FORMAREA STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEȘTI

TRANSILVANIA
Cele mai vechi informații despre voievodatele românești se refera la teritoriul Transilvaniei. Aceasta
se lămurește prin faptul ca după 896 ungurii au migrat din stepele nord-pontice in Pannonia unde au
venit in contact cu romanii. Pe masura extinderii lor teritoriale in directia Transilvaniei, ei s-au
ciocnit cu formatiunile politice locale romanesti, in cronica maghiara” Gesta Hungarorum”( Faptele
ungurilor), scrisa de un notar anonim( numit de istorici Anonymus) al regelui Bela se vorbeste despre
trei voievodate romanesti: voievodatul lui Menumorut( in Crisana, cu centrul la Biharea),
voievodatul lui Gelu( pe podisul Transilvaniei, cu centrul posibil la Dabaca) si voievodatul lui
Glad( in Banat, intre Mures si Dunare , cu centrul la Cuvin). Faptele pe care le-a realizat Anonymus,
referitor la atacul maghiarilor asupra Transilvaniei, in prima jumatate al secolului al X-lea au
importanta pentru ca arata clar ca aceste atacuri nu au dus la cucerirea Transilvaniei, fiind opera unor
triburi barbare si nu a unei forte politice in stare sa infranga usor un popor sedentar de veacuri, bine
organizat si care-si apara fiinta si existenta cu pretul sacrificiului suprem.
Pana la finele secolului al XI-lea asa numita stapanire maghiara asupra Transilvaniei nu este atestata
de niciun document contemporan: hotarele ungare sau oprit dincolo de Poarta Muresului, pentru
destul de multa vreme si numai la finele acestui secol si la inceputul celui urmator a fost reluata lupta
pentru cucerirea “ Tarii de dincolo de paduri” , o denumire foarte semnificativa, data de niste oameni
care au privit-o din afara hotarelor ei, din afara padurelor.
Unul dintre aspectele cele mai relevante ale acestei realitati a constat in manifestarea voievodului
Transilvaniei ca o formatiune politico-statala autonoma, in raporturile cu Ungaria, iar, pe de alta
parte, pentru aproape intreaga etapa se consemneaza manifestarea elocventa a autonomiilor
romanesti,in raport cu incercarile maghiarilor de a uniformiza situatia, prin suprapunerea unor
institutii si norme peste realitatile romanesti proprii, o clasa feudala proprie, si-au mentinut
autonomiile lor,randuite dupa pricipiile dreptului romanesc.
Daca “tarile” romane situate in Transilvania au avut de infruntat expansiunea maghiara, apoi
formatiunile statale de la sud si est de Carpati s-au confruntat cu un nou val de migratori. Pe la
mijlocul secolului al XI-lea in spatiul romanesc s-au deplasat pecinegii, populatie de origine turanica,
apoi in secolul al XI-lea a urmat cumanii, un alt neam turanic.
Astfel, conform ultimelor viziuni ale istoricilor romani, asupra procesului de constituire a statelor
medievale romanesti, de rand cu traditia autohtona a Romaniilor populare, un anumit rol l-au jucat
influenta bizantino-subslava si prezenta migratorilor turanici. Cumanii au impiedicat expansiunea
Regatului maghiar de la sud si est de Muntii Carpati, oferind romanilor posibilitatea sa-si creeze
formatiuni statale proprii, care plateau tribut migratorilor.

