Convertoare Electromecanice, Notiuni Teoretice Fundamentale

Convertoare Electromecanice 1
__________________________________________________________________________________________________________________________
Prof.dr.ing. Ion VLAD
CONVERTOARE ELECTROMECANICE
NOłIUNI TEORETICE FUNDAMENTALE
pentru studenŃii de la specializările

Inginerie Electrică şi Calculatoare
Ingineria Sistemelor Electroenergetice
Craiova
2016
2 NoŃiuni teoretice fundamentale
__________________________________________________________________________________________________________________________
PREFAłĂ
Lucrarea de faŃă se adresează studenŃilor de la Facultatea de Inginerie

Electrică, ciclul LicenŃă, Specializările IEC (Inginerie Electrică şi Calculatoare) şi
ISE (Ingineria Sistemelor Electroenergetice). Materialul prezentat asigură asimilarea
de cunoştinŃe, formarea unor deprinderi şi abilităŃi necesare în activitatea
profesională şi pentru completarea noŃiunilor teoretice predate la cursul de
"Convertoare Electromecanice /Maşini Electrice I".
In tratarea problemelor s-a utilizat instrumentul matematic cunoscut de
studenŃi şi ingineri şi s-a considerat fondul de cunoştinŃe dobândit la disciplinele de
specialitate, necesar la transmiterea de cunoştinŃe în domeniul Convertoarelor
Electromecanice.
Sunt prezentate părŃile componente şi materialele utilizate în construcŃia
maşinilor electrice, principiile care stau la baza funcŃionării lor, ecuaŃiile, diagramele
fazoriale, caracteristicile de funcŃionare, toate în mod gradat uşor de înŃeles.
Elaborarea lucrării s-a făcut uzând de consultarea unui material bibliografic
actual, a standardelor, normelor şi elementelor de noutate existente. Din materialul
analizat s-a căutat să se reŃină problemele cele mai importante care se întâlnesc în
teoria, încercarea şi simularea funcŃionării Convertoarelor Electromecanice.
Craiova, 2016
__________________________________________________________________________________________________________________________
CUPRINS
NOłIUNI INTRODUCTIVE…………………………………………..……………….. 6
1. TRANSFORMATORUL ELECTRIC. . . . . . . . . . . . . . . . . ………….…………….. 7
1.1. Elemente constructive………………………………………………………………... 8

1.2. Principiul de funcŃionare………………………………………………………….... 10
1.3. EcuaŃiile transformatorului monofazat în teoria tehnică……………………..……... 12
1.4. Conexiunile transformatoarelor……………………………………………..……… 20
1.5. EcuaŃiile transformatorului trifazat………………………………………..………... 22
1.6. Regimul de mers în gol al transformatorului……………………………................... 23
1.7. Regimul de scurtcircuit………………………………………………….…................. 27
1.8. Regimul de funcŃionare în sarcină…………………………………………………… 31
1.8.1. Stabilirea tensiunii secundare în sarcină………………………………..…… 32
1.8.2. Pierderile şi randamentul…………………………………………………….. 34
1.9. Cuplarea in paralel a transformatoarelor……..…………............................................. 37
1.91. FuncŃionarea în paralel a transf. cu rapoarte de transformare diferite…..……. 39
1.9.2. FuncŃionarea în paralel a transf. cu grupe de conexiuni diferite……………... 41
1.9.3. FuncŃionarea în paralel a transf.cu tensiuni de scurtcircuit diferite………….. 42
1.10. FuncŃionarea transformatoarelor trifazate incărcate nesimetric ………………..….. 44
1.11. Regimul tranzitoriu la conectarea în gol a transformatorului la reŃea…................... 48
1.12. Regimul de scurtcircuit brusc la bornele secundare ale transformatorului………… 51
2. MAŞINA ASINCRONĂ……………………………………………………………… 52
2.1. PărŃi componente şi materiale utilizate…………..…………………………..……... 52

