GHID DE TRATAMENTE NATURISTE

PENTRU ASTMUL BRONŞIC LA ADULŢI

1. VINDECAREA CAUZEI SUBTILE A BOLII

ACCEPT (simţim cu inima) să exprim lucrurile care mă sufocă și mă poziţionez. Verific dacă afecţiunea
apare în mod regulat și îmi schimb programarea mentală. Devin responsabil de viaţa mea şi învăţ să dau
cu generozitate, fără să forţez lucrurile. Îmi recunosc calităţile, chiar dacă par puține și, mai ales sunt
deschis la nivelul inimii şi integrez procesul necesar, care corespunde cu adevărat nevoilor mele. Totul
va merge bine, voi fi mulţumit şi plin de iubire, de tandreţe și voi avea o respiraţie normală și echilibrată.
Învăţ să mă iubesc și să iubesc viaţa. Învăţ să am încredere în mine. La fiecare inspiraţie, mă simt mai
susţinut de viaţa şi mai în siguranţă, la fiecare expiraţie, învăţ să renunţ la control, să mă abandonez și
să las curentul vieţii să curgă. Astfel învăţ să fiu tot mai expansiv şi îmi ocup locul cuvenit în univers.
Învăţ să mă iubesc, în unicitatea mea.

2. FITOTERAPIE ȘI ALIMENTAȚIE

Astmul reprezintă starea patologică caracterizată printr-o nevoie intensă de aer oxigenat, deoarece
evacuarea din plămâni a aerului încărcat cu bioxid de carbon se face cu multă dificultate. Boala este
datorată unui spasm bronşic de origine alergică pură, infecto-alergică (frecvent întâlnită mai ales la
copii) sau de origine neurogenă.
Clinic, se caracterizează prin dispnee (dificultate respiratorie cu expiraţie paroxistică, cu apariţie
intermitentă şi imprevizibilă), tuse cu expectoraţie mucoasă. Exist mai multe forme de astm bronşic:
o astmul bronşic profesional, provocat prin sensibilizarea organismului faţă de o substanţă din
mediul în care lucrează individul: praf de mână, detergenţi, medicamente, un mare număr de
solvenţi și substanţe chimice;
o astmul bronşic ca manifestare pur alergică, al cărui factor alergen îl constituie polenul unor
plante erbacee din fâneţe sau al unor arbori în timpul înfloririi; se mai numeşte astm polenic;
o astmul infantil, care este un astm bronşic infecto-alergic (procesul infecțios respirator apare pe
un fond alergic și determină simptomatologia caracteristică bolii); se manifestă mai frecvent la
copiii de vârstă şcolară.
Mai există o formă de astm, denumit astm cardiac, dar care nu are nicio legătură cu astmul bronşic.
Diferenţierea trebuie făcută neapărat de medicul de specialitate.
Deoarece astmul bronşic reprezintă o entitate patologică complexă, în care tratamentul de fond al
bolii trebuie să ţină cont de toate elementele etiologice și patogenice posibile, în primul rând vor fi
înlăturaţi sau neutralizaţi factorii alergeni, prin administrarea de substanţe active desensibilizante.
În ceea ce priveşte fitoterapia, datorită faptului că în etiopatogenia bolii intervin frecvent şi factori
neurovegetativi, se recomandă plante sau produse pe bază de plante cu acţiune sedativă, antispastică,
calmante ale musculaturii bronhiilor și expectorante. Se recomandă, de asemenea, plante cu acţiune
sedativă generală, vasodilatatoare, antiseptice și antialergice.
În accesele uşoare de astm bronşic, medicamentul de elecţie este clorhidratul de efedrină, substanţa
obţinută pe cale naturală din speciile Ephedra sau substanţă pură obţinută pe cale de sinteză. Efedrina
naturală este unul dintre cele mai vechi medicamente utilizate în astmul bronşic, pe care medicina
tradiţională chineză îl folosea în urmă cu 5000 ani sub numele de Ma-huang. Un alt produs natural este
teofilina, un izomer al teobrominei (care se poate obţine din cacao sau din ceaiul chinezesc), care se
administrează atât pe cale bucală, cât și sub formă de aerosoli.
— La modul general, tratamentul astmului bronşic are un triplu rol: etiologic, adică măsuri de
combatere a cauzei apariției bolii; patogenic, urmărind să împiedice mecanismul care declanşează în
exces histamina de către unele organe și ţesuturi (histamina este responsabilă de apariţia simptomelor
boli); simptomatic, ţintind să combată simptomele boli, atât de supărătoare pentru bolnav (dificultatea
respiratorie, tusea și anxietatea).
Se consideră astăzi că astmul bronşic este o boală cu manifestări alergice ca o consecinţă a unor
fenomene alergice declanşate în urma conflictului local dintre antigen (factorul agresor alergic) și
anticorpi (factori de apărare locală, care tind să neutralizeze efectele acţiunii alergice).
Astmul bronşic infantil este considerat a fi de natură infecto-alergică, declanşat în urma unei invazii
virale sau bacteriene care afectează căile respiratorii şi poate declanşa un răspuns alergic local, deşi
manifestarea clinică a bolii este asemănătoare cu cea a adultului Din acest motiv, tratamentul principal
în astmul bronşic al copilului este în primul rând anti-infecţios, prin administrarea pe timp scurt de
antibiotice, și în al doilea rând antialergic, în timp ce la adult tratamentul de bază este antialergic şi
numai în cazuri de suprainfecţie respiratorie, şi antiinfecţios.
Tratamentul fitoterapeutic se adresează mai mult adultului, deşi există multe specii medicinale care
conţin substanţe active antiinfecţioase (au fost menţionate în subcapitolele „Antitusive” şi
„Bronhopneumopatii”). Fitoterapia urmăreşte să reducă medicaţia cu substanţe de sinteză sau semi
sinteză.
Dintre speciile de plante cu acţiune antispastică, deci care conţin substanţe active capabile să reducă
spasmul bronşic responsabil de disfuncţionalitatea respiratorie, în completarea tratamentului de bază,
stabilit de medic, se recomandă următoarele:

Cimbrişorul (Herba Serpylli) şi Cimbrul de cultură (Herba Thymi) sub formă de:
• infuzie din 1-2 linguriţe plantă (părţile aeriene recoltate în timpul înfloririi) la o cană de apă; se
beau 1-2 câni pe zi în mai multe reprize;
• infuzie concentrată, preparată din 2-3 linguri de plantă la o cană de apă; se iau 3-4 linguri pe zi.
Se poate îndulci, preferabil cu miere.
Unguraşul (Herba Marrubii), care are efect calmant al tusei spasmodice, sub formă de:
• infuzie din 2-3 linguriţe de plantă la o cană de apă; se beau 2 câni pe zi;
• infuzie concentrată, preparată din 2-3 linguri plantă la o cană de apă; se iau 3-linguri pe zi.
Se poate recurge și la alte plante care calmează crizele de astm bronşic, printre care Isopul (Herba
Hyssopi), Șovârvul (Herba Origani), Pătlăgina (frunzele – Folium Plantaginis)
Din 2 linguriţe din aceste plante la o cană de apă se beau 2-3 căni pe zi, îndulcite, în cure de cel puţin
2 săptămâni.
În tratamentului formelor uşoare ale astmului bronşic la copii şi în tratamentul astmului alergic la
adulţi se recomandă următoarea formulă:

Rp.
• Flori de Mușețel (Flores Chamomillae) 40 g
• Trei fraţi pătaţi (Herba Violae Tricoloris) 40 g
• Frunză de Salvie (Folium Salviae) 10 g
• Flori de Levănţică (Flores Lavandulae) 10g
• M.f. Species

Infuzia se prepară dintr-o lingură de amestec de plante la o cană de apă; pentru copii se recomandă
o cană pe zi, iar pentru adulţi 2-3 căni pe zi, în mai multe reprize.
Sunt cazuri în care astmaticul adult este și hipertensiv. În acest caz se recomandă completarea
tratamentului de mai sus cu extracte din plante cu efect sedativ și anti hipertensiv, precum:
Frunze de Vâsc (Folium Visci), sub formă de:
 • pulbere, câte un vârf de cuțit, de trei ori pe zi;
• macerat la rece, din 3 linguriţe frunze și rămurele de Vâsc mărunţite la o cană de apă; după 8
ore se filtrează; se beau 1-2 căni pe zi, în mai multe reprize, alternativ cu infuziile recomandate
contra crizei de astm bronşic. Se recomandă a se utiliza limitat și cu precauţie. Nu va fi utilizat
Vâscul care provine de pe următorii arbori-gazdă: Arţar, Tei, Sălcie şi Plop, deoarece acesta este
considerat toxic.
În mod obişnuit, astmul bronşic este asociat și cu o stare de anxietate sau nervozitate.
În această situaţie se recomandă tinctura de Valeriană sau tinctura de Talpă gâştei
(Leonuruscardiaca) câte 20-30 picături, într-o linguriţă de zahăr, de trei ori pe zi.
Ambele tincturi se pot prepara în casă, folosind 20% plantă (rădăcină de Valeriană sau părţile aeriene
și florile de Talpă gâştei) la 100 ml alcool de 65-70°.
Timpul de extracţie este de 7 zile; se agită flaconul închis bine. După filtrare, tinctura se utilizează în
dozele menţionate mai înainte.
O formulă fitoterapeutică bună, care poate fi folosită timp îndelungat în perioada dintre crizele de
astm bronşic este următoarea:

Rp.
• Flori de Levănţică (Flores Lavandulae) 10 g
• Flori de Nalbă (Flores Malvae) 20 g
• Flori de Coada şoricelului (Flores Millefolii) 30 g
• Frunze de Podbal (Folium Farfarae) 20 g
• Frunze de Mentă (Folium Menthae) 20 g
• M.f. Species

Infuzia se prepară dintr-o linguriţă amestec de plante la o cană de apă; se beau 3 căni pe zi,
dimineaţa, la prânz şi seara, îndulcite preferabil cu miere, călduţe, la cca 40° C. În timpul perioadei
critice a bolii (cu crize repetate) se recomandă următoarea formulă fitoterapeutică:

Rp.
• Rp. Isop (Herba Hyssopi) 15 g
• Sovârv (Herba Origani) 25 g
• Frunze de Pătlagina (Folium Plantaginis) 30 g
• Frunze de Podbal (Folium Farfarae) 20 g
• M.f. Species

Infuzia se prepară din 2 linguriţe amestec de plante la o cană de apă; se beau 2 căni pe zi, îndulcite
cu miere de albine, în cure de cel puţin două săptămâni.

FRUCTE, LEGUME ȘI SEMINȚE RECOMANDATE

Hreanul. Infuzie din 15-30 g la 1 litru apă, care se lasă la macerat 12 ore; se iau 2 căni pe zi, între
mese.
Morcovul. Suc, câte 100-200 ml, luat dimineaţa. Cu această cantitate se recomandă o cură timp de
2 săptămâni, repetată lunar. Se asociază cu siropul preparat din ridichi.
Ridichea. Sirop din felii de ridichi peste care se presară zahăr; după 24 ore se strecoară siropul strâns,
administrându-se 3-4 linguriţe pe zi. Sau: ridiche scobită, care se umple cu zahăr (sau miere) şi hrean;
se coace, apoi se strânge sucul care se lasă; se beau 3-4 linguriţe pe zi.
Salată verde. Seminţele sunt calmante ale tusei astmatice. Infuzie dintr-o linguriţă la o cană de apă.
Usturoiul. Trebuie inclus în dieta celor care suferă de astm bronşic. Usturoiul conţine difenil sulfat,
compus cu acţiune antiinflamatoare şi antiastmatică. De altfel, unele cercetări consideră că astmul
bronşic (exceptând formele alergice, cele produse de agenţii poluanţi, stres etc.) îşi are originea în
infecţia cu Chlamydia pneumonia care, la fel ca și B.K. și alţi germeni patogeni, este sensibil la produsele
pe bază de Usturoi. Aceste produse se recomandă chiar în timpul crizelor de astm. Modul cel mai simplu
de utilizare constă în presarea a câţiva bulbili („căţei”); sucul rezultat se picură și se amestecă într-o
linguriţă cu miere. În cazul în care se prepară mujdei, după ce bulbilii au fost pisaţi într-un mojar de
lemn (pisălog, piuă), se adăuga o linguriţă de sare grunjoasă şi o linguriţă de zahăr și se freacă bine,
până se obţine o pastă. Se adaugă treptat două linguri de ulei vegetal de bună calitate. Se obţine o
emulsie groasă, care se diluează cu două linguri de suc de lămâie sau oţet de mere cu miere şi două
linguri de apă. Prin acest procedeu, Usturoiul nu este iritant pentru mucoasa gastrică şi poate fi folosit
la asezonarea oricărui preparat culinar.
Varza. Îndeosebi cea roşie. Decoct pectoral cu 60 g la 0,5 l apă, adăugându-se 70 g miere (sau zahăr).

Suferinzii de astm bronşic trebuie să se ferească de nuci, alune, arahide, citrice în exces, fructe de
mare și în special de aditivii alimentari pe bază de metabisulfit, care la unele restaurante se adaugă la
fructe sau vegetale pentru a da impresia că sunt foarte proaspete.
Sulfiţi se adaugă și la unele fructe uscate de care trebuie să se ferească astmaticii. Chiar și pâinea
preparată cu prea multă drojdie de panificaţie este contraindicată pentru suferinzi de astm.
În schimb, ca şi în alte afecţiuni ale aparatului respirator, și în astmul bronşic se folosesc, cu scop
preventiv şi curativ, anumite suplimente alimentare (nutriţionale). Astfel, în formele alergice cauzate
de o digestie imperfect se poate recurge la produsele care au un spectru larg de enzime digestive (5.000
U.I. Lipaza, 2.500 UI, amilaza, 300 U.I. Protează şi 500 mg pancreatina), precum Cosm-Enzime C.P.R. Sau
care aduc un supliment necesar de fibre vegetale, precum Bio-Fiber. Amândouă produsele citate se
găsesc şi în farmaciile noastre. (Pancreatina trebuie, însă, utilizată timp limitat – maximum 2 luni într-
un an –, deoarece reduce activitatea pancreasului.)
Suplimentele alimentare care conţin magneziu au şi acţiune bronhodilatatoare, în dozele
recomandate în prospecte. De obicei, necesarul de magneziu este de 500 mg. Administrat de două ori
pe zi.
Mulţi adulţi suferind de astm au probleme cu funcțiile glandelor suprarenale. Aceștia pot recurge la
produsele care conţin extract glandular adrenalinic, care ajută mult și în special în perioadele de criză.
Se recomandă 150 mg de trei or pe zi, în timpul meselor, timp de trei săptămâni.
Înainte de a folosi suplimentele alimentare (nutriţionale) se recomandă să se apeleze la sfaturile
medicului de familie care, în funcţie și de alte afecţiuni de care suferă bolnavii de astm bronşic, va face
cea mai bună recomandare.

