UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT “ION CREANGĂ”

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

CONSILIEREA VOCAȚIONALĂ/
ORIENTAREA ȘCOLARĂ ȘI PROFESIONALĂ
(Note de curs - Sinteze)
Dr., MARIA POPESCU
Se adresează studenților Universității Pedagogice de Stat ”Ion Creangă” şi vizează însușirea principalelor
concepte, teorii, repere istorice şi deschideri în domeniul vast al psihologiei, ca știință ce are scopul de a
spori calitatea vieții, de a valorifica potențialului intelectual, psihologic, moral și spiritual al fiecărui om prin
orientarea școlară și profesională inclusiv prin consilierea vocațională.
Cursul Consilierea vocațională / Orientarea școlară și profesională stă la baza înțelegerii, procesării
și asimilării informației și a cunoștințelor psihologice privind identitatea vocațională, orientarea școlară și
profesională în mediul școlar și nu numai. El contribuie la formarea competențelor de elaborare și
administrare a programelor de consiliere vocațională orientate spre autocunoașterea intereselor personale,
factorului motivațional și psiho-emoțional ce contribuie la dezvoltarea integră psihică, intelectuală,
personală, emoțională a copiilor și tinerilor, dereglarea cărora împiedică realizarea oportună a posibilităților
de vârstă și individuale a copiilor și conduce către necesitatea remedierii lor.
Aici sunt sintetizate notele de curs şi principalele idei incluse în bibliografia indicată prin programa
analitică a disciplinei „Consilierea vocațională / Orientarea școlară și profesională”. Este util în pregătirea
și susținerea examenului la disciplina respectivă.
Nu înlocuieşte studiul individual al bibliografiei şi efortul personal de procesare, interpretare,
înţelegere şi sistematizare a vastului material bibliografic aferent Consilierii vocaționale / Orientării școlare
și profesionale !

BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
1. BOLBOCEANU, A. Cunoaşterea elevului: consiliere şi orientare. Ghid metodologic pentru formarea
cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar. Chişinău: Î. E. P. Ştiinţa, 2007.
2. COCORADĂ, E. Consiliere psihopedagogică. Curs Universitatea „Transilvania”. Braşov, 2003.
3. LEMENI, G., NEGRU, A. Planificarea carierei. În Miclea, M. (eds). Consiliere şi orientare – ghid de
educaţie pentru carieră (p. 143-193). Cluj-Napoca: ASCR, 2004.
4. SILVAŞ, A. Consiliere şi orientare. Curs pentru uzul studenţilor. Universitatea „Petru Maior”.
Departamentul de pregătire a personalului didactic, 2008.
5.TOMȘA, Gh. Consilierea și orientarea în școală. CREDIS, București, 2003.
6. http://www.vocationalcentral.ro/orientare_vocationala.php
7. https://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/CONSILIERE-VOCATIONALA-FORMA-D347.php
8.
http://www.prodidactica.md/revista/Rev_30.pdf
9. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/268-270_4.pdf
10. https://www.coursehero.com/file/64710961/Orientarea-Scolara-Si-Profesionaladocx/
11. http://testcariera.ro/test-de-cariera-free.php#
12.
1
https://olnafu.ru/carier%C4%83/259219-clasificarea-profesiilor-prin-diferite-criterii.html
13. https://www.motivatie.md/index.php?pag=news&id=1042&rid=664&l=ro
TEMA 1: ASPECTE GENERALE PRIVIND CONSILIEREA ŞI ORIENTAREA PROFESIONALĂ

Ce este consilierea și orientarea școlară / profesională ?

Cine sunt eu și ce pot face eu? În ce meserie/domeniu de activitate mă pot specializa? Ce meserie e mai
potrivită pentru mine? Am calitățile necesare pentru a lucra în domeniul care îmi place? Ce trebuie să fac
pentru a ajunge unde îmi doresc? Sunt întrebări pe care ni le-am pus cu toții în diferite momente ale vieții.

Consilierea și orientarea școlară / profesională se ocupă cu îndrumarea, dirijarea unui adolescent sau adult
spre meseria sau profesia care se potrivește cel mai bine cu capacitățile, aspirațiile și personalitatea sa,
ținând cont de posibilitățile de angajare oferite de piața muncii și de situația sa familiară, socială, economică,
etc.
Autocunoașterea este primul pas în alegerea unei profesii și cariere potrivite cu interesele,
aptitudinile, valorile, trăsăturile de personalitate, stilul de viață dorit. De multe ori ne simțim tentați să ne
alegem o ocupație care nu ne place sau nu ni se potrivește, doar pentru că este acceptată din punct de vedere
social ca fiind de succes. Cunoscând cât mai multe despre noi putem determina ce oportunități se potrivesc
cel mai bine cu nevoile noastre.
Fericirea și sensul personal depind într-o proporție considerabilă de satisfacția la locul de muncă. O
persoană petrece în medie 30 de ani din viață muncind. Auzim adesea că unii oameni au fost norocoși și și-
au descoperit domeniul ideal de dezvoltare a carierei încă din timpul studiilor, alții mai târziu în viață, iar
alții au petrecut toată viața făcând ceva ce nu le-a plăcut. Însă alegerea unei cariere nu trebuie să țină în
niciun fel de noroc, ci să fie un proces conștient, însoțit de o analiză personală atentă, individuală sau cu
ajutorul unui consilier specializat.
Piața muncii s-a diversificat foarte mult. Codul Ocupațiilor actual conține peste 5000 de ocupații
între care un adolescent are de ales. Acesta este pus în fața unei decizii de viață majore, cu o multitudine de
variabile personale și exterioare de luat în calcul. Totuși, informațiile pe care le deține sunt limitate, uneori
imaginea fiind formată strict prin intermediul mass-media și axată pe aspecte extrem de vizibile, însă departe
de realitatea de zi cu zi a ocupației respective. În acest context, identificarea vocațională ca “ocupația ideală”
este extrem de înșelătoare. Este posibil ca atât sistemul de referință să fie eronat, cât și evaluarea subiectivă a
trăsăturilor deținute pentru a sprijini respectivul traseu în carieră. Un efect din ce în ce mai evident este că
tot mai mulți absolvenți de facultate ajung să profeseze în domenii diferite de formarea lor.
Pentru ce poate fi de ajutor consilierea și orientarea școlară / profesională
– Orientarea curriculară (îndrumarea elevilor către cursurile opționale în funcție de aptitudini, aspirații,
interese);
- Consilierea elevilor (absolvenți) – alegerea școlii/facultății potrivite;
2
– Pregătirea absolvenților pentru ocuparea unui loc de munca (întocmirea unui CV, a portofoliului
personal, redactarea unei scrisori de intenție, pregătirea pentru interviul de angajare);
– Consilierea adulților pentru schimbarea carierei profesionale (schimbarea profesiei sau a ocupației);
– Consilierea adulților privind oportunități de calificare/recalificare, completarea studiilor, strategii de
căutare a unui loc de muncă;

Forme de desfășurare a ședințelor de consilierea și orientarea școlară / profesională

 Consiliere individuală
 Consiliere de grup

Pentru cine:
– Elevi care se află în fața unui nou ciclu de învățământ (clasa a 4-a, clasa a 8-a, clasa a 12-a);
– Elevi/studenți care doresc să schimbe profilul/specializarea pentru care au optat;
– Adulți care doresc o schimbare în cariera profesională;
– Adolescenți și adulți care doresc să se angajeze etc.

Instrumente de lucru
– Chestionare de interese profesionale, chestionare de valori vocaționale;
– Teste de personalitate;
– Teste de aptitudini cognitive (QI, memorie, atenție, capacitate de învățare, etc.).

Etapele/factorii orientării vocaționale

1. Autocunoașterea. Este esențial să conștientizăm despre noi următoarele:
 interesele personale
 trăsăturile de personalitate
 nivelul de inteligență
 valorile personale
 nivelul de studii pentru care avem disponibilitate
 cunoștințele și abilitățile personale
2. Cunoașterea cerințelor educaționale presupuse de ocupațiile dorite și a disponibilității lor în sistemul
de învățământ, precum și a cunoștințelor și abilităților necesare.
3. Cunoașterea disponibilității pe piața muncii a ocupațiilor dorite și a posibilităților de evoluție.
4. O informare cât mai amănunțită cu privire la ceea ce presupun respectivele ocupații – prin discuții cu
persoane din domeniu, documentare pe internet, stagii de practică etc.

În România Reforma învățământului are ca rezultat şi reevaluarea importanţei activităţii de

consiliere psihopedagogică şi de orientare şcolară şi profesională a copiilor. Acest fapt se reflectă în
introducerea în Curriculum-ul Naţional pentru învăţământul preuniversitar a unei noi arii curriculare
intitulate
Consiliere şi Orientare.
Pentru şcolile profesionale şi postsecundare au fost introduse modulele: Orientare şi Consiliere
Vocaţională (anii II şi III - şcoala profesională) şi Informare şi Orientare Vocaţională (anii I şi II - şcoala

3
postliceală). Modulele sunt menite să le ofere elevilor informaţiile de bază necesare pentru creşterea şanselor
de integrare şcolară şi socio-profesională reuşită.
Consilierea şi Orientarea nu trebuie să fie o activitate ocazională, printre cele care au în vedere
informarea periodică a copiilor cu privire la siguranţa circulaţiei, SIDA, droguri, educaţia sexuală, violenţa
etc. “Infuzia” de informaţii din sfera orientării şcolare şi profesionale în tot curriculum-ul sau în scopul
interiorizării metodelor şi tehnicilor muncii intelectuale, a tehnicilor de a găsi un loc de muncă, a rezolvării
problemelor psiho-afective, de comunicare ale elevilor etc. se dovedeşte una din experienţele bune în acest
domeniu. Stilul personal, informaţiile şi experienţa particulară a fiecărui cadru didactic în acest plan
îmbogăţesc imaginea copiilor asupra profesiilor, le deschid alternative şi orizonturi mai largi de integrare
socio-profesională ulterioară. Acest lucru nu exclude preocuparea sistematică pentru o orientare ştiinţifică,
consecventă şi profesionistă. De fapt, domeniul orientării şcolare şi profesionale este atât de larg încât toţi
profesorii pot aduce ceva nou fără a se repeta, dar nici atât de comun încât să nu facă obiectul unei
preocupări şi specializări de sine stătătoare. În plus, anumite faţete ale muncii nu pot fi transmise în cadrul
unor ore obişnuite de curs; acestea presupun contacte directe şi experienţe nemijlocite cu oameni, materiale
şi activităţi fizice şi intelectuale din lumea muncii.
Pe viitor, în măsura în care activitatea de orientare şcolară şi profesională capătă un statut mai ferm,
o consistenţă sporită a activităţilor sale şi o eficienţă externă incontestabilă, vor trebui introduse module de
formare iniţială a persoanelor care lucrează în această arie, cât şi în cadrul stagiilor de perfecţionare a
personalului didactic, desfăşurate în cadrul Universităţilor de profil, instituții ale Corpului Didactic sau prin
cursuri pentru toţi profesorii susţinute de echipe itinerante şi care merg direct în şcoli.
În cele ce urmează, prezentăm, pentru început, prevederile referitoare la aria curriculară Consiliere şi
Orientare din Curriculum-ul Naţional de nivel preuniversitar:
“Aria curriculară Consiliere şi Orientare reprezintă un domeniu nou în planul de învăţământ. În
cadrul acestei arii vor continua să existe, pe de-o parte, întâlnirile profesorului diriginte cu clasa. Tematica
acestora este stabilită de către diriginte, în acord cu programa orientativă a Ministerului Educației şi cu
situaţiile concrete din practica şcolară. Aceste întâlniri pot avea loc cu întregul efectiv de elevi al clasei sau
doar cu o parte dintre aceştia.
Pe de altă parte, aria curriculară Consiliere şi Orientare reprezintă cadrul organizat de întâlnire între
elevi şi profesorii-consilieri, desemnaţi de Consiliul de administraţie al şcolii. Conţinutul ariei curriculare
poate fi următorul:
a) consiliere în probleme legate de tehnici de învăţare eficientă;
b) consiliere şi orientare şcolară;
c) consiliere în situaţii de rămânere în urmă la învăţătură a unor elevi;
d) consiliere şi orientare şcolară pentru elevii performanţi;
e) consiliere în chestiuni legate de viaţa personală;
4
 f) consiliere de specialitate, relative la predarea/învăţarea disciplinelor şcolare.
Decizia privind conţinutul orelor de Consiliere şi Orientare aparţine Consiliului de administraţie al
şcolii. În învăţământul primar, orele opţionale de Consiliere şi Orientare sunt susţinute de învăţători, care pot
lucra în echipă cu psihologi, pedagogi sau alţi profesori - consilieri ai şcolii. În învăţământul gimnazial, în
şcolile în care funcţionează psiho-pedagogi şcolari, orele de Consiliere şi Orientare vor fi susţinute cu
precădere de către aceştia, fie individual, fie în echipă cu alţi profesori desemnaţi de către Consiliul de
administraţie al şcolii.
Această arie curriculară pune accent pe următoarele aspecte:
• facilitarea participării la viaţa socială a clasei, şcolii şi comunităţii locale;
• dezvoltarea unor strategii personale de evitare a eşecului şcolar;
• familiarizarea cu fişele de post ale unor familii ocupaţionale;
• formarea atitudinilor de acceptare a schimbărilor din mediul social, economic, cultural şi politic în
care absolventul îşi va desfăşura activitatea;
• participarea motivată la iniţierea şi la derularea propriului traseu de învăţare”.

