cu studentul,
discutând: în felul acesta, con%inutul tradi%ional se afla mereu prin
mediul omului ?i astfel, tr#irea proprie, propria putere de judecat# se
putea lega de cele ce aflau oamenii. Întreaga comunica%ie, ca ?i con-
%inutul vie%ii spirituale, erau p#trunse de atmosfera experien%ei per-
sonale, a cunoa?terii ?i a tr#irii; accesul la probleme mai dificile se
ob%inea prin exersarea propriilor puteri ale sufletului ?i min%ii.
Aceast# form# de cultur# a continuat s# creasc# pân# la mijlocul
secolului al 15-lea. Al#turi de cultura cavalerilor, a teologilor ?i a
%#ranilor a ap#rut ?i cultura specific# ora?elor, care ?i-a g#sit expre-
sia în “Meistersang” (cântecul mae?trilor), în jocurile de misterii,
(pies# biblic# religioas# din Evul mediu - n. tr.), în arta predicii – de
care depun m#rturie mut# marile biserici-hal# gotice. Pe lâng# bres-
le, existau organiza%ii religioase de amatori, fr#%ii, devotio moderna.
Totul se baza pe rela%ii umane: ordinele monahale ?i cavalere?ti erau
comunit#%i umane, ca ?i universit#%ile, satele ?i ora?ele, ba chiar sta-
tul, format prin fiin%a feudei, poate fi descris ca un stat al asocia ii-
lor de persoane. În toate domnea m#sura omeneasc#; lumea, care se
afla în mâna lui Dumnezeu, era comensurabil#. În tablourile gotice
se oglinde?te aceast# lume care era o lume a omului.

192
Despre clasa a 12-a

Chiar la începutul “Considera%ilor asupra istoriei universale”,

Jakob Burckhardt face observa%ia c# istoria este “nefilosofie” deoa-
rece ea coordoneaz# faptele, nu le subordoneaz#. Rudolf Steiner,
care, deasemeni, n-a dezvoltat o filozofie a istoriei, observ#, f#când
leg#tura cu Burckhardt, c# nici coordonarea, nici clarificarea fapte-
lor istorice prin evenimente premerg#toare ori ulterioare lor, nu este
suficient#. “Ceea ce explic# fapta istoric# se g#se?te în lumea spiri-
tual# ?i trebuie s# clarific#m faptele pornind de la lumea spiritual#.
Altfel ele r#mân moarte, tot a?a cum obiectele nu str#lucesc dac# nu
îndrept#m asupra lor lumina”. Lumina comun# care clarific# istoria
este dezvoltarea spiritual#, real# ?i sufleteasc# a omenirii. Aceast#
dezvoltare nu este o idee, în sensul obi?nuitei filozofii a istoriei, ci
este vorba mai degrab# de realit#%i din domeniul spiritual-sufletesc.
În acest sens trebuie în%eleas# indica%ia, din conferin%a din 29 aprilie,
referitoare la planul de înv#%#mânt, în care Steiner spune: “Nu-i a?a,
a%i predat totul. Acum trebuie s# da%i o perspectiv# general# a între-
gii istorii. ti%i c# în pedagogia mea am explicat cum, începând cu
vârsta de 12 ani, pot fi în%elese no%iunile cauzale. Înv#%#mântul cau-
zal continu# pân# în clasa a 12-a. Trebuie vitalizat, individualizat. În
clasa a 12-a, predarea p#trunde sub suprafa%a lucrurilor ?i se pune
problema de a încerca s# explici aspectele din interior ale istoriei”.
Dac# ne gândim la cele de mai sus, cuvintele “context”, “indivi-
dualizare”, “aspectele interioare ale istoriei” ne atrag aten%ia. Con-
textul este contextul dezvolt#rii; acesta devine evident dac# facem
compara%ii, de exemplu, compar#m diferite moduri de a vedea ?i a
tr#i lumea ale unor oameni diferi%i, diferitele moduri de convie%uire.
Nu este vorba de considera%ii generale, ci de a în%elege individual
felul de a experimenta, de a privi, de a tr#i, este vorba de a actualiza
evolu%ia privind soarta unor oameni anume, îns# în cazul acesta în
a?a fel încât s# atingi ?i aspectele interne ale istoriei.
În continuarea propunerilor referitoare la planul de înv#%#mânt,
Rudolf Steiner îndeamn# s# se priveasc# în a?a fel marile culturi

193
istorice încât s# poat# fi recunoscute care au fost Antichitatea, Evul
mediu ?i istoria modern# a fiec#reia din aceste mari culturi, s# se
observe apoi, în sensul ar#tat, dac# ele s-au dezvoltat pe deplin.
Steiner vorbe?te de cultura american#, care începe cu istoria moder-
n# ?i deci lipsesc Antichitatea ?i Evul mediu. Cultura chinez# n-are
sfâr?it, ea dezvolt# numai Antichitatea. Prin exemplul istoriei gre-
ce?ti, Rudolf Steiner arat# ce în%elege el prin Antichitate, Evul me-
diu ?i Istoria modern#. Epoca cea mai veche, adic# a lui Homer, este
Antichitatea, vremea marilor tragicieni este Evul mediu, epoca lui
Aristotel ?i Platon este perioada modern#. Aceast# împ#r%ire îl pune
pe istoric în fa%a sarcinii de a gândi ?i determina pentru sine cele trei
categorii: “Antichitatea”, “Evul mediu” ?i “Istoria modern#”. Aceas-
t# problem# trebuie rezolvat# înainte de a porni la rezolvarea celei-
lalte teme: perspectiva aprofundat#, individualizat# a întregii istorii.
Întâi s# spunem câteva cuvinte despre structurarea în Antichitate,
Evul mediu ?i Istorie modern#.
Ne-ar putea veni ideea s# numim epoca cretan#-micenian# a isto-
riei grece?ti Antichitate, vremea eroilor Greciei, epoca migra%iei do-
rice, iar vremea lui Homer, Evul mediu, deoarece în acest timp, ca în
Evul mediu, legendele trecutului au fost transpuse într-o form# poe-
tic#. Epoca modern# a Greciei apare o dat# cu Solon: începe isono-
mia, o dat# cu Thales începe filosofia. O astfel de împ#r%ire trece cu
vederea faptul c# aceast# cultur# cretan#, ?i cultura greac# peninsu-
lar# influen%at# de ea, nu este începutul culturii grece?ti târzii. De
fapt, cultura Cretei este o cultur# aparte. Formarea poporului grec
începe de abia dup# migra%ia doric#, a?a precum poporul german se
formeaz# abia dup# Carol cel Mare. Dac# plec#m de la ideea c# An-
tichitatea, Evul mediu ?i Epoca modern# sunt trei trepte ale unei
singure culturi, se ajunge la structura propus# de Steiner. Din acest
punct de vedere, se poate spune: pe prima treapt# se nasc formele ?i
con%inuturile unei culturi, apar formele fundamentale, temele cultu-
rii. În faza a doua, ele sunt modelate ?i abordate din nou de c#tre
oameni. A?a cum tragicienii greci abordeaz# într-un mod nou ?i con-
?tient legendele ?i miturile grece?ti ?i le dau o form# conturat#, în
acela?i sens ?i începutul clasicismului abordeaz# mo?tenirea arhaic#
în mod mai con?tient, ?i tot a?a ?i Clistene pl#smuie?te democra%ia

