Arborele filogenetic al organismelor vii

1 – Filumul Bacteria;
2 – F. cyanobacteria;
3 – F. rhodophyta;
4 – F. Bacillariophyta;
5 - F.Phaeophyta;
6 – F. euglenophyta;
7 – F. chlorophyta;
8– F. Oomycota;
9 – F. chytridiomycota;
10 – F. Mixomycota;
15 – F. Bryophyta;
16 – F. Lycopodiophyta;
17 – F. Equisetophyta;
18 – F. Polypodiophyta;
19 – F. Pinophyta;
20 – F. Magnoliophyta;
21 – clasa Magnoliopsida;
22 – c. Liliopsida;
23 – F. Zygomycota;
24 – F. Ascomycota;
25 – F. Basidiomycota.
Filumul Licopodiofita (Lycopodiophyta)
 Filumul Licopodiofita (Lycopodiophyta)
Clasa Lycopodiopsida

Ordinul Lycopodiales
Familia Lycopodiaceae

Lycopodium - gen de plante erbacee perene,

cunoscute drept brădișor, pedicuță sau cornișor,
din familia Lycopodiaceae.
Există aproximativ 200 de specii, 37 de specii sunt
răspândite pe scară largă în regiuni temperate și
tropicale.
 Structura
Tulpina ascendantă sau târâtoare,
ramificată dihotomic.
Frunzele - mici, rigide, cu sporangi solitari,
reniformi, asezați la baza frunzelor.
Sporii - izospori, din care rezultă protale
monoice, cu anteridii și arhegoane.
Lycopodium clavatum L. – Pedicuța (Brădișorul)

Plantă erbacee cu frunzele mici şi sesile.

Tulpina târâtoare de până la 1 m,
ramificată dihotomic.
Răspândire - pădurile de conifere.
Vara, în vârfurile ramurilor ascendente se
formează spice sporifere.
Întrebuințări - în industrie, medicină,
cosmetică, tinctorială.
Sporofilele au la bază, pe partea
superioară, câte un sporange reniform.
Ciclul vital la Lycopodium clavatum L. (brădișor)
Gametofitul - protal monoic cu
anteridii și arhegoane
spori

Strobil
(spic sporifer)
sporange

arhegon cu rizoizi anteridie cu

oosferă anterozoizi

zigot

Sporofit tânăr pe gametofit

Sporofit matur rădăcină
Filumul Ecvisetofita (Equisetophyta)
Filumul Ecvisetofita (Equisetophyta)

Clasa Equisetopsida

Ordinul Equisetales
Familia Equisetaceae

Cuprinde un singur gen – Equisetum.

Equisetum arvense L. - Coada calului

Plantă perenă cu rizom.

Tulpini aeriene: fertile și sterile.
tulpinile fertile (apar primăvara) - brune, articulate, lipsite
de clorofilă, au la noduri frunze solzoase, concrescute într-
o teacă comună.
Tulpini sterile, apar la începutul verii.
Acestea sunt verzi, asimilatoare, rigide, cu
ramuri dispuse în verticil, au la noduri
frunze reduse, brune, uninervate,
reunite în teci.

Corpul plantei este aspru şi sfărâmicios,

deoarece conţine cristale de dioxid de siliciu
şi săruri minerale.
Coada-calului este o plantă medicinală cu
acţiune diuretică.
Ciclul vital la Equisetum arvense L. (coada calului)
Sporofit sporangiofor
matur

spori

elatere gametofit
tulpină strobil
sterilă

tulpină
fertilă
arhegon
cu oosfera
rizoizi

anteridie
rădăcină cu anterozoizi
rizom

Strobil - spic purtător de sporange

sporofit tânăr zigot
pe gametofit Elatere - celule elicoidale din capsulele de
rădăcină spori care promovează dispersarea sporilor
FILUMUL POLYPODIOPHYTA
Ferigile
Ferigile - plante vasculare terestre
corpul vegetativ - corm.
Au descins, probabil, din algele verzi pluricelulare.
Au apărut în Cambrian și s-au dezvoltat în Carbonifer

În Carbonifer (300 mln. ani) ferigile au avut o dezvoltare

maximă - speciile arboricole formau păduri umede întinse.
Ferigile arboricole fosile au contribuit la formarea
depozitelor de cărbune.

Ferigă arboricolă
Habitatul
•pădurile tropicale şi subtropicale
(există și unele specii lemnoase)
•zonele temperate (în locurile umede şi umbroase)
 Structura

Ferigile - plante erbacee perene, cu rizomi

(rizomi - tulpini subterane care asigură înmulțirea
vegetativă)

Frunzele: microfile (mici) sau macrofile (mari)

După rolul îndeplinit, frunzele pot fi:
trofofile (cu rol asimilator);
sporofile(producǎtoare de sporangi)
trofosporofile (îndeplinesc ambele funcții).
 Structura
Ferigile - plante erbacee perene, cu rizomi
(rizomi - tulpini subterane care asigură înmulțirea
vegetativă)

Țesutul conducător lemnos - traheide (vase imperfecte)

Structura anatomica a tulpinii

https://www.alamy.com/pteris-sp-fern-stem-section-photomicrograph-image3688585.html
Structura anatomica a rizomului

Secțiune transversală prin porțiunea centrală a tulpinii subterane (rizom) a Ferigii de câmp
(Pteridium aquilinum).

Epiderma

Scoarța

Fascicule
conducătoare

Țesut mecanic

Rizom de ferigă (Micrografie luminoasă)

https://www.sciencephoto.com/media/90034/view/fern-rhizome-light-micrograph
Ferigile nu prezintă flori și semințe

Înmulțirea
prin spori (formați în sporangi)
vegetativ (prin rizomi)

Sporii pot fi:

izospori (asemănători)
heterospori (diferiți ca mărime și sex)

microspori, numeroși
(masculi)
macrospori, în număr redus,
4-1 (femeli)
germinarea sporilor
protal pluricelular (foliaceu, autotrof)
Pe protal:
•anteridii cu anterozoizi
•arhegoane cu oosfere
Protalul – gametofitul haploid
În urma fecundării - zigotul diploid,
Zigot – embrion – plantă
Planta reprezentă sporofitul, pe care
se formează sporangi cu spori.
Ciclul vital la Dryopteris filix-mas – (feriga bărbătească/feriga-comună)
 sporangi

arhegon
cu oosferă germinarea sporilor
anteridie cu
anterozoizi

Protalul – gametofitul haploid

Planta sporofitul
Filumul POLYPODIOPHYTA
clasa Polipodiopsida.
familia Polipodiacee
Dryopteris filix-mas - feriga-comună

Feriga comună - plantă perenă

Creşte prin păduri foioase, terenuri umede
În Moldova - întâlnită în pădurile din raioanele de
nord, mai rar în Codri.
Diversitatea ferigilor
Feriguţa (Polypodium vulgare) - plantă
medicinală, creşte în pădurile montane, pe
stânci umbroase.
Năvalnicul (limba-cerbului) (Phyllitis Feriguţa

scolapendrium) - frunze întregi, lanceolate,

purtând pe partea inferioară sori liniari.
Năvalnicul
Creşte în Crimeea, Caucaz, Europa Centrală
şi Mediteraneeană. Este o specie rară.
Acul-pământului creşte în păduri umbrite, pe
stânci. Acul-pământului