DEZBATEREA - FORMATUL WORLD SCHOOLS

(Sinteză)

Fiecare echipă implicată într-o dezbatere în formatul World Schools argumentează pentru sau împotriva unei
moțiuni. Demersul argumentativ presupune, de regulă, următoarele elemente:
1) definirea și interpretarea moțiunii;
2) susținerea a 2-3 argumente de către fiecare echipă;
3) acțiuni de contraargumentare ofensivă sau defensivă (respingerea contraargumentării) la adresa ideilor
prezentate de echipa adversă. Cele 2-3 argumente formează CAZUL echipei într-un meci de dezbateri. Generarea
acestor elemente de caz se numește CONSTRUCȚIE DE CAZ (case building).

ETAPE ÎN CONSTRUIREA CAZULUI

I. DOCUMENTAREA

a. Fișele. Debaterii au voie cu caietul de notițe la meciurile impromptu, însă nu au acces la telefoane sau la alte
mijloace de informare. Este bine ca, pe parcursul lecturii/documentării, să vă luați notiţe; în acest scop, fişarea este cea
mai eficientă metodă. Ori de câte ori citiţi ceva, să aveţi lângă voi tot ceea ce este necesar pentru a lua notiţe. Este
important să vă creaţi un sistem personal de colectare, clasare şi stocare a datelor. Este bine ca — de fiecare dată —
fişele să fie clasificate în funcţie de o serie de criterii pe care să vi le stabiliţi cu claritate. Foarte util este să vă
construiţi o schemă sau o matrice („hartă") a propriului sistem informaţional. Astfel, evitați dificultatea de a găsi
diverse informaţii atunci când le căutaţi. Recomandăm tabelul T (Cornell): prima coloană conţine cuvinte-cheie, a
doua coloană - ideile principale.
Când fişaţi, ţineţi seama de următoarele recomandări:
• fiecare fişă să conţină un singur tip de date, informaţii, tocmai pentru a le putea clasa uşor etc.;
• fişele să nu fie prea încărcate, întrucât există riscul de a pierde tocmai informaţia esenţială din cuprinsul lor;
• pe fişe să menţionaţi sursa bibliografică/site-ul de unde ați extras informația.
Nu doar cantitatea de informaţii colectate este importantă, ci mai ales învăţarea unor metode de activitate
intelectuală care vă vor servi de-a lungul întregii vieţi.
b. Metode şi tehnici de documentare
- căutarea, mai întâi, a faptelor, argumentelor sau părerilor, folosind toate cunoştinţele şi informaţiile disponibile;
- organizarea acestor elemente după un plan logic, clar şi solid.
Faza de căutare. Diverse metode
1. Metoda interogativă1
Ea poate fi reprezentată prin sigla 5CUCD/P:
C repetat de cinci ori, corespunzând următoarelor întrebări:
● La cine se referă? (persoanele)
● Ce ? (obiectul, datele întrebării)
● Când? (timpul, cronologia)
● Care sunt consecinţele?
● Care sunt soluţiile?
U pentru Unde? (loc, spaţiu);
C pentru Cum? (modalităţi, metode...), Cât? (cantitate, măsură);
D pentru De ce? (cauze) sau P – Pentru ce? (obiective, scopuri).
Această acumulare permite analizarea pe toate feţele a unui subiect şi deschiderea a numeroase piste de cercetare.
2. Metoda unghiurilor de abordare
O temă poate fi studiată făcând apel la diverse criterii care constituie tot atâtea unghiuri de acces care încearcă să
clarifice mizele sau controversele:
- diferitele aspecte ale problemei, fiecare dintre ele fiind în raport cu un câmp de investigare sau cu o disciplină
specifică: istoria, geografia, sociologia, dreptul, lingvistica, ştiinţele politice, psihologia..;
- punctele de vedere ale criticilor literari şi ale partenerilor de lucru;
- perspectiva analitică: punerea în relief a principalelor componente, categorii sau subdiviziuni;
- lanţul de explicaţii de tipul: cauze → fapte → consecinţe;
- timpul: trecut/prezent/viitor, înainte şi după o dată fixată ca reper, termen scurt/termen lung...;
- spaţiul: interior/exterior...;
- articularea teorie/practică: principii/aplicare, apelul la exemple pentru a îmbogăţi o discuţie;
- nivelul la care ne situăm: general/particular, participanţi/sistem, micro/mediu/macro...;
- contradicţiile şi opoziţiile: avantaje/dezavantaje, poli pozitivi/poli negativi;

1 v. Gilles Ferréol, Noël Flageul, Metode şi tehnici de exprimare scrisă şi orală, Editura Polirom, Iaşi, 1998, p. 26