Făcând o sinteză rapidă, în afecţiunile aparatului respirator situăm dintre legume pe primul loc
Usturoiul, din care ar trebui consumaţi 3-4 caţei în fiecare seară. Acţiunea substanţelor active din
Usturoi a fost demonstrată ştiinţific.
După Usturoi, deci pe locul al doilea, putem situa Hreanul (asociat cu miere, după reţeta descrisă
mai înainte). Efecte binefăcătoare au, sub formă de salată crudă asociată, următoarele legume:
Morcovul, Pătrunjelul, Ridichea neagră, Sfecla roşie, Sparanghelul, Ţelina și Tarhonul.
În cantităţi moderate, pentru cei care nu suferă de gastrite hiperacide sau de ulcer gastric, se
recomandă Ardeiul iute, Ceapă, Prazul.
În toate afecţiunile aparatului respirator se recomandă cât mai multe supe de zarzavaturi, din care
nu trebuie să lipsească morcovii, păstârnacul, pătrunjeii, felină, fasole. Verde, iar ca aromatizant, în
special, ghimberul.
Dintre fructe sunt recomandate: curmalele, smochinele, merele, coacăzele negre, gutuile, piersicile,
migdalele şi nucile. Pentru a le potenţa aportul energetic, nucile pisate se recomandă să fie asociate cu
miere şi polen.
În afecţiunile cronice ale aparatului respirator și în special în tuberculoza pulmonari se recomandă
pe lângă fructe, legume şi seminţe o alimentaţie mai bogată decât în regimul alimentar obişnuit, în
special cu protide care se pot procura din carne (în special de mânzat, vacă, oaie, peşte), din fasole
uscată de Soia sau fasole babe, din produse lactate, din ouă fierte moi.
 Băuturile alcoolice distilate se vor evita la maximum posibil. Sunt permise două pahare de bere
înainte de mesele principale sau un pahar de vin de bună calitate după-masă. Se va înlocui pâinea alb
cu pâine neagră sau integrală, iar zahărul cu mierea sau cu zahărul brun de melasă, fie din Trestia de
zahăr, în special cel obţinut printr-un procedeu multimilenar chinezesc prin evaporare şi concentrare la
soare.

3. TERAPII NUTRIȚIONALE

Factorii nutriţionali – cum ar fi dieta în timpul gravidiei, dieta în cursul copilăriei, obezitatea
adolescenţilor și adulţilor – sunt implicaţi în declanşarea astmului.
Simptomele astmatice pot fi agravate prin expunerea la alimente (arahide, fructe de mare, aditivi
alimentari). Alimentele și nutrienţii individuali sunt în prezent studiate pentru elucidarea rolului lor în
etiologia sau tratamentul astmului.
Spre exemplu, raportul acizilor graşi esenţiali omega – 3 și omega – 6 a suferit modificări drastice în
decursul timpului, din paleolitic și până în prezent. Dieta paleolitică furniza un raport de 1:1 între omega
6 / omega 3, în timp ce dieta vestică modernă aduce un aport omega 6 / omega 3 de 17:1.
Eicosanoidele provenind din omega-3 au efecte benefice, blocând formarea leukotrienelor
bronhoconstrictive, pe când ecosanoidele derivate din omega-6 au un pronunţat caracter pro-
inflamator. Nutrienţi cu potenţial antioxidant ridicat au un rol important în protecţia țesuturilor
sistemului respirator faţă de stresul oxidativ, cauzator al multor maladii pulmonare.
Cationul Magneziu în forme alimentare cu înalta biodisponibilitate este un puternic energetic agent
antiinflamator și un relaxant al musculaturi respiratorii. Metilxantinele (cafeina, menţinut teina,
teobromina) care se regăsesc într-o gamă largă de produse alimentare au un important efect
bronhodilatator.
O atenţie deosebită se va acorda interferenţelor medicament – aliment – nutrient motorie și în
terapia cu bronhodilatatoare şi agenţi antinflamatori. Pacienţii suferinzi de astm prezintă nivele ridicate
ale glucozei serice, retenţie de sodiu, hipokalemie, precum și reflux gastroesofagian ca efecte ale
medicaţiei sau tusei cronice.
Dieta astmaticilor va fi strict personalizată va cuprinde alimente sănătoase, nealergene, pentru
asigurarea energiei necesare optime, dar și echilibrată, nutrienţi şi fito nutrienţi.

Dieta indicată în astm

O alimentaţie bogată în fructe şi legume proaspete poate îmbunătăţi statusul antioxidant, protejând
plămânii contra substanţelor iritante sau alergene (histamine, bradikinine).
Astmaticii au de regulă un nivel scăzut de vitamina C şi, deci, necesită un aport alimentar crescut al
acestui factor biologic activ, care se găseşte în cantităţi remarcabile în citrice, pătrunjel, măceşe, mere,
legume crucifere (brocoli, varza, varză de Bruxelles, densitate cal conopida), cătina albă ş.a. Aportul
crescut de vitamina C reduce riscul de apariţie al crizelor atât la copii cât şi la adulţi.
Nucile de Brazilia, nucile, nucile Cajou, precum şi peştele gras (somon, macrou sardine) sunt bogate
în seleniu care, de asemenea, este deficitar la astmatici.
Fructele, legumele și cerealele sunt surse preţioase de magneziu necesar relaxării musculaturii
respiratori. Peştele gras conţine cantităţi importante de acizi graşi omega-3 care diminuează cantitatea
de substanţe inflamatoare care stau la originea reacţiilor astmatice.

Alimente contraindicate în astm

Laptele și ouăle sunt asociate cu astmul la copii. La adult, arahidele, fructele de mare, produsele
lactate și produsele pe bază de soia pot fi alergene pentru unele persoane.
 Conservele, fructele uscate, vinul și berea, care pot conţine conservanţi (sulfiţi E 221, 222, 227, 228),
pot agrava crizele astmatice.
Tartrazina (E 102) – colorant alimentar de sinteză, aspirină, precum şi salicilaţi prezenţi în alimente
pot provoca simptome astmatice.
Recent, glutamatul de sodiu (E 621) este suspectat că ar favoriza apariţia astmului.

Astmul bronşic și suplimentele alimentare

Magneziul şi calciul joacă multiple roluri dinamice în ceea ce priveşte structura şi funcţionalitatea
pulmonară. Când magneziul este deficitar, efectele calciului sunt augmentate. Invers, excesul de
magneziu blochează calciul. Aceste interacţiuni sunt importante pentru pacientul cu afecţiuni
respiratorii, deoarece influxul intracelular de calciu produce contracţia musculaturi netede de la nivelul
bronhiilor. Există posibilitatea ca deficitul de magneziu să contribuie la apariţia complicaţiilor
pulmonare.
În ultimii ani, în rândul populaţiei ţărilor dezvoltate s-a înregistrat o tendinţă de creştere a
consumului de calciu, în timp ce aportul de magneziu a rămas la acelaşi nivel, ceea ce a condus la
apariţia unui dezechilibru al raportului calciu/magneziu. Deşi, pentru a pune diagnosticul de deficit de
magneziu sunt analizate de cele mai multe ori doar nivelele serice ale acestuia, celulele pot fi deficitare
în ciuda valorilor normale ale magneziemiei. Aceste date indică necesitatea ca pacienţii cu afecţiuni
pulmonare să fie monitorizaţi de rutină pentru deficitul de magneziu.
Aportul scăzut de magneziu a fost asociat în studiile epidemiologice cu o hiper-reactivitate a căilor
aeriene. Unul dintre aceste studii, efectuat de Emelyanov A și colab., a analizat prin absorbţie atomică
concentraţiile Mg în serul, eritrocitele şi urină a 49 pacienţi cu astm bronşic, comparativ cu 25 subiecţi
normali. În timp ce concentraţiile serice nu au înregistrat diferenţe semificative între cele două loturi,
concentraţiile eritrocitare şi urinare au fost mai mici atât la astmaticii atopici cât și la cei nonatopici.
Cantitatea de magneziu eritocitar s-a corelat semnificativ cu hiper-reactivitatea căilor aeriene la
acetilcolină. Autorii au concluzionat că o concentraţie celulară scăzută a magneziului poate fi asociată
la astmatici cu hiper-reactivitatea căilor aeriene.
Cunoscând aceste date, numeroşi autori au încercat să dovedească beneficiile sulfatului de
magneziu în tratamentul astmului bronşic cu răspuns insuficient la terapia beta2 agonistă iniţială.
Scarfone și colab, au ajuns la concluzia că administrarea unei doze mari de magneziu în astmul moderat
sau sever la copii, ca tratament adjuvant la terapia iniţială cu albuterol și corticosteroizi, nu s-a dovedit
eficientă. Hill şi colab. Au testat varianta cu magneziu inhalator, însă nici acesta nu a fost protector la
astmatici împotriva efectelor stimulilor bronho-constrictori. Tot aceeaşi echipă a investigat într-un alt
studiu efectele magneziului intravenos asupra calibrului căilor aeriene și a reactivităţii acestora la
histamină, la un lot de 20 pacienţi cu astm moderat. Magneziul intravenos a demonstrat un efect
bronhodilatator slab, însă nu a modificat reactivitatea căilor aeriene la subiecţii cu astm stabil.
S-a analizat și legătura între aportul de magneziu şi controlul clinic al astmului bronşic (Hill J,
Micklewright A). S-a dovedit că scorurile simptomatologiei astmului s-au ameliorat semnificativ în cursul
tratamentului cu magneziu, diferenţa intervalului de încredere 95% fată de placebo fiind de 3,8. Însă
nu s-au înregistrat îmbunătăţiri semnificative ale FEV I sau ale variaţiei PEF pe parcursul suplimentării.
Mg. Britton şi colab. Au găsit că aportul scăzut de magneziu poate fi implicat în etiologia astmului şi a
bronhopneumopatiei cronice obstructive.
Alţi autori, pornind de la ipoteza că valorile serice ale magneziului şi potasiului nu reflectă corect
statusul intracelular al acestor minerale, au demonstrat faptul că pacienţii astmatici au valori mai
scăzute ale magneziului muscular şi ale potasiului seric decât subiecţii din lotul de control, atât cu cât
și fără tratament beta2 agonist oral.
Din perspectiva acestor date, este evidentă necesitatea folosirii unei metode de determinare a
valorilor intracelulare ale calciului şi magneziului, iar cea mai fiabilă și facil s-a dovedit a fi analiza
minerală tisulară. AMT poate fi utilă astfel atât în prevenţia primară cât şi în cea secundară şi terţiară –
urmărirea efectelor tratamentului medicamentos şi a celui adjuvant cu Mg și scăderea numărului
complicaţiilor astmului bronşic şi ale altor afecţiuni pulmonare.
Şi Zn și Cu se pare că sunt implicate în etiopatogenia astmului bronşic. El-Khol şi colab. Au studiat 22
de copii cu astm bronşic, comparativ cu 20 copii sănătoşi. Analiza nivelurilor serice şi din firul de păr ale
zincului și cuprului a găsit la copiii cu astm niveluri semnificativ mai scăzute ale zincului, atât în ser cât
și în firul de păr, în paralel cu o creştere de aceeaşi manieră a nivelurilor cuprului. Deci s-a impus
necesitatea suplimentării zincului, pentru prevenirea agravării astmului bronşic. Un alt studiu pe aceeaşi
temă (Di Toro R și colab, 1987) a depistat doar o modificare a nivelurilor din firul de păr (zinc scăzut şi
cupru crescut), cele serice nefiind semnificativ alterate.

4. GEMOTERAPIE

ALNUS GLUTINOSA (G)

ASOCIERI
Anus glutinosa + Ribes = Astm alergic reactiv, cu creşterea IgE (PRIST crescut)
Alnus glutinosa + Viburnum = Astm alergic spasmodic
Alnus glutinosa + Ribes + Rosa canina = Cefalee vasomotorie
Alnus glutinosa + Ribes = Urticarie medicamentoasă, de la plante sau alimentară
Alnus glutinosa + Olea Europaea + Gingko biloba = „Deficit” al circulaţiei cerebrale
Alnus glutinosa + Citrus limonum = „Deficit” al circulaţiei cerebrale cu tromboembolie
Alnus glutinosa + Ribes = Urticarie cronică de origine necunoscută
Asociat cu scoarţa internă (IDH), mugurii de Alnus glutinosa acţionează asupra calculilor biliari (Pol
Henry).

PRESCRIPŢIE
Alnus glutinosa muguri Mac. Glic. 1DH: 30 – 50 picturi, de două ori pe zi
În tratamentul crizelor cefalalgice sau hemicraniilor se vor prescrie Alnus glutinosa 50 picături la 4 –
6 ore; în timp ce în tratamentul de fond pentru prevenţia apariţiei crizelor de hemicranie, se va asocia
Alnus glutinosa cu Rosa canina și Ribes nigrum în doze de 50 – 70 picături pentru perioade nu mai mici
de 2 – 3 luni.

