Cadrul teoretic, în care esenţială este discutarea celor două

modele de construire a identităţii naţionale, cel bazat pe cetăţenie

care dă accesul la naţiune, model folosit îndeobşte de
democraţiile Occidentale şi cel bazat pe ethnos, implementat în
Balcani (p. 16), ocupă primul capitol. Odată stabilită
interdependența dintre identitate națională și apartenența la etnia
dominantă, importanța acordată modului de alcătuire al
discursului despre trecut (p. 5 și următoarele) devine perfect
justificată.

Capitolul al doilea detaliază conflictul dintre Macedonia și Grecia

până la acordul din 1995, prin care Grecia recunoaște noul stat
sub numele provizoriu de FYROM (Fosta Republică Iugoslavă a
Macedoniei) iar Macedonia renunță formal la orice pretenții
teritoriale în Grecia. Conflictul dintre cele două state este legat în
bună măsură de recuperarea și transformarea în simboluri de stat
a unor bunuri în esență culturale (numele Macedonia, imaginea
lui Alexandru cel Mare sau steaua de pe artefacte descoperite în
mormintele regale de la Verghina, Grecia) de către ambele părți.
Disputa purtată în jurul mizei simbolice a avut însă grave
repercusiuni asupra economiei Macedoniei (prin embargoul impus
de Grecia) care au impus în final medierea internațională.