TEMA 2: LOCUL ȘI ROLUL CONSILIERII ȘI ORIENTARII SCOLARE / PROFESIONALE ÎN

FORMAREA-DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ELEVULUI
Consilierea și orientarea școlară / profesionala ocupă un loc important în societatea contemporana bazata pe
economia liberă, de piață, fiind o problema si o acțiune pedagogică complexa, acceptată de forurile
internaționale, care au preocupări legate de educația tinerelor generații, de asigurarea forței de muncă și a
specialiștilor.

In acest context, există forumul Asociația Internațională de Orientare Școlară și Profesională, cu

sediul la Geneva. În Romania, consilierii orientării școlare si profesionale i se acorda atenție la nivelul
școlilor și altor instituții educative prin organizarea unor cabinete și laboratoare de consiliere, orientare
școlară și profesionala. Desigur, consilierea, orientarea școlară și profesionala are nevoie de eforturi
susținute pentru integrarea ei în activitatea de ansamblu a școlii, în preocupările factorilor educativi și de
decizie din învățământ, ca și a beneficiarilor învățământului. Un loc important și-l găsește orientarea școlară
și profesionala în activitatea mass-media: radio, televiziune, presa etc., în activitatea familiei și a
organizațiilor de copii și tineret etc. Pentru fundamentarea științifică a orientării școlare si profesionale,
pentru stabilirea locului, conținutului si strategiilor ei de realizare, un rol important îl au Institutul de Științe
ale Educației din Chișinău, UPS ”Ion Creangă”, Catedrele de științe ale educației, pedagogie, psihologie,
laboratoarele de orientare școlară si profesionala, psihologii școlari ș.a.
Consilierea și orientarea școlară / profesională, realizata în condiții optime, reprezintă una din
acțiunile importante ale dezvoltării complexe, armonioase și integrale a personalității, ale formarii unei

5
calificări profesionale elevate, competente și eficiente. În baza unei convergențe reale realizate de orientarea
școlară și profesionala dintre ce poate și ce dorește elevul, și certitudinea ce i-o oferă societatea privind
viitorul său profesional și cetățenesc, el este stimulat spiritual și afectiv să muncească mai bine, să obțină
rezultate școlare și profesionale superioare. De aceea, alegerea școlii și profesiei de către fiecare elev trebuie
să se bazeze pe o elevata și adecvata consiliere, orientare școlară și profesională, să însemne un moment
vital în dezvoltarea personalității și profesionalității fiecărui tânăr.
Consilierea și orientarea școlară / profesională trebuie să contribuie la formarea unui om cu o cultură
generală bogată și cu o profesiune însușită temeinic, profesiune pe care s-o iubească și s-o exercite cu
randament ridicat și în spirit creativ, evitând situațiile de alienare (înstrăinare) școlară și profesionala și de
eșec al pregătirii școlare și profesionale. Consilierea şi orientarea şcolară şi profesională este o activitate
recentă, aceasta fiind recomandată de cerinţele societăţii actuale. Studiile de specialitate definesc consilierea
ca o arie de servicii oferite unui client (individ sau grup) ce constau în observare, informare, orientare,
sfătuire pentru a-l ajuta să-şi rezolve problemele sau să-şi planifice viitorul.
O definiţie a consilierii psihopedagogice, ne îndreptăţeşte să afirmăm că activitatea de consiliere şi
orientare este un serviciu, în cadrul căruia profesorul oferă asistenţă şi suport emoţional elevului / grupului
de elevi în scopul dezvoltării personale şi a prevenirii situaţiilor-problemă şi a crizelor. Definiţiei respective
i se mai adaugă o caracteristică şi, anume, că această activitate nu se desfăşoară doar în cazul situaţiilor
critice, aşa numitele situaţii de criză, ci dimpotrivă, ea poate fi recomandată şi în cazul unor situaţii /
împrejurări pozitive sau în cazul consilierii unor elevi de excelenţă, precum şi în cazul sprijinirii / orientării
adolescenţilor spre viitoarea carieră.
Prin urmare, de suport în consiliere ar trebui să beneficieze şi elevii supradotaţi, ca să nu apară riscul
înstrăinării sau al frustrării, atunci când aceştia se confruntă cu nevoia de adaptare la o lume şi la un mediu
care nu se ridică la nivelul aşteptărilor lor. Elevul trebuie consiliat şi orientat continuu spre situaţii care să
simuleze integrarea lui în colectivul clasei şi în societate, pentru ca să poată fi competitiv în orice condiţii.
La nivelul învățământului general, formarea personalităţii elevului poate fi mai bine conturată, în
baza unui curriculum de consiliere şi orientare, astfel fiind mai bine precizate aspiraţiile sale ca efect al unei
mai bune cunoașteri de sine. Dezvoltarea şi maturizarea personală sunt mai bine conturate, precum şi
definirea unor interese de cunoaştere şi de carieră se exprimă printr-o participare mai susţinută a elevilor de
liceu la activitățile extracurriculare, dar şi printr-o alegere corectă a şcolii. Astfel elevii îşi lărgesc orizontul
de cunoştinţe dobândit prin intermediul disciplinelor care alcătuiesc trunchiul comun pentru fiecare profil şi
specializare în parte.
Dirigintele evaluează cantitatea şi calitatea aplicării cunoştinţelor, stilul de lucru al elevului, pasiunea
pe care o are pentru studiu şi consecvenţa cu care se pregăteşte. În clasele primare, gimnaziale, dirigintele
porneşte de la evaluări iniţiale, după care conduce elevul spre adoptarea unei tehnici de pregătire spre succes
şi satisfacţie personală. Unii elevi au putere de adaptare la cerinţele şcolii şi dorinţă de afirmare încât vor
6
impresiona dirigintele cu răspunsuri oferite, dorind note maxime. Alţi elevi, din contra, manifestă un interes
scăzut pentru activitatea de învăţare şi nepăsare faţă de notă, creându-i dirigintelui probleme dificil de
rezolvat.

Aceste situaţii pot fi soluţionate prin activităţi de consiliere individuală, care îl vor conduce pe
diriginte la descoperirea cauzelor lipsei de motivaţie pentru şcoală, pentru o anumită disciplină sau pentru un
anumit profesor. Dacă avem în vedere obiectivele orientării carierei, în general, dar şi pe cele specifice
învățământului general, propunem elaborarea diverselor exemple de programe şcolare care cuprind
competenţele generale şi specifice, precum şi activităţile ce contribuie la formarea şi dezvoltarea lor pentru
ciclurile curriculare liceale şi chiar pentru fiecare an şcolar. Aceste programe, în general, cuprind:
competenţe generale, competenţe specifice, conținuturi sugestive, strategii didactice, care ar conduce spre
atingerea celor propuse. Iată câteva competenţe generale:
 Dezvoltarea conştiinţei de sine şi a atitudinilor pozitive faţă de sine şi de ceilalţi;
 Dezvoltarea deprinderilor de relaţionare pozitivă în vederea creşterii nivelului de responsabilitate
socială;
 Dezvoltarea strategiilor de management al învăţării şi al timpului;
 Dezvoltarea strategiilor de planificare şi orientare în carieră.
Competențele specifice ale consilierii şi orientării şcolare şi profesionale desfăşurată la nivelul
învăţământului general derivă din competenţele generale. Competenţe specifice:
 Dezvoltarea capacităţii elevilor de a efectua alegerea studiilor academice şi, implicit, a carierei în
raport cu propriile lor competenţe şi aspiraţii;
 Stimularea elevilor capabili de performanţe superioare să aleagă domenii profesionale adecvate
aptitudinilor speciale de care dispun;
 Sprijinirea elevilor în delimitarea şi concretizarea propriilor interese pentru a putea efectua alegeri
profesionale realiste şi satisfăcătoare;
 Informarea detaliată şi completă a elevilor asupra profesiilor individuale şi a ariilor profesionale spre
care se pot îndrepta, precum şi asupra realităţilor sociale, economice şi culturale;
 Sprijinirea elevilor pentru descoperirea şi construirea propriei identităţi vocaționale printr-o
cunoaştere proiectivă a rolului pe care ei îl au de îndeplinit în societate;
 Sprijinirea procesului global de maturizare profesională a elevilor, ţinându-se cont de consistenţa
alegerilor profesionale, de competenţele necesare şi de motivaţiile lor;
 Asigurarea unei informaţii ample asupra lumii profesiilor şi sprijinirea elevilor în planificarea
studiului individual în raport cu viitorul lor proiect profesional.

7
 Atingerea acestor competenţe ale învăţământului general şi implicit ale celor la nivel de sistem de
educaţie se realizează, în mare parte, în şcoală care dispune de toate resursele pentru a realiza o orientare
corectă şi eficientă a adolescentului în carieră. Această orientare se fundamentează prin toate disciplinele de
studiu, iar statut privilegiat îl are aria curriculară Consiliere şi Orientare prin disciplina de studiu Orientare şi
Consiliere în carieră. Ca toate celelalte discipline şi aceasta dispune de competenţe specifice pe care trebuie
să le demonstreze elevul, de conţinuturi adecvate competenţelor, precum şi de tehnologie didactică
conformă conţinuturilor şi competenţelor propuse.
Conținuturile recomandabile în baza competențelor specifice ar putea fi următoarele:
 Adolescenţa (timpurie, propriu-zisă, caracteristici fizice, sociale, psihice);
 Cunoaşterea de sine (imaginea de sine, stima de sine);
 Comunicarea (tipologie, metode de comunicare, reţele de comunicare, tipologia întrebărilor în
comunicare, blocaje în comunicare, tehnici de comunicare eficientă);
 Grupul (noţiunea de grup, etapele de formare în grup, reguli de funcţionare a grupului, liderul,
tipologia membrilor grupului, presiunea şi tipologia ei în cadrul grupului);
 Decizia (factorii care influenţează luarea unei decizii, etapele luării unei decizii, stabilirea scopurilor
ce stau la baza luării unei decizii corecte, deciziile cu rol de diagnoză şi prognoză);
 Comportamentul (asertiv, pasiv, agresiv);
 Managementul conflictului (conflictul, cauze, tipologie, etape în gestionarea conflictului, metode de
rezolvare a conflictului);
 Managementul stresului (stresul, factori care conduc la stres, situaţii stresante, metode de minimizare
a stresului);
 Oportunităţi (educaţionale, de carieră, promovare personală);
 Riscuri (decizii incorecte, necunoaşterea realităţilor în plan personal, economic, social).

