Sunteți pe pagina 1din 3

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE ,,GRIGORE T.

POPA”,IAŞI

Student: Cimpu Teodora-Alexandra


Grupa 2, An II , Tehnică Dentară

Infecţia cu virusul HIV-SIDA în România –aspecte epidemiologice


SIDA  este o afecțiune provocată de virusul imunodeficienței umane, HIV
care atacă și distruge progresiv sistemul imunitar al organismului .
Boala se manifestă prin infecții grave care determină pierderea accentuată în
greutate, afecțiuni ale creierului și ale sistemului nervos central.
Pentru a se reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-o celulă a sistemului
imunitar.
Virusul pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare
cu sânge infectat sau de la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al nașterii și
al alăptării. HIV poate fi prezent în lichidele biologice, ca sânge, spermă, secreții
vaginale și laptele matern. O persoană seropozitivă la HIV (al cărei sânge
conține anticorpi specifici îndreptați împotriva virusului HIV, ceea ce dovedește
infectarea sa cu acest virus) nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii.Ea este
totuși purtătoare de virus și deci susceptibilă să îl transmită.
Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) reprezintă nu numai o
problemă medicală, dar și una economică și psihosocială. Statutul social, nivelul
crescut al emigrației, mutarea masivă spre orașele mari și discriminarea sunt
factori determinanți pentru grupurile la risc, dar și pentru categoriile de
populație atinse de această infecție.
Consecințele numără distribuirea inegală a acestor factori, inclusiv malnutriții
și precaritatea alimentației, condiții insalubre de locuit și mediu, bariere
financiare, geografice și culturale pentru accesul la îngrijiri specifice. Alte
probleme de sănătate publică relevante sunt: expunerea la infecții, progresia
către boală, diagnosticarea tardivă sau greșită, aderența sau neaderența la
tratament.
După cum se știe, tratamentul și aderența pacientului la tratament sunt
elemente de bază pentru prevenirea infecțiilor.
Un progres real în domeniul monitorizării HIV în România sau în orice altă
zonă din spațiul economic european ar necesita, pe lângă investiții considerabile
în programele de monitorizare a acestei infecții, și metode de influențare a
factorilor sociali determinanți.
Infecția cu HIV are numeroase consecințe, atât pentru persoana
infectată, cât și pentru societate. Eforturile de a reduce impactul infecției pot
duce la un număr important de intervenții de succes.“
Cu privire la infecția produsă de HIV și, respectiv, maladia considerată în
urmă cu circa două decade a avea o evoluție cert fatală „în maximum 10-12 ani»
(sindromul de imunodeficiență dobândită, SIDA, se discută și se va discuta în
continuare pe tot parcursul anului, dar mai ales în luna decembrie a fiecărui an.
Data de 1 decembrie a fost consacrată în 1988 drept Ziua mondială a infecției cu
HIV/SIDA.
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE ,,GRIGORE T.POPA”,IAŞI

Ne-am propus să realizăm o aducere la zi a datelor din țara noastră.


