LEADERSHIP

ÎN SECTORUL PUBLIC
Lect.univ.dr. David Diaconu
Detalii introductive

Titular curs: Evaluare

Lect.univ.dr. David Diaconu Curs 50%
Seminar 50%
Contact:
david.diaconu@administratiepublica.eu

Titular semnar:
Drd. Vlad Terteleac
Terteleac.vlad@administratiepublica.eu
Structura cursului

1. Leadership: O introducere
2. Psihologia clasică a conducerii. „Omul măreț” și
cultul personalității.
3. Leadership și pierdici cognitive în luarea
deciziei: psihologie și alegeri iraționale
4. Euristici și părtiniri I: Aversiunea față de
pierdere, efectul posesiunii.
5. Euristici și părtiniri II: efectul încadrării,
preferințe intertemporale și procrastinarea
6. Neuroștiința: Cum creierul controlează
deciziile?
7. Despre ce este și despre ce nu este
leadershipul? Mituri și concluzii
Structura activității de astăzi

1. Psihologia socială. Introducere

2. Abordarea experimentală
Ce este psihologia socială?
• Psihologia – studiul comportamentului uman și al motivelor și
proceselor cognitive ce stau la baza acestui comportament.
• Psihologia sociala – ramura psihologiei care studiază
comportamentul social – modul în care indivizii gândesc și se
comportă in contextul relațiilor cu alți oameni (Bordens si
Horowitz, 2008).

• La ce este utila?
• Explicarea comportamentelor noastre.
• Explicarea comportamentelor altora.
• …prin mijloace stiintifice.
Cum se raportează psihologia
socială față de alte domenii?
• Față de alte tipuri de psihologie – psihologia socială se
concentrează pe dimensiunea socială ca principală cauză a
comportamentului.
• Astfel, spre exemplu, față de psihologia personalității – în
psihologia socială nu ne concentrăm pe caracteristicile
individului.
• Față de sociologie, psihologia sociala urmărește să explice
comportamentul individual, nu un comportament de grup,
societate etc.
Modelul Lewin (1936) al
comportamentului social
• Comportamentul este funcția dată de situația socială și de
caracteristicile individuale: C=f(S+C)
• Situația socială este alcătuită din toate influențele asupra
comportamentului. Aceste influențe sunt externe individului,
indiferent dacă sunt reale/imaginare, fizice/sociale,
schimbări temporare/profunde.
• Caracteristicile individuale reprezintă toate trăsăturile
interne ce pot influența comportamentul individului. De
exemplu: vârsta, genul, atitudini, caracteristici ale
personalității etc.
• Metodologie
• Corelațională
• Experimentală
Metodologia experimentală

În ceea ce privește aplicarea experimentului în

științele socioumane, se consideră că studiile din
1898 ale lui Norman Triplett reprezintă primele
încercări de aplicare rigusoară a experimentului.

A măsurat performanța în condiții individuale și în

condișii de competiție: a înregistrat durata medie
necesară rotirii de 150 de ori a unei mulinete atunci
când subiecții executau această sarcină individual și
atunci când aceștia se aflau în situații de competiție.
A constatat că în situații de competiție performanțele
sunt superioare.

Incepând cu 1920-1930, cercetătorii din științele

sociale au împărțit indivizi aleatoriu atât într-un grup
de control, cât și într-un grup de tratament.
Design-uri experimentale

• Intra – participanți [within-subjects]

• Inter – participantti [ between-subjects]

Tipuri de experimente
(clasificare dpdv metodologic)

• Experimente de laborator

• Experimente aplicate prin chestionar (survey-experiment)

• Experimente de teren
Tipuri de experimente
(clasificate dpdv al abordării)

• Experimente economice
• Alegerile pe care le au participanții de făcut sunt purtătoare de costuri

• Experimente psihologice
• Alegerile sunt în situații ipotetice
Etica cercetării și analiza datelor

• Aplicarea experimentului în științele socioumane ridică numeroase probleme etice.

• Cercetătorii sunt responsabil de modul în care sunt aplicate rezultatele cercetărilor
• Participanți și nu subiecți

• IRB (Institutional Review Board)

Limitele metodei
• „teoriile care pot prezice numai ceea ce se petrece în cadrul celor patru pereți ai laboratorului sunt
teorii ineficiente” A Chapanis (1967) - Limita artificialității
• Efecte neintenționate provocate de experimentator asupra comportamentului subiecților: sexul, rasa,
confesiunea religioasă, status-ul social, comportamentul social, simpatia, etc. pot provoca modificarea
răspunsurilor. (Rosenthal 2009)
• Relațiile anterioare ale experimentatorului cu subiecții, ostilitatea, anxietatea, autoritarismul,
inteligența pot influența rezultatele (Rosenthal 2009) – Efectul Rosenthal
• Efectul Hawthorne

• Impactul variabilelor terțiare (Confounding)

Un exemplu paradigmatic
Ce este leadershipul?

• Procesul social prin care un agent / individ – de regulă,

numit leader – reușește să atragă sprijinul altora și să le
influențeze activitățile în vederea atingerii unui scop
colectiv.
Cum putem înțelege leadershipul?

