Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2 ?
Consemnat în nodul (1.2.2) din arborele genealogic redat prin tabelul (27 ○)
272
Petru Ioan, PEREGRINĂRI PRIN LUMEA PARONIMELOR
reşti < Bucur < ? alb. bukur / „frumos“; ● Cărbuneşti < cărbu-
ne; ● Comăneşti < Coman < coman / cuman; ● Craiova < sl.
Kralĭev / „oraş crăiesc, sau regesc“ < краль [kralĭ]; ● De la
Fu-ente < sp. fuente / „fîntînă“; ● Decuseara < seară; ● Dela-
marina < de la marină; ● Desrobitu < dezrobit; ● Dindeal /
Delea-nu < deal; ● Dobrin / Dobrina < sl. дoьpъ [dobrŭ] /
„bun“; ● Fe-raru < ferar / fierar < subst.. lat. ferrārĭus, -ii /
adj. ferrārĭus , -a, -um < subst. ferrum, -i + -ĭus; ● Meraru < .
merar < măr + -ar; ● Mi-roslav < sl. Мирослав [Miroslav] <
миро [mirŭ] / „pace, lu-me“ + слава [slava] / „slavă“; ●
Moineşti < moină / „vreme ume-dă și relativ călduroasă“; ●
Nucet < holofit. nucet < lat. nŭcē-tum, -i < nux / „copacul
roditor de nuci“ + -ētum / „dumbravă,
pădurice, zăbran etc.“; ● Olteanu < oltean; ● Postelnicu < ier-
arh. postelnic; ● Sîmbotin < sîmbătă (cf. gr. τὸ σάββατον [sábba-
ton], cu pl. σάββατα [sábbata], respectiv sl. сѫбота [sonbota],
regăsit în rus. суббота [subbota], blg. събота [sŭbota], srb. şi rut.
субота [su-bota], pol., sln. şi ceh. sobota, respectiv magh. szom-
bat); ● So-fia < blg. София < gr. Σοφία < ἡ σοφία [sofía], τῆς
- ας; ● sp. Argentina < adj. gr. ἀργεντινός [argentinós], -ή, -ό
< ἀργήεν-τος [argéentos], ca formă gen. a adj. ἀργήεις
[argéeis], -εσσᾰ, -ῆεν / „argintiu“; ● Văleanu < top. vălean +
-u; ● Vieru < prof. vier < vie + -ar; ● Vîlceanu < vîlcean şi
aşa mai departe.
6. Operaţia inversă celei mai sus prezentate ne aşează în nodul
(2.2) al arborelui genealogic închis în tabelul (27 ○). La acest gen de
transmutare pe verticală a cuvintelor (şi de LEXICALIZARE A NUME-
LOR PROPRII, cum se exprimă lingviştii) ne-am oprit într-un mod ne-
aşteptat de amplu, în volumul Cartea junglei de cuvinte cu perso-
nalitate, în nume comune transmutate: de la topografie și
prosopo-grafie, spre generala lexicologie (Editura „Ștefan Lu-
pașcu“, seria „Ju-nior“, Iași, 2012, 370 p.), iar apoi în cap. 19
(Drumul „în jos“ hărăzit numelor proprii, spre-a genera termeni
comuni, respectiv substan-tive sau nume comune) din Fals tratat
274
Petru Ioan, PEREGRINĂRI PRIN LUMEA PARONIMELOR
mai departe.
8. DEFORMAREA (sau ALTERAREA) VOITĂ a unităţilor lexi-
cale 6 este opera vorbirii cu subînţeles şi a dorinţei alocutorului (ade-
sea în postură de autor !) de satirizare a interlocutorului (respectiv a
personajului incriminat), pentru obţinerea de efecte stilistice şi nu nu-
mai: ● Băse < ? Băsescu; ● Ceaşcă < ? Ceauşescu; ● flămînzi-
lă / „mîncău“ < flămînd; ● fr. apéro < ? apéritif / „tărie menită a
stimula apetitul“; ● fr. Diantre < ? diable; ● fr. frometon < ? fro-
mage / „brînză“; ● fr. gravos / „calificativ aplicat de Frédéric Dard
personajului său recurent Bérurier“ < gros / „între altele, persoană
cor-polentă“; ● fr. largonji < ? jargon; ● fr. louf / „nebun“ < fou;
● fr. Micron < Macron; ● fr. ripou / „personaj corupt“ < pourri
„putred“; ● mgh. ugrómókus / „veveriță săritoare“ < ? agronómus /
„agro-nom“; ● trupete / „soldat prost, sau fără grad“ < trupă etc.
