Bunuri publice

1. Definirea și caracteristicile bunurilor publice

• Bunurile publice pure sunt bunuri de care se bucurǎ toatǎ lumea, ȋn comun, astfel ȋncȃt,
consumarea unui asemenea bun de cǎtre individ nu afecteazǎ consumul aceluiași bun de
cǎtre un alt individ.

Trăsături:

1. Oferta pentru bunul public pur este neconcurențialǎ, ȋn sensul cǎ, la un anumit cost al
bunului sau serviciului, consumul bunului respectiv de cǎtre un nou consumator nu va afecta
beneficiile obținute de cǎtre ceilalți consumatori deja existenți. Cu alte cuvinte, aceastǎ
caracterisitcǎ a bunurilor publice pure semnificǎ faptul cǎ, atȃt costul marginal (Cmg), pentru
producǎtor, cȃt și beneficiul marginal (Bmg), pentru consumator, vor fi zero.

 sunt indivizibile, ȋn sensul cǎ sunt consumate ȋn aceeași cantitate de cǎtre toți

consumatorii.
• Acel bun care ȋntrunește simultan cele douǎ trǎsǎturi de neconcurențialitate și nonexcludere
este considerat un bun public pur.

Exemplul clasic de bun public pur este cel al apǎrǎrii naționale.

Bunuri publice cu capacitate limitatǎ

In cazul bunurilor publice se poate vorbi despre efectul aglomerǎrii, aspect care determinǎ
trecerea bunurilor publice pure ȋntr-o altǎ categorie care presupune și excluderea de la consumul
lor. Este vorba despre bunuri publice ce pot fi furnizate consumatorilor adiționali pȃnǎ la o
anumitǎ limitǎ, dicolo de care beneficiile consumatorilor existenți sunt afectate și bunurile
respective devin rivale ȋn consum.

Apariția unui consumator adițional va cauza fie o creștere a costului pentru producǎtor, datoritǎ
ajustǎrii capacitǎții de producție la noile cerințe, fie o scǎdere a beneficiului pentru consumator,
ca urmare a efectului de aglomerare.
 Bunuri publice - trăsături
2. De la consumul bunurilor publice pure nu poate fi exclus niciun individ
(nonexcludere). In acest sens, argumentele care justificǎ imposibilitatea excluderii
indivizilor de la consumul bunurilor publice sunt de naturǎ tehnicǎ, economicǎ și
socialǎ – costurile de excludere ar fi foarte mari și nu ar fi justificate din punctul de
vedere al rațiunii economice.

Accesul la bunurile și serviciile publice este astfel liber și nelimitat.

Accesul este liber pentru cǎ, ȋn mod paradoxal, cantitatea disponibilǎ din bunul sau
serviciul respectiv nu scade, atunci cȃnd acesta este consumat de cǎtre un individ
oarecare.

In acest context, apare problema pasagerului clandestin (free rider).

EXEMPLU

Presupunem cǎ existǎ doi indivizi, A și B, plǎtitori de impozite și un anumit bun public, furnizat de
cǎtre administrația publicǎ;

• A va beneficia de 10 u.m. și va plǎti 5 u.m. dacǎ bunul public este furnizat;

• ȋn condițiile ȋn care bunul public va fi furnizat (nu va exista niciun pasager clandestin, iar B va
contribui și el), beneficiul sǎu net va fi de 10 – 5 = 5 u.m.;

• ȋn cazul ȋn care bunul public nu va fi furnizat, atunci A va pierde cele 5 u.m.;

• dacǎ A nu va plǎti contribuția, dar bunul public va fi furnizat ca urmare a contribuției celorlalți
indivizi, atunci beneficiul va fi de 10 u.m.;

• ȋn cazul ȋn care niciunul dintre cei doi indivizi nu plǎtește contribuțiile și bunul public nu va fi
furnizat, A nu va obține niciun cȃștig, dar nu va ȋnregistra nici pierdere.

