Israel,

Biserica
şi
Neamurile

Simion Motz

1
 Copyright @ The Suffering Church Ministries, 2003
Ediţia a doua, online (fornat PDF): 2008
Exemplare PDF se pot obţine scriind la DorinMotz@gmail.com

2
 CUPRINS
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Privire de ansamblu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

I. ISRAEL
Avraam, strãmoşul poporului Israel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Scopul alegerii lui Israel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
Israel, sãmânţa lui Avraam . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Programul lui Dumnezeu pentru Israel . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Planul lui Dumnezeu cu Israel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Preocuparea lui Dumnezeu faţă de Israel . . . . . . . . . . . . . . . 26
Legea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Ţara promisă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
Regii lui Israel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
Regatul unit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
Regatul divizat şi ducerea în robie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
Întoarcerea din robie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
Dragostea şi protecţia lui Dumnezeu faţă de poporul Său, Israel... 41
Israel între Testamente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
Dupã ce a vorbit în vechime prin proroci,
la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul . . . . . . . . . . . . 51
Perioada de tranziţie de la dispensaţia Legii
la dispentaţia Bisericii sau a Harului . . . . . . . . . . . . . . . . 53
La început Evanghelia s-a predicat numai iudeilor . . . . . . . . . . 55
Consecinţele neascultării lui Israel faţă de
Dumnezeu în vremea noastră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Restaurarea lui Israel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
Dumnezeu nu a lepădat pe Israel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
Viitorul strălucit al lui Israel sau Epoca de aur . . . . . . . . . . . 62

II. BISERICA
Biserica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
Ce înseamnă Biserica? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70

3
Ce este Biserica (Ecclesia)? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
Cum ajunge cineva să fie în Biserică
sau în Trupul lui Christos? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
Când a luat fiinţă Biserica? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
Alegerea Bisericii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Scopul Bisericii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Felul de adunare al primilor creştini sau Biserica Primară . . . . . 80
Problema banilor sau dărnicia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
Începutul Bisericii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
Fericita nădejde a Bisericii, viitorul ei . . . . . . . . . . . . . . . . 88

III. NEAMURILE
Neamurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
Neamurile înainte de Lege . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Neamurile în timpul lui Israel sau a Legii . . . . . . . . . . . . . 95
Vremurile Neamurilor sau Neamurile după
ducerea lui Israel în robie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
Neamurile la Armaghedon şi venirea
Domnului Isus cu slavă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
Neamurile în Împărăţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101

4
Introducere
Vorbind despre Israel, Biserică şi Neamuri, s-ar putea ivi unele
opinii:
1. Că acestea sunt invenţii sau speculaţii ale unor oameni, deoare-
ce pentru Dumnezeu toţi oamenii sunt egali.
2. Că, în cazul acesta, Dumnezeu ar fi părtinitor.
3. Că Dumnezeu nu ar fi drept şi alte păreri.
De aceea, de la început vrem să scoatem în evidenţă câteva lucruri
pe care le precizează Cuvântul lui Dumnezeu.
1. Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii (Ioan 3:16, Deut. 33:3) şi
doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi (I Tim. 2:3-4).
2. Dumnezeu nu caută la faţa omului şi nu e părtinitor (Iov 34:19;
Fapte 10:34-35; Rom. 2:11; Col. 3:25).
3. Dumnezeu a pus în fiecare om cunoştinţa despre El (Rom. 1:19-
20; 2:14-16) şi, întrucât numai El ştie în ce măsură omul a folosit sau
nu ceea ce a avut, numai El poate să judece şi va răsplăti fiecăruia
după binele sau răul pe care l-a făcut (Rom. 2:5-10).
4. Dumnezeu are un plan de mântuire pentru toate popoarele (Ps.
2:8; 72:11; 86:9; Is. 49:6; Fapte 15:14-18; Fil. 2:10-11).
5. Dar Dumnezeu e Suveran (Ioan 6:44; Rom. 9:11-23; 11:11-36)
şi nu va da socoteală nimănui de ceea ce face. Totuşi, în veacurile vi-
itoare toţi vor vedea minunea înţelepciunii Sale, a dragostei şi a drep-
tăţii Sale, încât orice gură va fi astupată şi toţi vor vedea dreptatea lui
Dumnezeu.
Cine nu crede în suveranitatea lui Dumnezeu nu cunoaşte Biblia şi
Îl necinsteşte pe Dumnezeu. Observaţi în Efeseni capitolul 1 de câte
ori se accentuează acest lucru:
Versetul 5: „...ne-a ales... ne-a rânduit... după buna plăcere a voii
Sale.”
Versetul 9: „Căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după
planul pe care-l alcătuise în Sine Însuşi.”
Versetul 11: „...am fost făcuţi moştenitori... după hotărârea Aceluia
care face toate după sfatul voii Sale.”
Noi nu trebuie să-L chestionăm pe Dumnezeu de ce aşa sau altfel,
ci să-L lăudăm, căci tot ceea ce face El e desăvârşit. „Slava lui Dum-
nezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cerce-
tarea lucrurilor” (Prov. 25:2). „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului
Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale
copiilor noştri pe vecie” (Deut. 29:29).
5
 6. Dumnezeu a hotărât anumite margini, vremi sau dispensaţii
pentru toţi oamenii (Deut. 32:8-9; Zah. 9:1-2; Fapte 17:26-28; Rom.
11:11, 29-33; Fapte 15:14-17).
7. Trebuie să împărţim drept cuvântul adevărului, cum ne îndeam-
nă apostolul Pavel (II Tim. 2:15). Ce înseamnă aceasta? Iată câteva
răspunsuri posibile: necesitatea de a-l reda aşa cum este scris, de a-l
aplica la oamenii pentru care a fost scris şi la dispensaţia la care se
referă. De exemplu, Domnul Isus spune: „Legea şi prorocii au ţinut
până la Ioan” (Luca 16:16). Domnul Isus spune despre Ioan Bote-
zătorul: „Vă spun că dintre cei născuţi din femei nu este nici unul
mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în împărăţia lui
Dumnezeu este mai mare decât el” (Luca 7:28). Ioan Botezătorul spu-
ne despre el însuşi: „Cine are mireasă este mire, dar prietenul mirelui,
care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui şi
această bucurie care este a mea este deplină” (Ioan 3:29), confirmând
prin aceasta că el este prietenul mirelui, nu parte din mireasa lui.
Deşi este cel mai mare dintre proroci, harul pe care-l are mireasa este
mult mai mare.
Unii vorbesc despre Biserica lui Christos (Ecclesia) ca fiind pre-
zentă de la întemeierea lumii. Da, putem spune poporul lui Dumne-
zeu, dar nu Biserica despre care Domnul Isus când era pe pământ
vorbea despre ea la viitor (Mat. 16:18).
A amesteca Israelul cu Biserica şi cu Neamurile înseamnă a face
o mare confuzie care ne privează de o înţelegere exactă a Scripturilor
şi de multe binecuvântări.
De la început amintesc cititorului sau ascultătorului să nu fie sur-
prins sau mirat de această categorisire: Israel, Biserica şi Neamurile,
căci nu o fac eu, ci Biblia:
Israel „este un popor care locuieşte deoparte şi nu face parte dintre
neamuri” (Num. 23:9). “Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul,
Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor
al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului” (Deut. 7:6).
Domnul Isus spune ucenicilor când îi trimite în misiune: “Să nu
mergeţi pe calea păgânilor (Neamurilor) şi să nu intraţi în vreo cetate
a samaritenilor, ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei
lui Israel” (Mat. 10:5). Despre El însuşi zice, când vorbeşte cu femeia
canaaneancă: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui
Israel” (Mat. 15:24).

6
 Ioan spune despre Domnul Isus: „A venit la ai Săi (Israel), dar ai
Săi nu l-au primit” (Ioan 1:11).
Când vorbeşte despre judecata Neamurilor, Domnul Isus face o
distincţie clară între: Neamurile, pe care le va despărţi pe unele de
altele cum desparte păstorul oile de capre; şi „fraţii Mei” adică Israel,
cu care Neamurile s-au purtat într-un fel sau altul, mai ales în Marea
Strâmtorare (Mat. 25:31-46). Nu vorbeşte nimic despre Biserică, ce nu
va fi prezentă la această judecată, fiind răpită la cer înainte de această
mare strâmtorare şi de această judecată a Neamurilor.
– La congresul de la Ierusalim, Iacov, bătrânul bisericii, se scoală
şi zice: “Fraţilor, ascultaţi-mă! Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu
şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să-şi aleagă din mijlocul lor
un popor (Biserica), care să-I poarte numele. Şi cu faptul acesta se
potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris: „După aceea, Mă
voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David (Israel) din pră-
buşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou, pentru ca
rămăşiţa de oameni (dintre Israel, căci două treimi vor pieri în Marea
Strâmtorare) să caute pe Domnul, ca şi toate neamurile peste care este
chemat numele Meu, zice Domnul care face aceste lucruri, căruia îi
sunt cunoscute din veşnicii” (Fapte 15:13-18).
Apostolul Pavel spune: „Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că fa-
ceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. Să nu fiţi pri-
cină de păcătuire nici pentru IUDEI, nici pentru GRECI (NEAMURI),
nici pentru BISERICA lui Dumnezeu” (I Cor. 10:31-32).
Chiar părând că am explicat totul, suntem departe de a fi explorat
totul, rămânând mărginiţi în cunoaşterea deplină a lui Dumnezeu şi a
planurilor Lui. Dorim însă ca aceste gânduri să fie un punct de porni-
re în cercetarea Cuvântului lui Dumnezeu, înţelegerea şi trăirea lui.
Autorul

7
Privire de ansamblu
Dumnezeu ne-a dat harul şi posibilitatea să contemplăm planurile
Sale, lucrările Sale şi, prin aceasta, să-L cunoaştem pe El în înţelep-
ciunea, dragostea şi bunătatea Sa. Cunoscându-L, să ne plecăm înain-
tea Sa, să-L lăudăm, să-L proslăvim, cum fac fiinţele din cer, şi să-L
vestim şi altora.
Îl cunoaştem pe Dumnezeu din creaţiunea Sa, incluzându-ne pe
noi, căci ne-a dat posibilitatea de cercetare, adâncire, meditare (Ps. 8).
Chiar animalele, păsările şi peştii mării te pot învăţa (Iov 12:7-9). Ci-
tiţi cu atenţie Romani 1:19-20; 2:14-15.
Îl cunoaştem pe Dumnezeu din Cuvântul Său, pe care ni l-a lăsat
ca o lumină, ca un îndreptar, ca o lege care nu se schimbă după îm-
prejurări şi care rămâne în veac (Marcu 13:31).
Îl cunoaştem pe Dumnezeu prin Fiul Său, Domnul Isus Christos,
aşa cum spune scriitorul către Evrei (1:1-3).
Nu putem şi nici nu avem voie să judecăm sau să criticăm lucră-
rile lui Dumnezeu întrebând: „De ce aşa”, sau „De ce altfel”? Nici
să ne ridicăm cu mintea şi iscusinţa noastră, filozofând sau deducând
lucruri pe care Biblia nu le spune. De exemplu, nu odată am auzit
credincioşi spunând că Dumnezeu l-a făcut pe om să păcătuiască, ca
apoi să-l poată mântui şi ca omul să se poată bucura de mântuire.
Spune Biblia aceasta? Nu, ci aceasta este izvodirea unei minţi isco-
ditoare, care, fără să ştie, necinsteşte sfinţenia lui Dumnezeu şi astfel
s-a produs dezastrul.
Dumnezeu l-a făcut chiar pe Satan desăvârşit şi curat (Ez. 28:12-15), un
luceafăr strălucitor (Isaia 14:12), dar acesta s-a îngâmfat, s-a răzvrătit împotriva
lui Dumnezeu (Ezec. 28:15-17; Isaia 14:12-17). Căzând Satan, au căzut şi fiinţele
peste care era heruvim ocrotitor, precum şi natura peste care el domnea. Biblia
nu spune expres lucrul acesta, dar putem vedea şi înţelege din ceea ce Biblia
descrie şi spune. De exemplu, se spune că pământul era pustiu şi gol (fără
formă) (Gen. 1:2). Oare l-a făcut Dumnezeu haos sau acesta a devenit haos
prin căderea lui Satan, cum s-a întâmplat cu pământul la căderea primului om
(Gen.3:17-18) sau cum spune apostolul Pavel (Rom. 8:19-23)? Oricum, nu trecem
peste Cuvântul lui Dumnezeu. Vom cunoaşte odată deplin şi ni se vor descoperi
taine ascunse de omul muritor, care nu le poate înţelege, iar care dacă le-ar
înţelege, s-ar pierde. Ne este de ajuns ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu şi
iată ce ne spune el:
„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său... (Gen. 1:27-30). După
ce a făcut totul, „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse (inclusiv omul)
8
şi iată că erau foarte bune” (Gen. 1:31).
Nu numai atât, dar Dumnezeu a creat pentru om o grădină de
toată frumuseţea, un parc cu tot felul de pomi buni şi roditori. Mai
mult, i-a făcut şi o tovarăşă de viaţă, un ajutor potrivit (Gen. 2:18-
24). Ce putea să facă mai mult pentru el? Gândiţi-vă, să te bucuri de
prezenţa lui Dumnezeu, să vorbeşti cu El, să-ţi vorbească, să te bucuri
de El şi El de tine, căci de aceea l­ a făcut după chipul şi asemănarea
Sa! Să fii liber şi stăpân, să stăpâneşti peste toate animalele, păsările,
peştii mării! Să n-ai dureri, nici boli, nici suferinţe, să nu te ameninţe
nici o primejdie! Poate fi ceva mai bun? Ce poate fi mai scump decât
libertatea? S-a vărsat atâta sânge şi s-au pierdut atâtea vieţi pentru li-
bertate. Aşa l-a făcut Domnul pe om, liber şi fericit, dar nu l-a făcut
robot. Dar ce a făcut omul? L-a nesocotit pe Dumnezeu, I-a călcat
porunca, n-a avut încredere în creatorul Lui, ci a crezut într-un intrus,
într-un duşman. Putem noi să-L învinuim pe Dumnezeu de căderea
omului? Putem noi să spunem că El l-a dus la păcat? Nicidecum! Şi
gândiţi-vă că atunci omul n-a fost pervertit ca acum şi născut în pă-
cat, ci sfânt şi desăvârşit!
În contrast cu primul om, a venit al doilea Om, care la fel a fost
liber să aleagă. El zice: „Tatăl Meu Mă iubeşte pentru că Îmi dau
viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de
la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta este
porunca pe care am primit-o de la Tatăl” (Ioan 10:17-18).
E adevărat că nu a fost o surpriză pentru Dumnezeu căderea pri-
mului om, căci El ştie totul dinainte, dar omul putea să nu cadă.
Domnul Isus a venit să arate ce trebuia să facă omul şi ce trebuia să
fie dacă ar fi ascultat de Dumnezeu. Cu aceleaşi ispite cu care a ve-
nit Satan la primul om a venit şi la al doilea Om, dar câtă deosebire
între unul şi celălalt! Aceleaşi mijloace de apărare a celui de al doilea
Om au stat şi la îndemâna primului om, dar nu le-a folosit. În antici-
pare, putem să ne întrebăm, care este situaţia cu noi, oamenii de azi?
Dumnezeu l-a izgonit pe om din grădina Edenului, dar nu înainte
de a-i promite un izbăvitor şi mântuirea; nu abandonându-l, ci îngri-
jindu-Se de el şi căutând să-l aducă pe linia bună, prin oamenii Săi,
care L-au reprezentat şi L-au vestit.
Se cunoaşte în zilele noastre o învăţătură stranie, că Dumnezeu ar
fi hotărât ca unii oameni să fie condamnaţi şi să meargă în iad, când
Domnul Isus spune clar că iadul a fost pregătit pentru Satan şi îngerii

9
lui (Mat. 25:31)! Mai spun aceşti oameni că omul căzut, deci de la
Adam încoace nu are nici voinţă nici putere să caute pe Dumnezeu
şi să se întoarcă la El, interpretând greşit textul din Efeseni 2:1 „Voi
eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre”. Da, morţi în sensul că
am fost lipsiţi de viaţa lui Dumnezeu, dar nu în sensul voinţei sau
posibilităţii de a-L căuta pe Dumnezeu. Abel, Sem, Noe şi toţi sfinţii
din vechime îi vor judeca pe aceşti învăţători greşiţi care nesocotesc
Cuvântul lui Dumnezeu. A avut Abel posibilităţi deosebite de ale lui
Cain? Sau Noe sau Avraam sau sutaşul Corneliu sau Lidia, vânzătoa-
rea de purpură? Deosebirea a fost că ei au luat aminte la ce a pus
Dumnezeu în ei, la ce i-a învăţat natura, ploaia, seceta, fulgerul şi
s-au temut de Dumnezeu. Şi fiindcă au luat aminte la lucrurile lui
Dumnezeu, El li s-a descoperit şi a devenit prietenul lor. Apoi gân-
diţi-vă: de ce ar fi chemările lui Dumnezeu la pocăinţă, dacă omul
n-ar avea posibilitatea să se întoarcă? De ce a zis Domnul Isus: „Şi
nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa” (Ioan 5:40)! Sau de ce
ar fi strigat apostolul Pavel în areopag: “Dumnezeu nu ţine seama de
vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretu-
tindeni să se pocăiască” (Fapte 17:30).
De la început au fost două linii de oameni: cei care s-au temut
de Dumnezeu, căutând să-i fie plăcuţi, şi oamenii care L-au nesocotit
pe Dumnezeu şi voia Sa. Aceste două linii de oameni le vom vedea
în cadrul celor trei grupări: Israel, Biserica şi Neamurile.

10
 I. Israel
Avraam, strămoşul poporului Israel
Deşi Israel îşi trage numele de la patriarhul Iacov, căruia Dumne-
zeu îi schimbă numele în Israel, adevărata sa obârşie începe cu stră-
moşul său Avraam.
Dumnezeu l-a chemat pe Avraam pe când acesta locuia în Ur, în
Chaldeea (Gen. 11:31). Se pare că atât părinţii lui Avraam, cât şi el
erau păgâni. Dumnezeu însă l-a chemat pe Avram, zicându-i: „Ieşi din
ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care
ţi-o voi arăta” (Gen. 12:1). Cum i s-a descoperit Dumnezeu lui Avram
noi nu ştim. Probabil că el a meditat şi a privit la minunea creaţiu-
nii lui Dumnezeu. De ce l-a chemat Dumnezeu pe Avram, şi nu pe
Nahor sau pe Terah, tatăl lor, nu ştim. Ştim atât, că a fost o alegere
„după buna plăcere a voii Sale”, potrivit cu atotştiinţa Sa. Când l-a
chemat, i-a şi poruncit să iasă din ţara sa, din rudenia şi din casa
tatălui său şi să meargă în ţara Canaan, pe care o pregătise pentru el,
cea mai frumoasă ţară de pe pământ. E aşa de frumos gândul aces-
ta, când Dumnezeu cheamă pe cineva îi şi pregăteşte locul şi faptele
bune în care să umble (Efes. 2:10). Apoi îi cere să se separe, să iasă
din mediul în care a trăit înainte.
Îmi place să-l văd pe Avram cum a ascultat pe Domnul şi a ple-
cat fără să ştie unde se duce (Evrei 11:8). O greşeală a făcut că nu a
ieşit din casa tatălui său, ci a luat şi pe tatăl cu el, ca şi pe Lot ne-
potul său. Nu ştiu de ce a luat pe Lot şi pe tatăl său. Poate din cauza
Saraiei, nevasta lui. Numele ei „Sarai”, care înseamnă contestatoare,
împotrivitoare, ne sugerează ideea că cei doi au fost luaţi ca s-o îm-
pace pe ea. Nu e lucru simplu să ieşi din casa ta, din familia ta, din
ţara ta şi să mergi într-o ţară pe care n-o cunoşti, mai ales când toate
lucrurile îţi merg bine acolo unde locuieşti.
Abia după ce tatăl său a murit în Haran, Dumnezeu i-a vorbit şi
i-a făcut făgăduinţa lui Avram (Gen. 12:1-3). La fel, din nou după ce
s-a despărţit de Lot, Dumnezeu îi face făgăduinţa cu privire la ţara
Canaan. Lucrurile acestea nu pot să ne scape din vedere. Dumnezeul
nostru cere o ascultare desăvârşită. Numai atunci poate să ne vorbeas-
că şi să ne binecuvânteze. Mulţi nesocotesc lucrul acesta din senti-
mente fireşti. Poate şi Avram şi-o fi zis: „Cum să las pe tatăl meu? E
11
bătrân, are nevoie de cineva să-l îngrijească”; iar despre Lot: „E orfan
şi neajutorat”. Dar Domnul spusese precis: “Ieşi din rudenia ta şi din
casa tatălui tău”.
Domnul Isus a spus: „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe
tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe
surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca
14:26). Noi suntem obişnuiţi să întrebăm ca Petru: „Dar cu acesta ce
va fi” (Ioan 21:21)? Are Domnul grijă de ei. Îmi place atitudinea uce-
nicilor când Domnul i-a chemat: „...ei au lăsat pe tatăl lor Zebedei în
corabie cu cei ce lucrau pe plată şi au mers după El” (Marcu 1:20),
spre deosebire de acela care a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc
mai întâi să îngrop pe tatăl meu” (Mat. 8:21).
Câţi nu stau şi gem apăsaţi în tabără, fără să iasă la Domnul Isus,
care-i cheamă din cele mai nobile motive! Ei uită că Domnul trebuie
ascultat în ciuda oricărei emoţii, oricăror sentimente legate de familie
sau de prietenie.
DUMNEZEU L-A ALES PE AVRAM, prin care a binecuvântat nu
numai pe Israel, ci şi toate familiile pământului. I-a plăcut lui Dum-
nezeu aşa, ca mântuirea să vină prin Israel, aşa cum spune Domnul
Isus: „Căci mântuirea vine de la Iudei” (Ioan 4:22). „Voi binecuvânta
pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor bleste-
ma” (Gen. 12:3). Această făgăduinţă este făcută şi lui Iacov (Israel)
(Gen. 27:29; Num. 24:9). De aceea, am tot respectul pentru poporul
Israel şi mă rog pentru pacea Ierusalimului (Ps. 122:6).
Dumnezeu l-a ales pe Israel după buna plăcere a voii Lui, aşa
cum spune apostolul Pavel despre credincioşi (Efes. 1:5,11). Nu pentru
bunătatea sa (Deut. 9:5-6) l-a ales Dumnezeu pe Israel, nici pentru
faptul că Israelul a întrecut la număr pe celelalte popoare (Deut. 7:6),
ci pentru că Domnul l-a iubit (Deut. 7:8). Ca să înţelegem mai bine,
dau un exemplu, deşi nu aşa a fost cu Dumnezeu, ci ca să înţelegem
mai bine. Ion alege pe Mărioara ca soţie. De ce nu a ales-o pe Ilea-
na sau pe Floare, că sunt mai frumoase, ori mai bogate, etc.? Pentru
că pe Mărioara a iubit-o! Poate cineva explica aceasta? Nu, dar poate
accepta.

Scopul alegerii lui Israel

Din Cuvântul lui Dumnezeu vedem câteva misiuni pe care le-a
avut Dumnezeu în vedere alegându-l pe Israel:

12
 1. Ca să Se descopere lumii prin el: „Iată, v-am învăţat legi şi po-
runci, cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu, ca să le împliniţi
în ţara pe care o veţi lua în stăpânire. Să le păziţi şi să le împliniţi,
căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoa-
relor car vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest
neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput”“ (Deut. 4:5,
6). „Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul, voi şi Robul Meu pe care
L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt:
înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu şi după Mine nu va
fi; Eu, Eu sunt Domnul şi afară de Mine nu este nici un Mântuitor!
Eu am vestit, am mântuit, am prorocit, nu sunt străin între voi; voi
îmi sunteţi martori, zice Domnul, că Eu sunt Dumnezeu” (Is. 43:10-12,
de asemenea 44:8).
2. Ca să arate Neamurilor binecuvântarea ce rezultă din slujirea
adevăratului Dumnezeu. “Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel.
El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor, trece cu măreţie pe nori.
Dumnezeu cel veşnic este un loc de adăpost şi sub braţele Lui cele
veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta,
şi a zis: „Nimiceşte-l”. Israel este fără frică în locuinţa lui, Izvorul lui
Iacov este de o parte, într-o ţară plină de grâu şi de must, şi cerul lui
picură rouă. Ferice de tine Israele! Cine este ca tine, un popor mân-
tuit de Domnul, scutul care îţi dă ajutor, şi sabia care te face slăvit?
Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii înaintea ta, şi tu vei călca peste
înălţimile lor” (Deut. 33:26-29).
„Doamne, nimeni nu este ca Tine, şi nu este alt Dumnezeu afară
de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. Este oare pe pă-
mânt un singur popor care să fie ca poporul Tău Israel, pe care Dum-
nezeu a venit să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ţi
faci un nume mare şi să săvârşeşti minuni şi semne mari, izgonind
neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt?”
(I Cronici 17:20-21)
„...Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul” (Ps.
144:15).
3. Să primească, să păstreze şi să transmită Scripturile.
„Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi po-
runci aşa de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun as-
tăzi înainte” (Deut. 4:8).
„Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii

13
împrejur? Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor
le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu” (Rom. 3:1-2).
„Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba
dumnezeiască, făgăduinţele, şi din ei a ieşit după trup Christosul, care
este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci”
(Rom. 9:4-5).
„El îi descoperă lui Iacov Cuvântul Său, lui Israel legile şi porun-
cile Sale. El n-a lucrat aşa cu toate neamurile şi ele nu cunosc porun-
cile Lui” (Ps. 147:19-20).
4. Să aducă, în ce priveşte umanitatea Sa, pe Mesia în lume.
„Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi să-
mânţa ei. Acesta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul” (Gen.
3:15).
„Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta,
pentru că ai ascultat de porunca Mea” (Gen. 22:18). „...Toate neamu-
rile vor fi binecuvântate în sămânţa ta, ca răsplată” (Gen. 26:4). “...
Şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa
ta” (Gen. 28:14).
„Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de
cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Silo (Mesia) şi de El vor
asculta popoarele” (Gen. 49:10).
„Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu
îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău şi-i voi
întări împărăţia. El va zidi Numelui Meu o casă şi voi întări pe vecie
scaunul de domnie al împărăţiei lui. Eu îi voi fi Tată şi el îmi va fi
fiu... Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea, şi sca-
unul de domnie va fi întărit pe vecie” (II Sam. 7:12-16).
„De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va ră-
mâne însărcinată, va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuel (Dum-
nezeu este cu noi)” (Isaia 7:14).
„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe
umărul Lui; Îl vor numi “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele
veşniciilor, Domn al păcii” (Is. 9:6). “Cartea neamului lui Isus Chris-
tos, fiul lui David, fiul lui Avraam” (Mat. 1:1).
„Ea [Evanghelia] priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui Da-
vid, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu
putere că este Fiul lui Dumnezeu prin învierea morţilor, adică pe Isus
Christos, Domnul nostru” (Rom. 1:3-4).

14
 Am putea spune că toată istoria omenirii trecută, prezentă şi vi-
itoare este legată de poporul lui Dumnezeu, Israel, fie că ne place,
fie că unora nu le place. E de ajuns să citez un singur verset care
de fapt este repetat în Sfintele Scripturi: „Voi binecuvânta pe cei ce
te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate
familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Gen. 12:3).
Prin poporul Israel cunoaştem pe Dumnezeu: dragostea Lui, bu-
nătatea Lui, dreptatea Lui, sfinţenia Lui, îndurarea Lui, îndelunga Lui
răbdare, aşa cum vom vedea pe parcurs.

Israel, sămânţa lui Avraam

E important să clarificăm ce se înţelege prin sămânţa lui Avraam,
deoarece legământul şi binecuvântările sunt date lui Avraam şi semin-
ţei lui.
Lumea arabă, fiii lui Ismael, pretind că ei sunt sămânţa lui Avra-
am, deoarece Ismael a fost cel mai mare fiu al lui Avraam prin Agar.
Când Biblia vorbeşte despre sămânţa lui Avraam, cuvântul are
două înţelesuri: sămânţa pământească, urmaşii lui Avraam prin Isaac
fiul lui, şi Sămânţa lui Avraam în sens spiritual, referindu-se la Dom-
nul Isus, născut după trup din sămânţa lui Avraam. Vom încerca să le
explicăm pe amândouă, dar mai înainte trebuie să lămurim problema
cu urmaşii lui Avraam prim Ismael. Pentru aceasta ne vom duce la
Cuvântul lui Dumnezeu.
„Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: «Toată ţara aceasta o voi
da seminţei tale»“ (Gen. 12:7).
„Domnul a zis lui Avram, după se s-a despărţit Lot de el: «Ridi-
că-ţi ochii şi din locul în care eşti, priveşte spre miază-noapte şi spre
miază-zi, spre răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi ţi-o
voi da ţie şi seminţiei tale în veac»“ (Gen. 13:14-15). Notaţi: ţara, teri-
toriul fizic, nu spiritual, şi „în veac”.
După biruinţa obţinută asupra împăraţilor, Dumnezeu i-a vorbit
lui Avram. „După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui
Avram într-o vedenie şi a zis: «Avrame, nu te teme, Eu sunt scutul
tău şi răsplata ta cea foarte mare». Avram a răspuns: «Doamne Dum-
nezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii şi moştenitorul casei mele
este Eliezer din Damasc». Şi Avram a zis: «Iată că nu mi-ai dat să-
mânţă şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu». Atunci
Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: «Nu el va fi moştenitorul tău, ci

15
cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău». Şi după ce l-a
dus afară, i-a zis: «Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le
numeri». Şi i-a zis: «Aşa va fi sămânţa ta». Avram a crezut pe Dom-
nul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire” (Gen. 15:1-6).
„Şi Domnul i-a zis lui Avram: «Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi
străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa
greu timp de patru sute de ani... în al patrulea neam, ea se va întoar-
ce aici; căci nelegiuirea Amoriţilor nu şi-a atins încă vârful...» În ziua
aceea Domnul a făcut un legământ cu Avram şi i-a zis: «Seminţei tale
dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare Eufrat»“
(Gen. 15:13-18).
Observaţi din acest text că urmaşii sau sămânţa lui Avraam nu
sunt Ismael şi urmaşii lui, ci Israel. Mai observaţi că Dumnezeu este
drept: El nu distruge alte neamuri ca să aşeze acolo pe poporul Său
de dragul poporului Său, ci din cauza nelegiuirilor lor. Când nelegiu-
irea lor a ajuns la vârf şi, reclamând nimicirea, i-a distrus, şi tocmai
atunci aduce pe Israel din robie. Mai notaţi că acestei seminţe fizice,
pe care a scos-o din Egipt, lui Israel i-a dat ţara în mod fizic, nu spi-
ritual, de la râul Egiptului până la râul Eufrat.
Dar Sara şi Avram n-au avut răbdare, şi Sara a dat pe roaba ei
Agar, lui Avram, ca să-i nască copii prin ea (Gen. 16). Observaţi din
text că Îngerul Domnului o numeşte pe Agar “roaba Sarei”, cum era,
nu soţia lui Avram. Atunci a hotărât destinul lui Ismael şi al urmaşi-
lor lui arabii: “El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui
va fi împotriva tuturor oamenilor şi mâna oamenilor va fi împotriva
lui şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui” (v. 12).
Când Dumnezeu îi schimbă numele lui Avram în Avraam, când
încheie legământul cu el, îi zice: „Te voi înmulţi nespus de mult; voi
face din tine neamuri întregi şi din tine vor ieşi împăraţi. Voi pune
legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine din neam
în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia, Eu voi fi
Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine. Ţie şi seminţei tale după
tine îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin şi anume îţi voi
da ţara Canaanului în stăpânire veşnică şi Eu voi fi Dumnezeul lor”
(Gen. 17:6-8). Notaţi, că întâi de toate, Dumnezeu vorbeşte de sămân-
ţa fizică a lui Avraam, din care vor ieşi neamuri şi împăraţi, şi care
va stăpâni veşnic ţara Canaanului. E adevărat că aici sunt incluşi şi
fiii făgăduinţei prin credinţă, dar întâi de toate, sămânţa lui fizică.