1
- calea de rezolvare, care poate fi exprimată prin secvenţa: problemă, dificultăţi → soluţii, remedii → rezultate;
- raţionamentul comparativ: se vor marca asemănările sau punctele comune, deosebirile sau dezacordurile;
- abordarea cantitativă şi calitativă: prima are în vedere volumele, în timp ce a doua vizează calităţile estetice;
- opticile obiective şi subiective: se regăseşte aici separarea: judecată a faptelor/judecată de valoare.
3. Triangulaţi! (triangularea – metodă ce vizează ideea de „încrucişare”, „suprapunere”). Aveţi în vedere:
● sursele de informare: compararea şi sinteza documentelor;
● instrumentele de investigare: recurgerea la interviuri, teste sau studii de caz;
● limitele de referinţă - combinarea anumitor metode şi problematici.
c. Colectarea de noi elemente. Surse de documentare: • internetul; • instrumente de lucru uzuale: dicţionare,
enciclopedii, atlase, gramatici, albume; • manuale de bază: lucrări de informare, gen monografii sau studii de caz; •
marile opere, cele scrise de „părinţii fondatori”; • periodice, reviste circumscrise domeniului de interes; • anuare,
tabele, buletine analitice, bibliografii; •CD-uri, DVD-uri; fişiere multimedia.
d. Tipuri de surse:
✔ resurse primare: opere literare, tratate, rapoarte ştiinţifice, rapoarte tehnice, standarde, brevete, rapoarte de
cercetare, rapoarte statistice, rapoarte de analiză ştiinţifică cu grad de generalizare, comunicări ştiinţifice; interviuri,
jurnale, scrisori;
✔ resurse secundare: articole din reviste de referinţă, studii de sinteză, adnotări, monografii; teze de doctorat;
biografii.
Ex.:
Subiect Sursă primară Sursă secundară Sursă terţiară
Articol de enciclopedie
Artă Tablou Comentariu al unui critic de artă
despre artist
Jurnal din Războiul Civil din
Istorie Carte despre Războiul Civil Lista cu locurile bătăliilor
SUA
Literatură Roman sau poem Eseu de critică literară despre subiect Biografia autorului
Ştiinţe
Convenţia de la Geneva Articol despre prizonierii de război Cronologia tratatelor
politice

e. Despre credibilitatea surselor

Cine a publicat Referinţele din Data

Autorul
articolul? material publicării
● Este specialist în
● ziar/revistă de
domeniul discutat?
specialitate/publicaţie ● Este recentă?
● e jurnalist? ● Materialul precizează
pentru publicul larg/ ● Există date mai
●este susţinut de o resurse/dovezi (are note de
specialişti; recente, care să
organizaţie specializată şi subsol, bibliografie, referinţe,
● tabloid; schimbe perspectiva
obiectivă? trimiteri, citate)?
● revistă de scandal; asupra informaţiei?
●este imparţial sau
● editură cunoscută.
părtinitor?

Metoda cea mai bună de verificare a acestor aspecte este să accesăm resurse multiple, pentru a avea o imagine
de ansamblu asupra subiectului cercetat.

f. Metode de a găsi informația pe Google

1. Cum să cauți o frază exactă? Pentru aceasta este nevoie să scrii acea frază între ghilimele „...”. Ex.: „Zilnic
milioane de oameni caută pe Google diferite informații”
2. Cum să găsești un citat, în conținutul căruia ai uitat un cuvânt? În loc de cuvântul lipsă, scrie * . Ex.: „Zilnic
* de oameni * pe Google diferite informații”
3. Cum să găsești orice cuvânt dintr-un șir de cuvinte?, Între termeni scrieți simbolul | Google va căuta informații
cu oricare din aceste cuvinte. Ex.: caisă | dulceață | primăvară.
4. Cum să găsești o anumită frază, care în mod obligatoriu va conține anumite cuvinte?
Folosiți simbolul &. Google va găsi documente unde șirul de cuvinte se va afla într-o singură frază. Ex.: „zilnic
oamenii & caută” N.B.! - ajută la identificarea unor relații dintre termenii căutați!
5. Cum să găsești un document care conține un anumit cuvânt? Pentru aceasta este nevoie ca înainte de cuvânt să
scrieți semnul + și cuvântul să urmeze fără spațiu. Ex.: zilnic milioane +caută

