Volumul de faţă explorează „Problema Macedoneană”

relansată în 1991, la destrămarea Republicii Socialiste Federative

Iugoslavia, odată cu proclamarea independenţei Republicii
Macedonia. Apariţia noului stat, singurul care s-a desprins pe cale
paşnică din fosta Iugoslavie, a provocat însă opoziţia îndârjită a
vecinilor din est (Bulgaria) şi sud (Grecia). Cele două state au
contestat numele republicii precum şi modul în care era definită
naţiunea, considerându-le uzurpări ale moştenirii lor istorice şi
culturale. În plus, discursul naţional al Republicii Macedonia a fost
perceput ca potenţial iredentist de către cele două state vecine.
Roudometof examinează în aproximativ 300 de pagini relaţiile
diplomatice dintre cele trei state în deceniul 1990-2000 pornind de
la premisa conform căreia la baza conflictului se află concepţii
asupra istoriei naţionale (historical narratives) divergente.
Lucrarea este structurată în şase capitole urmate de un al
şaptelea care reuneşte concluziile volumului şi de un amplu
postscriptum (pp. 211-223) dedicat evoluţiilor recente în zonă
(2000-2001) asupra căruia voi reveni.