194
atic#. Abia prin Socrate, Platon ?i Aristotel se exprim# în idei cele
create de oameni în mod artistic. – Dac# privim în acela?i fel cultura
european# occidental# ?i german#, se poate spune c# epoca fonda-
toare se întinde de la Carol cel Mare pân# în secolul al 13-lea, c# pe
urm#, prin Gotic, Rena?tere, Reform# ?i Baroc, se modeleaz# din
nou temele culturii, pân# când – începând cu secolul al 17-lea – ele
sunt abordate ?i reflectate în mod nou con?tient, sub forma gândirii
?i literaturii. Important la aceste abord#ri nu este un paralelism cât
se poate de exact, mânuit schematic sau chiar schema triplicit#%ii, ci
chestionare de baz# asupra dezvolt#rii, care poate – dar nu trebuie –
s# evolueze a?a, anume c# un con%inut ini%ial este preluat ?i dezvol-
tat, ?i c# pe urm# i se d# form#. Aceast# formare este o asimilare a
motivelor unei culturi prin intermediul tuturor puterilor creatoare
suflete?ti. Con?tien%a, care tr#ie?te în aceast# asimilare, modeleaz#,
creeaz# dup# bunul plac ?i î?i are în aceste forme sentimentul de
sine. Pe urm#, se adaug# ?i gândul propriu-zis: Rena?terea ?i Refor-
ma au creat în sensul unui sentiment al eu-ului; gândul de eu apare
din plin abia în filosofia idealist# german#, îns# aceast# apari%ie a
fost preg#tit# înc# de la Descartes.
Dac# ne gândim mai exact, vom putea observa c# orice dezvolta-
re a unei culturi presupune o tradi%ie direct#: un popor, o comunitate
cultural#, dezvolt# ceea ce exist# ca germene în propria-i cultur#,
îns# în mod memorabil produsele fazei a doua sau a treia pot fi pre-
luate ?i de alte popoare ?i culturi. Prin aceasta ia na?tere fenomenul
“culturilor frânte”, caracteristic prezentului; pe culturile vechi, în
sensul defini%iei date, ale Chinei feudale ?i Japoniei se “suprapun”
elemente ale culturii europene. Sau, cu privire la cultura din Ameri-
ca de Nord, ea începe o dat# cu preluarea culturii europene moderne.
În felul acesta se na?te imaginea unor cercuri culturale complete ?i
incomplete, a leg#turilor ce exist# între ele ?i a întret#ierii lor.
Aceste considerente cultural-istorice cap#t# sens abia prin istoria
antropologic# ce formeaz# fundalul culturilor separate ?i care reflec-
t# sensul dezvolt#rii istorice. Despre bazele acestor considera%ii an-
tropologice s-a vorbit în capitolul 2 ?i 3; aici ad#ug#m cum anume
se procedeaz# în clasa a 12-a. V#zut din afar#, se poate face leg#tura
cu cele patru mari revolu%ii ale omenirii: sedentarizarea, culturile

195
superioare, legate de întemeierea ora?elor, pasul de la “Mythos” la
“Logos” ?i revolu%ia a c#rei caracteristic# exterioar# este tehnica. În
ceea ce prive?te aceast# constituire cultural-morfologic# a no%iunii,
exist# pericolul ca ea s# r#mân# prea prins# în aspectele externe ale
evolu%iei, astfel c# evolu%ia interioar# a omenirii s# nu se mai vad#,
ascuns# fiind de factorii externi.
Este important ca temele cu ajutorul c#rora se reprezint# evolu%ia
omenirii s# con%in# posibilitatea unei aprofund#ri necesare. Prin ma-
rile revolu%ii se schimb#, de exemplu, ceea ce a fost morala, memo-
ria, modul de a privi, raportul cu moartea, arta ?i ajutorul reciproc. O
tem# cum ar fi morala deschide perspective asupra configur#rilor
sociale ?i istorice ale unei epoci ?i na?te p#reri asupra dezvolt#rii
interioare a oamenilor. Sedentarizarea, de exemplu, aduce deosebi-
rea strict# între bine ?i r#u. Acest bine ?i r#u este clar determinat:
bine este tot ce serve?te agricultura ?i comunitatea agricultorilor.
R#u este tot ce împiedic# ?i distruge sedentarizarea ?i agricultura.
Morala este fixat#, într-un anume fel, din exterior: condi%iile agricul-
turii ?i convie%uirea agricultorilor cer o anumit# comportare: prelu-
crarea harnic# a p#mântului, iriga%ii, respectarea activit#%ii celorlal%i
agricultori, deosebirea între al meu ?i al t#u. Îns# tocmai acest lucru,
cel mai simplu dintre toate, nu era posibil decât prin efortul maxim
al tuturor for%elor omene?ti. Pentru l#untricul omului, tocmai aceast#
hot#râre clar# înseamn# o imixtiune profund# în întregul fiin%ei ?i
existen%ei sale. Toate obiceiurile, gândirea sa vor fi exact determina-
te. În locul unei concep%ii largi, multilaterale a nomadului, se insta-
leaz# îngr#direa. Prin aceast# îngr#dire, omul se delimiteaz# din
multitudinea de influen%e cosmice, devine o anumit# fiin%#, îns#
aceast# determinare nu este individual-personal# ci o determinare a
comport#rii, a concep%iei ?i a obiceiurilor care, de pild#, sunt deter-
minate de cerin%ele unei munci dependente de anotimpuri. Fermita-
tea culturii vechi persane se oglinde?te într-o concep%ie a mor%ii,
transmis# din timpuri mai vechi, care spune c# fiecare mort trebuie
s# treac# pe o sabie peste abisul mor%ii, ?i c#, la cei r#i, sabia se ro-
te?te cu ascu%i?ul în sus, a?a c# omul, t#iat în dou#, cade în pr#pastie.
Vechile culturi superioare prezint# alte rela%ii cu moartea. Pe de
o parte, epopeea lui Ghilgame? arat# c# moartea devine o enigm#.