9. REGRESIUNEA stricto sensu, respectiv DERIVAREA PRIN
REGRESIUNE despre care am atras atenţia la nodul (4.1) din tabelul
(27 ○) ce înfăşoară diagrama taxonomică a neonimelor, e una din for-
mele CONVERSIUNII MORFO - SINTACTICE a unităţilor lexicale. Ca
suprimare a unor afixe de la cuvinte deja existente 7, este
invo-
cată ca atare, în dicţionare generale ale limbilor flexionare, drept ex-
plicaţie a originii cuvîntului din titlu, iar cu ea ne-am întîlnit în majo-
ritatea capitolelor din Fals tratat de lexicologie, cînd facem referire
în mod expres la felul în care un cuvînt „simplu“ 8 (la masculin, la
femi-nin, ori la neutru) decurge dintr-un alt cuvînt (la unul sau la al-
tul din cele trei genuri gramaticale): ● cînt < vb. a cînta; ● croi
< cro-ială; ● fr.: commande < vb. commander; ● fr.: oriental <
adj. lat. ŏrĭentālis, -is, -e; ● galantar < galanterie; ● psihopat <
psihopatie, iar în fr.: psychopathe < psychopathie; ● spovadă <
6 ?
Anunţată la punctul (3.2) din tabelul parcursurilor „neologice“ (27 ○)
7 ?
În acord cu subst. fr. régression < lat. rĕgressĭo, -ōnis < vb. regredior, regressum esse,
-ī. A nu se-nţelege, însă, că-n toate cazurile regresiunea duce la scurtatea cuvîntului iniţial !
8 ?
Am pus în ghilimele determinativul „simplu“, întrucît nu de puţine ori la baza
regresiunii stă un cuvînt rezultat, la rîndul său, din alte operaţii aferente inovării
lexicale.
276
Petru Ioan, PEREGRINĂRI PRIN LUMEA PARONIMELOR
vb. a spovă-dui / -re; ● vb. a pițigăia < subst. pițigăiat 9; ● vişin <
vişină etc.
10. Lexicalizarea prin SIGLE în chip de neonime ‒ plasate la
nodul (4.2) din tabelul mai sus etalat ‒ ce acoperă arborele genealogic
al neonimelor, înfăţişează rezultatul comasării într-o singură entitate
lexicală a iniţialelor, ori a segmentelor de început în cazul componen-
telor (sau a unora dintre componentele) unei sintagme. Aceasta,
spre a economisi cuvintele compuse, ori titlurile prea lungi: ● AR-
LUS / A. R. L. U. S. < Asociația Română pentru strîngerea Legă-
turi-lor cu Uniunea Sovietică; ● CEC / C. E. C. < „Casa de
Economii şi Consemnaţiuni (din România)“; ● engl. e. g. < lat.
exemplī grā-tiā; ● i. e. < engl. i. e. < lat. id est / „adică“; ● IRO
< „Institutul Re-gional de Oncologie“ (Iaşi); ● cr. ULUH <
Udruženje Likovnih Umjetnika Hrvatske / „Uniunea Artiștilor
Plastici din Croația“; ● engl. UK < engl. United Kingdom (of
Great Britain and Northern Ireland) / „Regatul Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord“ etc.
Este de observat că prin operaţia de comprimare (simplificare
sau condensare) a numelor compuse, graţie reunirii iniţialelor din vo-
cabulele componente, respectiv a unor fragmente din acestea, se
poate ajunge şi la OMONIME. În română: ● „AUR“, ca siglă fără
punctele de prescurtare, poate însemna „Asociaţia pentru Uni-
tatea Româ-nilor“, dar şi metalonimul transcris doar cu majuscule; ●
„BOR“ poate să însemne „Biserica Ortodoxă Română“, la fel cum
s-ar putea de-cripta prin hilonimul bor, transcris doar cu majuscule; ●
MAFIA este pusă de francezi în legătură cu it. mafia, legat de sicil.
mafia (< adj.
mafiusu / „lăudăros, respectiv îndrăzneț“), sau poate de tosc.
mafia / „mizerie“; aceeaşi formaţie lexicală e derivată de italieni
din arb. mahias / „îndrăzneală“, atît unii cît şi ceilalţi ignorînd slo-
ganul Morte Alla Francia Italia Anella / „Italia doreşte moartea
tuturor francezilor“; ● „U. S. R.“ poate însemna „Uniunea Scriito-
rilor din România“, dar şi „Uniunea «Salvaţi România»“, iar lista
continuă.aaa
9 ?