2
6. Cum să elimini un anumit cuvânt din căutare? Pentru aceasta, scriem semnul – înainte de cuvânt, unde cuvântul
va urma fără spațiu. Ex.: plaje în România -Constanța
7. Cum să cauți pe un anumit site? Pentru aceasta, înainte de cuvintele de căutare scrieți site:
Ex.: site:eustiu.com 18 sfaturi pentru
8. Cum să găsiți documente de un anumit tip? Pentru aceasta va fi nevoie să folosiți cuvântul-cheie mime urmat
de...: Ex.: model cerere pentru pașaport mime:pdf
9. Cum să căutați într-o anumită limbă? Cu ajutorul operatorului lang.  După lang e nevoie să scrieți două puncte
după care limba în care aveți nevoie. Ex.: Dacia duster lang:en
10. backlinks – găsiți site-urile care au link-uri către un site anumit. Pentru aceasta scrieți links: denumirea site-
ului. Ex.: links:eustiu.com
11. Convertor de unități de măsură. Dacă aveți nevoie să transformați dintr-o unitate de măsură în alta, scrieți direct
pe Google. Ex.: 1 kg în pound
12. Află cursul valutar. Ex.: 1RON în euro
13. Calculator. Este suficient să scrii formula de care ai nevoie. Ex.: 75+14.
14. Căutarea paginii salvate în cache. Dacă site-ul nu este online, puteţi apela la ce a salvat Google cu cache: (ex:
cache:www.cnet.ro) Scrieți în căutare, apoi mai la dreapta de denumirea site-ului vedeți o săgeată, apăsați pe ea:
15. Traducător. Pentru a traduce ceva, este nevoie să
scrieți translate apoi cuvântul sau fraza pe care doriți
să o traduceți apoi limba în care doriți traducerea. Ex.:
translate deștept into english.
16. Cum cauți pe google.com fără să fii
redirecționat pe google.ro? Introduci după adresa de google „ncr”. (NCR = no country redirect). Ex.: pentru
google.com se va introduce google.com/ncr. Pentru google.de, se va introduce google.de/ncr.
17. Dacă doriţi să căutaţi fişiere de un anume tip, folosiţi filetype: (ex: fişierele PDF referitoare la Eminescu se caută
cu eminescu filetype:pdf). Evident, aşa puteţi căuta şi piese MP3.
18. Dacă doriţi să ştiţi cine face legătură spre un anume sit, folosiţi link: (ex: link:www.catholica.ro)
19. Un punct de start pentru căutările de mai sus se găseşte cu info: (ex: info:www.cnet.ro)
20. Şi, în fine, mai sunt câteva cuvinte-cheie utile pentru rafinarea căutărilor. Folosirea lor poate să limiteze căutarea
la URL-uri (allinurl şi inurl), la titlul paginilor (allintitle şi intitle), la textul paginilor (allintext şi intext) şi în fine în
„ancorele” legăturilor (allinanchor şi inachor). Ce sunt ancorele? Dacă cineva scrie <a
href=http://www.macaroane.ro>Super sit despre macaroane</a> atunci Super sit despre macaroane este ancora, adică
textul în care se caută cu allinanchor şi inanchor. După cum vedeţi, în fiecare caz există două variante, cea cu all
făcând o căutaţi cu AND (şi) între toate cuvintele enumerate după două puncte.

I. DEFINIREA MOȚIUNII

Definirea implică înțelegerea esenței dezbaterii. Să definești moțiunea este sinonim cu a răspunde la întrebarea:
„Ce îmi cere moțiunea aceasta să dezbat?“ - În echipă, de alcătuit un CIORCHINE sau HARTA IDEILOR.
Tipuri de moțiuni:
- moțiuni care propun o schimbare (moțiuni de strategie/policy);
- sau moțiuni care pun în balanță două valori, fiecare echipă susținând că o anumită valoare ar trebui să aibă întâietate
față de cealaltă (moțiune de valoare).
Moţiunile de strategie se recunosc după prezența unor termeni ca „ar trebui” sau „legalizare” şi după faptul că
presupun ideea de schimbare, reprezentând un curs potențial de acțiune.
Exemple de moțiuni de strategie: • Discursurile xenofobe ar trebui interzise. • Prezervativele ar trebui distribuite
gratuit în şcoli. • Drogurile uşoare ar trebui legalizate.
Moțiunile de strategie se pledează pornind de la trei etape necesare care trebuie investigate:
- motivul schimbării propuse (problema și cauzele acesteia) - De ce?
- elaborarea unui plan specific propus pentru rezolvarea problemei - Cum? Prin ce mijloace?
- consecințele schimbării propuse (avantaje – altele decât rezolvarea problemei – și posibile dezavantaje).
În cazul moțiunilor de strategie, filosofia cazului răspunde la întrebarea: „Ce urmărește echipa afirmatoare
atunci când propune această schimbare?” sau, mai precis: „Ce valoare vrea să obțină echipa afirmatoare prin
implementarea acestei schimbări?”
Structura unui caz afirmativ pentru o astfel de moțiune poate urma tiparul: nevoie – plan - avantaje.
- se identifică starea actuală a lucrurilor (statu-quo/contextul);
- se identifică problema și se investighează cauzele. Echipa trebuie să demonstreze că problema este răspândită,
semnificativă şi că nu se poată rezolva în condiţiile statu-quoului actual;
- se propune sau se are în vedere un plan şi se explică în ce fel acesta rezolvă problema. Chiar dacă planul nu se
prezintă în toate detaliile sale, echipa afirmatoare trebuie să știe în orice moment al dezbaterii să răspundă la
întrebările acestea:

3
 ✔ Ce se va face? (mandatul);
✔ Cine va face? (agentul);
✔ Cum se va face? (mijloacele/strategiile folosite);
✔ Care vor fi resursele implicate?
✔ Când se va face/pe ce perioadă va fi implementat planul?
✔ Se arată ce alte avantaje aduce stării actuale a lucrurilor.
De reținut că avantajele trebuie să fie altele decât rezolvarea problemei.
O moțiune de valoare pune în balanță două situații sau două valori, dintre care una trebuie să aibă întâietate.
Este necesară atunci o a treia valoare, spre care se tinde, și din perspectiva căreia se pun în balanță cele două situații,
pentru a le ierarhiza. Pentru a clarifica modul de abordare a moțiunii de valoare, se poate porni de la o situație simplă,
din viața de zi cu zi. De exemplu, la întrebarea: „e mai bine să cumperi un lucru ieftin sau un lucru costisitor?”
răspunsul variază în funcție de o a treia valoare, care trebuie definită. Dacă urmărim o achiziție eficientă și durabilă,
răspunsul ar putea să fie: „un lucru de calitate, chiar dacă e costisitor”. Dacă urmărim să rezolvăm o nevoie imediată și
probabil nerecurentă, economisind bani, răspunsul s-ar putea să fie: „un lucru ieftin, care să funcționeze doar în
această situație”. Altfel spus, la întrebări care conțin ideea de: „ce e mai bine?”, „ce e de preferat?” putem răspunde
doar după ce am răspuns la o altă întrebare: „Mai bine din ce punct de vedere?”. Această a treia valoare, din prisma
căreia se pun în balanță cele două situații sau valori din moțiune, stă la baza filosofiei cazului afirmator.