196
Îns# din aceast# enigm# a de?ert#ciunii celor p#mânte?ti cre?te im-
pulsul de a explora lumea de dup# moarte; astfel, Ghilgame?, dup#
moartea prietenului s#u Enkhidu, pleac# s# exploreze lumea ve?nic#.
Mai ales în Egipt se vede c# slujba mor%ilor era totodat# un izvor de
în%elepciune ?i de crea%ie cultural#. Aceast# în%elepciune se manifes-
t# multilateral. Babilonul ?i Egiptul cunosc o mul%ime de zei,
eviden%iindu-se cunoa?terea zeilor planetari ?i cunoa?terea zodiacu-
lui, a cerului stelelor fixe. Fiecare din ace?ti zei are ceva deosebit de
comunicat omului. Aceast# diferen%iere se g#se?te în mod corespun-
z#tor în via%a social#, în diverse activit#%i: exist# a?adar regi, preo%i,
vindec#tori, constructori, scribi, r#zboinici ?i vân#tori, meseria?i ?i
%#rani. Corespunz#tor este diferen%iat# ?i morala, comportarea socia-
l#. Morala devine o capacitate ?i o în%elepciune specific#, care se
manifest# într-un anumit serviciu, în comunitate. În Egipt, de pild#,
aceasta se recunoa?te în ideea “maat”. Teichmann scrie despre
aceast# idee: “Nu putem traduce numele ei decât prin parafraze pre-
cum adev#r, dreptate, ordine dreapt#. Ea este aerul vital al lumii di-
vine ?i naturale. C#ci cosmosul este bine organizat, fiecare fiin%# î?i
are rânduit locul ei ?i sarcinile ei corespunz#toare. Leg#tura cu lu-
mea se arat#, în aproape toate imaginile, prin faptul c# poart# sem-
nul vie%ii. Regele cunoa?te “maat” ?i sarcina lui este s-o fac#
eficient#, aici pe P#mânt, adic# s# organizeze tot ce este de aceast#
parte dup# legile ordinii divine În acest sens, în%elepciunea ?i ordi-
nea vie%ii egiptene î?i aveau originea în lumea de dincolo de moarte.
O dat# cu scrisul apare o modificare în fiin%a memoriei. În timpu-
rile str#vechi, ?i înc# pân# în Evul mediu, popoarele care nu dispu-
neau de scris, aveau o cu totul alt# via%# a memoriei decât cele ce
?tiau s# scrie. În timpurile arhaice, memoria era legat# de dispozitive
exterioare, de locuri ?i semne, care aminteau unele lucruri oameni-
lor. Pe urm# a ap#rut transmiterea prin cuvântul pl#smuit în mod
ritmat, a?a cum era practicat de popoare ?i triburi; acestei tradi%ii a
cântatului ritmic îi datoreaz# Homer cuno?tin%ele sale despre r#zbo-
iul pentru Troia, îi dator#m noi, în cercul nostru cultural, transmisia
Cântecului Nibelungilor ?i a legendei Graalului. Aceast# memorie
era suprapersonal#, ea trecea prin multe genera%ii. În vechiul Sumer,
scrisul n-a fost folosit la început pentru teme spirituale sau religioa-

197
se importante, ci pentru reglementarea rela%iilor comerciale: se în-
semnau produsele naturale livrate ?i repartizate. Aici memoria avea
nevoie de un sprijin. Hieroglifele egiptene ale vechilor timpuri nu
slujesc în primul rând ca suport al memoriei personale pentru lucruri
importante; textele din morminte, piramide ?i temple nu erau desti-
nate s# fie citite de oameni, ci ele re%ineau obiectiv, pentru zei, ce a
fost, ce este ?i ce va fi. Abia în decursul timpurilor înscrisurile devin
cuprinz#toare, mai detaliate ?i servesc comunic#rii prin scris ?i, oa-
recum, în secundar, sunt ?i un ajutor al memoriei. În aceast# faz#,
hot#râtor pentru dezvoltarea sufletului a fost faptul c# ?tiin%a despre
cosmos a fost cuprins# în reprezent#ri exact conturate pentru suflet.
Abia în Grecia se schimb# situa%ia. Întâi au fost fixate prin scris con-
%inuturi sociale importante – ca de exemplu, legile lui Solon etc. – ?i
prin aceast# fixare ?i date publicit#%ii; abia cu Herodot ?i Tucidide
începe notarea istoriei p#mânte?ti.
Pentru clasa 12, descrierea acelor simptome, despre care Carl
Jaspers spune c# sunt caracteristicile epocii axei, este foarte impor-
tant#. Ne afl#m în fa%a faptului c# în China, India, Persia, Israel ?i
Grecia se arat# în moduri diferite un nou impuls istoric. Important
este, întâi de toate, c# acest impuls apare independent în fiecare din
aceste %#ri. Prin gânduri, oamenii stau fa%# în fa%# cu lumea. Soarta,
natura ?i chiar vechile mituri sunt cuprinse în gânduri. În gânduri,
oamenii care au fost atin?i de “timpul axei”, ?i-au tr#it propria lor
via%#: se ?tiu ca oameni, nu se mai v#d ca o parte a cosmosului, ci se
confrunt# cu soarta ?i încearc# s-o domine prin idei ?i un mod de
via%# orientat dup# idei (gânduri).
Dac# se urm#resc motivele intrinseci ale istoriei: moarte, moral#
?i memorie, în aceast# epoc#, este evident la început c#, treptat,
con?tien%a asupra imperiului mor%ilor se estompeaz#. Odiseu, care
tr#ie?te dup# r#zboiul troian, vede lumea mor%ilor ca “o copie de
umbr#”; în cultura greac# propriu-zis# numai legenda mai pomene?-
te de acele locuri unde o poart# se deschide spre t#râmul de jos.
Omul care tr#ie?te în gânduri se uit# numai la poarta care îi este în-
chis#. A?a cum se uit# la poarta mor%ii, tot astfel se uit# ?i la natur#:
el ?tie c# natura ascunde, închis# în sine, activitatea spiritual#. Îns#
aceast# activitate el n-o poate descifra decât ca semn sau poate s-o

198
cuprind# cu gândul. Plutarh poveste?te, în biografia lui Pericle, c#
pe mo?ia lui Pericle s-a g#sit un berbec cu un singur corn. Lampon,
prezic#torul, a comentat asta, spunând c# puterea în stat, care pe
atunci era divizat#, va fi dat# numai aceluia la care s-a g#sit berbe-
cul; Anaxagoras, filosoful naturii, a despicat capul ?i a ar#tat c# cre-
ierul nu umplea tot capul, ci ,ascu%it ca un ou, se concentrase înspre
locul unde era r#d#cina cornului. Astfel, natura a devenit un cifru,
pe care unul l-a interpretat ca fiind un semn pentru viitor, pe când
cel#lalt l-a explicat ca venind din trecut.
În aceast# epoc#, memoria ?i con?tiin%a sunt tr#ite din ce în ce
mai l#untric, din Eumenide se na?te puterea intern# a con?tiin%ei.
Memoria nu mai este privit# ca puterea cosmic# Mnemosyne, care a
conceput, cu Zeus, muzele, ci ca un spa%iu intern al sufletului. La
Augustin, în capitolul 8, în cartea a 10-a a “Confesiunilor”, exist# o
dovad# minunat# a acestei experien%e. Augustin a aflat c# lumea
sim%urilor nu-i d# nici o l#murire asupra fiin%ei sale ?i el continu#:
“Vreau s# trec peste aceast# parte a fiin%ei mele ?i s# m# ridic treptat
la acela care m-a creat. Astfel ajung în teritoriile ?i s#lile vaste ale
memoriei, unde sunt adunate comorile a nenum#rate tablouri, pe
care sim%urile mele le-au adunat de la toate lucrurile. Acolo s-a p#s-
trat tot ce gândim atunci când înmul%im sau diminu#m sau remode-
l#m cumva tot ceea ce a atins sim%urile noastre. Tot ce n-a fost
îngropat ?i pierdut în uitare se afl# acolo”. Dup# aceast# introducere,
Augustin descrie am#nun%it memoria ca spa%iul interior al sufletului
nem#rginit, în care omul ajunge la sine. Na?terea acestei naturi in-
terioare, începând cu tragicienii greci, de la Socrate ?i Platon la Au-
gustin, împlinirea acestei naturi interioare – care poate fi privit#
drept sufletul sim%irii –, prin cre?tinism, este un lucru pe care îl poa-
te în%elege bine elevul din clasa a 12-a.
Un al treilea aspect al acestei epoci devine vizibil prin încadrarea
moral# a omului în societate. În vechile culturi superioare, locul în
societate al individului era în mare m#sur# determinat din exterior.
Cea mai mare parte a popula%iei tr#ia ca %#rani, ceva mai pu%ini erau
meseria?i iar un grup foarte mic dirija sub condurea regelui-zeu ?i a
ajutoarelor sale, preo%i ?i principi, soarta poporului. Pentru individ,
rar exist# ?ansa s#-?i poat# rândui singur via%a: na?terea, nevoile ?i

