EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI ÎMBOLNAVIRE PROFESIONALA

MEMORIU DE PREZENTARE

Pentru evaluarea factorilor de risc am ales metoda I. N. C. D. P. M. al cărei principiu

de bază constă în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat pe baza unor liste
de control prestabilite, cuantificarea dimensiunii riscului stabilindu-se pe baza combinaţiei
dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime previzibile. În cadrul metodei se admite că
nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporţional cu nivelul de risc. În
limbajul uzual, securitatea este definită ca faptul de a fi la adăpost de orice pericol, iar riscul –
posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, pericol potenţial (dicţionarul explicativ al limbii
române).
Avantajul folosirii acestei metode constă în faptul că poate fi utilizată atât în faza de
concepţie şi proiectare a locurilor de muncă cât şi în faza de exploatare. În faza de concepţie şi
proiectare metoda constituie un instrument util pentru proiectanţi în vederea integrării
principiilor şi măsurilor de securitate a muncii în concepţia şi proiectarea sistemelor de muncă.
În faza de exploatare metoda este utilă personalului de la compartimentele de protecţia muncii
din întreprinderi (analiza pe o bază ştiinţifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc de
muncă şi fundamentarea programelor de prevenire).
Metoda I. N. C. D. P. M. implică parcurgerea următoarelor etape obligatorii :
♦ Constituirea echipei de evaluare ;
 Definirea sistemului de analizat ;
 Identificarea factorilor de risc din sistem ;
 Evaluarea riscurilor partiale de accidentare şi îmbolnăvire profesională
 Ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire cu termene precise;
 Propunerea măsurilor de prevenire.
Realizarea acestor etape se face utilizând următoarele instrumente de lucru
 Lista locurilor de muncă la care se va face identificarea factorilor de risc ;
 Lista de identificare a factorilor de risc ;
 Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra organismului
uman ;
 Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor ;
 Grila de evaluare a riscurilor ;
 Scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de securitate ;
 Fişa locului de muncă – document centralizator ;

1
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI ÎMBOLNAVIRE PROFESIONALA

 Fişa de măsuri de prevenire propuse.

Lista de identificare a factorilor de risc este un formular ce cuprinde principalele categorii

de factori de risc, grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă,
astfel:
A. Executant :
* Acţiuni greşite
* Omisiuni
B. Sarcina de muncă :
* Conţinutul necorespunzător al sarcinii de muncă în raport cu cerinţele de securitate
* Sarcina sub/supradimensionată în raport cu capacitatea executantului
C. Mijloace de producţie
* Factori de risc mecanic
* Factori de risc termic
* Factori de risc electric
* Factori de risc chimic
* Factori de risc biologic
D. Mediul de muncă :
* Factori de risc fizic
* Factori de risc chimic
* Factori de risc biologic
* Caracterul special al mediului
Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra organismului ajută la
aplicarea scalei de cotare a gravităţii consecinţelor, cuprinzând toate categoriile de leziuni şi
vătămări ale integrităţii organismului uman, localizarea posibilă a consecinţelor în raport cu structura
anatomo-funcţională a organismului şi gravitatea minimă-maximă generică a consecinţei.
Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii factorilor de risc asupra
organismului uman este o grilă de clasificare a consecinţelor în clase de gravitate şi clase de
probabilitate a producerii lor (gravitatea consecinţelor se bazează pe criteriile medicale de diagnostic
în timp ce clasele de probabilitate se bazează pe frecvenţa de producere a acestor evenimente,
pornind de la clasa 1, corespunzătoare unei frecvenţe de producere a evenimentului mai mare de 10
ani, până la clasa 6, corespunzătoare producerii unui eveniment la mai puţin de o lună).
Grila de evaluare a riscurilor conţine un tabel în care liniile corespund claselor de gravitate
(maxime, foarte grave, grave, mari, medii, mici, neglijabile) iar coloanele claselor de probabilitate

2
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI ÎMBOLNAVIRE PROFESIONALA

