Factorul geopolitic în

crearea UTA Găgăuzia

 Din punct de vedere geopolitic, Republica Moldova este amplasată
nefavorabil în contextul politicilor interstatale. Sudul Basarabiei a fost
de-a lungul timpului, un veritabil nod conflictual cu un enorm potențial
destabilizator. Aici, la gurile Dunării, își dau întîlnire nu doar aspirațiile și
pretențiile unor țări în zonă ci se întâlnesc și interesele unor mari puteri.
Această regiune nu a fost niciodată una stabilă, iar Principatul Moldovei,
a controlat doar efemer aceste ținuturi, inițial până la sfârșitul secolului
XIV. Ulterior, fiind cucerit de turci redevine parțial teritoriu românesc în
1856, după pacea de la Paris. În 1812 Imperiul Rus anexa aceste
pământuri direct de la Imperiul Turc nu de la Principatul Moldovei, cum
se întâmplă cu centru și nordul viitoarei Basarabiei. Petersburgul a
declarat o politică de valorificare și colonizare a regiunii identică cu cea
din ținuturile Novorosiei. Pe la mijlocul secolului XIX Bugeacul s-a
transformat într-un fel de Daghestan balcanic. Aici locuiau cinci etnii de
bază — români, ucraineni, germani, ruși, bulgari, turci-găgăuzi. La
peisajul etnic se mai adăugau tătarii, evreii, grecii, armenii țiganii.