Activităţile de orientare, ce se vor realiza în vederea luării de către elevi a unor decizii cât mai
corecte şi cît mai realiste în legătură cu viitorul lor. Un aspect ar fi profilul liceului, potenţialul elevilor
precum şi dorinţele acestora, dar toate acestea vor ţine cont de realităţile din planul socio-economic. Pe
lângă aceste acţiuni cu caracter permanent, şcoala este cea care poate şi trebuie să insiste şi pe realizarea
unor activităţi cu caracter ocazional, dar, care de foarte multe ori, au eficienţă ca şi cele organizate în mod
constant. Avantajul activităţilor extraşcolare este de a-l aduce pe elev în contact direct cu oamenii din
domeniile spre care aspiră, cu specialiştii în domeniul orientării în carieră, precum şi în consiliere pe acest
domeniu. După astfel de acţiuni se poate realiza cu uşurinţă monitorizarea adolescenţilor care au fost incluși
în astfel de programe. Această monitorizare are rolul de a evalua, de fapt, toată consistenţa activităţilor de
orientare în carieră, deoarece aceasta se va concretiza în opţiunea de carieră efectuată de către elevi. Pentru

8
marea majoritate acum este momentul decisiv al alegerii traseului educaţional şi, implicit, profesional care le
va marca toată viaţa.
În concluzie, activitatea de consiliere şi orientare şcolară şi profesională ar putea fi realizată în şcoală
în baza unui curriculum, principalii factori implicaţi în această activitate, la nivelul şcolii, ar fi: profesorul
diriginte, profesorii de toate disciplinele, directorul şcolii, medicul şcolar şi, mai cu seamă, consilierul /
psihologul / psihopedagogul şcolar, care are atribuţii precise în direcţia orientării carierei elevilor.
Curriculumul de consiliere şi orientare şcolară şi profesională ar cuprinde următoarele componente:
competenţele generale, competenţele specifice, conţinuturile recomandate şi strategiile didactice, toate
acestea fiind realizate prin acţiuni speciale de orientare în cadrul procesului educaţional.
Introducerea disciplinei de studiu Orientare şi Consiliere în carieră în cadrul ariei curriculare i-ar conferi un
statut privilegiat şi ar contribui la realizarea unei orientări corecte şi eficiente a adolescentului în carieră.

TEMA 3: FACTORII CONSILIERII ȘI ORIENTARII SCOLARE / PROFESIONALE

In fundamentarea și realizarea consilierii și orientării școlare / profesionale poate concura un sistem de

factori în interacțiune, printre care: cercetarea, școala și profesorii, familia, organizațiile de tineret,
beneficiarii învățământului și mass-media; aceștia pot realiza importante acțiuni de consiliere pentru
orientarea școlară și profesională, adecvate și eficiente.

Cercetarea psihopedagogică

Pentru asigurarea unei fundamentări științifice este necesar ca orientarea școlară și profesională să fie
rezultatul unor investigații (cercetări) științifice, realizate de instituțiile specializate - Institutul de Științe ale
Educației, si de catedrele din învățământul preuniversitar și învățământului superior, îndeosebi a celor cu
preocupări psihopedagogice. Abordarea competenta și eficientă a orientării școlare și profesionale necesită
eforturi multidisciplinare, conjugate între diferite categorii de specialiști, printre care menționăm: psihologii
și pedagogii, în primul rând, dar si sociologii, medicii, ergonomiștii, economiștii si alte categorii de
specialiști, inclusiv managerii și beneficiarii învățământului de toate gradele și profil.

Școala și profesorii

Școala și profesorii sunt printre cei mai importanți factori de realizare a orientării școlare si profesionale,
care-i dau și un caracter pragmatic. Elevul petrece cea mai mare parte din timpul evoluției sale intelectuale,
morale și profesionale în cadrul școlii, în interacțiune cu profesorii și cu semenii. De aceea, pentru fiecare
scoală, ca și pentru fiecare profesor trebuie să existe o concepție și acțiuni generale și specifice de orientare
școlară și profesională. Un rol important în conceperea și desfășurarea orientării școlare și profesionale îl are
dirigintele, profesorul care îndrumă o clasa (an de studiu) în învățământul preuniversitar.

9
Familia

Familia este primul factor educativ. Așa cum se știe, influența familiei lasă urme foarte importante,
hotărâtoare în evoluția tânărului. Uneori, datorită necunoașterii sau unor opțiuni subiective, familia nu
contribuie la o bună și corectă orientare școlară și profesionala a propriilor copii. Influența familiei nu se
bazează întotdeauna pe potențialul real al copiilor, ci pornește fie de la eșecurile sau neîmplinirile părinților
în anumite profesii, fie de la succesul ce le-ar putea asigura o profesiune la un moment dat. Având în vedere
influența socioeducațională puternică a familiei, școala, profesorii și ceilalți factori educativi trebuie să
îndrume și sa coopereze cu multă pricepere și măiestrie cu familia, pentru ca aceasta să contribuie, alături de
ei, la o orientare școlară și profesională a copiilor științifică și eficientă, evitându-se contracararea concepției
și strategiilor corecte ale școlii și celorlalți factori educativi.

Organizațiile de tineret, fundațiile, ONG-urile etc.

Organizațiile de tineret, fundațiile, ONG-urile etc. prin caracteristicile și funcțiile educative pe care le au
pot, alături de scoală și ceilalți factori educativi, sa contribuie la orientarea școlară și profesională a elevilor.
Pe baza cunoașterii posibilităților elevilor și a posibilităților sociale, conștientizând principiile și cerințele
științifice ale orientării școlare și profesionale, diversele organizații, datorita prezentei lor în mijlocul
elevilor, a contopirii intereselor lor cu cele ale elevilor, pot avea o forță de influențare pozitivă asupra
acestora în orientarea lor școlară și profesionala. Legătura organizațiilor cu unitățile social-economice le
poate determina pe acestea să ofere sponsorizări învățământului.

Beneficiarii învățământului

Toate organismele și societățile economico-sociale (industriale, agricole, economice, comerciale, sanitare,

culturale, de servicii etc.) - de stat, mixte sau particulare sunt beneficiari ai învățământului. Pentru ca aceștia
să poată primi forța de muncă și specialiști de calitate, este necesar ca împreună cu școala să contribuie la
orientarea școlară și profesională, prin prezentarea profesiilor în mass-media, prin reclame, prin monografii
profesionale, prin întâlniri ale specialiștilor cu tineretul școlar etc. Cunoașterea locului, rolului,
caracteristicilor, avantajelor etc. unităților de profil și cunoașterea de către elevi a posibilităților ce le oferă
societatea în prezent și în perspectivă, pot asigura conjugarea mai bună a potențialului lor individual cu
posibilitățile socioprofesionale oferite de societate. Sponsorizarea unităților de învățământ poate ajuta
realizarea obiectivelor orientării școlare și profesionale.

Mass-media/rețelele de socializare

Având în vedere mijloacele ce le deține (radio, televiziune, presa, rețelele de socializare etc.) și forța de
pătrundere și influențare a mesajului audio-vizual, mass media și ceilalți factori educativi ori informaționali
- ca Internetul - reprezintă forțe eficiente de consiliere în realizarea obiectivelor orientării școlare și
10
profesionale. Mass-media și Internetul pot prezenta școlile și unitățile social-economice în toată diversitatea
lor, pot prezenta expuneri ale unor specialiști privind locul, rolul, valoarea economico-socială a unităților de
profil și a profesiunilor specifice, informând, conștientizând și influențând, în cunoștință de cauză, tineretul
studios privind orientarea lui școlară și profesională și, după caz și de reorientare școlară și profesională, în
funcție de schimbările produse în dezvoltarea economico-socială în condițiile economiei libere.

Laboratoarele/centrele de consiliere pentru orientare sau reorientare școlară și profesională

Pentru ca un copil sau tânăr să aleagă cât mai bine școala și profesia el are nevoie de o consiliere
specializată. Aceasta consiliere poate fi realizată de Laboratoarele sau Centrele de consiliere și orientare
școlară și profesională, încadrare cu psihologi, pedagogi, medici și specialiști în asistența socială și
înzestrate cu mijloace adecvate de cunoaștere a individualității copiilor și tinerilor - aptitudini, interese,
înclinații, idealuri etc, laboratoare organizate la nivel județean, orășenesc etc. Acțiunea de consiliere și
orientare (reorientare) școlară și profesională poate fi realizată și de psihologii școlari, eventual în colaborare
cu alți specialiști, medicul și asistentul social școlar etc, care acționează în cadrul unui cabinet cu înzestrare
și funcționalitate adecvate (cheltuielile pentru acțiunile de consiliere și orientare școlară și profesională se
vor amortiza cu siguranță, căci copilul sau tânărul care și-a ales școala și profesia în concordanță cu
posibilitățile individuale și cu cele ale societății va profesa cu rezultate maxime).

Cerințe-norme ale orientării școlare și profesionale

Certitudinea, valoarea și eficiența orientării școlare și profesionale sunt determinate de stabilirea și

respectarea unor cerințe-norme de concepere și realizare a orientării școlare și profesionale. In acest context,
se pot menționa anumite cerințe de care trebuie să țină seama factorii educativi în conceperea și desfășurarea
orientării școlare și profesionale, astfel:

Pregătirea factorilor educativi

Pregătirea tuturor factorilor educativi în legătura cu locul, rolul, principiile, strategiile și cerințele conceperii
și desfășurării orientării școlare și profesionale pentru că toate acțiunile de consiliere a O.S.P. să fie
fundamentate științific, să asigure o bună O.S.P. a tineretului studios.

Pregătirea tineretului școlar

Pregătirea tineretului școlar privind importanta și cerințele consilierii și orientării școlare / profesionale, care
sa le asigure realizarea concordantei între posibilitățile lor reale și posibilităților sociale, pentru ca ei să
realizeze, în mod conștient, o cât mai buna alegere școlară și profesionala, evitând caracterul subiectiv sau
întâmplător al aspirațiilor fără acoperire in O.S.P.

Realizarea consilierii și orientării școlare / profesionale la momentul optim

11
Realizarea consilierii și orientării școlare / profesionale la momentul optim al evoluției școlare a elevilor
înseamnă ca ea sa nu fie nici prea timpurie, când nu sunt asigurate condițiile informaționale suficiente, si
nici prea târzie, când modelarea devine dificila. Etapa optima a orientării școlare si profesionale se bazează
pe existenta unui suficient bagaj de cunoștințe generale si speciale, care sa-l facă sa conștientizeze școala si
profesia cele mai adecvate pe care sa le aleagă. Orientarea școlară si profesionala poate avea, după caz,
mai multe etape: de preorientare, de orientare, de reorientare și de opțiune a elevilor în alegerea școlii și
profesiei pe care să le urmeze.

Consilierea și orientarea școlară / profesională din partea factorilor educativi

Consilierea și orientarea școlară / profesională din partea factorilor educativi trebuie sa se bazeze pe
cunoașterea personalității elevilor sub toate componentele acesteia si pe posibilitățile sociale reale ce se
oferă, pentru ca îndrumarea exercitata sa fie acoperitoare, convingătoare si eficienta in devenirea școlară si
profesionala a tineretului școlar.

Consilierea și orientarea școlară / profesională - prevedere si opțiune

Orientarea școlară și profesionala trebuie sa devina o prevedere si o opțiune ale elevului, in sensul ca ea sa
se bazeze pe autocunoașterea posibilităților lui reale și pe conștientizarea faptului corelării lor cu
posibilitățile socioprofesionale ce le oferă societatea în condițiile economiei libere.
Consilierea și orientarea școlară / profesională cu caracter dinamic, deschis, polidirecțional

Orientarea școlară și profesionala trebuie sa aibă un caracter dinamic, deschis, polidirectional, să ofere
elevului posibilitatea alegerii unei soluții optime din mai multe variante. Este greșită opțiunea cu caracter
definitiv si unilateral, care susține ca un elev este bun numai pentru o anumita școala sau profesie. Aceasta
în condițiile de competiție-concurs poate conduce la eșec. Acest principiu are la bază adevărul, deja
cunoscut, ca potențialul individual al elevilor are un caracter polivalent, în sensul ca același potențial se
poate valorifica corespunzător prin variate tipuri de școli și profesii. Acest adevăr trebuie respectat mai ales
în condițiile în care unele școli și profile ale acestora, din motive obiective au un număr mai redus de locuri.
Conștientizarea caracterului polivalent al potențialului individual poate evita eșecul ce ar putea apărea după
un concurs, cunoscându-se ca în cadrul unei competiții dintre elevi buni și foarte buni, în final, prin
ierarhizarea și selecția valorilor, vor reuși numai unii dintre cei mai buni.