199
ierarhia determinau via%a. Chiar ?i în Grecia, Roma, ?i mai ales în
%#rile Orientului, na?terea, adic# locuin%a p#rinteasc# în care omul
s-a n#scut, era un factor important pentru organizarea exterioar# a
vie%ii. Printr-o serie de întâmpl#ri, în compara%ie cu vechile culturi
superioare, se schimb# totu?i foarte multe. În exterior, naviga%ia ?i
comer%ul, îns# ?i lungile expedi%ii r#zboinice, contribuie la o mai
mare mobilitate: exista posibilitatea ca individul s#-?i schimbe situa-
%ia. Acolo unde existau constitu%ii democratice sau republicane, se
discutau problemele întregii comunit#%i; rareori afla individul de
diferite posibilit#%i de ac%iune în public. Dar ?i acolo unde nu existau
astfel de posibilit#%i externe, existau concep%ii diferite. În iudaism
existau înv#%#turile saducheilor ?i fariseilor, modul de via%# al eseni-
enilor. Budismul, ca înv#%#tur#, s-a apropiat în India de mul%i oa-
meni ?i oferea posibilitatea unui drum propriu, intim. – Cre?tinismul
s-a adresat în cele din urm# tuturor: fie sclav, om liber, b#rbat sau
femeie, fiecare putea deveni cre?tin.
Aceast# situa%ie istoric# a fost creat# de faptul c# problema unei
bune activit#%i s-a pus într-o form# ra%ional# (de idei). În vechile cul-
turi superioare, ascultarea era o virtute. Trebuia s#-%i ascul%i tat#l,
fratele mai mare, regele ?i reprezentan%ii s#i. Începând cu Socrate,
fiecare poate s# întrebe ce este bine; – astfel Platon î?i dezvolt# con-
cep%ia despre virtute sub form# de idei (ra%ional#); dup# el, cu alte
concep%ii, vin stoicii ?i epicurienii. To%i concep virtutea ra%ional, to%i
se gândesc la o etic# general ; ideea modern# a ac%iunii individuale
pornind de la libertate ?i iubire, în sensul nostru, nu exista înc#. Îm-
potriva tradi%iei îns#, a supunerii, intervine gândul, ca nou# autorita-
te. Iar#?i, se poate lua aici, drept exemplu, Augustin; biografia lui
Augustin este biografa unei c#ut#ri, a unei lupte pentru concep%ia
despre lume, biografia unui om care a tr#it diverse faze ale concep-
%iei despre lume ?i ale form#rii gândurilor, pân# ce, pe baza proprii-
lor sale experien%e, se decide pentru cre?tinism.
Personalitatea care se elibereaz# de acest fel de tradi%ie g#se?te
ap#rare în drept. i timpurile mai vechi au cunoscut dreptul; Roma
îns# a creat dreptul civil, ius civile, care proteja personalitatea ?i
punea ordine în rela%iile dintre oameni. Dreptul privat roman este
p#truns de ideea autonomiei personalit#%ii. Aceasta d# posibilitate

200
personalit#%ii, de exemplu, s#-?i desemneze în mod liber mo?tenito-
rii, dar ofer# ?i posibilitate mo?tenitorilor de a deschide succesiunea.
Tot a?a, personalitatea poate încheia liber contracte ?i, eventual s#
fac# procese. Important în acest drept, este siguran%a juridic# pentru
individ, care apare prin codificarea ?i publicarea dreptului.
Procesul avea regulile sale stricte ?i decurgea în forme anumite
care s-au modificat în decursul istoriei romane. Forma procesului
asigura ambelor p#r%i dreptul la cuvânt, iar un al treilea pronun%a
sentin%a, acel al treilea, arbitrul (iudex), era desemnat de pretor sau
de un alt magistrat, de multe ori în în%elegere cu ambele p#r%i. Sen-
tin%a se ghida dup# dreptul scris ?i dup# anumite obiceiuri marcante,
care se transmiteau la Roma.
Istoria Evului mediu poate fi tratat# relativ scurt în clasa a 12-a,
deoarece ea s-a tratat în clasa a 11-a. În ceea ce prive?te abordarea
istoriei universale, Evul mediu este un excelent exemplu pentru în-
tret#ierea a dou# sfere culturale: pe de o parte, mo?tenirea antic# va
continua s# tr#iasc# în Evul mediu, pe de alt# parte, se preg#te?te
epoca modern#. Evul mediu a schimbat toate elementele primite din
Antichitate. Mo?tenirea filosofiei grece?ti, care a fost cunoscut# la
început prin p#rin%ii Bisericii, prin neoplatonism ?i prin Dionisie
Areopagitul, era în%eleas# prin prisma teologiei cre?tine, iar când, în
secolul al 13-lea, s-a putut studia mai exact opera lui Aristotel, idei-
le sale au fost încorporate în “sacra doctrina”, c#p#tând prin aceasta
o alt# form# ?i semnifica%ie. Astfel, împ#ratul roman a devenit împ#-
ratul cre?tin, Imperiul roman a devenit “sacrum imperium”. În impe-
riul Evului mediu, sub mantia împ#ra%ilor tr#iau mai departe
triburile francilor, saxonilor, suabilor, bavarezilor. În aceste triburi
supravie%uiau vechile concep%ii germanice despre supunere ?i cre-
din%#. Cei liberi se al#turau în mod liber unui domn, îi jurau credin-
%#, sf#tuire ?i ajutor, iar domnul promitea scut ?i între%inere. Astfel,
un domn comanda celor liberi. Din aceste raporturi s-a dezvoltat în
Evul mediu statul feudal, în care dormita ascuns# ideea libert#%ii ?i
care, câteodat# – în Magna Charta sau la confedera%ii – ie?ea deschis
la suprafa%#.
În Evul mediu, pe cât de sigur au fost preluate no%iunile grece?ti
?i latine, la fel de sigur, în gânduri ?i n#zuin%e, tr#ia o c#utare sufle-

