Speţa nr.

1 (Băieți)

În vederea constituirii conducerii Parlamentului, Preşedintele Parlamentului,

consultând doar fracţiunea parlamentară a partidului politic din care face parte, a
propus candidatura cetăţeanului X la funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului. În
timpul şedinţei parlamentare, anterior votării, un deputat a cerut să fie întreruptă
orice activitate în vederea alegerii vicepreşedintelui, pentru următoarele
considerente:
a) nu s-a respectat procedura de înaintare a candidatului, prin faptul că,
anterior propunerii, nu s-au consultat toate fracţiunile parlamentare, iar
conform art. 64 alin. (3) din Constituţie, vicepreşedinţii Parlamentului se
aleg la propunerea Preşedintelui Parlamentului, cu consultarea fracţiunilor
parlamentare. La fel, potrivit art. 10 din Regulamentul Parlamentului,
vicepreşedinţii Parlamentului se aleg la propunerea Preşedintelui
Parlamentului, după consultarea fracţiunilor parlamentare, prin vot
deschis, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi;
b) nu se poate supune votului candidatura propusă cu încălcarea Constituţiei
şi Regulamentului Parlamentului.
Preşedintele Parlamentului a insistat pentru continuarea procesului de alegere a
vicepreşedintelui Parlamentului, argumentând, în baza unei hotărâri a Curţii
Constituţionale,1 că:
a) propunerea acestei candidaturi, este un drept constituţional exclusiv al
Preşedintelui Parlamentului, deoarece ei împreună trebuie să colaboreze pe
viitor, iar rolul şi atribuţiile vicepreşedintelui  derivă din competenţele
Preşedintelui Parlamentului. Necesitatea colaborării lor reiese şi din
prevederile regulamentare, care statuează că „Vicepreşedinţii Parlamentului
îndeplinesc, în modul stabilit de Preşedinte, atribuţiile Preşedintelui,
delegate de acesta, la solicitarea sau în absenţa lui, inclusiv semnează legile
şi hotărârile adoptate de Parlament”;
b) necesitatea consultării fracţiunilor parlamentare de către Preşedintele
Parlamentului nu poate influenţa decizia Preşedintelui Parlamentului de a
propune o anumită candidatură (deputat) la funcţia de vicepreşedinte al
Parlamentului, chiar dacă fracţiunile parlamentare nu sunt de acord cu
propunerea Preşedintelui. În acest context, neconsultarea de către
Preşedintele Parlamentului a fracţiunilor parlamentare, deşi reprezintă o
neregularitate, aceasta nu poate anula dreptul Preşedintelui Parlamentului de
a propune vicepreşedinţii Parlamentului în condiţiile în care deputaţii-
membri ai fracţiunilor parlamentare pot respinge această propunere prin
votul lor în Plenul Parlamentului;
c) consultarea nu echivalează cu aprobarea. Refuzul unor fracţiuni de a susţine
unele candidaturi nu pot anula decizia Preşedintelui Parlamentului de a
propune această candidatură la funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului.
La fel, omiterea de a consulta o fracţiune parlamentară nu poate invalida sau

1
HCC nr. 3 din 04.02.2014
 anula dreptul suveran al Parlamentului de a decide asupra candidaţilor
propuşi la funcţiile de vicepreşedinţi.
Analizaţi argumentele: Preşedintelui Parlamentului şi ale deputatului în
coroborare cu prevederile Constituţiei!
Cum trebuie soluţionată cererea deputatului şi cererea Preşedintelui
Parlamentului ?

Speţa nr. 2

Ca urmare a exprimării neîncrederii în Guvern cu votul majorităţii deputaţilor

aleşi, la 31 octombrie 2013 au intervenit circumstanţele care determină necesitatea
formării unui nou Guvern. După consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele
a desemnat un candidat la funcţia de prim-ministru.
Când, la 20 decembrie, candidatul s-a prezentat în Parlament pentru a primi
votul de încredere, n-a reuşit să prezinte programul şi componenţa viitorului
Guvern, deoarece în Parlament n-a fost întrunit cvorumul. După consultări repetate
cu fracţiunile parlamentare, Preşedintele a desemnat alt candidat la funcţia de
Prim-ministru, care la 4 ianuarie 2014 a fost votat doar de 41 de deputaţi (numărul
necesar fiind -51). Preşedintele a demarat o nouă rundă de consultări, dar acest
proces decurgea foarte lent, deoarece unele fracţiuni evitau întâlnirile, iar altele nu
erau decise.
Deoarece trecuse 45 de zile de la începutul instituirii Guvernului, la 15
ianuarie, deputatul X a contestat în Curtea Constituţională inacţiunea Preşedintelui
de a dizolva Parlamentul potrivit alin. 2 art. 85 din Constituţie, totodată a sesizat
Curtea să constate circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului.
Preşedintele ţării a considerat că termenul constituţional ”poate să dizolve”,
prin metoda permisivă, lasă la discreţia lui să decidă dacă dizolvă sau nu
Parlamentul. De aceea, la 15 ianuarie a desemnat al 3 candidat pentru funcţia de
Prim-ministru, care, la 30 ianuarie n-a primit votul de încredere al Parlamentului.
Atunci, Preşedintele ţării, în aceeaşi zi, la 30 ianuarie a emis un decret, prin care a
dizolvat Parlamentul fără a stabili data alegerilor anticipate.
Deputatul Y a contestat în Curtea Constituţională acest decret, prezumând
neconstituţionalitatea lui pentru următoarele considerente2:
a) dreptul discreţionar al şefului statului de a dizolva sau de a nu dizolva
Parlamentul în cazul neacceptării votului de încredere pentru formarea
Guvernului intervine după expirarea a 45 de zile de la prima solicitare
şi respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură până la
expirarea termenului de trei luni;
b) în cazul în care Parlamentul nu a reuşit să învestească Guvernul în
termen de 3 luni, şeful statului este obligat să dizolve Parlamentul,
astfel dreptul său discreţionar de a dizolva Parlamentul se
transformă în obligaţie, impusă de voința legiuitorului constituant;
c) termenul de 3 luni începe a curge de la data apariţiei circumstanţelor
ce au determinat necesitatea formării unui nou Guvern;
2
HCC nr. 30 din 01.10.2013
 d) indiferent de circumstanţele care au determinat lipsa votului de
încredere, eşuarea formării noului Guvern în termen de 3 luni duce
inevitabil la dizolvarea Parlamentului. Un guvern demisionar cu un
prim-ministru interimar nu poate perpetua în timp;
e) totodată, obligaţia Preşedintelui de a dizolva Parlamentul este necesar
a fi realizată cu respectarea prevederilor articolului 85 şi, obligatoriu
cu avizul Curţii Constituţionale prin care se constată circumstanţele
care justifică dizolvarea Parlamentului;
f) numai în baza avizului Curţii Constituţionale privind constatarea
circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, Preşedintele
are obligaţia de a emite decretul privind dizolvarea Parlamentului şi
stabilirea datei alegerilor anticipate. Astfel, Preşedintele Republicii
Moldova este unicul subiect învestit cu dreptul de a dizolva
Parlamentul, dar şi de a sesiza Curtea Constituţională privind
aprecierea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului.
Analizaţi contestaţiile deputaţilor X şi Y, precum şi acţiunile Preşedintelui
Republicii Moldova în coroborare cu Constituţia!
Ce trebuie să decidă Curtea Constituţională?