16
 Când Dumnezeu i-a spus lui Avraam să nu-i mai spună soţiei sale
„Sarai,” ci „Sara,” a adăugat: „Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un
fiu din ea; da, o voi binecuvânta şi ea va fi mama unor neamuri în-
tregi, chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea”. Avraam s-a aruncat
cu faţa la pământ şi a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască
oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara
la nouă zeci de ani?” Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască
Ismael înaintea Ta!” Dumnezeu a zis: „Cu adevărat nevastă ta Sara îţi
va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul
Meu cu el ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el. Dar şi
cu privire la Ismael te-am ascultat... Dar legământul Meu îl voi înche-
ia cu Isaac, pe care ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta”. Ob-
servaţi de aici că Dumnezeu vorbeşte de Sara şi de sămânţa ei, care
e clar că e Israelul fizic. Apoi vorbeşte de Isaac, cu care va face un
legământ veşnic pentru sămânţa lui după el, înţelegându-se clar că e
vorba de urmaşii fizici. În Noul Testament, când se vorbeşte spiritual
de sămânţa lui Avraam, este o referire la cei ce au credinţa lui Avra-
am şi desigur în primul rând, la Domnul Isus. Dar aici se vorbeşte de
sămânţa lui Isaac. Cât despre Ismael, şi el va fi binecuvântat, dar nu
ca sămânţa lui Avraam.
„Sara l-a văzut râzând pe fiul pe care-l născuse lui Avraam egip-
teanca Agar. Şi i-a zis lui Avraam: «Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe
fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu,
cu Isaac». Cuvintele acestea nu i-au plăcut deloc lui Avraam din pri-
cina fiului său. Dar Dumnezeu i-a zis lui Avraam: «Să nu te mâhneşti
de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă
Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă care va
purta cu adevărat numele tău»“ (Gen. 21:9-12). Dumnezeu îl numeşte
pe Ismael „fiul roabei”.
În Geneza 22, unde avem descrisă încercarea lui Avraam, după ce
acesta a trecut cu bine testul, Domnul îi spune: „Pe Mine însumi mă
jur, zice Domnul, pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul
tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmul-
ţi foarte mult sămânţa şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe
ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate
neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai
ascultat de porunca Mea” (Gen. 22:16-18). Dumnezeu îl numeşte pe
Isaac singurul fiu al lui Avraam. E adevărat că expresia „Toate neamu-

17
rile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta” se referă la Dom-
nul Isus, dar aceasta nu desfiinţează sămânţa fizică, pe Israel, cum
unii, care nesocotesc pe Domnul şi cuvântul Lui, susţin în mod obraz-
nic. Iată ce spune apostolul Petru iudeilor: „Voi sunteţi fiii prorocilor
şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, când
a zis lui Avraam: «Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în
sămânţa ta». Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a tri-
mis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din
voi de la fărădelegile sale” (Fapte 3:25-26).
După moartea Sarei, „Avraam a mai luat o nevastă, Chetura” (Gen.
25:1), care a avut fii. În versetele 5 şi 6 se spune: „Avraam a dat lui
Isaac toate averile sale. Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale; şi pe
când era încă în viaţă, i-a îndepărtat de lângă fiul său Isaac înspre
răsărit, în ţara răsăritului”.
Deci sămânţa lui Avraam e numai prin Isaac.

Sămânţa lui Avraam în mod spiritual

În Noul Testament apostolul Pavel vorbeşte de sămânţa lui Avraam
în mod spiritual.
„În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va
moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei
neprihăniri care se capătă prin credinţă... De aceea, moştenitori sunt
cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har şi pentru ca
făgăduinţa să fie pentru toată sămânţa lui Avraam, nu numai pentru
sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are
credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor” (Rom. 4:13,16). Mă bucur
de textul acesta care spune că cei ce sunt credincioşi sunt sămânţa lui
Avraam şi intră în făgăduinţa făcută lui.
Galatenilor Pavel le vorbeşte despre sămânţa lui Avraam, men-
ţionând credinţa lui Avraam şi credinţa care nu se bizuie pe faptele
Legii. Spicuiesc câteva versete: „Tot aşa şi Avraam L-a crezut pe
Dumnezeu şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire. Înţele-
geţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă. Scriptura,
de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe
Neamuri prin credinţă, i-a vestit mai dinainte lui Avraam această veste
bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine”. Aşa că cei ce se
bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi, împreună cu Avraam cel credin-
cios” (Gal. 3:7-9). Vorbeşte credincioşilor iudei, în special, care căutau

18
să se întoarcă sub Lege. „Christos ne-a răscumpărat din blestemul
Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat
este oricine este atârnat pe lemn”, pentru ca binecuvântarea vestită lui
Avraam să vină peste Neamuri în Christos Isus, aşa încât prin credinţă
noi să primim Duhul făgăduit. Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor),
un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l desfi-
inţează, nici nu-i mai adaugă ceva. Acum, făgăduinţele au fost făcute
lui Avraam şi seminţei lui. Nu zice „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi
vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi se-
minţei tale”, adică Christos... Căci dacă moştenirea ar veni din Lege,
nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o
lui Avraam” (Gal. 3:13-16,18). Aici, ca şi în alte locuri, el nu neagă
făgăduinţele făcute lui Israel, aşa cum o să vedem, dar arată că toţi
cei ce au credinţa, iudei sau neamuri, sunt sămânţa lui Avraam şi au
parte de făgăduinţa lui. Nimeni care ţine Legea nu are parte de făgă-
duinţa lui Avraam, care a fost făcută înainte de Lege şi nu pe temeiul
Legii, ci al credinţei.
Bazaţi pe aceste texte şi pe altele pe care le vom cita, vin unii
şi spun: „Noi suntem adevăratul Israel. Israel şi-a terminat existen-
ţa şi viitorul său a încetat când L-a respins pe Domnul Isus şi L-a
răstignit.” Aceşti oameni vin cu următoarele texte, nesocotindu-le pe
toate celelalte din Sfânta Scriptură care vorbesc de Israel şi de viitorul
său: „Nu mai este iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod;
nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi
suntem una în Christos Isus. Şi dacă sunteţi ai lui Christos, sunteţi
«sămânţa» lui Avraam, moştenitori prin credinţă” (Gal. 3:28-29). „Căci
Agar este muntele Sinai din Arabia; şi răspunde Ierusalimului de
acum, care este în robie împreună cu copiii săi. Dar Ierusalimul cel
de sus este slobod şi este mama noastră... Şi voi fraţilor, ca şi Isaac,
voi sunteţi copii ai făgăduinţei” (Gal. 4:25-26,28). Din nou spun, vor-
bea celor ce se bizuiau pe lege şi nu pe credinţă, şi prin aceasta nu
desfiinţa promisiunile lui Dumnezeu pentru Israel. Miezul învăţăturii
de aici nu e că nu mai există iudeu sau grec, bărbat sau femeie, ci
că, indiferent în ce condiţie socială sau rasială s-ar afla cineva, având
credinţa, e una cu toţi ceilalţi în Christos, indiferent de aceste deo-
sebiri. În paranteză spun, unii – bazaţi pe acest verset – au zis că
femeia este egală cu bărbatul şi poate predica în Biserică sau poate fi
ordinată, când Cuvântul, rostit tot prin Pavel, spune că femeia să fie

19
supusă bărbatului în toate lucrurile, bărbatul fiind capul femeii, după
cum Christos este capul Bisericii, şi femeia să tacă în adunare.
Cuvintele acestea spuse de apostolul Pavel trebuie luate în contex-
tul lor – lege şi credinţă – şi nu au nicidecum scopul să desfiinţeze
celelalte rânduieli ale lui Dumnezeu pentru Israel sau Neamuri, femeie
sau bărbat; rob sau liber, aşa cum vom arăta în continuare.
În Romani capitolele 9 şi 11 apostolul Pavel clarifică problema
Israelului. Spicuim câteva versete: „Căci aproape că doresc să fiu ana-
tema, despărţit de Christos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. Ei
sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dum-
nezeiască, făgăduinţele, patriarhii, şi din ei a ieşit după trup, Chris-
tosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat
în veci. Amin!” (9:3-5). Vedeţi cum apostolul Pavel declară tot ce au
rudele lui trupeşti, lucruri care nu se pot neglija. Aşa cum spune în
Efeseni 2:12 „Aduceţi-vă aminte că în vremea aceea (vorbea neamu-
rilor), eraţi fără Christos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de
legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume”. Iar
Domnul Isus îi spune femeii samaritene: „Mântuirea vine de la iudei”
(Ioan 4:22).
„Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui
Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce descind din Israel sunt Israel; şi măcar
că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este
scris: «În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele». Aceasta
înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii
făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă” (Rom. 9:6-8). Domnul Isus spu-
ne acelaşi lucru iudeilor din timpul Său când aceştia s-au justificat ca
fiind sămânţa lui Avraam: „Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam; dar
căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. Eu
spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl
vostru”. „Tatăl nostru”, i-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis:
„Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam” (Ioan
8:37-39).
Vorbind despre Israel în capitolul 11 din Romani, pe care mulţi
îl nesocotesc, apostolul Pavel ne dă o lumină clară cu privire la pre-
zentul lor, la lepădarea şi întoarcerea lor şi la viitorul lor. Vă rog să
citiţi cu atenţie acest capitol în întregime. Aici vom aduce doar câteva
versete: „Întreb dar, «A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?» Nicide-
cum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui

20
Beniamin. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut
mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul unde vorbeşte despre
Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
«Doamne pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am
rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa.»? Dar ce-i răspunde Dumne-
zeu? «Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genun-
chiul înaintea lui Baal». Tot aşa şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă
datorită unei alegeri, prin har... Întreb dar: «S-au poticnit ei ca să
cadă?» Nicidecum! Ci prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mân-
tuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; dacă, deci, alunecarea
lor a fost o bogăţie pentru lume şi paguba lor a fost o bogăţie pentru
Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?... Dar vei zice: «Ramurile
au fost tăiate ca să fiu altoit eu.» Adevărat, au fost tăiate din pricina
necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar,
ci teme-te!...
Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să
nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care
va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Isra-
elul va fi mântuit, după cum este scris: «Izbăvitorul va veni din Sion
şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legământul
pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele». În ce priveş-
te Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în
ce priveşte alegerea, ei sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor. Căci lui
Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută” (Romani
11:11-12, 19-20, 25-29).
Astfel, fraţii mei, nu vă luaţi după oameni abătuţi de la adevăr,
care umblă după imaginaţia şi mintea lor, folosind Cuvântul lui Dum-
nezeu, dar nesocotindu-L pe Dumnezeu şi hotărârile şi planurile Sale.
Luaţi Cuvântul lui Dumnezeu în întregime şi aplicaţi-l la locul lui şi
în contextul lui. Rămâneţi în duhul Scripturilor, supunându-vă voii lui
Dumnezeu, chiar dacă n-o înţelegeţi!

Programul lui Dumnezeu pentru Israel

În înţelepciunea şi suveranitatea Sa, Dumnezeu a avut un program
minunat pentru Israel până la cel mai mic detaliu.
Când o să vedem desluşit acest program, o să ne minunăm de în-
ţelepciunea şi dragostea lui Dumnezeu. Ba chiar acum, când citim şi

21
studiem Cuvântul lui Dumnezeu, călăuziţi de Duhul Sfânt, rămânem
uimiţi de măreţia planului lui Dumnezeu cu Israel.
Programul lui Dumnezeu cu Israel este diferit de cel al Bisericii.
Neţinând seama de acest lucru, mulţi Îl chestionează pe Dumnezeu, se
rătăcesc şi produc confuzie. Israel este un popor pământesc, cu promi-
siuni pământeşti şi o chemare pământească, spre deosebire de Biserică,
ce are o chemare cerească şi promisiuni cereşti (Evrei 3:1).
„De ce un Dumnezeu bun şi drept a permis nimicirea atâtor
egipteni la eliberarea poporului Său din Egipt, şi apoi aşa de multe
neamuri pe parcursul istoriei, în Canaan, în timpul Esterei şi aşa mai
departe?” - întreabă unii. Întâi de toate, trebuie să ştim că omul după
cădere nu merită nimic decât moartea. Apoi Dumnezeu este suveran
şi nimeni nu poate să-I reproşeze nimic. Dar El este un Dumnezeu
plin de îndurare. El l-a ales pe Israel pentru ca prin el să Se poată
descoperi lumii întregi. Israel L-a reprezentat şi-L reprezintă pe Dum-
nezeu în tot cursul istoriei. Atitudinea oamenilor faţă de Israel este
de fapt atitudinea lor faţă de Dumnezeu. Chiar dacă în general Israel
s-a despărţit de Dumnezeu, întotdeauna a existat o rămăşiţă care L-a
cinstit: În timpul lui Ilie (Rom. 11:4), pe vremea când trăiau Estera şi
Mardoheu, şi chiar în prezent. Aşa cum Dumnezeu i-a apărat pe iude-
ii din Suza şi din întreaga împărăţie, aşa acum Dumnezeu îl păstrează
pe Israelul de azi, din cauză că este poporul Lui, şi din cauza părinţi-
lor lor, precum şi din pricina rămăşiţei sfinte. Vă este cunoscut textul
din Matei 25, unde Domnul Isus vorbeşte despre judecata neamurilor
în funcţie de atitudinea faţă de fraţii Săi, poporul Israel, în cursul is-
toriei şi mai ales în Marea Strâmtorare.

Planul lui Dumnezeu cu Israel

Aşa cum se spune despre Biserică, aleasă mai înainte de înteme-
ierea lumii... după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului
Său (Ef. 1:4-6), tot aşa El a avut un plan cu poporul Său Israel. L-a
ales pe Avraam, i l-a dat prin făgăduinţă pe Isaac, apoi lui Isaac i
l-a dat pe Iacov, tot în felul acesta, căci Rebeca era stearpă. Urmăriţi
apoi istoria fiilor lui Iacov, cu triburile sau seminţiile lor cu însemnă-
tatea deosebită a fiecăruia.
Vă aduceţi aminte, când Dumnezeu a făcut un legământ cu Avram,
i-a şi comunicat programul Său: „Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi

22
străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa
greu timp de patru sute de ani. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă
îl voi judeca Eu şi pe urmă va ieşi de acolo cu mari bogăţii... În al
patrulea neam se va întoarce aici, căci nelegiuirea Amoriţilor nu şi-a
atins încă vârful... Seminţei tale dau ţara aceasta de la râul Egiptului
până la râul cel mare, râul Eufrat” (Gen. 15:13-19); iar în Gen. 13:15
zice: „Căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţiei tale în
veac” (sublinierea mea).
Evenimentele care se petrec după aceea se succed ca într-un film pe ecran:
vânzarea lui Iosif, suferinţele lui, înălţarea lui, venirea fraţilor lui în Egipt, apoi a
tatălui său şi a întregii familii - şaptezeci de persoane; propăşirea lor, înmulţirea
lor, asuprirea lor, încercarea lui Moise de a-i scăpa, fuga lui Moise, pregătirea lui
timp de patruzeci de ani, chemarea lui, trimiterea lui, împietrirea lui Faraon, plăgile,
Paştele, eliberarea, traversarea mării Roşii, cântarea de biruinţă. Toate sunt nespus de
frumoase şi semnificative. Toate ne vorbesc şi ne atenţionează. Toate ne spun despre
atotputernicia lui Dumnezeu, despre îndurarea şi bunătatea Sa. Toate sunt tipuri sau
umbre ale lucrurilor viitoare. Faptul că toate lucrurile se împlinesc după planul lui
Dumnezeu nu-l scuteşte pe om de răspundere. Faptul că Iosif trebuia să fie vândut
în Egipt nu-i absolvă pe fraţii lui de răspundere, nici pe Potifar, nici pe soţia lui. La
fel este cu împietrirea lui Faraon. Cert e că în Egipt Dumnezeu a format şi pregătit
naţiunea Israel. A venit în Egipt o familie şi a ieşit de acolo o naţiune puternică şi
numeroasă. De ce a trebuit să sufere Israel în Egipt? O ştie El. De ce trebuie să
suferim noi şi atâţia sfinţi de-a lungul istoriei? O ştie El, dar o ştim şi noi din Cu-
vântul lui Dumnezeu. Suferinţa este calea succesului, a biruinţei, a slavei. Aşa cum
Iosif n-a regretat că a fost vândut şi aruncat în închisoare, nici noi nu vom regreta
suferinţele noastre de toate felurile, pe care le îndurăm în prezent, când vom vedea
slava care va veni.
După trecerea Mării Roşii, drumul poporului a fost către ţara Ca-
naanului, ţara promisă. Din nou asistăm la dragostea şi înţelegerea
plină de gingăşie a lui Dumnezeu. „După ce a lăsat Faraon pe popor
să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara filistenilor,
măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară
rău poporului, văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt”. Ci Dumne-
zeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie,
spre Marea Roşie...” Gen. 13:17-18).
Apoi israeliţii au ajuns la hotarele Canaanului, dar n-au intrat. Iată
cum ne relatează cuvântul Domnului: “Domnul Dumnezeul nostru ne-a
vorbit la Horeb, zicând: „Aţi locuit destulă vreme în muntele aces-

23
ta. Întoarceţi-vă şi plecaţi; Duceţi-vă la muntele amoriţilor şi în toate
împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe
ţărmul mării, în ţara canaaniţilor şi în Liban, până la râul cel mare
Eufrat. Vedeţi, v-am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara
pe care Domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov că o
va da lor şi seminţei lor după ei” (Deut. 1:6-8).
Cum ar fi vrut Domnul ca ei să asculte şi să intre în ţara care
le-a pregătit-o şi le-a dat-o! Dar ei n-au ascultat de glasul şi porunca
Domnului, plătind scump pentru aceasta. Ei au zădărnicit planul lui
Dumnezeu pentru ei, dar nu au putut să-l schimbe. Domnul a dus pe
poporul Său în Canaan, dar nu pe aceia care s-au răzvrătit, ci pe fiii
lor. Au trebuit să pribegească patruzeci de ani în pustie, până când
toată generaţia aceea de oameni a pierit, în afară de Iosua şi de Ca-
leb, care L-au crezut pe Dumnezeu şi L-au cinstit.
Şcoala lor prin pustie a fost o lecţie pentru ei şi pentru noi, aşa
cum ne spune apostolul Pavel în I Corinteni 10. În versetul 11 scrie:
„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au
fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care a venit sfârşitul vea-
curilor”. Dar lecţia mare a fost pentru ei, cum e scris în Deuteronom
capitolul 8. Citez câteva frânturi: „Adu-ţi aminte de tot drumul pe
care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci
de ani în pustie, ca să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.
Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu
mană pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră,
ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru
care iese din gura Domnului trăieşte omul” (Deut. 8:2-3). Câtă dra-
goste are Domnul de aleşii Lui! După ce au refuzat primul Lui plan,
care era de toată frumuseţea şi binecuvântarea, le acordă al doilea
plan, care la fel este bun, dar câtă deosebire! Cineva ar putea spune
că nu contează, mai ales când au învăţat atâtea lucruri, dar nu e aşa.
În primul rând, a nu-L asculta pe Domnul este un păcat, şi aceasta
ne aduce atâta pagubă! Aşa se întâmplă şi cu noi. Dumnezeu are un
plan cu fiecare dintre noi, dar noi ne împotrivim sau nu ne încredem
în Dumnezeu. El nu ne părăseşte, ci ne lasă la al doilea plan, dar
pierdem enorm.
Minunat e Dumnezeu! El îi spune lui Avraam tot programul Său
cu poporul Israel, sămânţa sa: Formarea lui ca naţiune în Egipt, sufe-
rinţa lui de patru sute de ani, eliberarea sa cu mână tare şi ducerea sa

24
în ţara Canaan, pe care i-o dă ca moştenire veşnică. O, dacă ar fi as-
cultat israeliţii de Dumnezeu! Aşa cum am arătat, ei nu au ascultat şi
au pribegit patruzeci de ani în pustie, pentru ca după aceea să intre în
Canaan tot prin puterea şi mâna lui Dumnezeu, tot cu aceiaşi uriaşi şi
poate în contextul în care neamurile din Canaan au fost mai pregătite
să li se împotrivească.
După ce au intrat în Canaan, din nou au dat dovadă de neascul-
tare cu privire la nimicirea acelor neamuri păgâne pe care Dumnezeu
le-a dat în mâna lor spre nimicire. Ştia El de ce. Nu pentru ca să-i
aşeze pe ei acolo, ci din pricina păcătoşeniei acestor naţiuni. Dar isra-
eliţii n-au ascultat de Dumnezeu, ci s-au încuscrit cu aceste popoare,
până când acestea au devenit pentru ei un cui în coastă şi o cursă.
Iată în privinţa aceasta câteva spicuiri din cartea Judecători: “Fiii lui
Beniamin n-au izgonit pe iebusiţii care locuiau la Ierusalim; şi iebu-
siţii au locuit în Ierusalim cu fiii lui Beniamin până în ziua de azi
(1:21). „Manase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Sean... aşa
încât canaaniţii au izbutit să rămână în ţara aceasta. Când Israel a
fost destul de tare, a supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-a izgo-
nit. Efraim n-a izgonit pe canaaniţi... Zabulon n-a izgonit nici el pe
locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalot... Nici Aşer n-a
izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei
din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic şi din Rehob, şi Aşeriţii
au locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării, căci nu i-au izgonit.
Neftali n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din
Bet-Anat şi a locuit în mijlocul canaaniţilor, locuitorii ţării... Amoriţii
au dat înapoi în munte pe fiii lui Dan şi nu i-au lăsat să se coboare
în câmpie.” (1:27-34). Domnul S-a supărat rău pentru neascultarea lor.
Iată ce citim în continuare în capitolul 2: „Îngerul Domnului S-a suit
din Ghilgal la Bochim şi a zis: «Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus
aici în ţara pe care am jurat părinţilor voştri că vă voi da. Am zis:
“Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi; şi voi să nu încheiaţi
legământ cu locuitorii din ţara aceasta, ci să le surpaţi altarele». Dar
voi n-aţi ascultat de glasul Meu. Pentru ce aţi făcut lucrul acesta? Am
zis atunci, «Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor sta în coastă
şi dumnezeii lor vă vor fi o cursă». După ce a spus Îngerul Domnu-
lui aceste vorbe tuturor copiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul şi
a plâns. Au pus locului acela numele Bochim (Cei ce plâng) şi au
adus jertfe Domnului acolo. ...Poporul a slujit Domnului în tot timpul

25
vieţii lui Iosua şi în tot timpul bătrânilor care au trăit după Iosua şi
care văzuseră lucrurile mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel”
(Jud. 2:1-5,7). Dar după aceea avem istoria tristă a poporului care nu
a ascultat pe Domnul, ci L-a părăsit. Mereu citim în cartea Judecători
cuvinte ca acestea: „Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnu-
lui... Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care-i scosese
din ţara Egiptului... Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Isra-
el. El i-a dat în mâinile unor prădători care i-au prădat; i-a vândut
în mâinile vrăjmaşilor lor de jur împrejur şi nu s-au putut împotrivi
vrăjmaşilor lor... Copiii lui Israel au strigat către Domnul şi Domnul
le-a ridicat un izbăvitor....” Dumnezeu însă nu i-a părăsit, din pricina
legământului pe care-L încheiase cu Avraam.
Istoria aceasta a lui Israel nu se termină cu judecătorii, ci continuă
în timpul împărăţiei (regilor) lui Israel şi până la venirea cu slavă a
Împăratului lor, pe care atunci când a venit prima dată pentru ei L-au
respins şi L-au dat la moarte. Le-a trimis proroci, care i-au înştiinţat şi
le-au vorbit, aşa cum de atâtea ori găsim scris în cuvântul Lui: „Ce-
aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut?” (Is. 5:4). „Fiindcă
v-am vorbit dis-de-dimineaţă şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat şi
n-aţi răspuns... Dar ei n-au ascultat şi n-au luat aminte, ci au urmat
sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi şi n-au mers înainte.
Din ziua când au ieşit părinţii voştri din Egipt, până în ziua de azi,
v-am trimis pe toţi slujitorii Mei, prorocii, i-am trimis în fiecare zi de
dimineaţă” (Ier. 7:13, 24, 25).

Preocuparea lui Dumnezeu faţă de Israel

L-a găsit, l-a pregătit, l-a format, l-a crescut, l-a aşezat.
Biblia e plină de această purtare de grijă şi dragoste ale lui Dum-
nezeu faţă de poporul Său, Israel. Aici dau doar câteva exemple, deşi
ele sunt numeroase. Căutaţi-le cu ajutorul unei concordanţe sau prin
trimiterile care le găsiţi la versetele respective.
Primul exemplu pe care-l dau este chiar Iacov (Israel), strămoşul
poporului Israel.
Întâi de toate, el a fost ales de Dumnezeu. Vă aduceţi aminte cum
la naşterea lui s-a zis: „Cel mai mare (Esau) v-a sluji celui mai mic”
(Gen. 25;23) sau cum spune apostolul Pavel: „Căci măcar că cei doi
gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău, ca să

26
rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu prin care
se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, s-a zis Rebe-
cii: «Cel mai mare va fi rob celui mai mic»“ (Rom. 9; 11-12). A avut
Iacov ceva deosebit faţă de Esau? Se pare că nu. Dar când Dumnezeu
alege şi vrea să scoată ceva din cineva, o face. Rebeca, ştiind hotărâ-
rea lui Dumnezeu, vrea să ajute pe Dumnezeu, îndemnând pe Iacov
să-l înşele pe fratele său. Credeţi că era nevoie de acest ajutor? Nu.
Tot aşa a făcut şi Sara, soacra ei, şi câte alte exemple de acestea gă-
sim în Biblie şi în istoria credincioşilor! Totuşi Dumnezeu nu renunţă
la planul Său, ci din toate aceste greşeli ale noastre El scoate slavă
numelui Lui şi învăţături pentru noi.
Iacov a câştigat binecuvântarea, dar a trebuit să plătească mult
pentru înşelăciunea lui, lucruri care i-au servit de învăţăminte în şcoa-
la sa, în pregătirea lui. În cele din urmă, Dumnezeu l-a biruit şi Iacov
a fost închinat Domnului, dar a rămas şchiop (Gen. 32:24-32).
Alt exemplu de om încercat şi pregătit de Dumnezeu, şi prin care
l-a pregătit şi salvat pe Israel ca naţiune, este Iosif. Nu pot să citesc
istoria acestui om şi să nu plâng. Nu numai că el a fost învăţat şi
pregătit de Dumnezeu, dar mii şi milioane de suflete prin el au învă-
ţat despre grija şi dragostea lui Dumnezeu faţă de cei ce se tem de
El şi-I cinstesc numele.
Vă aduceţi aminte cum Dumnezeu îi spusese lui Avraam: „Să ştii
hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo
va fi robită şi o vor apăsa greu timp de patru sute de ani. Dar nea-
mul căruia îi va fi roabă îl voi judeca Eu şi pe urmă va ieşi de acolo
cu mari bogăţii” (Gen. 15:13-14).
Noi cunoaştem felul mârşav în care fraţii lui Iosif au acţionat ca
să-l vândă işmaeliţilor ca să fie dus în Egipt. Cineva ar zice, „Trebu-
ia ca fraţii lui Iosif să-l vândă că altfel n-ar fi ajuns în Egipt”, mai
ales după ce el se descopere fraţilor lui şi le spune: „Dumnezeu m-a
trimis înaintea voastră, ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să
vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. Aşa că, nu voi m-aţi trimis
aici, ci Dumnezeu...” (Gen. 45:7-8). Dar oare nu avea Dumnezeu alte
mijloace ca să-l ducă în Egipt, decât ticăloşia lor? Păcatul lor rămâne
păcat, indiferent de binecuvântările pe care Dumnezeu le-a dat prin
Iosif. Dar el este un tip al Domnului Isus, care la fel a fost vândut
de fraţii Lui şi dat la moarte, dar mântuirea şi binecuvântările date de
Dumnezeu prin moartea Lui nu pot fi evaluate. Tot aşa cu privire la

27
Iuda, spun unii că Iuda trebuia să vândă pe Domnul Isus, dar iată ce
zice Domnul: „Negreşit, Fiul omului se duce după cum este scris des-
pre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai
bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut” (Mat. 26:24).
Dumnezeu l-a pregătit pe Iosif în Egipt şi apoi întreg Israelul,
care acolo s-a format ca naţiune şi acolo a fost pregătit pentru lun-
ga călătorie prin pustiu. Iată ce zice Cuvântul: „El îşi aduce aminte
totdeauna de legământul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie
de neamuri de om, de legământul pa care L-a încheiat cu Avraam
şi de jurământul pa care l-a făcut lui Isaac. El l-a făcut lege pentru
Iacov, legământ veşnic pentru Israel, zicând: „Ţie îţi voi da ţara Ca-
naanului ca moştenire care v-a căzut la sorţ”. Pe atunci ei erau puţini
la număr, foarte puţini la număr şi străini în ţară; mergeau de la un
neam la altul şi de la o împărăţie la un alt popor; dar n-a dat voie
nimănui să-i asuprească, şi a pedepsit împăraţi din pricina lor. „Nu
vă atingeţi de unşii Mei, a zis El şi nu faceţi rău prorocilor Mei!” A
chemat foametea asupra ţării şi a tăiat orice mijloc de trai. Le-a trimis
înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în
lanţuri, l-au pus în fiare, până la vremea când s-a întâmplat ce vestise
el şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului. Atunci împăratul a
trimis să-i scoată lanţurile şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit. L-a
pus domn peste casa lui şi dregătorul tuturor averilor lui, ca să lege
după plac pe domnitorii lui şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.
Atunci Israel a venit în Egipt şi Iacov a locuit în ţara lui Ham” (Ps.
105:8-23).
Din Egipt Dumnezeu i-a scos cu braţ puternic prin Moise robul
Său, pe care iar l-a pregătit într-un chip deosebit patruzeci de ani şi
apoi alţi patruzeci de ani. Prin izbăvirea lui Israel şi semnele minuna-
te pe care le-a făcut, Dumnezeu S-a descoperit întregului pământ, nu
numai Israelului sau Egiptului. Iată ce spune Domnul despre ei: “Tu
ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri şi ai sădit-o” (Ps. 80:8).
În pustie, Dumnezeu a fost cu israeliţii într-un chip deosebit şi i-a
învăţat atâtea lucruri. Iată ce zice cuvântul: „Apoi în pustie ai văzut
că Domnul, Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om pe fiul său
pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul aces-
ta... care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de
poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să
mergeţi şi ziua într-un nor” (Deut. 1:31, 33). „Aţi văzut ce am făcut

28
Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la
Mine” (Ex. 19:4). „Când Cel Prea Înalt a dat o moştenire neamurilor,
când a despărţit pe copiii oamenilor, a pus hotare popoarelor după
numărul copiilor lui Israel, căci partea Domnului este poporul Lui,
Iacov este partea Lui de moştenire. El l-a găsit într-un ţinut pustiu,
într-o singurătate plină de urlete înfricoşate, l-a înconjurat, l-a îngrijit
şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui. Ca vulturul care-şi scutură cuibul,
zboară deasupra puilor, îşi întinde aripile, îi ia şi-i poartă pe penele
lui. Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Lui” (Deut. 32:8-12).
„Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dum-
nezeul tău în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te sme-
rească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă
dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui. Astfel, te-a smerit, te-a lăsat
să suferi de foame şi te-a hrănit cu mană pe care nici tu n-o cunoş-
teai, nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu tră-
ieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului
trăieşte omul” (Deut. 8:2-3). Dacă în pustiu au fost aşa de binecuvân-
taţi, cum ar fi fost în Canaan, unde curgeau lapte şi miere? Iată ce
zice Domnul în privinţa aceasta: „Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpără-
torul tău, Sfântul lui Israel: „Eu Domnul Dumnezeul tău, te învăţ ce
este de folos şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi! O, de
ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un
râu şi fericirea ta ca valurile mării” (Is. 48:17-18). I-a purtat şi pro-
mite că-i va mai purta: „Ascultaţi-mă casa lui Iacov, şi toată rămăşiţa
casei lui Israel, voi pe care v-am luat în spinare de la obârşia voastră,
pe care v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră: până la bătrâneţea
voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini.
V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă
mântuiesc” (Isaia 46:3-4).

