Forme de organizare statala in Antichitate

Monarhia egipteana

monarh - (gr.) mono=unul archos=conducator

Orientul antic a cunoscut forme de organizare politica diferite precum orasul-stat,

regatul si imperiul, caracteristica principala fiind despotismul (puterea nelimitata a
monarhului). Monarhia se baza pe sprijinul aristocratilor, militarilor, preotilor si
functionarilor. Prin organizarea politico-institutionala si prin actiunile sale externe,
Egiptul reprezinta un exemplu al despotismului oriental. Evolutia politica a acestuia
dupa unificare poate fi urmarita in cadrul a trei etape:

- REGATUL VECHI (3000-2400 i.Hr.) - in aceasta etapa Egiptul a cunoscut prima epoca
de prosperitate si inflorire culturala. Statul centralizat devine puternic, se dezvolta
mestesugurile si comertul, sunt construite cele trei piramide. Regele sau faraonul, de
esenta divina, isi deleaga autoritatea religioasa si laica preotilor si vizirului, care
controleaza intreaga administratie a statului. Dupa cinci secole, regatul vechi decade pe
fondul tulburarilor interne si al atacurilor nomazilor din Canaan.

- REGATUL MIJLOCIU (2400-1580 i.Hr.) - la inceputul acestei perioade, Egiptul si a

refacut unitatea teritoriala, iar autoritarea centrala s a consolidat, pe plan economic si
edilitar s-au obtinut realizari importante: extinderea retelei de canale etc. Pe plan
religios, Amon devine zeul suprem. Spre finalul regatului mijlociu, a urmat o perioada
dificila, tara fiind invadata de catre hicsosi (popor asiatic).

- REGATUL NOU (1580-525 i. Hr.) - reunificat si elibarat de dominatia hicsosa, Egiptul a

cunoscut epoca de maxima putere si inflorire culturala, transformandu-se in imperiu.
Dupa secole de glorie, a urmat decaderea provocata de razboaie, revolte interne, atacuri
externe, astfel ca Egiptul a fost cucerit pe rand de catre asirieni, babilonieni, persi si
macedoneni.