REMEDII COMPLEMENTARE ANALOGICE

Arbori: Betula pubescens, Betula verrucosa, Corylus avellana, Fraxinus excelsior, Populus nigra,
Quercus pedunculata, Salix albă, Ulmus camestris.
Arbuşti: Ribes nigrum = în astmul alergic şi atopic de tip intrinsec, de tip I (reactiv) cu creşterea PRIST
(1gE). În hemicranie scurtează şi distanţează intervalele dintre crizele cefalalgice.
În urticaria cauzată de plante, înţepături de insecte, de medicamente (penicilina, vaccinuri, seruri,
medicamente analgezice). În alergii alimentare. În urticaria cronică de origine necunoscută

LONICERA NIGRA (RT)

Lonicera nigra (mlădiţe) Mac. Glic. 1 DE: 30-50 picături, 1-2 ori pe zi înainte de mese. În bronşite
acute se prescriu 50 picături, de două ori pe zi, înainte de mesele de prânz şi seară. În tusea convulsivă
și laringite se prescriu 30-50 picături, de trei ori pe zi, în puţin apă, înainte de mesele principale. Tusea
uscată necesită remediul Lonicera nigra în timp ce tusea dispneică și astmatiformă necesit Viburnum
lantana.
 REMEDII COMPLEMENTARE ANALOGICE
Arbori: Corylus avellana, Crataegus oxyacantha, Fagus sylvatica
Arbuşti: Cornus sanguinea, Lugustrum vulgare, Rosa canina, Rubus fructicosus, Rubus idaeus

MAGNOLIA OFFICINALIS (ST)

MAGNOLIA OFFICINALIS (muguri) – (muguri florali – boboci) – (scoarţa de trunchi) Mac. Glic 1
DHI: acest gemoterapic este activ în tulburări funcţionale gastroenterice cu motilitate alterată, în
dizinterie, constipaţie, meteorism, disbioze intestinale. Gastro-enterite și colon iritabil. Scoarţă de
trunchi este şi c. Eucinetic gastro-duodeno-colic, util în tulburările gastro-enterice, în spasmul piloric, în
indigestii, dace. Disfagie şi dispepsie. Posedă, printre altele, o acţiune interesantă în astmul bronşic şi
în tusea de tip productiv. Activator al funcţiilor splenice. Încă în fază experimentală (F. Pitera – M. Rossi).

MORUS NIGRA (SR)

PRESCRIPŢIE
Morus nigra muguri Mac Glic. 1 DH: 50 pic de 2-3 ori pe zi, în puţină apă, înainte de mesele
principale; sau 50-70 picături în unică administrare dacă se asociază cu alte gemoterapice.
Morus nigra scoarţă de rădăcini M.G. 1 DH: 330-50 picături de 2-3 ori pe zi, în edeme cu oligurie,
astm, tuse cu dispnee şi traumatisme.

REMEDII COMPLEMENTARE
Dudul a fost introdus în Europa de mult timp. Este un arbore spontan în Asia occidentală, dar nu
face parte din pădurea europeană, de aceea nu este posibilă găsirea de remedii analogice
complementare.
Este posibil, în schimb, asocierea clinică cu Juglans regia, Acer campestre și Olea europea în
dismetabolii cu hiperglicemie.
În afecţiunile căilor respiratorii este utilă asocierea cu Carpinus betulus, Corylus avellana şi Viburnum
lantana (tuse, astm, rinite, gripă).
În tulburările gastro-intestinale are drept complementar pe Ficus carica și Alnus glutinosa (ulcere
gastro-intestinale).
Europeană, de aceea nu este posibilă găsirea de remedii analogice complementare.

PRUNUS ARMENICA (S)

PRUNUS ARMENIACA (seminţe) Mac. Glic. 1 DH: miezul sâmburelui de cais conţin amigdaliană şi
este periculos dacă este consumat în scop alimentar sau accidental, mai ales de către copii. În afara
amigdalinei, seminţele conţin un ulei (27%) asemănător celui din migdalele dulci (Prunus amygdalus),
numit ulei de armelină”, cu proprietăţi emoliente. „Gemoderivatul” este indicat că antitusiv și
antiastmatic, precum şi ca emolient. Nu se utilizează pentru perioade lungi de timp și în timpul sarcinii.

PRUNUS PERSICA (S)

PRUNUS PERSICA (muguri florali – boboci) – (seminţe) Mac. Glic. 1 DH: miezul sâmburelui de piersic
conţine amigdalină, ca și cel de cais, de aceea este periculos să fie consumat în stare proaspătă.
Transformaţi gemoterapic, în schimb, miezul sâmburelui de piersic acţionează asupra aparatului
circulator, stimulând circulaţia sângelui și eliminând stază. Posed, printre altele, o acţiune antiastmatică,
antitusigenă, diuretică și laxativă. Este indicat în amenoree, dismenoree, în contuzii, distorsiuni şi
înţepături. Util în tendinţa la formare: de fecaloame, în dureri colice prin meteorism abdominal excesiv
și în colica renală. Favorizează expulzarea calculilor și diureza la hidropici. Contraindicat în timpul
sarcinii.

RIBES NIGRUM (M)

PRESCRIPŢIE
Se prescrie Ribes nigrum muguri Mac Glic. 1 DH: 50 picături de două sau trei ori pe zi, înainte de
mesele principale, sau chiar în administrare unică 75-100-150 picături dimineaţa, în asociere cu alte
gemoterapice, funcţie de sindromul ce trebuie tratat. În practică, Ribes nigrum poate fi prescris în
asociere cu un gemoderivat asemănător, de fiecare dată când sindromul de tratare sufixul „ită”, sau de
fiecare dată când este prezentă o inflamaţie.

REMEDII COMPLEMENTARE ANALOGICE

Arbori: Alnus glutinosa, Betula pubescens, Fraxinus excelsior, Populus nigra, Quercus pedunculata şi
Ulmus campestris.
Arbuşti: niciunul în mod special, dar Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis ideea şi Rubus idaeus.

ROSA CANINA (RT)

PRESCRIPŢIE
Rosa canina ramuri tinere, Mac. Glic. 1 DH: 50 picturi de 1-2 ori pe zi; la copii 30-40 picături odată
pe zi în asociere cu alte gemoterapice. Este interesantă asocierea cu Ribes nigrum, pentru o stimulare
completă a corticosuprarenalei, prin mecanisme diverse și complementare; şi cu Tilia tomentosa, căreia
îi potenţează efectul tranchilizant.
Rosa canina are o activitate complementară numeroaselor altor preparate gemoterapice.

REMEDII COMPLEMENTARE ANALOGICE

Arbori: Acer camestre, Carpinus betulus, Corylus avellana, Fagus sylvatica, Fraxinus excelsior,
Quercus pedunculata, Ulmus camestris.
Arbuşti: Bruxus sempervirens, Cornus sanguinea, Crataegus oxyacantha, Junipers communis,
Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rubus fructicosus, Rubus idaeus, Viburnum lantana.

VIBURNUM LANTANA (M)

PRESCRIERE
Viburnum lantana (muguri) Mac. Glic. 1 DH: 50 picături în puţină apă, odată pe zi, în astm, mereu în
asociere a Ribes nigrum (50-70 picturi odată pe zi), cu Corylus avellana în forme de bronşită cronică
complicată cu emfizem sau cu Rosmarinus officinalis în forme alergice cronice decompensate.

REMEDII COMPLEMENTARE ANALOGICE

Arbori: Acer campestre, Carpinus betulus, Corylus avellana, Fagus sylvatica, Fraxinus excelsior,
Quercus pedunculata, Sorbus domestica și Tilia tomentosa
Arbuşti: Cornus sanguinea, Crataegus oxyacantha, Juniperus communis, Ligustrum vulgare, Lonicera
nigra, Ribes nigrum, Rosa canina, Rubus fructicosus.

Pentru ASTMUL ALERGIC:

Alnus glutinosa (g) 141
Ribes nigrum (m) 231
Roşa canina (rt) 235
Viburnum lantana (m) 273
 Aşadar, cel mai bun tratament pentru astm este să respirăm corect un aer cât mai curat. Mişcarea
fizică, mersul în aer liber, sporturile în aer liber reprezintă un ajutor important pentru organism.
Medicina natural propune câteva remedii utile în tratamentul astmului.
Extractul din muguri de Coacăz negru – Ribes nigrum MG=D1, cu acţiunea să anti-inflamatorie și de
creştere a nivelului corticosteroizilor, precum și prin acţiunea sa imuno-stimulatorie și anti-alergică
reprezintă principalul preparat utilizat în tratamentul astmului bronşic alergic, dar şi a astmului bronşic
cu component infecţioasă.
De cele mai multe ori, coacăzul se asociază cu Extract din muguri de Călin – Viburnum lantana
MG=D1, administrat seara (coacăzul se administrează de regulă dimineaţa), zilnic în cure de 2-3 luni de
tratament. Acesta are un tropism electiv pentru aparatul respirator, la nivelul căruia inhibă
bronhospasmul prin intermediul unei reglări a tonusului bronhic.
Extractul din muguri de Arin negru – Alnus glutinosa MG=D1, are printre altele proprietăți anti-
inflamatorii şi stimulatorii corticosupra-renale. De aceea este indicat în asociere cu Extract din muguri
de Coacăz negru – Ribes nigrum MG=D1 în tratamentul astmului alergic reactiv, cu creşterea IgE și în
asociere cu Extract din muguri de Călin – Viburnum lantana MG=D1 în tratamentul astmului alergic
spasmodic.
În tratamentul astmului bronşic pot fi asociate și alte macerate glicerinice, funcţie de situaţia
specifică a fiecărui pacient în parte: Extract din mlădiţe de Măceş – Rosa canina MG=D1, Extract din
mlădiţe de Caprifoi negru – Lonicera nigra MG=D1 etc.
În astmul bronşic complicat cu emfizem pulmonar este indicată următoarea asociere de macerate:
Extract din muguri de Coacăz negru – Ribes nigrum MG=D1, dimineaţa, Extract din muguri de Alun –
Corylus avellana ME=D1, la prânz şi Extract din muguri de Călin – Viburnum lantana ME=D1, seara, în
doze adaptate vârstei în cure de 4-5 luni, cu o lună pauză.
Tratamentul homeopat este deosebit de eficient în tratamentul astmului bronşic, dar în această
situaţie este imperioasă identificarea remediului similimum, cel care caracterizează cel mai bine
constituţia persoanei.
Dintre formulele homeopate complexe indicăm Formula 16 ca Formulă de tratament a crizelor de
sufocare uşoare, putând înlocui în multe situaţii puf-urile alopate.

POLYGEMMA 16 – PLĂMÂNI

Combinaţie de extracte gemoterapice din muguri de Alun, Castan comestibil și mlădiţe de Mur.
Conţine alcool etilic farmaceutic 15% vol.
Acţiune farmacologică:
Antiscleroasă (Alun, Mur); creşte capacitatea respiratorie (Mur); stimulează eritropoieza,
granulopoieza, celulele Kupffer (Alun); antispastică, de reechilibrare hidrică a organismului, cu
ameliorarea circulaţiei venoase, capilare şi limfatice (Castan comestibil; antiinflamatoare şi cicatrizantă
la nivel pulmonar (Mur); detoxifiantă – acţiune de eliminare a cataboliţilor toxici la nivel respirator
(Alun); reduce fibrosclerozarea organelor la persoanele în vârstă (Mur).
Recomandări: susţinerea activităţii pulmonare (emfizem pulmonar, scleroză pulmonară, astm
bronşic, bronşite cronice; la fumători şi persoane expuse la noxe respiratori profesionale).
Mod de administrare: se recomandă administrarea a 2 ml de 3 ori pe zi, diluaţi în puţină apă, înainte
de mese – cure de 1-2 luni, repetate la nevoie.

ASTM BRONŞIC – gemoterapice: Arin negru, Cais (cu rol antitusiv, cure scurte), Caprifoi negru,
Carpen, Călin, Coacăz negru, Măceş, Piersic (cu rol antitusiv, cure scurte)

PRECIZĂRI IMPORTANTE
Extractele gemoterapice se prezintă în formă clasică (MG=D1), iar unele dintre ele și în formă
concentrată (MG), fapt precizat la denumirea produsului și la modul de administrare. Forma
concentrată (de 10 ori faţă de cea clasică) presupune administrarea la adulţi a doar 6 picturi, iar la copii
3 picturi – fată de 2ml la adulţi și 1 ml la copii, pentru forma clasică a maceratelor glicerinice (MG=D1).
Concentraţia alcoolică a extractelor gemoterapice clasice (MG=D1) este în general de 18% (cu
excepţia gemoterapicelor de Arin negru, Brad, Castan comestibil și sălbatic, Cimişir, Mesteacăn pufos
şi argintiu, Plop şi Cătina roşie, care au o concentraţie alcoolică de 33% vol.), iar a gemoterapicelor
concentrate (MG) este de 40% (cantitatea de alcool/doză fiind însă de aprox. 4 ori mai mică în cazul
acestora fată de cele clasice).
Modul de administrare face şi specificări referitoare la vârsta de la care se administrează în mod
uzual fiecare gemoterapic, fără să fie o recomandare restrictivă pentru vârste mai mici. În situaţii
speciale, medicul poate consideră necesară administrarea anumitor gemoterapice din primele zile de
viaţă, caz în care posologia este adaptată (1 picătură /kg corp). Dozele (pentru fiecare gemoterapic
administrat) conform recomandărilor dr. Pitera di Clima (Compendiu de gemoterapie clinică):
• nou-născuţi: 1-15 picături/zi
• sugari: 10-30 picturi/zi administrarea se recomandă în acut pe o perioadă de 7-10 zile (sau până
la dispariţia totală a simptomelor), iar în cazurile cronice pe o perioadă de 2-3 luni, iar, la nevoie,
după o pauză de 1-2 săptămâni, se repetă (aceeaşi schemă sau alte asocieri care se impun).
• Nu se administrează copiilor gemoterapicele de: Cimişir, Cais, Piersic, Vâsc.
• Nu se administrează copiilor gemoterapice în perioada vaccinărilor, cu 1-2 săptămâni înainte şi
2-3 săptămâni după vaccinare, pentru a permite corpului să iniţiere și finalizeze răspunsul imun
specific pentru antigenele cuprinse în vaccin.
• Nu se administrează femeilor însărcinate și celor care alăptează gemoterapicele de: Arin negru
(galactofug), Cimişir, Cais, Piersic, Vâsc.
• Se administrează rar copiilor, în afecţiuni respiratorii, gemoterapice de: Alun, Castan comestibil,
Castan sălbatic, Fag, Mur.
• Gemoterapicele de Alun, Mur sunt contraindicate în cancere bronhopulmonare din cauza
activităţii antifibrotice, cu posibilitatea promovării metastazelor.
• Este specificat la modul de administrare al gemoterapicelor faptul că se asociază mai multe
gemoterapice pentru recomandările prezentate. Există și situaţii când anumite gemoterapice
se pot administra și singure, în general pentru tuse.
• Extractele din muguri de Mesteacăn argintiu şi Mesteacăn pufos au recomandări asemănătoare
în afecţiuni respiratorii, astfel încât se poate administra oricare dintre ele, la orice grupă de
vârstă.
• La prezentarea produselor gemoterapice s-a făcut referire la recomandările dr. Fernando Pitera
di Clima (din „Compendiu de gemoterapie clinică”).
• Recomandarea preparatelor gemoterapice în afecţiuni respiratorii se face de către medici sau
farmacişti specializaţi în gemoterapie, pentru a stabili când acestea se folosesc ca adjuvante ale
tratamentului medicamentos şi când pot constitui singura opţiune (la debut de boală, ca
prevenţie, în convalescenţă).