ȚARA ROMÂNEASCĂ
In secolul al XIV-lea ,s-a realizat prin unirea sub o singura conducere politica a tuturor formatiunilor
statale existente, si a cuprins un teritoriu vast, care a inglobat cu timpul intreaga Oltenie si Muntenia.
Formarea statului medieval Tara Romaneasca a cunoscut cateva etape . Formatiuni politice
incipiente – uniuni de obsti- au fost atestate in izvoarele slave sub denumirea de Vlasca, Codrii
Vlasiei( Tara Vlasiei) etc. adica tari ale romanilor.
Se considera formata Tara Romaneasca ca stat feudal de sine statator- la 1330, atunci cand, in urma
bataliei de la Posada .
Formarea statului feudal de sine statator Tara Romaneasca a fost un proces istoric cu un bine definit
sens geographic, process ce va continua si dupa aceea, in perioada consolidarii sale. Acest process a
inceput, ca o fireasca continuare a dezvoltarii pe un plan superior a organizarii statale din etapa
anterioara, cam pe la jumatatea sec. al XIII-lea, atunci cand au stabilit, sub loviturile tatarilor, statul
feudal maghiar si cel bulgar, si cu aceasta si influenta doar mai ales pretentiile lor asupra teritoriilor
noastre.
Importante, in legatura cu acest process istoric, sunt doua documente :
unul din 8 ianuarie 1285
si al doilea din 6 octombrie 1288 care relateaza faptul ca regale Ungariei , Ladislav al IV-lea –
Cumanul a rasplatit pe magistrul Gheorghe pentru ca a luptat impotriva voievodului roman Litovoi,
care impreuna cu fratii sai isi extinsese stapanirea peste un teritoriu asupra caruia ridica pretentii de
suveranitate regale Maghiar.
Prima incercare de unificare politica la sud de Carpati denota faptul ca evolutia societatii romanesti
se dezvolta in directia statului medieval unificat.
Crearea unui stat unificat era determinata de mai multi factori, in primul rand, era necesara
asigurarea securitatii drumului comercial, care lega Europa Centrala cu gurile Dunarii. Veniturile
captate de la asigurarea comertului pe acest drum au intarit forta economica a voievodatelor
romanesti. Procesul istoric de formare a Tarii Romanesti ca stat de sine stator a avut si un sens
geografic, si nu intamplator. Unirea sub o singura conducere ( centralizarea puterii) a formatiunilor
existente si apoi extinderea puterii s-a facut de la apus spre rasarit din dreapta oltului spre stanga lui;
regiunile olteniei asa cum se constata si din continutul diplomei Cavalerilor ioniti, au fost mai bine
dezvoltate din punct de vedere economic si social, au avut o anumita forta militara , in timp ce in
rasarit pustiau inca ultimile populatii barbare. In perioada ce-a urmat, dupa 1330, si pana la inceputul
secolului al XIII-lea domnitorii Tarii Romanesti au luat masuri in vederea consolidarii statului
Basarab s-a impacat cu Regele Ungariei si a obtinut recunoasterea statului sau. Nicolae Alexandru,
urmasul sau a sprijinit activitatea negustorilor veniti di Transilvania , a pus bazele Mitropoliei tarii
ritul ortodox la 1359. Vlaicu Voda, pe langa masurile economice a batut moneda proprie in urma
tratatului din august 1369 cu Regele Ludovic al Ungariei , pentru a nu ramane singur in fata
pericolului otoman care aparuse la Dunare , acceptat sa-I fie vassal primind in schimb recunoasterea
Tarii Romanesti ca stat de sine stator si doua feude in Transilvania; Fagarasul si Amlasul care vor
face mult timp parte din Tara Romaneasca.

MOLDOVA
In secolele IX-XIII, in spatiul situat intre Muntii Carpati si Nistru s-au desfasurat procese similare cu
cele din teritoriile dintre Carpati si Dunare. Cercetarile arheologice ne permit sa urmarim
concentrarea populatiei in jurul unor complexe teritoriale, aparate de fortificatii in mai multe zone pe
cursul inferior al Jijiei ,Bahluiului si Prutului, in regiunea dintre Prut si Barlad, pe teritoriul dintre
Prut si Nistru- pe valea Ciuhurului, in regiunea codrilor.
Constituirea statului moldovean a urmat, in liniile mari, modelul Tarii Romanesti a Munteniei,
deosebirea constand in faptul ca statul moldovean este opera unui conducator venit de peste munti. In
Moldova a fost o “descalecare” , intai a lui Dragos, apoi a lui Bogdan , coborati amandoi din
Maramures. Cat priveste personalitatea lui Dragos , date precise despre timpul in care a domnit
lipsesc.
Unii istorici insista ca voievodul maramuresan Dragos a fost impus la domnie de catre regele
maghiar dupa anul 1345, cand avusese loc campania sa la est de Carpati. Campania a fost reusita si
voievodatul din Valea Moldovei a devenit vassal al regelui. Ultima viziune este cea mai des
acceptata in istografia romaneasca .
O a doua etapa in constituirea statului medieval moldovenesc este legata de numele voievodului
maramuresan Bogdan din Cuhea. Dupa o lupta indelungata pentru pastrarea libertatilor romanilor din
Maramures, el a trecut muntii impreuna cu ceata sa militara , stabilindu-se in Moldova , de unde l-a
izgonit pe Bale, fiul lui Sas. Data la care s-a produs acest eveniment continua sa fie discutata de
istorici. Conform unei opinii evenimentul a avut loc la 1359, cand a fost concomitent respinsa si o
incercare a polonilor de a pune stapanire pe voievodatul moldovenesc.
Este cert faptul ca pe la mijlocul secolului al XIV-lea prin actiunea lui Bogdan a fost inlaturata
suzeranitatea regelui maghiar si voievodatul Moldovei a devenit stat independent . Chiar la inceputul
domniei sale Bogdan a unificat voievodatul din Valea Moldovei cu cel de la Suceava – Radauti, apoi
cu Tara Serpenitului , cu cetatile ei .
Tara Moldovei a mai inclus in componenta sa si “ culuarul unguresc”- o portiune de teritoriu la
Curbura Carpatilor , care unea stapanirile ungare cu gurile Dunarii si separa Moldova de Tara
Romaneasca . La sfarsitul secolului al XIV-lea teritoriul Tarii moldovei ajunge pana la Marea
Neagra . Prin Moldova trecea un drum comercial care unea Marea Baltica cu Marea Neagra . Acest
drum, numit apoi “drum moldovenesc”, era protejat de statul moldovean , care beneficia pe aceasta
cale de anumite avantaje economice.
In a doua jumatate a sec. al XIV-lea sub voievozii Petru si Roman din familia Musatinilor , statul
moldovean se extinde aflandu-si granitele intre Carpatii Rasariteni si Histru , pana la gurile Dunarii
si Marea Neagra .