După cum se cunoaște, datele de supraveghere sunt analizate și confirmate ca
valide la o perioadă de circa doi ani din momentul raportării.
Având la bază și datele raportate în anii anteriori, ne vom limita la a centraliza
datele cumulative 1985-2017 și vom comenta evoluția infecției cu HIV/SIDA în
România în acești ani, precum și aspectele relevate până la finalul lunii
septembrie 2017.
La 30 septembrie 2017, numărul total de cazuri de infecție cu HIV/SIDA în
perioada 1985-2017 a fost de 22737. Dintre acestea, 10012 au fost raportate la
copii cu vârsta între 0 și 14 ani (la data diagnosticului) și 12725 s-au raportat la
persoane cu vârsta mai mare de 14 ani. Conform celor mai recente criterii de
clasificare, 15448 sunt cazuri de SIDA (restul, de infecție cu HIV). Pe parcursul
acestei perioade, 701 pacienți au fost „pierduți din evidență», iar 7205 au
decedat.
La copii (0-14 ani) sunt în evidență 194 de cazuri, dintre care 7 la sugari și 45
de cazuri la copii în vârstă de 1-4 ani. Cazurile au o distribuție pe sexe aproape
egală, existând o foarte ușoară predominanță a fetițelor .
În majoritatea cazurilor, transmiterea are loc în continuare pe cale
heterosexuală. 2014 a reprezentat anul în care s-au raportat cele mai multe
cazuri de transmisie pe această cale, fiind un an de inflexiune. De atunci,
numărul cazurilor a scăzut, în cursul a doi ani consecutivi.
Dacă în 2007 transmiterea pe cale heterosexuală reprezenta o majoritate
consistentă (aproape 80%), procentul a scăzut an de an, inițial mai lent (75% în
2010), ulterior mai abrupt, până la 61% în 2011. În ultimii ani, procentul s-a
situat între 50% și 65%. Numărul de cazuri în care transmiterea a avut loc între
persoane care practică sexul cu persoane de același sex a crescut, atingând
valoarea cea mai mare în 2014 (138 de cazuri), tinzând către un procent de 20%.
Dacă în perioada 2007-2010 numărul de cazuri de persoane care utilizau
droguri pe cale intravenoasă și la care se consideră drept cale de transmitere
utilizarea drogurilor varia între 3 și 14 cazuri pe an, în ultimii ani numărul de
cazuri a crescut semnificativ (131 până la 288 de cazuri în perioada 2011-2013).
Din 2014, acest număr a scăzut, coborând sub pragul de 15%. Pentru anul în
curs, numărul de cazuri este de 63 (reprezentând 13%), dar datele finale vor fi
raportate în cadrul următorului raport european. Din 2010 se mai discută și
despre calea de transmitere combinată (consumatori de droguri pe cale
i.v./persoane care practică sexul cu persoane de același sex), între 1 și 8
cazuri/an. Ultimii ani au înregistrat un număr scăzut, sperăm că sustenabil.
Aceste căi de transmitere reprezintă motive serioase de îngrijorare pentru
sistemul sanitar, dar și pentru comunitate.
Numărul de cazuri noi, depistate în perioada 1.01.-30.09.2017, a fost destul
de mare, 478 (294 de cazuri de infecție cu HIV, 230 de cazuri de SIDA); în
această perioadă au fost înregistrate 121 de decese. Aceasta marchează o ușoară
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE ,,GRIGORE T.POPA”,IAŞI

scădere a notificărilor față de 2014, când se înregistrau 524 de cazuri


noi în primele nouă luni ale acelui an.
Cum ne putem proteja?
HIV este un virus care nu traieste decat foarte putin in afara organismului.
Pentru a evita contactul cu acest virus, este obligatorie: folosirea manusilor de
unica folosinta ori de cate ori se intra in contact cu sange sau orice secretii ale
organismului, dezinfectarea ranilor cu produse antiseptice;folosirea individuala a
periutei de dinti, a aparatului de ras, a acelor, seringilor, forfecutelor de unghii,
cerceilor;folosirea de seringi si ace numai de unica folosinta, care nu se vor
reutiliza;evitarea contactelor sexuale cu parteneri multipli;folosirea
prezervativului in timpul relatiilor sexuale, mai ales in cazul partenerilor
intamplatori;evitarea manevrelor sangerande (piercing, tatuaje).
Pacientii seropozitivi sunt cu 50% mai expusi riscului de a face infarct Conform
unor studii ale cercetatorilor americani (sursa Agerpres), pacientii infectati cu
virusul HIV prezinta o frecventa sporita a aparitiei crizelor cardiace. Din
cercetarile amanuntite a rezultat faptul ca frecventa media a infractelor suferite
de catre persoanele seropzotive a fost mult mai ridicata decat cei care nu erau
infectati. Conform sursei mentionatem cercetarile au avut unparcurs de 6 ani si
au tinut cont de mai multe elemente care favorizau evolutia bolii.
Virusul HIV nu se transmite prin: vesela, grupuri sanitare, pupat, dat mana cu
cineva, stat la masa, mers la scoala.
Virusul moare daca sta in aer 10 minute si nu rezista la temperaturile mari
care sunt la nivelul solului vara – asta referitor la povestile care circula cum ca
la mare pe plaja sunt seringi infectate pe jos.
Cea mai mare problema a bolnavilor de SIDA este rezistenta la tratament –
dupa o perioada de 7 ani termina toate combinatiile de tratament existente si
devine imun, de aceea este nevoie de medicamente noi.

S-ar putea să vă placă și