Legea
Apoi le-a dat Legea. Le-a dat instrucţiuni până în detalii, aşa încât
nu mai era nevoie de iscusinţa omului în vreo privinţă. Dacă era ceva
ce Legea nu spunea, lucruri particulare, întrebau pe Domnul şi El le
răspundea. Aşa a fost cazul cu câţiva oameni care nu au putut lua
Paştele în prima lună, fiind întinaţi cu trupul unui mort. Moise le-a
zis: „Staţi liniştiţi şi voi asculta ce zice Domnul cu privire la voi”
(Num. 9:8). Şi Domnul le-a spus să ia Paştele a doua lună.

29
 Domnul i-a învăţat că fericirea şi prosperitatea lor depind de totala
lor atârnare de Domnul. “Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a
poruncit Domnul, Dumnezeul meu ca să le împliniţi în ţara pe care o
veţi lua în stăpânire. Să le păziţi şi să le împliniţi, căci aceasta va fi
înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi
vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice! „Acest neam mare este
un popor cu totul înţelept şi priceput!” Care este, în adevăr, neamul
acela aşa de mare încât să fi avut dumnezeii lui aşa de aproape cum
avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?
Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci
aşa de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi îna-
inte?” (Deut. 4:5-8).
Vedeţi, poporul Israel era un popor separat, cu rânduieli deosebite.
„Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău. Domnul,
Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoa-
rele de pe faţa pământului” (Deut. 7:6; 14:2)... „prin aceasta vom fi
deosebiţi, eu şi poporul Tău de toate popoarele de pe faţa pământului”
(Ex. 33:16). „...Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am pus de
o parte dintre popoare” (Lev. 20:24, 26). „Căci Tu i-ai ales din toate
celelalte popoare ale pământului, ca să faci din ei moştenirea Ta, cum
ai spus prin robul Tău Moise...” (I Regi 8:53). „...Este un popor care
locuieşte de o parte şi nu face parte dintre neamuri” (Num. 23:9)
Chiar şi despre ţara lui se spune: „Ţara pe care o veţi stăpâni este
o ţară cu munţi şi văi care se adapă din ploaia cerului. Este o ţară de
care îngrijeşte Domnul, Dumnezeul tău şi asupra căreia Domnul Dum-
nezeul tău are neîncetat ochii de la începutul până la sfârşitul anului”
(Deut. 33:28).
Legea care a fost dată de Domnul lui Moise a fost dată numai
lui Israel şi are la bază legământul lui Dumnezeu făcut lui Israel. Din
textele pe care le-am citat s-a putut vedea clar lucrul acesta. Dar pe
lângă aceasta avem clar Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Moise
ne-a dat legea, moştenirea adunării lui Iacov” (Deut. 33:4). Vorbind
cu iudeii, Domnul Isus spune: „Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi
nimeni din voi nu ţine Legea?” (Ioan 7:19). Apostolul Pavel spune
efesenilor, adică neamurilor: „De aceea voi, care altădată eraţi neamuri
din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă
tăiaţi împrejur şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului:
aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Christos, fără drept

30
de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde
şi fără Dumnezeu în lume” (Ef. 2:11-12). Romanilor le spune despre
rudele sale trupeşti: „Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele,
darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele” (Rom. 9:4). „El des-
coperă lui Iacov cuvântul Său, lui Israel legile şi poruncile Sale. El
n-a lucrat aşa cu toate neamurile şi ele nu cunosc poruncile Lui” (Ps.
147:19-20). Iată şi alte texte din care se vede clar că Legea nu a fost
dată neamurilor, ci numai lui Israel: „Când neamurile, măcar că n-au
lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi
sunt singuri lege şi ei dovedesc că lucrarea legii este scrisă în inimile
lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul şi gândurile
lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele” (Rom.
2:14-15).
„Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii îm-
prejur? Oricum, sunt mari şi mai întâi de toate prin faptul că lor le-
au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu” (Rom. 3:1-2). De aici se
înţelege mai mult, că nu numai Legea, ci toate cuvintele lui Dumne-
zeu din Vechiul Testament sunt încredinţate lor. Aceasta nu înseamnă
că nu sunt şi pentru noi, dar nu sunt scrise direct pentru noi. „Toată
Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mus-
tre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui
Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare
bună” (II Tim. 3:15-16).
Vedeţi cum, ştiind adevărurile acestea, dispare orice confuzie cu
privire la Lege, precum şi orice dispută. Dar va zice cineva, „Vezi că
apostolul Pavel se adresează galatenilor, referitor la Lege”. Da, e ade-
vărat, dar iudeilor şi iudaizanţilor, adică acelora care căutau să aducă
o altă evanghelie. Dar iată ce zice el şi acestora: “Astfel, Legea ne-a
fost un îndrumător spre Christos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin
credinţă. După ce a venit credinţa nu mai suntem sub îndrumătorul
acesta. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Chris-
tos Isus” (Gal. 3:24-26). Chiar Domnul Isus zice: „Legea şi prorocii
au ţinut până la Ioan; de atunci încoace Evanghelia Împărăţiei lui
Dumnezeu se propovăduieşte şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală”
(Luca 16:16), iar apostolul Pavel zice: „Christos este sfârşitul Legii”
(Rom. 10:4). Vedeţi cum Cuvântul lui Dumnezeu alungă negura şi în-
tunericul? Numai dacă oamenii vreau să se supună lui Dumnezeu şi
cuvântului Său. Mai are rost să ne contrazicem cu privire la Sabat,

31
mâncăruri şi alte porunci, când toate acestea au fost pentru Israel şi
au încetat odată cu venirea Realităţii, a Domnului Isus?
Legea a fost dată lui Israel, un popor pământesc, până la împli-
nirea vremii când a venit Realitatea. Acum Biserica nu are Legea lui
Moise, ci „Legea Duhului de viaţă în Christos Isus, care m-a izbăvit
de Legea păcatului şi a morţii” (Rom. 8:2). Biserica este parte inte-
grantă din trupul lui Christos. Ca mădulare ale Sale, primim comanda
de la El, Capul, nu prin legi din afară, ci prin viaţa şi principiile ei
lăuntrice, Duhul Sfânt fiind în noi şi călăuzindu-ne total şi în detalii.
Domnul Isus nu ne-a dat o lege sau cale sau religie, ci ni S-a dat pe
El Însuşi, care este Calea, Adevărul şi Viaţa.
Vreau să mă mai opresc puţin la acest capitol. Aşa cum am spus,
tot ce a fost scris în Vechiul Testament a fost scris pentru Israel. Noi
ştim aceasta, când e vorba de porunci, de lege, dar când e vorba de
făgăduinţe şi binecuvântări, atunci ne facem că nu mai ştim. La fel şi
din cauza aceasta, vin o mulţime de confuzii şi încurcături. Căutăm
să spiritualizăm o mulţime de texte care trebuie luate în mod literal
aşa cum sunt scrise, pentru că sunt scrise pentru Israel. Dar noi ni le
însuşim, spiritualizându-le. Aşa este cu toate profeţiile: Isaia 9, 32, 33,
35, 60, 61, 66, etc. E adevărat că unele făgăduinţe făcute pentru cei
ce iubesc pe Domnul mi le pot însuşi şi eu, fiind în condiţia sfinţilor
cărora le-a fost făcută făgăduinţa, dar aceasta nu schimbă adevărul că
acestea sunt pentru Israel.

Ţara Promisă
După ce Dumnezeu a format pe Israel ca naţiune, după ce l-a
crescut şi instruit, El l-a aşezat în ţara binecuvântată pe care a pro-
mis-o lui Avraam, când a zis: „Ridică-ţi ochii şi din locul în care eşti,
priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus;
căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac”
(Gen. 13:14-15).
E adevărat că mulţi, toţi cei necredincioşi, au pierit în pustie, din
cauza necredinţei lor, în afară de Iosua şi Caleb, dar Domnul Şi-a ţi-
nut cuvântul şi a dus pe Israel în Canaan.
Un studiu amănunţit al Genezei 13:15 arată că Avraam trebuia să
fie în ţară, ca şi Sămânţa care este Christos (Evr. 3:16), căci Dum-
nezeu nu minte (Evr. 6:8). Când Israel a posedat ţara în timpul lui
Iosua (21:43-45) nici Avraam nici Christos nu au fost în Canaan. Iată

32
textul: „Astfel Domnul a dat lui Israel toată ţara pe care jurase că o
va da părinţilor lor; nici unul din vrăjmaşii lor nu putuse să le stea
împotrivă şi Domnul i-a dat pe toţi în mâinile lor. Din toate vorbele
bune pe care le spusese casei lui Israel Domnul, nici una n-a rămas
neîmplinită: toate s-au împlinit”.
Iată hotarele ţării pe care Domnul a dat-o în stăpânire veşnică
lui Israel: „Seminţei tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până
la râul cel mare, Eufrat” (Gen. 15:18). „Îţi voi întinde hotarele de la
Marea Roşie până la marea filistenilor şi de la pustie până la Râu
(Eufrat) (Ex. 23:31). „Hotarul vostru se va întinde din pustie până
la Liban şi de la râul Eufrat până la marea de apus” (Deut. 11:24).
„Ţinutul vostru se va întinde de la pustie şi Liban până la râul cel
mare Eufrat, toată ţara hetiţilor şi până la marea cea mare spre apusul
soarelui” (Iosua 1:4).
Vă întrebaţi de ce Israelul ţine cu dinţii de teritoriile cucerite în
1967? Şi acestea sunt doar nimica faţă de tot teritoriul sau ţara pe
care Dumnezeu le-a dat-o lor ca moştenire veşnică. E adevărat, ei au
păcătuit şi Dumnezeu i-a pedepsit, dar aceasta este o problemă între
ei şi Dumnezeu; cât priveşte însă ţara, este a lor, şi nu a popoarelor
care acum o stăpânesc. Va veni însă vremea când ţara va intra din
nou în stăpânirea lor, aşa cum a fost dată de Domnul şi nici o pute-
re şi nici o naţiune nu va mai avea putere asupra lor. Aceasta se va
întâmpla în Mileniu, când Domnul Isus, Împăratul, va domni de la o
mare la alta, nu numai peste Israel, ci peste întreg pământul.

Regii lui Israel

Apoi au cerut un rege.
Cunoaşteţi istoria, cum Dumnezeu a dus pe Israel în Canaan, prin
Iosua. Ca şi pe vremea lui Moise, Dumnezeu era Domnul şi Condu-
cătorul lor. El Se lupta pentru ei, El îngrijea de ei până în cele mai
mici amănunte, nu numai de ei, ci şi de ţara lor. Ei erau chemaţi
doar să asculte de El şi de rânduielile pe care le lăsase. Dar ei L-au
părăsit pe Dumnezeu. Iată ce se scrie despre ei: „Tot neamul acela
de oameni a fost adăugat la părinţii lui şi s-a ridicat după el un alt
neam de oameni care nu cunoştea pe Domnul, nici ce făcuse El pen-
tru Israel. Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului şi
au slujit Baalilor. Au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor...

33
Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel. El i-a dat în mâna
unor prădători... Au ajuns astfel într-o mare strâmtorare. Domnul a ri-
dicat judecători ca să-i izbăvească din mâna celor ce-i prădau. Dar ei
n-au ascultat nici de judecătorii lor...” (Jud. 2:10-17). Mereu în cartea
Judecători citiţi cuvintele acestea.
După aceea, pe vremea lui Samuel, au cerut un împărat. E adevă-
rat, ar zice cineva, că aveau nevoie de un împărat, căci fiii lui Samuel
nu călcau pe urmele lui. Numai că problema putea fi rezolvată în alt
fel, prin întoarcerea la Dumnezeu şi ascultarea de El.
Iată ce s-a întâmplat: „Toţi bătrânii lui Israel s-au strâns şi au
venit la Samuel la Rama. Ei au zis: „Iată că tu eşti bătrân şi copiii
tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne
judece, cum au toate neamurile”. Samuel n-a văzut cu plăcere faptul
că ziceau: „Dă-ne un împărat ca să ne judece”. Şi Samuel s-a rugat
Domnului. Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot
ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine Mă leapădă
ca să nu mai domnesc peste ei. Ei se poartă cu tine cum s-au purtat
totdeauna de când i-am scos din Egipt până în ziua de astăzi. M-au
părăsit şi au slujit altor dumnezei. Ascultă-le glasul deci, dar înştiin-
ţează-i şi fă-le cunoscut dreptul împăratului care va domni peste ei” (I
Sam. 8:4-9). Mai dau câteva texte, din care să vedeţi cât rău a făcut
Israel, cerând un rege: „Samuel a chemat poporul înaintea Domnului
la Miţpa şi a zis copiilor lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumne-
zeul lui Israel: „Eu am scos din Egipt pe Israel şi v-am izbăvit din
mâna egiptenilor şi din mâna tuturor împăraţilor care vă apăsau. Şi
astăzi, voi lepădaţi pe Dumnezeul vostru care v-a izbăvit din toate
relele şi din toate suferinţele voastre, şi-I ziceţi: „Pune un împărat
peste noi!” (I Sam. 10:17-19). Citiţi capitolul 12 de la început. Apoi în
versetul 17 se zice: „Nu suntem noi la secerişul grânelor? Voi striga
către Domnul şi va trimite tunete şi ploaie. Să ştiţi atunci şi să vedeţi
cât de rău aţi făcut înaintea Domnului când aţi cerut un împărat peste
voi”. Samuel a strigat către Domnul şi Domnul a trimis chiar în ziua
aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul
şi de Samuel. Şi tot poporul a zis lui Samuel: „Roagă-te Domnului,
Dumnezeul tău pentru robii tăi, ca să nu murim, căci la toate păcatele
noastre am mai adăugat şi pe acela de a cere un împărat pentru noi”
(I Sam. 12:17-19).
Nu era Dumnezeu Împăratul lor? Mai era vreun popor în lume

34
care să aibă pe dumnezeii lor aşa de aproape de ei şi cu ei? Ce bine
le-au făcut împăraţii? E adevărat, unii dintre ei se temeau de Domnul,
dar chiar şi aceia îşi aveau drepturile lor şi supuneau poporul la tot
felul de dări. Solomon a fost un împărat bun, dar citiţi ce se spune
despre el când fiul său urcă pe tron? (II Cron. 10:1-15).
Cât de înclinată e inima omului ca să se sprijinească pe om, pe
ceva văzut! Chiar şi Moise a fost ispitit în privinţa aceasta. Vine
socrul său la el şi-l vede judecând poporul. Îi dă sfatul să aleagă oa-
meni din popor care să judece pricinile cele mai mici şi numai cele
mai mari să vină la Moise. Moise l-a ascultat şi a făcut aşa (Ex.
18:13-17). Dar nu era voia lui Dumnezeu aceasta. De câte ori am auzit
predicatorii lăudându-l pe Moise şi pe socrul său în privinţa aceasta!
Dragii de ei, au uitat că Dumnezeu nu are nevoie de sfătuitori, ci de
ascultare. Oricât de minunate ar fi sfaturile omului, ele nu se potri-
vesc cu gândurile lui Dumnezeu. Ca să vedeţi că Dumnezeu nu Şi-a
pus pecetea pe rânduiala aceasta, citiţi în Numeri 11. Acolo vedeţi că
Dumnezeu rânduieşte o altă alegere, dar şi aceea din cauza cârtirii lui
Moise. Observaţi însă că şi acolo Dumnezeu ia din duhul lui Moise şi
împarte peste cei şaptezeci de bărbaţi. Ce a câştigat Moise? Nimic. A
fost doar o maşinărie. Domnul i-a arătat lui Moise că puterea pe care
o avea îi era de ajuns şi era în proporţie cu sarcina pe care o avea de
purtat.
Mai observaţi-l pe Moise, dar nu uitaţi să ne observăm şi pe noi,
care suntem mai slabi decât el. Când au plecat din Sinai, „Moise a zis
lui Hobab, fiul lui Reuel, madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm
spre locul despre care Domnul a zis: „Eu vi-l voi da”. Vino cu noi
şi-ţi vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Isra-
el.” Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg, ci mă voi duce în ţara mea
şi în locul meu de naştere”. Şi Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog,
fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărâm în pustie, deci tu
să ne fii călăuză...” (Num. 10:29-31). Dar oare nu era Domnul călăuza
lui Israel prin nor şi foc? Nu El se ducea înaintea lor şi le pregătea
totul? Dar toate lucrurile acestea şi experienţele lor „li s-au întâmplat
ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noas-
tră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor” (I Cor. 10:11).
Acum să privim puţin spre timpurile Bisericii. Oamenii au vrut
conducători ca celelalte religii ale lumii şi au făcut din Biserică o
organizaţie, aşa cum auzeam într-o duminică un renumit păstor din

35
sud spunând, gata să mă convingă şi pe mine că e aşa. Spunea că
Biserica este un organism, cu care am fost cu totul de acord, dar şi
o organizaţie, dând ca justificare textul din Efeseni 4:11-12. Numai
că apostolii, prorocii, evangheliştii, păstorii şi învăţătorii fac parte in-
tegrantă din organism, din trup şi nu sunt peste trup. Ei ascultă de
Capul, de Christos, ca şi celelalte organe, aşa cum spune apostolul
Pavel în I Cor. 12 şi Romani 12. Ce frumos era în Biserica primară!
Dumnezeu alegea, El trimitea, El era Domn peste Biserică. Mai este
acum aşa? Avea dreptate predicatorul care zicea că Biserica este un
organism, dar şi o organizaţie, în felul cum este acum, dar nu în felul
lui Dumnezeu.

Regatul Unit
Privind la Israel ca regat sau împărăţie, observăm două perioade:
regatul unit şi regatul divizat sau haotic.
Prima perioadă a regatului unit durează 120 de ani sub regii: Saul,
David şi Solomon, fiecare domnind câte 40 de ani.
Primul rege, Saul, deşi ales şi confirmat de Dumnezeu, e după
dorinţa şi starea poporului. El reprezintă în timpul prezent pe creşti-
nul firesc: cu o smerenie firească (când să-l ungă împărat, au trebuit
să-l caute, căci se ascunsese între butoaie, I Sam. 10:22), cu o evlavie
firească (porunceşte post în timpul luptei cu filistenii, I Sam. 14:24),
iar când Ionatan, fiul său, biruieşte pe filisteni şi mănâncă, neştiind
de hotărârea lui Saul, vrea să-l omoare (I Sam. 14:44). Un om care
curând şi-a dat pe faţă neatârnarea faţă de Dumnezeu, procedând după
mintea lui şi neascultându-L pe Dumnezeu: în lupta cu filistenii (I
Sam. 13) şi în lupta cu Amalec (I Sam. 14). De aceea Dumnezeu Şi-a
ales ca împărat al lui Israel un om după inima Sa (I Sam. 16:1; Fapte
13:22).
Alegându-l pe David, a ales seminţia din care urma să se nas-
că Domnul Isus, Mântuitorul lumii, potrivit cu făgăduinţa Sa: Fapte
13:23; II Sam. 7:12-16; Ps. 132:11; Num. 24:17. Mai mult, El zice: “În
casa aceasta (templu) şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate se-
minţiile lui Israel, Îmi voi pune numele pe vecie” (II Cron. 33:7).
Saul, cel firesc, a început să-l urmărească şi să-l persecute pe Da-
vid, care, de pe acum, era uns ca rege înaintea lui Dumnezeu. Şi aşa
a făcut toată viaţa lui fără motiv, doar pentru faptul că David era mai

36
bun ca el. S-a întâmplat ce spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Şi cum
s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc (Ismael, Gen.
21:9) prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot aşa se întâmplă şi
acum (Gal. 4:29).
Ce a avut sau ce a făcut David, de a fost după inima lui Dumne-
zeu? Aş vrea să ne oprim puţin aici, căci ne va ajuta în viaţa noastră
de credinţă şi atârnare de Dumnezeu.
S-a încrezut în Dumnezeu din copilăria lui. „David a zis lui Saul:
„Robul tău păştea oile tatălui său şi când un leu sau un urs venea
să-i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam
oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl lo-
veam şi-l omoram. Aşa a doborât robul tău leul şi ursul şi cu filistea-
nul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci
a ocărât oştirea Dumnezeului Celui viu”. Observaţi cum se vede în-
crederea lui! „David a mai zis: “Domnul, care m-a izbăvit din gheara
leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean”
(I Sam. 17:34-37).
A cinstit şi a înălţat pe Domnul. „David a zis filisteanului: «Tu vii
împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar eu vin împotriva ta
în numele Domnului oştirilor, în numele Dumnezeului oştirii lui Israel,
pe care ai ocărât-o... tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu.
Şi toată mulţimea aceasta va şti că Dumnezeu nu mântuieşte nici prin
sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului şi El vă va da în
mâinile noastre»“ (I Sam. 17:45-47).
S-a temut de Domnul. „Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi
locuitorii lumii să tremure înaintea Lui” (Ps. 33:8). „Iată, ochiul Dom-
nul priveşte peste cei ce se tem de El” (Ps. 33:18). „Prietenia Domnu-
lui este pentru cei ce se tem de El” (Ps. 25:14).
A atârnat de Domnul. Tot mereu găseşti expresia aceasta: “David
a întrebat pe Domnul... şi Domnul i-a răspuns” (I Sam. 23:2, 4, 9-12),
etc.
Nu s-a apărat singur. Aceasta în legătură cu Saul (I Sam. 24:4-6,
12, 15), în legătură cu Nabal (I Sam. 25:39), în legătură cu Şimei (II
Sam. 16:5-12).
David a păcătuit şi el, dar a plătit scump, deşi Dumnezeu l-a iertat
(II Sam. 12). Uitaţi-vă însă, la pocăinţa sa (Ps. 51).
Al treilea rege din regatul unit e Solomon. Câte avem de învăţat
şi de la el, dar scopul cărţii este altul! Cât de bine a început acest

37
tânăr rege! Vezi I Regi 3:5-15. Dar Solomon a păcătuit înaintea lui
Dumnezeu chiar de la început.
Cu câteva secole înainte, Dumnezeu spusese şi sunt redate în Deu-
teronom condiţiile şi calităţile pentru regii lui Israel:
– Un împărat din sânul poporului.
– Să nu aibă mulţi cai şi să nu mai întoarcă pe popor în Egipt.
– Să nu aibă un număr mare de neveste, ca să nu-i abată inima.
– Să nu strângă mari grămezi de argint şi de aur.
– Să aibă Cartea Legii cu el, s-o citească şi s-o păzească (Deut.
17:14-20).
Apoi a fost avertizat direct de tatăl său David: I Cor. 22:13; I
Regi 2:3, direct de Dumnezeu: I Regi 3:14; 9:6-7; 11:11. Dar el nu a
ascultat şi consecinţele neascultării lui s-au arătat, în timpul vieţii lui,
prin revolte (I Regi 11:14-25), iar după moartea sa, prin dezbinarea
împărăţiei, când mare parte (10 seminţii) s-au despărţit şi au format
un regat deosebit, cu Ieroboam ca rege, iar fiul său Roboam a rămas
doar cu două seminţii, Iuda şi Beniamin.
Cărţile istorice care descriu regatul unit sunt: I Samuel 8-31; II
Samuel; I Regi 1-11; I Cronici; II Cronici 1-9. Iar cărţile poetice din
acest timp sunt: Psalmii, Proverbele, Eclesiastul şi Cântarea Cântărilor.

Regatul divizat şi ducerea în robie

Regatul divizat a acoperit o perioadă de 325 ani, de la 930 î.Chr.
la 605 î.Chr. A început cu un război civil, când Ieroboam, un slujitor
al lui Solomon, fugit în Egipt, se întoarce şi cere regelui Roboam să
uşureze sarcinile poporului. Roboam, în loc să asculte de sfatul bătrâ-
nilor lui Israel, înclină şi ascultă sfatul tinerilor de o seamă cu el. Iată
ce răspunde el poporului: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l
voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate
cu scorpioane” (I Regi 12:14). Astfel, împărăţia s-a dezbinat: Regatul
de sud, Iuda şi Beniamin, cu capitala la Ierusalim şi regele lor Ro-
boam, fiul lui Solomon, şi regatul de nord, cu primul rege Ieroboam
şi capitala la Samaria.
Viaţa spirituală a fost în declin în amândouă regatele, totuşi regatul
de nord, numit de pe acum regatul lui Israel, a întrecut orice măsură.
Iată regii lui Iuda:
2.

38
 Felul de viaţă Durata Textul biblic
1. Roboam rău 17 ani I Regi 11:42–14:31
2. Abiam rău 3 I Regi 14:31–15:8
3. Asa bun 41 I Regi 15:8-24
4. Iosafat bun 25 I Regi 22:41-50
5. Ioram rău 8 II Regi 8:16-24
6. Ahazia rău 1 II Regi 8:24–9:29
7. Atalia rea 6 II Regi 11:1-20
8. Ioas bun şi rău 40 II Regi 11:1–12:21
9. Amaţia bun 29 II Regi 14:1-20
10. Azaria (Ozia) bun 52 II Regi 15:1-7
11. Iotam bun 18 II Regi 15:32-38
12. Ahaz bun 19 II Regi 16:1-20
13. Ezechia bun 29 II Regi 18:1–20:21
14. Manase rău şi bun 55 II Regi 21:1-18
15. Amon rău 2 II Regi 21:19-26
16. Iosia bun 31 II Regi 22:1–23:30
17. Ioahaz rău ¼ II Regi 23:31-33
18. Ioiachim rău 11 II Regi 23:34–24:5
19. Ioiachin rău ¼ II Regi 24:6-16
20. Zedechia rău 11 II Regi 24:17–25:30
Din 20 de regi, numai 8 au fost buni. Doi au fost şi buni, şi răi: Ioas
a fost bun în timpul vieţii binefăcătorului lui, unchiul său Iehoiada. După
aceea, a devenit aşa de rău, încât l-a ucis pe fiul lui Iehoiada, pe Zaharia.
Manase, fiul lui Ezechia, a fost din cale afară de rău, până l-a
smerit Domnul, lăsând să fie pus în lanţuri în Babilon. Acolo, în
strâmtorare, s-a smerit şi s-a rugat Domnului, care l-a ascultat şi l-a
dus înapoi la Ierusalim, unde Manase a făcut curăţirea de idoli şi de
lucrurile stricate.
Chiar şi ceilalţi împăraţi buni au făcut lucruri rele pe care ţi-e groază să le
aminteşti. Astfel Iosafat s-a încuscrit cu Ahab, cel mai rău rege al lui Israel, şi s-a
unit cu el, nesocotind înştiinţarea Domnului.
Ezechia nu s-a supus hotărârii Domnului, care i-a spus să-şi pună
în ordine casa deoarece va muri, ci s-a bocit şi s-a rugat Domnului
să-i prelungească viaţa. Domnul l-a ascultat, dar în acei 15 ani s-a
născut fiul său Manase, care a făcut atâta rău. Apoi, când a ajuns la
putere, s-a mândrit şi s-a fălit solilor împăratului Babilonului, cu tot
ce avea el.