Valorificarea conținutului învățământului diferitelor discipline și a strategiilor didactice

Valorificarea conținutului învățământului diferitelor discipline didactice trebuie să determine o mai bună și
eficienta orientare școlară și profesionala, încât alegerea școlii și profesiei sa concorde cu bagajul
informațional și capacitățile obținute după însușirea cunoștințelor teoretice și practice la anumite discipline,
dar si pe ansamblul conținutului învățământului.

12
Personalitatea profesorului în raport cu personalitatea elevului

In orientarea școlară și profesionala, un rol important îl poate avea personalitatea profesorului. Profesorul a
fost (poate deveni) un model al elevului sub raport intelectual, profesional, moral-cetățenesc. Desigur,
modelul profesorului este valoros și eficient când elevul nu-l copiază pur și simplu, ci îl conștientizează,
trecându-l prin filtrul gândirii sale, luând în considerare ceea ce se potrivește cu posibilitățile lui reale și cu
ceea ce-i oferă societatea la un moment dat și în perspectiva. În acest context, profesorul trebuie să-și pună
în acțiune modelul sau, urmărind sa dezvolte individualitatea și personalitatea elevului, opțiunea sa în
cunoștință de cauza în alegerea scolii și profesiunii.

Alegerea școlii și a profesiei adecvate

Alegerea școlii și a profesiei necesita o bună consiliere si orientare școlară și profesionala, și conținuturi, și
strategii adecvate de formare a dragostei pentru scoală și profesia ce le urmează, pentru a evita la absolvire
alienarea profesionala.

Alienarea profesionala trebuie prevenita, deoarece ea înseamnă în fapt un eșec al persoanei, al factorilor
educativi și al factorilor de putere, al societății in ansamblu. Toți factorii menționați trebuie să fie preocupați
constant și continuu de a asigura condițiile favorabile cultivării dragostei pentru profesie, începând cu
consilierea și orientarea școlară și profesionala, cât și condițiile încadrării conform pregătirii.

Numai o persoana care este încadrată în profesia în care s-a pregătit și pe care o iubește poate avea succese
și, de aici, satisfacții, rezultate de care poate beneficia și societatea.

TEMA 4: ASPECTE METODOLOGICE ALE PUNERII ÎN PRACTICĂ A ARIEI CURRICULARE

CONSILIERE ŞI ORIENTARE

Introducerea ariei curriculare Consiliere şi Orientare răspunde unor cerințe educative, sociale şi economice
noi.
Activitatea de Consiliere şi Orientare poate conferi școlii o eficientă externă ridicată şi un prestigiu
dorit de întreaga echipă de cadre didactice. Acest lucru se poate atinge atunci când direcțiile de acțiune ale
consilierilor școlari şi profesorilor diriginți sunt concordante pe deplin cu intențiile copiilor, părinților, școlii
şi societății prin:
a. asigurarea educației şi formării profesionale de calitate,
b. continuarea studiilor după absolvire în niveluri şi trepte superioare,
c. angajarea cât mai rapidă în muncă şi în posturi pentru care aceștia sunt pregătiți, şi le-au dorit, le
aduc satisfacție etc.

13
 Punerea în aplicare a unui model de dezvoltare a carierei, în mod uzual, presupune (re)aducerea
individului în centrul preocupărilor directe ale activității consilierului simultan cu focalizarea atenției pe
următoarele direcții principale:
1. Dezvoltarea personală şi socială a individului:
a. autocunoaşterea generală,
b. înţelegerea identităţii sinelui, ca parte şi întreg,
c. înţelegerea ambianţei sociale şi economice în care trăieşte,
2. Dezvoltarea în planul educaţiei şi formării profesionale:
d. autoevaluarea potenţialului intelectual (calităţi, posibilităţi de dezvoltare, puncte forte),
e. identificarea motivelor care dinamizează activitatea de învăţare şi dezvoltare intelectuală,
f. înţelegerea lumii educaţiei, a rolului şi finalităţii acesteia,
3. Dezvoltarea în planul carierei:
g. înţelegerea proceselor economice şi sociale care sunt personal accesibile: familie, economie,
profesie, salariu, proprietate, bani, bunuri materiale şi culturale,
h. conştientizarea valorii personale pe piaţa forţei de muncă (ce ofer, ce pot pretinde, ce calităţi şi
defecte am),
i. diversitatea conţinutului muncii (fizică, intelectuală, servicii, comerţ etc.),
j. timp liber, activităţi comunitare, viaţa personală, familia etc.
Atunci când facem “educaţie pentru carieră” şi, mai ales când acest aspect este o parte a curriculum-
ului, se au în vedere şi teme precum:
• autocunoaşterea, autoevaluarea,
• lumea muncii: producţie, salariu, şomaj, antreprenoriat,
• aspecte psiho-sociale, juridice ale muncii,
• muncă şi comunicare,
• explorarea diversităţii profesiilor, meseriilor etc. din mediul de viaţă imediat, cel comunitar, regional,
• exemple de aplicare a cunoştinţelor şcolare în viaţa practică.
Reacţia şcolii, ca instituţie de educaţie, formare şi orientare, la mobilitatea socială şi economică,
trebuie să fie de adaptare rapidă a conţinutului, structurilor şi funcţiilor sale, de crearea de premise
favorabile pentru elevi care să le permită integrarea socială rapidă, flexibilitatea, iniţiativa şi rezolvarea de
probleme, diminuarea imprevizibilului, a hazardului în alegerea carierei.
Dacă pare excesivă, deocamdată, aprecierea că “orientarea şcolară şi integrarea socio-profesională
este scopul însuşi al învăţământului”, atunci cu siguranţă că este de datoria sa asumarea de sarcini sociale
externe, care să vizeze sprijinirea intrării în piaţa forţei de muncă a “produselor” sale, proces înţeles ca o
evaluare şi validare a pregătirii iniţiale furnizate de instituţiile educative prin oamenii săi.

14
 Oricum, școala trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă pentru valorizarea maximă a fiecărui individ prin
mai raţionala stimulare intelectuală a elevilor, sistemului lor aptitudinal, a atitudinilor şi trăsăturilor lor de
personalitate.
Procesul de educaţie şi formare profesională desfăşurat în şcoală constituie puntea necesară trecerii
spre lumea muncii şi a vieţii sociale adulte. În această întreprindere Consilierea şi Orientarea nu trebuie să se
constituie ca un obiect de studiu sau o disciplină şcolară în înţelesul ei cotidian, ci ca o arie de aplicaţii,
dezvoltări practice, experienţe şi atitudini care trebuie învăţate a fi exersate în viaţă. Învăţarea în sfera
orientării şcolare şi profesionale trebuie să aibă sensul de a învăţa pentru a şti să faci şi nu a învăţa pentru a
şti.
Şcolile trebuie să vizeze nu numai educarea şi formarea unor tineri bine instruiţi, ci şi pregătirea de
absolvenţi direct angajabili şi imediat productivi.
Descreşterea constantă a ofertei de locuri de muncă necalificată sau puţin calificată, dezvoltarea
rapidă în plan tehnologic, diseminarea şi punerea rapidă în practică a noilor idei economice, manageriale etc.
cer din parte şcolii o din ce în ce mai mare flexibilitate, capacitate de adaptare şi obţinerea unui ridicat nivel
de educaţie şi formare a viitoarei forţe de muncă pentru ca aceasta să se dovedească rapid angajabilă şi
productivă.
Educaţia pentru carieră include, adesea, şi subiecte care nu sunt, aparent, direct legate de exercitarea
unei profesii, precum: metode şi tehnici de muncă intelectuală, viaţa de familie, petrecerea timpului liber,
creşterea şi educarea copiilor, economie familială, chestiuni legate de valori şi calitatea vieţii, modul de a
face faţă situaţiilor dramatice din viaţă: deces, divorţ, cataclisme naturale, şomaj etc.
Sporirea duratei şcolarizării, cu toate că determină o creştere a gradului de calificare a forţei de
muncă, nu duce, în mod necesar, şi la ridicarea ratei angajabilităţii, în mod absolut, ci la sporirea şansei de a
găsi un loc de muncă în domeniul de pregătire sau în altele conexe.
Relativ la acelaşi mod funcţionează şi o altă realitate: nu este suficientă şcolarizarea sau ridicarea
nivelului aptitudinilor şi deprinderilor de muncă ale anumitor categorii de populaţii defavorizate sau
discriminate pe piaţa forţei de muncă (persoane de o anumită etnie, vârstă, un anumit sex, cu unele
handicapuri etc.) pentru ca acestea, automat să şi beneficieze, în mod democratic, de oferta pieţei muncii; va
fi necesară, concomitent şi atenuarea sau demolarea şi altor “bariere” care stau în calea accesului liber la
bursa locurilor de muncă.
În consecinţă, Consilerea şi Orientarea trebuie să fie influentă şi activă în planul adecvării cu
realitatea pieţei muncii şi schimbările sociale, cât în cel psihologic şi al educaţiei, devenind astfel, un
continuu de intervenţii, de o natură psihologică, pedagogică, socială, educativă, din domeniul legislativ,
medical, financiar etc.
Sondajele efectuate în rândul elevilor din nivelurile de învăţământ mai ridicate (în liceu sau ultimul
an al gimnaziului) arată că ei au cunoştinţe relativ puţine despre ocupaţii, că pot enumera un număr relativ
15
mic de profesii, funcţii sau meserii şi au cu atât mai puţine informaţii despre conţinutul muncii presupus de
exercitarea acestor activităţi. Evident, că în astfel de situaţii şi aria opţiunilor lor profesionale (realiste şi
justificate) este restrânsă, fapt care are implicaţii nefaste asupra carierei profesionale ulterioare, care va fi
marcată de alegeri greşite, eşecuri, insatisfacţii, frecvente schimbări ale slujbelor, alternate cu perioade de
şomaj şi descurajare.
Nu de puţine ori, în alegerea şcolii şi a unei profesii, un rol de luat în seamă îl are întâmplarea, şansa
sau coincidenţa fericită.
Pentru a veni în “întâmpinarea şansei”, trebuie, aşadar, multiplicate ocaziile favorabile opţiunii,
alegerii, deciziei şcolar-profesionale. Acest demers se poate realiza şi prin efectuarea de vizite în potenţiale
locuri de muncă viitoare, de întâlniri informale cu oameni de diferite profesii, inclusiv părinţi ai elevilor,
lectura, analiza şi comentarea unor biografii ale persoanelor cu succes profesional în domeniul lor, confirmat
social.
Adesea, consilierii şcolari şi profesorii diriginţi demarează activităţile de informare-orientare cu
sondaje efectuate, mai ales, printre elevii din clasele terminale ale unui ciclu (clasa VIII, XII), care le permit
evidenţierea următoarelor categorii de situaţii:
• aria de cunoaştere a lumii profesiilor de către elevi,
• sfera de interese şcolare şi profesionale,
• motivaţia aspiraţiilor şi opţiunilor cu privire la carieră,
• concordanţa / neconcordanţa între obiectele de învăţământ preferate şi rezultatele la aceste
discipline şcolare şi intenţiile lor cu privire la viitoarea profesie,
• concordanţa / neconcordanţa între aspiraţiile lor profesionale şi piaţa locală a forţei de muncă,
profesia părinţilor, aptitudini, preocupările extraşcolare etc.
Interiorizarea sistemului actual de valori culturale, a conduitelor social dezirabile şi trebuinţa de
succes duc la conturarea anumitor aspiraţii profesionale, înţelese ca o aderare la o stare internă de tensiune
psihoafectivă orientată spre atingerea unui statut sau rol profesional şi angrenând şi alte aspecte ale vieţii
psihice.
Conturarea aspiraţiilor profesionale face parte din categoria obiectivelor de termen lung, iar pentru
finalizarea lor trebuie alocate resurse însemnate de efort, voinţă şi mobilizare personală constantă.
Stabilitatea aspiraţiilor de-a lungul şcolarizării sau altor etape ale vieţii exprimă profunzimea adeziunii
psiho-motivaţionale, investiţia afectivă operată şi rezistenţa individuală la obstacolele externe şi interne
apărute în drumul atingerii obiectivului propus sau a unuia apropiat sau redefinit, aderarea la un model
construit din numeroase date de natură obiectivă şi subiectiv-proiectivă, imaginea despre sine şi a celei
dorite să o impună celorlalţi, “jocului” între datele prezentului şi viitorul prognozat ca posibil pentru sine
etc.