II. BRAINSTORMING (furtuna de idei)

a. în echipă, generați cât mai multe idei, într-o primă fază;

b. apoi, realizați o selecție critică a celor mai valoroase idei din mulțimea inițială.
În cazul construcției de caz, brainstormingul are câteva particularități.
Etapa I. Se notează cât mai multe idei, fără a cenzura/critica nimic. Pentru eficiență, ȋn cazul
brainstormingului pentru o moțiune, acest exercițiu poate fi ghidat de următoarele ȋntrebări:
1. Care este problema pe care vrem să o rezolvăm aplicând ceea ce susține moțiunea? (Care este
situația actuală? Cât de gravă este problema? Care sunt cauzele care generează problema?)
2. Soluția propusă de moțiune este cea mai eficientă? Rezolvă problema?
3. Avem resursele necesare implementării soluției propuse de moțiune?
4. Soluția propusă de moțiune este morală?
5. Agentul (cel care trebuie să pună în practică soluția) este legitim?
6. Cine este afectat de problemă? Dar de soluție? Cum? (Analiza consecințelor, a impactului)
Fiecare răspuns dat acestor întrebări se poate constitui într-un argument sau început de argument. (De precizat,
pe două coloane, răspunsurile pentru întrebările de mai sus, din perspectiva Guvernului și din perspectiva opoziției).
Etapa a II-a – selecția ideilor valoroase
⮚ Selecția ideilor valoroase va lua aici forma unui clasament al principalelor răspunsuri; selectezi ideile, le pui într-o
ordine logică. Aranjarea în ordine logică poate urmări diferite criterii: de la cel mai important la cel mai puţin
important (sau invers), de la general la particular (sau invers). Nu se va încerca neapărat eliminarea unor răspunsuri.
Ideal este să se folosească cât mai mult din ceea ce se produce. De pildă, este posibil, ca ceea ce nu se transformă
imediat într-un argument să fie de folos în partea de raționament ori în partea de exemple și dovezi a argumentului.
⮚ Găsiți cât mai multe argumente, din cât mai multe perspective, în favoarea sau contra moțiunii (concentrându-vă pe
poziţia pe care o susţineţi). La sfârșitul brainstorming-ului se pot obţine chiar şi 10 – 15 idei care pot să conducă la
argumente.

III. PRIORITIZAREA ŞI GRUPAREA ARGUMENTELOR

a. Se grupează ideile care sunt similare, sau care „merg în aceeași direcție” și se selectează 2-3 grupe mari
de idei care se vor constitui în argumentele principale, semnificative. Observăm că unele argumente privesc o anumită
arie, în vreme ce altele se referă la alte zone, cum ar fi cea economică, socială sau morală, spre exemplu. Argumentele
vor fi grupate pe astfel de criterii. Aceste grupări de argumente (mici) vor forma blocurile de argumentare sau
argumentele mari/majore.
b. Denumirea blocurilor de argument. E recomandat ca fiecare dintre aceste blocuri de argumente să
primească un nume cât mai atrăgător şi de impact pentru audienţă. Se formulează primele enunțuri ale acestor
argumente principale (o afirmație cu subiect și predicat; de exemplu „Introducerea obligativității purtării uniformei
ar conduce la un mediu școlar cu mai puține diferențe sociale.”) și se etichetează („argumentul social”, „argumentul
economic”). Restul argumentelor sunt păstrate pentru contraargumentare.
c. Ideile adversarilor: Trebuie identificate ideile la care este probabil să apeleze echipa adversă. Trebuie
pregătite răspunsuri pertinente la argumentele probabile ale adversarilor. De asemenea, forța argumentelor proprii
poate fi verificată prin a testa cât de ușor ar fi pentru echipa adversă să le contraargumenteze.