39
 Totuşi Domnul n-a vrut să nimicească pe Iuda, din pricina ro-
bului Său David, după făgăduinţa pe care i-a făcut-o, că-i va da
totdeauna o lumină printre fiii săi (II Regi 8:19).
Regatul lui Iuda a durat 325 de ani 931 î.Chr.–606 î.Chr. În
anul 606 au fost duşi în robie în Babilon.
Amintesc aici în treacăt, că Satan a vrut să nimicească cu de-
săvârşire seminţia lui Iuda, pe Israel, din care trebuia să se nască
Domnul Isus. Citiţi, vă rog, cu atenţie cartea Estera sub aspectul
acesta.
Regatul de nord a lui Israel a avut 19 regi, toţi răi:
Durata Textul biblic
1. Ieroboam 22 ani I Regi 11:26–14:20
2. Nadab 2 I Regi 15:25-28
3. Baeşa 24 I Regi 15:27–16:7
4. Ela 2 I Regi 16:6-14
5. Zimri 7 zile I Regi 16:9-20
6. Omri 12 ani I Regi 16:15-28
7. Ahab 21 I Regi 16:28–22:40
8. Ahazia 1 I Regi 22:40; II Regi 1:18
9. Ioram 11 II Regi 3:1–9:25
10. Iehu 28 II Regi 9:1–10:36
11. Ioahaz 16 II Regi 13:1-9
12. Ioas 16 II Regi 13:10–14:16
13. Ieroboam II 40 II Regi 14:23-29
14. Zaharia ½ II Regi 14:29–15:12
15. Salum 1 lună II Regi 15:10-15
16. Menahem 10 ani II Regi 15:14-22
17. Pecahia 2 II Regi 15:22-26
18. Pecah 20 II Regi 15:27-31
19. Osea 9 II Regi 15:30–17:6

În al nouălea an al lui Osea, împăratul Asiriei a cucerit Samaria şi

a dus pe Israel în robie, în Asiria, în anul 721 î.Chr., cu 115 ani îna-
inte de robia lui Iuda.
Citiţi, vă rog, istoria împăraţilor lui Iuda şi Israel în cărţile: I Regi
12:22; II Regi 1-17; II Regi 1-25; II Cronici 10-36 şi veţi învăţa o
mulţime de lucruri. Veţi vedea dragostea şi bunătatea lui Dumnezeu,
40
cum a înştiinţat pe fiecare la timp, căutând să-i salveze din necaz.
Veţi vedea răutatea, neascultarea şi împotrivirea omului la dragostea
lui Dumnezeu. După toate acestea, Dumnezeu n-a mai avut altă solu-
ţie decât să-i lase în voia pornirilor lor şi a vrăşmaşului, ca să înveţe
lecţia, nu ca să-i nimicească.
Cu câtă dragoste le-a vorbit Dumnezeu prin profeţii pe care i-a
trimis. Iată ce zice Domnul: „Din ziua când au ieşit părinţii voştri din
Egipt până în ziua de azi, v-am trimis pe toţi slujitorii Mei prorocii,
i-am trimis în fiecare zi de dimineaţă” (Ier. 7:25). „Fiindcă v-am vor-
bit dis-de-dimineaţă şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat şi n-aţi răs-
puns...” (Ier. 7:13).
Iată prorocii lui Dumnezeu din timpul regatului dezbinat: Obadia,
Ioel, Iona, Amos, Osea, Isaia, Mica, Naum, Ţefania, Ieremia, Haba-
cuc.

Întoarcerea din robie

După 70 de ani, aşa cum a fost profeţit de Ieremia: 25:11-12;
29:10 şi Isaia 44:28; 45:1, o parte din Iuda s-a întors din robie la Ie-
rusalim şi a zidit templul şi zidurile Ierusalimului.
Prima întoarcere a fost sub Zorobabel în anul 536 î.Chr., cu un
număr de 42.360 de persoane, afară de robii şi roabele lor, în număr
de 7.337 (Ezra 2:64-65).
A doua întoarcere a fost sub cărturarul Ezra în anul 455 î.Chr.
A treia a fost sub Neemia în anul 445 î.Chr.
Cărţile Bibliei care s-au scris în timpul acesta au fost: Ezra, Nee-
mia, Zaharia, Estera, Hagai şi Maleahi.
Ştim că din robie s-au întors Iuda, Beniamin, leviţi. Totuşi nu ne
îndoim că şi din celelalte seminţii s-au întors reprezentanţi, deşi majo-
ritatea s-au împrăştiat în toate ţările lumii.

Dragostea şi protectţia lui Dumnezeu faţă de poporul Său Israel

Citiţi, vă rog, cu atenţie profeţiile şi veţi vedea dragostea lui Dum-
nezeu, nu numai faţă de seminţia lui Iuda, ci de tot Israelul.
Când citesc ce spune apostolul Pavel, că „Dumnezeu n-a lepădat
pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte” (Rom. 11:2), zic
„Amin”. Mă mir cum oameni credincioşi şi predicatori care citesc Bi-
blia nu pot să vadă aceasta. Dau câteva citate din profeţii:
„În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov

41
nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini cu încrede-
re pe Domnul, Sfântul lui Israel. O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va
întoarce la Dumnezeul cel puternic. Chiar dacă poporul tău, Israele, ar
fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă se va întoarce, căci nimici-
rea este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea” (Isaia 10:20-22).
„Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăşi pe Israel şi-i
va aduce iarăşi la odihnă în ţara lor; străinii se vor alipi de ei şi se
vor uni cu casa lui Iacov. Popoarele îi vor lua, şi-i vor aduce înapoi
la locuinţa lor şi casa lui Israel îi va stăpâni în ţara Domnului ca robi
şi roabe. Vor ţinea astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei şi vor stăpâni
peste asupritorii lor” (Isaia 14:1-2).
„Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi se va scula
să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de
toţi cei ce nădăjduiesc în El” (Isaia 30:18).
„Dar tu Israele, robul Meu, Iacove pe care te-am ales, sămânţa lui
Avraam, prietenul Meu, tu pe care te-am luat de la marginile pămân-
tului, şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis:
«Tu eşti robul Meu, te aleg şi nu te lepăd! nu te teme căci Eu sunt
cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te
întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea bi-
ruitoare.» Iată, înfruntaţi şi acoperiţi de ruşine vor fi toţi cei ce sunt
mâniaţi pe tine, vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce ţi se împotrivesc. Îi
vei căuta şi nu-i vei mai găsi, pe cei ce se certau cu tine, vor fi nimi-
ciţi, vor fi pierduţi cei ce se războiau cu tine. Căci Eu sunt Domnul
Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: «Nu te teme de
nimic, Eu îţi vin în ajutor! »“ (Isaia 41:8-13)
„Din pricina numelui Meu sunt îndelung răbdător, pentru slava
Mea Mă opresc faţă de tine ca să nu te nimicesc. Iată, te-am pus în
cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei. Din
dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez, căci
cum ar putea fi hulit numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea” (Isaia
48:9-11).
„Sionul zicea: «M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!» Poate
o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de ro-
dul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita
cu nici un chip: Iată că te-am săpat pe mâinile Mele şi zidurile tale
sunt totdeauna înaintea ochilor Mei... De aceea, aşa vorbeşte Domnul,
Dumnezeu: «Iată, voi face neamurilor semn cu mâna, şi-Mi voi înălţa

42
steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în braţele lor, şi
vor duce pe fiicele tale pe umeri. Te vor hrăni împăraţi, şi împărăte-
sele lor te vor alăpta. Se vor închina cu faţa la pământ înaintea ta şi
vor linge ţărâna de pe picioarele tale, ca să ştii că Eu sunt Domnul şi
că cei ce nădăjduiesc în Mine nu vor fi daţi de ruşine. Se poate lua
prada celui puternic? Şi poate să scape cel prins din prinsoare? Da,
zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată, şi cel prins de asupri-
tor va scăpa; căci Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi şi voi scăpa
pe fiii tăi. Eu voi da asupritorilor tăi să-şi mănânce carnea, şi se vor
îmbăta ca de must de însuşi sângele lor. Şi va şti orice făptură că eu
sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Ia-
cov»“ (Is. 49:14-18; 22-26).
„Astfel cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări
de biruinţă, şi o bucurie veşnică le va încununa capul; îi va apuca veselia şi bucuria,
iar durerea şi gemetele vor fugi. Eu, Eu vă mângâi. Dar cine eşti tu ca să te temi
de omul muritor şi de fiul omului care trece ca iarba şi să uiţi pe Domnul care te-a
făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit
toată ziua înaintea asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde este mâna
asupritorului? În curând cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu va muri în groapă
şi nu va duce lipsă de pâine” (Isaia 51:11-14).
„Nu te teme, căci nu vei rămânea de ruşine; nu roşi, căci nu vei
fi acoperită de ruşine; ci vei uita şi ruşinea tinereţii tale, şi nu-ţi vei
mai aduce aminte de văduvia ta, căci Făcătorul tău este bărbatul tău:
Domnul este numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Is-
rael. El se numeşte Dumnezeul întregului pământ, căci Domnul te
cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată, ca pe o
nevastă din tinereţe, care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău. Câteva
clipe te părăsisem, dar te voi primi cu mare dragoste... Pot să se mute
munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta
de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul
care are milă de tine... Orice armă făurită împotriva ta va fi fără pu-
tere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta o vei
osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea
care le vine de la Mine, zice Domnul” (Isaia 54:4-7, 10, 17).
„Domnul mi-a zis, pe vremea împăratului Iosia: Ai văzut ce a
făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte înalt şi sub orice
copac verde şi a curvit acolo. Eu ziceam că după ce a făcut toate
aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Şi sora ei,

43
vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta. Şi cu toate că a văzut că
M-am despărţit de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurvii-
lor ei, şi i-am dat cartea ei de despărţire, totuşi soră-sa, vicleana Iuda,
nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel... Du-te de strigă aceste
cuvinte spre miazănoapte şi zi: „Întoarce-te, necredincioasa Israel, zice
Domnul. Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci
sunt milostiv, zice Domnul, şi nu ţin mânie pe veci. Recunoaşte-ţi nu-
mai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului, Dum-
nezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la dumnezei străini, sub
orice copac verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul. În-
toarceţi-vă copii răzvrătiţi, zice Domnul, căci Eu sunt stăpânul vostru,
Eu vă voi lua pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie şi vă voi
aduce înapoi în Sion... Un vuiet se aude pe înălţimi: sunt plânsetele şi
rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel; căci şi-au sucit calea, şi
au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor. „Întoarceţi-vă copii răzvrătiţi, şi
vă voi ierta abaterile”. „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul,
Dumnezeul nostru” (Ier. 3:6-8, 12-14, 21-22).
„Vai! Căci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea. Este o
vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea. În ziua
aceea, zice Domnul oştirilor, voi sfărâma jugul de pe grumazul lui, îi
voi rupe legăturile şi străinii nu-l vor mai supune. Ci vor sluji Dom-
nului, Dumnezeului lor şi împăratului lor David, pe care li-l voi scula.
De aceea, nu te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul, şi nu te speria,
Israele! Căci te voi izbăvi din ţara cea depărtată şi îţi voi izbăvi să-
mânţa din ţara în care este roabă; Iacov se va întoarce iarăşi, va avea
odihnă şi linişte şi nu-l va mai tulbura nimeni. Căci Eu sunt cu tine,
zice Domnul, ca să te izbăvesc: voi nimici pe toate neamurile prin-
tre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici, te voi pedepsi cu
dreptate, nu pot să te las nepedepsit... De ce te plângi de rana ta, de
durerea pe care ţi-o pricinuieşte boala ta? Pentru mulţimea nelegiuiri-
lor tale, pentru marele număr al păcatelor tale, te-am făcut să suferi
aceste lucruri! Totuşi cei ce te mănâncă vor fi mâncaţi şi toţi vrăjma-
şii tăi, toţi, vor merge în robie; cei ce te jefuiesc vor fi jefuiţi şi voi
da pradă pe toţi cei ce te pradă” (Ier. 30:7-11, 15-16).
„Căci aşa vorbeşte Domnul: „Strigaţi de bucurie asupra lui Iacov,
chiuiţi de veselie în fruntea neamurilor! Înălţaţi-vă glasurile, cântaţi
laude, şi ziceţi: „Domnul izbăveşte pe poporul Tău, pe rămăşiţa lui
Israel!” Iată îi aduc înapoi din ţara de la miazănoapte, îi adun de la

44
marginile pământului: între ei este şi orbul şi şchiopul, femeia însăr-
cinată şi cea în durerile naşterii, o mare mulţime se întoarce înapoi
aici! Plângând vin, şi îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la
râuri de apă, pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu sunt
Tatăl lui Israel şi Efraim este întâiul Meu născut. Ascultaţi cuvântul
Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave îndepărtate! Spuneţi: „Cel
ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păsto-
rul turma. Căci Domnul răscumpără pe Iacov, şi-l izbăveşte din mâna
unuia mai tare ca el. Ei vor veni şi vor chiui de bucurie pe înălţimile
Sionului; vor alerga la bunătăţile Domnului, la grâu, la must, la untde-
lemn, la oi şi boi, sufletul le va fi ca o grădină bine udată şi nu vor
mai tânji... Aşa vorbeşte Domnul: „Un ţipăt se aude la Rama, plângeri
şi lacrimi amare: Rahela îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie
pentru copiii ei, căci nu mai sunt! Aşa vorbeşte Domnul: „Opreşte-ţi
plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi; căci truda îţi va fi răsplătită, zice
Domnul, ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului. Este nădejde
pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul
lor. Aud pe Efraim bocindu-se: „M-ai pedepsit şi am fost pedepsit,
ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu şi mă voi întoarce, căci
Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu! După ce m-am întors, m-am căit,
şi după ce mi-am recunoscut greşelile, mă bat pe pulpă; sunt ruşinat
şi roşu de ruşine, căci port ocara tinereţii mele”. „Îmi este Efraim un
fiu scump, un copil iubit de Mine? Căci când vorbesc cu el, îmi aduc
aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el
şi voi avea milă negreşit de el, zice Domnul” (Ier. 31:7-12, 15-20).
„Iată, îi voi strânge din toate ţările în care i-am izgonit, în mânia
Mea, în urgia Mea şi în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în
locul acesta şi-i voi face să locuiască în linişte acolo. Ei vor fi po-
porul Meu şi eu voi fi Dumnezeul lor. Le voi da o inimă şi o cale
ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor şi a copiilor lor
după ei. Voi încheia cu ei un legământ veşnic, că nu Mă voi mai în-
toarce de la ei, ci le voi face bine, şi le voi pune în inimă frica de
Mine, ca să nu se depărteze de Mine. Mă voi bucura să le fac bine,
îi voi sădi cu adevărat în ţara aceasta, din toată inima şi din tot sufle-
tul Meu” (Ier. 32:37-41).
„Iar tu robul Meu Iacov, nu te teme şi nu te spăimânta Israele.
Căci te voi izbăvi din pământul depărtat şi-ţi voi izbăvi sămânţa din
ţara în care este roabă. Iacov se va întoarce iarăşi, va locui liniştit

45
şi fără teamă, şi nu-l va mai tulbura nimeni. Nu te teme, robul Meu
Iacov, zice Domnul; căci Eu sunt cu tine. Voi nimici toate neamurile
printre care te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici, ci te voi
pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit” (Ier. 46:27-28).
„În zilele acelea, în vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Is-
rael şi copiii lui Iuda se vor întoarce împreună, vor merge plângând
şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor. Poporul Meu era o turmă de
oi pierdute, păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munţii; tre-
ceau de pe munţi pe dealuri, uitându-şi staulul. Toţi cei ce îi găseau
îi mâncau şi vrăjmaşii lor ziceau: „Noi nu suntem vinovaţi, fiindcă au
păcătuit împotriva Domnului, Locaşul neprihănirii, împotriva Domnu-
lui, Nădejdea părinţilor lor” „...Căci voi v-aţi bucurat şi v-aţi veselit,
când Mi-aţi jefuit moştenirea Mea! Da, săreaţi ca o juncană în iarbă,
nechezaţi ca nişte armăsari focoşi... În zilele acelea, în vremea aceea,
zice Domnul, se va căuta nelegiuirea lui Israel şi nu va mai fi, şi pă-
catul lui Iuda şi nu se va mai găsi; căci voi ierta rămăşiţa pe care o
voi lăsa” (Ier. 50:4, 6, 7, 11, 20).
„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Acesta este Ierusalimul! Eu
îl pusesem în mijlocul neamurilor şi de jur împrejurul lui sunt ţări.
Dar ei s-au răzvrătit împotriva legilor şi poruncilor Mele... De ace-
ea, pe viaţa Mea! zice Domnul, Dumnezeu: pentru că Mi-ai pângărit
locaşul Meu cel sfânt cu toţi idolii şi toate urâciunile tale, şi Eu Îmi
voi întoarce ochii de la tine, ochiul Meu va fi fără milă şi nu Mă voi
îndura” (Ezec. 5:5-6). „Dar voi lăsa câteva rămăşiţe dintre voi, care
vor scăpa de sabie printre neamuri, când veţi fi risipiţi în felurite ţări.
Şi cei ce vor scăpa din voi îşi vor aduce aminte de Mine printre nea-
murile unde vor fi robi, pentru că le voi zdrobi inima preacurvară şi
necredincioasă şi ochii care au curvit după idolii lor. Atunci le va fi
scârbă de ei înşişi, din pricina mişeliilor pe care le-au făcut, din pri-
cina urâciunilor lor. Şi vor şti că Eu sunt Domnul şi că nu degeaba
i-am ameninţat că le voi trimite toate aceste rele” (Ezec. 6:8-10).
„Şi cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, fraţii tăi,
da, fraţii tăi, cei din robie şi toată casa lui Israel sunt aceia despre
care zic locuitorii Ierusalimului: „Ei sunt departe de Domnul, Dumne-
zeu: „Vă voi strânge din mijlocul popoarelor, vă voi aduna iarăşi din
ţările în care sunteţi risipiţi, şi vă voi da ţara lui Israel. Şi când vor
veni în ea, vor scoate de acolo toţi idolii şi toate urâciunile. Le voi
da o altă inimă şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor

46
inima de piatră, şi le voi da o inimă de carne, ca să urmeze poruncile
Mele, iar Eu voi fi Dumnezeul lor” (Ezec. 11:15-20).
„Dar Îmi voi aduce aminte de legământul Meu făcut cu tine în
vremea tinereţii tale şi voi face cu tine un legământ veşnic. Atunci îţi
vei aduce aminte de purtarea ta, te vei ruşina, când vei primi la tine
pe surorile tale, mai mari şi mai mici, pe care ţi le voi da ca fiice,
dar nu pe temeiul legământului făcut cu tine. Voi face legământul
Meu cu tine şi vei şti că Eu sunt Domnul, ca să-ţi aduci aminte de
trecut şi să roşeşti şi să nu mai deschizi gura de ruşine, când îţi voi
ierta tot ce ai făcut, zice Domnul, Dumnezeu” (Ezec. 16:60-63).
„Vă voi primi ca pe nişte miresme cu miros plăcut, după ce vă
voi scoate din mijlocul popoarelor şi vă voi strânge din ţările în care
sunteţi risipiţi; şi voi fi sfinţit de voi înaintea neamurilor. Şi veţi şti
că Eu sunt Domnul, când vă voi aduce înapoi în ţara lui Israel, în
ţara pe care jurasem că o voi da părinţilor voştri. Acolo vă veţi adu-
ce aminte de purtarea voastră şi de toate faptele voastre cu care v-aţi
spurcat; şi vă va fi scârbă de voi înşivă, din pricina tuturor fărădele-
gilor pe care le-aţi făcut. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când Mă voi
purta cu voi având în vedere numele Meu şi nicidecum după purta-
rea voastră rea, nici după faptele voastre stricate, casa lui Israel, zice
Domnul, Dumnezeu” (Ezec. 20:41-44).
Iată ce spune Domnul lui Edom referitor la Israel, din care se vede
dragostea Lui: „Pentru că aveai o ură veşnică şi ai doborât cu sabia
pe copiii lui Israel în ziua necazului lor, în vremea când nelegiuirea
era la culme... Pentru că ai zis: „Aceste două neamuri şi aceste două
ţări vor fi ale mele şi le vom lua în stăpânire!” măcar că Domnul era
acolo...Vei şti însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care
le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, când ai zis: „Sunt pustiiţi şi
ne sunt daţi ca pradă!” (Ezec. 35:5, 10, 12).
„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Da, în focul geloziei Mele,
vorbesc împotriva celorlalte neamuri şi împotriva întregului Edom,
care şi-au însuşit ţara Mea, şi s-au bucurat din toată inima lor şi cu
tot dispreţul sufletului lor, ca să-i jefuiască roadele... De aceea aşa
vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Îmi ridic mâna şi jur că neamurile care
vă înconjoară îşi vor purta ele însele ocara” (Ezec. 36:5,7).
Da, aşa a fost Israel, cum se spune în Ezechiel 36:17-21, dar iată
în versetele 22-35: „De aceea spune casei lui Israel: „Aşa vorbeşte
Domnul, Dumnezeu: „Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa

47
lui Israel, ci din pricina Numelui Meu celui sfânt, pe care l-aţi pân-
gărit printre neamurile la care aţi mers... Şi se va spune atunci: „Ţara
aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului şi cetăţile acestea
dărâmate, care erau pustii şi surpate, sunt întărite şi locuite” Apoi în
Ezec. 37:21-28: „Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamu-
rilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile şi-i voi aduce în-
apoi în ţara lor. Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui
Israel; toţi vor avea un singur împărat şi nu vor mai fi două neamuri,
nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii. Nici nu se vor mai
spurca prin idolii lor, cu urâciunile lor şi cu toate fărădelegile lor. Îi
voi scoate din toate abaterile cu care au păcătuit, şi-i voi curăţi; ei vor
fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul lor. Robul Meu David va fi
împărat peste ei şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile
Mele, vor păzi legile Mele şi le vor împlini. Vor locui iarăşi în ţara
pe care am dat-o robului Meu Iacov şi pe care au locuit-o şi părinţii
voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor şi copiii copiilor lor, pe ve-
cie, şi Robul Meu David va fi voievodul lor în veci. Voi încheia cu ei
un legământ de pace, care va fi un legământ veşnic cu ei; îi voi sădi
şi-i voi înmulţi şi voi pune locaşul Meu cel sfânt în mijlocul lor pen-
tru totdeauna. Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor şi
ei vor fi poporul Meu. Şi neamurile vor şti că Eu sunt Domnul, care
sfinţeşte pe Israel, când locaşul Meu cel sfânt va fi pentru totdeauna
în mijlocul lor” (Ez. 37:21-28). Da, Israel a făcut lucruri nelegiuite,
dar Domnul îi iubeşte şi le va pregăti mântuirea.
În Cartea lui Osea, copiii lui Israel sunt asemănaţi cu o femeie
necredincioasă. În versetele 10 şi 11 din capitolul 1, se spune: „Totuşi,
numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, care nu se poate
nici măsura, nici număra; şi de unde li se zicea: „Nu sunteţi poporul
Meu”, li se va zice: „Copiii Dumnezeului Celui viu!”. Atunci copiii
lui Iuda şi copiii lui Israel se vor strânge la un loc, îşi vor pune o
singură căpetenie, şi vor ieşi din ţară, căci mare va fi ziua lui Izreel.”
În capitolul 2, versetele 14 la 23: „De aceea, iată o voi ademeni şi o
voi duce în pustie şi-i voi vorbi pe placul inimii ei. Acolo îi voi da
iarăşi viile şi valea lui Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde, şi
acolo va cânta ca în vremea tinereţii ei, şi ca în ziua când s-a suit
din ţara Egiptului. În ziua aceea, zice Domnul, îmi vei zice: „Bărbatul
meu!” şi nu-Mi vei mai zice: „Stăpânul Meu”. Voi scoate din gura ei
numele baalilor, ca să nu mai fie pomeniţi pe nume. În ziua aceea voi

48
încheia cu ei un legământ, cu fiarele pământului, cu păsările cerului
şi cu târâtoarele pământului, voi sfărâma din ţară arcul, sabia şi orice
unealtă de război şi-i voi face să locuiască în linişte. Te voi logodi
cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire,
judecată, mare bunătate şi îndurare; te voi logodi cu Mine prin cre-
dincioşie şi vei cunoaşte pe Domnul! În ziua aceea voi asculta, zice
Domnul, voi asculta cerurile şi ele vor asculta pământul; pământul va
asculta grâul, mustul şi untdelemnul şi acestea vor asculta pe Izreel.
Îmi voi sădi pe Lo-Ruhama în ţară şi-i voi da îndurare; voi zice lui
Lo-Ami: „Tu eşti poporul Meu, şi el va răspunde: „Dumnezeul meu!”
(Osea 2:14-23) Da, e adevărat ce se spune în Osea 4:1-5:15, dar iată
în capitolul 6:1-3. Ei sunt răi: 7:1-16; 8:3,7,14; 9:8. Iată însă îndurarea
lui Dumnezeu în: 11:1-12; 13:14; 14:1-8.
Citiţi, vă rog, şi Ioel 2:12-32.
Da, necazuri şi pedeapsă pentru păcat, Amos 9:8-10, dar iată în
versetele 11-15.
Iată ce spune Domnul lui Esau (Edom), în Obadia 1:10-21. El a
pedepsit pe Israel, dar Israel e moştenirea Lui. Câte nu învăţăm de
aici!
Israel se poate asemăna cu profetul Iona, care nu a ascultat de
Domnul şi a fost aruncat în mare. De acolo Dumnezeu l-a scos ne-
vătămat şi el şi-a împlinit misiunea. Aşa şi Israel a fost aruncat (în
mare) între neamuri, de unde Dumnezeu îl va izbăvi când se va pocăi
şi va striga către Domnul ca Iona, după care îşi va împlini chemarea
şi misiunea.
Iată din nou pe Israel în Mica 2:4-11; priviţi însă la versetul 12.
La fel, 3:1-12, dar iată pe Domnul în capitolele 4:1-13; 5:2-8. În capi-
tolul 7:1-6, omul, în versetele 7-20, Domnul.
Citiţi vă rog şi: Ţefania 3:7-20. Zaharia 1:14-15; 2:5-11; 8:2-15, şi
12:10: „Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusa-
limului un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile
spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe
singurul lui fiu şi-l vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi
născut”. Aceasta se va întâmpla când va veni Domnul Isus cu slavă.
Toată rămăşiţa ce va mai rămânea se întoarce la Domnul într-o singu-
ră zi.”

Dragii mei, primiţi lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Nu ziceţi

49
ca un iubit frate, care după ce a citit unele din cărţile mele, a zis, şi
mi-a spus şi mie: „Prea multe texte biblice”. E necesar să cunoaştem
Cuvântul lui Dumnezeu şi nu părerile oamenilor. Vedeţi, după atâtea
texte biblice şi doar numai câteva din cele multe despre Israel, oame-
nii nesocotesc pe Dumnezeu, urăsc pe Israel şi l-ar nimici ca Edomi-
ţii.
Dragii mei, când predicaţi din profeţi, arătaţi lucrurile aşa cum
le prezintă Duhul lui Dumnezeu. Mergeţi la miez şi arătaţi ce spune
Domnul, după aceea scoateţi învăţături practice. Dacă nu faceţi aşa,
nu veţi înţelege nici voi nimic, nici cei ce vă ascultă. Din câţi predi-
catori am auzit predicând din profeţi, nu ştiu dacă am auzit mai mult
de unu la sută care să arate însemnătatea textului. Cei mai mulţi iau
textul doar pentru învăţături practice, în afară de faptul că explică tex-
tul ca şi când Domnul ar fi vorbit către noi sau despre noi, şi nu lui
Israel sau despre Israel.
E adevărat că ce se spune lui Israel e potrivit şi pentru noi, şi că
„Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe,
să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (II Tim.
3:16), dar asta nu schimbă înţelesul real al cuvântului lui Dumne-
zeu. De exemplu, eu mă bucur aşa de mult de toate promisiunile lui
Dumnezeu, şi ştiu că dacă sunt aşa de bune pentru Israel, cu atât mai
bune sunt pentru mine, ca mădular în trupul lui Christos!

Israel între Testamente

Timp de aproape un veac şi jumătate după timpul lui Neemia, im-
periul persan a avut control asupra Iudeii şi iudeilor li s-a permis să-
şi exercite religia lor.
Marii preoţi au fost responsabili faţă de guvernul persan. Dar sluj-
ba de mare preot a fost marcată de gelozie, intrigi şi chiar ucidere.
Mulţi iudei au locuit în Egipt. După moartea lui Ghedalia, profetul
Ieremia a fost forţat să meargă în Egipt (Ier. 43:4-13). Emigrarea a
continuat şi în timpul perioadei persane. O colonie de soldaţi merce-
nari iudei s-a stabilit pe insula Elefantine pe Nil unde au construit un
templu pentru ei.
După căderea Persiei, Alexandru cel Mare al grecilor a fost la pu-
tere. Legenda spune că el era un prieten al iudeilor, permiţându-le să
ţină legea şi chiar dându-le favoruri speciale faţă de ceilalţi supuşi.
După moartea lui Alexandru, iudeii au fost supuşi lui Antigonus,

50
unul din generalii săi, apoi Ptolomeilor, I şi II. Sub Ptolomeu II evreii
din Alexandria au tradus Vechiul Testament în limba greacă. Această
traducere a fost numită mai târziu Septuaginta, fiind tradusă de 72
iudei din Israel, 6 din fiecare seminţie. Biblia a fost tradusă în 72 de
zile.
Au venit apoi Seleucii, conducători sirieni, numiţi aşa. Cel mai
teribil din aceştia a fost Antiohus IV, poreclit Epifane. El a numit
marele preot după plăcerea sa, considerând slujba aceasta ca politică.
A adus jertfe de porci pe altar, a interzis practicarea tăierii împrejur,
ţinerea sabatului şi alte porunci ale Bibliei. Desigur iudeii s-au revoltat
sub Macabei. Au fost înfrânţi, dar s-au ridicat din nou, căci Domnul
îi susţinea. În timpul acesta, în plus şi-au lărgit hotarele.
Când au ajuns romanii la putere, au recunoscut pe iudei, dându-le
drepturi.
În timpul când începe Noul Testament, găsim în Iudeea ca rege pe
Irod cel Mare care a zidit templul din Ierusalim.
Cert este că Dumnezeu a păstrat poporul Său şi prin timpuri grele,
sub diferite stăpâniri, până ce a venit Regele promis din seminţia lui
Iuda.