2.2. Campul magnetic la masinile de curent alternativ…………..……………..………... 55
2.3. Principiul de funcŃionare al masinii asincrone……………………………………….. 56
2.4. EcuaŃiile masinii asincrone şi schemele echivalente………………………………... 58
2.5. Cuplul electromagnetic la maşina asincrona…………………………………..…….. 63
__________________________________________________________________________________________________________________________
2.6. Caracteristicile mecanice………………………………………………………….. 66
2.7. Pornirea motorului asincron…………………………………………………………. 69
2.7.1. Pornirea motorului asincron cu rotor bobinat………………………………... 70
2.7.2. Pornirea prin conectare directă la reŃea………………………………..…….. 72
2.7.3. Pornirea cu autotransformator…………………………………………..…… 72
2.7.4. Pornirea cu bobine de reactanŃă…………………………………………..…. 74
2.7.5. Pornirea stea triunghi……………………..…………………………………. 74
2.8. Motoare asincrone cu rotor in constructie speciala………………………..………… 75
2.9. Reglarea turaŃiei motoarelor asincrone………………………………………………. 76
2.9.1. Reglarea turaŃiei prin variaŃia tensiunii si frecventei………………………… 77
2.9.2. Reglarea turaŃiei prin variaŃia tensiunii de alimentare……………………….. 78
2.9.3.. Reglarea turaŃiei prin introducerea de rezistenŃe în rotor……………………. 79
2.9.4.. Reglarea turaŃiei prin schimbarea numărului de poli……………………….. 80
2.10. Regimul de generator al masinii asincrone………………………………………… 81
2.11. Frânarea motoarelor asincrone…………………………………………………….. 82
2.11.1. Frânarea recuperativă………………………………………………………. 82
2.11.2. Frânarea contracurent……………………………………………………… 83
2.11.3. Frânarea dinamică………………………………………………................. 84
3. MAŞINA SINCRONA………………………………………………………………… 86
3.1. ParŃi componente şi materiale utilizate …………….................................................... 86

3.2. EcuaŃiile de tensiuni èi diagramele fazoriale………………………………………… 88
3.2.1. EcuaŃiile generatorul sincron cu poli înecaŃi………………………………… 88
3.2.2. EcuaŃiile generatorul sincron cu poli aparenŃi………………………….. ….. 91
3.3. Cuplarea in paralel a generatoarelor sincrone…………... …………………………. 94
3.4. Puterea si cuplul electromagnetic…............................................................................ 98
3.5. Caracteristicile de funcŃionare ale generatorului sincron…………………………… 101
3.6. Generatorul sincron cuplat la retea. Functionarea la cuplu constant şi
curent de excitaŃie variabil ……………………………………………………….. 104
3.7. Generatorul sincron cuplat la retea. Functionarea la cuplu variabil şi
curent de excitaŃie constant………………………………………………………… 106
3.8. Motorul sincron…………………………………..………………………………… 107
3.8.1. EcuaŃia de tensiuni şi diagrama fazorială…………………………………… 107
3.8.2. Pornirea motorului sincron……………………………………..................... 108
__________________________________________________________________________________________________________________________
3.9. Compensatorul sincron……………………………………………………………… 111
4. MAŞINA DE CURENT CONTINUU……………………………………….…….. 111
4.1. PărŃi componente şi materiale utilizate………..…………….................................... 112

4.2. Generatoare de curent continuu……………………………………………………. 114
4.2.1. Generatoare de c.c. cu excitaŃie separată…………………………………... 114
4.2.2. Generatoare de c.c. cu excitaŃie derivaŃie…………....................................... 116
4.2.3. Generatoare de c.c. cu excitaŃie mixtă………………………... …………… 118
4.3. Motoare de curent continuu…………………..……………………………………. 118
4.3.1. Motorul de c.c. cu excitatie derivatie ……………………………………… 119
4.3.2. Motorul de c.c. cu excitatie serie…………………………………………… 122
4.4. Pornirea motoarelor de curent continuu………..…………………………………… 124
4.4.1. Pornirea prin cuplare directă la reŃea……………………………………….. 125
4.4.2. Pornirea reostatică……………………………………………….................. 125
4.4.3. Pornirea cu tensiune redusă……………………………………………........ 126
4.5. Reglajul vitezei motoarelor de c.c…………………………………………………. 127
4.5.1. Reglajul vitezei prin variaŃia tensiunii……………………………………… 127
4.5.2. Reglajul vitezei prin metoda reostatică………………………….................. 128
4.5.3. Reglajul vitezei prin variaŃia fluxului ……………………………………… 129
4.6. Frânarea motoarelor de curent continuu…..……………………………………….. 130
4.6.1. Frânarea recuperativă………………………………………………………. 130
4.6.2. Frânarea contracurent (electromagnetică)………………………………….. 132
4.6.3. Frânarea dinamică………………………………………………………….. 133
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………. 135
__________________________________________________________________________________________________________________________
NOłIUNI
IUNI INTRODUCTIVE
Prin maşinăă electrică