4
 IV. DEFINIREA LINIEI DE CAZ/FILOSOFIEI DE CAZ (căutarea valorii)

⮚ Odată ce cazul este complet, fiecare echipă trebuie să identifice o linie generală (abordare) care sintetizează poziția
pe care fiecare o va susține. Filosofia cazului unei dezbateri este valoarea propusă de o echipă, în jurul sau pe baza
căreia se construiește întregul caz. Alegem o valoare pe care moțiunea o poate evidenția, spori sau îmbunătăți și,
pe baza ei, ne construim cazul folosind ca argumente tocmai răspunsurile la setul de întrebări.
Pentru ca demersul unei echipe să fie coerent și unitar, este indicat ca fiecare membru al echipei, la rândul
său, să facă referire la filosofia cazului, arătând în ce fel argumentele aduse în discursul său o susțin. Filosofia cazului
este, aşadar, un fir roşu al demersului echipei. Altfel, există riscul ca discursurile membrilor unei echipe să pară trei
contribuții individuale, în care fiecare își exprimă părerea despre aceeași moțiune. În funcție de filosofia cazului, se va
evalua relevanţa demersului echipei.
Într-o dezbatere de valoare, filosofia cazului reprezintă unitatea de măsură pentru a judeca efectele pozitive și
cele negative ale unei situații, sau pentru a pune în balanță două valori care intră în conflict. Într-o dezbatere de
strategie, filosofia cazului este valoare către care se tinde, iar planul propus de afirmator este modalitatea de atingere a
respectivei valori/respectivului scop.
O filosofie a cazului bine aleasă trebuie să respecte câteva principii generale:
- să fie diferită de o simplă reformulare a moțiunii: de multe ori echipele sunt tentate să aleagă drept criteriu tocmai
ceea ce au de demonstrat că este de dorit. Într-o dezbatere ca „Siguranța națională este mai importantă decât protejarea
libertăților individuale”, afirmatorii nu aduc nimic nou în dezbatere alegând drept filosofie de caz „siguranța
populației”;
- să fie specifică: o altă tendință este adoptarea unui criteriu cu care toată lumea poate fi de acord și la care se poate
ajunge într-o mulțime de moduri, nu doar prin cazul afirmator/negator, cel mai cunoscut exemplu în acest sens fiind
„bunăstarea populației”;
- să fie o valoare elementară și de dorit: criteriul sau scopul trebuie să fie expresia evidentă a unei valori de bază;
dacă echipa adversă trebuie să vă întrebe de ce doriți „o educație corectă” în calitate de afirmatori ai moțiunii
„Cenzura formelor de expresie artistică e justificată”, poate e cazul să vă întrebați care e adevărata miză sau filosofie a
cazului vostru; „protejarea copiilor” poate fi, în acest sens, o valoare mult mai adecvată, ce poate fi înțeleasă mai ușor
și de către echipa adversă.

V. SCRIEREA ARGUMENTELOR

Acum avem la dispoziție 2-3 argumente în formă incipientă. Avem, din fiecare, doar afirmația inițială (A).
Fiecăreia dintre afirmații trebuie să-i adăugăm un raționament (R), eventual dovezi (D), câteva exemple care să-l
ilustreze pe argument ca fiind relevant pentru realitate (E), și, preferabil, o subliniere a importanței argumentului
pentru susținerea sau respingerea moțiunii (impactul – I ). O altă modalitate de a ne structura argumentele este
acronimul SEXI: spune (S), explică (EX), ilustrează (I) sau arată impactul (I).
Moțiunea
Care e Eficiența Avem Soluția e Legitimitatea Impactul Impactul
problema? soluției resurse? morală? agentului problemei soluției

VI. REDACTAREA CAZULUI

Redactaţi într-o formă cât mai clară şi mai structurată cazurile, având grijă să conțină:
• o idee pentru introducere (captatio benevolentiae);
• definiţii - care contribuie la explicarea semnificaţiei moţiunii;
• statu-quo - informaţii şi descrieri referitoare la contextul în care se desfăşoară moţiunea, de dorit să fie
acceptat de ambele echipe, cât mai obiectiv prezentat;
• filosofia cazului (linia de caz) - cuprinde abordarea care sintetizează poziţia echipei; este valoarea propusă de o
echipă, în jurul sau pe baza căreia se construiește întregul caz.
• structura cazului (case division) - ariile mari în cadrul cărora o echipă îşi elaborează argumentele. Structura
cazului e anunţată de primul vorbitor şi e respectată de-a lungul dezbaterii. Ariile de discuţie se vor împărţi între
vorbitori. De ex., vorbitori diferiți abordează câte un aspect: fie politic, fie economic, fie social.
• argumentele ordonate logic şi structurate vizibil după structura SEXI/ARDEI;
• o idee de încheiere a discursului.