Strategii B contribuie (bunul public va fi B nu contribuie (bunul public nu

furnizat) va fi furnizat)
A contribuie 5 -5
A nu contribuie 10 0
• Bunuri publice de club (club goods).

• Alǎturi de bunurile cu capacitate limitatǎ, care sunt rivale ȋn consum, dar care nu exclud
de la consum, mai existǎ și acele bunuri care nu sunt rivale ȋn consum, dar de la al cǎror
consum sunt excluși anumiți indivizi.

• In aceastǎ categorie sunt incluse, de exemplu, bunurile publice locale furnizate de cǎtre
autoritǎțile administrativ-teritoriale, care sunt accesibile numai comunitǎții respective,
cum ar fi: transmisiunile radio locale sau evenimentele sportive locale netelevizate.

• Bunuri impure - Aceste douǎ tipuri de bunuri publice, cele cu capacitate limitatǎ și cele
de club ȋntrunesc trǎsǎturi specifice atȃt bunurilor publice pure, cȃt și bunurilor private.
 Tipologia bunurilor publice
Bunuri private pure
• au costuri de excludere mici;
• sunt produse de firme private, guvern,
firme private aflate sub contracte
guvernamentale;
• sunt distribuite prin intermediul pieței sau
stabilite prin decizii guvernamentale;
• sunt finanțate din venituri provenite din
vȃnzǎri sau impozite.
Bunuri publice cu capacitate limitatǎ,
supuse aglomerǎrii, posiblitate de
excludere de la consum
• sunt bunuri consumate colectiv, dar
supuse aglomerǎrii;
• sunt produse de firme private,
guvern, firme private aflate sub
contracte guvernamentale;
• se poate stabili un preț;
• sunt finanțate din venituri provenite
din vȃnzǎri sau din impozite
 Tipologia bunurilor publice
Bunuri publice cu capacitate de excludere
prin preț
• sunt produse de firme private, guvern, firme
private aflate sub contracte guvernamentale;
• sunt distribuite prin intermediul pieței,
consumul este disponibil ȋn limita cantitǎții și
calitǎții solicitate de colectivitate;
• se poate stabili un preț;
• existǎ o legǎturǎ ȋntre plata prețului și
utilizarea bunului;
• sunt finanțate din venituri provenite din
vȃnzǎri sau din venituri provenite din
impozite.
Bunuri publice pure
• au costuri de excludere mari;
• sunt produse de cǎtre guvern sau firme
private (contractate de guvern);
• nu se poate stabili un preț pentru
aceste bunuri;
• cantitatea și calitatea sunt stabilite pe
baza deciziilor colective;
• sunt finanțate din impozite, taxe și
contribuții.
Alǎturi de bunurile publice mai sunt menționate și bunurile mixte sau cvasipublice.
Aceste bunuri sunt, de fapt, externalitǎți ale bunurilor private.

Exemple
1. Curatenia realizatǎ ȋntr-un apartament ȋn care locuiesc ȋn chirie mai multi studenți
poate fi consideratǎ a prezenta caracteristicile unui serviciu public – toatǎ lumea va
beneficia de o baie curatǎ sau de o bucǎtǎrie frumos amenajatǎ. Este dificil sǎ fie exclus
vreunul din acei studenți de la aceste beneficii. Totuși, unor studenți le pasǎ mai mult de
curǎțenie decȃt altora.
In mod similar, și ȋn ceea ce privește apǎrarea naționalǎ, un bun public pur, persoanele
care se tem de atacurile externe vor considera acest serviciu public ca fiind foarte
important, ȋn comparație cu cei care nu au asemenea temeri și se simt ȋn siguranțǎ. Cu
toate acestea, toatǎ lumea va participa la finanțarea bunului public.