(extrem de rar, foarte rar, rar, puţin frecvent, frecvent, foarte frecvent), cu ajutorul grilei realizându-
se exprimarea efectivă a riscurilor existenţe în sistemul analizat, sub forma cuplului gravitate-
frecvenţă de apariţie.
Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii are la bază grila de evaluare a
riscurilor şi ajută la aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.
Fişa de evaluare a locului de muncă centralizează toate operaţiile de identificare şi evaluare a
riscurilor de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională, cuprinzând următoarele date :
 Date de identificare a locului de muncă: unitatea, secţia, locul de muncă;
 Date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcţie;
 Componentele generice ale sistemului de muncă;
 Nominalizarea factorilor de risc identificaţi;
 Explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificaţi (descriere,
parametri, caracteristici funcţionale);
 Consecinţa maximă previzibilă a acţiunii factorilor de risc;
 Clasa de gravitate şi probabilitate previzionată;
 Nivelul de risc.
Fişa de măsuri propuse este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire
necesare de aplicat, rezultate din evaluarea locului de muncă sub aspectul securităţii muncii.
Procedura de lucru implică parcurgerea obligatorie a următoarelor etape :
 Constituirea echipei de analiză şi evaluare (specialişti în securitatea muncii şi
tehnologi ) ;
 Descrierea sistemului analizat :
- identificarea şi descrierea componentelor sistemului şi modul său de
funcţionare ;
- precizarea sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem ;
- descrierea condiţiilor de mediu existenţe;
- precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a
sistemului ;

 Identificarea factorilor de risc din sistem prin :

- observarea directă ;
- deducţia logică ;

3
EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI ÎMBOLNAVIRE PROFESIONALA

 Evaluarea riscurilor :
- determinarea consecinţelor posibile ale acţiunii factorilor de risc
utilizând lista de identificare ;
- stabilirea gravităţii consecinţei utilizând grila din lista de consecinţe
posibile ale acţiunii factorilor de risc ;
- determinarea frecvenţei consecinţelor posibile utilizând scala de cotare a
gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii factorilor de risc asupra
organismului uman ;
- identificarea rezultatului obţinut în grila de evaluare a riscurilor ;
- înscrierea rezultatului în fişa locului de muncă
- determinarea nivelurilor pentru fiecare factor de risc în parte utilizând
scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate;
- stabilirea unei priorităţi a măsurilor de prevenire şi protecţie funcţie de
factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc ;
- calcularea nivelului de risc global pe locul de muncă (media ponderată a
nivelurilor de risc stabilite pentru factorii de risc identificaţi, utilizând
ca element de pondere rangul factorului de risc, care este egal cu nivelul
de risc) ;

 Stabilirea măsurilor de prevenire :

- luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conf. scalei de
încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (în ordinea 7-1, dacă
se operează cu niveluri de risc şi 1-7 dacă se operează cu niveluri de
securitate ) ;
- luarea în considerare a ordinii ierarhice generice a măsurilor de
prevenire (măsuri de prevenire intrinsecă, colectivă, individuală );
- înscrierea măsurilor propuse în FIŞA DE MĂSURI DE PREVENIRE
PROPUSE ;
- redactarea raportului analizei (modul dedesfăşurare a analizei,
persoanele implicate, rezultatele evaluării-fişele locurilor de muncă cu
nivelurile de risc, fişele de măsuri de prevenire ).

4
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI ÎMBOLNAVIRE PROFESIONALA