Introducere
 Politica URSS a fost una similară în acest sens. Atât în perioada țaristă, cît și în cea
sovietică, rusificarea a fost un element specific principiului ideologic. Pentru perioada țaristă era
caracteristică "țarificarea" autohtonilor, efectuată prin intermediul religiei creștine de rit ortodox,
iar în perioada sovietică "sovietizarea" maselor, prin intermediul ideologiei marxiste. În alți
termeni s-a încercat impunerea Imperiului, statalității apoi/sau în paralel rusificarea.
Determinismul geografic de rând cu cel etnic a fost unul marcant în istoria regiunii de sud a
actualei Republici Moldova. In timpul conflictului armat din Transnistria, de exemplu, Rusia
Ucraina, după cum vom vedea în continuare, au susținut atât direct, cât indirect, separatismul
transnistrean, în primul rând sub pretextul grijii față de soarta conaționalilor lor. Tot atunci,
minoritatea bulgară este nesemnificativă în Republica Moldova, chiar autoritățile de la Sofia au
ținut să abordeze guvernul de la Chișinău în acest sens. La 7 februarie 2002, în legătură cu
diferendul apărut între autoritățile centrale de la Chișinău și cele ale Găgăuziei, și-au amintit de
Moldova autoritățile de la Ankara. Ministerul Afacerilor Externe al Turciei a difuzat un press-
release în care s-a declarat îngrijorat în legătură cu "divergențele" dintre autoritățile centrale "ale
Moldovei-prietene reprezentanții Găgăuziei", divergente, care în opinia Guvernului turc, “ pot
conduce la tensiuni instabilitate în Găgăuzia“ .
În cunoscuta sa lucrare "Despre geopolitică ", Oleg Serebrean atrage atenția asupra
câteva dezavantaje geopolitice, în ceea ce privește Republica Moldova:
• Concentrarea turcilor găgăuzi pe un areal compact în apropierea frontierei
Republicii Moldova
• Cele patru mari minorități: ruși, ucrainenii, turcii, găgăuzi, bulgarii —
au în spate un stat-protector, care se strădui să utilizeze aceste minorități
drept culoar pentru trafic de influență în zonă.
Factorul etnic e cauza:
• patru linii de tensiune ce radiază
în jurul poporului basarabean:
Republica Moldova—Rusia,
Republica Moldova — Ucraina,
Republica Moldova — Turcia,
Republica Moldova — Bulgaria.
• a determinat existența a careva
noduri conflictuale în raioanele
de Est, de Sud al statului
moldovenesc nou creat: la est —
conflictul transnistrean, la sud
conflictul găgăuz, "cazul bulgar"
nodul conflictual moldo-
ucrainean.
 Premizele și contextul istorico-politic
de creare a Autonomiei Găgăuze.
Este de menționat, că sciziunea Moldovei a apărut și s-a dezvoltat
după principiul politic. Opoziția nu s-a creat între moldoveni ca
"națiunea politică" pe de o parte, găgăuzi, ruși, ucraineni, bulgari, evrei
ca "imigranți", pe de altă parte. La acel moment în Republica Moldova
se opuneau nu grupurile etnice, ci două puteri politice, două sisteme:
atitudinea față de unirea cu România a scindat populația Republicii
Moldova în unioniști părtași ai independentei, care în același timp erau
oponenții unirii, ceea ce a adus la activizarea, consolidarea forțelor
separatiste din sudul estul Republicii Moldova. Evoluția mobilizării
politice a găgăuzilor bulgarilor, precum a multor altor acțiuni de tip
similar, care s-au desfășurat în ajunul destrămării Uniunii Sovietice.
In pofida acestui fapt, vom încerca a formula câteva premize-
cauze, care au determinat la apariția mișcărilor secesioniste, precum
cele care au determinat autoritățile Republicii Moldova de a acorda
autonomie teritorială găgăuzilor:
 1.Politica de mobilizare etnică activă promovata de Uniunea
Sovietică, în scopul internaționalizării pluralită ților de na țiuni
amplasate în teritoriu;
2.Separarea teritorială reflectă gradul de disensiune a
relațiilor interetnice;
3.Lansarea lozincilor pro-unioniste;
4. Factorul ideologic, manifestat prin rusificarea sovietizarea
excesivă a minorităților etnice, inclusiv și a găgăuzilor;
5.Factorul geopolitic;
6.Lipsa de experiență, incapacitatea autorităților noului stat
creat — Republica Moldova - de a gestiona conflictele etno-
politice apărute;
7.Condițiile grele legate de starea economică, de sfera
socială, de puterea politică, de ordinea administrarea.
 La 23 decembrie 1994, în capitala țării, Chișinău, după dezbateri îndelungate
intense, Parlamentul adoptă "Legea despre statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-
Yeri) în Republica Moldova”. Esența acestei legi o constituie crearea Autonomiei
Găgăuze ca "unitate teritorial autonomă cu un statut juridic special, care reprezintă o
formă de autodeterminare a găgăuzilor este o parte componentă a Republicii Moldova".
Odată cu adoptarea Constituției Republicii Moldova la 29 iulie 1994 se observă
abateri radicale în politica statului referitor la minoritățile naționale, aceste schimbări fiind
realizate chiar în defavoarea statalității independentei țării. Este vorba de articolul 111 al
Constituției (statutul special de autonomie), care prevede că "Localităților din stânga
Nistrului, precum unor localități din sudul Republicii Moldova le pot fi atribuite forme
condiții speciale de autonomie, după statute speciale adoptate prin legi organice".
Concretizarea prevederilor art. 111 din Constituția Republicii Moldova s-a găsit reflectarea
în "Legea organică cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) (nr. 344-
XIII, 23 decembrie 1994), definit prin art. 111 drept "formațiune teritorială autonomă cu
statut special" "formă de autodeterminare a găgăuzilor“.
 "Legea cu privire la statutul
juridic special al Găgăuziei
(Gagauz-Yeri)":
 Satisface necesitățile naționale gagauzilor;
 Dezvoltă plenara lor multilaterală;
 Prosperă limba, cultura regională;
 Asigură egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor care
locuiesc în unitatea teritorială autonomă
 Poporul găgăuz, minoritatea bulgară din Republica Moldova, reprezintă
comunități constituite din urmași unor imigranți, pot fi definite doar ca
minorități etnoculturale, care, așa cum s-a menționat, nu dispun de un drept
la autodeterminare. Geneza etnică a bulgarilor a avut loc pe teritoriul actual
al Bulgariei nu poate să se afirme ca identitatea lor etnică este inseparabil
legată de teritoriul actual al Republicii Moldova. Geneza etniei găgăuze de
asemenea nu a avut loc pe pământul pe care îl populează în prezent,
identitatea ei fiind conturată anterior apariției pe teritoriul moldovenesc.
Din 1817, numărul găgăuzilor
se ridică la aproximativ 1.205.
Din 1897- de 56.127.
Majoritatea statisticilor rusești
din secolul al XIX-lea includ pe
găgăuzi în numărul bulgarilor.
În 1897 găgăuzii pentru prima
dată în documentele oficiale sunt
numiți „turci-creștini„.
 Găgăuzii din Republica Moldova, au din
punct de vedere etno-politic o subordonare
dublă:
veriga cea mai puternică este între Comrat - a doua mai slabă Comrat - Ancara.
Moscova (filiera Tiraspol)

