1. a, b) Bunurile publice se caracterizează prin nonexlusivitate și nonrivalitate în
consum. Bunurile publice: caracterizate de 2 proprietati - Nonexclusivitate: nu e posibil din punct de vedere tehnic sa se excluda alti beneficiari: bunuri publice pure, aparare nationala - Nonrival in consum: atunci cand costul marginal al adaugarii unui nou consumator e zero (farul din port).
2. a) Accesul la bunurile publice este „gratuit”, dar există totuși impozitarea obligatorie, care este o cale fecventă de susșinere materială a producției de bunuri publice. 3. Prețul bunurilor private sunt determinate într-o anumită măsură de forțele pieței, de oferta si cerere. 4. b) În funcție de calitatea efectelor suportate, externalitățile pot fi pozitive sau negative. 5. c) 6. b) A c) F – Teorema lui Coase ne prezintă faptul că intervenția statului nu este necesară pentru a reglementa externalitățile. 7. a) Atunci când excluderea este posibilã, bunurile capãtã un pret, iar sectorul public devine generator de venituri si urmãreste alocarea eficientã a resurselor. 8. b) Bunurile nonrivale si exclusive sunt bunuri private cu externalități, produse de firme private. 9. b) Bunurile mixte sunt bunuri ale căror beneficii sunt consumate în mod colectiv, fiind produse de firme private sau direct de către sectorul public, distribuite prin piețe sau direct prin bugete publice și finanțate din veniturile din vânzări sau din impozite pe venituri. 10. c) Piața muncii este spațiul economic în care se întâlnesc, se confruntă și negociază în mod liber cererea de forța de muncă, reprezentată de angajatori și oferta, reprezentată de posesorii fortei de muncă. Deci, clientul de pe piața muncii este angajatorul care dispune de locuri de muncă, furnizorul este căutătorul de loc de muncă – salariatul. 11. a) Problema principal-agent , în științe politice , managementul lanțului de aprovizionare și economie (cunoscută și ca dilema agenției) apare atunci când o persoană sau o entitate este capabilă să ia decizii și/sau să ia acțiuni în numele al unei alte persoane sau entitati sau impactul respectiv. 16. d) O cale relativ noua de limitare a externalitatilor negative este piata drepturilor asupra externalitatilor. 17. c) Soluții: niveluri maxime admisibile pentru emisiile poluante – soluție care lasă producătorilor libertatea de a lua măsuri de reducere a poluării. Prin aceste măsuri ei preiau costurile externalității-internalizează externalitatea. 18. d) Există o externalizare pozitiva atunci când beneficiile private de care se bucură producția sau consumul de bunuri și servicii sunt depășite de beneficiile în ansamblul societății. 19. b) O externalitate negativă există atunci când o terță suferă o pierdere ca urmare a unei tranzacții între un cumpărător și un vânzător în care terțul nu are nicio implicare.. 20. i) Bunurile publice au costuri ridicate de excluziune, sunt produse direct de către guvern sau de firme private sub contract cu guvernul, distribuite prin bugetul public și fiinanțate din impozite obligatorii pe venituri. 21. a) Aplicată bunurilor publice unde în condiţiile non-excluziunii apare posibilitatea consumului lor gratuit, problema "pasagerului clandestin" conţine şi o posibilă explicaţie a eşecurilor alocării eficiente a resurselor întreprinderilor publice. Din moment ce excluziunea este imposibilă sau este destul de dificilă, apare ca naturală tendinţa din comportamentul potenţialilor consumatori de a-şi ascunde cererea pentru bunul public respectiv. În fond, este mai avantajos să laşi pe alţii să plătească oferta bunului public şi să poţi beneficia de aceasta şi datorită nonexcluziunii, adică să faci "blatul" sau să ai un comportament de "pasager clandestin". 22. a) Bunurile publice sunt o categorie specială de bunuri sau servicii care respectă două principii de bază: -Imposibilitatea excluderii: nu se pot institui restricții cu privire la consumul acestor bunuri odată ce au fost produse. -Principiul nonrivalității: aceste bunuri nu se epuizează pe măsură ce sunt consumate. 23. b) 25. b) Intervenţia guvernamentală modifică stimulările pentruconsumatori şi producători. Prin ajustarea taxelor şi impozitelor guvernul poate subvenţiona sau penaliza producătorii şi consumatorii corectândexternalităţile. 26. a) 27. a) Bunurile publice se caracterizează prin nonexlusivitate și nonrivalitate în consum. 28. e) 30. d) Toate riscurile determinate de comportamentul oamenilor reprezintă cazuri de hazard moral. 31. d) Selecția adveră apare atunci când obiectul unui contract prezintă o caracteristică cunoscută uneia dintre părți, dar necunoscută celeilalte.