Psihologie socială

– curs –
Leadershipul și conducerea grupului

18 mai 2020
Scalaritatea psihologiei sociale

Obiectul de analiză Contextul Nivelul de Exemple

analiză
Procese inter-grupale Societate Macro Relații etnice, conflict societal
Procese intra-grupale Grup Mezo Leadership și gândirea de
grup (groupthink)
Procese inter-personale Indivizi Mezo Agresivitate, altruism,
dragoste
Procese intra-personale Individ Micro Atitudini sociale, scheme
cognitive, percepția socială
Leadership: definiții și caracterizări
• Leadershipul este „arta și știința conducerii” (Zlate, 2004).
• „Conducerea este procesul de influențare a activităților unui
grup organizat în vederea atingerii scopului” (Rauch și
Behling, 1984).
• „Conducerea oamenilor este un proces dinamic de grup, prin
care o persoană reușește să îi determine, prin influență, pe
ceilalți membri ai grupului să se angajeze de bunăvoie în
realizarea sarcinilor sau scopurilor grupului, de-a lungul unei
anumite perioade de timp și într-un context organizațional
particular” (Cole, 1997).
Leadership: teorii personologice
• Premise centrale:
– Liderii sunt oameni cu calități înnăscute de a conduce
– Aceste trăsături de personalitate care stau la baza leadershipului îi
diferențiază pe conducătorii înnăscuți de cei conduși
– Deosebit de important devin descoperirea persoanelor cu potențial de
lider (selecția liderilor = identificarea trăsăturilor de personalitate)
• Teoria Marilor Oameni ai Istoriei (Thomas Carlyle)
• Teoria personalității charismatice (Max Weber)
– Tipologie tripartită a autorității: tradițională, charismatică și
legal-rațională (birocratică)
Leadership: teorii situaționale
• Premise centrale:
– Contextul socio-organizațional este cel care determină lidershipul
potrivit
– Liderul este „persoana care controlează câteva tipuri de situații sociale”
(Bogardus, 1932).
• Teoria contingenței (Fred Fiedler)
– Nu există o rețetă unică pentru conducerea unei organizații; cea mai
bună metodă este întotdeauna contingentă față de constrângerile interne
și externe.
– Eficiența lidershipului este dată de potrivirea dintre stilul de conducere
îmbrățișat de către lider și particularitățile situației.
Leadership: stiluri de conducere
• Kurt Lewin (1939) a identificat, pe baza unor studii empirice, trei
stiluri de leadership: autocratic (autoritar), democratic (participativ)
și laissez-faire (delegativ).
Stilul de leadership Eficiență Satisfacție Climat de grup
Autocratic Ridicată pe termen Conduce la Agresivitate și
scurt, în continuă nemulțumire colectivă conducere directivă
scădere pe termen și frustrări individuale
mediu și lung
Democratic Modestă pe termen Satisfacție mare și Cooperare și
scurt, în creștere pe generalizată consultare reciprocă
termen mediu și lung
Laissez-faire Slabă Satisfacție Haos și anarhie
individualizată
Leadership: stiluri de conducere
• N. R. F. Maier (1957): triunghiul stilurilor de leadership

AUTORITAR

MAJORITAR PATERNALIST

DEMOCRAT CU DISCUȚII LAISSEZ-FAIRE

LIBERE
Leadership: tipologii
• Leadership transformațional vs. tranzacțional
• Lidershipul tranzacțional se bazează pe o relaționare a liderului cu
membrii grupului în termenii unui calcul cost-beneficiu; conducerea
se bazează pe tranzacționări între conducători și subordonați.
– Mijloacele tranzacționale: recompense și pedepse.
• Leadershipul transformațional presupune existența unui lider
charismatic, care reușește prin puterea personalității sale să îi
convingă pe membrii grupului să îl urmeze în direcția concretizării
viziunii acestuia.
– Mijloacele transformaționale: influență socială, identificarea membrilor
grupului cu viziunea liderului.
Pericolul charismei și capcana leadershipului
transformațional
• Exemple de personalități charismatice / lideri transformaționali:
– Religioși: Buddha, Isus, Mohamed
– Militari: Alexandru cel Mare, Napoleon Bonaparte
– Politici: Hitler, Mussolini, Corneliu Zelea Codreanu
• Reflecții de istorie contra-factuală:
– Ar fi fost posibil Holocaustul fără Hitler?
– Dar Holocaustul românesc în lipsa Mareșalului Ion Antonescu?
– Ar fi izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial fără liderii mesianici
(Hitler, Mussolini)?
Jim Jones și consecințele
ucigașe ale charismei
• Jim Jones (1931—1978): un
predicator american care a înființat în
anii 1955 secta religioasă „Templul
Popoarelor”.
• Până în anii ’70, a reușit să
construiască o congregație
numeroasă în statul California.
• În 1977, întreaga comunitate se mută
în „Jonestown”, o localitate
amenajată în mijlocul junglei
amazoniene (Guyana franceză).
Jim Jones și consecințele
ucigașe ale charismei
• 18 noiembrie 1978: Jim Jones își
îndeamnă adepții să se sinucidă prin
ingerarea unui pahar cu otravă.
• Are loc cea mai mare sinucidere în masă
din istoria umanității: și-au luat viața un
număr de 913 oameni, inclusiv copii
minori și nou-născuți.
• Jim Jones s-a sinucis prin împușcare.
• Până la atentatele teroriste din 11
septembrie 2001, tragedia de la
„Jonestown” a fost cea mai mare
pierdere de vieți din istoria S.U.A.
Concluzii
• Leadershipul este inevitabil din cauza naturii ierarhizate a grupurilor
în organizații.
• Psihologii sociali disting între teoriile personologice și cele situațiale
ale leadershipului.
• Kurt Lewin a introdus tipologia stilurilor de conducere, diferențiind
între leadership autocratic, democratic și laissez-faire.
• O altă tipologie distinge între leadershipul tranzacțional și cel
transformațional.
• În ciuda idealizării charismei și a glorificării leadershipului
transformațional, acestea sunt esențialmente periculoase (cazul
„Jonestown”).