Primul pas în aplicarea metodei îl reprezintă constituirea echipei de analiză şi evaluare care
va cuprinde specialişti în domeniul securităţii muncii (evaluatori autorizaţi ) şi tehnologi, buni
cunoscători ai proceselor de muncă analizate.
Înainte de începerea activităţii, membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu metoda de
evaluare, instrumentele utilizate şi procedurile concrete de lucru. Este necesară şi o minimă
documentare prealabilă asupra locurilor de muncă şi proceselor tehnologice care urmează să fie
analizate şi evaluate.
După constituirea echipei de analiză şi evaluare şi însuşirea metodei se trece la pasul următor
– descrierea sistemului de analizat. Informaţiile necesare pentru această etapă se preiau din
documentele întreprinderii (fişa tehnologică, cărţile tehnice ale maşinilor ţi utilajelor, fişa postului
pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiză a factorilor de mediu, norme, standarde şi
instrucţiuni de securitate a muncii). O sursă complementară de informaţii pentru definirea sistemului
o constituie discuţiile cu lucrătorii de la locul de muncă analizat.
În etapa de identificare a factorilor de risc din sistem, esenţială pentru calitatea analizei, se
stabileşte pentru fiecare componentă a sistemului de muncă evaluat – loc de muncă, în baza listei
prestabilite, ce disfuncţii poate prezenta, în toate situaţiile previzibile şi probabile de funcţionare.
Aceasta se poate realiza fie printr-o analiză verbală cu tehnologul fie prin aplicarea metodei
arborelui de evenimente. Simularea se poate realiza concret pe un model experimental sau prin
procesare pe computer.
Dacă în cazul factorilor de risc obiectivi, generaţi de mijloacele de producţie sau mediul de
muncă, identificarea este relativ uşoară, în cazul executantului operaţia este mult mai complicată şi
implică un grad ridicat de nedeterminare. În acest caz se analizează, cît este posibil, toate erorile
previzibile şi probabile ale acestuia în raport cu sarcina de muncă atribuită, sub forma omisiunilor şi
acţiunilor sale greşite şi impactul lor asupra propriei sale securităţi şi asupra celorlalte elemente ale
sistemului.
Factorii de risc identificaţi se înscriu în FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ.
Nivelul de risc global la locul de muncă se calculează ca o medie ponderată a nivelurilor de
risc stabilite pentru factorii de risc identificaţi. Pentru ca rezultatul să fie cât mai apropiat de realitate
se utilizează ca element de ponderare rangul factorului de risc, care este egal cu nivelul de risc,
eliminându-se astfel posibilitatea ca efectul de compensare între extreme să mascheze prezenţa
factorului cu nivel maxim de risc.
Formula de calcul a nivelului de risc global :

5
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI ÎMBOLNAVIRE PROFESIONALA

unde :

Nr este nivelul de risc global pe loc de muncă;

rt= rangul factorului de risc i;
Ri = nivelul de risc pentru factorul de risc
n = numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă.

În cazul evaluării unor macrosisteme (sector, secţie, întreprindere), se calculează

nivelul global de risc pentru atelierul/secţia/sectorul sau întreprinderea investigată - N g – ca medie
ponderată a nivelurilor de risc global determinate pe locurile de muncă.

unde :

rp este rangul locului de muncă p (egal cu nivelul de risc global al locului);

n = numărul de locuri de muncă analizate;

Nrp = nivelul de risc global pentru locul de muncă "p".

Pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a sistemului de

muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, ţinându-se seama
totodată de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire, respectiv :
- măsuri de prevenire intrinsecă ,
- măsuri de protecţie colectivă ,
- măsuri de protecţie individuală.
Măsurile propuse se înscriu în formularul FIŞA DE MĂSURI DE PREVENIRE PROPUSE,
aplicarea metodei încheindu-se cu redactarea raportului analizei ce va conţine, în mod obligatoriu,
următoarele :
- modul de desfăşurare al analizei ,
- persoanele implicate ,
- rezultatele evaluării, respectiv fişele locurilor de muncă cu nivelurile de risc,
- fişele de măsuri de prevenire.

6
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI ÎMBOLNAVIRE PROFESIONALA

DEFINITIA AGENTILOR BIOLOGICI

Activitatile in serviciile de sanatate de toate tipurile si activitatile in laboratoarele clinice si de

diagnostic sunt activitatile unde sunt identificati agentii biologici.
Agentii biologici se regasesc in numeroase sectoare de activitate, dar cu precadere in sectorul
sanitar. Intrucat sunt rar vizibili, riscurile pe care acestia le presupun nu sunt intotdeauna luate in
considerare.

Valori – limita de expunere profesionala.