După ce a vorbit în vechime prin proroci,

la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul
„După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în
multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile,
ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor
şi prin care a făcut şi veacurile” (Evr. 1:1-2).
S-a întâmplat exact aşa cum spune Domnul Isus în pilda vierilor
(Mat. 21:33-46). „Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi
la vieri ca să ia partea lui de rod. Vierii au pus mâna pe robii lui
şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu
pietre. A mai trimis alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; şi vierii i-au
primit la fel. La urmă a trimis la ei pe fiul său, zicând: „Vor primi
cu cinste pe fiul meu.” Dar vierii când au văzut pe fiul, au zis între
ei: „Iată moştenitorul, veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe
moştenirea lui.” Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au
omorât” (vers. 34-39).
Cu câtă dragoste a trimis Tatăl pe Fiul Său în lume să adune pe

51
poporul Său Israel. Cu cât drag a venit Domnul Isus la ai Săi, aşa
cum spune Ioan: „A venit la ai Săi, dar ai Săi nu L-au primit” (Ioan
1:11). E adevărat, El e Mântuitorul lumii şi a murit pentru toţi, dar să
nu uităm, El a avut un plan cu Israel. Când trimite pe cei doisprezece
ucenici în misiune, le spune precis: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor
(a neamurilor), şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor, ci să
mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel” (Mat. 10:6-7).
În Matei capitolul 15 ne este redată întâmplarea cu femeia cananean-
că (v. 21-28). Când ucenicii insistau de El să-i dea drumul femeii, El
zice: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel” (v.
24). Domnul Isus a spus adevărul; să nu credeţi că El S-a prefăcut.
El a avut în vedere pe Israel, întoarcerea şi pocăinţa lor mai întâi
şi, sigur, a avut în vedere şi întoarcerea neamurilor după aceea. Ce
s-ar fi întâmplat dacă Israel L-ar fi primit eu nu ştiu; probabil ar fi
început împărăţia cerurilor pe pământ, pe care El şi ucenicii au pro-
povăduit-o (Mat. 10:7). În cer o să vedem şi o s-o înţelegem şi pe
aceasta. Cert este că El a fost foarte întristat că Israel nu L-a primit
şi a plâns pentru cetatea Ierusalimului. „Ierusalime, Ierusalime, care
omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori
am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi
n-aţi vrut. Iată că vi se lasă casa pustie” (Mat. 23:37-38). „Când S-a
apropiat Isus de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis:
„Dacă ai fi cunoscut şi tu măcar în această zi (a ta) lucrurile care
puteau să-ţi dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor
veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te
vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu
pământul pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în
tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cer-
cetată” (Luca 19:41-44).
Lucrurile s-au întâmplat întocmai cum a spus Domnul Isus. În
anul 70, în 8 septembrie, generalul roman Titus a dărâmat zidurile
Ierusalimului şi a capturat cetatea. O veste falsă s-a împrăştiat printre
trupele romane că iudeii au folosit aur în loc de mortar la frumoasele
plăci de marmură ale templului. Aşa că soldaţii au dat la o parte pia-
tră cu piatră.
Romanii au distrus toată cetatea Ierusalimului. A fost cea mai
mare distrugere, mai rea decât aceea a lui Nebucadneţar cu 600 de
ani înainte.

52
Perioada de tranziţie de la dispensaţia Legii
la dispensaţia Bisericii sau a harului
Deşi „Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan” zice Domnul (Matei
11:13) şi deşi cele şaizeci şi nouă de săptămâni din cartea lui Daniel
capitolul 9:24-27 s-au încheiat cu intrarea lui Isus în Ierusalim şi răs-
tignirea Lui, (rămânând a şaptezecea săptămână, care e Marea Strâm-
torare de şapte ani), epoca Bisericii nu a început imediat. De aceea,
consider că este foarte important să dau o explicaţie aici, chiar înainte
de a vorbi detailat despre Biserică.
Dacă nu facem deosebirea între dispensaţii, nu putem înţelege
Cuvântul lui Dumnezeu şi ajungem să zicem că Biblia se contrazice.
Am dat mai sus citatul în care chiar Domnul Isus spune că Legea şi
prorocii au ţinut până la Ioan. Chiar dacă n-ar fi alt text decât acesta,
ar fi de ajuns să înţelegem că Legea, deşi este duhovnicească, cum
spune apostolul Pavel (Rom. 7:14), noi nu mai suntem sub jurisdicţia
ei. Dar să mai dau câteva exemple: Ioan Botezătorul când se prezintă
pe el, zice: „Cine are mireasă este mire; dar prietenul mirelui, care stă
şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui şi această
bucurie care este a mea, este deplină” (Ioan 3:29). Ce declară el aici
este că el este doar prietenul mirelui, nu mireasă. Domnul Isus confir-
mă aceasta când spune despre el: „Vă spun că dintre cei născuţi din-
tre femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi,
cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el” (Luca
7:28). De ce? Pentru că mireasa este mai mare decât prietenul.
În Evanghelii, în special în cele sinoptice, evangheliştii relatează
ce a spus Domnul Isus lui Israel. Doar în Ioan, în special de la capi-
tolul 13 înainte şi pentru Biserică. De ce? Pentru că Biserica era încă
o taină. El vorbeşte despre ea la viitor, când spune lui Petru: „Tu eşti
Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei
morţilor nu o vor birui” (Mat. 16:18). Taina Bisericii pentru prima
dată a fost descoperită apostolului Pavel (Efes. 3:3; Rom. 16:25; Efes.
3:8-9; Col. 1:26-27). Apostolul Petru recunoaşte şi confirmă aceasta
când spune: „Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este
mântuire, cum v-a spus şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţe-
lepciunea dată lui, ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre
lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei
neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi,
spre pierzarea lor” (II Petru 3:15-16).
Ştiind acestea, putem să înţelegem de ce ceea ce spune Domnul
53
Isus despre judecată şi despre venirea Sa nu se potriveşte cu ceea ce
spune apostolul Pavel cu privire la acestea. De exemplu, Domnul Isus
vorbeşte despre venirea Sa cu slavă şi mărire, când orice om Îl va ve-
dea (Mat. 24:27, 30). Apostolul Pavel vorbeşte despre venirea Lui se-
cretă pentru ai Lui, nu pe pământ, ci în văzduh (I Tes. 4:13-18; I Cor.
15:51-54; II Cor. 5:1-10; I Cor. 15:22-23, etc.). Şi atunci ne întrebăm:
Se contrazice Sfânta Scriptură? Nu, ci ceea ce spune Domnul Isus nu
are în vedere Biserica, ce era încă o taină atunci, ci pe Israel, la fel
ca şi venirea Lui cu slavă, descrisă de Ioan în Apocalipsa capitolul
19; pe când apostolul Pavel vorbeşte despre venirea Domnului pentru
Biserică, înainte de Marea Strâmtorare. Sau zicem cum îmi spunea
un frate predicator cu seminar teologic când i-am pus aceste lucruri
în faţă: „Domnul Isus are dreptate căci este mai mare decât apostolul
Pavel”. Dar apostolul Pavel n-a vorbit de la Domnul Isus prin Duhul
Sfânt?
Desigur, Biserica era o taină, dar nu şi pentru Domnul Isus. El dă
îndrumări pentru ea şi o are în vedere, nu numai pe ea, ci toate nea-
murile, când dă ucenicilor marea însărcinare: „Toată puterea Mi-a fost
dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamu-
rile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al sfântului Duh şi
învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Mat. 28:18-20).
În treacăt amintesc aici un alt subiect controversat între creştini şi
care produce atâta confuzie în mintea unora, din cauza învăţăturii gre-
şite a celor cu seminar teologic. E dureros, dar unii din aceştia neagă
Cuvântul lui Dumnezeu şi-l tăgăduiesc. De exemplu, spun că este o
singură judecată, a celor credincioşi şi a celor necredincioşi şi aceasta
este descrisă în Matei 25. Cum e posibil aceasta, când Domnul Isus
de la început spune: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cu-
vintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu
vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” (Ioan 5:24). Dar să
le luăm mai ordonat. Biblia vorbeşte de şapte judecăţi:
1. A păcatelor credincioşilor în crucea Domnului Isus (Ioan 5:24;
12:31).
2. Propria judecată a credinciosului (I Cor. 11:31).
3. A lucrării credinciosului (II Cor. 5:10; I Cor. 3).
4. A naţiunilor, la venirea Domnului Isus cu slavă (Mt. 25:32).
5. A lui Israel la venirea Domnului Isus Christos cu slavă (Ez.
20:37).

54
 6. A îngerilor, după mileniu (Iuda 6; I Cor. 5:3).
7. A celor nelegiuiţi (răi) morţi (judecata finală) (Apoc. 20:12-15;
Mat. 7:22-23; Luca 12:47-48).
Tot aşa, cu privire la înviere, când Biblia vorbeşte de învierea celor nepri-
hăniţi (Luca 14:14; Fapte 24:15), o înviere mai bună (Evr. 11:35). Şi alte texte:
„Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Christos; dar fiecare la
rândul cetei lui, Christos este cel dintâi rod, apoi la venirea Lui cei ce sunt ai lui
Christos” (I Cor. 15:22-23).
„Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dum-
nezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El”
(I Tes. 4:14).
„Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina măr-
turiei lui Isus şi din pricina cuvântului lui Dumnezeu şi ale celor ce
nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe
frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Christos o mie de
ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani.
Aceasta este întâia înviere” (referitoare la mia de ani, înainte şi după)
(Apoc. 20:4-5).
Am redat aici Cuvântul lui Dumnezeu. Cine îl contrazice nu con-
trazice pe un om, ci pe Dumnezeu.

La început Evanghelia s-a predicat numai iudeilor

La Rusalii s-a înfiinţat Biserica, prin pogorârea Duhului Sfânt peste
toţi cei credincioşi în număr de 120 persoane (Fapte 1:13-15; 2:1-4).
Apostolul Petru le-a predicat Evanghelia şi trei mii de suflete au
primit propovăduirea lui. Toţi aceştia au fost iudei. E interesant cum
Dumnezeu chiar prin ucenici, în perioada harului, a avut în vedere în-
tâi pe Israel. Este scris: „Cei ce se împrăştiaseră din pricina prigonirii
întâmplate cu prilejul lui Ştefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi
în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor” (Fapte 11:19).
Aşa se spune şi despre Barnaba şi Saul: „Ajunşi în Salamina au vestit
Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor” (Fapte 13:5). În mod
special samaritenii au primit Cuvântul prin evanghelistul Filip (Fap-
te 8). La fel cei din casa lui Corneliu. Şi la unii, şi la alţii ucenicii
au trimis pe Petru. Fiţi atenţi cum îl iau la rost cei de la Ierusalim:
„Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit
Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan” (Fapte
8:14). „Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că şi neamurile

55
au primit Cuvântul lui Dumnezeu. Şi când s-a suit Petru la Ierusalim
îl mustrau cei tăiaţi împrejur şi ziceau: „Ai intrat în casă la nişte oa-
meni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei” (Fapte 11:1-3). Abia după
ce le-a istorisit Petru cum a fost condus de Dumnezeu şi nu s-a dus
de capul său la neamuri, s-au potolit. „După ce au auzit aceste lu-
cruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: „Dumnezeu a dat,
deci, şi neamurilor pocăinţa, ca să aibă viaţa” (Fapte 11:18). Observaţi
ce adânc era gândul acesta în ei că numai iudeii au chemarea sau
dreptul la mântuire.
În capitolul 13 din Fapte vedem ura iudeilor la culme, când au
văzut cum noroadele ascultă cuvântul. „Iudeii, când au văzut noroade-
le, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l
batjocoreau” (Fapte 13:45). Acum însă, se întâmplă ceva important.
Respingerea şi împotrivirea lor faţă de Cuvântul lui Dumnezeu a în-
chis uşa harului pentru ei şi singuri şi-au pecetluit soarta, care a avut,
are şi va avea urmări dezastruoase pentru ei. Iată ce se întâmplă: „Dar
Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu
trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu l-aţi primit şi singuri
vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre nea-
muri. Căci aşa ne-a poruncit Domnul: „Te-am pus ca să fii lumina
neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului”. Nea-
murile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau cuvântul
Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au cre-
zut. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea în toată ţara. Dar iudeii au
întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit
o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba şi i-au izgonit din hotarele
lor. Pavel şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor
şi s-au dus în Iconia, în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de
Duhul Sfânt” (Fapte 13:46-52).
Aici s-a sfârşit pentru un timp favoarea pentru Israel, aici s-a per-
mis alunecarea lor, făcând cu putinţă mântuirea neamurilor, cum spu-
ne apostolul Pavel în capitolul 11 din Romani.

Consecinţele neascultării lui Israel

faţă de Dumnezeu în vremea noastră
Israel a fost ales de Dumnezeu şi i s-au dat mai mari şi mai mul-
te binecuvântări decât oricărui popor. Dar Israel a nesocotit pe Dum-
nezeu.

56
 În Deuteronom capitolul 28 sunt înşirate binecuvântările oferite lui
Israel, dacă ascultă de Domnul (v. 1-14) şi blestemele, dacă refuză să
asculte (v. 15-68). De toate acestea a avut parte Israel. E vrednic de
remarcat versetul 47 care ne vorbeşte şi nouă: „Pentru că în mijlocul
belşugului tuturor lucrurilor n-ai slujit Domnului, Dumnezeului tău cu
bucurie şi cu dragă inimă”.
Prima împrăştiere a lui Israel, aşa cum am arătat, potrivit cu Deu-
teronom 28:36-37, a fost în două faze: Prima a avut loc la 721 î.Chr.,
când regatul de nord (Israel) a fost dus în robie în Asiria (II Regi
17:7).
A doua fază a început în jurul anului 608 î.Chr., când Iuda, rega-
tul de sud, a fost dus în robie în Babilon (II Regi 24:11-16; 25:8-11).
După şaptezeci de ani, aşa cum a poruncit Ieremia (25:11), o par-
te s-a întors în timpul lui Ezra şi Neemia.
A doua împrăştiere, conform Deut. 28:25, 63-67 a fost în anul 70
d.Chr., când, sub generalul roman Titus, Ierusalimul şi templul au fost
distruse de romani şi iudeii scoşi din ţară. Împrăştierea a fost termi-
nată în anul 135 d.Chr. sub împăratul roman Adrian. De data aceasta
împrăştierea a fost în întreaga lume.
A doua întoarcere a lui Israel, aşa cum e profeţită în Deuteronom
30:1-6 şi Isaia 41:8-20, pentru binecuvântările Mileniului, va fi imediat
înainte de venirea Domnului Isus cu slavă.
În timpul acestei dispersiuni sau împrăştieri, Israel a suferit mult.
Dau doar câteva cazuri mai însemnate:
În 1096 în timpul primei cruciade, iudeii au fost socotiţi duşmani
ai creştinătăţii şi 12.000 au fost omorâţi de-a lungul fluviului Rin din
Germania.
În 1181 regele Filip al Franţei i-a izgonit pe iudei din Franţa, luân-
du-le pământurile şi casele.
În 1189 la încoronarea regelui Richard s-a stârnit o persecuţie îm-
potriva iudeilor, multor case ale lor din Londra dându-li-se foc, mulţi
fiind ucişi, iar averile lor luate de coroană.
În 1348 iudeii au fost acuzaţi de plaga neagră din Europa şi au
fost ucişi: În Strassburg 2.000, în Maintz 6.000, la Erfurt 3.000.
În 1478 în Spania a pornit Inchiziţia şi în 1492, 300.000 au fost
izgoniţi din ţară şi mulţi ucişi.
În 1520 iudeii au fost izgoniţi din Neapole, Genova şi Veneţia, Ita-
lia.

57
 În 1794 au fost restricţii pentru iudei în Rusia şi bărbaţii au fost
forţaţi să servească 25 de ani în armata rusă. În 1903 au fost reluate
restricţiile împotriva iudeilor şi mulţi au fost masacraţi.
Cel mai mare holocaust a venit peste iudei între anii 1933 şi 1945,
când şase milioane au murit sub mâinile lui Hitler.
Încă mai urmează necazul lui Iacov în Marea Strâmtorare, despre
care scriu prorocii (Ier. 30:7; Dan. 9:27; Ioel 2:11,31; Amos 5:18; Ţef.
1:14; Dan. 12:1; Apoc. 12, când spune Cuvântul că două treimi din
Israel vor pieri (Zah. 13:8).
Dar Domnul va salva pe rămăşiţa poporului Său.

Restaurarea lui Israel

Restaurarea lui Israel se face în două faze: Întoarcerea lor în ţara
promisă şi întoarcerea lor la Dumnezeu sau pocăinţa lor.
Întoarcerea lor în ţara promisă este un lucru sigur şi nu numai a
lui Iuda, ci şi a lui Israel (Ier. 3:18).
„De aceea, nu te teme robul Meu Iacov, zice Domnul, şi nu te
speria Israele! Căci te voi izbăvi din ţara cea depărtată şi îţi voi izbă-
vi sămânţa din ţara în care este roabă; Iacov se va întoarce iarăşi, va
avea odihnă şi linişte şi nu-l va tulbura nimeni. Căci Eu sunt cu tine,
zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile prin-
tre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu
dreptate, nu pot să te las nepedepsit” (Ier. 30:10-11).
„Iată şi pocăinţa lor: „Plângând vin şi îi duc în mijlocul rugăciuni-
lor lor; îi duc la râuri de apă, pe un drum neted pe care nu se potic-
nesc. Căci Eu sunt Tatăl lui Israel şi Efraim este întâiul Meu născut”
(Ier. 31:9). „Aud pe Efraim bocindu-se: „M-ai pedepsit şi am fost pe-
depsit ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă Tu şi mă voi întoarce,
căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu! După ce m-am întors, m-am
căit; şi după ce mi-am recunoscut greşeala, mă bat pe pulpă; sunt ru-
şinat şi roşu de ruşine, căci port ocara tinereţii mele” (Iov 31:18-19).
Citiţi şi Ezec. 20:34, 40-44; Ier. 3:21, Is. 60:8-9; Zah. 12:9-10).
Acum ţările încă se mai opun întoarcerii lui Israel, dar va veni
vremea când îi vor aduce pe braţe (Is. 49:22-23). Aceasta va fi la în-
ceputul Mileniului.
De tânăr, când am citit Cuvântul Domnului, am observat ce zice
Domnul lui Israel: „Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, bine-
cuvântarea şi blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune

58
la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Dom-
nul, Dumnezeul tău, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău
şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul
tăi, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi, atunci Domnul,
Dumnezeul tău va aduce înapoi pe robii tăi şi va avea milă de tine, te
va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăş-
tia Domnul, Dumnezeul tău, chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă
margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul
tău, şi acolo se va duce să te caute” (Deut. 30:1-4). Citeam acest text
unui frate predicator. „Da”, zice el „dacă se vor întoarce”. Sigur se
vor întoarce. „Şi tu te vei întoarce la Domnul, vei asculta de glasul
Lui şi vei împlini toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi” (Deut.
30:8).
Ce se va întâmpla? Chiar înainte de a veni Domnul Isus cu slavă,
toate popoarele (armatele) lumii se vor aduna şi vor înconjura Ierusali-
mul, cu scopul de a-l nimici complet pe Israel. Rămăşiţa ce va rămâ-
nea din Israel nu va mai avea altă scăpare decât să-şi ridice ochii sus,
către Dumnezeu. Atunci va apărea Domnul Isus cu slava Sa, cu toţi
sfinţii Săi. Când armatele Îl vor vedea, vor abandona Ierusalimul şi se
vor întoarce să lupte împotriva Domnului. Neamurile vor fi nimicite,
iar Israelul va plânge şi-şi va da seama că Cel pe care L-au respins
ei este Mesia. Citiţi aceasta în Apocalipsa 19:11-21, Zaharia 12:10. La
fel, atunci se va întâmpla ce spune apostolul Pavel: „O parte din Israel
a căzut într-o împietrire, care va ţine până va intra numărul deplin al
neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, adică rămăşiţa (Rom.
11:25-26) într-o singură zi (Isaia 66:8).

Dumnezeu nu a lepădat pe Israel

Apostolul Pavel spune: „Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe
care l-a cunoscut mai dinainte” (Rom. 11:2). În continuare, în versetul
11, scrie: „Întreb dar, s-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci prin
alunecarea lor s-a făcut cu putinţă mântuirea neamurilor, ca să facă pe
Israel gelos; dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi
paguba lor a fost o bogăţie pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoar-
cerii lor?” (Rom. 11:11-12)
Când Israel a refuzat Cuvântul, Dumnezeu, prin apostoli, Şi-a
întors privirea spre neamuri şi a ales Biserica. Când se va împlini
numărul deplin al neamurilor (al Bisericii), uşa harului se va închi-

59
de, Biserica va fi răpită la cer, iar pe scenă va intra din nou Israelul,
când va începe săptămâna a şaptezecea din cartea lui Daniel 9:24-27).
Aceasta spune profetul Amos: „În vremea aceea voi ridica din căderea
lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile
şi-l voi zidi iarăşi cum era odinioară” (Amos 9:11). Aceasta se va
întâmpla când se va întoarce Domnul Isus cu slavă şă-Şi ia împărăţia
Sa (Ezec. 37:24-25). Aceasta spune şi presbiterul Iacov la adunarea
generală de la Ierusalim (Fapte 15:14-18).
În acel timp, hotarele lui Israel se vor extinde, aşa ca să cuprindă
toată ţara promisă lui Avraam (Gen. 15:18).
Unii din creştinătate Îl contrazic pe Dumnezeu, spunând că Israel
nu va mai stăpâni fizic ţara Canaanului, din cauza răzvrătirii şi ne-
ascultării sale. Ca să-şi întărească părerea, spun că Biserica este azi
Israelul spiritual al lui Dumnezeu.
Această interpretare n-are nici un temei biblic. Cei ce o susţin nu
interpretează Scriptura literal şi caută să spiritualizeze promisiunile îm-
părăţiei lui Israel.
Din Scriptură e clar că promisiunile făcute lui Avraam şi seminţei
lui sunt necondiţionate şi veşnice. Împlinirea lor nu depinde de cre-
dinţa ori ascultarea lui Avraam (Gen. 12:1-3; 15:7-8; 16:6-8).
Apoi, nicăieri în Sfânta Scriptură nu se spune că Biserica a înlocu-
it pe Israel, devenind devenit Israelul spiritual.
Nicăieri în Biblie nu se spune că Israel a pierdut dreptul de a se
bucura de promisiunile date lui Avraam, ci mereu Dumnezeu asigură
pe Israel că va împlini promisiunile făcute lui.
Dumnezeu pregăteşte pe Israel pentru evenimentele ce vor urma.
Este scris că atunci când Antichrist va veni, la începutul Marii Strâm-
torări, va face un legământ cu Israel pentru o săptămână (şapte ani).
Pentru aceasta, Israel trebuie să fie o ţară însemnată din punct de ve-
dere politic şi internaţional. Noi vedem azi cum această ţară s-a dez-
voltat rapid din toate punctele de vedere. Toate ţările lumii, cu toată
ura lor, trebuie să ţină cont de Israel; ele se tem de Israel.
Este important de amintit aici că atunci când Rusia şi alte popoare
din nord vor invada Israelul, la începutul Marii Strâmtorări, vor găsi
un popor liniştit şi bogat. Iată ce zice Domnul lui Gog: „Te voi târî
şi-ţi voi pune un cârlig în fălci, te voi scoate pe tine şi toată oastea
ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în chip strălucit... împreună cu ei voi
scoate pe cei din Persia, Etiopia şi Put... Iar tu te vei sui, vei înain-

60
ta ca o furtună, vei fi ca un nor negru care va acoperi ţara cu toate
oştile tale şi multe popoare cu tine... În ziua aceea multe gânduri îţi
vor veni în minte... Vei zice: „Mă voi sui împotriva ţării acesteia des-
chise. Mă voi duce să-i iau prada şi să mă dedau la jaf... Seba şi De-
dan, negustorii din Tars şi toţi puii lor de lei îţi vor zice: „Vii să iei
pradă?... De aceea, proroceşte, fiul omului, şi spune-i lui Gog: „Aşa
vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Da, în ziua când poporul Meu Israel va
trăi în linişte, vei porni din ţara ta... Atunci voi chema groaza împotri-
va lui (Gog) pe toţi munţii Mei, zice Domnul Dumnezeu. Sabia fiecă-
ruia se va întoarce împotriva fratelui său. Îl voi judeca prin ciumă şi
sânge, printr-o ploaie năprasnică şi prin pietre de grindină, voi ploua
foc şi pucioasă peste el, peste oştile lui şi peste popoarele cele multe
care vor fi cu el... Şi vor şti că Eu sunt Domnul” (Ezec. 38:1-23).
„În ziua aceea voi da lui Gog un loc de înmormântare în Israel:
valea călătorilor, la răsăritul Mării Moarte şi mormântul acesta va as-
tupa trecerea călătorilor. Acolo vor îngropa pe Gog cu toată mulţimea
lui şi vor numi valea aceasta „Valea Mulţimii lui Gog”. Şapte ani îi
vor îngropa casa lui Israel, ca să cureţe ţara” (Ezec. 39:11-12).
Nu pot să spun precis când se va întâmpla aceasta, dar va fi după
răpirea Bisericii, în Marea Strâmtorare, înainte de a rupe Antichrist
legământul lui cu Israel, la jumătatea săptămânii. Nu va fi la Arma-
ghedon. Acolo nu se pomeneşte nimic de Gog sau Magog.
După cum văd eu evenimentele politice de azi, lucrurile se petrec în felul ur-
mător: Se încearcă să se stabilească pacea între Israel şi popoarele din jur, chiar cu
renunţarea la teritoriile câştigate de ei pe drept, lucru ce nu ne place, şi, desigur, nu
este pe placul naţionaliştilor evrei. Probabil aşa-zisa pace va reuşi prin intervenţia
lui Antichrist (deci el e foarte aproape). În timpul acesta Israel va prospera mult.
Probabil atunci se va zidi templul în Ierusalim, în care va intra Antichirst la jumă-
tatea săptămânii ori a Marii Strâmtorări, dându-se drept Dumnezeu.
Rusia, care e măcinată de controverse şi sărăcie, prin vreun condu-
cător care-i va uni, va găsi această singură şansă de a ieşi din sărăcie,
să atace bogatul Israel, şi se va întâmpla ce am citit din Ezechiel 38
şi 39. Să nu uităm că în ultimul război al lui Israel, când au cucerit
teritorii ocupate de inamic, la nord, au găsit planurile ruşilor de a ata-
ca Israelul, dar atunci încă nu era timpul.
Apoi, în Marea Strâmtorare, Israel (cei 144.000 din Apocalipsa ca-
pitolul 7) va avea un rol important în predicarea Evangheliei împărăţi-
ei în toată lumea.

61
Viitorul strălucit al lui Israel
sau Epoca de Aur
Înainte de a intra în subiectul acesta, vreau să reamintesc faptul că
Israel e un popor pământesc, cu promisiuni şi binecuvântări pămân-
teşti; spre deosebire de Biserică, ce are chemarea cerească (Evr. 3:1)
şi binecuvântări cereşti în locurile cereşti (Efes. 1:3).
E important să ştim aceasta, altfel vom fi descurajaţi privind la
sfinţii Bibliei din Vechiul Testament, care, prin trăirea lor, au avut
parte de răsplăţi pământeşti, pe când credincioşilor le sunt prevăzute
suferinţe şi prigoane pe pământul acesta. Şi în privinţa aceasta mulţi
sunt confuzi, forţând lucrurile şi pretinzând că promisiunile pământeşti
şi vremelnice pentru Israel sunt şi pentru Biserică, când Domnul şi
apostolii vorbesc de o viaţă de suferinţă, de o trăire prin credinţă şi
cu răsplăţi în lumea viitoare.
Peste tot în Sfânta Scriptură, atât Domnul Isus, cât şi sfinţii Săi au
ştiut şi au aşteptat timpul când împărăţia cerurilor va fi pe pământ ca
în ceruri.
Chiar în rugăciunea domnească, Domnul Isus i-a învăţat pe ucenici
să se roage: „Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi
pe pământ” (Luca 11:2).
Înainte de înălţarea Sa la cer, ucenicii L-au întrebat pe Domnul:
„Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou împărăţia lui
Israel” (Fapte 1:6)? Observaţi, El nu-i mustră pentru întrebare, ca ceva
ce nu poate fi sau nu va fi, ci le spune că nu e treaba lor să ştie vre-
murile şi soroacele, ci au altceva de făcut, să fie martorii Lui.
Iată ce proroceşte Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, prin Duhul
Sfânt: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a
cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. Şi ne-a ridicat o mântuire
puternică în casa robului Său David, cum se vestise prin gura sfinţi-
lor Săi proroci care au fost din vechime; mântuire de vrăjmaşii noştri
şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc! Astfel Îşi arată El îndurarea
faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, că
după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I
slujim fără frică, trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toa-
te zilele vieţii noastre” (Luca 1:68-75).
Când explică ucenicilor pilda neghinei, Domnul Isus spune: „Deci,
cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul vea-
cului. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din îm-
62
părăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce
săvârşesc fărădelegea şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi
plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Mat. 13:40-42).
Când spune pilda polilor, ca răsplată celor ce au fost credincioşi
în lucrul lor, le spune: „Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în
puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi... Primeşte cârmuirea a
cinci cetăţi” (Luca 19:17-19). Desigur aceste cetăţi nu sunt în ceruri, ci
pe pământ în împărăţia Sa.
Apoi, de câte ori aţi luat cina şi aţi auzit ce a spus Domnul Isus:
„...Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi, pentru că vă spun că
nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni îm-
părăţia lui Dumnezeu” (Luca 22:17-18).
În Apocalipsa 20, Domnul Isus îi descoperă lui Ioan ce se va în-
tâmpla la începutul împărăţiei şi la sfârşitul celor o mie de ani. După
ce arată în capitolul 19 venirea cu slavă a Domnului Isus împreună cu
oştile Sale, incluzând Biserica, judecata celor răi care s-au ridicat să
lupte împotriva Lui şi judecata celorlalţi răi de pe la casele lor, cum
am citit în Matei 13, în capitolul 20 spune: „Apoi am văzut pogorân-
du-se din cer un înger care ţinea în mână cheile adâncului şi un lanţ
mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavo-
lul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani...” (Apoc. 20:1-10).
Cei o mie de ani sau mileniul reprezintă împărăţia Domnului
Christos pe pământ, cu ai Săi. După cei o mie de ani, cerul şi pă-
mântul vor trece, va fi judecata cea din urmă a tuturor morţilor ne-
legiuiţi şi aruncarea lor în iazul de foc şi pucioasă, apoi intrarea în
eternitate, cer nou şi pământ nou (Apoc. 20:11-12:6).
Observaţi cum într-un singur capitol Domnul menţionează de şase
ori „o mie” de ani sau mileniu, şi se găsesc, cu durere spun, predica-
tori să spună că nu va fi mileniul sau împărăţia de o mie de ani! Eu
nu spun, vă las pe voi să spuneţi ce înseamnă aceasta faţă de Domnul
şi Cuvântul Său, iar pedeapsa pentru această atitudine o găsiţi în car-
tea Apocalipsa capitolul 22:18-19.
Să luăm acum la rând câteva profeţii din Vechiul Testament şi
apoi vom trage câteva concluzii.
Iată ce proroceşte Moise chiar în Deuteronom: „Israel este fără fri-
că în locuinţa lui, izvorul lui Iacov este de o parte într-o ţară plină de
grâu şi de must. Şi cerul lui picură roua. Ferice de tine Israele! Cine
este ca tine, un popor mântuit de Domnul, scutul care îţi dă ajutor, şi

63
sabia care te face slăvit? Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii înainte ta
şi tu vei călca peste înălţimile lor” (Deut. 33:28-29).
„În zilele lui (ale Împăratului, ale Domnului Isus), va înflori cel
neprihănit şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună. El va stă-
pâni de la o mare la alta şi de la Râu până la marginile pământului.
Locuitorii pustiei îşi vor pleca genunchiul înaintea lui şi vrăjmaşii vor
linge ţărâna. Împăraţii Tarsisului (Spaniei) şi ai ostroavelor vor plăti
biruri, împăraţii Sebei (Arabiei) şi Sabei (Etiopia) vor aduce daruri.
Da, toţi împăraţii se vor închina înaintea lui, toate neamurile îi vor
sluji... Va fi belşug de grâne în ţară până în vârful munţilor şi spicele
se vor clătina ca şi copacii din Liban. Oamenii vor înflori în cetăţi ca
iarba pământului” (Ps. 72:7-11, 16).
„Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele casei Dom-
nului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte, se va înălţa deasupra
dealurilor şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se
vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi să ne suim la muntele
Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui
şi să umblăm pe cărările Lui”. Căci din Sion va ieşi Legea şi din
Ierusalim cuvântul Domnului. El va fi Judecătorul neamurilor, El va
hotărî între un mare număr de popoare, aşa încât din săbiile lor vor
făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare; nici un popor nu va mai
scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul” (Isaia 2:2-
4).
„Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe
umărul Lui. Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele
veşniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească şi o
pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei
Lui, o va întări şi sprijini prin judecată şi neprihănire de acum şi-n
veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor” (Isaia 9:6-7).
„Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va cul-
ca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi
împreună şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un
loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul,
pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat
va băga mâna în vizuina basilicului. Nu se face nici un rău şi nici
o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de
cunoştinţa Domnului ca fundul mării de apele care-l acoperă” (Isaia
11:6-9).