Conform explicaţiei din MDA 2 (2010)
277
7 CONCLUZII LA UN PROGRAM DE EXPLORĂRI ÎN LUMEA CUVINTELOR NOU - CONSTITUENTE
17
Pe această rută a explicării, rom. decorator s-ar putea considera şi un decalc
282
Petru Ioan, PEREGRINĂRI PRIN LUMEA PARONIMELOR
religiosité < adj. lat. religiōsitās < rĕlĭgĭōsus, -a, -um + -i-
tas / germ. Religiosität < ...; ● spiritizare 19 < spirit + -iza-
re; ● teism / zeism < fr.: théisme < engl. theism [< pref.
theo- (< gr. ὁ θεός [theós], τοῦ -οῦ) + -ism) + -e] etc.);
TOPO-NIME (● delean < deal + -ean; ● localnic < rus.:
локальный
[lokal'nyy] < lat. lŏcālis, -is, -e + -ный; ● vîlcean < Vîl-
cea + -ean; ● Vîlceanu < vîlcean + -u etc.); TOPOSOCIO-
NIME (● ieşean < Iaşi + -ean; ● italian < it. italiano < lat. ītali-
ānus < Italia + -ānus, dacă nu direct din it. Italia + -ano; ● lon-
donez < it. londonese < London + -ese etc.); ZOONIME (● bă-
legar < balegă + -ar; ● cioroi < cioară + -oi; ● maimuțoi /
mo-mițoi [ca mamifer., dar şi cac. !] < maimuță / momiță + -oi; ●
pie-trar [ca iht. şi ornit. !] < piatră + -ar etc.) şi aşa tot mai de-
parte, pînă la cel puţin 61 de clase şi subclase, ilustrate copios
în Fals tratat de lexicologie, sub puterea MODELULUI SE-
MANTICO - PRAGMATIC al numelor şi al categoriilor conexe.
14. EXPANDAREA PRIN SUFIXOIDE (sau prin pseudosufixe),
clamată la punctul (6.2) din tabelul de la p. 270, nu este omologată ca
atare în textele lingviştilor, deşi în literatura acestora se vorbeşte de „su-
fixoid“, drept pseudosufix. O regăsim, însă, la rubrica „cuvinte
compuse“, în neobservata vecinătate cu EXPANDAREA PRIN PRE-
FIXO-IDE. Ne întrebăm, însă, prin ce se deosebesc între ele formaţii
lexicale precum: ceasornic, decalitru, locţiitor, vinars etc. de con-
structe precum: ● capelmaestru (< germ. Kapellmeister <
Kapell[e] şi Meister); ● carnivor < carne + -vor (în fr.:
carnivore < adj. lat. carnĭvŏrus, -a, -um < subst. căro, -nis +
vb. vorō, -āvī, -ātus, -āre 20); ● portavoce (< it. portavoce <
porta- + voce); ● pravo-slavnic (< sl. православьнъ < право
[pravo] / „drept“ + слава [slava] / славьнъ [slavĭnŭ] / „slava,
glorie, slavă“); ● zootehnie < fr. zootechnie < subst. gr. τὸ ζῶον
[zóon], τοῦ -ου / „animal, domes-tic sau nu“ + ἡ τέχνη [téchne],
18
Dacă nu din vb. a dumnezei / a îndumnezei / „a diviniza, a glorifica, a preamări“
19
Etimon doar consemnat în Ortografic (2002)
20
Sufixoidul în atenţie se regăseşte în fr. -vore, it. -voro < lat. vorō, -āvī, -ātus, -āre / „a mînca“
283
7 CONCLUZII LA UN PROGRAM DE EXPLORĂRI ÎN LUMEA CUVINTELOR NOU - CONSTITUENTE
coleopter < coleo- + -pter (în fr.: coléoptère < gr. ὁ κολεός
[koléos], τοῦ -οῦ / „carcasă, scoarţă, sau teacă“ + subst. τὸ πτερόν
[pterón] / „ari-pă“, τοῦ -οῦ); ● cosmonaut < cosmo- + -naut
(în fr.: cosmona-ute < cosmo- + -naute); ● fitofag < fito- + -
fag (în fr.: phyto-phyge < phyto- + -phage); ● psiholog < psiho-
+ -log (în fr.: psy-chologue < psycho- + -logue); ● spasmofilie
< spasmo- + -filie (în fr.: spasmophilie < spasmo- + -philie); ●
stenogramă < ste-no- + -gramă (în fr. sténogramme < sténo- +
-gramme) etc.