16
 Oscilaţiile personale între aspiraţii, dorinţe, atracţii, preferinţe sunt puternic corelate cu nivelul
maturizării psihologice, gradul de cristalizare a personalităţii, circumstanţele particulare de viaţă, vârsta,
sexul etc. Din această perspectivă, aspiraţia profesională o putem eticheta ca realistă, autentică, dacă se
sprijină pe resurse, potenţialităţi şi evaluări pertinente ale condiţiilor care pot facilita sau obstrucţiona
realizarea acesteia.
Explicarea procesului de conturare a anumitor aspiraţii din sfera viitoarei cariere rezidă în următorii
paşi:
• maturizarea psiho-socială,
• învăţarea şcolară şi formarea profesională,
• modul particular de conturare a imaginii de sine,
• modelele personale care se impun atenţiei şi la care aderă datorită transferului emoţional
operat de acestea,
• ambianţa socio-familială,
• irepetabila rezonanţă psiho-afectivă a mediului asupra fiecărei persoane,
• istoria personală a întâmplărilor, evenimentelor, accidentelor, şanselor trăite de fiecare
individ,
• trebuinţele spirituale particulare de cunoaştere, exploratorii şi de expansiune intelectuală,
• trebuinţa de auto-afirmare, acţiune, compensare, succes, autonomie, independenţă.
Tocmai din aceste considerente, familiarele sondaje efectuate printre elevi (în special, din clasele
terminale) cu ajutorul chestionarelor sunt puţin concludente, semnificaţia lor crescând în mod corespunzător
prin investigarea şi altor aspecte ale vieţii lor personale, mediului socio-cultural şi economic de provenienţă
şi nu doar rezumarea la simpla declaraţie formală asupra preferinţelor şi, eventual, corelarea acesteia cu
notele şcolare.

TEMA 5: CONŢINUTUL ACTIVITĂŢII DE CONSILIERE ŞI ORIENTARE

Consilerea şi Orientarea tinde să rezolve, simultan, două aspecte extrem de importante în prezent:
• asigurarea echităţii sociale prin democratizarea permanentă a accesului la educaţie şi formare
profesională şi
• ameliorarea continuă a bunei utilizări a resurselor umane de care societatea dispune.
Consilierea şi Orientarea ar fi într-o situaţie privilegiată dacă s-ar constitui într-un proces care să se
deruleze de-a lungul întregii şcolarităţi, şi, mai ales, la sfârşitul anumitor etape de studii, în cadrul
Cabinetelor Şcolare de Orientare Şcolară şi Profesională sau în Centrele Judeţene/ raionale de Asistenţă
Psihopedagogică.

17
 Ponderea de-a lungul unui an şcolar, în cadrul Consilierii şi Orientării a subiectelor strict legate de
orientarea şcolară şi profesională, ar trebui să nu depășească jumătate din timpul destinat fostelor ore de
Dirigenţie.
Ce trebuie cultivat la elevi în cadrul orelor de Consiliere şi Orientare:
• cristalizarea unei imagini de sine pozitive,
• sporirea responsabilităţii personale faţă de sine, alţii, societate,
• creşterea capacităţii de decizie (independenţa alegerilor personale),
• păstrarea echilibrului în situaţii de succes şi eşec,
• creşterea rezistenţei la frustrare, marginalizare temporară, critică,
• autoevaluarea realistă a potenţialelor proprii (intelectual, fizic, aptitudinal etc.),
• cunoaşterea clară a calităţilor personale şi punctelor slabe,
• asumarea de obiective realiste, realizabile,
• capacitatea de autoanaliză a erorilor, greşelilor, eşecurilor,
• asumarea riscurilor, stăpânirea situaţiilor de incertitudine, anticiparea consecinţelor,
• adoptarea unei atitudini active cu privire la cariera personală,
• elaborarea de soluţii alternative,
• adoptarea unei atitudini pozitive faţă mediul înconjurător.
În consecinţă, în principal, conţinutul activităţii de Consiliere şi Orientare constă în:
• informarea şi documentarea personală (prin consultarea de profile ocupaţionale, monografii
profesionale, ghiduri, lucrări de specialitate, filme de orientare şcolar-profesională, prin vizite de
documentare şi participarea la activitatea practică din ateliere),
• informarea şi educaţia pentru orientarea carierei desfăşurate sistematic în şcoală sau în cadrul orelor
de activităţi extraşcolare,
• valorificarea în grup a experienţelor personale pozitive ale elevilor şi părinţilor acestora,
• exersarea alegerii diferitelor rute de formare profesională iniţială sau continuă sau simularea
situaţiilor favorabile bunei orientări (interviul de angajare, convorbirea telefonică),
• desfăşurarea de activităţi orientate către punerea în practică a tehnicilor de căutare a unui loc de
muncă (redactarea unui Curriculum Vitae, a unui proiect personal de dezvoltarea carierei, a unei scrisori de
prezentare, a portofoliului personal),
• activităţi specifice şi speciale iniţiate de consilieri în instituţii de profil (convorbire, consiliere,
evaluare).

TEMA 6: MIJLOACE DE REALIZARE A OBIECTIVELOR ARIEI CURRICULARE CONSILIERE ŞI

ORIENTARE PROFESIONALĂ

18
 Mijloacele cunoscute utilizate până de curând în şcoală în favoarea orientării şcolare şi profesionale
nu sunt nicidecum perimate, dacă acestea sunt supuse unui inevitabil proces de adaptare, adecvare la
realitatea zilelor noastre, modernizate, actualizate şi integrate în noile conţinuturi ale învăţământului
conturate de curriculum-ul naţional.
Ne referim, în principal, la:
 exerciţiile de auto-cunoaştere şi inter-evaluare desfăşurate în clasă,
 vizitele în alte şcoli, în universităţi, întreprinderi şi instituţii în scop de cunoaştere, informare,
orientare,
 discutarea preocupărilor de timp liber, a hobby-urilor, pasiunilor personale,
 prezentarea profesiilor părinţilor,
 invitarea în şcoală de personalităţi, oameni de diferite profesii şi prezentarea muncii lor,
 analiza diferitelor lucrări (autobiografii, jurnale), cărţi, articole, emisiuni de radio şi televiziune,
filme documentare, ziare specializate în reportaje economice şi despre muncă, a ziarelor de reclamă şi a
rubricilor de anunţuri etc. care au conţinuturi ajutătoare Consilierii şi Orientării,
 încurajarea participării elevilor la cercurile de specialitate organizate în şcoală şi/sau în afara ei,
 invitarea de directori de şcoli profesionale, de licee, rectori din instituţiile de învăţământ superior,
 întâlniri cu foşti elevi ai şcolii şi care au, în prezent, realizări profesionale remarcabile,
 simularea în clasă a diferitelor contexte de viaţă şi profesionale,
 organizarea de întâlniri comune - elevi, părinţi, profesori pe diferite teme.
Pentru ca actul alegerii şcolar-profesionale să se justifice în fapt, elevului trebuie să i se ofere
cunoştinţe, informaţii, date despre mai multe profesii, domenii de activitate, meserii, poziţii sociale etc.
Astfel, el va fi pus într-o situaţie reală de alegere între diferite alternative, selectare, comparare, şi, în
consecinţă, va fi pe deplin liber să opteze.
Primele elemente de orientare şcolară şi profesională vor demara cu informaţii şi cunoştinţe simple,
din mediul cunoscut elevului: şcoli vecine, din localitate şi oraşe apropiate, din judeţ etc., profesii şi locuri
de muncă specifice zonei, cu extinderea similară situaţiei anterioare. Intrarea în detalii se va face la cererea
expresă a unor elevi, la presiunea unor noi etape de şcolarizare sau la absolvirea acestora.
Este lesne de presupus că, de exemplu, informarea despre rutele şcolare posibil a fi urmate de orice
elev care a absolvit un anumit nivel de învăţământ, va trebui să cuprindă:
 denumirea şcolii, adresa poştală, numărul de telefon şi fax, eventual adresa E-mail,
 persoanele de contact (secretariat, director),
 tipurile de şcoli existente în diferite zone sau medii,
 profilurile de pregătire,
 condiţiile de admitere,
19
 condiţiile de şcolarizare (şcoală, sală de sport, bibliotecă, laboratoare, ateliere),
 facilităţi existente (cămin, cantină, spălătorie, cabinet medical),
 dotări speciale ale şcolii (legătură Internet, TV satelit, calculatoare, săli de spectacole),
 calitatea pregătirii (evaluată prin numărul de absolvenţi încadraţi în muncă sau care au continuat
studiile),
 modalităţile de a ajunge la sediul şcolii (pe jos sau cu diferite mijloace de transport; staţia de tren,
autobuz etc.).
Aceste informaţii trebuie prezentate într-o formă deja sistematizată, după anumite criterii (şi nu
prezentate în mod diferit pentru fiecare dintre unităţi) şi, la cerere, în mod neutru, cu avantajele şi
dezavantajele fiecăreia (de exemplu: este situată la mare distanţă de casă, dar are dotări deosebite: cămin,
ateliere etc.; este situată în mediul rural, dar cu condiţii foarte bune de învăţare şi rate înalte de plasare /
integrare a forţei de muncă tinere etc.).
În cadrul orelor dedicate Consilierii şi Orientării se va prezenta elevilor şi legătura dintre
disciplinele şcolare şi lumea muncii, evidenţiind relaţia directă a acestora cu anumite meserii / profesii /
funcţii. Iată, de exemplu, ce se poate întâmpla, cu maximă probabilitate, dacă cineva are rezultate şcolare
bune la:

 limba română / limbi străine, ar putea deveni: profesor de limba română sau de limbi străine,
cercetător în lingvistică, bibliotecar, lucrător în publicitate, învăţător, educatoare, ghid, translator,
secretar, actor, diplomat, jurnalist, critic de artă etc.
 matematică, ar putea deveni: profesor de matematică, economist-contabil, informatician-
programator, cercetător, inginer în diferite domenii, funcţionar bancar, tehnician în construcţii, agent
comercial, arhitect, pilot, astronom, statistician etc.
 fizică, chimie, biologie, ar putea deveni: profesor sau cercetător în unul din aceste domenii,
fizician, chimist, biolog, biochimist, botanist, bio-fizician, cercetător în unul din aceste domenii, tehnician
agricol, inginer, fotograf, nutriţionist, medic uman, medic veterinar, farmacist, peisagist, silvicultor,
muzeograf, agronom, bio-tehnolog, dietetician, tehnolog în industria alimentară, geolog, horticultor,
stomatolog, cosmetician etc.
 istorie, ar putea deveni: profesor sau cercetător în domeniul istorie, bibliotecar, ghid turistic,
scriitor, ziarist, muzeograf, arheolog, diplomat etc.
 informatică, ar putea deveni: profesor, contabil, informatician-programator, astronom,
statistician, cartograf, economist, inginer, lucrător în domeniul financiar-bancar, arhitect, specialist în
telecomunicaţii, ofiţer în armată, lucrător în domeniul importului / exportului, controlor trafic aerian etc.