electric se înŃelege, un ansamblu de înfăşurări
ări plasate pe
un sistem de miezuri feromagnetice, fixe sau mobile între ele, cuplate
electric, magnetic, sau electric şii magnetic. Prin intermediul acestui
ansamblu, puterea electrică
electric se transformă în putere mecanică şi invers.
Maşinile
inile electrice sunt reversibile, adică
adic pot funcŃiona
iona ca motor sau
generator fără modificări
modific ri constructive. In procesul de conversie al energiei
în maşină apar pierderi datorită
datorit fenomenelor electromagnetice de bază,baz
pierderi carere se transformă
transform în căldură şi încălzesc maşina.
După modul de transformare al energiei se disting maşini
ma ini generatoare
care primesc putere sub formăform mecanică şi o transformă în putere electrică
electric
(fig.1.1,a) şi maşini
şini motoare la care se inversează
inverseaz sensul de circulaŃie
circula al
puterii (fig.1.1,b).
Fig.1.1. Regimurile
Re de funcŃionare la o maşină electrică:
a)generator; b) motor; c) transformator electric.
Transformatorul electric, reprezinta un caz limită

limit de maşină
şină electrică,
unde înfăşurările
rile sunt plasate pe miezuri feromagnetice fixe, fiind cuplate
electric şii magnetic sau numai magnetic. El transformă
transform puterea electrică,
electric tot
în putere electrică,ă, dar modifică
modific parametrii acesteia: tensiunea, curentul,
numărul de faze şi păstrează
păstreaz aceeaşi frecvenŃă (fig.1.1,c).
__________________________________________________________________________________________________________________________
1. TRANSFORMATORUL ELECTRIC
Pentru realizarea unui cuplaj magnetic cât mai strâns, înfăşurările sunt
aşezate pe un miez feromagnetic. În funcŃie de destinaŃia lor, în principal,
transformatoarele sunt [1-2]:
-de putere, care alimentează anumiŃi consumatori sau conectează
între ele diferite sisteme energetice;
-cu destinaŃie specială, acestea fiind reprezentate de
transformatoarele de măsură, pentru cuptoare cu arc electrice, de sudură, de
măsură, de încercare, etc.
Transformatoarele de puteri mici ( S N < 1kVA) au, de regulă, răcire
naturală în aer şi se numesc transformatoare uscate. Cele de puteri mai mari
au răcire în ulei, deşi în ultimul timp s-au construit şi transformatoare uscate
cu puteri de până la 1600 kVA. Dacă se iau trei transformatoare monofazate
identice şi se conectează infăşurările primare la un sistem trifazat de
tensiuni, se obŃine modificarea tensiunilor sistemului trifazat.
Capetele înfăşurărilor (primare şi secundare) se leagă între ele în
conexiune stea sau triunghi. Ansamblul transformatoarelor formează un
grup transformatoric trifazat prezentat în figura 1.2. a.
Fig. 1.2. a - grup transformatoric trifazat; b - transformator trifazat

cu circuite magnetice coplanare.
__________________________________________________________________________________________________________________________
De obicei se preferă miezul trifazat cu circuite magnetice coplanare