18. Simplă aglutinare de vocabule intrate mai demult sau mai
recent în uz, COMPUNEREA stricto sensu de cuvinte 34, fără nicio
altă modificare, asigură îmbogăţirea patrimoniului lexical prin forma-
ţiuni de genul: ● adj. cumsecade (< cum + se + cade); ● adj. rău-
voitor (< rău + voitor); ● adv. nicicînd (< nici + cînd); ● adv.
totuna (< tot + un); ● conj. așadar (< așa + dar); ● conj. deşi
(< de + şi); ● num. doisprezece (< doi + spre + zece); ● num.
patruzeci (< patru + zeci); ● prep. despre (< de + spre); ●
prep. înspre (< în + spre); ● pr. altceva (alt + ceva); ● pr.
fieca-re (< fie + care); ● subst. automobil (în fr.: automobile <
auto- [< pr. gr. αὐτός (aytós), -ή, -ό] + subst. mobile); ● subst.
binefa-cere < bine + facere (cf. lat. benefacere < vb. bĕnĕfăcĭo, -
fēci, -fac-
tum, -ere); ● Cernavodă (< blg.: Черна вода [Cerna
voda]); ● subst. Cîmpulung (< cîmp + lung); ● subst. fotografie
(în fr.: photographie < subst. gr. ἡ φῴς, τοῦ φωτός [fotós] / „lu-
mină“ + lat. -graphia < gr. -γραφία [grafía] < vb. γράφω [grá-
fo] / γρᾰ́φειν [grắfein] / „a scrie“); ● subst. radiodifuziune (în fr.:
radiodiffusion); ● subst. radioreceptor (în fr.: radiorécepteur, de-
criptat TLFi, drept „post receptor de radiocomunicaţii“); ● subst.
taximetru (în fr.: taximètre, iar în engl.: taximeter); ● subst.
untde-lemn (< unt + de + lemn); ● vb. a furgăsi (< a fura
+ a găsi); ● vb. a furlua (< a fura + a lua) şi tot aşa mai de-
parte.
34
Sau aparenta compunere, în cazul în care este vorba de lexicalizarea în cadrul unei limbi
a... cuvintelor compuse de către vorbitorii altor limbi, clasice, respectiv moderne
288
Petru Ioan, PEREGRINĂRI PRIN LUMEA PARONIMELOR
196 p.
50
Cf. Lucian Iosif Cueşdean, Limbajul morfemelor şi limba dacilor (secţiunea
Limba-jul morfemelor), Editura „Orfeu“, Bucureşti, 2000, pp. 127 - 172. După medicul cărturar,
„este logic să considerăm onomatopeea drept cuvînt primordial al europeanului, vechi de
sute de mii de ani; nicio altă limbă europeană nu conţine 270 de cuvinte cu originea în
onomatopee, precum limba română; aceste cuvinte pietre de hotar între animal şi om,
dovedind vechimea românilor“ (p. 129); „morfemele sînt elementele morfologice din care se
compune un cuvînt şi ca atare ele au vechime mai mare decît cuvîntul însuşi; originea
reală a cuvîntului este morfemul; etimonul nu este decît vehicularea cuvîntului “ (p. 136);
„limbajul morfemelor poate conduce la o paleolingvistică“; ele „pot fi codificate şi
sistematizate pe o temă semantică, sau pe o sferă semantică, uneori bipolarăi; numai limba
română pe o temă semantică anume se adună multe cuvinte, sau serii de cuvinte
asemănătoare sonor, coduri sonore cu înţeles apropiat“, iar de cele mai multe ori
respectivele coduri sînt rădăcini de cuvinte (p. 172).
51
Cf. Petru Ioan, Orizonturi logice (subcap. 2.3: Gramatica într-o reconstrucţie
logi-că, jaloanele unui program de cercetare), Bucureşti, 1995, pp. 142 - 166