20
 educaţie fizică, ar putea deveni: profesor de sport, antrenor sportiv, fizioterapeut, kinetoterapeut,
poliţist, silvicultor, ofiţer în armată, dansator, pescar, pompier, comentator sportiv, atlet, fotbalist.
Tipul acesta de punere în relaţie a obiectelor şcolare cu ulterioarele dezvoltări profesionale ale
acestor domenii poate continua şi pe niveluri de educaţie şi formare - pentru disciplinele care sunt incluse în
curriculum-ul şcolilor profesionale, a liceului etc. Desigur, rezultatele şcolare bune la învăţătură la aceste
discipline nu împiedică cu nimic ca un elev să abordeze alt domeniu profesional, ci putem spune, în aceste
cazuri, doar că performanţele şcolare în anumite direcţii duc, cu o probabilitate mai mare, către anumite
profesii şi facilitează realizările în carieră sau, altfel spus, exercitarea unor profesii presupune anumite
aptitudini care pot fi considerate ca prezente datorită performanţelor şcolare speciale la unele obiecte de
învăţământ.
RELAŢIA ALTOR DISCIPLINE ŞCOLARE CU CONSILIEREA ŞI ORIENTAREA
În mod concret, atunci când ne referim la valorificarea potenţialului specific al fiecărei discipline
şcolare în beneficiul Consilierii şi Orientării, avem în vedere:
 informarea cu privire la aplicaţiile practice ale cunoştinţelor transmise prin lecţii (domenii,
finalităţi),
 oferirea de informaţii despre ariile profesionale unde cunoştinţele materiei predate sunt necesare,
folosite şi dezvoltate,
 raportarea permanentă a cunoştinţelor transmise elevilor la realitate: oameni care le-au descoperit
şi aplicat, locuri, rezultate practice obţinute etc.
 furnizarea de informaţii despre şcoli profesionale, licee, facultăţi unde se pot aprofunda şi pune în
valoare sau dezvolta cunoştinţele din anumite domenii (în general, alegerea unei şcoli, însemnând, implicit,
opţiunea pentru o anumită profesie),
 informarea cu privire la conţinutul activităţilor de bază din anumite sectoare de activitate umană
(scop, unelte, rezultate, produse, importanţa socială şi materială etc.),
 stimularea interesului pentru disciplina predată (ca element de pornire în conturarea intereselor
profesionale largi),
 evidenţierea valorii plurifuncţionale a cunoştinţelor dintr-un domeniu ştiinţific, a aplicabilităţii
cunoştinţelor transmise în diferite domenii profesionale.
Conţinutul diferitelor discipline şcolare trebuie şi poate constitui - fără a deturna cu nimic obiectivele
lor de bază - mijloace indirecte de orientare şcolară şi profesională, insuficient explorate încă, pentru că
acestea au, în mod implicit, în subsidiar, un potenţial adecvat actului conturării unei opţiuni a elevului pentru
o anumită carieră.

TEMA 7: EVALUAREA ACTIVITĂŢII DIN CADRUL ORELOR DE CONSILIERE ŞI ORIENTARE

21
 Ce trebuie să ştie şi să ştie să facă elevii la sfârşitul etapelor de parcurgere a ariei curriculare
Consiliere şi Orientare? (Detalierea acestor competenţe pe clase şi niveluri de studii revine fiecărui consilier
şcolar sau diriginte, în urma consultării cu ceilalţi profesori, cu conducerea unităţii, cu unii reprezentanţi ai
autorităţilor locale).
Autocunoaştere, autodecizie, autoevaluare:
 să-şi dezvolte şi să-şi interiorizeze deprinderile de (auto)cunoaştere a caracteristicilor şi
abilităţilor personale (la sine şi la alţii),
 să probeze înţelegerea relaţiei între calităţile şi aptitudinile personale şi diferite domenii ale
muncii,
 să fie capabili să se descrie în termeni pozitivi (calităţi, deprinderi şi aptitudini existente şi
exersate)şi să-şi poată recunoaşte anumite puncte slabe, nedezvoltate sau ne-exersate încă,
 să ştie în ce constă starea de sănătate fizică, psihică, emoţională şi cum să o păstreze astfel,
 să fie capabil să-şi asume responsabilităţi, sarcini, obligaţii, îndatoriri, faţă de sine, familie,
şcoală, comunitate,
 să poată să demareze, să menţină şi să dezvolte relaţii de comunicare, sprijin reciproc, cooperare
cu familia sa, colegii, alte persoane,
 să fie capabil să identifice situaţiile problematice ivite, să le găsească soluţii şi să se implice în
rezolvarea lor,
 să demonstreze capacitatea de a asculta pe alţii, de a înţelege mesajele lor şi a le exprima pe ale
sale,
 să fie capabili să aleagă acele module optionale de educaţie şi formare profesională care-i sunt
potrivite sau răspund intereselor sale.

Roluri diferite îndeplinite în viaţă:

 să poată exemplifica şi demonstra prin exemple personale în ce constă rolul de elev,
 să fie capabil să-şi asume pe deplin rolul de elev, să-şi contureze o imagine clară cu privire la
propria-i carieră (formare iniţială, perfecţionare, promovare, modificarea rolurilor sociale),
 să poată explica şi exemplifica legătura între învăţarea diferitelor discipline din şcoală şi diferite profesii,
precum şi exercitarea cu succes a acestora,
 să cunoască elementele de bază ale mediului socio-cultural şi economic în care trăieşte (ţară, localitate,
sistem economic, bani, salariu, taxe, limbă, conaţionali de peste graniţă, religie, unele aspecte legale cu
privire la drepturile şi obligaţiile cetăţenilor, ale celor care muncesc etc.),

22
 să ştie să descrie diferite alte roluri pe care le vor avea ca: elevi, studenţi, absolvenţi, membri ai familiei,
părinţi, angajaţi, membri în diferite grupuri (sportive, politice, profesionale, ale comunităţii), ca pensionari
etc.,
 să poată exemplifica / demonstra conştientizarea diferitelor stereotipuri cu privire la muncă (bănoasă,
curată, de prestigiu etc.),
 să se poată imagina, sub aspectele sale principale, în viitorul rol profesional spre care tinde (loc de
muncă, şefi, colegi, salariu, program, sancţiuni, familia proprie, timp liber, boli profesionale, obligaţii
profesionale şi sociale, accidente, dezavantaje, şomaj etc.),
 să poată anticipa, în linii mari, ce se va întâmpla cu sine, cu colegii, cu profesiile, cu familia sa, cu ţara /
localitatea sa etc. peste / 10 /20 de ani.
Modul de integrare socio-profesională, planificarea carierei:
 să poată descrie, în elementele lor esenţiale, activităţile profesionale ale fiecărui membru al familiei sale,
 să poată enumera ce „primeşte” şi ce „oferă” fiecare angajat la locul său de muncă,
 să cunoască şi să exemplifice responsabilităţile şi drepturile pe care le va avea ca angajat,
 să cunoască şi să demonstreze – în cadrul diferitelor situaţii de simulare – că poate pune în practică
tehnicile de căutare a unui loc de muncă, să poată enumera şi exemplifica sursele posibile de satisfacţie ale
diferitelor persoane de diferite profesii în şcoală, familie, la locul de muncă, în timpul liber, să poată descrie
şi exemplifica prin propria persoană valorile, atitudinile, motivaţiile, priorităţile care duc la anumite
alegeri /decizii cu privire la carieră,
 să demonstreze că înţeleg cum deciziile altora le influenţează cariera, precum şi ale sale viaţa altora,
 să poată identifica în propria-i viaţă decizii ale altora şi ale sale şi care au efecte prezente asupra sa sau le
vor influenţa pe cele viitoare ale sale,
 să poată exemplifica, pentru diferite situaţii de viaţă, ce decizii alternative ar putea avea,
 să poată demonstra că poate anticipa efectele deciziilor sale,
 să ştie de unde şi cum să obţină informaţiile necesare luării deciziilor importante pentru viaţa sa,
 să fie capabili să se autoevalueze sub diferite aspecte, în mod realist, să-şi recunoască şi îndrepte punctele
slabe, să şi le pună în valoare pe cele forte,
 să poată să-şi formuleze câteva obiective de termen scurt, mediu şi lung şi să anticipeze paşii pentru a le
îndeplini.
Iată şi o listă orientativă de indicatori de evaluare care pot fi utilizaţi în conturarea unei aprecieri cu
privire la eficienţa activităţii de Consiliere şi Orientare; aceştia şi, desigur şi alţii consideraţi adecvaţi, pot fi
incluşi într-un instrument cu 1-3 sau 1-5 trepte de apreciere: 1 2 3 4 5
 sporirea motivaţiei, a efortului şi perseverenţei în muncă,
 sporirea numărului comportamentelor sistematice şi planificate,
23
 utilizarea spontană a tuturor surselor de informaţii,
 plăcerea lucrului individual şi în grup,
 creşterea nevoii de competiţie,
 creşterea sensibilităţii la relaţii interpersonale noi,
 creşterea numărului de întrebări puse şi a intervenţiilor personale în discuţii,
 sporirea încrederii în sine,
 creşterea toleranţei şi înţelegerii,
 scăderea numărului de apelări la competenţe externe,
 creşterea exactităţii autoevaluării,
 apariţia frecventă a nevoii de experimentare şi verificare personală,
 sporirea numărului de probleme descoperite şi rezolvarea lor,
 creşterea ca durată, precizie şi sistematizare a comportamentelor de observare,
 utilizarea eficientă şi productivă a instrumentelor şi aparatelor care facilitează învăţarea şi rezolvarea
problemelor,
 sporirea numărului de situaţii în care are opinii personale (pe care le susţine argumentat), şi informaţii
solide,
 sporirea numărului comportamentelor sistematice în procesul de "fixare" a informaţiilor (notiţe, fişe,
diagrame, scheme etc.),
 conturarea unui stil personal de muncă şi învăţare,
 sporirea responsabilităţii şi asumarea spontană de sarcini.

TEMA 8: AUTOCUNOAŞTEREA. PARTENERI IN ACTIVITATEA DE CONSILIEE ŞI ORIENTARE

Autocunoaşterea are o importanţă particulară în Consiliere şi Orientare Profesională. Procesul
respectiv este chiar mai semnificativ decât luarea la cunoştinţă a rezultatelor evaluărilor psiho-diagnostice
sau aprecierilor externe, pentru că autocunoaşterea înseamnă confruntarea impresiilor despre sine cu cele ale
altora şi extragerea unei concluzii realiste, punerea în balanţă a realizărilor personale, potenţialităţilor,
calităţilor şi trăsăturilor individuale etc. de care individul este conştient că le are şi le poate pune în valoare.
Cunoaşterea de sine, ca act de reflectare a personalităţii complexe a unui individ în propria-i
conştiinţă, presupune şi o bună capacitatea de auto-analiză, realism, intuiţie, luciditate, interiorizarea şi
utilizarea corectă pentru sine a criteriilor de evaluare, responsabilitate. Pentru ca autocunoaşterea să fie
obiectivă, individul trebuie să aibă maturitatea psihologică să o facă, să cunoască şi să interpreteze corect
reperele sau indicatorii definitorii ai personalităţii, metodele şi tehnicile individuale de evaluare,
mecanismele de compensare şi auto-stimulare ale unor trăsături insuficient dezvoltate etc.