201
teasc# ce era diferit# de gândirea grecilor. Aceast# tendin%#, care se
poate recunoa?te în scolastic#, se eviden%iaz# clar în mistica germa-
n#: ea caut#, prin experien%# proprie, s#-l cuprind# pe Dumnezeu, s#-
?i asigure nemurirea sufletului. În Reforma lui Luther, aceast# voin-
%# a sufletului se eviden%iaz# clar. Luther vrea ca omul credincios
s#-?i g#seasc# nemijlocit drumul spre Dumnezeu. În tot Evul mediu
ac%ioneaz#, pe de o parte, tendin%ele ce provin din Antichitate, iar pe
de alt# parte, se preg#tesc, întâi pe ascuns, apoi tot mai evident, ten-
din%ele spirituale moderne.
Toate considera%iile de istorie universal# tind spre în%elegerea
epocii moderne ?i a contemporaneit#%ii. Aici se afl# ?i miezul pro-
blemelor care îi fr#mânt# pe elevii de clasa a 12-a. Pentru a ajunge
la o în%elegere intim# – ce poate fi tr#it# suflete?te – a actualit#%ii,
elevul are nevoie de concep%ii sintetice, care îl ajut# s# claseze per-
sonalit#%ile ?i evenimentele. Persoana lui Faust este în acest sens o
figur# potrivit#. Pentru Faust, ?tiin%a tradi%ional# a devenit searb#d#;
în ea sunt adunate doar cuvinte, cuno?tin%e moarte, f#r# sens. A?a c#,
pentru o vreme, el pune Sfânta Scriptur# în spatele u?ii, sub banc#,
nu mai vrea s# i se spun# teolog, devine om de lume ?i î?i spune doc-
tor în medicin#. Faust ar vrea s# evadeze din spa%iul îngust, cu bol%i
înalte, al camerei gotice: el se dedic# magiei, îns# nu este în stare
singur s# fac# magie, singur nu-i mai bun decât elevul s#u Wagner.
El se aliaz# ?i se vinde diavolului, lui Mefisto, pentru a ajunge în
lume ?i a accede la puterea ei. Cu asta, se încredin%eaz# unei puteri
care este mai mare ?i mai puternic# decât el, ea îl va înso%i de acum
încolo, pe drumul vie%ii sale. Ca un al doilea eu, Mefisto îl înso%e?te
pretutindeni pe Faust ?i ?tie ce se petrece în el. Mefisto îl duce pe
Faust nu numai în beciul lui Auerbach ?i în buc#t#ria vr#jitoarei, el
îl aduce, în sfâr?it, în lumea mare, în activitatea de mari dimensiuni.
Istoria modern# ne arat# c# oamenii deveni%i conduc#tori ?i care
au avut un rol determinant au pus Biblia dup# u?#, c# ei vor s# ias#
în lume ?i vor s# o st#pâneasc#. Activitatea ?i voin%a lor dezl#n%uie o
dinamic# pe care n-o pot controla, tot a?a cum n-a putut s#-i st#pâ-
neasc# nici Faust pe cei trei puternici tovar#?i. i aparent inofensiva
art# a tip#ritului a desf#?urat, nu mult dup# inven%ia ei, o ac%iune
magic# mondial# ?i a schimbat constitu%ia spiritual# a oamenilor.

202
Mult mai evident este rezultatul comer%ului mondial care cuprinde ?i
schimb# lumea, ?i anume tehnica modern#, care devine o putere ce
domin# omenirea, a c#rei dinamic# proprie este atât de puternic#
încât poate s# declan?eze mereu noi evolu%ii. Chiar dac# cei mai
mul%i savan%i sunt de acord s# nu se mai ocupe de anumite cercet#ri,
fiindc# î?i dau seama ce catastrofe s-ar putea produce – de exemplu
la manipularea genetic# –, aceste p#reri nu ajut# prea mult: cumva ?i
undeva aceste cercet#ri continu# ?i sunt aplicate în tehnic#.
Aceste dou# imagini generale pot fi în%elese mai u?or dac# privim
esen%a experimentului. Experimentul se bazeaz# mai întâi pe faptul
c# experimentatorului nu-i mai spune nimic simpla observare a natu-
rii. Lui i se pare c# natura este o fiin%# moart#. Rudolf Steiner a atras
aten%ia asupra acestui mister prin faptul c#, în pictura cupolei mici a
vechiului Goetheanum, sub Faust este pictat# imaginea scheletului.
Istoric, acest fapt este bine fundamentat deoarece arat#, cu începutul
epocii moderne, ?i ideea nimicniciei ?i a mor%ii, transmise în mii de
feluri în imaginea dansului mor%ii. Deoarece natura moart# tace, cel
care face experimentul este la dispozi%ia propriei sale activit#%i. În
experiment îns#, ac%iunea uman# se separ# de om: se construiesc
aparate, instrumente de m#sur# cu ajutorul c#rora se face experi-
mentul. Este un procedeu extrem de ciudat. Pe baza unor idei umane
se construiesc aparate. Pe cât posibil se caut# ca aceste aparate s# nu
fie atinse de vreun fenomen natural nedorit sau de imixtiunea omu-
lui. A?a încât aparatul devine concretizarea unui gând pur. Aparatul
este controlat prin calcule exacte iar ceea ce se afl# este tradus în
limbajul fizicii matematice. În felul acesta se ob%ine o cunoa?tere
despre natur#, care se na?te datorit# unei activit#%i umane ?i care
totu?i este inaccesibil# tr#irii umane.
Omul care aplic# experimentul în tehnic# ?i industrie, care folo-
se?te în via%a de toate zilele aparate tehnice, exercit# putere. Îns# el
nu simte, nu tr#ie?te ceea ce face. Cine frâneaz# o ma?in# la 100
km/h ?i o opre?te, nu tr#ie?te, nu simte ce se întâmpl# cu cauciucuri-
le; cine arunc# o grenad# nu simte suferin%a victimei; cine polueaz#
o regiune cu chimicale nu simte suferin%a plantelor ?i animalelor.
Asta are importan%# ?i în via%a social#. Dup# felul cum se calculeaz#,
locuitorilor din %#rile industrializate le stau la dispozi%ie, nev#zu%i,