Pana in prezent nu a fost stabilite valori-limita de expunere profesionala pentru agenti
biologici, desi unele State Membre au fixat limite pentru toxinele acestora. Diferenta esentiala dintre
agentii biologici si alte substante periculoase consta in capacitatea lor de a se reproduce. In conditii
favorabile, un microorganism se poate inmulti considerabil, intr-o perioada foarte scurta de timp.
Agentii biologici contaminanti sunt considerati agentii biologici (bacterii, virusuri, ciuperci si
paraziti) prezenti la locurile de munca si care actioneza asupra lucratorilor ca urmare a manipularii
unor produse patologice sau a unor materiale contaminate. Acesti agenti biologici se pot transmite in
mod direct de la bolnavii care primesc ingrijiri medicale sau indirect, prin obiectele contaminate cu
produsele biologice (sange, urina, materii fecale) sau patologice (ex. puroi) provenite de la bolnavi.
De asemenea, sunt considerati agenti biologici si substantele sau produsele biologice, care prin
manipulare pot produce efecte nefavorabile asupra sanatatii organismului uman, cum sunt hormonii
sau toxinele.
In categoria agentilor biologici sunt incluse si culturile celulare si endoparazitii umani care pot
provoca infectie, alergie sau intoxicatie.

a) Microorganism – entitate microbiologica celulara sau nu, capabila sa se reproduca sau sa

transfere material genetic.
b) Cultura celulara – rezultatul cresterii “in vitro” a celulelor izolate din organisme
multicelulare.

Durata minima de expunere la factorul biologic nu prezinta prag minim de contaminare.

CLASIFICAREA AGENTILOR BIOLOGICI

In functie de importanta riscului de infectare pe care il prezinta, agentii biologici se impart in

patru grupe:

7
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI ÎMBOLNAVIRE PROFESIONALA

I. Grupa 1 – agenti biologici care nu pot provoca imbolnavirea;

II. Grupa 2 – agenti biologici care pot provoca imbolnavirea si constituie un pericol pentru
lucratori. Propagarea in colectivitate a agentilor biologici din aceasta grupa nu este
probabila. In general, pentru aceasta grupa exista profilaxie (metode de prevenire) si
tratament eficace (bacteria salmonella, streptococcus pneumoniae etc.).
III. Grupa 3 – agenti biologici care pot provoca imbolnavirea grava si constituie un pericol
serios pentru lucratori. Agentii biologici din aceasta grupa pot sa prezinte risc ridicat de
propagare in colectivitate, dar in general exista profilaxie si tratament eficace (virusul
hepatitei B, C, rabia etc.).
IV. Grupa 4 – agenti biologici care pot provoca imbolnavirea grava si constituie un pericol
serios pentru lucratori. Agentii biologici din aceasta grupa pot sa prezinte risc ridicat de
propagare in colectivitate si nu exista in general profilaxie si nici tratament eficace (HIV,
virusul ebola etc.).

Din punct de vedere al riscului biologic personalul din sectorul sanitar este expus in mod
frecvent la agenti biologici din grupele 1,2,3 si mai rar la agenti biologici din grupa 4 care pot
provoca imbolnaviri profesionale (pacienti cu HIV).
Conform domeniului de aplicare a directivei europene 2000/54/CEE, in clasificare sunt inclusi
numai agentii cunoscuti ca provocand boli infectioase la om.
Daca este cazul, se adauga indicatii asupra riscului toxic si alergic, potential al agentilor.
La stabilirea listei de agenti biologici clasificati nu vor fi luati in considerare microorganismele
modificate genetic.
Clasificarea agentilor biologici se bazeaza pe efectele acestor agenti asupra sanatatii
lucratorilor sanatosi.
Efectele particulare asupra lucratorilor a caror sensibilitate ar putea fi modificata pentru unul
sau mai multe motive, cum ar fi patologia preexistenta, administrarea de medicamente, imunitate
deficitara, sarcina sau alaptarea, nu sunt luate in considerare in mod specific.