64
 „Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăşi pe Israel şi-i
va aduce iarăşi la odihnă în ţara lor; străinii se vor alipi de ei şi se
vor uni cu casa lui Iacov. Popoarele îi vor lua şi-i vor aduce înapoi la
locuinţa lor şi casa lui Israel îi va stăpâni în ţara Domnului, ca robi
şi roabe. Vor ţine astfel robi pe cei ce-i înrobiseră pe ei şi vor stăpâni
peste asupritorii lor” (Isaia 14:1-2).
„Ochii tăi vor vedea pe împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în
toată întinderea ei. Inima ta îşi va aduce aminte de groaza trecută şi
va zice: „Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel
ce veghea asupra turnurilor?”“ (Isaia 33:17-18).
„Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli şi
va înflori ca trandafirul... Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi
vor merge spre Sion cu cântări de biruinţă. O bucurie veşnică le va
încununa capul, veselia şi bucuria îi va apuca, iar durerile şi gemetele
vor fugi” (Isaia 35:1, 10).
„Tot astfel Domnul are milă de Sion şi va mângâia toate dărâmă-
turile lui. El va face pustia lui ca un rai şi pământul lui uscat ca o
grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi în mijlocul lui, mulţu-
miri şi cântări de laudă” (Isaia 51:3).
Apoi textul de la Isaia 60:1-22. Şi alte texte ca cel din Isaia 65:
„Eu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului şi Mă voi bucura
de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plân-
setelor, nici glasul ţipetelor. Nu vor mai fi în el nici copii cu zile
puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri
la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr şi cel ce va muri în vârstă
de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos. Vor zidi case şi le vor
locui; vor sădi vii şi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case ca altul să
locuiască în ele, nu vor sădi vii pentru ca altul să le mănânce rodul,
căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor şi aleşii Mei se
vor bucura de lucrul mâinilor lor. Nu vor munci degeaba şi nu vor
avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor fi o sămânţă binecuvântată de
Domnul şi copiii lor vor fi împreună cu ei. Înainte ca să Mă cheme,
le voi răspunde, înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta. Lupul
şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul şi şarpele
se va hrăni cu ţărână. Nici un rău, nici o vătămare nu se va face pe
tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul” (Isaia 65:19-25).
„Iată vin zilele, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi
cu casa lui Iuda un legământ nou... căci le voi ierta nelegiuirea şi

65
nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor. Aşa vorbeşte Domnul,
care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să
lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al
cărui nume este Domnul oştirilor: Dacă vor înceta aceste legi dinain-
tea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai
fie un neam înaintea Mea!” Aşa vorbeşte Domnul: Dacă cerurile sus
pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci
voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice
Domnul” (Ieremia 31:31; 34-37).
Ieremia 32:37-44; Ieremia 33:9, 10, 11, 15, 16, 22.
„În zilele acelea, în vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Is-
rael şi copiii lui Iuda se vor întoarce împreună, vor merge plângând
şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor... În zilele acelea, în vremea
aceea, zice Domnul, se va căuta nelegiuirea lui Israel şi nu va mai fi,
păcatul lui Iuda şi nu se va mai găsi, căci voi ierta rămăşiţa pe care
o voi lăsa” (Ieremia 50:4, 20).
Ezechiel 36:25-35. Apoi Ezechiel 37:21-26:
„Şi să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată voi lua pe
copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strân-
ge din toate părţile şi-i voi aduce înapoi în ţara lor. Voi face din ei
un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur
împărat şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai împărăţi în
două împărăţii... Robul Meu David va fi împărat peste ei şi toţi vor
avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele şi le vor împlini. Vor
locui iarăşi în ţara pe care am dat-o robului Meu Iacov şi pe care au
locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor şi copiii
copiilor lor pe vecie şi robul Meu David va fi voievodul lor în veci...”
(Ezechiel 37:21-26).
„...Şi din ziua aceea numele cetăţii va fi: „Domnul este aici” (Eze-
chiel 48:35b).
Ioel 3:17-20.
Mica 4:1-5: „ci fiecare va locui sub viţa şi sub smochinul lui şi
nimeni nu-i va mai tulbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit”.
Mica 5:7.
Ţefania 3:9,11-12,14-17; Zaharia 6:12-13. Zaharia 8:4-8:
„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iarăşi vor şedea pe uliţele Ieru-
salimului bătrâni şi femei în vârstă, fiecare cu toiagul în mână din
pricina marelui lor număr de zile. Uliţele cetăţii vor pline de băieţi şi

66
fete, care se vor juca pe uliţe”. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Dacă
lucrul acesta va părea de mirat în ochii rămăşiţei poporului acestuia în
zilele acelea, va fi de mirat, oare, şi în ochii Mei? zice Domnul oştiri-
lor. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, eu izbăvesc pe poporul Meu
din ţara de la răsărit şi din ţara de la asfinţitul soarelui. Îi voi aduce
înapoi şi vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu şi
Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr şi dreptate” (Zaharia 8:4-8).
Zaharia 14: „În ziua aceea vor izvorî ape vii din Ierusalim şi vor
curge jumătate spre marea de răsărit, jumătate spre marea de apus;
aşa va fi şi vara şi iarna. Şi Domnul va fi împărat peste tot pământul.
În ziua aceea Domnul va fi singurul Domn şi Numele Lui va fi sin-
gurul Nume. Toată ţara va ajunge ca şesul Iordanului... Toţi cei ce vor
mai rămâne din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului se vor
sui în fiecare an şi se vor închina Împăratului, Domnul oştirilor, şi să
prăznuiască sărbătoarea corturilor. Dacă unele din familiile pământului
nu vor voi să se suie la Ierusalim, ca să se închine înaintea împăratu-
lui, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste ele... În ziua aceea va
sta scris până şi pe zurgălăii cailor „Sfinţi Domnului” (Zaharia 14:8-
10, 16, 17, 20).
Ce vedem şi ce putem înţelege din textele citate (şi mai sunt încă
multe altele)? Domnul va aduna pe tot poporul Său Israel (Israel şi
Iuda) dintre toate popoarele unde au fost împrăştiaţi şi-i va aşeza (sta-
bili) veşnic în ţara lor, promisă de Dumnezeu lui Avraam şi seminţei
lui.
Ţara se va întinde de la râul Egiptului în sud, până la fluviul Eu-
frat în nord, aşa cum Dumnezeu i-a stabilit hotarele. Va fi centrul de
dominare peste toate ţările pământului.
Domnul Isus Christos va fi împărat peste tot pământul, de la o
mare la alta şi de la o margine a pământului la cealaltă. El va domni
în Ierusalim. Va fi singurul împărat pe pământ. David va fi vicerege.
Blestemul, cu ocazia păcătuirii primilor oameni, va fi înlăturat. Aşa
că nu vor mai fi spini şi pălămidă; pământul va rodi ca în grădina
Edenului. Va fi grâu până pe vârful munţilor.
Va dispare sălbăticia şi otrava de la animale. Animalele carnivore
vor mânca iarbă ca boul şi vor locui împreună: lupul cu mielul şi cu
ursul. Copilul va băga mâna în botul năpârcii fără să se întâmple vre-
un rău. Nu va mai fi primejdie să mergi prin pădure, prin pustie, prin
cetăţi. „Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele

67
Meu cel sfânt” (Isaia 11:9) zice Domnul.
Fiecare va sta sub viţa şi sub măslinul său, în pace şi linişte.
Pustia va înflori ca trandafirul şi va fi plină de izvoare şi râuri cu
peşti.
Nu va mai fi război şi nu se va mai auzi de războaie. Din săbiile
şi armele lor îşi vor face unelte de agricultură. Gândiţi-vă apoi, că pe
lângă faptul că pământul va fi reînnoit, vor fi eliminate o mulţime de
cheltuieli pentru armament şi armate din zilele noastre, de cheltuieli
pentru poliţie, securitate, pentru sondarea spaţiului, etc., etc.
Oamenii vor trăi cât copacii. Cine va muri la o sută de ani va fi
tânăr, şi cine va muri la o sută de ani va fi blestemat. Oamenii se vor
înmulţi foarte mult, căci durerile naşterii vor dispărea sau se vor dimi-
nua mult (Isaia 65:20-22).
Trebuie să dau aici o explicaţie: În împărăţie vor intra şi vor fi
câteva categorii de oameni:
Prima va fi Biserica (Mireasa Domnului), care va fi cu Domnul.
Membrii Bisericii vor avea trupuri spirituale, nu se vor mărita şi nici
nu se vor însura.
A doua categorie sunt toţi sfinţii din toate veacurile, afară de Bi-
serică, care vor învia şi, la fel, for fi ca îngerii, nici nu se vor însura,
nici nu se vor mărita.
A treia categorie vor fi toţi acei ce vor supravieţui Marii Strâm-
torări. Ei vor intra în împărăţie cu trupurile lor fizice. Se vor mărita,
se vor însura şi vor avea copii. Aceştia vor putea păcătui, dar nu ui-
taţi: Satana, care-i înşela înainte, va fi legat şi închis în adânc pe tot
parcursul mileniului. Doar firea lor va mai rămâne. Cum însă va fi o
domnie sau o împărăţie teocratică, orice abatere va fi imediat pedep-
sită. „În fiecare lună nouă şi în fiecare sabat, va veni orice făptură să
se închine înaintea Mea, zice Domnul, şi când vor ieşi vor vedea tru-
purile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea” (Isaia
66:24).

68
 II.
Biserica
Biserica
Când încep să scriu despre acest subiect, mă văd aşa de mic, aşa
de neînsemnat şi de neînvăţat!
E un subiect greu, nu în el însuşi, ci în explicaţia pe care o pri-
mesc credincioşii de la mai marii sau învăţătorii lor.
Când spui Biserică, fiecare se gândeşte la biserica lui, la denomi-
naţia lui, la slujbele sau ceremoniile bisericii lui, la păstorii şi slujito-
rii bisericii lui.
Când sunt atâtea biserici, a atâtor denominaţii, poţi considera nor-
mală întrebarea cuiva: „Care este biserica adevărată, sau există vreo
biserică adevărată?”.
În pregătirea pentru aceste subiect am studiat şi comentariile alto-
ra. Un frate dădea ca exemplu de Biserică o biserică baptistă foarte
bine organizată din zilele noastre. El nu a spus că este baptistă, dar
eu am recunoscut-o imediat. Mi-a venit imediat un gând în minte:
Aceasta este biserica din Laodiceea, aşa de bine organizată, că nu mai
avea nevoie de nimic, încât nici absenţa prezenţei Domnului Isus nu o
mai sesiza.
Aşa de mult s-au depărtat bisericile de azi de ceea ce este în esen-
ţă Biserica, aşa cum a lăsat-o Domnul Isus, cum au învăţat şi trăit şi
primii creştini, că tu, care înţelegi şi trăieşti aşa, pari ori un înapoiat
ori un nebun (ieşit din minţi). Ca pastor care iau parte la conferinţe,
mitinguri, cercuri de studii cu pastorii, primesc toate circularele şi ma-
gazinele denominaţiei, sunt aşa de obosit de ce văd şi aud. Apreciez
bunăvoinţa lor, dragostea lor, cheltuiala lor, râvna lor de a face ceva
pentru Domnul, dar mă întreb: „Asta e ce vrea Domnul Isus? Aşa au
trăit primii creştini şi lucrurile acestea le-au urmărit ei?”
Am fost şi am vorbit în multe biserici creştine din toate deno-
minaţiile creştine în SUA şi în Europa. Peste tot am găsit fraţii mei,
„Biserica”, dar cât priveşte bisericile văzute, ceremoniile, obiceiurile,
am fost la strâmtoare. Am încercat să fac şi să mă port ca ei; câteo-
dată am reuşit, alteori nu.
Ar întreba cineva: „Dacă nu te potriveşti cu bisericile de azi, de
69
ce nu ai o biserică aşa cum o înţelegi tu, după Biblie?” Slăvit să fie
Domnul, fără să vrem noi, dar împinşi de „fraţi” şi adunaţi de Duhul
Domnului, am trăit într-o astfel de biserică, în România, vreo cinci
ani, până când ne-au arestat şi ne-au condamnat la ani grei de închi-
soare. Aşa că pe lângă exemplul primilor creştini, aşa cum e arătat în
Sfânta Scriptură, Dumnezeu ne-a dat harul să vedem că şi acum în
timpurile moderne e posibilă o astfel de trăire cu Domnul.

Ce înseamnă Biserica?
Termenul biblic acceptat de credincioşi pentru Biserică este Eccle-
sia, un cuvânt din greacă, ce e compus din două cuvinte şi înseamnă
„scoşi afară sau ieşiţi afară”. Desigur, alte asociaţii politice sau sociale
aveau acest nume. Pentru noi credincioşii se potriveşte acest nume,
conform cu învăţătura Duhului Sfânt din Evrei 13:13 : „Să ieşim dar
afară din tabără la El, ca să suferim ocara Lui”.
Cuvântul Biserică, aşa cum este el în româneşte, vine de la „basi-
lica”, care era primăria. Când Constantin cel Mare s-a creştinat, aceste
primării au fost date ca loc de adunare a creştinilor.
Când eram tânăr, fraţii nu au acceptat numele acesta de „biserică”
la locaşurile de închinăciune, ci „casa de rugăciune”, sau „adunare”.
Prin aceasta arătau că nu clădirea, ci cei ce se adună acolo sunt Bi-
serica. Când cei de la conducere au vrut să fie ca lumea sau ca re-
ligiile oficiale, le-a fost ruşine să spună că merg la „adunare” sau la
„casa de rugăciune” şi i-au zis “biserică” la clădire. Dureros, odată cu
schimbarea numelui şi felul bisericii a fost altul, nu cel biblic, ci acel
modern de azi.

Ce este Biserica (Ecclesia)?

Biserica este o taină care n-a fost făcută cunoscută în celelalte
veacuri (Efes. 3:3-10; 5:32). Şi eu zic, e încă o taină pentru mulţi.
Numai Duhul Sfânt poate să lumineze pe fiecare credincios cu privire
la ce este şi ce are în Christos, cât şi la felul sau linia pe care să
meargă printre sau în atâtea sisteme religioase. Să nu se încurce cu
ele, dar nici să nu dispreţuiască pe cei credincioşi care sunt amestecaţi
printre cei ce zic că sunt biserică, dar nu sunt.
Biserica este trupul lui Christos, un organism spiritual viu, al că-
rui Cap este Christos. Poate se ridică întrebarea, „Cum un organism

70
spiritual, când cei ce o compun sunt oameni în trupuri fizice?” Apare
iar o taină, dar ea e explicată de Cuvântul lui Dumnezeu. „Nu ştiţi că
trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi şi pe
care l-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci
aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi
în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Cor. 6:19-20).
„Voi sunteţi trupul lui Christos şi fiecare în parte mădularele Lui”
(I Cor. 12:27). E aşa de clar şi de simplu! Cu alte cuvinte, Biserica e
Christos, dacă e trupul Lui. De aceea, oriunde este un credincios (care
e mădular al Bisericii, al trupului lui Christos), acolo e Biserica.
Biserica nu e o organizaţie. Aici se împart credincioşii. Unii spun
că e numai organism, alţii spun că e şi o organizaţie. Pentru că cei ce
nu se sprijină pe Domnul nu pot înţelege cum oameni fizici pot să nu
fie organizaţi fizic. Ca să susţină opinia aceasta, vin cu textul biblic,
„Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca
în toate bisericile sfinţilor” (I Cor. 14:33). Foarte adevărat, numai că
aceasta nu este o ordine din afară, bazată pe principii fireşti, ci e or-
dinea Duhului. Dacă El e în credincios şi în Biserică, El ia iniţiativa,
El conduce, El vorbeşte, credinciosul doar e atent la năzuinţa Lui.
Nu e ordine şi nici organizaţie mai mare şi mai desăvârşită decât
în trup, unde toate comenzile, indiferent cine le execută, mâna, picio-
rul, inima, vin de la cap. Dacă pe plan fizic e aşa, credeţi că pe plan
spiritual sau în trupul lui Christos e mai puţin? Numai că a ajuns
să se numească biserică, ceea ce e o adunătură de oameni care nu
cunosc pe Domnul şi nu le pasă de cuvântul Lui, iar cei care sunt
mădularele trupului lui Christos, „Ecclesia”, cei ce au ieşit afară stau
şi suferă ca Lot în Sodoma.
Practic, ce au făcut bisericile religiilor? Au înlăturat autoritatea
Domnului, aşezând în schimb autorităţi omeneşti, ca Israel când a
cerut un împărat, cum au toate popoarele. Scuza pentru aceasta au
găsit-o în faptul că şi Biserica primară a avut pastori şi diaconi. „Te-
am lăsat în Creta ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit şi
să aşezi presbiteri (bătrâni) în fiecare cetate după cum ţi-am poruncit”,
îi spune apostolul Pavel lui Tit (1:5). Numai că aceşti bătrâni nu erau
din afara Bisericii şi nu aveau rolul de şefi sau conducători. Ei erau
din sânul Bisericii, care-i cunoştea şi-i alegea la îndemnul Duhului
Sfânt.
Iată cum s-au ales cei şapte diaconi: „Cei doisprezece au adunat

71
mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm
Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraţilor, ale-
geţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi
înţelepciune, pe care îi vom pune în slujba aceasta. Iar noi vom stărui
necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului. Vorbirea aceas-
ta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă
şi de Duhul Sfânt... I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au
rugat şi-au pus mâinile peste ei...” (Fapte 6:2-6).
Iată cum au fost aleşi Barnaba şi Saul: „În Biserica din Antiohia
era un nişte proroci şi învăţători... Pe când slujeau Domnului şi pos-
teau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-mi de o parte pe Barnaba şi pe Saul
pentru lucrarea la care i-am chemat”. Atunci, după ce au postit şi s-au
rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece” (Fapte 13:1-3).
De ce nu se întâmplă aceasta astăzi? Pentru că oamenilor nu le
pasă de Duhul Sfânt. Un frate scump, membru în comitetul unei bise-
rici de aici din Georgia, mă întreba: „Frate Simion, ce să fac? Pasto-
rul şi comitetul au hotărât să mute biserica şi să clădească una nouă,
misionară.” (Am fost la ei, aveau o clădire nouă, frumoasă, încăpătoa-
re). Eu am zis: „Hai să ne rugăm şi să vedem ce ne spune Domnul.”
Mi-a tăiat-o scurt: “Ce rugăciune, la ce? Nu e aceasta un lucru bun
ce vrem să facem?” Eu l-am întrebat pe fratele respectiv: „Şi ceilalţi
n-au zis nimic”? „Nu”, mi-a zis el. „Atunci sfatul meu este să-i laşi şi
să te depărtezi de ei imediat”.
Dacă vrei să sfătuieşti sau să îndrepţi aceste biserici, ajungi să
vezi că e în zadar. Căci din capul locului ei sunt pe o linie sau pozi-
ţie greşită când spun că Biserica e o organizaţie. Chiar dacă, prin ab-
surd, am admite că e o organizaţie, nimeni altul decât Capul, Christos,
n-are voie s-o organizeze.
Ce au înţeles apostolii prin „biserică” nu a fost edificiul de că-
rămidă sau de lemn, cu amvon şi scaune, ci o adunare de oameni
născuţi din nou, într-un local, cât şi membrii trupului lui Christos din
diferite locuri, uniţi cu Capul lor, cu Christos.
Un organism are viaţă, o organizaţie nu are! Bisericile, clădirile,
cu tot ce au şi folosesc, sunt o organizaţie, dar oamenii şi femeile
dinăuntrul şi din afara acelor biserici, născuţi din nou, formează orga-
nismul.
Adevărata Biserică sau trupul sau organismul lui Christos nu depinde de
forme, ceremonii, amvoane, veşminte, orgi sau bani. Ea a trăit, trăieşte şi

72
continuă fără acestea. Ne-au luat pe noi dintr-un local unde ne adunam în
Arad, dar Biserica a continuat în închisoare, la colonie: la Gherla sau la Aiud
sau la Balta Brăilei ori în Delta Dunării.
Un organism are un cap; o organizaţie are mai multe capete. Ade-
vărata Biserică sau trupul lui Christos nu recunoaşte decât un Cap,
Christos (Efes. 1:22-23; Col. 1:18), un Mare Păstor al oilor şi un
mare Episcop al sufletelor noastre (Evrei 13:20; I Petru 2:25). Ceilalţi
fac numai slujba de păstori (Efes. 4:11; I Petru 5:2).
Deci noi nu trebuie să recunoaştem nici o biserică decât aceea a
lui Christos, a tuturor credincioşilor născuţi din nou, care formează
sau este trupul Lui. Nu trebuie să ne adunăm sub nici un alt nume
decât al Domnului Isus.
Nu trebuie să recunoaştem nici o altă autoritate decât aceea a cu-
vântului lui Dumnezeu.
Spuneţi, nu e ruşine ca pe lângă frumosul nume de „Biserica lui
Christos” să adaugi: baptistă, penticostală, apostolică, episcopală, pres-
biteriană, etc.? Este Christos împărţit? Are El mai multe Biserici?
Problema este foarte serioasă, mai ales acum în ultimele zile, când
Domnul e gata să vină şi să judece Babilonul religios. Chemarea Lui,
prin apostolul Pavel, este: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei,
zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi” (II
Cor. 6:17).
Faptul că suntem Biserica lui Christos sau trupul Lui e cea mai
bună dovadă a siguranţei mântuirii. Trupul lui Christos e un organism
viu, care rămâne viu pe veci şi nu poate fi mutilat.
Am spus mai sus că situaţia este atât de jalnică azi, cu atâtea
denominaţii şi biserici (organizaţii) şi că nu putem schimba nimic.
Dar nici să rămânem nepăsători faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi să
ne unim cu cei ce sunt lumeşti nu putem. Atunci ce e de făcut? E
adevărat că multe biserici sunt bune şi în mărturisirea lor de credinţă,
cel puţin, ţin la domnia lui Christos. Dar când mergi ceva mai adânc,
constaţi că se bazează pe forme omeneşti, învăţături şi obiceiuri orga-
nizatorice, şi nu ale Bibliei.
Dacă nu ai tăria şi curajul să ieşi afară din tabără, la El, şi să
suferi ocara Lui, să te aduni pe temeiul Bisericii Lui, oricât de mică
ar fi pe plan local, atunci, cel puţin să te desparţi (să te disociezi) de
tot ce este rău şi împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Desigur, vei fi
dispreţuit şi ţinut pe tuşă, dar mai bine decât să pieri.

73
Cum ajunge cineva să fie în Biserică sau în trupul lui Christos?
Prin pocăinţă şi credinţa în jertfa Domnului Isus Christos, cineva
e mântuit şi Duhul Sfânt vine în inima lui făcându-l o făptură nouă.
Acest lucru e arătat aşa de frumos într-o mulţime de locuri. Aici dau
doar textul referitor la trupul lui Christos: „Căci după cum trupul este
unul şi are mai multe mădulare şi după cum toate mădularele trupului,
măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Christos.
Noi toţi în adevăr am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim
un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, şi toţi am fost
adăpaţi dintr-un singur Duh. Astfel trupul nu este un singur mădular,
ci mai multe (I Cor. 12:12-14).
Astfel, prin botezul cu Duhul Sfânt noi am ajuns să fim mădulare
în trupul lui Christos. Observaţi însă ce zice apostolul Pavel, că noi
toţi am fost botezaţi de un singur Duh, la trecut. Botezul cu Duhul
Sfânt a fost peste Biserică o dată, la Rusalii. Când cineva se întoarce
la Domnul, prin Duhul Sfânt, e aşezat în trupul lui Christos, care a
fost botezat cu Duhul Sfânt. Nicăieri în Sfânta Scriptură nu am găsit
botezul cu Duhul Sfânt la individ, căci aşa spune textul de mai sus:
„Căci noi toţi (mai multe mădulare, fiind un trup) am fost botezaţi de
un singur Duh” (I Cor. 12:13). La botezul cu apă, nu botezi câte un
mădular, ci tot trupul. Dacă cineva n-are Duhul lui Christos, nu este
al Lui şi nu face parte din Biserică, indiferent cât de bun, de iscu-
sit, de credincios ar părea; şi nici faptul că este botezat în apă sau e
membru al unei biserici.

Când a luat fiinţă Biserica?

Eram într-o casă la părtăşie, după ce vorbisem la o biserică des-
tul de mare de aici din Georgia. Vorbind despre Biserică, am spus
şi despre înfiinţarea ei, şi deosebirea de alţi credincioşi. Cineva m-a
întrerupt şi mi-a spus: „Biserica a luat fiinţă în grădina Edenului”. Si-
gur că am fost surprins de această afirmaţie, care nu are temei biblic,
şi am întrebat: „Cine v-a spus şi învăţat aceasta”? „Păstorul nostru”,
mi-au răspuns mai multe voci. Puteţi să vă închipuiţi în ce situaţie
am fost, să-i învăţ ceva ce pastorul nu i-a învăţat şi să contrazic pe
pastor. Dar n-am avut încotro şi am făcut-o.
Dacă ar fi luat fiinţă în grădina Edenului, n-ar mai fi trebuit să
scriu cartea aceasta; apostolul Pavel n-ar mai fi trebuit să facă deo-
sebirea: Israel, Biserica şi Neamurile (I Cor. 10:32); Ioan Botezătorul
n-ar fi spus că e prietenul mirelui, ci mireasă, la fel, Domnul Isus
74
n-ar fi zis că, deşi Ioan Botezătorul e cel mai mare dintre cei născuţi
din femei, totuşi cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu e mai mare
decât Ioan.
Prima dată Biserica a fost amintită de Domnul Isus, dar la viitor,
când îi spune lui Petru: „Tu eşti Petru (Petros) şi pe această piatră
(Petra, adică pe Domnul Isus, pe credinţa în El) voi zidi Biserica Mea
şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui” (Mat. 16:18). Aşa cum am
spus şi ca capitolul I „Israel”, Domnul Isus nu S-a adresat Bisericii,
care nu era în fiinţă atunci, ci lui Israel. La fel, în altă parte vorbeşte
de Biserică tot la viitor, când zice: „Dacă însetează cineva, să vină la
Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de
apă vie, cum zice Scriptura”. Spunea cuvintele acestea despre Duhul,
pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul
Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit” (Ioan
7:37-39).
Deci Biserica, practic, a luat fiinţă în ziua Rusaliilor, când a fost
botezată de Duhul Sfânt trimis de Tatăl în numele Domnului Isus pes-
te cei vreo sută douăzeci de persoane adunate în camera de sus.
Taina Bisericii a fost descoperită apostolului Pavel, dar ea a luat
fiinţă înainte.

Alegerea Bisericii
Acest subiect iar e controversat între credincioşi, dar nu-l pot evita,
ci trebuie să arat ce spune Sfânta Scriptură.
Prea ne-am obişnuit în ultimul timp să ne luăm după ce spun
oamenii renumiţi, şi să nesocotim ce spune Domnul. Se spune despre
Maria, regina Scoţiei, că a întrebat pe John Knox, singurul om care a
putut-o face să plângă: „Atunci de cine trebuie să ascult, de tine sau
de Papa de la Roma?” “De nici unul, Doamnă. Tu trebuie să asculţi
de Dumnezeu, aşa cum vorbeşte El în cuvântul Său, pentru că Duhul
Sfânt niciodată nu se contrazice pe Sine”.
Biserica a fost aleasă înainte de întemeierea lumii, pe când alţi
credincioşi de la întemeierea lumii (Mat. 25:34).
Iată textele care arată că Biserica a fost aleasă înainte de întemeie-
rea lumii:
Efeseni 1:4-14: „În El (în Christos), Dumnezeu ne-a ales înainte de
întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după
ce în dragostea Lui ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus

75
Christos, după buna plăcere a voii Sale... În El am fost făcuţi şi moş-
tenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face
toate după sfatul voii Sale...”
I Cor. 2:1-8.
II Tim. 1:9,10 „El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu
pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a
fost dat în Christos Isus înainte de veşnicii, dar care a fost descoperit
acum prin arătarea Mântuitorului nostru Christos Isus...”
Tit 1:2: „în nădejdea vieţii veşnice făgăduite mai înainte de veşni-
cii, de Dumnezeu, care nu poate să mintă”.
I Petru 1:2, 20.
Romani 8:29-30: „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte
i-a şi hotărât (predestinat) mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului
Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe
aceia pe care i-a hotărât mai dinainte i-a şi chemat, şi pe aceia pe
care i-a chemat i-a şi socotit neprihăniţi, iar pe aceia pe care i-a so-
cotit neprihăniţi i-a şi proslăvit”.
Fapte 15:14: „Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat
privirile peste neamuri ca să aleagă din mijlocul lor un popor care
să-I poarte numele”.
E foarte important să ştim că nu noi L-am ales, ci El ne-a ales,
cum spune Domnul Isus ucenicilor: „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci
Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă...”
(Ioan 15:16). Noi am acceptat sau am zis “da” la chemarea Lui, aşa
cum o fată acceptă chemarea sau alegerea mirelui.
Ce învăţăm din versetele de mai sus:
Fiind aleşi de El şi rânduiţi de El pentru tot ce suntem, înseam-
nă că El a ştiut pe cine alege şi mântuirea noastră e absolut sigură.
Aceasta nu se bazează pe ce suntem sau facem noi, ci pe ce a făcut
şi face El pentru noi. Acesta e harul lui Dumnezeu, aceasta e suvera-
nitatea Lui. Observaţi că apostolul Pavel merge cu gândul acesta până
la glorificare. Cine este ales e şi glorificat.
Nicăieri în epistolele apostolului Pavel şi ale celorlalţi nu găseşti
că pentru mântuire trebuie să faci ceva, ci să ţii, să aduci ce ai, să
rămâi, să continui. „Să ne ducem sfinţirea până la capăt în frica de
Dumnezeu” (II Cor. 7:1). „Duceţi până la capăt mântuirea voastră cu
frică şi cutremur... căci Dumnezeu este acela care lucrează în voi şi
vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea” (Fil. 2:12-13).