24
 Autocunoaşterea reprezintă un produs al maturizării şi diversificării experiențelor sinelui în contact
cu lumea şi un proces discontinuu de acumulări, restructurări, adaptări reciproce ale individului la realitatea
socială.
Nicicând pe deplin împlinită, autocunoaşterea se configurează prin proiecţii succesive ale individului
în spaţiul său de exprimare, ca reflectare şi autoreflectare ideatică / acţională.
Autocunoaşterea se învață şi şcoala este principalul loc de realizare a acestui proces, alături de
familie, cerc de prieteni etc. În măsura în care individul consideră realiste mesajele evaluatorii care-i parvin
şi aderă la acestea, se conturează treptat o imagine de sine în conformitate cu aceste informaţii. În sfera
mesajelor externe de confirmare (sau nu) a capacităţilor şi trăsăturilor proprii, orice persoană include şi
propriile constatări, ca urmare a activităţii sale încununate de succes sau eşec. Desigur, că procesul auto-
cunoaşterii are dinamica sa marcată de subiectivism, reevaluări, corecţii, confirmări, re-ierarhizări valorice şi
se poate concretiza în suport psihologic pentru acţiunea de concretizare a unor proiecte cu privire la carieră
sau pot rămâne la un simplu act de introspecţie pasivă.
Dată fiind importanţa autocunoaşterii la vârsta şcolarităţii, am considerat util să amintim, fie şi
minimal, câteva aspecte generale ale acestei problematici. Rămâne în grija consilierului să dezvolte şi să
completeze tabloul prin activităţi personalizate cu elevii / părinţii / profesorii.
După cum se ştie, părinţii au un rol important în orientarea şcolară şi profesională a fiilor lor.
Experienţa personală pozitivă, dar şi aspiraţiilor lor nerealizate, anumite stereotipuri cu privire la muncă etc.
vor fi transferate sau impuse copiilor în planul construcţiei carierei acestora. Pe de altă parte, această
realitate este şi o sursă de conflict între părinţi şi copii, profesori sau consilieri în cazul în care copilul are o
altă opţiune sau este sfătuit să abordeze o altă filieră şcolar-profesională decât cea spre care aspiră părinţii.
Modelele comportamentale legate de muncă şi vehiculate în familie (de apreciere sau, dimpotrivă, de
depreciere a propriei profesii) vor fi preluate şi de copii, contribuind, treptat la conturarea propriilor alegeri.
De asemenea, atitudinile parentale puternic autoritare sau, din contra, total neutre, neimplicate, precum şi
cele de tip compensator (de “realizare prin copii”) etc. au, fiecare, rata lor de “manipulare” (în sens pozitiv
sau negativ).
Din motive lesne de bănuit (legăturile psiho-afective intra-familiale speciale) mulţi părinţi îşi supra-
apreciază copiii (lucru, de altfel, bun până la un anumit punct) şi le impun acestora trasee educaţionale şi
direcţii profesionale la care ei nu aderă cu convingere sau pentru realizarea cărora vor face faţă cu greu, în
mod penibil, cu eşecuri repetate sau rezultate mediocre, fapt care se va răsfrânge şi asupra satisfacţiei şi
reuşitei lor ulterioare în muncă.
Lipsa de consens între părinţi cu privire la viitoarea profesie a copiilor va influenţa alegerea făcută de
copil, în sensul că aceasta se va contura cu greu, gradul de adeziune la ea va fi redus, iar materializarea
opţiunii ezitantă şi fără entuziasm.

25
 Părinţii transferă copiilor nemulţumirile lor profesionale, stereotipurile cu privire la muncă (grea,
bănoasă, sigură, murdară, de prestigiu etc.) sau propriile aspiraţii nerealizate, faptul având efecte
nefavorabile asupra acestora în alegerea şi realizarea carierei.
Implicarea membrilor comunităţii în consilierea derulată în şcoală se poate dovedi extrem de
benefică şi instructivă pentru viitorii absolvenţi ai anumitor etape de şcolarizare. Contactul nemijlocit al
elevilor cu patroni, diferiţi alţi angajatori, manageri ai unităţilor de toate tipurile (economice, culturale, de
servicii etc.), cu angajaţii reprezentativi pentru anumite domenii profesionale etc. se dovedesc experienţe de
comunicare inter-personală benefice pentru ambele părţi ale pieţei muncii: angajatori şi viitori solicitanţi de
locuri de muncă. Uneori sfaturile venite din partea acestora pot fi greşite sau unilaterale. Elevii pot învăţa şi
din aceasta: cum să alegi în cazul unor conflicte de interese sau de valori.
Elevul este prins într-o reţea de tipul parteneriatului social, în cadrul căreia cele mai semnificative
legături le are cu comunitatea locală (familie, şcoală, primărie, poliţie) prin reprezentanţii săi. Atâta vreme
cât aceştia îl vor considera o persoană imatură, intervenţiile lor vor fi la nivel superficial. Reala apreciere a
adolescentului ar însemna conceperea unor proiecte de colaborare autentică, de exploatare a
disponibilităţilor multiple ale generaţiei tinere, în vederea armonizării discursului democratic al adulţilor
investiţi cu autoritate.
Implicarea elevilor de la diferite niveluri şi forme de şcolarizare în elaborarea şi derularea planurilor
comunitare ar aduce la acelaşi numitor cererea şi oferta de studiu, de petrecere a timpului liber, de pregătire
pentru viaţa profesională, de învăţare socială.
Mijloacele de informare în masă, purtătoare ale informaţiei între toţi factorii interesaţi de educarea
tinerei generaţii, sunt responsabile de calitatea şi relevanţa mesajelor transmise spre uzul public (părinţi,
profesori, elevi, angajatori). Odată conectate la circuitul informaţiei, toate instituţiile interesate au obligaţia
de a contribui la îmbogăţirea spectrului de cunoaştere a realităţii şi dinamicii educaţionale şi ocupaţionale.

TEMA 10: DECIZIA ÎN ALEGEREA CARIERII PROFESIONALE – IDENTITATEA

VOCAȚIONALĂ

Alegerea unei profesiuni a fost dintotdeauna un lucru dificil. Astăzi, când cele mai multe meserii suferă
transformări radicale, decizia este şi mai mult îngreunată de faptul că părinții, profesorii, rudele nu mai pot
oferi prognoze veridice, lipsindu-le informaţiile şi experienţa în domeniile nou-apărute. Prima întrebare ce
se impune este: „Cine sunt cei care pot da sfaturi?”. Să fie oare consilierii profesionişti, dar care nu pot
emite decât o opinie subiectivă asupra profesiei ce va avea cea mai mare căutare într-un viitor mai mult sau
mai puţin apropriat? Sau părinții, ori profesorii, desigur bine intenţionaţi cu toţii, dar care, deseori, sînt şi
mai limitaţi de buna lor părere despre ei înşişi ca deţinători ai unei înţelepciuni de o supremă infailibilitate?
Şi unii, şi alţii sînt conştienţi de transformările economice, industriale, tehnice, sociale care au loc în prezent,
dar nu au cum să cunoască ce se va întîmpla în viitor. Mulţi absolvenţi de ieri şi de azi se trezesc la
26
terminarea facultăţii şomeri, fără oportunităţi de angajare. Drept dovadă avem mulţimea de medici şi jurişti
(dar nu numai) dintre care doar puţini vor avea şansa de a-şi practica meseria.
Influenţa covârșitoare pe care o are momentul alegerii profesiei, atât asupra vieţii profesionale cât şi
asupra celei personale, este încă îngrijorător de mult neglijată. Se uită faptul că petrecem mai mult de 40 de
ani sub semnul acestei decizii de la început de cale.
Alegerea profesiunii şi a locului de muncă reflectă imaginea de sine a individului. Ea se structurează încă
din copilărie, prin integrarea într-un conţinut unic alpercepţiei de sine şi a percepţiei expectanţelor celorlalţi
faţă de propria persoană. Identitatea se formează progresiv, pe măsura organizării şi structurării informaţiilor
despre sine şi include, după E. Erikson, aspecte legate de: caracteristicile înnăscute şi dobîndite ale
personalităţii (temperament, introversiune, pasivitate); talentele şi abilităţile personale (cunoştinţe şi
deprinderi); identificarea cu modelele (părinţii, colegii etc.); modalităţile de interacţiune, de rezolvare a
conflictelor, de reglare a comportamentului; rolurile sociale, vocaţionale şi de gen adoptate de individ la un
moment dat.
Identitatea vocaţională combină aspecte ce ţin de cunoaşterea propriilor interese, valori, abilităţi şi
competenţe, pe de o parte, cu preferinţa pentru un anumit tip de activităţi, stiluri de interacţiune şi medii de
muncă, pe de altă parte. Ea apare la confluenţa dintre experienţele de învăţare şi de muncă multiple ale
adolescentului, devenind etalonul maturizării sale.

Procesul de dezvoltare a identităţii vocaţionale începe cu o perioadă a fanteziei în planul aspiraţiilor în acest
sens. Copilul între 3 şi 10 ani se identifică în planul intereselor vocaţionale cu diverse persoane din mediul
familial sau şcolar. Apoi urmează perioada tatonărilor (11-17 ani), când elevii î şi dezvoltă un
comportament explorator: investighează propriile interese vocaţionale, experimentează mai multe tipuri de

27
 activităţi şi observă necesitatea de a lua în considerare balanţa interese-aptitudini în exprimarea unei opţiuni.
Alegerile pe care le face tânărul în această perioadă au un caracter vag şi tranzitoriu, putând fi abandonate
relativ uşor în momentul în care apare o altă direcţie vocaţională ce pare să-i ofere satisfacţii.
Perioada realismului (18-25 ani) se caracterizează prin cristalizarea identităţii vocaţionale şi a unei viziuni
de ansamblu asupra factorilor, ceea ce determină luarea unor decizii mult mai pragmatice.
În perioada stabilizării (25-35 ani) are loc conştientizarea necesităţii de stabilizare şi perpetuarea acestei
stări. Este interesant că acum el îşi poate schimba locul de muncă, dar nu şi profesia (acest lucru se întîmplă
mai rar).
În următoarea perioadă, de consolare (peste 35 de ani), individul simte nevoia întăririi statutului său, a
promovării sale, pentru a-şi asigura confortul psihic, dar şi pentru o mai mare securizare.
Ultima perioadă, cea de declin (peste 65 de ani), este percepută de oameni în mod diferit. Unii consideră
pensionarea un moment binevenit pentru desfăşurarea activităţilor ce îi interesează, alţii – un preludiu al
decăderii şi „ofilirii”, fiind incapabili să-şi modifice concepţia despre sine în concordanţă cu alte valori din
viaţa lor.
Specialiştii în domeniu au stabilit şi formele de identitate vocaţională la adolescenţi:
 Identitatea forţată – adolescentul a preluat valorile şi expectanţele altora fără a le analiza critic. Adolescenţii
care prezintă această formă de identitate au deja obiective ocupaţionale, dar acestea i-au fost impuse din
afară, fie de părinţi, fie de colegi.
 Criza identitară – adolescentul se confruntă cu probleme de identitate. Simte presiune pentru a realiza o
opţiune, dar aceasta este mereu amânată.
 Difuzia identitară – adolescentul nu a făcut încă și nu este preocupat să facă un angajament pe o anumită
direcție. Aceşti adolescenţi nu se simt presaţi să realizeze o alegere, prin urmare nu se află într-o criză
identitară.
 Identitatea conturată – adolescentul a făcut propria alegere, deci a îndepărtat presiunea, este clar orientat şi
urmăreşte obiectivele profesionale propuse.
Holland consideră că oamenii manifestă interes diferit pentru lucrul cu oameni, obiecte, idei sau fapte, în
funcţie de tipul lor de personalitate: realist, investigativ, artistic, social, întreprinzător şi convenţional.
Orientarea vocaţională a unui individ este influenţată de următorii factori:
1. Realitatea înconjurătoare – care ne obligă pe oricare dintre noi să răspundem la presiunea
exercitată de mediu – influenţează luarea deciziei în alegerea ocupaţională.
2. Procesul educaţional/nivelul de instruire condiţionează alegerea carierei unei persoane, datorită
nivelului acestuia de pregătire.
3. Factorii emoţionali determină anumite alegeri ale individului în funcţie de personalitatea lui.
4. Valorile individuale au un rol important în alegerea profesiei/meseriei.