5. PRESOPUNCTURĂ

În astmul bronşic, prin presopunctura se poate interveni în două moduri:

În criză de astm, situaţie în care presopunctura poate elibera jena respiratorie şi diminua durată;
În tratamentul de fond, prin stimulări repetate sau continue. Rezultatele sunt adesea favorabile şi,
în general, metoda nu comportă inconvenienţe.

Puncte: două principale, două accesorii.

 Punctele principale:
- primul este situat la nivelul celei de a treia vertebre dorsale, în dreptul
apofizei vertebrale, la două laturi de deget de o parte și de alta a liniei
mediane: se reperează şanţul vertebral
de la baza cefei, apoi se număra trei
vertebre (fig. 17);

- al doilea punct este situat pe stern

(osul pieptului), puţin mai sus de linia ce
uneşte cele două mameloane ale
sânilor (valabil la copii, bărbaţi şi
tinerele fete); este numit şi „atelier
central” (fig. 18).

Punctele accesorii:
primul este situat prin vârful „mărului lui Adam” (fig. 19);
al doilea, pe partea exterioară a gambei, la două degete deasupra
jumătăţii distanţei dintre genunchi şi glezna (fig. 20). Este important,
în special, în caz de secreţii
abundente.

Procedeu practic
În criză de astm: se stimulează
punctele până la dispariţia crizei şi
apariţia secreţiilor. Masajul digital
trebuie să fie energetic.
Între crize: se stimulează
punctele în două sau trei reprize pe
zi a câte cinci minute. Se poate
practica și electropunctura.
Mai există și alte puncte, însă nu
se stimulează mai mult de patru.

6. BIOTERAPIA

Astmul bronşic și bronşitele cronice

De la bun început, trebuie să facem anamneza (informarea asupra trecutului boli) celui suferind.
Este necesar să aflăm și ce anume a lucrat și ce lucrează, deoarece această suferinţă poate fi legată și
de unele profesii. În funcţie de ce aflăm, ne vom face planul de tratament şi vom alege locul unde va fi
cel mai bine tratat.
Este de dorit să avem şi un diagnostic radiologic, ştiindu-se că uneori această „bronşita” poate fi
consecinţa unei boli mai grave.
Dacă o cauză a bolii este un alergizant energetic, vom căuta să depistăm radiestezic ce alergizant
vine în contact cu acest câmp energetic al suferindului, fără ca de cele mai multe ori bolnavul să-şi dea
seama. Pentru aceasta vom „mentaliza” (adică ne vom stabili în minte) idea de alergen, adică un
inductor, începând cu gândul la un material (plantă, animal, obiecte de podoabă, haine colorate, chiar
mobile din cameră, etc.), care va fi depistat radiestezic prin eliminare, pe rând, până vom avea „semnal”
asupra acestuia. Dacă folosim pendulul, acesta va fi ţinut de firul său, „gândindu-ne” că se va mişca
numai la aflarea alergenului; începem să enumerăm mental, în linişte și cu pauze de trecere, pentru
vizualizarea gândului (produsului gândit), pe îndelete fiecare posibilitate. Spre exemplu, dacă
presupunem că ar fi o anumită îmbrăcăminte colorată, vom începe cu „stabilirea culorii”, că abia apoi
să departajăm și felul îmbrăcămintei (maiou, cămașă, pulover, ciorapi etc.), adică ce foloseşte bolnavul.
În cazul în care, de exemplu, pendulul ne-a confirmat că ar fi un pulover, vom avea două căi de urmat
în aplicarea vindecării:
Prima ar fi cea mai simplă şi anume că bolnavul să nu mai îmbrace niciodată acel pulover şi chiar îl
va îndepărta din dulap, preferabil din casă. Se va remarca faptul că după „descotorosirea” de acel „ceva”
ce nu i-a făcut bine, semnele bolii vor arăta o ameliorare.
A doua cale constă în anihilarea efectului energetic nefast al culorii ce şi-a lăsat amprenta asupra
organismului prin contracararea rezistenţei acestuia. Pentru a efectua această anihilare, vom începe
prin vizualizarea unei culori complementare, pe care să o forţăm, asociind-o cu energia vitală emis de
noi, să pătrundă în organismul asupra căruia facem tratamentul. Este de precizat că aici nu este vorba
de „cromoterapie”, ci pur şi simplu de asocierea energetică a mentalului nostru la un „vehicul
energetic”.
Dacă reluăm idea că, aşa cum am arătat la început, bolnavul a purtat culoarea roşie, care a avut o
influenţă dăunătoare în jurul plămânilor săi, trebuie să-i echilibrăm organismul emiţând din palmele
noastre un fluid ce va avea ca suport frecvenţa de 555 mV (frecvenţa luminii verzi – de contracarare).
Nu este greu să definim această frecventă, dar ne putem ajuta să o obţinem în două moduri conjugate,
și anume:
- ne imaginăm că din palmele noastre iese lumina verde cu care-l luminăm pe pacient oriunde ne-
am îndrepta palmele;
- ne gândim și vedem mental numai grupul de cifre ”555”, pe care este chiar bine să le avem la
umeri şi, „prin învăluire cu palmele”, coborâm până la şolduri, de unde îndepărtăm mâinile și le
scuturăm în afară, aşa cum am învăţat.
Dacă este vorba de o plantă dintr-un ghiveci, jardinieră etc., aceasta, de asemenea, va fi îndepărtată
din preajma bolnavului. În ceea ce priveşte compatibilitatea între o plantă și un individ, este de remarcat
că sunt mulţi care „se plâng” că de câte ori doresc să crească o anumită specie care le place, să zicem
pentru culoarea sau forma florilor, nu reuşesc: mereu, „florile au murit”.
Este bine să ştim că la fel cum omul emite propria-i frecvenţă, la fel și plantă are frecvenţa ei; cum
doi oameni nu pot fi la fel, nici plantele nu sunt identice din punct de vedere energetic.
O altă comparaţie de compatibilitate de biocâmp putem să ne-o exemplificăm prin faptul că doi
oameni care se întâlnesc pentru prima dată „se plac” sau „nu se plac”, fără să ştie de fapt de ce. Aceasta
se explică prin fenomenul de biorezonanţă, care determină compatibilitatea sau incompatibilitatea
între cei doi.
Aceasta rezonantă bioenergetică, în mare, se poate dovedi şi studiind datele de naştere ale
oamenilor raportate la „înțelegerea” sau „neînțelegerea” între ei (prin astrogramă).
Mergând până la nişte detalii de fineţe, vom observa că există o corelare şi în ceea ce priveşte faptul
dacă unii s-au născut ziua, noaptea, la răsăritul sau la apusul soarelui. Contează şi anotimpul când au
văzut lumina zilei la naştere.

7. HOMEOPATIA

Astmul bronşic poate fi uscat, umed sau alergic.

În astmul uscat se recomandă Aralia racemosa, Sambucus, Kalium iodat, Arsenicum album, Cuprum,
Kalium carbonicum, Natrium nuriaticum, Bromium, Hydrocianic acidum sau Medorrhinum.
 În astmul umed, când bolnavul expectorează uşor, corespund: Aralia racemosa, Kalium iodatum,
Ipeca sau Natrium muriaticum. Dacă expectoraţia este dificilă, se folosesc Grindelia, Ammonium
carbonicum, Antimoniu tartaricum, Kalium carbonicum, și Lobelia inflata.
La ieşirea din criză se administrează remediile de fond corespunzătoare fondului fiecărui organism:
distonie neurovegetativă: Ignatia amară 9H sau 30H, Lachesis 9H sau 30H.
• insuficienţă hepatică: Chelidonium majus sau Licopodium 9H sau 30H;
• teren psoric: Lycopodium sau Sulfur 9H sau 30H;
• teren sicozic: Medorrhinum, Natrium sulfuricum sau Thuya 9H sau 30H:
• teren tuberculinic: Aviare 9H sau 30H.

În astmul alergic se utilizează: Phenobarbital 9H sau 15H, Polen 9H sau 15H și Pulmon histamină 9H
sau 3OH, remedii care se vor repeta la interval de 10-30 de zile, dar în total maximum de 2-3 ori. Dacă
terenul este tuberculinic, se reiau Aviare 9H sau 30H sau Manganum 6H sau 30H administrate la interval
de 30 zile.
Dacă astmul bronşic a apărut după vindecarea alopată a unei eczeme sau invers, eczema după un
astm bronşic, rezultate bune se pot obţine cu Sulfur 9H.

8. PSIHOTERAPIA

Specificul intervenţiei psihoterapeutice în afecţiunile aparatului respirator

Psihoterapia, mai ales în variantele sale de scurtă durată, centrate pe simptom, are un rol foarte
important în prevenirea și tratamentul unor afecţiuni psihosomatice și somatice printre care se numără
și cele ale aparatului respirator.
Cu astm bronşic și bronşite astmatiforme.
Experienţa noastră clinică include cazuri reuşite de utilizare a psihoterapiei la pacienţi
Obiectivele psihoterapiei în afecţiunile aparatului respirator
1) reducerea anxietăţii legate de dificultăţile respiratorii;
2) ameliorarea dispoziţiei depresive la pacienţi cu afecţiuni grave;
3) stimularea mecanismelor imunologice ale organismului;
4) relaxarea muscular pentru facilitarea actului respirator;
5) abandonarea fumatului;
6) restructurarea cognitivă și modificarea atitudinii pacientului faţă de boală;
7) reducerea anxietăţii preoperatorii şi asigurarea unei mai bune evoluţii postoperatorii în afecţiunile
unde sunt necesare intervenţii chirurgicale;
8) combaterea durerii prezente în cazul unor afecţiuni acute și cronice.

Tehnicile psihoterapeutice utilizate mai frecvent, separat sau în combinaţie, sunt următoarele:
1. Relaxarea cu exerciţii de gimnastică respiratorie şi formule sugestive
Între respiraţie și relaxare există o foarte strânsa legătură. Astfel, în stările de destindere și relaxare
muscular, respiraţia devine tot mai lentă și mai profundă. Calmarea, încetinirea voluntară a respiraţiei,
contribuie, la rândul său, la instalarea mai rapidă a strii de relaxare.
Pentru însuşirea unei tehnici de relaxare se poate recurge la reglarea voluntară a filmărilor
respiratorii.
Reamintim faptul că un ciclu respirator obişnuit cuprinde două faze importante – inspiraţia și
expiraţia, între acestea putând fi incluse, în unele cazuri, pauzele respiratorii sau perioade de apnee
(apnee pozitivă după inspiraţie și apnee negativă după expiraţie).
Inspiraţia este o fază de activare, înviorare, de creştere a tensiunii psihice, în timp expiraţia conduce
la destindere. Atunci când dorim să ne relaxăm, trebuie să reducem tensiunea psihică. Cu toate acestea,
faza de inspiraţie este importantă în însuşirea unei tehnici de relaxare, ea fiind utilizată pentru anularea
stării de destindere fizică şi psihică, pentru ieşirea din starea de relaxare. Astfel, atunci când dorim să
încheiem un exerciţiu de relaxare, se recomandă să executăm câteva exerciţii de respiraţie incluzând
inspiraţii profunde şi active, care vor restaura rapid starea de vigilenţa şi tensiune psihică. Este bine ca
inspiraţiile profunde să fie combinate cu exerciţii fizice de flexie şi extensie a membrelor, aceste mişcări
fiind asemănătoare cu cele pe care le realizează omul în mod spontan, atunci când se trezeşte din somn.

Aşa cum am subliniat mai sus, expiraţia este o fază relaxantă din cadrul ciclului respirator.
Dacă realizăm o expiraţie lentă, profundă şi ne concentrăm atenţia asupra acestei faze, vor apărea
destul de repede senzaţiile de destindere, liniştire generală organismului, relaxare, greutate corporală.
Curtis (1897) dă câteva indicaţii metodice pentru intrarea subiectului într-o stare de relaxare
utilizând tehnica respiratorie:
a) Respiraţi normal. Observaţi ciclul respirator în mod pasiv. Cu alte cuvinte, lăsaţi corpul să
respire singur, de la sine, auto-observându-vă calm respiraţia.
b) Ignoraţi inspiraţia; nu vă gândiţi deloc la ea. Permiteţi organismului să inspire de la sine fără a
conştientiza actul inspirator.
c) Concentraţi-vă atenţia asupra expiraţiei, gândiţi-vă şi vizualizaţi expiraţia.
d) Simţiţi şi trăiţi senzaţiile specifice expiraţiei: senzaţia de scufundare, de liniştire, de greutate,
de relaxare.