MODUL DE TRANSMITERE A AGENTILOR BIOLOGICI PATOGENI

Microorganismele (bacteriile, parazitii, virusurile si ciupercile) sunt prezente in mediul

inconjurator, deci implicit si in mediul de munca. Anumite microorganisme, pot provoca, singure,
boli infectioase mai mult sau mai putin grave.
Infectiile, care pot fi contractate, pot avea origine:

8
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI ÎMBOLNAVIRE PROFESIONALA

- bacteriana (ex. bacilul tuberculozei, stafilococi, streptococi, pneumococi, coli, salmon-

ella, shigella, antrax, vibrion holeric, antrax, leptospira, legionela, etc.)
- parazitara (ex. tenie, scabie, giardie, etc.)
- fungica (ex. candida albicans, histoplasma, actinomicete, aspergillus, etc.)
- virala (ex. adenovirusurile, herpesvirusurile, virusurile hepatice, HIV, gripale si
paragripale, urlian, rujeolic, enterovirusuri, etc.).

Agentii patologici pot sa patrunda in organism pe cale:

- respiratorie;
- digestiva;
- sanguina;
- cutanata;
- mucoasa conjunctivala.

Calea respiratorie
Reprezinta calea cea mai probabila de infectare microbiana si cu toate acestea, cea mai putin
luata in seama, mai ales in cazul activitatii din laboratoare. Intr-adevar, un mare numar de manopere,
obisnuite in mediul sanitar, produc aerosoli care pot fi infectiosi. Acestia sunt produsi in tehnici de
centrifugare, zdrobirea celulelor, deschiderea fara precautie a flacoanelor vidate, manevrarea
lichidelor, agitarea mediilor, cantarirea pulberilor, improscari, flambarea anselor utilizate la
insamantarea mediului bacterian, recoltarea si transportul probelor biologice fara precautii,
schimbarea asternuturilor bolnavilor, etc.
Propagarea aerosolilor infectati este cauzata si de existenta unor sisteme de ventilatie
necorespunzator intretinute sau rau concepute. Sistemele de ventilare defecte pot fi surse de infectare
chiar si in cladirile in care nu se lucreaza cu agenti biologici.
Aerosolii se pot propaga la distante mari si infectiozitatea lor depinde de natura agentului
contaminant si starea de imuno-rezistenta a persoanei ce risca sa fie contaminata, de rezistenta lor in
mediul exterior.

Calea digestiva
Una din caile de contaminare pe cale digestiva este pipetarea cu gura, care trebuie in totalitate
interzisa in laboratoare. Frecvent se produc contaminari pe cale digestiva datorita obiceiului de a
fuma in timpul activitatii “la patul bolnavului” sau in timpul activitatii in laboratoarele de analize

9
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI ÎMBOLNAVIRE PROFESIONALA

medicale, deficientelor de igiena sau erorilor de manevrare (boli cu transmitere digestive ca

enterocolitele acute, dizenteria, hepatita acuta virala tip A sunt considerate “boli ale mainilor
murdare”).

Calea cutanata
Trecerea microorganismelor prin piele se poate face prin patrunderea accidentala (rani,
intepaturi, muscaturi) si apare destul de frecvent in cursul diferitelor activitati medicale
(recapisonarea acelor dupa efectuarea tratamentelor injectabile, spalarea instrumentarului, in cursul
interventiilor chirurgicale, a tratamentelor stomatologice, taieturile si juliturile provocate de cioburi,
transportul deseurilor in saci necorespunzatori, manipularea necorespunzatoare a produselor
biologice).
Este suficient ca pielea sa prezinte o solutie de continuitate, chiar invizibila cu ochiul liber,
pentru ca particulele infectante sa patrunda usor in organism.
Calea mucoasa
Ochiul, fiind foarte vascularizat, iar conjunctiva bulbara avand o suprafata de contact cu
mediul ambient, reprezinta o cale importanta de contaminare, mai ales prin improscare oculara.
In acest sens se cunosc infectii virale oftalmice, datorita contaminarii ocularelor de la
microscoapele folosite colectiv, de tipul:
- conjunctivite adenovirale;
- infectii oculare cu virus herpetic;
- conjunctivite purulente cu coci patogeni;
- infectii oculare cu pioceanic;
- micoze oculare cu aspergillus si actinomicete.
De asemenea, mucoasa bucala si caile respiratorii superioare pot fi porti de patrundere a
aerosolilor.

