Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Termenul de burnout este introdus in psihologie de catre J.H. Freudenberger (1974) din nevoia
de a sesiza uzura si epuizarea fizica si psihica datorate solicitarii excesive a energiei, fortelor sau
resurselor individuale, care determina o scadere a intregului potential de actiune. Provenienta notiunii
este de origine tehnica, fiind preluata din industria aerospatiala unde desemneaza epuizarea prea rapida
a carburantului unei rachete avand drept urmari supraincarcarea si distrugerea ei. Ulterior, Christine
Maslach si Susan E. Jackson (1981) ofera un model al burnoutului bazat pe triada epuizare emotionala,
depersonalizare si reducerea realizarilor profesionale si accentueaza natura psihologica a sindromului
mai degraba decat importanta mediului fizic.
C. Maslach (cf. G. Cociovia si colab., 1997) defineste sindromul de epuizare prin trei elemente majore:
1. extenuare emozionala; 2. depersonalizare; 3. reducerea realizarilor personale.
3. Reducerea realizărilor personale – se poate manifesta fie prin tendinţa de autoapreciere negativă a
capacităţilor, realizărilor, succesului profesional, fie prin limitarea propriilor posibilităţi, obligaţii faţă
de ceilalţi. În consecinţă, individul se percepe incompetent profesional şi incapabil de a-şi atinge
scopurile propuse.
Chestionarul contine 25 itemi si cuprinde urmatoarele intrebari:
Itemii subliniati se coteaza invers (1=5 puncte, 2=4 puncte, 3=3 puncte, 4=2puncte, 5=1 punct).
Se calculeaza suma punctelor pentru fiecare dimensiune, obtinandu-se cate un scor, care se raporteaza
la valorile de mai jos.
Nivelele epuizarii profesionale pe dimensiuni: