UNIVERSITATEA DE STAT DIN REPUBLICA MOLDOVA FACULTATEA DE SOCIOLOGIE I ASISTEN SOCIAL CATEDRA DE SOCIOLOGIE

Recenzie la disciplina ``sociologia organizaional`` ``Stilul de conducere``

a elaborat :Mocova Tatiana sociologie anul III a verificat:Onicov Vasile lector,doctor in sociologie

Chiinu 2011

Stilul de conducere. Faptul c particularitile stilului de munc dal conductorilor depinde de buna funcionare a organizaiei,nsi productivitatea ei,nu mai este demult un secret pentru nimeni. i totui ce ar fi ``stilul de conducere`,astfel psihologul american Keith Davis n anul 1968,a evideniat 4 tipuri de conducere,precum: conducerea autoritar conducerea custodian conducerea sportiv conducerea colegial Australianul Leonard Kazmier n 1969,difereniaz 2 tipuri de conducere: conduceri pozitive conduceri negative Francezul Oliver Gelinier n 1968,compar tipul i stilul de conducere,cu un aisberg,n care partea vizibil este stilul de conducere iar partea invizibil tipul de conducere . Un conductor optimist cu stil cooperator de munc va crea n jurul su optimism,ncredere ,iniiantiv,un climat de emulie,spre deosebire de un altul pesimist,copleit permanent de sarcini,posac irascibil care va atrage dup sine crearea unei ,atmosfere incordate ,incrcate tensionat ,ncrsetat. Kets de Vries i Miller n 1992 au evideniat 5 stiluri : paranoid obsesiv isteric depresiv schizold Stiluirle de conducere se difuzeaz nu numai n interriorul echipei de conducere,ci i n afara ei,cuprinznd la un moment dat,chiar ntreaga organizaie.Una este transferarea unui stil de conducere adecvat,adaptativ i eficient,deschis ctre nnoie i adevar,i alta este transferarea unui stil dezabdativ viciant,neeficient .Practicarea stilurilor de conducere adaptive va da natere unor oraganizaii sanatoase ,mature ,capibile de ase organiza si dezvolta pe cind practicarea stilurilor de conducere dezadaptive ,va genera organizatii bolnave,vulnerabile instabile ,posibile. In al treilea rind ,necesitatea studierii stilului de conducere deriva din faptul ca aceasta nu actioneaza izolat,de sine statator,ci ci corelat cu alte variabile ,ceea ce face cu efectele lui asupra diverselor compartimente ale oragnizatiei si mai ales asupra activitatii acestora sa fie si mai pregnante si mai pline de semnificatie .Stilul de conducere interactioneaza mai frecvent cu