(cu fluxuri forŃate) din figura 1.2.b (fig.1.2.c) în care sunt suprimate două
juguri şi axele celor trei coloane sunt aduse în acelaşi plan. Acest miez nu
mai are avantajul simetriei magnetice complete pe toate fazele.
1.1. Elemente constructive
Cele mai importante elemente constructive ale transformatoarelor

sunt: -miezul feromagnetic; -înfăşurările; -schela; -construcŃia metalică;-
accesoriile.
ConstrucŃia miezului ferromagnetic [1-3], [5]

Miezul feromagnetic, denumit prescurtat miezul magnetic, reprezintă
calea de închidere a fluxului magnetic principal. Ca urmare este un miez
pentru flux variabil, fiind magnetizat ciclic, cu frecvenŃa tensiunii de
alimentare a înfăşurării primare.
În construcŃia miezurilor de transformatoare se utilizează frecvent
tolele din oŃel electrotehnic laminate la rece, cu cristale orientate, izolate cu
carlit (izolaŃie ceramică), care prezintă o creştere a permeabilităŃii
magnetice în direcŃia laminării (scade solenaŃia de magnetizare) şi o
reducere a pierderile în fier. Se impune ca liniile de câmp să aibă o direcŃia
paralelă cu direcŃia de laminare.
Din punct de vedere constructiv, miezul feromagnetic pentru
transformatoare se compune din coloane al căror număr depinde de tipul şi
de numărul de faze ale transformatorului, şi jugurile care servesc la
închiderea liniilor de câmp magnetic între coloane. Există două metode de a
executa miezurile: cu îmbinare prin suprapunere sau prin întreŃesere.
In cazul metodei de împachetare prin întreŃesere o tolă a coloanei
alternează cu o tolă a jugului, înlăturându-se dezavantajul întrefierului
parazit al îmbinării.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru tolele din tablă laminată la rece cu cristale orientate,

asamblarea dintre coloane şi juguri se face prin teşirea tolelor la colŃuri
(îmbinare la unghi de 45*).
După forma constructivă a coloanei, se deosebesc:
-miezuri cu secŃiune dreptunghiulară sau pătrată, folosite în special la
transformatoarele mici (până la 5 kVA);
-miezuri cu secŃiunea în trepte, urmărindu-se înscrierea secŃiunii
coloanei într-un cerc, astfel încât coeficientul de umplere cu fier al cercului
să fie cât mai mare.
ConstrucŃia înfăşurărilor [1-3], [5], [10]

Înfăşurările constituie una din părŃile cele mai importante ale unui
transformator. Transformatorul trebuie calculat şi executat astfel încât
mărimile sale de bază (pierderile în înfăşurări, tensiunea de scurtcircuit şi
încălzirile) să fie în concordanŃă cu valorile prescrise de norme. În acelaşi
timp, înfăşurările trebuie să asigure transformatorului o rigiditate dielectrică
suficentă, precum şi stabilitate dinamică şi termică mare, astfel încât să
garanteze buna funcŃionare a acestuia.
Se disting două tipuri principale de înfăşurări: înfăşurări concentrice şi
înfăşurări alternate.
Înfăşurările de tip concentric se caracterizează prin faptul că bobinele
de înaltă tensiune s-au scris prescurtat I.T. şi de joasă tensiune, s-au scris
prescurtat J.T., au înălŃimi aproximativ egale.
Din considerente de izolaŃie înfăşurarea de înaltă tensiune este aşezată
la exterior, având un diametru mai mare, iar înfăşurarea de joasă tensiune se
aşează la interior în imediata apropiere a coloanei miezului feromagnetic
Aproape în exclusivitate se folosesc înfăşurările de tip concentric, cele
alternate utilizându-se la unele transformatoare speciale.
După forma constructivă, înfăşurările pot fi: cilindrice, stratificate, în
galeŃi, continue şi spiralate
__________________________________________________________________________________________________________________________
ConstrucŃia metalică [1-3], [5]