Bolile infectioase si parazitare sunt determinate de contactul cu agentii biologici sau

manipularea produselor biologice.
De exemplu: Hepatita virala tip B se poate transmite prin intepaturi cu ace contaminate in
timpul recoltarii de produse biologice de la pacienti

Accidentul prin expunere la sange este definit ca orice expunere accidentala la sange (sange
integral, plasma, ser, componente din sangele uman), la un lichid biologic contaminat cu sange sau
la un fluid care poate sa contina agenti patogeni transmisibili prin sange, care presupune:

10
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI ÎMBOLNAVIRE PROFESIONALA

o lezarea tegumentelor (intepatura, taietura), sau

o proiectarea pe mucoase sau pe tegumente lezate.

Principalii agenti patogeni transmisibili prin sange (exista peste 50) sunt:
- HIV: virusul imunodeficientei umane (grupa IV);
- VHB: virusul hepatitei B (grupa III);
- VHC: virusul hepatitei C (grupa III).
Altii pot fi: Plasmodium (malarie, falciparum, vivax) – agentii malariei, Mycobacterium
tuberculosis, Leprae, Leptospira, Rickettsia, Treponema spp, Roxoplasma gondi, Staphylococcus
aureus, Brucella, Citomegalovirus, Herpes virus, Cryptococcus neoformans.

EVALUAREA RISCULUI DE EXPUNERE LA AGENTI BIOLOGICI

METODE DE PREVENIRE A RISCURILOR BIOLOGICE

Pentru toate activitatile in care se utilizeaza agenti biologici ce constituie un risc pentru
sanatatea si securitatea lucratorilor, angajatorul este obligat sa ia masuri adecvate:
 daca natura activitatii permite, angajatorul va evita, in mod prioritar, utilizarea unui agent
agent biologic periculos, inlocuindu-l printr-un agent biologic care, in functie de conditiile
de utilizare si in stadiul actual de cunostinte nu este periculos sau este mai putin periculos
pentru sanatatea lucratorilor;
 cand acest lucru nu este tehnic realizabil, tinand seama de activitatea si de evaluarea
riscului, angajatorul trebuie sa reduca riscul de expunere la cel mai scazut nivel pentru a
proteja adecvat sanatatea si securitatea lucratorilor respective, prin aplicarea urmatoarelor
masuri de protectie colectiva:
 limitarea la nivelul cel mai scazut posibil, a numarului de lucratori expusi sau care pot
fi expusi;
 conceperea proceselor de munca si a masurilor de control ethnic pentru a evita sau re-
duce la minimum raspandirea agentilor biologici la locul de munca;
 masuri de protectie colectiva si/sau individuala atunci cand expunerea nu poate fi
evitata prin alte mijloace;
 masuri de igiena adecvate pentru prevenirea sau reducerea transportului sau
propagarii accidentale a unui agent biologic in afara locului de munca;

11
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI ÎMBOLNAVIRE PROFESIONALA

 utilizarea de panouri de semnalizare a riscurilor de accidentare si imbolnavire profe-

sionala;
 stabilirea unor planuri de urmat in caz de accidente care implica prezenta agentilor
biologici;
 recunoasterea prezentei agentilor biologici la locul de munca, in afara locului de mun-
ca unde acestia se utilizeaza si unde s-au luat masuri de izolare fizica primara, daca acest
lucru este necesar si tehnic posibil;
 mijloace ce permit colectarea, depozitarea si eliminarea deseurilor in completa secur-
itate si, dupa caz, tratarea lor, inclusiv utilizarea unor recipiente sigure, identificate;
 masuri care sa permita manipularea si transportul fara risc al agentilor biologici la lo-
cul de munca.

DEFINIREA SISTEMULUI DE ANALIZAT

Lucrarea de fata isi propune evaluarea factorilor de risc si imbolnavire profesionala pentru
urmatoarele posturi de munca din cadrul CICIOVAN SEBASTIAN PFA:
- MUNCITOR NECALIFICAT;

12