5
 STRUCTURA ARGUMENTULUI (SEXI/ARDEI)

1. STATEMENT - AFIRMAȚIILE
Afirmaţia (Statement) = ideea, exprimată simplu şi concis, pe care vrem să o susţinem. Aceasta se formulează ca
un titlu sau o propoziţie scurtă care enunţă exact esenţa a ceea ce se doreşte a fi demonstrat. E u n titlu pe care noi
îl dăm argumentului nostru; nu se confundă cu moțiunea.
⮚ Ex. AP ar dori legalizarea drogurilor ușoare.
✔ Statement: „controlul statului asupra drogurilor”; „diminuarea impactului asupra drogurilor”.
2. EXPLANATION - RAȚIONAMENTUL constă în explicarea în detaliu, pas cu pas, a lucrurilor pe care
dorim să le afirmăm. Astfel, raţionamentul se constituie dintr-o înşiruire logică a premiselor de la care pornim,
oferă justificarea prin care acele premise duc la concluzia (afirmaţia) respectivă. În această parte a argumentului
se găseşte atât substanţa acestuia - ceea ce vrem sa spunem -, cât şi logica acestuia - cum ajungem la ceea ce
vrem să spunem.
Ex.: În raționament ar trebui să arătăm cum, prin acțiunile de legiferare, se realizează controlul mai eficient al
drogurilor.
a) Legiferarea este un mecanism ce presupune instrumente...
b) Cum se va întâmpla asta (detaliere); ex. limita de droguri, vârstă... etc.
3. ILLUSTRATION - DOVADA = un exemplu concret care să ilustreze/să certifice ceea ce se exprimă prin
raţionament. Exemplul trebuie să fie îndeajuns de larg, încât să confirme ideea susţinută. De asemenea, orice
dovadă trebuie să fie explicată, nu numai expusă, arătând celorlalţi:• ce înseamnă dovada; • de ce e relevantă
pentru argument; • că este suficientă pentru a demonstra întreaga afirmaţie.
Întrebări de verificare pentru EXEMPLE:
a. Folosesc exemple pentru a-mi clarifica ideile?
b. Folosesc exemple pentru a-mi consolida ideile?
c. Sunt exemplele mele reprezentative pentru ceea ce ar trebui să ilustreze sau să dovedească?
d. Îmi întăresc exemplele cu date statistice?
Întrebări de verificare pentru folosirea corectă a STATISTICILOR:
a. Folosesc statistici pentru a-mi cuantifica ideile?
b. Statisticile sunt reprezentative pentru ceea ce îşi propun să măsoare?
c. Statisticile provin din surse de încredere?
d. Am citat sursele acestor date?
e. Explic datele citate şi relevanţa lor pentru tema discutată?
f. Rotunjesc numerele complicate?
Un exemplu, pentru a fi considerat corect, trebuie să îndeplinească trei exigențe: să fie general; să fie relevant; să fie credibil.
ILLUSTRATION = EXEMPLU
Este modul care îmi ilustrează concret și obiectiv argumentul.
Dovezile sunt necesare, fac legătura cu realitatea.
Exemplele ne ajută să identificăm de unde să începem argumentul. Fără exemple, argumentul nu are greutate.
Ex. o problemă similară drogurilor a fost legalizată și s-au văzut progresele...
Ex. în țara X a fost o problemă similară…
Poate fi o statistică. - Ex. câți tineri consumă și locurile din cartier care ar trebui controlate...
N.B.! Dovada susține raționamentul, iar acestea două împreună susțin afirmația.
4. IMPACT - consecințe
Ex.: AP interzice fumatul în spațiile publice
1. Statementul: spațiul public ar deveni un mediu mai sănătos pentru fumători.
Explanation:
a) spațiul public ar deveni mai curat;
b) ar scădea numărul de îmbolnăviri;
c) s-ar asigura dreptul la libertate, respect pentru
nefumători.
Illustration:
- exemple de progrese înregistrate în statele occidentale.
2. Ex. Statement: S-ar preveni extinderea viciului la vârste
mici.
Ex. Explanation:

6
a) Statul asigură dreptul la sănătate.
b) Copiii sau femeile însărcinate care frecventează spații publice nu ar mai fi afectați.
c) Oamenii se vor simți mai bine într-un mediu mai curat, mai sănătos.

CLASIFICAREA ARGUMENTELOR. Argumentele pot fi clasificate și denumite (nu se confundă cu

statementul) în situația în care au în spate anumite criterii: ► argument economic; ► argument social; ►
argument moral. De obicei, Guvernul aduce argumente pe partea socială, iar opoziția - pe partea economică. Se are
în vedere comparația între câștigul adus pe partea socială și pe partea economică. Statul are rol de protector (pe partea
socială).

CONTRAARGUMENTAREA ÎN PATRU PAȘI - 4 S-uri:

1. Semnalizează (Identifică și numește ce anume vei ataca.): Ei au spus că…

2. Stabilește (Formulează obiecția concis și clar.): Noi, dimpotrivă, credem că...
3. Sprijină (Explică rațional obiecția.): Pentru că…
4. Sumarizează/Sintetizează: Astfel, …/De aceea...
Ex.: STATEMENT: legalizarea drogurilor ușoare ar aduce un control
mai bun din partea statului...
1. Semnalizează: Ei au spus că legalizarea drogurilor ușoare ar aduce un
control mai bun din partea statului...
2. Stabilește: Noi credem că, dimpotrivă, legalizarea drogurilor ușoare ar
scădea controlul din partea statului...
3. Sprijină: Pentru că legalizarea ar duce la un consum mai mare de droguri,
em
s
fiind mai accesibile ar crește vânzările, numărul consumatorilor, dar și al

n
cazurilor medicale; în aceste condiții statul nu ar avea suficiente mecanisme

o
să controleze, traficanții vor fi dispersați și mai greu de urmărit...
4. Sumarizează: Astfel, legalizarea drogurilor ușoare nu ar aduce un control

C
mai bun din partea statului...