Pentru Moscova, Republica Moldova face parte din „străinătatea

apropiată" față de care, în virtutea mai multor factori, își rezervă o
influență „specifică". Începând cu 1991, Rusia nu a încetat să facă presiuni
asupra Moldovei asupra integrității acesteia, utilizând ca avantaj
dependenta ei economică în ceea ce privește domeniul energetic, precum si
piața de desfacere rusească.
 Cooperarea strânsă între Comrat și Tiraspol -
lipsa de respect față de autoritățile centrale de la
Chișinău.
Chiar dacă în urma adoptării de către
Parlamentului Republicii Mołdova a Legii privind
statutul juridic al Autonomiei Găgăuze (Gagauz
Yeri) in 1994, așa numita „problema găgăuză” a
dispărut de pe agenda politică, nesoluționarea
conflictului transnistrean influențează de multe
ori situația din sudul țării sau relațiile dintre
autoritățile centrale și cele ale autonomiei .
Protestele Partidului Popular Creștin Democrat
 La etapa actuală Comratul consideră relațiile cu Rusia, ca prioritare în
dezvoltarea economică a regiunii, aceasta fiind principala piață de desfacere
pentru agenții economici din sudul republicii.
Poziția Rusiei este reflectată de multe ori de acțiunile acesteia, prin
acordarea de ajutoare materiale destinate locuitorilor Unității Teritoriale
Autonome Găgăuzia (UTAG) sau unele declarații ale oficialilor acesteia.
Spre exemplu, Directorul Institutului Rus de Studii Strategice, Leonid
Reșetnikov, în cadrul vizitei sale la Comrat, a subliniat că, Autonomia
Găgăuză este un factor care influențează esențial relațiile moldo-ruse. La
rândul său, Bașcanul Găgăuziei, Irina Vlah, a menționat într-un comunicat
de-al său că autonomia este deschisă pentru investițiile rusești, sunt create
condiții excelente pentru investitori, este garantată securitatea la cel mai
înalt nivel.
Identitatea turcă a găgăuzilor
După anexarea Basarabiei la URSS dezvoltarea relațiilor turco-
găgăuze a fost imposibilă de realizat.
La fel ca în timpul existentei Imperiilor Otoman și Rus, Turcia,
URSS erau în relații de inamicitate, în special în perioada războiului
rece (în contextul în care Turcia aderase la NATO încă din 1952).
Înainte de destrămarea URSS, Turcia a încercat să stabilească relații
cu Uniunea Sovietică. In 1986 are loc vizita Prim-ministrului
Turciei la Moscova, în vederea negocierilor de ordin economic în
domeniul importării de gaze din Siberia a exporturilor de mărfuri
turcești în URSS. Întâlnirea cu șeful statului sovietic, Mihail
Gorbaciov, nu a avut loc, la refuzul acestuia.
Interesul Turciei fată de găgăuzii din Moldova este unul
justificat în baza originii etnoistorice comune. In pofida existentei
unor multiple abordări privind etnogeneza găgăuzilor, majoritatea
cercetătorilor, inclusiv exponenți ai acestui grup etnic, insistă
asupra originii turanice a acestora.
 În urma acordării statutului de autonomie găgăuzilor din Moldova au
urmat o serie de acțiuni declarații din partea statului turc, în vederea apropierii
acestor două popoare.
În 1996 În Republica Moldova a avut loc vizita președintelui turc Demirel
a unui numeros corp de membri ai Guvernului, deputați oameni de afaceri. In
cadrul acestei vizite s-au pus bazele colaborării turco-moldovenești, prin
prisma interesului Turciei pentru regiunea autonomă. Rezultatele colaborării
au fost materializate prin semnarea unui tratat bilateral de prietenie,
colaborare, ratificat de ambele state, precum deschiderea la Chișinău, a unui
Birou Oficial al Agenției pentru Cooperare Dezvoltare Turcä (TICA).
Acest Birou are menirea de a gestiona
asistenta culturală economică a găgăuzilor oferită de
statul turc.
„Arma" de viitor în apropierea găgăuzilor de
turci poate fi televiziunea.
Retranslarea a câtorva canaluri de televiziune turcă.
„Derusificarea" găgăuzilor.
Reprezintă un câmp geopolitic concentrat,
unde sunt intersectate interesele mai multor
state (României, Rusiei, Turciei).