orientarile conducerii(concepute ca ansambluri complexe de fenomene privitoare la modul in care conducatorii isi gindesc propria activitate de conducere ,sarcinile ce le revin ,modalitatile de realizate a acestora ,tipurile de raportare la normele institutionalizate pe care trebuie sa le respecte ,modul concret de relationare cu subordonatii,egalii si superiorii lor.) si mentalitatile conducarului (care nu sunt altceva decit orientarile conducerii indelung ,practicate si cristalizate in fenomene de natura psihologica,cum ar fi atitudinile ,opiniile,judecatile,deprinderile de actiune. Un conducator amabil ,sincer -intr-un cuvint uman-el nu va permite aplicarea in oragnizatia sa ,a unei conduceri autoritare ,ci,dimpotriva stilul sau de conducere va crea cu timpul o orientare cooperatoare a conducerii. Traian Herseni anallizeaza 4 tipuri de conducatori,astfel: conducatori valorosi cu orientare buna in raport cu sarcinile lor ,capabili,cultivati,bine intentionati si cu stilu de conducere pozitiv(comunicativi,calmi,generosi,intelegatori) conducatori valorosi,dar lipsiti de stil,caz in care se ajunge uneori la situatii dramatice,deorece sunt respinsi de catre subordonati se creaza permanent conflicte conducatori mediocri sau incapabili,dar cu stil (binevoitori,politicosi,toleranti)care sunt acceptati si aparati de subordonati conducatori mediocri si lipsiti de stil-situatia cea mai nefericita-respinsi total de subordonati. Necesitatea studierii a stilului de conducere deriva din faptul ca acestea nu este o simpla variabila personala ,ci, si o variabila organizationala,afectind personale ,relatiile dintre ele si chiar organizatia. Probleme care fi abordate in legatura cu stilul de conducere sunt extrem de numeroase,de aceea o selectie a lor devine strigenta.Din multitudinea si varietatea acestor probleme ,4 din ele sunt cele mai importante,astfel:tipologiile(clasificarile),stilurile de conducere,modalitati de diagnoza a stilurilor de conducere,efectele practicarii diferitor stiluri de conducere. Astfel in literatura de specialitate,numarul tipologiilor stilurilor de conducere este de-a dreptul impresionant.Sunt unele tipologii care desi,pornesc de la mai multe activitati ale conducatoruluiu ,avantajeaza una dintre acestea ,care devine astfel esentiala ,fundamentala-acestea sunt tipologiile pe care le numim unidimensionale. Alte tipologii pornesc de la doua sau treidimensiuni considerate ca fiind determinate in activitatea de conducere ,acestea constiutuie tipologiile bidimensionale. Acuma vreau sa ma refer la tipologiile unidimensionale ,astfel dupa Kurt Lewin si colaboratorii sai R.Lippitt,si R.K.White,este propusa tipologia din punct de vedere istoric in 1939.Ei mentioneaza ca desi activitatile desfasurate de un conducator in cadrul grupui sunt destul de numeroase ,si anume:stabilirea sarcinilor si tehnicilor de lucru,repartizarea sarcinilor,formarea grupurilor,participarea la activitatea,efectuarea evaluarii insa,in realitatea ceea ce conteaza este

altceva,si anume:Cine ia decizia in legatura cu toate aceste activitati?Cum este luata decizia? Decizia poate fi luata de conducator singur,de conducator impreuna cu membrii grupului sau de grup,la voia intimplarii,fara nici o asistenta din partea conducatorului.Cele 3 situatii ilustreaza practicarea a 3 stiluri de conducere pe care Lewin,Lippitt,si White le-au denumit autoritar,democrat si liber(laissez-faire).

N.R.F Maier in 1957 si-a imaginat un triunghi echilateral si a amplasat in fiecare virf cele trei stiluri clasice:autoritar,democratic,laissez-faire ,iar la mojlocul fiecarei laturi a tringhiului a trasat alte trei stiluri de conducere intermediare.

Primul stil se caracterizeaza prin faptul ca autoritatea ia decizia,dar tine cont intr-o oarecare masura si de dorintele indivizilor Cel de-al doilea se bazeaza pe participarea membrilor grupurilo si pe dominarea minoritatilor de catre majoritate. Cel de-al treilea stil presupune o discutie ,fara a se viza insa nici o o actiune organizata.

Maier considera ca ,daca stilul de conducere al personalului este definit prin gradul de libertate acordat ,atunci e necesar de revazut cele 3 stiluri de conducere tocmai in functie de gradul de libertate acordat si mai ales,dupa maniera in care libertatea este redusa.Sistemul autocratic si cel democratic,dupa Maier,restring ambele libertatea:autocratia prin presiunea sefului ,iar democratia prin presiunea grupului.Autocratia si democratia nu se deosebesc intre ele prin faptul ca una procura mai multa libertate decit alta,ci pentru ca restringe libertatea prin libera acceptare a indivizilor,iar alta ,prin teama produsa.La fel Maier, aintrodus notiunea,de ``zona libertatii de actiune``.El constata ca in practicarea stilurilor de conducere democratintervin o serie de factori care reduc zona libertatii de actiune a sefului ,precum:limitarile impuse de directivele intreprinderii si practicii ei curente ,de contractele sindicale si legislative ,de activitatile expertilor,de prerogativele esaloanelor superioare care isi rezerva o serie de activitati. J.A.C.Brown in 1954 descrie 3 tipuri de conducatori autoritari si doua tipuri de conducatori democratici: Autoritarul strict,este sever,dar corect,nu-si deleaga niciodata autoritatea,utilizeaza formule de tipul ``afacerile sunt afaceri``, ``timpul costa bani``,are tendinte conservatoare,este generos cu cei din jur care isi indeplinesc constiincios indatoririle,tine la distinctia dintre conducator si muncitor. Autoritarul binevoit,este chinuit de constiinta faptului ca sarcina lui este nu doar,aceea de a produce obiecte,ci de a raspunde si de subordonatii care ii sunt incredintati,prin urmare se intereseaza de viata lor extraprofesionala,de credintele ,moralitatea lor,fapt pentru care este intodeauna apreciat Autoritarul incompetent,este un conducator ```infantil``lipsit de scrupule:minte ,brutalizare corupe ,ia toate masurile care crede ca il vor ajuta la realizarea scopurilor sale. Democratul autentic,este cel care isi desleaga autoritatea pina la esoalanele cele mai de jos ale ierarhiei ,conduce munca liber aleasa de oameni,cind lipseste ,nu se intimpla nimik rau in grup. Pseudodemocratul ,nu prea difera de autoritarul incopentent:adopta interesanta revizuirea a tipolgiei lui Lewin si a colaboratorilor sai,care pe de o parte ,sugereaza posibilitatea trecerii spre largirea nemarului de criterii ce pot sta la baza caracterizarii,comportamentului consucatorilor si pe de lata arte ,deschide perspectiva abordarii situationale a stiulrior de conducere. Acuma vreau sa prezint,tipuri bidimensionale ale stiulurilor de conducere.Astfel cea mai raspindita tipologie bidimensionala a stilurilor de conducere este cea elaborata de Robert R. Blake si Jane S.Mounton in 1964.Astfel in conducerea organizational sunt 2 dimensiuni esentiale,precum:orientarea conducatorilor spre productie si orientarea lor spre personal.Cei doi

autori construesc ce da posibilitatea evidentierii diverselor atiluri de conducere.Ei imagineaza 2 axe,una verticala ,care indica gradul de interes manifestat de conducator pentru probleme umane,si alta orizontala ,ce indica gradul de interes manifestat de conducator pentru productie.Orientarea conducatorilor fata de una sau alta dintre aceste doua dimensiuni variaza de la o valoare numerica cea mai mica (1),pina la cea mai mare (9)

Stabilirea celor 5 stiluri de conducere se realizeaza in functie de atitudinile si practicile pe care le manifeste conducatorii fata de felul cum se realizeaza planificarea ,se executa munca,fata de rezultat,disciplina ,obiective,relatii dintre sefi si subordonati,atitudinea fata de conflict

,creativitatea ,angajarea personala. Iata cele 5 stiluri de conducere,astfel: stilul de tip 1.9 se caracterizeaza prin interes mare pentru productie si interes slab pentru problemele umane. Stilul de tip 9.1 se caracterizeaza prin interes mare pentru problemele umane si interes scazut pentru problemele de productie. Stilul de tipul 1.1 se caracterizeaza prin interes slab atit pentru productie,cit si pentru problemele umane. Stilul de ti[ul 5.5 se caracterizeaza prin interes maderat atit pentru productie,cit si pentru problemele umane Stilul de tip 9.9 se caracterizeaza prin interes mare atit pentru problemele umane cit si pentru problemele productiei. La o parcurgere sumara a literaturii de specialitate dedicate problematicii stilurilor de conducere,ceea ce retine atentia este multitudinea si varietatea impresionanta a stilurilor de conducere. Prima tipologie a stilurilor de conducere elaborata de Lewin,Lippitt si White,sugereaza ca stiulul democrat a fi mai eficient decit autoritar. Stilul democrat``creeaza raporturi optime de interactiune intre subiectii si sarcina,rezolvarea problemelor,aparind ca rezultat al propriei activitati si a subiectilor``.in timp ce stilul autoritar `` apare ca un sistem de comenzi si ordine externe care astupa perspectiva muncii si bareaza calea oricarei independete de actiune. Andrian Neculau in 1977 este inclinat sa creada ca intre climatul grupului si stipul de conducere exista o foarte strinsa corelatie,primul aparind de multe ori ca detrminindu-l pe cel de-al doilea. Ion Moraru considera ca functiile conducerii sunt acele care determina sau atrag practicarea unui anumit stil de conducere. Dumitru Cristea ,seecteaza din multitudinea factorilor determinanti ai stilului de conducere doar unul-particularitatile sarcinii. Catalin Zamfir la rindul sau inventariaza nu mai putin de 11 factori care contribuie la cristalizarea diferitor tipuri de conducere. Stilul de conducere este o variabila cauzala,practicarea lui avind nenumarate efecte.Nu stiulul in sine e important ,ci tocmai efectele pe care la genaereaza ,deoarece in functie de ele se determina eficienta sau ineficienta conducerii. Autorul (Mielu Zlate),in capitolul dat prezinta efectele stilului de conducere autoritar si democratic.Astfel,cel autoritar are urmatoarele efecte:

 ingradirea activitatii subordonatilor si a responsabilitatilor si a spontanitetii lor. Aparitia tendintei de abandonare a responsasabilitatilor proprii in sarcina liderilor instalarea dependetei fata de lider a subordonatilor aparitia tendintei de dezagregare a grupului. Generarea aparitiei subordonatilor ,la un pol,sau a sentimentelor de frustrare insotite de o doza de agresivitate la aresa liderilor sau a lator membrimla celalalt pol. Cel democratic,are urmatoarele,efecte: favorizarea dezvoltarii libertatiii si aptitudinilor membrilor grupului stimularea interdependetii subordonatilor generarae interactiunilor sociale amicale intre subordonati ,intre ei si lider raporturile dintre subordonati si lideri sunt cordiale. In literatura de factura psihoorganizationala exista discutii cu privire la doua probleme intim corelate intre ele:natura si numarul ,factorilor determinati ai stilurilor de conducere. Exista factori generatori si favorizanti ai functionarii stilurilor de conducere,asfel acestea sunt 3,la numar.Astfel: Factorii care tin de lider-sunt constituiti din trasaturile de personalitatea de disponibilitati ,cunostintele si experinetile liderilor Factorii care tin de subordonati -au in vedere pe de o parte ,trasaturile de personalitate ale subordonatilor care influenteaza activitatea de conducere si pe de alta parte,asteptarile individuale ale subordonantilor implicati in reatia lor cu liderii. Factorii care tin de situatie-vizeaza particularitatile situatiei generale ,presiunile mediului.Aici sunt incluse:tipul de organizatie ,eficienta grupului,natura problemelor,presiunea timpului. In ceea ce priveste numarul determinanti ai factorilor determinanti ai stiulului de conducere,se intilnesc opinii diferite ,de diferiti autori,unii dintre ei tinzind spre evidentierea rolului unui singur factor ,considerat esential ,fundamental ,in timp ce altii prefera sa sublineeze rolul a 2 sau mai multi factori deteminanti ai stiului de conducere. In concluzie as putea spune ca stilul de conducere este o variabila-cheie in elaborarea unor strategii de succes .S t i l u l d e c o n d u c e r e e s t e c o n s i d e r a t d r e p t o v a r i a b l i c o n t i n u c a r e s e m a n i f e s t c a interaciune a tendinelor dominante de comportament i de atitudine ale managerilor .Stilul de conducere este determinat considerabil de tipul uman cruia i aparine managerul idepinde n mod esenial de complexul de idei, concepte i prejudeci privitoare la oameni,comportamente, afaceri, etc. Stilul reflect n mod sintetic influenele socio-culturale

externeunitii, particularitile organizaiei din care face parte grupul respectiv ct i particularitilegrupului ca atare. Stilul de conducere este felul propriu de a fi, de a se comporta, de a acionaal managerului n procesul conducerii.