Negruzzi și Ionescu

Despre ceea ce este de la sine înțeles, aprioric, nu este necesară nici o intervenție,
lămurire, ori justificare pentru individul deja educat, ce și-a croit drumul spre cunoaștere.
Cum însă natura animalică îl compromite pe cel mic și neajutorat, de la început e bine să
se aibă în vedere instrucția și disciplina, de care pomenește Emmanuel Kant 1. În al său
Tratat de pedagogie, filosoful prusac afirmă că cel abia născut trebuie să i se ofere grijile
potrivite pentru a-l civiliza, și anume educația prin tratament, disciplina prin morală și
instrucția prin cultură 2. Este o perioadă definitorie în care caracterul se poate modela după
respectivele precepte morale, intelectuale 3 și nu mai târziu, la maturitate, când tocmai e
responsabil de persoana sa. În ceea ce privește felul în care se educă, faimosul filosof are
în centrul preocupărilor lui scopul și eficiența unei educații ideale în timp, eliberată de
orice prejudecată omenească, ori anturaj politic, cultural 4. Cu o judecată bună și efort
constant, iubitorul de cunoaștere "se poate apropia puțin câte puțin de ținta sa" 5. În
definitiv, Kant enumeră patru principii în educație, de care instructorii trebuie să fie
răspunzători: disciplina, cultivarea, prudența și morala 6. Totuși, așa cum numai în
romanele lui Hermann Hesse se poate evidenția, pentru fiecare individ e nevoie să se aibă
în vedere ce anume îl caracterizează, ori, cum bine remarcă filologul româno-belgian ,
Dan Alexe, în intervențiile sale scriitoriceștice, ce anume îl face să fie pătruns sau
traversat de Logos. De fapt, în toată literatura și filosofia perenă, de la discipolii lui
Socrate până în prezent, s-a căutat o desăvârșire a naturii și intelectului uman: spiritul
dimpreună cu facultățile mintale trebuie să creeze un bun homo universalis. Cînd, totuși,
în societate există indivizi compromițători, țelul celor avizați e să conștientizeze și să
curețe în chip just nu doar întregul ci și părțile, ori urmele dezonorante.
Unul din cazurile cunoscute la noi este pomenit de Ioan Nădejde (1854-1928),
publicist și traducător român 7. În Contemporanul așează două scrieri aparent
asemănătoare. Este vorba de Federigo a lui Prosper Mérimée (1803-1870) și Toderică a
lui Costachi Negruzzi (1808-1868). Cel din urmă își creează povestea plecând de la cea a
celui dintâi. În consecință, Negruzzi se inspiră degajat, așadar fără a recunoaște în niciun
fel sursele de facto. Lui Nădejde așteptările îi sunt infirmate 8.
Despre un alt caz culpabil face referire și scriitoarea Marta Petreu, care, în
România literară (nr. 48-50, decembrie, 1994) 9, depistează urmele îndeajuns de necinste
în scrierile, ori discursurile consemnate, mai apoi, ale filosofului Nae Ionescu. În acest
sens, prima tentație coruptibilă a împricinatului vine din postura de conferințiar; de la
acest nivel de autoritate își permite însușirea unor citate, uneori parafrazări în prelegerile
sale, numite Metafizica (I). Teoria cunoștinței metafizice. 1. Cunoașterea imediată.

1
Immanuel Kant, Tratat de pedagogie; Religia in limitele ratiunii, Editura Agora, 1992, p. 7
2
Ibidem, pp. 7-8
3
Ibidem, p. 9
4
Ibidem, p. 15
5
Ibidemi, p. 15
6
Ibidem, pp. 17-19
7
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Ioan_N%C4%83dejde
8
Plagiatul la români, selecție Pavel Balmuș, Editura Arc, București, 2004, pp. 15-18
9
Plagiatul la români, selecție Pavel Balmuș, Editura Arc, București, 2004, pp. 176-182
Nefiind parcă îndeajuns, acesta este și mai tentat și "socotește preocuparea sa o noutate" 10
. De observat că estetica discursului este atent dirijată și bogat alcătuită. În fapt, justițiarul
dedicat îl descalifică numaidecât și arată negru pe alb cui de fapt îi aparțin trimiterile:
Evelyne Underhill, o intelectuală pacifistă, preocupată de mistica și practica spirituală
11
  în Mysticism. A study in the Nature and Development of Man's Spiritual Consciousness,
tradusă de Marta Petreu.
Deja obișnuit cu astfel de idei, în cele din urmă devine hazliu, ridicol prin exces.
Mutilează, amestecă aproape fără de voie principiile și ideile autoarei pe care, evident, nu
o numește.
O adevărată incursiune analitică se poate prelungi și în marginea pretinsei
originalități a cursului de Logică ținut de același Ionescu la Facultatea de Filosofie din
București, unde gânditorul de origine brăileană s-a folosit în mod ilicit de cursul fostului
său professor, Constantin Rădulescu Motru, a cărui lucrare originală e cunoscută sub titlul
Lecții De Logică - Logica Genetica. Metodologia. Teoria Cunostintei (editată de Casa
Scoalelor, 1943). Pentru mai multe amănunte se pot vedea pertinentele adăugiri realizate
de prof. univ. dr. Petru Ioan, în volumul colectiv coordonat de Ion Ianosi, sub titlul 111
lucrări fundamentale. Dictionarul operelor filozofice romanesti 12.
Numirea a doar unora dintre cei plecați spre înșelătorie este îndeajuns de
revelatoare. Prestigiul de care încă se bucură nu trebuie să justifice în vreun fel
predispoziția, ori tentația unui începător, discipol al cunoașterii. În orice arie de activitate,
fie practică, fie intelectuală, e necesară să primeze fidelitatea, onestitatea fiecărui individ
față de ceea ce învață și dă mai departe. Poate cea mai subversivă și ademenitoare e
încercarea de a transmite informațiile, ideile fără referință în scris, ori verbal.

Gabriel FERARU

10
Ibidem, p. 176
11
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Evelyn_Underhill
12
publicat la Editura Humanitas, 1997, pp. 330