În funcŃie de mărimea transformatorului, cuvele din tablă de oŃel pot
fi: cu pereŃi netezi, cu pereŃi ondulaŃi, cu Ńevi sudate, cu radiatoare şi cu
baterii de răcire suflate cu aer sau răcite cu apă.
La puteri mari se prevede execuŃia transformatorului cu circulaŃie
forŃată a uleiului şi cu răcire forŃată cu aer
Conservatorul de ulei are rolul de a asigura o suprafaŃă de contact a
uleiului cu aerul mai mică decât în cazul lipsei lui, micşorând astfel
posibilitatea de oxidare a uleiului. De asemenea, conservatorul asigură
spaŃiul necesar dilatărilor şi contractărilor uleiului în timpul încălzirii şi al
răcirii transformatorului.
Izolatoarele transformatoarelor servesc la trecerea conductoarelor
electrice prin capacul cuvei, permiŃând legarea intrărilor sau ieşirilor
înfăşurărilor cu reŃeaua electrică.
1.2. Principiul de funcŃionare al transformatorului [1-4],[6-7], [10]
Fie pentru simplificare un transformator monofazat, reprezentat

principial în fig.1.3. El constă dintr-un miez magnetic pe care sunt plasate
înfăşurările1,2, cu numerele de spire N 1 , N 2 . pentru a asigura un cuplaj
magnetic strâns. Infăşurarea primară este alimentată cu tensiunea u1 şi
străbătută de curentul i1 ; u 2 şi i 2 sunt respectiv tensiunea la borne şi
curentul înfăşurării secundare.
Asocierea sensurilor pozitive pentru curenŃi şi tensiuni este
corespunzător receptorului pentru înfăşurarea primară şi sursei pentru
înfăşurarea secundară. Sensurile curenŃilor i1 , i 2 s-au ales astfel încât
solenaŃia rezultantă ce condiŃionează câmpul magnetic principal al
transformatorului, să fie suma solenaŃiilor înfăsurărilor.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Înfăşurarea 1 alimentată cu tensiunea U 1 se numeşte înfăşurare

primară, înfăşurarea 2 la bornele căreia se conectează consumatorul se
numeşte înfăşurare secundară (sensul de bobinare al celor două înfăşurări
este acelaşi).
Fig.1.3. Reprezentarea schematică a unui transformator monofazat.
Dacă la bornele AX ale înfăşurării primare se aplică tensiunea

alternativă u1 , atunci curentul prin înfăşurare va fi tot alternativ şi produce o
solenaŃie N 1i1 . SolenaŃia determină un câmp magnetic variabil în timp. O
parte din liniile acestui câmp magnetic se închid prin miezul magnetic al
transformatorului şi înlănŃuie şi înfăşurarea secundară formând fluxul
magnetic util (flux magnetic fascicular Φ h ), iar o altă parte se vor închide
prin aer în jurul înfăşurării primare determinând fluxul magnetic de scăpări
(de dispersie) al primarului.
dΦ h
Fluxul util induce tensiunile electromotoare u e1 = − N 1 ,
dt
dΦ h U N
ue2 = − N 2 astfel astfel încât e1 = 1 . La mersul în gol, tensiunile la
dt U e2 N 2
borne sunt practic egale cu tensiunile induse şi deci
__________________________________________________________________________________________________________________________
U1 U N
≅ e1 = 1 (1.1)
U 20 U e 2 N 2
Daca fluxul magnetic fascicular creat de înfăşurarea primară este de
forma:
Φ h = Φ hm sin ωt (1.2)
unde:
Φ hm = Bc S c (1.3)
reprezintă mărimea fluxului magnetic maxim printr-o spiră;
Bc -inducŃia magnetică maximă în miez, în T;
Sc -aria secŃiunii miezului, în m 2 ,
atunci, tensiunea electromotoare (t.e.m) indusă în înfăşurarea secundară pe
baza legii inducŃiei electromagnetice va fi:
dΦ h  π  π
ue2 = − N 2 = ωN 2 Φ hm sin  ωt −  = U e 2 sin  ωt −  [V ] (1.4)
dt  2  2
Se poate vedea simplu că valoarea efectivă a t.e.m. induse este:
U e 2m
U e2 = = π 2 fN 2 Φ hm (1.5)
2
Dacă la bonele înfăşuirării secundare se conectează un receptor, atunci
se va stabili în circuit un curent i 2 , iar la bornele înfăşurării secundare va
apare tensiunea u 2 .
1.3. EcuaŃiile transformatorului monofazat în teoria tehnică [1-3]