203
ceva mai mult sau mai pu%in de 100 de sclavi ai energiei. i asta nu
se observ# – cine ?tie c# tocmai alimentele din ziua de azi necesit#
pentru producerea lor de patru ori mai multe calorii decât con%in
ele?
Gestul exercit#rii puterii prin aparate nu se m#rgine?te câtu?i de
pu%in doar la industrie ?i la tehnic#. În principiu, absolutismul are
aceea?i structur#. Vrea s# trateze statul ca pe o ma?in#: cei ce pl#-
tesc impozitele sunt furnizorii de energie, aparatul func%ion#resc
este ma?ina care preia aceast# energie, armata permanent# este ma-
?ina care preia lucrul propriu-zis. Este caracteristic faptul c# soarta
supu?ilor este necunoscut# ?i indiferent# celui ce posed# puterea.
Dictaturile moderne, prin mecanismele lor de egalizare, de conduce-
re central#, de normare spiritual# ?i de control exercitat de sus, arat#
aceea?i tendin%# de exercitare a puterii. Deci, la experiment ?i la ma-
?in# este vorba de simptome istorice importante.
Ar fi o neîn%elegere dac# am considera aceast# tendin%# nou# de
dominare a naturii ?i a omului drept expresia voin%ei pentru liberta-
te. Mai u?or ne putem gândi c# dezvoltarea modern# a libert#%ii este
un proces opus tendin%ei de a st#pâni. Istoria libert#%ii începe cu res-
pingerea puterii. Prima faz# a acestei istorii este ideea toleran%ei.
Spiritual, ideea toleran%ei se bazeaz# pe faptul c# se renun%# la pre-
ten%ia adev#rului absolut, a unui adev#r divin ?i cosmic. Nimeni nu
posed# adev#rul atotcuprinz#tor. Aici ar avea sens s# se poat# discu-
ta ?i compara diferite gânduri ?i idei. Locul acestei discu%ii, a publi-
c#rii libere a ideilor au fost, la începutul epocii moderne, #rile de
Jos. Ele acord# azil refugia%ilor din toat# Europa, între ei Descartes,
Spinoza ?i John Locke. Olanda este primul stat care practic# toleran-
%a. A doua faz# în istoria libert#%ii este recunoa?terea crescând# a
drepturilor omului. Trebuie s# ne fie îns# clar c# aceste drepturi ale
omului nu au fost la început nimic altceva decât respingerea puterii
statale: protejarea împotriva arest#rii arbitrare (cu amenin%area unei
pedepse în caz de nesupunere), protec%ia locuin%ei ?i a propriet#%ii,
libertatea presei ?i a asocierii, curtea cu juri. Toate acestea îngr#desc
interven%iile statului. Drepturile proclamate azi, dreptul la educa%ie
?i la munc#, dau statului, dimpotriv#, o putere mai mare de a inter-
veni, ba chiar, aceste drepturi stilizeaz# de fapt obliga%ia de a inter-

204
veni. În realitate – aceasta se vede în obligativitatea ?colariz#rii –
prin astfel de “drepturi ale omului” se distruge libertatea: ?colarul
devine obiectul îndoctrin#rii statale. Drepturile omului se comple-
teaz# prin m#surile separ#rii puterilor în stat. Spuneam mai sus ce
genial# a fost aceast# inven%ie la timpul s#u. Îns# separarea puterilor
în stat nu ajunge s# dezvolte în continuare libertatea. Simpla liberta-
te privat# ?i libertatea presei, care, în fond, este numai libertatea de a
critica, o vom aprecia, cu siguran%#, peste tot – mai ales dac# am
sim%it odat# absen%a acestor libert#%i. Îns# aceste libert#%i trebuie azi
completate cu libertatea social# productiv#.
Libertatea social# productiv# abandoneaz# probleme ce se pot
rezolva. Aceste probleme sunt foarte diferen%iate, unele pot fi rezol-
vate prin cercetare, altele prin ajutor social, prin consiliere, prin
educa%ie. Într-un domeniu sunt multe asemenea întreprinderi: acolo
unde se pune problema necesit#%ii economice, adic# acolo unde se
produce ceva ce poate fi vândut cu câ?tig. Acest fel de întreprindere
liber#, acolo unde aduce profit, se leag# de elemente ale tehnicii, are
nevoie în mare m#sur# de “sclavii energiei” apostrofa%i mai sus ?i îi
pune pe oamenii care lucreaz# chiar în formele actuale ale rela%iilor
de munc# în a?a fel încât î?i privesc numai rareori munca lor drept o
îndeplinire de bun# voie a unei sarcini sociale necesare. Observa%ie
secundar#: acest lucru s-ar putea schimba. Deosebit de important
este c# ?i acele sarcini care, prin natura lor, ar putea fi îndeplinite
numai benevol, de obicei nu se bazeaz# pe ini%iativ# liber# ?i autoor-
ganizare. Cercetarea, munca social#, ?colile ?i spitalele au ajuns azi
s# fie institu%ii ale statului. Programarea ?i institu%ionalizarea statal#
a ajutorului, educa%iei, cercet#rii, duce la pagube mari, fiindc# r#s-
punderea ?i ini%iativa sunt subminate, fiindc# mereu hot#r#sc oficia-
lit#%ile, care, în mod natural, ?tiu mai pu%in despre problema
respectiv# decât cei ce presteaz# lucrul, fiindc# se execut# proiecte
ce nu sunt necesare ?i pentru c# nu se abordeaz# probleme necesare.
Astfel, problema libert#%ii productive nu numai c# a r#mas nerezol-
vat# în trecutul apropiat, ba chiar situa%ia s-a înr#ut#%it.
Discutând probleme de acest fel, ne-am îndreptat spre o alt# te-
m#. Pentru epoca modern# este caracteristic c# se mediteaz# asupra
rela%iilor sociale (?i nu numai asupra unor deficien%e) ?i se fac schi%e

205
globale ale unor societ#%i mai bune. A?a ?i-a scris Morus “Utopia”,
Bacon “Nova Atlantis” iar Campanella, “Statul soarelui”. Mai târ-
ziu, utopiile – de pild# “Contractul social” al lui Rousseau – au de-
venit programe, iar în Revolu%ia francez# s-a întreprins încercarea de
a realiza un asemenea program. S-a e?uat. Aceasta a fost îns# punc-
tul de plecare în a gândi cum s-ar putea face revolu%iile ?i istoria.
Este un simptom foarte semnificativ. Reforma german# a mai fost
înc# un eveniment istoric natural, nimeni n-a vrut-o ?i n-a pl#nuit-o,
n-a condus-o în aceast# form#. Luther a pus piatra în mi?care – f#r#
s# ?tie ce face. Cu ceva mai mult# cono?tien%# au pornit revolu%iona-
rii englezi, în 1640, conflictul cu regele, îns# ei ac%ionau înc# în ide-
ea de a restabili vechiul drept al regatului ?i, la început, nimeni n-a
vrut ceea ce s-a întâmplat în 1649. F#r# voie s-a creat
“Commonwealthul”, ?i fiindc# nu s-a vrut, s-a ajuns la restaura%ia
pa?nic# din 1660 ?i numai prostia regilor a provocat Revolu%ia pa?-
nic# din 1688. Înaintea Revolu%iei franceze, situa%ia era de acum
alta. Se vorbea de revolu%ia ce va veni, existau ?i idei despre ceea ce
se voia, aceste idei erau la început clare: drepturile omului ?i separa-
rea puterilor, ambele au ?i fost proclamate, îns# revolu%ia nu s-a
oprit, ?i-a desf#?urat propria ei dinamic# ?i la sfâr?it ?i-a devorat
copiii. În secolul nostru s-a ajuns la a te pricepe întru ale revolu%iei
?i ale revolu%ion#rii: Lenin, Mao, Ho Si Min ?i al%ii au formulat nu
numai scopul, ci ?i strategia ei ?i a urm#toarei schimb#ri a societ#%ii.
Exemplul cel mai impresionant al unei strategii pentru revolu%iona-
rea unei societ#%i în secolul nostru l-a dat Mao. În mod firesc s-au
format ?i aplicat ?i contrastrategii corespunz#toare.
Toate acestea arat# c# omenirea a intrat într-o epoc# în care nu
numai c# se domin# natura, dar începe s# se planifice con?tient ?i s#
se “fac#” istoria. Problema care se pune acum este: în%eleg oamenii,
care planific# ?i fac istoria, ce este istoria, ?tiu ei ce este omul? Dac#
privim rezultatele revolu%iilor din secolul 20, se pare c#, cu toate c#
s-au ob%inut anumite rezultate economice ce nu pot fi contestate, cu
toate c# au existat victorii politice ale revolu%ionarilor, acest lucru e
foarte dubios, fiindc#, dac# lu#m în serios libertatea oamenilor, nu
se poate planifica ?i organiza în mod total nici istoria ?i nici societa-
tea.