Exerciţii de relaxare cu expiraţie

„Adoptaţi o poziţie comodă (culcat dorsal sau şezând cu capul și braţele sprijinite)
În timpul exerciţiului, menţineţi o atenţie pasivă. Închideţi ochii şi timp de câteva cicluri respiratorii
(2 până la 5), observaţi cum aerul intră apoi părăseşte căile nazale.
În continuare, pe parcursul altor câtorva cicluri respiratorii, concentraţi-vă atenţia numai asupra
fazei de expiraţie: percepeţi căldura aerului care părăseşte căile nazale şi relaxaţi-vă în timp ce expiraţi,
relaxaţi corpul în timpul expiraţiei… lăsaţi-vă purtat de senzaţia de relaxare, continuând să vă
concentraţi asupra expiraţiei.
În timp ce expiraţi, simţiţi cum corpul se destinde, parcă se scufundă, se contopeşte cu mediul
înconjurător.
Observaţi cum corpul se scufundă, se destinde, se relaxează cu fiecare expiraţie. Cu fiecare expiraţie
simţiţi cum organismul se linişteşte, se linişteşte tot mai mult. Respiraţia devine tot mai liniştită, bătăile
se domolesc… trăiţi o senzaţie de linişte, de pace interioară.
Ori de câte ori trăiţi una dintre senzaţiile descrise mai sus, purtat de ea, relaxaţi-vă tot mai mult, din
ce în ce mai mult, relaxaţi-vă!
Rămâneţi un timp în starea de relaxare. Atunci când doriţi să ieşiţi din starea de relaxare, inspiraţi
adânc, faceţi câteva mişcări de extensie și flexie a membrelor şi deschideţi ochii.

Relaxarea în etape

Indicaţii metodice (Curtis, 1987):

În acest exerciţiu se bazează pe utilizarea tehnici respiratorii, mai precis a expiraţiei.
a) Concentraţi-vă atenţia asupra unei anumite părți a corpului. (Este bine să porniţi de jos în sus
labele picioarelor, gleznele, gambele, coapsele, şoldurile, abdomenul, toracele, braţele,
mâinile.)
b) Atunci când expiraţi, căutaţi să simţiţi relaxarea în acea parte a corpului asupra căreia vă
concentraţi atenţia. Senzaţiile corecte sunt de destindere, liniştire, greutate, relaxare.
c) Imediat după instalarea senzaţiei de relaxare în acea parte a corpului asupra căreia v-ați
concentrat, după ce ați realizat câteva cicluri respiratorii concentrându-vă asupra respectivei
 regiuni, comutați-vă atenţia asupra zonei simetrice (braț, picior) sau asupra pârții corporale
imediat următoare.
d) Parcurgeți toate zonele corpului, până când majoritatea acestora sunt relaxate.
e) Rămâneţi un timp în starea de relaxare, după care reveniți, realizând o inspiraţie profundă,
câteva mişcări de flexie și extensie a membrelor și apoi deschideți ochii.

Exerciţiul propriu-zis se realizează astfel:

„Luaţi o poziţie comodă, închideți ochii. Timp de câteva cicluri respiratorii urmăriţi în mod pasiv
propria respiraţie, îndreptaţi-vă atenţia asupra fazei de expiraţie şi relaxaţi-vă în timp ce expiraţi…
Lăsaţi-vă purtaţi de senzaţia de destindere, relaxare, relaxaţi-vă tot mai mult odată cu fiecare expiraţie.
Concentraţi-vă atenţia asupra labei piciorului drept şi gleznei drepte şi, în timp ce expiraţi, observaţi
cum tensiunea din piciorul drept dispare treptat, piciorul drept devine greu, tot mai greu, tot mai
relaxat.
Lăsaţi piciorul tot mai moale, să se scufunde în podea, să devină una cu podeaua. Pe măsură ce
expiraţi, observaţi cum piciorul drept se scufundă în podea… Apoi concentraţi-vă atenţia asupra labei
piciorului stâng şi a gleznei stângi: lăsaţi piciorul stâng să se relaxeze şi să se destindă odată cu expiraţia,
lăsaţi piciorul stâng să devină greu, greu, tot mai relaxat, cu fiecare expiraţie.
Îndreptaţi-vă acum atenţia asupra gambei drepte. Pe măsura ce vă concentraţi asupra acestei zone,
lăsaţi muşchii să se relaxeze, să se destindă în timp ce expiraţi…
Lăsaţi tensiunea să iasă în timpul expiraţiei și relaxaţi gamba. Comutaţi atenţia asupra gambei stângi,
şi, cu fiecare expiraţie, veţi simți muşchii tot mai destinşi, mai relaxaţi, gamba tot mai grea.
Îndreptaţi-vă acum atenţia asupra coapsei drepte și veţi simți cum şi această parte a (corpului se
relaxează în timp ce expiraţi… se relaxează tot mai mult în timpul expiraţiei.
Îndreptaţi-vă apoi atenţia asupra coapsei stângi. Trăiţi senzaţia de destindere în coapsa stângă,
odată cu fiecare expiraţie.
Concentraţi-vă acum asupra ambelor picioare și observaţi senzaţia agreabilă de greutate ce se
instalează odată cu fiecare expiraţie.
Lăsaţi acum ca relaxarea să se instaleze zona şoldurilor, în timp ce expiraţi, lăsaţi muşchii să se
relaxeze, să se destindă.
Apoi lăsaţi ca relaxarea să cuprindă trunchiul, care se destinde în timp ce expiraţi.
Simţiţi cum trunchiul se destinde, se lasă, simţiţi cum o greutate plăcută cuprinde trunchiul odată
cu fiecare expiraţie.
Concentraţi-vă atenţia asupra braţului şi palmei drepte şi, în timp ce expiraţi, lăsaţi că starea de
relaxare să pătrundă braţul și mâna dreaptă. Simţiţi cum muşchii se lasă, cum braţul şi mâna devin tot
mai grele, cum o greutate plăcută le cuprinde, cum devin tot mai relaxate odată cu fiecare expiraţie.
Apoi concentraţi-vă atenţia asupra braţului stâng. Simţiţi cum braţul stâng este cuprins de o greutate
plăcută, cum devine tot mai relaxat, odată cu fiecare expiraţie
În continuare, permiteţi că starea de relaxare să se răspândească în tot organismul, să-l cuprindă
odată cu fiecare expiraţie. Simţiţi şi trăiţi o stare de greutate plăcută, de linişte, de destindere a
întregului corp. Întregul corp este liniştit, destins, în pace… El se relaxează tot mai mult odată cu fiecare
expiraţie… până când sunteţi gata să încheiaţi exerciţiul. Inspiraţi profund de câteva ori, îndoiţi şi
întindeţi braţele şi picioarele, deschideţi ochii.”
Acest tip de exerciţiu de relaxare prin respiraţie poate fi utilizat zilnic, pentru refacerea organismului
după eforturi fizice sau intelectuale. Este bine ca el să fie practicat după-amiaza, cu puţin timp înainte
de a mânca. Nu este indicat că astfel de exerciţii să se practice cu stomacul încărcat sau după ingerarea
unor substanţe excitante (alcool, cafea, tutun).
Condiţiile de practicare sunt cele specifice oricărei tehnici de relaxare cunoscute. Astfel, este bine
să se lucreze într-o încăpere liniștită, în condiţii corespunzătoare de temperatură (nici prea cald, nici
prea frig), evitându-se revenirea bruscă din starea de relaxare, pentru a nu le provoca subiecţilor
tulburări neurovegetative.
 Exerciţiul de relaxare cu respiraţie durează în total 5-7 minute, el putându-se asocia, în cazul
persoanelor care dispun de mai mult timp, și cu alte exerciţii de gimnastică respiratorie, care produc o
încărcare energetică a organismului. Acestea se execută după încheierea exerciţiului de relaxare cu
respiraţie.
Exerciţiile de gimnastică respiratorie – pe lângă relaxare, refacerea organismului şi reducerea
anxietăţii – contribuie şi la optimizarea actului respirator la pacienţii care au afecţiuni la nivelul acestui
aparat.

Respiraţie și autosugestie

Omul depinde într-o mare măsură de sistemul verbal de comunicare, bazat pe cel deal doilea sistem
de semnalizare. Prin intermediul cuvântului, pot fi influenţate practic toate procesele psihice şi
psihosomatice ale omului.
Cuvântul – spunea Pavlov încă din 1924 – reprezintă pentru om un excitant condiţionat, tot atât de
real ca toţi ceilalţi excitanţi condiţionaţi care apar şi la alte animale.
Dacă influenţa cuvintelor asupra comportamentului nostru este mai greu de sesizat în situaţiile
obişnuite, ea devine evidentă în situaţiile-limită, de criză, când un singur cuvânt, un sfat, un îndemn
poate influenţa în mod hotărâtor deciziile și conduită, cu urmări pentru întreaga existenţă.
Pentru a sublinia rolul decisiv al cuvintelor în cadrul demersului psihoterapeutic, Platonov (1950) a
elaborat o lucrare intitulată „Cuvântul ca factor fiziologic şi terapeutic.
Argumentele cele mai elocvente în sprijinul influenţei cuvintelor asupra proceselor psihice şi chiar
asupra funcţiilor fiziologice le oferă multiplele cercetări cu privire la efectual „placebo”, care au
demonstrat că un preparat medicamentos neutru, despre care doar se spune că produce anumite
efecte terapeutice, chiar le și produce la unii subiecţi cu grad sporit de sugestibilitate. Acest efect a fost
pus în evidenţă de farmacologii care testau noile medicamente ce urmau să fie puse în circulaţie.
Cuvintele pot contribui, deci, la optimizarea funcţionalităţii unor procese psihice, pot modifica
modelele comportamentale defectuoase, pot influenţa funcţiile fiziologice ale organismului, printre
care se include și funcţia respiratorie.
Aceste proprietăţi ale sistemului verbal de comunicare stau la baza oricărui demers psihoterapeutic.
În mare măsură, capacitatea cuvintelor de a influenţa comportamentul are la bază vehicularea unui
mesaj sugestiv.
Definită de Gheorghiu (1982) ca o incitaţie susceptibilă să declanşeze reacţii spontane, nemediate
de instanţele raţionale ale gândirii discursive, sugestia poate influenţa practic toate procesele psihice,
începând cu senzaţiile și percepţiile și sfârşind cu raţionamentele, atitudinile, opiniile, deciziile și
comportamentele individului uman. Acţiunile sugestive pot fi atât pozitive, ducând la optimizarea
funcţionalităţii unor procese şi funcţii psihice, la ameliorarea sănătăţii şi la actualizarea disponibilităţilor
neuropsihice şi psihosomatice, dar, utilizate incorect sau cu rea intenţie, acestea pot produce tulburări
şi chiar agravarea unor simptome.
Datorită uriaşei sale influenţe asupra funcţiilor psihice și asupra fiziologiei organismului, sugestia (şi
autosugestia, sugestia realizată de individul însuşi) reprezintă una dintre modalităţile cele mai eficiente
de reglare și autoreglare a comportamentului.
Desigur, stimuli sugestivi nu trebuie reduşi la cei verbali, imaginile şi simbolurile nonverbale
exercitând și ele o mare influenţă asupra noastră. Cu toate acestea, în cadrul demersului
psihoterapeutic şi recuperator, sugestiile verbale sunt cel mai uşor de utilizat şi manevrat. Repetarea
ritmică a unei formule sugestive va contribui la creşterea forţei ei, aceasta devenind treptat idee
dominantă, cu acţiune direct asupra psihicului şi sferei somatice.
Eficienţa sugestiilor creşte foarte mult dacă sunt practicate în stare de relaxare musculară și mai ales
atunci când sunt asociate cu exerciţii de gimnastică respiratorie, fapt ce le conferă mai multă forţă şi
ritmicitate.
Jencks (1977) ne prezintă câteva modele de exerciţii respiratorii în cadrul cărora respiraţia se
combină cu formule autosugestie cu caracter reglator:
 1. Pentru relaxare:
„Corpul relaxat” – expiraţie;
„Mintea activă” – inspiraţie.

2. Pentru concentrare:
„Mă concentrez asupra problemei de rezolvat” – inspiraţie;
„Dar sunt relaxat și liniştit” – expiraţie.

3. Pentru înviorare:
„Sunt treaz şi alert” – inspiraţie;
„Elimin oboseala” – expiraţie;
„Sunt vioi și activ” – inspiraţie;
„Dar corpul este liniştit” – expiraţie.

4. Pentru creşterea rezistenţei organismului:

„Sunt ca un munte” – inspiraţie;
„De rezistenţă” – expiraţie;
„Rezistenţa e fără margini” – expiraţie;
„Simt o forţă puternică în mine” – inspiraţie.

5. Pentru reducerea anxietăţii:

„Teama mă părăseşte” – expiraţie;
„Curajul pătrunde în mine” – inspiraţie.

6. Pentru a face faţă cu succes unor competiţii:

„Concurez cu toate forţele” – inspiraţie;
„Dar am controlul relaxat al corpului” – expiraţie.

Pentru a fi recepţionate de subiect cu maximă eficientă, formulele sugestive verbale trebuie să

respecte câteva condiţii (Jencks, 1977, cât. Holdevici; Vasilescu, 1988):
- să fie acceptate de subiect;
- să concorde cu sistemul de valori al persoanei respective;
- să servească scopului propus (ceea ce presupune o bună cunoaștere a problemelor fiecărui
individ, fie că este vorba de un pacient care dorește să elimine nişte simptome, fie că este vorba
de un sportiv de performanță sau de un individ care intenționează să-şi optimizeze
comportamentul);
- să se integreze în mod adecvat în ciclurile de activitate (muncă sau antrenament);
- să nu fie prea lungi;
- să fie pozitive;
- să fie plastice (să aibă forța de a impresiona psihicul subiectului);
- să fie realiste;
- să fie convingătoare;
- să fie individualizate în funcţie de situaţia în care se aplică și de problematica fiecărui subiect;
- să fie ritmice, urmărind – dacă este posibil – ciclurile respiratorii.