CONSTRUIREA CAZULUI

Cum construim cazul? Metoda celor 6 întrebări D

Pr
1. Care este problema pe care vrem să o rezolvăm aplicând ceea ce
susține moțiunea?
2. Soluția propusă de moțiune este cea mai eficientă? Rezolvă
problema?
3. Avem resursele necesare implementării soluției propuse de
moțiune?
4. Soluția propusă de moțiune este morală?
5. Agentul (cel care trebuie să pună în practică soluția) este legitim?
6. Cine este afectat de problemă? Dar de soluție? Cum? (Impactul)
Exemplu: AP ar privatiza sistemul medical
1. Care este problema? - subfinanțarea, infrastructura, lipsa resurselor,
calitatea serviciilor, motivația personalului.
2. Soluția rezolvă problema? - da, de exemplu, infrastructura.
3. Cum stăm cu resursele?
4. E morală soluția? - limitează accesul celor care nu au suficienți bani
pentru a-și achita serviciile.
5. Agentul este legitim? - cel care trebuie să facă acest lucru, aici statul.
6. Cine va fi afectat de moțiune? - Explicăm cum prin cazul nostru se
îmbunătățește viața tuturor.

MOȚIUNEA IMPROMPTU - Moțiunea dată pe loc (cu o oră înainte de meci)

Sugestie: când găsim ceva pe internet, să notăm pe un caiet (la concurs este voie cu caiet).
Distribuirea timpului pentru pregătirea cazului
5 minute - se definesc termenii și se are în vedere ca toți membrii echipei să înțeleagă același lucru;
5 minute - brainstorming individual (starea unui număr cât mai mare de idei);

7
20 minute - brainstorming în grup, se discută, se pun de acord, se conturează ideile ce vor fi folosite, se identifică
exemplele;
20 minute - SEXI, se împart rolurile (G1 își face singur argumentele, G2 face argumentul 3, G3 le revizuiește, le
susține, caută să fie stăpân pe argumente; caută exemple, dacă va lucra singur va stăpâni discursul);
10 minute: 7 minute - anticiparea argumentelor pentru echipa adversă (cu ce ar putea veni ei?);
3 minute - le vor utiliza cum vor crede, aranjarea ideilor în minte, nevoi personale.

8
Rolurile vorbitorilor în formatul World Schools Style (sinteză)

9
 Responsabilitățile vorbitorilor în formatul World Schools Style (sinteză)

Contraargumentar
Vorbitor Datorii clare Argumente noi Exemple noi Ce nu are voie să facă
e
- tot ce este
- să interpreteze rezonabil moţiunea; Fiind primul - să nu anunţe argumentele colegilor săi;
- tot ce este prezentat prezentat în
Guvern - să prezinte cazul guvernului şi discurs, nu poate fi - să interpreteze ne-rezonabil moţiunea;
în discursul său este discursul său
1 împărţirea argumentelor; vorba de contra - să nu ofere niciun exemplu pentru
material nou. este material
- să prezinte partea sa de caz. argumentare argumentele susţinute
nou.
- să răspundă, dacă e nevoie, interpretării - este necesar să aducă
moţiunii date de G1; în discuţie material nou - să ignore cazul guvernului;
Opoziţie - să explice diferenţele fundamentale (chiar dacă joacă un caz - recomandat - să nu anunţe împărţirea argumentelor;
între cazurile guvernului şi opozant; - obligatorie
1 pur de atac, ideile şi necesar. - să nu ofere niciun exemplu pentru
- să anunţe împărţirea argumentelor; folosite trebuie să aibă argumentele susţinute.
- să îşi prezinte partea sa de caz. propria substanţă).
- să răspundă atacurilor opoziţiei’ - să nu aducă exemple noi;
- este absolut necesar
- să atace argumentele opoziţiei; - să nu prezinte un argument nou
Guvern să aducă un argument - recomandat
- să prezinte partea sa de caz - obligatorie constructiv;
2 nou, relevant cazului şi necesar.
- să ignore cazul sau contraargumentarea
guvernului.
opozantă.
- să reconstruiască atacul asupra cazului
Opoziţie guvernului; - recomandat şi
- să atace argumentul vorbitorului 2 al Este recomandat. - obligatorie.
2 necesar.
guvernului.

Guvern Nu este obligatoriu,

3 dar e posibil. - recomandat. - obligatorie.
Nu este recomandat, iar
Opoziţie dacă se întâmplă, ar
3 trebuie să fie un - recomandat. - obligatorie.
argument minor.
- să prezinte concluzia din punctul de
Discur-
vedere al echipei sale;
surile - fără a aduce vreo - să nu discute detalii;
- să evidenţieze cele mai importate Este interzis. E posibil.
concluz idee nouă în discuţie - să nu aducă argumente noi.
puncte ale echipei sale.
ive

10
 ARBITRAJUL ÎN WORLD SCHOOLS

1. CONȚINUT - 40 p. 2. STIL - 40 p.
3. STRATEGIE - 20 p.

Structura argumentului: 1. Claritatea limbajului; 1. Structura discursului

2. Corectitudinea limbajului; 2. Utilizarea eficientă a timpului + Încadrare corectă în timp
1.Statement (afirmaţie); 3. Limbaj nonverbal; + Strategia de abordarea ideilor puse în discuție de adversari
4. Limbaj paraverbal sau aduse de echipă.
2. Explicaţie;