28
5. Factorul de gen care influenţează alegerea profesiei. Conform teoriei expectanţei: bărbaţii au
expectanţe de succes ridicate pentru domeniile profesionale considerate masculine, în timp ce femeile au
expectanţe mai mari de succes în domeniile profesionale considerate feminine (Furnham, 1992).
Unul dintre elementele importante pentru managementul carierei este, aşa cum am arătat deja, cunoaşterea
de sine şi investigarea caracteristicilor personale reluate pentru deciziile de carieră.
a) Interesele reprezintă preferinţele unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinţe sau de
activităţi. Preferinţele favorizează alegerea ocupaţiilor şi pot fi investigate prin mai multe modalităţi:
• reflectarea sistematică asupra alegerilor pentru a depista similitudinile dintre activităţile selectate şi
motivele care au dus la alegerea lor;
• inventarele de interese – instrumentele cele mai utilizate în intervenţiile de orientare.
Utilizarea lor generează alternative profesionale, deoarece conţin liste de activităţi şi ocupaţii grupate în
funcţie de interesele pe care le satisfac, ceea ce permite detectarea domeniilor în care pot fi valorificate şi
identificarea opţiunilor profesionale ce necesită explorare.
Inventarele de interese au adesea şi variante ce se pot autoadministra şi pot fi utilizate în autocunoaştere,
spre exemplu, Chestionarul de interese, bazat pe teoria lui Holland. Cercetătorul opinează că dacă o persoană
nu are posibilitatea de a-şi desfăşura activitatea conform propriei personalităţi, alegerile sale trebuie să se
îndrepte spre domeniile învecinate, ocupaţiile indicate cel mai puţin aflîndu-se în colţul diametral opus al
hexagonului.
b) Valorile reprezintă convingerile bazale ale indivizilor. Ele sunt surse motivaţionale şi ale standardelor
individuale de performanţă într-un anumit domeniu.
Ceea ce valorează o persoană se reflectă la nivelul cerinţelor pentru mediul de activitate în care urmează să
se încadreze.
Modalităţi de investigare a valorilor personale:
• Ierarhizarea unor valori;
• Analiza alegerilor anterioare.
Întrebările propuse în continuare pot fi utile pentru evaluarea valorilor implicate în alegerile anterioare:
– Ce tip de activitate preferi în timpul tău liber? De ce?
– Când îţi alegi prieteni, ce caracteristici te aştepţi să manifeste?
– Ce activităţi de voluntariat ai alege? De ce?
– Care a fost cea mai importantă decizie pe care ai luat-o? Ce te-a ghidat în luarea deciziei?
– Care a fost cea mai rea decizie pe care ai luat-o? De ce?
• Utilizarea raţională a timpului este un exerciţiu extrem de simplu şi suficient în identificarea
valorilor. Se poate pune următoarea întrebare: „Dacă ai avea la dispoziţie doar o oră pe zi, ce ai alege să
faci?”. O altă variantă a acestui exerciţiu este utilizarea raţională a banilor. Important este să se identifice
sursele care stau la baza alegerii respective.
29
• Identificarea modelelor. Persoanele, personajele pe care adolescenţ ii le admiră reprezintă indicatori
ai valorilor lor personale.
c) Caracteristicile de personalitate constituie patternuri tipice de gândire, comportament, afectivitate şi
relaţionare pe care le manifestă o persoană. O modalitate eficientă de a corela caracteristicile de
personalitate cu mediile ocupaţionale este evaluarea acestora pe 4 dimensiuni bipolare (tipologia lui Jung):
• Atitudinea generală faţă de lume: tipul extravert – interacţiunea socială, necesitate de muncă variată
şi dinamică; tipul introvert – lucrul cu ideile, mediu liniştit, fără interacţiune socială.
• Obţinerea informaţiei: dobîndeşte informaţii pe baza simţurilor sale – tipul senzitiv (munci care
necesită atenţie la detalii, fără schimbări prea dese) sau îşi foloseşte intuiţia şi se focalizează pe posibilităţi şi
presupoziţii – tipul intuitiv (stimulat să înveţe în permanenţă).
• Modul de evaluare a informaţiei: procesează şi evaluează informaţia bazîndu-se pe logică şi raţiune –
tipul gânditor (realizează munci care necesită logică, gândire ordonată în special cu idei.
şi numere), sau bazându-se pe valorile personale şi efectul asupra altora – tipul sentimental (se implică în
munci care reclamă empatie, prestări de servicii).
• Aplicarea informaţiilor: tipul raţional – ia decizii rapide, ajunge repede la rezultat, se implică în
munci ce necesită planificarea şi urmărirea planului pînă la capăt; tipul receptiv – ia decizii în baza

informării foarte detaliate, realizează munci care implică adaptare permanentă la nou şi creaţie. Este
important ca adolescenţii să înţeleagă relaţia indispensabilă dintre aceste caracteristici de persona-litate şi
mediile de muncă. În cadrul fiecărei profesii există medii de muncă care se pot ajusta necesităţilor şi
preferinţelor persoanei.
d) Aptitudinile şi deprinderile reprezintă potenţialul unei persoane de a învăţa şi a obţine performanţe
într-un anumit domeniu. Dezvoltată prin învăţare şi exersare, aptitudinea devine abilitate, iar prin aplicarea
în practică şi automatizare abilitatea devine deprindere. Modalităţi de identificare a aptitudinilor:
• Investigarea activităţilor pe care o persoană ştie/ poate să le facă, cel puţin la un nivel mediu şi fără
un efort deosebit.
• Completarea unor chestionare special destinate depistării acestora (în majoritatea cazurilor,
chestionarele de aptitudini fac trimiteri la domeniile ocupaţionale care le valorifică).
În concluzie, testul de aptitudini profesionale sau de compatibilitate cu o profesie oarecare poate fi
o garanţie serioasă nu numai a justeţei cu care este făcută alegerea unei profesiuni, dar şi a satisfacţiilor
pe care această profesiune ni le poate oferi.
Pregătirea pentru o profesie trebuie să asigure acumularea unui bagaj de cunoştinţe, informaţii şi
imagini despre diverse meserii şi locuri de muncă (vezi schema din pagina următoare). La vârsta
adolescenţei procesul de decizie asupra carierei este în general declanşat de factori externi, care impun

30
presiunea de a alege un anumit traseu educaţional şi profesional. Indecizia cauzată de aceste condiţii poate
să ia două forme:
a) Indecizia ca moment absolut normal al procesului de decizie aflat în desfăşurare. Acest tip de inde-
cizie este acompaniat de un comportament explorator, adolescentul fiind în căutarea informaţiei despre sine
şi despre traseele ocupaţionale, evaluând alternative, abandonând şi tatonând noi variante etc.
Indecizie ca manifestare a incertitudinii. Incapacitatea de a lua o hotărâre se datorează fie lipsei unei
strategii de evaluare a informaţiilor/variantelor, fie anxietăţii legate de situaţia de decizie.
Adolescenţii puşi în faţa unei situaţii de decizie privind cariera pot demonstra stiluri decizionale diferite.
Un stil decizional deficitar poate distorsiona sau împiedica prelucrarea informaţiilor legate de sine şi
domeniile de activitate, astfel încât rezultatul este unul dezadaptiv şi cu repercusiuni serioase asupra
posibilităţii de planificare a carierei.

Tabel. Stiluri decizionale

Stilul
decizional Caracteristici
Abordare raţională a deciziei, echilibrată sub raportul participării cognitive şi
Planificat emoţionale: „Sunt
organizat şi îmi fac planuri”.

Investire de timp şi energie în adunarea datelor şi analiza alternativelor, ceea ce

Agonizant determină o
supraîncărcare şi amânarea deciziei: „Nu mă pot decide”.
Acceptarea primei alternative disponibile, fără a căuta altele sau a aduna informaţii:
Impulsiv „Decid
acum, dar mă voi gândi mai târziu”.
Fundamentarea deciziilor pe sentimente şi trăiri neverbalizate: „Simt că aşa e
Intuitiv bine”.
Delăsător Amânarea oricărui proces de evaluare şi acţiune: „Mă voi gândi mâine”.
Fatalist Lăsarea deciziei pe seama mediului sau a sorţii: „Fie ce-o fi”.
Compliant Acceptarea deciziei altuia în locul deciziei individuale: „Dacă crezi că e bine”.
Acceptarea responsabilităţii pentru decizie, ulterior manifestând incapacitate în
Paralitic iniţierea
procesului: „Ştiu că trebuie, dar pur şi simplu nu pot să o fac”.

31
Este important să ştii răspunsul la întrebările ce te aşteaptă în viitorul profesional şi anume: Cât costă
învățământul profesional pentru o meserie sau alta? Care este salariul la începutul activităţii de muncă şi în
culmea perfecţiunii profesionale? Câți ani trebuie să lucrezi ca să obţii anumite performanţe? Ce cheltuieli
trebuie prevăzute pentru perfecţionarea continuă? etc. Practic este imposibil să faci o prognoză veritabilă şi
detaliată a schimbărilor de situaţie pe piaţa muncii. Dacă însă se porneşte de la faptul că relaţiile de piaţă se
vor dezvolta, se pot face anumite presupuneri. În primul rând, economia de piaţă reclamă o infrastructură
financiar-bancară puternică, de aceea este nevoie permanent de specialişti de înaltă calificare în domeniile
bancar, financiar, asigurări, burse financiare şi de mărfuri, evidenţă contabilă, fiscalitate etc. În al doilea
rând, pătrunderea în continuare a Republicii Moldova pe piaţa mondială va menţine solicitarea specialiştilor
în domeniul relaţiilor economice externe. Valoarea reală a profesiei deseori nu corespunde raţionamentelor
legate de prestigiul ei. O înţeleaptă vorbă din bătrâni spune că „meseria este brăţară de aur” – zicală comună
multor limbi europene. Faptul că tinerii nu sunt atraşi de meşteşugurile tradiţionale nu reprezintă noutate.
Realitatea este că în majoritatea ţărilor se resimte o lipsă acută de meşteşugari. Dacă tinerii simt o înclinaţie
spre o meserie tradiţională, nu trebuie să se lase induşi în eroare de prejudecăţile altora, ci să judece la rece
situaţia. A fi „meseriaş” este genul de activitate potrivită, în special firilor puternice, independente, cu spirit
practic, inventiv, creator. Pentru a găsi profesiunea potrivită, tinerii au nevoie de un program care să-i
ghideze spre una din multiplele posibilităţi existente, obiectivele principale ale activităţii de orientare
profesională fiind:
– Dezvoltarea procesului de luare a deciziei. Se are în vedere ajutarea elevilor în cultivarea competenţelor de
luare a deciziilor, dar şi în definirea, înţelegerea şi utilizarea informaţiilor specifice diferitelor alternative
opţionale.
– Dezvoltarea conceptului despre sine; deciziile şi planurile implică întotdeauna acest concept. Elevul
trebuie ajutat să conştientizeze faptul că autoînţelegerea reprezintă o etapă importantă în cadrul procesului
de luare a unor hotărâri privind prezentul şi viitorul său profesional.
– Relaţionarea stilurilor de viaţă, a valorilor, a modului de a petrece timpul liber, a educaţiei, a
profesiei/meseriei. Nu se poate face o alegere ocupaţională fără a lua în considerare nivelul de educaţie,
implicaţiile sociale şi/sau personale solicitate de acea ocupaţie, colaborate cu valorile personale atât pentru a
aprecia situaţia la moment cât şi pentru viitor.
– Libertatea alegerii/opţiunii. Pregătirea profesională, educaţia în general pot fi văzute ca o alegere din mai
multe opţiuni posibile, dar validitatea alegerii decurge din compararea diferitelor opţiuni pe baza unor
criterii personale specifice. Numai în acest mod avem garanţia că respectăm integritatea individuală
împotriva oricărei forme de orientare prescriptivă, care presupune constrângerea exercitată asupra
individului în alegerea unei ocupaţii.
32
– Stabilirea diferenţelor individuale. Recunoaşterea diferenţelor capacităţilor individuale şi, respectiv, a
şanselor oferite oamenilor în valorificarea acestora pe cale proprie.
– Dezvoltarea flexibilităţii şi capacităţii de adaptare la schimbări. Elevii trebuie învăţaţi că atunci când îşi
fac planuri, când îşi stabilesc scopuri, când îşi fixează traseele de parcurs urmează să ţină cont de
flexibilitatea acestora, să le experimenteze pentru a fi cât mai siguri de reuşită. Ei trebuie să conştientizeze
că în viaţa socială au loc schimbări rapide care se răsfrâng nu numai asupra caracteristicilor ocupaţiilor ci şi
asupra pieţei muncii.
Responsabilitatea în alegerea profesiei o poartă adolescenţii, însă ei trebuie ghidaţi să nu se orienteze
preponderent spre profesii la modă sau să aleagă după principiul „Vom trăi ş i vom vedea”. Profesorii
trebuie să organizeze instruirea având drept obiective dezvoltarea la elevi a creativităţii, a capacităţii de a
formula singuri probleme şi de a le rezolva. Doar astfel interesele se transformă în înclinaţii care vor
contribui la dezvoltarea identităţii vocaţionale.

33