Se ia în consideraŃie în cele ce urmează fenomenul de saturaŃie al
miezului magnetic. Cum în acest caz între solenaŃie şi flux este o relaŃie
nelineară şi neunivocă (dacă se consideră şi histereza magnetică) nu se mai
poate aplica metoda suprapunerii efectelor şi ecuaŃiilor ce descriu
comportarea transformatorului, capătă o altă formă. Înlocuind în continuare
pierderile prin histerezis cu pierderi echivalente prin curenŃi turbionari,
adică utilizând pentru fluxul principal o relaŃie de forma
__________________________________________________________________________________________________________________________
dΨho
Ψh = K / Ψho − K // (1.6)
dt
se elimină caracterul neunivoc al legăturii dintre solenaŃie şi flux.
Se aplică teorema a-I a lui Kirchhoff pe conturul Γ1 ce se suprapune
cu axa conductorului înfăşurării, pentru a obŃine ecuaŃia de tensiuni a
primarului,
dΨ dΨ1h
R1i1 − u1 = − 1σ − (1.7)
dt dt
In mod asemănător pentru conturul Γ2 rezultă ecuaŃia de tensiuni a
secundarului
dΨ2σ dΨ2 h
R2 i 2 + u 2 = − − (1.8)
dt dt
Fluxurile de dispersie Ψ1σ , Ψ2σ se închid în cea mai mare parte prin
aer şi în consecinŃă practic nu sunt condiŃionate de saturaŃie, deci se poate
scrie
Ψ1σ = L1σ i1 , Ψ2σ = L2σ i2 (1.9)
unde L1σ , L2σ sunt inductivităŃi constante.
Fluxurile principale Ψ1h , Ψ2 h sunt legate de fluxul fascicular principal
Φ h ce înlănŃuie ambele înfăşurări prin relaŃiile
Ψ1h = N1Φ h , Ψ2 h = N 2 h Φ h (1.10)
La producerea fluxului Ψh participă atât solenaŃia înfăşurării primare
ϑ1 = N 1i1 cât şi solenaŃia ϑ 2 = N 2 i 2 a înfăşurării secundare. Cum
µ = f (ϑ ), Φ h nu mai poate fi obŃinut ca sumă a câmpurilor determinate de
solenaŃiile ϑ1 , ϑ 2 în parte ci este dat de solenaŃia rezultantă de magnetizare
ϑ0 = N1i1 + N 2 i2 (1.11)
__________________________________________________________________________________________________________________________
Aceeaşi solenaŃie ϑ 0 poate fi obŃinută la alimentarea înfăşurării

primare a transformatorului, înfăşurarea secundară fiind deschisă, cu o astfel
de tensiune încât să se stabilescă un curent i01 care să determine un câmp
magnetic de aceeaşi valoare în miezul feromagnetic ca şi în cazul real.
Curentul i01 se numeşte curentul total al transformatorului redus la
primar şi satisface evident relaŃia
N1i01 = N 1i1 + N 2 i2 (1.12)
Se poate proceda analog la alimentarea înfăşurării secundare, în care
caz se defineşte curentul total i02 şi pe această bază se poate scrie
Ψ1h 0 = L11h i01 , Ψ2 h 0 = L22 h i02 (1.13)
Fig. 1.4. Caracteristica magnetică a transformatorului.
Se consideră în continuare transformatorul alimentat în regim