Restructurarea mentală prin tehnici cognitiv comportamentale

Principiul de bază al psihoterapiei cognitiv-comportamentale constă în aceea că stările psihice

negative rezultă din modul lipsit de logică în care pacienţii gândesc despre ei înşişi, despre lumea
exterioară și despre viitor. Aceste idei lipsite de logică au tendinţa de a se menţine chiar şi în contradicţie
cu realitatea, deoarece indivizii se angajează în comportamente auto blocante şi autodistructive prin
intermediul următoarelor mecanisme:
- perceperea selectivă a lumii ca fiind ameninţătoare, ignorând situaţiile contrari:
- mecanismul supra generalizării, prin care o experienţa limitată este generalizată asupra tuturor
sectoarelor vieţii şi activităţii (” m-a respins o fata, înseamnă că nu sunt bun de nimic”);
- amplificarea semnificaţiei unor evenimente negative (. Am fost dat afară din serviciu – aceasta
înseamnă sfârşitul vieţii mele”);
- punerea în funcţiune a unor moduri de gândire absolutistă de tipul” totul sau nimic” (de pildă,
comentariul răutăcios al unei persoane este o dovadă a lipsei noastre de valoare).
În cursul psihoterapiei cognitiv-comportamentale a lui Beck pacienţii nu sunt solicitaţi să-şi schimbe
ideile, ca în cazul psihoterapiei raţional emotive elaborate de Elis (1973, 1975), ci să culeagă informaţii
despre propria persoană în urma unor experienţe directe, informaţii menite și infirme concepţiile lor
greşite despre ei înşişi și despre lume.
Terapeutul, împreuna cu pacientul, identifică părerile, credinţele şi expectaţiile greşite ale acestuia
din urmă şi le formulează sub forma unor ipoteze ce trebuie verificate.
Se desemnează apoi modalităţile concrete de verificare a lor în viaţa cotidiană.
Aceste experimente, menite să infirme opiniile eronate și auto blocante, sunt astfel planificate încât
să fie încununate de succes. Sarcinile sunt ierarhizate în funcţie de gradul de dificultate, astfel ca
sarcinile mai uşoare vor fi duse la bun sfârşit înainte de abordarea unora mai dificile.
Gândurile și credințele raționale, care conduc la stări afective sunt combătute şi prin tehnici de
contraargumentare, fiind apoi înlocuite cu unele mai realiste.
Acestea din urmă sunt repetate şi însuşite de pacient, ele putându-se transformă în sugestii
administrate în stare de relaxare sau hipnoză.
La pacienţii cu afecţiuni ale aparatului respirator, gândurile negative raţionale conduc la apariţia
anxietăţii şi depresiei legate de starea de boală, evoluţia acesteia, eficienţa tratamentului, incapacitatea
de muncă sau durerea.

Hipnoterapia în astmul bronşic

Hipnoterapia este considerată de majoritatea autorilor ca fiind o metodă specială de psihoterapie,

alături de psihanaliză, terapie centrată pe client, terapia comportamentală.
Hipnoză a fost definită ca o stare modificată de conştiinţă (James, 1990; Secţiunea Asociaţiei
Psihologilor Americani pentru Hipnoza Clinică, 1985) sau ca o stare de atenţie focalizată (Meconkey,
1986).
Kirsch, Lynn și Rhue (1993) consideră că hipnoza implica un set de proceduri pe care persoană
denumită hipnotizator le aplică asupra altei persoane care este denumită client sau pacient, aceasta
din urmă trăind o serie de modificări în sfera afectivă, perceptivă, cognitivă sau motorie (Kihistrom,
1985).
Autorii sunt de părere că tehnicile hipnozei pot fi utilizate în mod creativ în foarte multe situaţii
clinice.
Hipnoterapia poate fi aplicată cu succes în foarte multe domenii, cum ar fi tratamentul anxietăţii,
depresiei, tulburărilor borderline, tulburărilor posttraumatice produse de stres, afecţiunilor
psihosomatice, tulburărilor conduitei alimentare, în controlul durerii, în terapia unor deprinderi greşite,
al obezităţii sau în unele afecţiuni neurologice. De fapt, hipnoză poate fi aplicată în orice situaţie în care
se indică intervenţia de natură psihologică.
Prezentăm în cele ce urmează câteva consideraţii în legătură cu utilizarea hipnoterapiei la pacienţii
cu astm bronşic.
Această afecţiune se caracterizează prin apariţia unor perioade scurte în care se produce o
rezistentă la intrarea aerului în bronhii, fapt ce creează subiectului senzaţia de sufocare. Episoadele
acute apar în general la persoanele hiper-reactive la anumiţi stimuli din ambianţă şi sunt acompaniate
de o dificultate specifică la expiraţie, uneori tusea fiind singurul simptom, mai ales la copii.
 Indivizii care suferă de astm prezintă o sensibilitate excesivă, atât fată de anumite substanţe iritante
din mediu, cât și la stresul și frustrările produse de evenimentele vieţii cotidiene. Atacurile de astm pot
fi precipitate de eforturi fizice, alergii, infecţii sau stări emoţionale.
În momentul în care se declanşează atacurile se produce o constricţie a musculaturi pereţilor
bronhiilor, la care se adaugă și secreţia de mucus în lumenul acestora, fapt ce accentuează obstrucţia,
împiedicând circulaţia normală a aerului.
Agenţii alergogeni cei mai frecvent întâlniţi sunt: polenul, praful, părul animalelor, fumul sau unele
substanţe chimice.
Aşa cum am mai subliniat, atacurile de astm pot fi favorizate și de infecţii virale sau bacteriene.
Factorii emoţionali sunt și ei profund implicaţi în determinarea tulburării, anxietatea reprezentând
nu numai un factor declanşator, ci şi agravant al atacurilor de astm.
De regulă, un disconfort uşor la nivelul respiraţiei declanşează anxietatea care, la rândul ei, amplifică
tulburarea respiraţiei.
Rees (1956) a studiat 441 de subiecţi astmatici pe care i-a comparat cu 321 subiecţi martori şi a
constatat că în cadrul primului grup anxietatea, timiditatea, hipersensibilitatea și trăsăturile obsesive
prezentau scoruri semnificativ mai ridicate.
La copiii astmatici s-a constatat influenţa unor atitudini greşite ale părinţilor, hiperprotectia ocupând
un loc central. Ceva mai rar se întâlneşte la părinţii acestor pacienţi atitudinea de respingere sau
perfecţionismul.
Printre factorii precipitatori de natură emoţională, cel mai frecvent întâlniţi, specialiştii includ:
anxietatea cu supraîncordare, frustraţia, mânia, resentimentul, umilinţa, depresia, sentimentele de
culpabilitate, dar şi râsul şi bucuria de intensitate mare.
Autorul menţionat a găsit în cadrul grupului de astmatici următorii factori etiologici: cauzele
psihologice sunt importante în proporţie de 70%, infecţiile în proporţie de 68%, iar agent alergogeni
doar în proporţie de 36%.
Cohen (1971) subliniază şi el rolul anxietăţii, sugestiei și condiţionării în declanşarea atacului de
astm, fapt demonstrat și de cercetările de laborator în cadrul cărora au putut fi declanşate în mod
artificial atacuri de astm.
Astfel, a devenit celebru cazul unui pacient alergic la trandafiri, care a declanşat atacul de astm la
vederea unei vaze cu flori artificiale (desigur pacientul în cauză nu a conştientizat faptul că trandafirii
nu erau adevăraţi).
Deoarece factorii psihologici au o important atât de mare în etiologia atacurilor de astm,
hipnoterapeutul trebuie să investigheze o serie de aspecte legate de istoria vieţii pacientului, înainte de
a construi demersul psihoterapeutic:
o familia: relaţiile cu părinţii şi între părinţi, relaţiile cu fraţii;
o rezultatele şcolare şi încadrarea în colectivitatea şcolara;
o situaţia maritală: relaţia cu soţul, copiii, cu copiii din altă căsătorie, dificultăţi legate de
viaţa casnică;
o situaţiile de doliu sau pierdere (mai ales cele recente);
o situaţia profesională: relaţiile cu şeful, colegii, probleme financiare etc.;
o îmbolnăviri în antecedente: infecţii respiratorii, alergii, stări depresive etc.;
Pe baza informaţiilor obţinute, terapeutul îşi va face o idee clară în legătura cu stilul de viaţa și cu
problemele pacientului.
În crizele acute de astm, tratamentul medicamentos este obligatoriu. Cu toate acestea, get
secundare nedorite datorate tratamentului de lungă durată cu steroizi creează foarte multe probleme
pacienţilor.
Trebuie avută în vedere severitatea acestei afecţiuni, rata mortalităţii fiind, de pildă, în jur de 4,7%
în Marea Britanie în perioada 1974-1984.
Una dintre problemele cele mai importante care pot optimiza tratamentul în cazul acestei afecţiuni
ar trebui să fie luarea în consideraţie a componentei emoţionale care stă la apariţia și menţinerea
acesteia.
 Mahler-Longhnan și colab. (1962) subliniază necesitatea utilizării hipnozei la pacienţii cărora le-a
fost pus diagnosticul ferm de astm. Hipnoză poate contribui la încetarea anxietăţii şi tensiunii legate de
problemele respiratorii, poate contribui la mărirea ego-ului, la creşterea încrederii în propriile
posibilităţi de a face faţa problemei, dar și la reducerea dependenţei de steroizi. Auto hipnoză este şi
ea de o deosebit de mare importanţă, pentru că oferă subiectului un instrument de autoreglare psihică.
Willkinson (1993) este de părere că sugestiile directe trebuie evitate, pentru că a sugera unui pacient
astmatic faptul că nu se sufocă atunci când este evident că o face poate avea un efect anti terapeutic.
Prognosticul acestei afecţiuni şi eficienţa terapiei depind de etiogia psihogenă a crizei.
Cu cât crizele sunt mai favorizate de factorii psihici, cu atât prognosticul va fi mai bun, deşi astmul
are în etiologia lui şi factori organic: bronşită, alergii, tulburări vasculare.
În cursul psihoterapiei astmului bronşic prezintă o mare importanţă scăderea anxietăţii produse de
senzaţia de sufocare.

a) Astmul bronşic la copii

Copilul astmatic are anumite caracteristici de care terapeutul trebuie să ţină seama. În general, acest
copil este foarte receptiv la hipnoza, foarte inteligent, anxios, dependent, lipsit de încredere în sine,
adesea fiind unic la părinţi. Frecvent, accesul de astm apare consecutiv naşterii fratelui şi exprimă
sentimente inconştiente de insecuritate şi agresivitate refulată. În plus, atitudinea anxioasă şi
hipergrijulie a părinţilor exagerează sentimentul de insecuritate copilului, ceea ce determină creşterea
anxietăţii şi tensiunii care provoacă şi prelungesc atacul de astm. La polul opus, relaţiile conflictuale din
familie au frecvent acelaşi efecte. Se observă că aceste atacuri au o intensitate mult mai mică dacă
copilul este spitalizat, pentru că de cele mai multe ori doar anxietatea anticipatorie provoacă criza.
Adesea, crizele pot apărea și ca o scuză pentru un eşec şcolar, în ajunul unui examen sau al unei teze.
În cazul copiilor, tratamentul astmului bronşic prin hipnoterapie este mai eficient după vârsta de 6-
7 ani. După inducerea hipnozei, terapeutul administrează următorul instructaj – Datorită acestei
relaxări profunde, săptămâna viitoare te vei simți din ce în ce mai bine, tot mai bine în fiecare zi. De la
o zi la alta, pieptul tău va deveni tot mai puternic, sufocările tot mai rare, tot mai rare. Respiraţia va
deveni tot mai uşoară, tot mai plăcută vei deveni mai liniştit, mai calm, mai puţin nervos, mai puţin
speriat, mai puţin necăjit. Cu fiecare zi ce trece vei avea tot mai multă încredere în tine, te vei simți tot
mai apărat, tot mai capabil şi stai pe propriile picioare, să te descurci singur la scoală și acasă fără teamă,
griji, nesiguranţa.
După ce afla cauzele crizei, terapeutul trece la administrarea unor sugestii adecvate (Hartland,
1979): „De la o zi la alta, pieptul tău va deveni şi mai puternic, respiraţia tot mai uşoară, tot mai relaxată.
Muşchii pieptului vor rămâne relaxaţi astfel încât aerul va putea pătrunde cu uşurinţă în plămânii tăi.
Va dispărea treptat încordarea din zona pieptului, astfel încât respiraţia va deveni tot mai uşoară, din
ce în ce mai uşoara. Dacă vei simți cumva o cât de mică senzaţie de sufocare sau vei avea respiraţia mai
scurtă, nu te vei speria sau îngrijora că va veni criza, pentru ca eu te voi ajuta s-o opreşti. Chiar dacă
apare o uşoară senzaţie de sufocare, te vei aşeza pe un scaun şi vei relaxa muşchii braţelor şi picioarelor
cât mai mult posibil. Vei închide ochii şi îţi vei imagina că eşti cu mine în cabinet și mă asculţi. Vei apăsa
uşor cu palmele partea de jos a pieptului şi vei simți că muşchii pieptului se relaxează și permit aerului
să treacă liber, astfel încât, în câteva minute, respiraţia va deveni tot mai uşoară, și mai uşoară.”

b) Astmul bronşic la adulţi

Se instalează după o perioadă de stres sau încordare. La femei, crizele de astm bronşic apar în
perioada premenstruala şi pot fi expresia unei frici inconştiente de sarcină.
Alteori, ele pot apărea chiar la ciclu, iar psihanaliza le consider uneori expresia dezamăgirii provocate
de constatarea că nu sunt însărcinate. Deci, este foarte important interogarea pacientei pentru
determinarea cauzei declanşatoare. În psihoterapie, datorită faptului că majoritatea astmaticilor
aparţin categoriei tipului dependent de personalitate, e necesar ca psihoterapia să cuprindă sugestii de
întărire a eului şi de accentuare a independenţei.
Tot în ideea accentuării independentei este foarte utilă familiarizarea pacientului cu tehnici de auto
hipnoză. Astfel, concomitent cu eliminarea simptomului nedorit se accentuează încrederea în sine prin
simplul fapt ca pacienţii pot preveni singuri criza.