76
 Bisericilor din Apocalipsa Domnul Isus le spune: „Numai ţineţi cu
tărie ce aveţi până voi veni” (2:25). „Păstrează ce ai ca nimeni să nu-
ţi ia cununa” (3:11).
Trebuie să dau o explicaţie aici: Lucrurile acestea despre chemarea
şi alegerea noastră sunt descoperite celor credincioşi, ca să se bucure
de ele. Nu sunt făcute cunoscut necredincioşilor, de aceea, întrebarea
„Dar cu ceilalţi ce va fi”? nu-şi are locul aici. La fel, când predicăm
Evanghelia, n-o să spunem: „Dar vedeţi, numai cei aleşi pot să crea-
dă”.
Noi suntem trimişi să predicăm Evanghelia la orice făptură, căci
Domnul Isus a murit pentru toţi. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lu-
mea că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu
piară, ci să aibă viaţa veşnică” spune Domnul Isus (Ioan 3:16).
Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să vină la pocăinţă (II Petru 3:9).
Alegerea e treaba lui Dumnezeu. Noi nu ştim cine e ales şi cine nu e
ales, deci chemăm pe toţi şi oamenii trebuie să se silească (ne-voias-
că) să intre pe poarta cea strâmtă (Luca 13:24). Abia după ce suntem
mântuiţi ştim că am fost aleşi.
La judecată, nici unul nu se va scuza că de aceea nu a crezut că
nu a fost ales, căci va vedea vinovăţia lui, când a refuzat harul şi
chemările lui Dumnezeu. Apoi este un verset pe care-l spune Domnul
Isus şi care taie orice justificare a necredinciosului: „Tot ce-mi dă Ta-
tăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine (în nici un chip) nu-l
voi izgoni afară” (Ioan 6:37). După câteva versete în continuare spu-
ne: “Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a
trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi”. În proroci este scris: „Toţi
vor fi învăţaţi de Dumnezeu”. „Aşa că oricine a ascultat de Tatăl şi a
primit învăţătura Lui vine la Mine” (Ioan 6:44-45).

Scopul Bisericii
Tatăl cel Veşnic a ales pentru El Însuşi un popor pe care l-a dat
Fiului Său care să fie partea Lui pe veci de veci (Ioan 6:37-40).
Aceasta este Biserica, despre care citim: „Christos a iubit Biserica
Sa şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea” (Efes. 5:25).
Deci scopul Bisericii, întâi de toate, este să fie pentru slava Lui.
Observaţi în Efeseni capitolul 1 unde se spune că în El (în Domnul
Isus), Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, de trei ori se
precizează scopul: „spre lauda slavei harului Său” (v. 6).

77
 „Ca să slujim de laudă slavei Sale...” (v. 12).
„Spre lauda slavei Lui” (v. 14).
Apoi scopul Bisericii este de a face voia lui Dumnezeu. Domnul
Isus spune: „Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi
Eu pe ei în lume” (Ioan 20:21). Apoi, „M-am pogorât din cer să fac
nu voia mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 6:38). În Evrei
10:7, 10 e scris: „Atunci am zis: «Iată-Mă, (în sulul Cărţii este scris
despre Mine), Vin să fac voia Ta Dumnezeule!» Prin această voie am
fost sfinţiţi noi şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Christos odată
pentru totdeauna”.
Deci El a venit să facă voia Tatălui şi, făcând voia Tatălui, a mân-
tuit lumea.
Tot aşa şi noi, mai ales că suntem mădulare în trupul Lui (I Cor.
12:27) şi mireasa Lui, supusă în toate lucrurile (Efes. 5:24).
Biserica există numai pentru ca Domnul Isus să-Şi realizeze sco-
purile şi planurile Lui pentru fiii oamenilor. Dacă noi nu trăim pen-
tru Domnul, suntem morţi în timp ce trăim (Rom. 8:6-8). Dacă nu
aducem glorie numelui Său, noi nu ne putem justifica existenţa. Dar,
va zice cineva, nu trebuie să căutăm noi binele semenilor noştri? De-
sigur, dar aceasta numai de dragul lui Christos. Nu trebuie să ajutăm
noi procesul de purificare, sănătate, educaţie? Da, şi cât mai mult. Dar
tot ce putem face să fie de dragul Lui; mai mult, să fie lucrarea Lui
pentru noi, aşa cum vrea El. De aceea scrie apostolul Pavel: „Vă în-
demn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile
voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi
din partea voastră o slujbă duhovnicească” (Rom. 12:1).
Un alt scop sau chemare a Bisericii este cel arătat de apostolul
Petru: „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un
neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al
Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întu-
neric la lumina Sa minunată” (I Petru 2:9).
Observaţi cum şi acest verset e înrudit cu cele din Efeseni, şi
anume spre slava lui Dumnezeu, de a-L reprezenta pe El, de a vesti
puterile Lui minunate.
Dar versetul acesta ne spune foarte mult despre ce este Biserica:
– O seminţie aleasă. Nu suntem la întâmplare, n-am venit de capul
nostru la Domnul, ci El ne-a ales.
– O preoţie împărătească, aşa cum spune şi în Apocalipsa 1:6;

78
5:10 „...a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu Tatăl
Său”. Auzi, toţi credincioşii, toate mădularele Bisericii sunt o preoţie
sfântă. Ce urât şi degradant este să auzi în zilele noastre despre cler
şi laici, când Domnul pe toţi i-a făcut folositori şi egali în trupul Lui,
cum spune apostolul Pavel în I Corinteni 12, Romani 12, sau în Efe-
seni 4:16: „Din El tot trupul bine închegat şi strâns legat prin ceea ce
dă fiecare încheietură îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecă-
rei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste”.
– Un neam sfânt, de la naştere şi până la glorificare în cer. Dum-
nezeu nu are altfel de persoane în Biserica Sa decât sfinţi.
– Un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui.
Suntem proprietatea, comoara Domnului. El ne-a câştigat cu un preţ
mare (I Petru 1:18-19). Ne-a câştigat pentru El, şi nu pentru noi.
I Petru 2:5 spune: „Şi voi ca nişte pietre vii sunteţi zidiţi ca să
fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovni-
ceşti, plăcute lui Dumnezeu prin Isus Christos”.
Observaţi cum Duhul Sfânt accentuează aşa de mult pe aceste ca-
lităţi sau scopuri: de a slăvi pe Dumnezeu, de a vesti numele Lui şi
puterile Sale minunate şi de a aduce jertfe duhovniceşti. E adevărat că
scopul Bisericii e şi acela de a vesti Evanghelia la orice făptură, aşa
cum spune Domnul Isus (Mat. 28:19-20), dar întâi de toate, acestea:
de a slăvi pe Dumnezeu, de a vesti numele Lui şi puterile Sale mi-
nunate şi de a aduce jertfe duhovniceşti. Apoi chiar propovăduirea e
la trimiterea Domnului, nu e o lucrare pe care o face cineva de capul
lui, cum spune apostolul Pavel: „Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt
trimişi?” (Rom. 10:15).
Dacă suntem poporul Lui, câştigaţi pentru El, El dispune de noi şi
ne foloseşte pe fiecare unde ştie El. O, câte ar fi de spus şi aici!
Eram la o oră de părtăşie, în Glendale, California. Era şi fratele
Richard Wurmbrand cu noi. Înainte de a începe, am văzut un tânăr pe
care nu-l cunoşteam. S-a prezentat şi a spus că e din New York. „Ai
venit aici, şi de ce ai venit?” la întrebat fratele Richard. „Ca să fiu
misionar,” a răspuns el. „În New York ai avut serviciu”? „Da, şi încă
unul bun”. Imediat fratele Richard i-a zis: „Îţi dau bani de avion sau
tren să te întorci imediat la serviciul tău din New York. Dacă Domnul
are nevoie de tine pentru misiune, te găseşte El şi acolo”.
Să amintim puţin şi despre jertfele duhovniceşti, să vedem ce spu-
ne Cuvântul, care sunt acestea.

79
 „Prin El să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă,
adică rodul buzelor care mărturisesc numele Lui. Şi să nu daţi uitării
binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac”
(Evr. 13:15-16).
„Fiindcă am primit dar o împărăţie care nu se poate clătina, să ne
arătăm mulţumitori şi să aducem lui Dumnezeu o închinare plăcută cu
evlavie şi frică” (Evr. 12:28).
Vedeţi ce înseamnă preoţia Noului Testament şi ce înseamnă a fi
preoţi pentru Dumnezeu?

Felul de adunare al primilor creştini sau Biserica Primară

Iată ce e scris despre prima biserică: „Cei ce au primit propovă-
duirea lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea la numărul ucenicilor s-au
adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostoli-
lor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni... Toţi îm-
preună erau nelipsiţi de la templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă
şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu
şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare
zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi” (Fapte 2:41-42, 46-47).
„Ce este de făcut atunci fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă
unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul
o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidire.
(„sufletească” nu e în original, nici nu poate fi zidire sufletească la
oameni duhovniceşti)... Cât despre proroci (predicatori), să vorbească
doi sau trei şi ceilalţi să judece. Şi dacă este făcută o descoperire
unuia care şade jos, cel dintâi să tacă. Fiindcă puteţi să prorociţi toţi,
dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie
îmbărbătaţi... Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit
să ia cuvântul în ele... Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat
de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Dom-
nului. Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă” (I Cor. 14:26, 29-
31, 34, 37-38).
Citiţi şi Efeseni 4:1-7,16; Coloseni 3:15-16.
Ce vedem din textele de mai sus: Mai întâi, vedem practic ce fă-
ceau ei.
– Toţi cei ce au primit Cuvântul erau botezaţi şi frângeau pâinea,
aşa cum ne-a învăţat Domnul Isus şi ne-a transmis apostolul Pavel.
– Se adunau în jurul Domnului Isus, nu în jurul vreunui om.

80
 Petreceau în:
– Învăţătura apostolilor, mai întâi
– În legătura frăţească (părtăşie), comunicau unii cu alţii la dureri,
la bucurii, la nevoi şi ajutorare.
– În frângerea pâinii, adică Cina sau Masa Domnului.
– Şi în rugăciuni.
Aceste două simboluri, botezul şi Cina, le-a lăsat Domnul să fie
ţinute, şi nici o altă ceremonie.
În I Corinteni 14 este singurul loc din epistolele apostolului Pavel,
apostolul Bisericii, în care ne învaţă cum să petrecem în Adunare. Eu
şi fraţii mei din Adunarea din Arad am suferit din cauza acestui capi-
tol, deoarece unii din conducerea denominaţiei au spus că I Corinteni
14 nu este baptist. Dar chiar dacă nu spun că este baptist, bisericile şi
denominaţiile de azi nu respectă şi nu iau ca o poruncă a Domnului
acest capitol, cum spune Pavel.
Noi am petrecut în felul acesta în Adunarea de unde ne-au dus la
închisoare:
Ne adunam de două ori duminica, dimineaţa şi spre seară cu soţi-
ile şi copiii noştri. Ne adunam în jurul Domnului Isus. Nu aveam nici
o ceremonie stabilită. Nu aveam amvon, doar o masă în mijloc pe
care puneam Bibliile şi cărţile de cântări. Nu era un om care să dea
tonul la program, ci era Domnul. Câteodată începeam cu rugăciune.
Un frate zicea: „Hai să ne rugăm”. Altă dată începeam cu o cântare,
apoi ne rugam, citeam, predicam. Câteodată stăteam în tăcere, chiar
mi-nute în şir. Nimeni nu avea curajul să zică: „Hai să începem”, ci
aşteptam ca Duhul Domnului să înceapă prin cineva. Niciodată nu am
rămas de ruşine sau să mergem acasă goi.
Fiindcă ne sprijineam pe Domnul şi Îl lăsam pe El să lucreze,
prezenţa Lui era foarte reală. Ne dădea din bogăţiile Cuvântului Său
din belşug.
Nu eram rigizi cu privire la timp, totuşi respectam ce era potrivit,
fiindcă aveam şi copii. Câteodată stăteam mai mult şi peste noapte,
dar atunci eliberam femeile şi copiii.
În fiecare joi seara ne adunam pentru frângerea pâinii, când pe-
treceam special numai în jurul jertfei Domnului Isus. Era cea mai
binecuvântată adunare.
Frângerea pâinii o aveam tot ca primii creştini, după o masă a
dragostei, când fiecare aducea ce avea, iar dacă nu avea, nu aducea.

81
După cină luam o pâine; după ce mulţumeam Domnului, o frângeam
şi o împărţeam între noi, ea simbolizând trupul Domnului frânt pentru
noi; apoi paharul cu vin ce simbolizează sângele scump al Domnului
vărsat pentru noi.
Fiindcă prezenţa Domnului era atât de reală, El păstra curăţia Bi-
sericii, făcând pe cei ce păcătuiseră, fără ca cineva să ştie, să iasă în
faţă şi să mărturisească. Ce binecuvântare dădea Domnul după aceas-
ta!
Domnul ne-a binecuvântat cu toate darurile pentru edificarea noas-
tră. Am avut presbiteri, învăţători, profeţi (predicatori).
E mare deosebirea dintre bisericile de acum şi Biserica primară.
Din textele expuse mai sus nu se deduce că ei s-ar fi adunat pentru
evanghelizări. Şi totuşi oamenii se întorceau la Dumnezeu. În versete-
le 24-25 din I Corinteni 14 se spune cum: „Dar dacă toţi prorocesc,
şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat
de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa
la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că în adevăr
Dumnezeu este în mijlocul vostru”.
Ei se ocupau de edificare, de zidire şi Dumnezeu era Acela care
convingea. Tot aşa în Fapte 2:47: „Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau
plăcuţi înaintea întregului norod”. Aceasta era adunarea lor, “Şi Dom-
nul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi”.
Aceasta e starea normală, în adunări să fie închinăciune, învăţătură,
edificare, apoi aceştia, mergând în lume, la serviciu, la şcoală, şi chiar
special, să facă evanghelizări. Dar noi am inversat ordinea. În loc să
edificăm şi să creştem sute şi mii, care apoi să meargă să evangheli-
zeze lumea, noi duminică după duminică facem numai evanghelizări
la cei care sunt evanghelizaţi deja de atâta timp. În loc să mergem în
lume să evanghelizăm, noi chemăm lumea la adunare.
Noi spunem despre bisericile actuale că nu mai au daruri ca Bise-
rica primară. Dar nu e aşa. Cele mai multe dintre darurile care privesc
edificarea sunt şi acum şi vor fi în Biserica adevărată atâta timp cât
e pe pământ. Dar, spuneţi-mi vă rog, cum pot ele să se arate într-o
biserică unde pastorul face cumul de funcţiuni, unde este o ceremonie
care nu poate fi schimbată, fiind chiar tipărită. Se poate cineva scula
să spună ce i-a dat Duhul într-o astfel de biserică? Chiar apostolul
Pavel dacă ar veni la o astfel de biserică, ar trebui să aştepte cel pu-
ţin două săptămâni ca să poată vorbi, căci a schimba programul tipărit

82
e cădere din har pentru unii! Oh, Oh! Şi atunci ne mirăm că biserici-
le sunt apatice sau moarte!
Alt lucru deosebit la bisericile actuale faţă de Biserica primară: O
mulţime de comitete, fără să mai vorbesc de comunităţi sau asociaţii,
convenţii, uniuni, foruri superioare, care se suprapun şi se amestecă
în treburile bisericii locale, fără să mai amintesc de o mulţime de
bani care se cheltuiesc cu aceste poziţii. Domnul nu ne-a lăsat fără
lumină nici în privinţa aceasta. Iată ce fel de comitet era la adunarea
generală de la Ierusalim: „Apostolii şi presbiterii s-au adunat laolaltă
ca să vadă ce este de făcut” (Fapte 15:6). În versetul 23: „Apostolii,
presbiterii şi fraţii....”
N-ar fi nimic că sunt comitete, numai că de cele mai multe ori
în comitete sunt oameni care nu cunosc pe Dumnezeu ori sunt aleşi
de pastor ca să-l susţină ori aleşi pe alte considerente: poziţii sociale,
studii şi alte influenţe.
Biserica primară a continuat, aşa cum am arătat mai sus, până
prin secolul al treilea, când Constantin cel Mare a introdus lumea în
Biserică. Atunci au început organizaţiile, poziţiile de superioritate, etc.
Chiar şi comuniunea sau cina s-a luat aşa cum am arătat.
Iată ce scriu doi scriitori din vremea aceea, unul creştin, altul pă-
gân:
Iustin Martir (105-165) scrie: „Şi în ziua numită duminică, toţi
care trăiesc în cetate ori la ţară se adună împreună la un loc şi sunt
citite memoriile apostolilor şi scrierile profeţilor, atât cât permite tim-
pul. Apoi când cel ce citeşte s-a oprit, preşedintele verbal instruieşte
şi îndeamnă la imitarea acestor lucruri bune. Apoi toţi se ridică îm-
preună şi se roagă. Şi aşa cum am spus mai înainte, când rugăciunea
noastră s-a terminat, pâinea, vinul şi apa sunt aduse şi preşedintele,
în aceeaşi manieră, oferă rugăciuni şi mulţumiri potrivit cu abilitatea
sa şi poporul, consimţând, zice Amin. Şi este o distribuire la fiecare
la ceea ce s-au adus mulţumiri. Iar pentru cei absenţi o porţie este
trimisă prin diaconi. Cei care sunt bine şi voiesc să facă, dau ceea
ce fiecare consideră potrivit şi ceea ce este colectat se depozitează la
preşedinte, care ajută orfanii, văduvele, pe cei bolnavi sau în lipsă, pe
cei închişi şi pe străinii dintre noi”.
Plinius, guvernatorul Bitiniei în Asia Mică, în anul 112 a scris
o scrisoare împăratului Traian în care zice, după o atentă examinare
oficială a multor creştini cu privire la închinăciunea lor, în vederea

83
găsirii unor acuzaţii împotriva lor: „Ei au afirmat că s-au întâlnit îm-
preună într-o anumită zi înainte de a fi lumină şi cântă împreună un
imn lui Christos ca Dumnezeu şi se leagă împreună cu un jurământ
să nu se dedea la nici o răutate şi că nu vor fi vinovaţi de hoţie, furt
ori adulter; nu-şi vor schimba cuvântul şi nu vor refuza să restituie ce
li s-a încredinţat când e cazul. Când aceste lucruri au fost săvârşite,
este obiceiul lor să se separe şi apoi să vină împreună pentru o mân-
care pe care o iau împreună, dar fără dezordine”.

Problema banilor sau dărnicia

În Vechiul Testament, ca şi în Noul Testament, dărnicia este reco-
mandată şi lăudată.
Să vedem ce spune apostolul Pavel, căruia i-a fost descoperită tai-
na Bisericii şi care, prin excelenţă, este apostolul Bisericii. El susţine
dărnicia şi o încurajează. Iată textele în care apostolul Pavel vorbeşte
de dărnicie:
I Corinteni 16:1-2; II Corinteni capitolele 8 şi 9.
Filipeni 4:15-19.
I Corinteni 9:4-14.
Galateni 6:6-10.
I Timotei 5:16-18.
Faptele Apostolilor 11:29.
Faptele Apostolilor 15:26.
Evrei 13:16.
Deşi zeciuiala era poruncită după lege, iar înainte de lege era fo-
losită de credincioşi, în nici un loc din aceste texte pentru Biserică nu
e pomenită zeciuiala.
Principiul pe care-l aplică apostolul Pavel e acela al echităţii: „pri-
sosul vostru să acopere nevoile lor” (II Corinteni 8:14).
La misiunea unde lucram înainte, o soră văduvă cu trei copii, care
şi ea lucra acolo, vine la mine şi-mi cere un sfat: „Nu ştiu cum să
împart salariul, căci nu-mi ajunge pentru nevoile familiei”. Pe o foaie
de hârtie era salariul într-o parte şi în cealaltă banii împărţiţi aşa cum
a ştiut ea. Văd o sumă mai mare şi întreb: „Aceasta pentru ce e”?
„Asta e zeciuiala”. „Cine ţi-a spus că trebuie să dai zeciuială”? „Păs-
torul”. Femeia era într-o aşa situaţie că ea avea nevoie să fie ajutată
de biserică, dar nimănui nu-i păsa de ea, ci urmăreau zeciuiala ei. Cu
ocazia aceasta am ajuns să studiez mai de aproape problema dărniciei

84
în biserică.
Motivele sau scopul dărniciei, aşa cum reiese din scrierile aposto-
lului Pavel, erau:
– Ajutorarea sfinţilor, cum era atunci cazul cu cei de la Ierusalim
unde era foamete; ajutorarea sfinţilor în nevoie, precum şi a văduvelor
şi a orfanilor.
– Pentru întreţinerea celor ce predică Evanghelia. „Domnul a rân-
duit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie” (I
Corinteni 9:14).
„Cine primeşte învăţătură în Cuvânt să facă parte din toate bunu-
rile lui şi celui ce-l învaţă” (Galateni 6:6).
Cum este astăzi, eu nu trebuie să vă spun, fiecare ştie.
Apoi felul cum se adunau banii era deosebit de cel de azi. „În
ziua dintâi a săptămânii fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va
putea după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni
eu” (I Cor. 16:2). Cum s-a ajuns ca astăzi scopul bisericilor de multe
ori să fie de a aduna bani, nu ştiu.
Când eram în California, m-am dus să vizitez o biserică mare, cu
mult mai mare de zece mii de membri şi să ascult pe pastor, despre
care am auzit multe lucruri bune. Tare am fost decepţionat când a
început să vorbească pe primul plan despre bani.
Nu mai continui cu acest subiect şi nu e scopul meu să descurajez
dărnicia, căci şi aşa suntem falimentari în privinţa aceasta, dar nici să
transformăm bisericile în nişte maşini de adunat bani.

Începutul Bisericii
Biserica a început la Rusalii prin pogorârea Duhului Sfânt peste
cei vreo sută douăzeci de persoane.
Taina Bisericii a fost descoperită prima dată apostolului Pavel, că-
ruia i-au fost date şi învăţăturile despre Biserică.
Biserica a început printre iudei, cu învăţăturile şi practicile lor. A
fost o perioadă de tranziţie până când a venit apostolul Pavel prin care
Domnul a învăţat şi edificat Biserica. De aceea, nu putem lua ca bază
pentru Biserică unele acte şi exemple din această perioadă de tranziţie.
Chiar şi Evanghelia pe care o predica apostolul Petru e deosebită de
cea a apostolului Pavel. Aşa cum am arătat când am vorbit de Israel,
ucenicii au predicat Evanghelia împărăţiei şi numai lui Israel. La Ru-
salii şi în continuare o perioadă de timp, la fel au procedat.

85
 Iată ce spune Petru în cuvântarea sa: „Pocăiţi-vă, dar, şi întoar-
ceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină
de la Domnul vremurile de înviorare şi să trimită pe Cel ce a fost
rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Christos, pe care cerul trebuie
să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor.
Despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi
proroci din vechime... Dumnezeu, după ce a ridicat pe robul Său Isus,
L-a trimis mai întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare
din voi de la fărădelegile sale” (Fapte 3:19-21, 26).
Când cele trei mii de suflete au rămas străpunse la inimă şi au
întrebat: „Fraţilor, ce să facem?”, iată ce le răspunde apostolul Petru:
„Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în numele
lui Isus Christos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul
Sfântului Duh” (Fapte 2:37-38).
Când temnicerul din Filipi a întrebat: „Domnilor, ce trebuie să fac
ca să fiu mântuit?” Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus
şi vei fi mântuit, tu şi casa ta” (Fapte 16:30-31).
Apostolul Petru nu aminteşte de credinţă, pentru că vorbea iudeilor,
apoi pune botezul pentru iertarea păcatelor şi apoi primirea Duhului
Sfânt. Fiecare credincios nou testamental ştie că atunci când cineva se
întoarce la Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţă devine o făptură nouă
(născut din nou) prin Duhul Sfânt, apoi, ca o confirmare a ceea ce
s-a întâmplat cu el (murind împreună cu Christos şi înviind împreună
cu El), primeşte botezul.
Trebuie să dau o mică explicaţie aici, căci din cauza neînţelegerii
faptului că Evanghelia harului a fost predicată prin apostolul Pavel şi
tot prin el s-a descoperit taina Bisericii şi s-au dat învăţături pentru
Biserică, s-au produs confuzii. Nu numai indivizi, ci denominaţii în-
tregi au luat ca bază aceste începuturi tranzitorii şi n-au ţinut cont
de descoperirile făcute apostolului Pavel. Am dat o explicaţie despre
acestea în cartea mea „Lămuriri cu privire la Duhul Sfânt”, dar repet
puţin şi aici.
Referitor la primirea Duhului Sfânt:
Înainte de patima Sa, Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Vă este
de folos să Mă duc, căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va
veni la voi, dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite” (Ioan 16:7).
Înainte de înălţarea Sa, „Pe când era cu ei, le-a poruncit să nu se
depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, pe care,

86
le-a zis El, aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar
voi nu după multe zile veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt” (Fapte 1:4-5).
La Rusalii s-a împlinit făgăduinţa Tatălui şi Biserica a fost bote-
zată cu Duhul Sfânt odată pentru totdeauna. Apostolul Pavel spune:
„Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez” (Efes.
4:5). Apostolul Petru la Rusalii spune: „Căci făgăduinţa aceasta este
pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum,
în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru”
(Fapte 2:39).
Aşa cum Domnul Isus S-a jertfit o singură dată pentru toţi cei
de atunci şi oricâţi vor fi în viitor, tot aşa Duhul Sfânt a botezat o
dată Biserica la Rusalii. Când cineva se întoarce la Dumnezeu, este
încorporat în trupul lui Christos sau Biserică, ce e botezată cu Duhul
Sfânt.
Aceasta spune apostolul Pavel în I Cor. 12:12-14: „Căci după cum
trupul este unul şi are multe mădulare şi după cum toate mădularele
trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este
şi Christos”. Apoi vine şi spune la timpul trecut: „Noi toţi în adevăr
am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie
iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un
singur Duh. Astfel trupul nu este un singur mădular, ci mai multe”.
Apostolul Pavel, ca apostol al Bisericii, nu mai vorbeşte despre
botezul cu Duhul Sfânt în altă parte. Aşa că e logic să ne întrebăm
de unde a venit această învăţătură potrivit căreia individul trebuie să
fie botezat cu Duhul Sfânt. Sau să fii întrebat: „Ai fost botezat cu
Duhul Sfânt”? Sau: „Cine vrea să fie botezat cu Duhul Sfânt, să vină
în faţă.” Pavel, când a întâlnit în Efes nişte ucenici ai lui Ioan, nu i-a
întrebat: „Aţi fost botezaţi cu Duhul Sfânt”? ci „Aţi primit voi Duhul
Sfânt când aţi crezut”? I-a scăpat Duhului Sfânt să ne înveţe lucrurile
acestea, sau noi ne-am luat după oameni şi am acceptat expresii şi
învăţături care nu sunt în Sfânta Scriptură, provocând sciziuni şi dez-
binări fără rost!
Dar, va întreba cineva, ce-i cu cei din Samaria, din casa lui Cor-
neliu, şi cei din Efes, care au primit Duhul Sfânt separat. Aceste ca-
zuri nu neagă botezul Bisericii cu Duhul Sfânt o dată pentru totdeau-
na, ci au o explicaţie:
Ştiţi că Domnul Isus când spune despre botezul cu Duhul Sfânt,
continuă: „...Şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată lumea, în Sa-

87
maria şi până la marginile pământului” (Fapte 1:8). Observaţi că cele
patru cazuri de primire a Duhului Sfânt corespund cu oamenii sau
locurile unde ucenicii trebuiau să fie martori. Cei din Samaria, deşi au
crezut, n-au primit Duhul Sfânt până nu au venit ucenicii din Iudeea
ca să fie confirmat faptul că şi ei au parte de mântuire. La fel cei din
casa lui Corneliu, adică păgânii (neamurile). Şi pe unii şi pe alţii iu-
deii îi socoteau necuraţi. Ştiţi cum l-au luat la rost pe apostolul Petru
când s-a dus la ei.
Iudeii din Efes, pe care i-a întâlnit Pavel, erau ucenicii lui Ioan.
Trebuia să fie vădit şi pentru aceştia că nu e de ajuns să ai botezul
lui Ioan. Dar observaţi întrebarea lui Pavel: „Aţi primit voi Duhul
Sfânt când aţi crezut?” potrivit cu ce spune Domnul Isus în Ioan
7:37-39.
Referitor la semne, puteri şi minuni citate de apostolul Petru în
Fapte 2:17-21, profetul Ioel vorbea acolo despre timpul împărăţiei
Domnului Isus pe pământ. O parte din acestea s-au întâmplat la înce-
put, potrivit cu Evanghelia împărăţiei ce s-a predicat la început. Dar
Împăratul fiind respins, împărăţia cu toate acestea s-a amânat până va
intra numărul deplin al neamurilor şi Israel va fi din nou pe scenă în
împărăţia milenială.
Observaţi cum în două locuri scriitorul către Evrei aminteşte la
trecut despre acestea. Evrei 2:4, „în timp ce Dumnezeu întărea mărtu-
ria lor cu semne, puteri şi felurile minuni şi cu darurile Duhului Sfânt
împărţite după voia Sa”. În capitolul 6, versetul 5: „Şi au gustat Cu-
vântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor”, adică ale
Mileniului.
Unii fraţi forţează lucrurile, spunând că şi acum trebuie să se facă
aşa minuni ca atunci sau că acum e ploaia târzie. Nu, fraţii mei, lu-
mea merge din rău în mai rău (II Tim. 3:13; 4:3-4). Va veni vremea
şi la aceasta când Împăratul va veni şi-Şi va lua împărăţia Sa.

Fericita nădejde a Bisericii, viitorul ei

În camera de sus, înainte de patima Sa, Domnul Isus a spus uce-
nicilor: „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi
aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă
n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după
ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi
lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:1-3).