206
 Nu se poate îns# nega faptul c#, teoretic, fa%# de greut#%ile inco-
mensurabile ?i de catastrofele iminente, gândul unei totale planifi-
c#ri a societ#%ii ?i istoriei ar putea s# par# ca o cale de ie?ire din
pericol. Nu se prea poate a?tepta ca problemele s# se rezolve de la
sine într-un sens omenesc. Urgent# este o împ#r%ire echitabil# a bu-
nurilor p#mântului, o manipulare grijulie a resurselor naturale, o
oprire a polu#rii mediului ambiant ?i a distrugerii. Se recunoa?te
faptul c# tehnica trebuie strunit#. Conflictele politice care s-au agra-
vat în ultimul deceniu trebuie rezolvate pe cale pa?nic# ?i nicidecum
prin arme. Cursa înarm#rilor, care cere energie, mân# de lucru ?i
materiale, trebuie stopat# curând. To%i oamenii ra%ionali v#d aceste
probleme, care amenin%# s# devin# catastrofe, îns# se face prea pu-
%in, nici m#car nu se reu?e?te s# se rezolve conflicte relativ mici,
cum ar fi problema Irlandei de Nord, care exist# de peste dou#zeci
de ani.
Dac# ne întreb#m cum s-ar putea aborda aceste probleme, se ve-
de c# nu exist# nici o instan%# care s# fie, practic sau m#car teoretic,
în stare s# duc# la cap#t rezolvarea sistematic# a problemelor mon-
diale. Nu exist# un creier mondial, care s# poat# cuprinde cu privi-
rea diferitele greut#%i, conflicte ?i primejdii ?i s# le rezolve, nu exist#
nici un guvern mondial, care s# aib# puterea necesar# de a o face.
Privit din exterior, nu exist# nici o posibilitate pentru o planificare
total#. Singurul lucru posibil azi este o în%elegere asupra unor %eluri
comune. Aceasta ar însemna s# se câ?tige o con?tien%# comun# pen-
tru atingerea %elurilor. Din aceast# con?tien%# comun# care, în %eluri-
le sale, recunoa?te condi%iile supravie%uirii oamenilor, s-ar putea ca
instan%ele, grup#rile ?i statele s# ac%ioneze ?i s# hot#rasc# anumite
legi care, de exemplu, sunt absolut necesare pentru p#strarea echili-
brului ecologic al p#mântului. În aceste condi%ii, procesul istoric n-
ar fi planificat, îns# ar fi con?tientizat.
Realizarea acestei con?tien%e este, practic, singura posibilitate ca-
re exist# pentru o f#urirea ra%ional# a istoriei. În formarea acestei
con?tien%e rezid# ?i sarcina pred#rii istoriei. Problema este de a înv#-
%a elevii s# vad# situa%ia unic# a actualit#%ii:
Pentru prima dat# în istorie exist# necesitatea ca omenirea s#-?i
f#ureasc# singur# propria istorie.

207
 Pentru prima oar# e vorba de istoria întregii omeniri ?i nu numai
de istoria particular# a unor na%iuni sau continente.
Pentru prima oar#, omul întâlne?te, în tehnic# ?i în mediul ambi-
ant, posibilitatea autoprimejduirii întregii umanit#%ii.
Toate acestea pretind ca tot mai mul%i oameni s# vad# aceast#
misiune ?i s-o trateze în diferitele ei cerin%e. La aceast# poate contri-
bui predarea istoriei.

208
 CUNOA TEREA OMULUI I EDUCA IA
Scrieri ale Institutului de Cercet#ri de la
Federa%ia colilor Waldorf Libere

Editura Freies Geistesleben

1 Învãþãtura lui Rudolf Steiner despre simþuri
ERICH GABERT ºi iportanþa ei pentru educaþie.
Die Strafe in der Seibsterziehung und in Ediþia a 4-a, 113 pagini
der Erziehung des Kindes
(Pedeapsa în autoeducaþie ºi în educarea 11
copilului) WALTER HOLTZAPFEL
Ediþie nouã, prelucratã, 122 pagini Krankheitsepochen der Kindheit
(Epocile de boalã ale copilãriei)
2 Ediþia a 4-a, prelucratã, 94 pagini
ERICH GABERT
Autorität und Freiheit in den Entwick- 12
lungsjahren - Das mütterliche und das FRITS H. JULIUS
väterliche Element in der Erziehung Stoffeswelt und Menschenbildung
(Autoritate ºi libertate în anii de dezvoltare - Teil 1: Chemie an einfachen Phänomen
Elementul matern ºi elementul patern în edu- dargestellt.
caþie) (Substanþele lumii ºi alcãtuirea omului
Ediþia a 2-a, 76 pagini Partea I-a: Chimia prezentatã ca simplu
fenomen)
3 Ediþia a 2-a, 86 pagini
GERBERT GROHMANN
Erste Tier- und Pflanzenkunde in der 16
Pädagogik Rudolf Steiners MARTIN TITTMANN
(Primele cunoºtinþe despre animale ºi plante Deutsche Sprachlehre der Volksschulzeit
în pedagogia lui Rudolf Steiner) (Limba germanã în clasele 1-8)
Ediþia a 2-a, 148 pagini Fundamentatã din cunoaºterea omului,
dupã indicaþiile lui Rudolf Steiner
7 Ediþia a 4-a, 175 pagini
ERNST BINDEL
Logarithmen für jedermann 14
(Logaritmii pentru oricine) Handarbeit und Kunstgewerbe
Introducere elementarã cu indicaþii în (Lucru manual ?i %es#turi artistice)
legitãþi superioare Indica%ii ale lui Rudolf Steiner pentru peda-
Ediþia a 2-a, 98 pagini gogi ?i arti?ti, adunate de Hedwig Hauch, cu
realiz#ri practice.
8 396 pagini, imagini alb-negru ?i 6 plan?e
WILLI AEPPLI color
Sinnesorganismus - Sinnesverlust -
Sinnespflege 17
(Organismul simþurilor - Pierderea simþurilor KARL KÖNIG
- Cultivarea simþurilor) Die ersten drei Jahre des Kindes