9. BALNEOTERAPIA

Astmul bronşic atipic, ca și traheobronşitele spastice (care în majoritatea cazurilor anunță debutul
unui astm tipic) pun, în idea obiectivului terapeutic al cure balneare, probleme deosebite, respectiv
tratarea fondului alergic. Sub acest raport, problemă are două aspecte distincte.
Pe de o parte, scoaterea bolnavului alergic din mediul său obişnuit de viaţă, unde este supus atât
alergenilor exogeni, cât şi diverselor solicitări neuropsihice. Această schimbare de mediu poate fi în
unele cazuri salutară, dar în general numai atunci când ea este prelungită câteva luni sau mai mult. Cura
obişnuită din staţiune, pe perioade relativ scurte, nu poate avea această pretenţie, cu toate că ea
determină într-un număr important de cazuri ameliorări persistente.
Pe de altă parte, cura balneară are unele posibilităţi de desensibilizare nespecifică.
Climatul, încărcarea ionică negativă a atmosferei, alţi factori naturali neprecizaţi pot determina
scăderea hiperreactivitătii bronşice nespecifice la astmatici, aşa cum s-a observat pe litoral.
În acelaşi timp este dovedit că unele ape minerale (cu componentă sulfuroasă) au o acţiune
antialergică important prin creşterea puterii histaminopexice6 a serului. Izvoarele 7 și 15 din Olăneşti
ca și izvoarele forate în zona Călimăneşti-Cozia, utilizate parenteral, sunt deja cunoscute pentru aceste
efecte benefice.
La toate acestea se adăuga o serie de proceduri fizioterapice cu anumită tradiţie în astm (băile
hiperterme, ultravioletele, aerosolii cu ape minerale, camera pneumatică, cură de salina etc.)
În astmul bronşic alergic pur, ca și în traheobronşitele spastice sunt recomandate staţiunile de pe
litoral, precum și Olăneşti, Govora, Slănic-Moldova, Calimănesti-Căciulata, Praid, Slănic-Prahova.

10. KINETOTERAPIA

Particularităţi ale kinetoterapiei respiratorii în diferite afecţiuni respiratorii:

Kinetoterapia respiratorie necesită mare prudenţă în aplicare cu evitarea oboselii exagerate și

evitarea inhalării de substanţe iritante pentru căile respiratorii. Durata programului nu trebuie să fie
prea extinsă, pentru a nu obosi pacientul, dar trebuie să fie sufcient de lungă pentru a se face simţite
efectele programelor de recuperare, exprimate printr-o senzaţie de ameliorare a simptomatologiei, cu
scăderea dificultăţilor respiratorii şi a anxietăţii.
Astmul bronşic este o boală a căilor respiratorii, caracterizată prin creşterea reactivităţii
traheobronsice la diferiţi stimuli și manifestată fiziopatologic prin îngustarea difuză a căilor aeriene.
Obstrucţia respiratorie reversibilă din astm se însoţeşte de accese de dispnee, tuse şi wheezing
(respiraţie şuierătoare). Accesele astmatice pot fi provocate de diverşi factori (alergici infecţioşi,
ocupaţionali, psihologici), precum și de efortul fizic. Modificarea fiziopatologică esenţială în astm este
reducerea – tranzitorie și variabilă – a diametrului căilor aeriene, care produce o creştere apreciabilă a
rezistenţei la flux, în special în căile aeriene mici.
Bronhoconstricţia, inflamaţia bronşică şi secreţia mucoasă sunt responsabile de scăderea volumelor
expiratorii forţate.
 Creşterea volumelor pulmonare este invariabil prezentă în accesul astmatic; la producerea să
contribuie închiderea prematură a căilor aeriene distale, modificarea proprietăţilor elastice ale
plămânului şi toracelui şi scăderea forţei de contracţie a muşchilor ventilatori. Creşterea volumelor
pulmonare creşte travaliul respirator, contribuind la senzaţia de dispnee, la apariţia oboselii musculare
și a insuficienţei respiratorii.
În timpul accesului astmatic tipic, bolnavul prezintă dispnee de tip expirator cu wheezing și tuse și
are o frecvenţă respiratorie între 20-30 c/minut.
Toracele bolnavului apare hiperinflamat, cu ampliaţii respiratorii relativ limitate, prelungirea fazei
expiratorii a respiraţiei și folosirea muşchilor respiratori accesorii; astfel, deoarece e necesară o
inspiraţie forţată, toracele devine punctul mobil, iar prin fixarea braţelor pe un punct de sprijin,
extremitatea muscular inserată pe humerus devine punctul fix.
Scopul kinetoterapiei: relaxarea muşchilor toracelui şi tonifierea muşchilor respiratori, în special a
diafragmului, pentru facilitate expiraţiei.

PROGRAM KINETOTERAPEUTIC:

o Culcat pe spate, cu genunchii îndoiţi și picioarele pe saltea; o mână e pus pe stern, cealaltă pe
abdomen; bolnavul inspiră aer astfel încât abdomenul să se dilate (mâna de pe abdomen se
ridică), iar mâna de pe stern să nu se ridice, apoi expiră pe gură, cu contracţia muşchilor
abdominali;
o Culcat pe o parte, repetă acelaşi exerciţiu de respiraţie diafragmatică;
o Culcat cu faţa în jos, repetă acelaşi exerciţiu;
o Stând: cu degetul arătător de la mâna stângă îşi comprimă nara stânga şi inspiră lent pe nară
dreaptă, după care îşi ţine respiraţia 4-5 secunde și apoi expiră lung pe nară dreaptă; se execută
8 respiraţii pe o nară, apoi 8 pe cealaltă;
o Aşezat pe genunchi, cu sprijin pe palme: expiră lung pe gură, contractând muşchiul transvers al
abdomenului (suge burta), apoi inspiră pe nas cu coborârea diafragmului (umflând
abdomenul);
o Aşezat pe un scaun: duce ambele braţe sus, cu extensie și inspirul aerului pe nas, îşi ţine
respiraţia 4-5 secunde, apoi expiră în timp ce coboară braţele și îşi apleacă trunchiul în faţă,
ducând mâinile la glezne.

11. REFLEXOTERAPIA

ASTMUL – zonele vizate sunt plămânii şi bronhiile; zonele reflexe asociate includ plexul solar şi
diafragma (în scopul detensionării nervoase a întregului organism), coloana cervicală şi toracală care
constituie originea nervilor care traversează plămânii şi bronhiile și glandele suprarenale, în vederea
înlăturării stresului şi reacţiilor alergice.
Copiii răspund mai rapid la masajul reflexogen, crizele de astm devenind tot mai rare, până la
dispariţie.
Pentru ASTM - masarea zonelor reflexe ale rinichilor, plămânilor, pieptului, glandelor suprarenale,
cutie toracice, plex solar, coloana cervicală şi toracală, valva ileo-cecală, sistem digestiv, glande
paratiroide.
 12. CROMOTERAPIA

Culoarea roşu stimulează respiraţia (ritmul şi amplitudinea respiraţiei) şi, de aceea, este indicată în
stările febrile, în răceli, tuberculoză, astm bronşic (în special prin iradierea organismului cu lumina roşie
de la lampa Solux).

13. MELOTERAPIA

Opere muzicale recomandate în terapia afecţiunilor aparatului respirator

Dintre operele muzicale care ar putea contribui la ameliorarea unora dintre bolile respiratorii
(amigdalite, faringite, laringite, astm bronşic) amintim concertele lui Mozart, ale preclasicilor – Henry
Purceii, Händel, Albinoni precum și muzica de operetă și chiar mai modernele genuri blues şi soul.
Prof. Dr. Ioan Bradu lamandescu recomandă Simfonia a II-a de Brahms în tratamentul astmului
bronşic, Română în Fă minor de Beethoven în tonifierea activităţii plămânilor Simfonia a IV-a de Mahler
în afecţiunile acute ale aparatului respirator.

14. CRISTALOTERAPIA

În astmul bronşic, în bronşita astmatiformă și în bronşitele cronice sunt recomandate Chihlimbarul

(Ambră), Malahitul, Rubinul și Calcedonia, prin aplicarea lor în regiunea umerilor şi pe abdomen, zilnic,
timp de 20 zile, în şedinţe a câte 20 minute.

15. APITERAPIA

Astmul bronşic poate beneficia de ameliorări semnificative prin tratamentul cu venin de albine
aplicat prin micro-înţepături.
Astm bronşic
Lăptişor de matcă ca aditiv alimentar – mare atenţie la persoanele ce prezintă antecendente alergice
la acest produs.
Soluţie de miere 50%, în inhalaţii de 2 ori pe zi, timp de 20-30 de zile. În paralel cu inhalaţiile se aplică
și electroforeză cu miere
O soluţie de miere cu lăptişor de matcă – 10-15 inhalaţii + miere cu propolis tot 10-15 inhalaţii. Se
face o pauză de 10-15 zile după care se reia ciclul de 10-12 şedinţe de inhalaţii cu amestecul de miere
şi propolis.
Soluţie hidroalcoolică de propolis 5% sub formă de aerosoli, 1 inhalaţie pe zi timp de 5 zile.
Soluţie alcoolică de propolis 5% în emulsie cu ulei de trandafir (în proporţie de
1:1) sub formă de aerosoli şi electroaerosoli timp de 1-5 minute, 5-20 inhalaţii;
dacă este necesar tratamentul se repetă la interval de 1 – 3 luni.
Soluţie alcoolică de propolis 20%, câte 5-7 picături de 3 ori pe zi.
Tinctura de propolis 8%, 30 de picături de 3 ori pe zi. În plus, pe cale orală se administrează polen şi
miere
Extract de propolis, 2mg/kg corp repartizat în 2 aplicaţii zilnice.
 16. TRATAMENT PRIN PRACTICAREA QI-GONG-ULUI

Atunci când există modificări patologice la nivelul întregului plămân, se vor ţine ambele palme în
dreptul plămânilor, o palmă mai aproape de corp (10 centimetri) și cealaltă mai departe (30 de
centimetri)
— Timp de 3 minute –, după care palma care a fost ţinută aproape de corp se va ţine departe, iar
palma care a fost ţinută departe se va ţine aproape (de asemenea timp de 3 minute). În acest fel, va
avea loc o stimulare a funcţiilor celulare la nivelul plămânilor, afecţiunea dispărând.
Este posibil ca pe perioada tratamentului să apară mai multă spută (flegmă), ceea ce se consideră a
fi un fenomen pozitiv.

RELAȚIILE DINTRE ORGANE ȘI PLĂMÂNI (ENERGIA YIN) – în relație cu astmul bronșic, cea mai
importantă legătura este cea dintre plămâni și rinichi.

INIMA ȘI PLĂMÂNII

Inima guvernează sângele, plămânii controlează energia: relația dintre ele este relația dintre energie
și sânge.
Energia și sângele sunt interdependente. Sângele hrănește energia iar energia împinge sângele.
Inima împinge sângele prin tot corpul dar activitatea sa depinde de energia plămânilor.
Plămânii produc energie nutritiva și energie de apărare. Energia nutritiva circulă împreună cu
sângele prin vasele sanguine.
Inima și plămânii sunt conectate prin energia pectorala (Zong Qi).
O insuficienta energetică a plămânilor poate conduce la o stagnare a energiei în inima și în acest fel
poate interveni o stagnare a sângelui inimii, cu următoarele simptome: palpitații, dureri în zona
pieptului, buze albăstrui.
Focul excesiv al inimii poate usca fluidele plămânilor și în acest caz duce la sete, nas uscat și tuse.
În afecțiunile febrile, energiile perverse ce au pătruns din exteriorul corpului în plămâni nu vor putea
coborî normal și vor invada inima. Din acest motiv, deseori, răceala ce ajunge la nivelul plămânilor
pătrunde și in interiorul inimii. Ulterior, din cauza invadării inimii de către elementul rece, va apare
reumatismul (în special poliartrita reumatoida apare din cauza răcelilor repetate din copilărie).
Din punct de vedere al insuficientei, energia inimii și a plămânilor sunt adesea ambele insuficiente,
din cauza relației lor strânse (atunci când apare o insuficienta la nivelul unuia dintre aceste doua organe
va interveni o scădere a energiei și la nivelul celuilalt organ).
Tristețea afectează adesea atât energia plămânilor cât și a inimii.

FICATUL ȘI PLĂMÂNII

Plămânii guvernează energia iar ficatul stochează sângele și reglează volumul acestuia.
Relația dintre aceste două organe interne se regăsește mai ales la nivelul funcției de ascensionare și
de coborâre a energiei. În mod normal, energia plămânilor coboară iar energia ficatului urcă.
Ficatul depinde de energia plămânilor pentru a regla sângele.
Insuficiența energiei plămânilor va afecta funcția de coborâre a energiei, ceea ce va conduce la o
uscăciune patologică și la căldura care va coborî și va consuma Yin-ul ficatului și al rinichilor, sporind
hiperactivitatea Yang-ului ficatului. În acest caz, în afară de tuse vor mai apărea și dureri în zona
pieptului, amețeli, dureri de cap și roșeața ochilor și a fetei.
Energia ficatului poate stagna la nivelul pieptului, afectând de asemenea funcția plămânilor de
coborâre a energiei.
 SPLINA ȘI PLĂMÂNII

Relația dintre splina și plămâni are legătură cu energia și cu fluidele corpului.