3. Exemple; ✔ Debaterul știe să-și gestioneze timpul?

4. Impact.
✔ Stricta argumentare logică și informațiile
aduse/discutate.
✔ Complexitate și nivelul de adâncime al argumentelor +
înșiruirea logică a ideilor într-un argument + exemple
relevante oferite.
✔ Cât de puternice sunt argumentele din punct de vedere
logic?
✔ Se face legătura dintre cauză și efect?
✔ Sunt folosite mecanisme logice?
✔ Sunt înșiruite logic ideile, apar elemente de covariație,
corespondență, corelație, analogie?
✔ Folosește debaterul truisme sau alte sofisme ușor de
observat?
✔ Oferă debaterul exemple care să fie la îndemâna oricui
și care să fie legate de moțiune?
✔ Analizează debaterul o idee pe mai multe planuri/din
mai multe perspective?
✔ Dacă discursul ar fi rescris pe o foaie și lipsit de
podoabele stilistice, ar fi unul convingător?
✔ Argumentele sunt explicate până la capăt?
✔ Maniera de expunere a unui discurs
✔ Toate aspectele de manieră – convingere,
vocabular, claritate, caracterizare;
✔ Nu să fii distractiv, ci să „emiți”
convingător!
✔ Debaterul vorbește liber sau se poticnește și
rămâne blocat în foi?
✔ Limbajul nonverbal (gesturi, contact vizual
cu publicul, mimică) și cel paraverbal (ton,
fluență, ritm, dicție) susțin
mesajul transmis verbal?
✔ Cât de eficient își folosește vorbitorul tonul
vocii?
✔ Debaterul menține contact cu publicul?
✔ Cât de ușor de înțeles și urmărit este
discursul?
✔ Vorbitorul este sigur de sine?
✔ Discursul conține elemente umoristice de
11
✔ Se vorbește mai puțin? Mai mult? – Marja acceptată e
de 30 secunde.
✔ Este discursul structurat și ușor de urmărit?
✔ Apar elemente de sign posting? Vorbitorul indică la ce
argument sau segment de caz se referă fiecare dată când
începe o idee principală?
✔ Argumentele se înșiruie logic după un criteriu evident
de prioritizare sau sunt aruncate în discurs fără un fir narativ
clar?
✔ Cât de multă legătură are discursul cu modul de
abordare a cazului echipei?
✔ Vorbitorul se încadrează în linia strategică a echipei?
✔ A prioritizat corect vorbitorul argumentele principale ale
echipei sale?
✔ A prioritizat eficient contraargumentarea argumentelor
echipei adverse?
✔ A înțeles vorbitorul corect moțiunea/ problema?
✔ Informațiile aduse de vorbitor sunt relevante și/sau
importante?
✔ Vorbitorul cunoaște și îndeplinește specificul rolului
său?
✔ Vorbitorul a înțeles moțiunea dar și strategia de
abordare a acesteia de către echipa sa și de către echipa
✔ Contraargumentarea este substanțială? bun-gust? adversă?
✔ Argumentele se bazează pe exemple accesibile și ✔ Vocabularul folosit este în ton cu ideile ✔ Informațiile aduse de vorbitor sunt relevante și
relevante, care sporesc în mod explicit puterea transmise în discurs? importante?
raționamentelor/ explicațiilor aduse? ✔ Registrul lingvistic/stilistic este adecvat
✔ Este evitată folosirea truismelor, a sofismelor sau a argumentelor contextului (temă, situație, public)?
neclare, prea vagi sau prea abstracte?

12
 ETICA ÎN DEZBATERI
1.DOCUMENTARE
În privința etapei de documentare ce precedă orice rundă de dezbateri, debaterul trebuie să aibă în vedere că...
este etic să ... NU este etic să ...
- identifice surse credibile; - inventeze surse;
- identifice mai multe surse (măcar trei); - denatureze fapte, adevăruri;
- precizeze sursele de documentare; - să citeze tabloide;
- aleagă exemple relevante. - să fie superficial.
2. DESFĂȘURAREA MECIULUI
Pe durata desfășurării meciului de dezbatere, debaterul trebuie să știe că...
este etic să... NU este etic să...
- fie prezent la timp în sala în care urmează să se
- facă gălăgie/perturbe desfășurarea meciului;
desfășoare dezbaterea;
- dea dovadă de fair-play; - sufle „răspunsuri” colegilor din echipă;
- evite ofensele (în limbaj și atitudine); - folosească un limbaj jignitor/ofensator;
- manifeste o atitudine de superioritate/intimidare la adresa
- fie cât mai clar în exprimare;
echipei adverse;
- atace persoana și nu argumentele propuse de echipa
- își păstreze cumpătul/calmul pe durata rundei;
oponentă.
- se adreseze politicos (atât pe durata
discursurilor, cât și a răspunsurilor oferite în
POI-uri).
3. ARBITRAJ
În ceea ce privește arbitrajul unei runde de dezbatere, arbitrul trebuie să cunoască faptul că...
este etic să... NU este etic să...
- urmărească atent desfășurarea meciului; - fie neatent, distras, plictisit sau dezinteresat;
- încurajeze participanții, prin oferirea de - evalueze discursurile în funcție de persoanele care
feedback constructiv; le livrează;
- adopte o gândire pozitivă, deschisă, lipsită - ofere un feedback menit a descuraja sau a intimida
de prejudecăți; participanții la dezbatere;
- fie cât mai obiectiv în aprecierea/evaluarea - fie părtinitor sau să manifeste o atitudine care
rundei; privilegiază vreuna din părți.
- pună între paranteze propriile credințe și
convingeri legate de tema dezbătută.

13