209
(Primii 3 ani de viaþã ai copilului) mai multe colorate
Dobândirea mersului vertical / învãþarea
limbii materne / trezirea gândirii) 27
Edi%ia a 8-a, 110 pagini ERIKA DÜHNFORT ºi
ERNST MICHAEL KRANICH
20 Der Anfangsunterricht im Schreiben und
FRlTS H. JULIUS Lesen
Grundlagen einer phänomenologischen (Începutul învãþãrii scrisului ºi cititului)
Chemie În importanþa sa asupra învãþãrii ºi dez-
Teil II: Zum Chemieunterricht der Oberstufe. voltãrii copilului.
(Bazele unei chimii fenomenologice Ediþia a 3-a, 83 pagini
Partea a II-a: Pentru predarea chimiei în liceu)
Ediþia a 2-a, 317 pagini 28
Erhard Fucke
21 Die Bedeutung der Phantasie für
HILDEGARD GERBERT Emanzipation und Autonomie des
Menschenbildung aus Kunstverständnis Menschen
(Formarea omului din înþelegerea artisticã (Importan%a fanteziei pentru emanciparea ?i
Istoria artei ºi estetica la liceu în ºcoala Wal- autonomia omului)
dorf) Povestiri cu sens ca exemplu pentru cultiva-
Ediþia a 2-a, 162 pagini rea fanteziei în primii ani de ?coal#
Edi%ia a 2-a, 116 pagini
22
HEINZ MÜLLER 29
Von der heilenden Kraft des Wortes M. Jünemann / F. Weitmann
und der Rhythmen Der künstleriche Unterricht in der
(Despre forþa însãnãtoºitoare a cuvântului ºi a Waldorfschule - Malen und zeichen
ritmurilor) (Înv#%#mântul artistic în ?coala Waldorf -
Maximele-certificate în arta educaþiei a lui pictura ?i desenul)
Rudolf Steiner Edi%ia a 3-a, 246 pagini cu reproduceri în
Ediþia a 3-a, 117 pagini culori

23 31 Frits H. Julius
FRITS H. JULIUS Entwurf einer Optik
Das Tier zwischen Mensch und Kosmos (Schi%# a unei optici)
(Animalul între om ºi cosmos) Pentru fenomenologia luminii
Cãi noi pentru caracterizarea animalelor. 246 pagini cu numeroase reproduceri
Ediþia a 2-a, 324 pagini
33
25 E. M. Kranich
Erziehung zur Freiheit Die Formsprache der Pflanze (Limbajul
(Educaþia pentru libertate) formelor plantelor)
Pedagogia lui Rudolf Steiner. Tr#s#turi fundamentale ale unei botanici
Imagini ºi relatãri din miºcarea internaþionalã cosmologice
Waldorf. Edi%ia a 2-a, 203 pagini
Text: Franz Carlgren, redactor: Arne Kling-
borg. 34
Ediþia a 5-a, 208 pagini, cu 250 imagini, cele Michaele Strauss

210
Von der Zeihensprache des kleinen Kindes
(Despre limbajul desenelor copilului mic) 41
Indicii ale devenirii-om Martin Tittmann
Edi%ia a 4-a, 92 pagini, numeroase reproduceri “Zarter Keim die Scholle bricht...”
(“L#starul delicat rupe coaja…”)
35 Certificate de sfâr?it de an pentru clasele 1-8
Peter Prömm 137 pagini
Bewegungsbild und menschliche Gestalt
(Imaginea mi?c#rii ?i forma uman#) 42
Despre esen%a exerci%iilor trupe?ti Fritz Graf von Bothmer
Edi%ia a 2-a, 158 pagini, cartonat Gymnastische Erziehung
(Educa%ia gimnastic#)
36 Edi%ia a 3-a, 137 pagini
Martin Tittmann
Lautwesenskunde – Erzhiung und Sprache 43
(Cunoa?terea esen%ei sunetelor - Educa%ie ?i C. Lindenberg
limb#) Geschichte lehren
158 pagini (Predarea istoriei)
Sugestii tematice pentru planul de
37 înv#%#mânt
Walter Johannes Stein Edi%ia a 2-a, 175 pagini
Erzhiungsaufgaben und
Menschheitsgeschichte 44
(Sarcinile educa%iei ?i istoria omenirii) Julius Hebing
94 pagini Welt, Farbe und Mensch
(Lumea, culoarea ?i omul)
38 Erika Dünfort Studii ?i exerci%ii privind teoria culorilor ?i
Der Sprachbau als Kunstwerk introducere în pictur#
(Formarea limbajului ca oper# de art#) 273 pagini cu multe reproduceri alb-negru ?i
Gramatica în cadrul pedagogiei Waldorf color împreun# cu 60 de tabele cuprinse într-
Edi%ia a 2-a, 340 pagini, legat# o map#

39 45
S. Leber / W Schad / A. Suchantke Projektive Geometrie
Die Geschlechtlichkeit des Menschen (Geometrie proiectiv#)
(Organizarea masculin# ?i cea feminin# a Elaborat# desenând din contemplartea spa%iu-
omului) lui
Puncte de vedere privitoare la tratarea peda- 221 pagini
gogic# a acestei organiz#ri
Edi%ia a 2-a, 247 pagini 47
Formenzeichnen
40 (Desenul formelor)
Rex Raab / A. Klingborg Dezvoltarea sim%ului pentru form# în educa-
Die Waldorfschule baut %ie
( coala Waldorf construie?te) Edi%ia a 2-a, 200 pagini cu 380 de reprodu-
Arhitectura ?colilor Waldorf din 1920 pân# în ceri
1980
288 pagini cu multe reproduceri 48

211
Bengt Ulin Waldorf)
Der Lösung auf der Spur Editor: Michael Martin, cu contribu%ia a 15
(În c#utarea solu%iei) autori
elurile ?i metodele pred#rii 336 pagini cu desene ?i fotografii
matematicii.
Experien%e din pedagogia Waldorf 55
328 pagini cu 233 reproduceri Erhard Fucke
Grundlinien einer Pädagogik des
49 Jugendalters
Ernst Schuberth (Linii fundamentale ale unei pedagogii pen-
Erziehung in einer Computer gesellschaft tru vârsta adolescen%ei)
(Educa%ia într-o societate computerizat#) Referiri la conceperea planului de înv#%#mânt
Tehnica informa%iei ?i inteligen%a în devenire pentru clasele 6-10 la ?colile Waldorf
a omului 216 pagini
328 pagini
57
50 Heinrich Schirmer
Hermann von Baravalle Bildekräfte der Dichtung
Physik (For%ele pl#smuitoare ale poeziei)
(Fizica) Referitoar la predarea literaturii în liceu
tratat# ca fenomenologie pur# 216 pagini
1: mecanic#, c#ldur# ?i r#ceal#
365 pagini 58
Erika Dühnfort
52 Rechtschreibung
Arnold Bernhard (Scrierea corect#)
Algebra Ce valoare pedagogic# poate ea s# aib#?
(Algebra) Pedagogia Waldorf în tratarea metodic# a
pentru clasa a 7-a ?i a 8-a la ?coala Waldorf pred#rii scrisului ?i cititului
Indica%ii am#nun%ite cu exerci%ii ?i orient#ri 64 pagini
spre treapta liceal# pentru profesori, elevi ?i
p#rin%i. 59
176 pagini Johannes Kiersch
Fremdsprachen in der Waldorfschule
54 (Limbile str#ine în ?coala Waldorf)
Der künstlerisch-handwerkliche Unterricht Conceptul lui Rudolf Steiner privind preda-
in der Waldorfschule rea unitar# a limbilor str#ine
(Înv#%#mântul me?te?ug#resc-artistic în ?coala 140 pagini

Editura Triade
CP 15, OP 5
3400 Cluj-Napoca

212