Splina controlează transportul și transformarea alimentelor și este considerată a fi sursa energiei
dobândite și a sângelui. Splina extrage energia nutritiva (Yang) și esența nutritiva (Yin) și le trimite
plămânilor.
Prin respirație, energia nutritiva este combinată cu energia curată (Qing Qi - energia care provine
din inspirație; medicina tradițională mai spune că este energia Cerului), obținând energia pectorala
(Zong Qi).
Puterea energiei plămânilor ține de un aport continuu de alimente.
Se poate afirma ca o splina puternica împreuna cu un aport alimentar adecvat va conduce la o
energie viguroasă a plămânilor.
Pe de altă parte, funcțiile splinei de transport și de transformare a fluidelor depinde de coordonarea
cu funcția plămânilor de dispersie și de coborâre.
Slăbirea energiei splinei conduce la slăbirea energiei plămânilor.
Simptomele din acest caz vor fi: un apetit scăzut, distensie abdominală însoțita de o tuse ușoară,
slăbiciune, lipsa dorinței de a vorbi.
Disfuncția plămânilor n dispersia și coborârea energiei și a fluidelor poate conduce la acumularea
fluidelor și la staza umezelii in splina. De aici vor rezulta tuse cu expectorație abundentă și presiune in
piept sau distensie abdominală, edeme.

PLĂMÂNII ȘI RINICHII

Relația acestora are două aspecte, cel energetic și cel al fluidelor.

Energia

Plămânii controlează respirația iar rinichii controlează primirea energiei. Numai atunci când rinichi
sunt puternici, energia inhalata va putea fi preluată de către plămâni și trimisa rinichilor.
Când rinichii vor avea insuficienta energetica și nu își vor mai îndeplini cu succes funcția de
recepționare a energiei, aceasta va pluti in partea superioară a trunchiului (astm, tuse, dispnee).
Atunci când va exista o insuficienta energetica la nivelul plămânilor, aceasta va influenta energia
rinichilor și va apărea disfuncția rinichilor de primire a energiei.
În ambele situații va apărea o respirație scurtă, care se agravează după mișcare.
Plămânii trimit energia și fluidele către rinichi. Rinichi recepționează energia și evaporează o parte
din fluide, apoi trimit vapori către plămâni (pentru a-i umezi și pentru ca aceștia să poată umezi pielea).
Energia pectorala (ce apare prin combinarea energiei nutritive cu cea a respirației) este trimisa la
nivelul rinichilor, pentru a se uni cu energia primordiala (Yuan Qi), susținând-o. Energia primordiala va
urca la nivelul pieptului pentru a participa la producerea energiei și a sângelui la nivelul "focarului
superior".

Fluidele corpului

Fluidele plămânilor și ale rinichilor se hrănesc reciproc. Plămânii trimit fluide către rinichi. Rinichii
produc o evaporare a unei părți din aceste fluide și trimit vaporii către plămâni, pentru a-i umezi și
pentru a fi trimiși către zona pielii.
Yin-ul (fluidele) rinichilor constituie sursa Yin-ului (fluidelor) întregului corp. Deficienta fluidelor
plămânilor va afecta fluidele rinichilor. De asemenea, deficienta Yin-ului rinichilor va afecta negativ Yin-
ul plămânilor. În aceste situații poate apărea o ușoară temperatură în a doua parte a zilei, transpirație
nocturnă, tuse uscată, slăbiciune și durere în zona genunchilor și în cea lombară, căldură la nivelul
pieptului și al palmelor și al tălpilor.
 Insuficiența Yin-ului (fluidelor) plămânilor poate surveni și în urma fumatului, mai ales după o
afecțiune febrilă în care au fost implicați și plămânii.

FOARTE IMPORTANT: de citit sau căutat pe youtube despre TEHNICA ”BATERILOR” pe meridiane, în
special pe cel al plămânului.

17. TAO – Cele 6 sunete vindecătoare

1. Sunetul plămânilor

Organe asociate: Intestinul gros

Element: Metal
Sezonul: Toamna
Culoare: Alb
Emoțiile negative: – durere, tristețe, depresie
Emoțiile pozitive: – curajul, dreptatea

Sunet: Ssssssss (limba in spatele dinților)

(1) Poziția: Stai cu spatele drept si palmele cu fata in jos

odihnindu-se pe coapse. Închide ochii si zâmbește
plămânilor. Inspira profund ridicând brațele in fata ta, cu
coatele rotunjite , fără a îndrepta mâinile. Când mâinile ajung
la nivelul ochilor, începe sa rotești palmele, aducându-le
deasupra capului, cu palma în sus, împingând spre tavan.
Degetele mari de la mâini sunt îndreptate in acest moment
spre înainte. Privirea in sus, cu ochii larg deschiși.
(2) Sunetul: Cu maxilarul închis si buzele apropiate expir
sunetul “Ssssssss.” La început, cu voce tare, dar după ce
practica devine obișnuință ar trebui exersat astfel încât se
poate auzi sunetul. Vizualizez şi simt cum excesul de căldură,
tristețe, energie bolnava, depresie, şi durere este expulzat
din “sacii” ce compresau conturul plămânilor si se evapora
încet şi complet.
(3) Faza meditativă: Odihna este foarte importantă, deoarece în repaus putem comunica cu Sinele
nostru interior. Când ați expirat complet, rotiți palmele în jos, coborați încet umerii, mâinile revin în
poală cu palmele în sus. Închideţi ochii.. zâmbiți in continuare plămânilor imaginându-vă că sunetul
plămânilor încă se produce. Respira normal şi imaginează-ti ca plămânii sunt inundați de o culoare alba
strălucitoare. Acest lucru va întări sistemul dvs pulmonar. Cu fiecare respirație, încercați să simțiți
schimbul de energie rece, proaspătă ce o înlocuiește pe cea excesiv de calda.
Repetați de șase, nouă, douăsprezece, sau 24 de ori. Practicând mai des se vor atenua tristețea,
depresia, răceala, gripa, durerile de dinți, astmul, şi emfizemul.

ATENTIE! Trebuie practicate si sunetele organelor asociate afectate (de ex. rinichi)

2. Sunetul Rinichilor

Organe asociate: vezica urinara

 Element: apa
Sezon: Iarnă
Culoare: albastru închis sau negru
Emoțiile negative: – frica
Emoțiile pozitive: – blândețea

Sunet: “Chooooooo” (ca atunci când sufla o lumânare cu buzele formează un “O”)

(1) Poziția: Picioarele unul lângă altul, gleznele si genunchii se ating. Conștientizez forma, poziția,
culoarea rinichilor şi zâmbesc în ei. Inspir profund, mă aplec înainte, prinzându-mi mâinile una de alta
mai jos de genunchi. În acelaşi timp țin capul sus privirea
drept înainte şi mențin întinderea parții inferioare a
spatelui.
(2) Sunet: Rotunjesc buzele şi expir uşor sunetul
“Chooooooo”, ca si cum as sulfa într-o lumânare. Simultan
contract abdomenul. Îmi imaginez ca elimin excesul de
căldură, frică, şi umezeala din fascia ce înconjoară rinichii.
(3) Faza meditativă: După ce ați expirat complet,
dezlipiți picioarele, şi puneți mâinile pe coapse, palmele
tale sus. Închide ochii, respira in rinichi, şi să fie conștienți
de ele. Imaginează-ti o lumina de culoare albastră, în
rinichi. Zâmbește rinichilor, si imaginează-ti ca
sunetul Chooooooo încă se mai produce.
Repetați pașii de mai sus de trei, șase, douăsprezece,
sau 24 de ori. Practica sunetului Chooooooo devenita
obișnuință va atenua frica, oboseala, amețelile, zgomotele
în urechi, durerile de spate.

3. Sunetul ficatului

Organe asociate: vezica biliara

Element: lemn
Sezon: Primăvară
Culoare: Verde
Emoțiile negative: – furia
Emoțiile pozitive: – bunătatea

Sunet: Shhhhhhh (limba aproape de cerul gurii)

(1) Poziția: Stai confortabil cu spatele drept. Închide ochii

si fii conștient de existenta ficatului ca dimensiune, forma,
funcție si zâmbește in interiorul lui. Când simți că ești în
contact cu ficatul, inspira, extinde brațele si le ridica-le in sus
deasupra capului cu palmele spre tavan – urmărind
mișcarea mâinilor cu privirea- încrucișează degetele si
rotește palmele spre tavan. Împinge in podul palmelor
întinzând brațele . Apleacă-te ușor spre stânga, exercitând o
întindere blânda asupra ficatului.
(2) Sunet: Deschide ochii larg, deoarece ei sunt deschiderile ficatului. Expirați sunetul “Shhhhhhh“.
Vizualizați eliminarea căldurii în exces şi a furiei de la ficat, si din fascia ce-I înconjoară.
 (3) Faza meditativă: Când ați expirat complet, separați mâinile, întoarceți palmele în jos, şi aduceți
încet mâinile să se odihnească pe coapse cu palmele în sus. Zâmbiți ficatului şi imaginați-vă că sunetul
încă se mai întâmplă in timp ce întregul organ este inundat de o lumina verde strălucitoare.
Repetați de trei, șase, douăsprezece, sau 24 de ori. Repetând de mai multe ori se va atenua furia,
ochii roșii sau apoși, gustul de acru sau amar , odată cu detoxifierea ficatului.

4. Sunetul inimii

Asociat de organe: intestinul subțire

Element: Foc
Sezon: Vara
Culoare: Roșu
Emoții negative: – nerăbdarea, grabă, aroganță, cruzime
Emoții pozitive: – bucurie, onoare, sinceritate

Sunet: Hawwwwww (gura larg deschisă)

(1) Poziția: Conștientizați forma si poziția inimii. Zâmbiți-i.

Poziția este aceeași ca pentru sunetul ficatului.
Ne vom inclina f ușor spre dreapta pentru a crea o ușoară
extensie in zona inimii. Concentraţi-vă pe inima si simțiți limba.
(2) Sunet: Deschide gura, în jurul buzelor, şi încet expirați sunetul “Hawwwwwww“. Imaginați-va
cum din jurul inimii , odată cu expirația pleacă si norii de nerăbdare, graba, aroganță, şi cruzime.
(3) Faza meditativă: După ce ați expirat, zâmbiți în inima, şi imaginați-vă o culoare roşu aprins.
Repetați pașii de mai sus de trei pana la 24 de ori. Practicând de mai multe ori se poate calma gatul
inflamat, leziuni la rece, gingiile umflate sau limba, nervozitate, toane, si bolile de inima.

5. Sunetul splinei

Organele asociate: pancreas, stomac

Element: Pământ
Sezon: Vara indiana
Culoare: Galben
Emoțiile negative: îngrijorare
Emoții pozitive: Corectitudinea

Sunet: Whoooooo (de la gât, gutural)

(1) Poziția: Fiți conștienți de splina și zâmbiți-i. Inspirați adânc in

timp ce plasați degetele de la ambele mâini sub stern pe partea
stângă. Veți apăsa cu degetele de la ambele mâini spre zona de sub
ultima coasta stânga, aplecându-va trunchiul spre înainte
(2) Sunet: Uitându-te în sus expira sunetul “Whoooooo.” Acest
sunet este mai mult gutural, decât cel al rinichilor Chooooooo. Acest
sunet provine din adâncimile gâtului, mai degrabă decât din gura.
Simţiţi cum sunetul Splinei face sa vibreze corzile vocale. Simţiţi-vă
grijile transformate in virtuți precum corectitudinea și onestitatea.
(3) Faza meditativă: După ce ați expirat, pune-ti mâinile pe coapse,
cu palmele în sus, zâmbind splinei, pancreasului, si stomacului. Respirați în aceste organe imaginând-
vi-le inundate într-o lumina galben strălucitoare.
 Repetați pașii de mai sus trei la de 24 ori. Practicând mai multe ori pentru se elimina indigestia,
greață, diareea

7. Sunetul triplului încălzitor

Tripla încălzire se referă la cei trei centri energetici ai corpului;

În partea de sus (creier, inimă, plămâni) este cald,
secțiunea de mijloc (Ficat, rinichi, stomac, pancreas si splina), este cald și secțiunea inferioară
(intestinele subțire si gros, vezica urinara, organe sexuale) este rece.

Sunetul ”Heeeeeee” echilibrează temperatura dintre cele trei

niveluri , aducând energie fierbinte până la centrul de jos şi energie
rece până la centrele de sus. Concret, energia calda din zona inimii
se mută în regiunea sexuală mai rece, şi energia rece de la nivelul
abdomenului inferior este mutata până in zona inimii.
(1) Poziția: Întinde-te pe spate ridicând braţele relaxate cu
palmele în sus păstrând ochii închiși. Inspira pe deplin în toate cele
trei zone: piept, plexul solar, si abdomenul inferior.
(2) Sunet: Expiraţi sunetul “Heeeeeee“, în primul rând aplatizând
pieptul, apoi plexul solar, şi în cele din urmă partea de jos a
abdomenului. Imaginați-vă ca peste dvs trece o rola mare care
scoate orice bula de aer de la cap până la centrul sexual.
(3) Faza meditativă: Când ați expirat complet, ne concentram
asupra întregului organism. Repetam pașii de mai sus de trei pana la
șase ori. Practicând de mai multe ori sunetul “Heeeeeee” putem
calma insomnia si de stresul.

ALTE TERAPII care pot fi folosite în tratamentul astmului cu rezultate excelente:

- ACUPUNCTURA

- OZONOTERAPIA

- CAMERA HIPERBARA

- Remedii anti-anxietate cu Florile Bach

BIBLIOGRAFIE:

- MARTEL, J - Marele Dicționar al bolilor si afecțiunilor - cauzele subtile ale îmbolnăvirii – ed. III
- BOJOR, O., coord - Afecțiunile Aparatului Respirator - Ed. Medicinas 2019
- CULDA, C. – Medicina Tradițională Chineză și Qigong-ul Terapeutic – Ed. Licorna 2012
- PITERA, F. – Compendiu de Gemoterapie Clinică
- SOESCU, S. – Gemoterapia de la A la Z – Ed.Eikon