• Consens individualist
Leadershipul este un proces ancorat în natura psihologică a
liderilor, luați ca indivizi.
Acesta apare dintr-un anumit tip de psihologie individuală, ce
separă gândirea și viața marilor lideri de cele ale celorlalți
oameni
• Abordare psihosociologică
Leadershipul este procesul ancorat în capacitatea liderilor de a
reprezenta și promova o psihologie împărtășită cu ceilalți
membri ai grupului.
Astfel, leadershipul este un proces de grup, în care liderii și
ceilalți membrii contribuie cu un efort comun.
Abordări clasice în leaderhsip: Omul măreț

• Modelul „Omului măreț”

Putem găsi astfel de modele, de regulă, în biografii și în cărțile de istorie.
• Când a apărut discuția despre omul măreț?
În Platon – Republica (1993, pp. 217-218)
Socrate: Privește problema în contextul a ceea ce spuneam adineaori. Am fost de acord că un filosof are
rapiditate în gândire, o memorie bună, curaj, și o viziune largă.
Adeimantus: Da.
Socrate: Din primii săi ani, atunci, el va surclasa alți copii la totul, în special dacă este atât de talentat din punct
de vedere fizic cum este din punct de vedere mental, nu?
Adeimantus: Desigur.
Socrate: Deci când va crește, prietenii și concetățenii vor dori să îl folosească pentru propriile probleme?
Adeimantus: Natural...
Socrate: Asta ne lasă cu un număr foarte redus de oameni, Adeimantus.
Abordări clasice în leaderhsip: Omul măreț.
Caracteristici esențiale

• Platon : rapiditate în gândire, o memorie bună, curaj și o viziune largă.

• Thomas Carlyle: „istoria universală, istoria a ceea ce omul a realizat în această lume, este la
bazza ei istoria Marilor Oameni care au muncit aici”; „nu putem privi, oricât de imperfect, la un
mare om fără să câștigăm ceva din asta. El este o fântână de lumină vie, pe lângă care este
bine și plăcut să fii. Lumina ce se revarsă, e cea care s-a revărsat peste întunericul lumii”
• Max weber: carisma.
• Carisma are multiple roluri:
1. Original, era percepută drept abilitatea de a face profeții / puterea de a face miracole / capacitatea de
a-i influența pe alții. Era un dar special.
2. Max Weber: „termenul de carismă va fi aplicat unei anumite calități a personalității individului, prin care
acesta este considerat a fi distinct de oamenii obișnuiți și tratat ca și cum ar fi înzestrat cu puteri
supranaturale / superumane, sau cel puțin excepționale.
3. Carisma fie este posedată natural, fie este conferită
4. Abordarea standard: e atribut, nu atribuită
Declinul modelului „omului măreț”.
Impactul marilor dictatori și cultul personalității

• Autoritatea rațional legală și conducerea birocratică

• Anii 1920 – 1930
• Atracția față de liderii puternici a început să fie văzută cu scepticism și chiar oroare.
• Carisma devine „a curse rather than a cure”.
Modelele de personalitate

• Leadershipul / psihosociologia conducerii au cunoscut o perioadă de dezvoltare

atunci când au apărut teste de personalitate.
• Ce sunt testele de personalitate?
• Ce putem măsura cu ajutorul lor?
• Ce pot prezice ele?
• Există o serie de caracteristici esențiale ale liderilor?
Stogdill (1948)
Personal factors associated with leadership: A survey of the literature, The Journal of
Psychology pp 35 - 71

1. Capacitatea (Inteligența, vigilența);

2. Realizarea (erudiția, cunoașterea);
3. Responsabilitatea (stabilitate, inițiativă);
4. Participare (activitate, sociabilitate);
5. Status (status socio-economic, popularitate)
Mann (1959)
A review of the relationships between personality and performance in small groups.
Psychological Bulletin pp 241 - 270

Dimensiunea Nr. de teste Direcția Corelație Explicarea Puterea

personalității asocieriia mediană varianțeic (r2) asocieriid
absolutăb (r)

Inteligență 196 pozitivă .25 5% slabă

Adaptare 164 pozitivă .15 2.3% slabă
Extroversiune 119 pozitivă .15 2.3% slabă
Sensibilitate 101 pozitivă (<.10) (<1%) slabă
Masculinitate- 70 pozitivă (<.10) (<1%) slabă
feminitate

Conservatorisme 62 negativă ? ? ?

Dominanță 39 pozitivă .20 4% slabă

Judge et al (2002)
Personality and Leadership: A Qualitative and Quantitative Review Journal of Applied
Psychology pp 765 - 780
Problemele modelor de personalitate

• Probleme de natură statistică

• Puterea de asociere slabă
• Numărul ridicat al variabilelor ce pot influența calitatea leadershipului – o lipsă a convergenței / suprapunerii
studiilor
• Calitățile prezentate în slide-urile anterioare pot avea înțelegeri diferite, în funcție de context
• Sunt lideri mai buni cei care au mai mult dintr-o trăsătură?
Problemele modelor de personalitate

• „liderul este probabil să fie mai inteligent, dar nu cu mult

mai inteligent decât grupul ce urmează a fi condus”
(Stogdill, 1948, p.44)
Întrebări?