88
Notaţi, vă rog, nu a vorbit lumii şi nici despre lume, ci a spus că va
veni după ai Lui, pentru care S-a dus să le pregătească un loc, să-i
ducă cu El unde este El.
Apostolul Pavel scrie Bisericii tinere din Tesalonic, care aştepta pe
Domnul să vină să o ia la El, dar era îngrijorată de cei ce au murit.
El le dă tesalonicenilor o explicaţie în cuvântul său, prin Duhul Sfânt,
care le-a fost de mare folos lor şi tuturor fraţilor şi surorilor care fac
parte din Biserica Domnului: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă
despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care n-au
nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că
Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în
El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei
vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu o vom lua înain-
tea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui
arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi
vor învia cei morţi în Christos. Apoi noi cei vii, care vom fi rămas,
vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Dom-
nul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă
dar unii pe alţii cu aceste cuvinte” (I Tesaloniceni 4:13-18).
Explicaţia pe care o dă apostolul Pavel cu privire la nădejdea Bi-
sericii e atât de clară că o poate înţelege şi un copilaş. Apoi acest
text se citeşte aproape la fiecare înmormântare. Cu toate acestea, mulţi
predicatori nu înţeleg şi nu vor să înţeleagă ce spune apostolul Pavel,
păgubind pe fraţii cărora le predică de bucuria fericitei nădejdi.
Dar nu numai textele acestea vorbesc despre venirea Domnului
pentru ai Săi. Iată şi altele:
„Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schim-
baţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă.
Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi
schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace
în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire” (I
Cor. 15:51-53). Exact aşa a arătat apostolul Pavel în I Tes. 4:13-18 şi
aşa e arătat în II Cor. 5:2-5.
Unde este aici vorba de judecată sau de învierea celor nedrepţi?
Învierea şi schimbarea e numai pentru Biserica Domnului, cum e ară-
tat şi în I Corinteni 15:23.
Lui Tit apostolul Pavel îi scrie: „aşteptând fericita nădejde şi arătarea slavei
marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Christos” (Tit 2:13).

89
 În II Timotei 4:8 este promisă cununa neprihănirii pentru toţi cei
ce vor fi iubit venirea Lui.
Tesalonicenilor, în I Tes. 1:9-10, le spune: „Căci ei înşişi istorisesc
ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu”.
Auziţi pentru ce: „Să slujiţi Dumnezeului Celui viu şi adevărat şi să
aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus
care ne izbăveşte de mânia viitoare” (nu din). Şi atunci vă daţi seama
ce disonant şi batjocoritor este pentru un predicator să spună bisericii:
„Să aşteptaţi pe Antichrist”, cum spunea un predicator baptist din Ca-
lifornia. El credea că spune un mare lucru, fără să-şi dea seama că Îl
contrazice pe Domnul şi pe apostoli, bazându-se pe textul din II Tes.
2:1. Dar acolo apostolul Pavel vorbeşte despre venirea Domnului Isus
cu slavă şi putere pe pământ să-Şi ia împărăţia, cum e arătat în Apo-
calipsa capitolele 19-20.
Pentru Biserică Domnul Isus va veni în mod secret, în văzduh.
Acolo Îl va întâlni Biserica, după care El o va lua la cer. Lucrurile
acestea le-am arătat detailat în cartea „Evenimentele finale ale Bibli-
ei”*.
Deci acesta este evenimentul cel mai important pe care-l aşteptăm
mai întâi de toate: Venirea Domnului Isus să ne ia la El. După aceas-
ta va fi judecata pentru răsplată, numai a Bisericii, înaintea scaunului
de judecată al lui Christos (II Cor. 5:10) sau judecata focului (I Cor.
3:10-15). Apoi Cristos ne va prezenta Tatălui, fără pată sau zbârcitură
(Efes. 5:27). După aceasta va fi, în cer, nunta Mielului, descrisă în
Apoc. 19:1-9. După aceea Biserica va veni împreună cu Domnul Isus
în mărire şi slavă, când Îl va vedea orice făptură, împreună cu oştile
Sale, inclusiv Biserica. Comparaţi îmbrăcămintea Miresei din Apoca-
lipsa 19:8 cu îmbrăcămintea oştilor care urmau pe Domnul Isus din
Apocalipsa 19:14.
Acum o întrebare: Aţi văzut nuntă fără mireasă? Eu n-am văzut.
Dacă nunta este în cer, şi mireasa va fi în cer! După aceea vine
Domnul Isus cu slavă, când va fi judecata neamurilor. Apoi legarea
lui Satan pentru o mie de ani şi închiderea lui în adânc.
Două lucruri mai vreau să menţionez aici despre Biserică:
Toţi cei care cred în Dumnezeu, de la Rusalii până la răpire, formează Bise-
rica. Nu există altă categorie de credincioşi în această perioadă. Deci dacă nu eşti
credincios acum, ai pierdut şansa de fi cu Dumnezeu.
*Se poate comanda scriind la DorinMotz@gmail.com

90
 Al doilea lucru: Când va veni Domnul Isus pentru ai Săi, va lua
în întregime toată Biserica, nu numai o parte, iar cealaltă la jumătatea
Marii Strâmtorări, cum susţin unii fără temei biblic. Trupul lui Chris-
tos, Biserica, e mântuită prin har, prin credinţă (Efes. 8:2-10). Domnul
Isus va lua tot trupul Său, nu doar mădulare din trupul Său.
În împărăţia Domnului Isus Christos de o mie de ani Biserica va
domni împreună cu El.
După ce va fi cer nou şi un pământ nou, Biserica (Noul Ierusalim)
se va pogorî din cer şi va fi în văzduh (Apoc. 21:10-27).
Faci parte din această Biserică? Dacă da, te vei bucura veşnic de
gloriile ei împreună cu Domnul Isus.

91
 III.
Neamurile
Neamurile
Ce sunt sau ce înseamnă Neamurile? În limba ebraică cuvântul
pentru neamuri e „goy” şi apare de 514 ori în Vechiul Testament. Cu-
vântul grec pentru neamuri e „ethnos”, care apare de 164 ori în Noul
Testament. Amândouă aceste cuvinte sunt traduse în Biblie „naţiuni,
neamuri (ginţi)” şi în câteva cazuri „păgâni”. Deci neam sau naţiune
este un grup de oameni cu aceeaşi genealogie, aceeaşi limbă şi ace-
eaşi ţară.
La început toate au fost neamuri sau naţiuni. După chemarea lui
Avraam şi alegerea lui Israel, toate celelalte popoare, în afară de Isra-
el, s-au numit neamuri. După chemarea Bisericii dintre neamuri, naţiu-
nile pământului sunt numite în Biblie: Israel, Biserica şi Neamurile.
Această împărţire nu este a unui om, ci a lui Dumnezeu şi fiecare
categorie sau grupă are un loc definit şi important în economia lui
Dumnezeu.
Aşa cum am arătat până acum, Dumnezeu nu este părtinitor. El
a iubit şi iubeşte pe toţi oamenii. „Atât de mult a iubit Dumnezeu
lumea că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să
nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”, spune Domnul Isus (Ioan 3:16).
„Dumnezeu era în Christos împăcând lumea cu Sine”, spune apostolul
Pavel (II Cor. 5:19).
Ce frumos declară apostolul Pavel în casa lui Corneliu: „În adevăr,
văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam cine se teme
de El şi lucrează neprihănire este primit de El... oricine crede în El
capătă prin Numele Lui iertarea păcatelor” (Fapte 10:34, 35, 43).
Poate v-aţi întrebat, aşa cum m-am întrebat şi eu, ce va fi cu Nea-
murile care n-au auzit de Dumnezeu sau care n-au avut legea? Apos-
tolul Pavel, prin lumina lui Dumnezeu, răspunde la această întrebare
în Romani capitolul 2. Iată ce zice el: „Dar cu împietrirea inimii tale
care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru
ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răs-
plăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţă veşnică celor

92
ce prin stăruinţa în bine caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da
mânie şi urgie celor ce din duh de gâlceavă se împotrivesc adevărului
şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet
omenesc care face răul: întâi peste iudeu apoi peste grec. Slavă, cinste
şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi
peste grec” (Romani 2: 5-10).
Ce vedem din aceste versete:
– Dumnezeu a pus în inima fiecărui om cunoştinţa despre El, des-
pre bine şi rău. „Ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile
lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile
lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele” (v. 15).
Adică, fiecare ştie că atunci când cineva îi face rău, îl doare; deci şi
când el face rău la altul e conştient că îl doare. Cu privire la Dum-
nezeu, fiecare poate să discearnă că toate lucrurile de care se bucură,
natura cu ploaia, cu belşugul sunt efectul sau darurile cuiva, aşa cum
spune apostolul Pavel celor din Listra: „Oamenilor, ...noi vă aducem
o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dum-
nezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în
ele. El în veacurile trecute a lăsat pe toate neamurile să umble pe căi-
le lor, măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a
făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană
din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie” (Fapte 14:15-17).
Cum ne purtăm faţă de Dumnezeu şi faţă de oamenii din jurul
nostru este esenţa binelului şi a răului. Domnul Isus spune: „Să iu-
beşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău
şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare porun-
că. Iar a doua asemenea ei este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe
tine însuţi. În aceste două porunci se cuprinde toată legea şi prorocii”
(Mat. 22:37-40).
– Dumnezeu ţine cont de tot ce fac oamenii care-L cunosc sau
care n-au auzit de El. „Necaz şi strâmtorare va veni peste orice su-
flet omenesc care face răul, întâi peste iudeu (Israel), apoi peste grec
(Neamuri)... Toţi cei ce au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi
cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege” (Romani 2:9,
12).
Se înţelege că toţi au avut în esenţă cunoştinţa despre bine şi
despre Dumnezeu. Desigur, cei ce au auzit Evanghelia vor fi judecaţi

93
în funcţie de acceptarea sau refuzarea ei. Dar cei ce n-au auzit-o, în
funcţie de stăruinţa în bine sau rău. Dumnezeu este drept şi nu va
face nici o nedreptate vreunui suflet omenesc.
De fapt, toţi oamenii au avut o cunoştinţă despre Dumnezeu: cei
dinainte de lege sau alegerea lui Israel prin ereditate, adică prin ceea
ce au învăţat din tată în fiu. Apoi după chemarea lui Israel prin măr-
turisirea pe care a dat-o el în lume şi prin minunile ce le-a făcut
Dumnezeu cu israeliţii. Vă aduceţi aminte cum cei din Ierihon tremu-
rau şi ştiau ce a făcut Domnul pentru Israel (Iosua 2:9-11). Cum au
auzit cei din Ierihon, aşa au auzit toate popoarele lumii de atunci. Vă
aduceţi, apoi, aminte de oamenii din cetatea Ninive. Iona nu le-a pre-
dicat Evanghelia, ci nimicirea. Auzind vestea nenorocirii, s-au pocăit
în sac şi cenuşă, cu post şi s-au întors la Dumnezeu. Au ştiut ce tre-
buie să facă (Iona 3:4-10).

Neamurile înainte de Lege

Cum au fost neamurile înainte de chemarea lui Avraam cunoaştem
din capitolele 5-11 din Geneza. Cei mai mulţi au fost răi, deşi aveau
cunoştinţă de Dumnezeu de la moşii şi strămoşii lor care au trăit sute
de ani. Nu-i va osândi pe aceşti răi Enoh şi Noe, care au umblat cu
Dumnezeu în acea vreme?
Găsim scris în Geneza capitolul 6: „Domnul a văzut că răutatea
omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din ini-
ma lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău... Dar Noe a căpă-
tat milă înaintea Domnului” (Gen. 6:5-8). Credeţi că Dumnezeu a fost
părtinitor cu Noe sau nu i-a iubit şi pe ceilalţi oameni ca pe Noe?
Dar lor nu le-a păsat de Dumnezeu şi astfel El a trebuit să-i nimi-
cească. „Tot ce răsuflă, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot
ce era pe pământul uscat, a murit” (Gen. 7:22).
N-a trecut mult şi cei care cunoscuseră despre Dumnezeu şi despre
minunile Lui s-au sfătuit să lupte împotriva lui Dumnezeu şi să facă
un turn până la cer. Domnul le-a nimicit planurile, le-a încurcat limba
şi i-a împrăştiat pe toată faţa pământului (Gen. 11).
Pe lângă Enoh şi Noe, de-a lungul veacurilor Dumnezeu a avut
oamenii Lui care s-au temut de El şi l-au cinstit. Aşa cunoaştem pe
Iov şi pe prietenii lui, şi pe Elihu de la care avem ce învăţa.

94
Neamurile în timpul lui Israel sau al Legii
Dumnezeu a chemat şi a ales pe Israel ca prin el să fie cunos-
cut în tot pământul, căci „El iubeşte popoarele” (Deut. 33:3). Dar
popoarele sau neamurile nu L-au iubit, ci s-au răzvrătit şi au luptat
împotriva Lui. Să luăm de exemplu pe egipteni. N-au cunoscut ei pe
Dumnezeu? N-au auzit de El şi de minunile pe care le-a făcut prin
servii Săi? Ba da, dar au refuzat să se închine lui Dumnezeu şi să-I
slujească. Fiindcă nu puteau să se lupte cu Dumnezeu, au căutat să
nimicească pe Israel, poporul Lui.
Apoi popoarele din Canaan şi din jur, n-au ştiut ele de Dumne-
zeu? Ba da, dar în loc să se smerească, şi-au înmulţit păcătoşeniile şi
răutăţile, din care cauză Dumnezeu a trebuit să le nimicească.
Unii Îl acuză pe Dumnezeu că a fost nedrept nimicind popoarele
din Canaan şi aşezând pe Israel în locul lor. Dar nu de aceea le-a
nimicit Domnul, ca să aşeze pe Israel în locul lor, ci din cauza pă-
cătoşeniei şi stricăciunii lor, timp care a corespuns exact cu timpul în
care Dumnezeu a adus pe Israel din Egipt.
Biblia ne dă şi în timpul acesta oameni care s-au temut de Dum-
nezeu şi L-au cinstit. Unul e Balaam, care însă e un exemplu rău de
credincios, înşelat de lăcomia banilor şi care a murit de moartea celor
nelegiuiţi (Num. 22, 23, 24). Altul care s-a temut de Dumnezeu a fost
Ietro, socrul lui Moise (Ex. 2:15-22), şi apoi Recabiţii (Ier. 35).

Vremurile Neamurilor sau Neamurile după ducerea lui Israel în robie

Atâta timp cât Israel a fost în relaţii bune cu Dumnezeu, el a avut
rolul principal şi conducător în lume, restul neamurilor având un rol
secundar.
Din momentul în care, din cauza păcatului şi a neascultării, Israel
a fost dus în robie, şi-a pierdut rolul de conducere în lume, acesta fi-
ind preluat de Neamuri.
Când Israel se va întoarce la Dumnezeu, la venirea a doua a
Domnului Isus cu slavă, Neamurile vor fi înfrânte şi din nou Israel va
intra pe scenă cu rol de conducere.
Timpul acesta, de la ducerea în robie a lui Israel până la întoarce-
rea sa, se numeşte Vremea sau Vremurile Neamurilor (Luca 21:24).
Profetului Daniel i s-a descoperit în vis toată istoria acestor împă-
raţi, prin anul 553 î.Chr. El a văzut patru fiare ieşind din mare, care

95
reprezentau patru împărăţii ce urmau să fie: Prima, un leu cu aripi de
vultur reprezentând Babilonul. A doua, un urs ce reprezenta împărăţia
Medo-Persiei, care a cucerit Babilonul în anul 539 î.Chr. A treia fia-
ră, un leopard (pardos), reprezentând împărăţia Greciei, care a cucerit
Medo-Persia în anul 331 î.Chr. A patra fiară care a ieşit din mare era
nespus de grozav de înspăimântătoare şi puternică, care nu semăna cu
nici un animal. Acesta a fost vechiul imperiu roman, care a cucerit
Grecia în anul 146 î.Chr.
Această a patra fiară avea zece coarne. Din mijlocul lor a ieşit un
alt corn mic. Cornul acesta avea ochi ca de om şi o gură care vorbea
cu trufie. „Am văzut cum cornul acesta a făcut război cu sfinţii şi
i-a biruit, până când a venit Cel îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate
sfinţilor Celui Prea Înalt şi a venit vremea când sfinţii au luat împără-
ţia” (Daniel 7:21-22).
„Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta (imperiul
roman) se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul,
care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi. El va
rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt şi se va încumeta să
schimbe vremurile şi legea, şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de
o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme. Apoi va veni judecata
şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru tot-
deauna” (Daniel 7:24-26).
E aşa de clară explicaţia din Biblie că aproape nu mai are nevoie
de nici o explicaţie. Cei zece împăraţi care se ridică din imperiul ro-
man reprezintă zece naţiuni ce se ridică pe fundalul imperiului roman
sau, mai bine zis, e reînvierea imperiului roman. Noi trăim chiar în
timpul acesta când vedem Uniunea Europeană aproape desăvârşită.
Aceasta înseamnă un fel de Statele Unite ale Europei, cu o singură
monedă, fără hotare între ţările respective, cu o singură economie.
Din acest imperiu roman reînviat sau Uniunea Europeană se va
ridica un alt corn – alt conducător – care va fi Antichrist. O vreme,
două vremi şi o jumătate de vreme reprezintă trei ani şi jumătate, adi-
că a doua jumătate a Marii Strâmtorări. El, Antichrist, va domni şapte
ani şi nu numai peste imperiul roman reînviat, ci peste toate Neamu-
rile. Dar primii trei ani şi jumătate el apare ca proroc fals. La începu-
tul săptămânii a şaptezecea din cartea lui Daniel (Dan. 9:24-27) sau la
începutul Marii Strâmtorări va face un legământ cu poporul Israel, pe

96
care-l va rupe la jumătatea săptămânii sau a Marii Strâmtorări, va in-
tra în templu, şi se va da drept Dumnezeu (Mat. 24:15-24; Dan. 9:27;
II Tim. 2:8-12; Apoc. 13, etc.).
Este interesant să vedem cum Dumnezeu a avut şi are o preocu-
pare deosebită faţă de Neamuri. Astfel, dintre Neamuri a ales şi alege
Biserica Sa. Dar harul Lui s-a arătat faţă de toţi. Evanghelia harului
este vestită în special la Neamuri. „Harul lui Dumnezeu care aduce
mântuire a fost arătat la toţi oamenii” spune apostolul Pavel (Tit 2:11).
Domnul are o îndelungă răbdare pentru toţi şi aşteaptă să vină la po-
căinţă. Israel se va întoarce numai după ce va intra numărul deplin al
Neamurilor (II Petru 3:9; Rom. 11:25).
Apoi în această perioadă a vremurilor Neamurilor vor fi mântuiţi
foarte mulţi, anume în Marea Strâmtorare sau Necazul cel mare. În
Apocalipsa 7:9-17, Ioan arată cum a văzut o mare gloată pe care nu
putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice
norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de
domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe şi cu ramuri de
finic în mâini. E interesantă discuţia dintre unul din bătrâni şi Ioan, şi
nu la întâmplare. Îl întreabă pe Ioan: „Aceştia care sunt îmbrăcaţi în
haine albe, cine sunt oare şi de unde au venit?” „Doamne,” i-am răs-
puns eu, „Tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din Necazul cel Mare;
ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului”. „Necazul cel
Mare” nu e necazul prin care trec sau au trecut credincioşii din toate
timpurile, ci Necazul cel Mare despre care a spus Domnul Isus: “Pen-
tru că atunci va fi un necaz aşa de mare cum n-a fost niciodată de la
începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi” (Mat. 24:21). Aceasta
e Marea Strâmtorare. Această mulţime nu este Biserica ce a fost luată
la cer înainte de Marea Strâmtorare.
Două întrebări se pot pune şi vreau să răspund la ele:
Cum au ajuns aceştia să fie mântuiţi, dacă Duhul Sfânt a fost luat
de pe pământ împreună cu Biserica, (II Tes. 2:7) şi cine le va predica
Evanghelia?
E adevărat că Duhul Sfânt a venit în persoană pe pământ când a
înfiinţat Biserica şi va fi luat odată cu Biserica. Aceasta nu înseamnă
că El nu va fi pe pământ şi nu va convinge pe oameni. El a fost în-
tr-un mod special cu Biserica şi a avut o misiune specială pentru ea.
Dar El a fost şi înainte de Biserică pe pământ. Cine i-a inspirat pe

97
profeţi, cine a condus pe poporul lui Dumnezeu în lupte şi le-a dat
biruinţă? Deci în acest fel va lucra şi după luarea Bisericii de pe pă-
mânt.
Cât despre vestitorii Evangheliei, Biblia ne spune cine vor aceştia.
În primul rând vor fi cei o sută patruzeci şi patru de mii de evrei, din
toate seminţiile lui Israel (Apoc. 7:3-8; 14:1-5). Apoi un înger din cer:
„Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evan-
ghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui
neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod” (Apoc. 14:6
compară cu Apoc. 7:9).
În capitolul 11 se spune despre doi martori ai lui Dumnezeu care
vor proroci (predica) îmbrăcaţi în saci (căci timpurile sunt grele) o
mie două sute şaizeci de zile, adică trei ani şi jumătate. Nimeni nu le
va putea face nici un rău, nici fiara, până îşi vor isprăvi mărturia. Aşa
se împlineşte ce spune Domnul Isus: „Evanghelia aceasta a împărăţiei
va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tutu-
ror neamurilor. Atunci va veni sfârşitul” (Mat. 24:14). Observaţi că e
Evanghelia împărăţiei, nu a harului care se predică azi.
Parcă te-ai aştepta ca după atâta predicare a Evangheliei, cu semne
şi minuni, chiar şi de către îngeri – deci dovedindu-se că Dumnezeu
vorbeşte – oamenii să se pocăiască. Dar nu va fi aşa. E adevărat că
mulţi se vor întoarce la Dumnezeu, dar mulţi vor refuza. Iată ce se
scrie despre ei: „Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii,
nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor şi
idolilor de aur... şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile
lor, nici de curviile lor, nici de furtişagurile lor” (Apoc. 9:20-21, la
fel Apoc. 11:10). Dar necredinţa oamenilor nu poate nimici credincio-
şia lui Dumnezeu.
Amintesc aici în treacăt, că oamenii în timpul Marii Strâmtorări
vor avea o religie falsă. Va fi o confederaţie de religii, poate sub re-
ligia catolică. Oricum, Biblia numeşte această religie sau confederaţie:
Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului sau
curva cea mare, care şade pe ape mari (popoare multe). Deja noi ve-
dem cum religiile caută să se unească. Ce este mişcarea ecumenică
decât această încercare! Şi vor reuşi sub Antichrist. Adevărata Biserică
nu are nevoie să se unească, fiindcă este una, e trupul lui Christos.
Dar organizaţiile au nevoie de unire.

98
Neamurile la Armaghedon şi venirea
Domnului Isus cu slavă
Aşa cum am arătat, cu toate înştiinţările şi chemările lui Dumne-
zeu, Neamurile, în loc să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu,
se înverşună, se întărâtă, şi se sfătuiesc să lupte împotriva Domnului,
cum se spune în Psalmul 2.
La sfârşitul Marii Strâmtorări, toate neamurile pământului se vor
aduna şi vor porni să lupte împotriva lui Israel şi apoi direct împo-
triva Domnului Isus Christos. Practic va fi o campanie militară. Nu
va fi o singură bătălie. Trei localităţi sunt menţionate: Armaghedon,
Edom şi Valea lui Iosafat. Să luăm textele care arată lucrul acesta:
„Căci iată că în zilele acelea şi în vremurile acelea, când voi aduce
înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului, voi strân-
ge pe toate neamurile şi le voi pogorî în valea lui Iosafat. Acolo Mă
voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea,
pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea... Să
se scoale neamurile şi să se suie în Valea lui Iosafat! Căci acolo voi
şedea să judec toate neamurile de primprejur... Vin grămezi-grămezi
în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape în valea judecăţii”
(Ioel 3:1-2,12,14).
„Atunci voi strânge toate neamurile la război împotriva Ierusali-
mului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite şi femeile batjocorite;
jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi
nimicită cu desăvârşire din cetate. Ci Domnul Se va arăta şi va lupta
împotriva acestor neamuri, cum S-a luptat în ziua bătăliei. Picioarele
Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ie-
rusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica în mijloc,
spre răsărit şi spre apus şi se va face o vale foarte mare; jumătate din
munte se va trage înapoi spre miazănoapte şi jumătate spre miazăzi...
Dar iată urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele, care vor
lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stând în picioare,
le vor putrezi ochii în găurile lor şi le va putrezi limba în gură; ...În
ziua aceea voi căuta să nimicesc toate neamurile care vor veni împo-
triva Ierusalimului” (Zaharia 14:2-4, 12; 12:9).
„Acestea sunt duhuri de draci care fac semne nemaipomenite şi
care se duc la împăraţii pământului întreg ca să-i strângă la războiul
zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic... Duhurile cele rele

99
i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon” (Apoca-
lipsa 16:14,16).
„Cine este acesta, care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii,
în haine strălucitoare şi calcă mândru în plinătatea puterii Lui? “Eu
sunt Cel care am făgăduit mântuirea şi am putere să izbăvesc!” „Dar
pentru ce îţi sunt hainele roşii şi veşmintele Tale ca veşmintele celui
ce calcă în teasc?” “Eu singur am călcat în teasc şi nici un om din-
tre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în Mânia Mea şi i-am
zdrobit în urgia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele
şi Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el. Căci în inima Mea era o zi
de răzbunare şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei. Mă uitam îm-
prejur şi nu era nimeni să m-ajute şi Mă îngrozeam, dar nu era cine
să Mă sprijinească; atunci braţul Meu Mi-a fost într-ajutor şi urgia
Mea M-a sprijinit! Am călcat astfel în picioare popoarele în mânia
Mea, le-am îmbătat în urgia Mea şi le-am vărsat sângele pe pământ”
(Isaia 63:1-6).
În Apocalipsa 14:20, se spune cât de mare va fi măcelul. „Şi teas-
cul a fost călcat în picioare afară din cetate, şi din teasc a ieşit sânge
până la zăbalele cailor pe o întindere de o mie şase sute de stadii”,
adică aproximativ 180 mile sau 288 km.
În Apocalipsa 19 se arată înfrângerea definitivă a acestor neamuri
chiar de Domnul Isus Christos care vine în glorie şi slavă cu sfinţii
Săi. „Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel
ce sta pe el se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat” şi El judecă
şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea
încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris, pe care
nimeni nu-l ştie decât El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în
sânge. Numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu”. Oştile din cer Îl
urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire alb şi curat. Din gura
Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le
va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinu-
lui mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă
avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”.
Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat
cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului:
„Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mâncaţi
carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor

100
şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici
şi mari”! Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor,
adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea
Lui. Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea a fost prins prorocul
mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce
primiseră semnul fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia
au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. Iar cei-
lalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare
pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor” (19:11-21).
În Apocalipsa 20 e arătat cum Satana e legat şi aruncat în adânc
pentru o mie de ani.
Neamurile vor fi judecate în întregime la o judecată separată (Mat.
25:31-46), în funcţie de purtarea pe care au avut-o faţă de Israel.
Multe Neamuri vor fi nimicite complet. Câteva popoare sunt amintite
deosebit: Babilonul şi Edomul, care s-au opus mult lui Israel şi l-au
persecutat (Ier. 51:41,49, 53-56; Isaia 34:8-15).
Egiptul va fi pedepsit pentru cruzimea lui faţă de Israel (Ezec.
29:3-8), dar se va converti (Ezec. 29:13-16; Isaia 19:23-25).
Sfârşitul puterii Neamurilor a fost profeţit de Daniel în capitolul 2
versetele 34-35. Atunci se va termina cu vremurile Neamurilor (Luca
21:24) şi Ierusalimul nu va mai fi călcat în picioare.
Din Cuvântul lui Dumnezeu cunoaştem că nu toate Neamurile (na-
ţiunile) vor fi nimicite. Armatele care vor lupta împotriva Ierusalimu-
lui şi apoi împotriva Domnului vor fi nimicite total. Aşa se vede din
Apocalipsa 19, dar rămân cei de acasă care nu au mers la bătălie.
Din Matei 25 vedem că unor Neamuri Domnul Isus le va zice:
„Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi împărăţia care v-a fost
pregătită de la întemeierea lumii (Mat. 25:34). Aceştia, ca şi rămăşiţa
din Israel, vor intra în împărăţia de o mie de ani cu trupurile lor fizi-
ce.

Neamurile în Împărăţie
Împărăţia Domnului Isus Christos de o mie de ani nu va fi numai
pentru Israel, sau numai pentru Biserică, ci pentru toate Neamurile
care au supravieţuit Marii Strâmtorări şi judecăţi, oameni care s-au te-
mut de Dumnezeu şi L-au cinstit. Iată ce zice cuvântul Domnului: “Şi
pe străinii care se vor lipi de Domnul, ca să-I slujească şi să iubească

101
Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor
păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească şi vor stărui în legământul Meu,
îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în
Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi pri-
mite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune
pentru toate popoarele. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care strânge
pe cei risipiţi ai lui Israel: “Voi mai strânge şi alte popoare la cei
strânşi acum din el” (Isaia 56:6-8).
„În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat va veni orice făptură să
se închine înaintea Mea, zice Domnul” (Isaia 66:23).
„Toţi cei ce vor mai rămâne din toate Neamurile venite împotriva
Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăra-
tului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască sărbătoarea corturilor. Dacă
unele din familiile pământului nu vor să se suie la Ierusalim ca să se
închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie pes-
te ele” (Zaharia 14:16-17).
Neamurile îşi vor schimba atitudinea faţă de Israel. “Locuitorii
unei cetăţi vor merge la cealaltă şi vor zice: „Haidem să ne rugăm
Domnului şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!
Şi multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul
oştirilor la Ierusalim şi să se roage Domnului. Aşa vorbeşte Domnul
oştirilor: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor
vor apuca pe un iudeu de poala hainei, şi-i vor zice: „Vrem să mer-
gem cu voi; căci am auzit că Domnul este cu voi” (Zaharia 8:21-23).
Iată şi alte texte care vorbesc despre Neamuri în Mileniu:
„În zilele Lui va înflori cel neprihănit, şi va fi belşug de pace
până nu va mai fi lună. El va stăpâni de la o mare la alta, şi de la
Râu până la marginile pământului. Locuitorii pustiei îşi vor pleca ge-
nunchiul înaintea Lui, şi vrăjmaşii vor linge ţărâna. Împăraţii Tarsisu-
lui (Spaniei) şi ai ostroavelor vor plăti biruri, împăraţii Sebei (Arabiei)
şi Sabei (Etiopiei) vor aduce daruri. Da, toţi împăraţii se vor închina
înaintea Lui, toate Neamurile Îi vor sluji” (Psalmul 72:7-11).
„Toate Neamurile pe care le-ai făcut vor veni să se închine înain-
tea Ta, Doamne, şi să dea slavă numelui Tău” (Ps. 86:9).
Dar nu pot să trec peste ultima rebeliune şi răzvrătire a Neamuri-
lor:
„Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; şi

102
va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile care sunt în cele pa-
tru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pen-
tru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Şi ei s-au suit pe faţa
pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar
din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. Şi diavolul, care-i înşela,
a fost aruncat în iazul de foc şi pucioasă, unde este fiara şi prorocul
mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor” (Apocalipsa
20:7-10).
Cu aceasta se va sfârşi răul de pe pământ şi cel ce a produs răul.

Norcross, Georgia, 23 iunie 1994

103