2. Un stadion cu locuri neocupate la un meci este un bun mixt care acceptǎ excluderea și
este non-rival. El poate deveni rival, adicǎ bun privat, dacǎ tarifele se diminueazǎ și crește
cererea.
2.Producția de bunuri și fixarea prețurilor ȋn domeniul sectorului
public
Sectorul public asigurǎ o multitudine de bunuri și servicii pe care firmele private nu le
pot oferi sau nu le oferǎ din diverse motive. Este vorba despre:
- bunuri publice pure (apǎrarea naționalǎ, servicii de poliție și securitate);
- bunuri non-rivale (parcuri și servicii de transport);
- utilitǎți publice (servicii de apǎ și canalizare);
- bunuri private pure (bǎuturi produse ȋn condiții de monopol de stat).

Atunci cȃnd excluderea este posibilǎ, bunurile capǎtǎ un preț, iar sectorul public devine
generator de venituri și urmǎrește alocarea eficientǎ a resurselor.
Existǎ trei categorii de bunuri oferite de sectorul public care fac obiectul procesului de
determinare a prețului:
 utilitǎțile numite monopoluri naturale;
 bunurile publice suprasolicitate;
 alte bunuri și servicii pe care sectorul privat le oferǎ ȋn cantitǎți insuficiente sau pe
care sectorul public le produce și oferǎ, prin tradiție.

• Este consideratǎ o utilitate publicǎ, o societate comercialǎ cu
Alte bunuri produse de sectorul public
Sectorul public oferǎ numeroase bunuri și
servicii pe care le furnizeazǎ pieței și
sectorului privat, bunuri și servicii pe
care și acesta din urmǎ ar putea sǎ le
asigure dacǎ nu ar exista reglementǎri
contrare. Cȃteva exemple ȋn acest sens
vizeazǎ ȋnvǎțǎmȃntul superior, colectarea
deșeurilor sau producția unor bǎuturi
alcoolice. Explicația care stǎ la baza
implicǎrii sectorului public ȋn aceste
activitǎți se rezumǎ la externalitǎți
pozitive, la nivelul veniturilor și la tradiții.
Utilitǎțile publice
statut de unic ofertant de anumite bunuri sau servicii esențiale
și face obiectul reglementǎrilor guvernamentale. Cele mai
cunoscute utilitǎți publice sunt societǎțile care oferǎ servicii de
apǎ, electricitate, gaz și telefon. Controlul public se exercitǎ fie
prin atributele proprietǎții guvernamentale directe (sau
naționalizate) așa cum se face ȋn Marea Britanie, fie prin
reglementǎri publice, ca ȋn SUA.
Bunurile publice suprasolicitate
• Dupǎ cum am precizat, bunurile publice se caracterizeazǎ prin
non-rivalitate ȋn consum. Parcurile, autostrǎzile, plajele
utilizate, fǎrǎ a deveni aglomerate, nu limiteazǎ consumul
celorlalți subiecți. Atunci cȃnd se manifestǎ o cerere ȋn exces,
pentru a se evita suprasolicitarea bunurilor publice, se practicǎ
eliminarea nonrivalitǎții prin aplicarea unor tarife de acces.
Astfel, se previne suprautilizarea bunurilor și se maximizeazǎ
efectele oferite de facilitǎțile publice.
Studiu de caz!!
 Crearea de bunuri publice reprezintǎ o problemǎ de decizie colectivǎ. Accesul la bunurile publice
Furnizarea este gratuit și nediscriminatoriu, dar aceasta nu ȋnseamnǎ cǎ producerea și eventual ȋntreținerea
ofertei de bunuri publice se realizeazǎ cu costuri zero.
bunurilor Existǎ douǎ modalitǎți prin care se obțin fonduri pentru producția de bunuri publice: acord voluntar,
publice impozitare obligatorie.
Aceastǎ abordare pe baze voluntare a schimbului presupune ca:
- fiecare bun public ar trebui sustinut financiar printr-o fiscalitate distinctǎ, cunoscutǎ;
- acordul unanim al tuturor membrilor societǎții trebuie folosit ȋn decizia privind producția (ce și cȃt) unui
bun public.

Impozitarea obligatorie este o cale frecventǎ de susținere materialǎ a producției de bunuri publice.