permanent cu o tensiune sinusoidală. Dacă se are în vedere prima ecuaŃie
dΨ1σ
din (1.7), întrucât căderile de tensiune R1i1 şi la transformatoarele
dt
reale în regim normal de funcŃionare sunt reduse, se poate considera
dΨ1h
u1 ≅ şi dacă tensiunea variază sinusoidal cu pulsaŃia ω , rezultă că şi
dt
fluxul va avea tot o variaŃie sinusoidală. Amplitudinea maximă a fluxului
fascicular principal,
__________________________________________________________________________________________________________________________
U1 2
Φ hm = (1.14)
N 1ω
Dacă caracteristica Φ h = f (i01 ) se consideră lineară în plaja ± Φ hm , la
o variaŃie sinusoidală a lui Φ h corespunde o variaŃie sinusoidală în timp şi a
curentului total iar inductivităŃile L11h , L22h capătă valori constante,
independent de sarcină. La altă valoare a tensiunii de alimentare se
liniarizează caracteristica magnetică pentru altă plajă ± Φ hm , şi în consecinŃă
inductivităŃile L11h , L22h iau alte valori constante, considerând pe această
bază în ecuaŃii, efectul saturaŃiei magnetice.
Notând
dΨ d Ψ2 h
u e1 = − 1h , u e 2 = − (1.15)
dt dt
şi Ńinând cont de (1.6) - (1.10) se poate stabili următorul sistem de ecuaŃii în
valori momentane în teoria tehnică,
 di1
u1 = −u e1 + R1i1 + L1σ dt

u = u − R i − L di 2
 2 e2 2 2 2σ
dt

 N1i1 + N 2 i 2 = N 1i01 (1.16)
 2
u = − K / L di01 + K // L d i01
 e1 11h
dt
11h
dt 2

 N 2 u e1 = N 1u e 2 .

În regim permanent dacă curenŃii şi tensiunile variază sinusoidal,
ecuaŃiile (1.16) se pot scrie în mărimi complexe
__________________________________________________________________________________________________________________________
U 1 = −U e1 + Z 1 I 1

U 2 = U e 2 − Z 2 I 2
 N1 I 1 + N 2 I 2 = N1 I 01
 (1.17)
U 2 = Z I 2
U e1 = − Z 1m I 01

 N 2 U e1 = N1U e 2
la care s-a adăugat şi ecuaŃia tensiunilor circuitului de sarcină.
În aceste ecuaŃii s-a notat
Z 1 = R1 + jX 1 ; X 1 = ωL1σ ;
Z 2 = R2 + jX 2 ; X 2 = ωL2σ ; (3.18)
Z 1m = R1m + jX 1m ;
R1m = K // ω 2 L11h ; X 1m = K / ωL11h ;
Z = R + jX ,
R, X - respectiv rezistenŃa şi reactanŃa circuitului conectat la borne.
Raportarea secundarului la primar
Prin raportare se înŃelege înlocuirea secundarului real cu unul
echivalent care are acelaşi număr se spire şi faze ca primarul (
N 2/ = N 1 , m 2/ = m1 ). Se pune condiŃia de a conserva regimul de funcŃionare al
transformatorului, iar mărimile secundarului raportat se notează cu indice
prim. Pentru aceasta se are în vedere:
-expresia t.e.m. induse în secundarul echivalent,
U e/ 2 = π 2 f1 N 2/ Φ m = π 2 f 1 N 1Φ m = U e1 (1.19)
şi cea a t.e.m. induse în secuindarul real
U e 2 = π 2 f1 N 2 Φ m (1.20)
Din cele două relaŃii se obŃine condiŃia de raportare,
N 2/
U e/ 2 = = KU e 2 = U e1 (1.21)
N2
-condiŃia de a conserva solenaŃia secundarului real şi cel echivalent,
__________________________________________________________________________________________________________________________
N 2 I 2 = N 2/ I 2/ (1.22)
N2 1
I 2/ = I2 = I2 (1.23)
N1 K
-condiŃia de a conserva pierderile în secundarul real şi cel echivalent,
pCu 2 = pCu
/
2 ⇒ R2 I 22 = R2/ I 2/ 2 (1.24)
De aici rezultă valoarea raportată a rezistenŃei secundare,
2
I 
R2/ =  2/  R2 = K 2 R2
 (1.25)
 I2 
-condiŃia de păstrare a defazajului dintre t.e.m. indusă şi curent la cele
două secundare,
X2 X/
Ψ2 = Ψ2/ ⇒ arctg = arctg 2/ (1.26)
R2 R2
Rezultă imediat relaŃia de raportare a reactanŃei de dispersie a
secundarului,
2
I 
X 2/ =  2/  X2 = K2X2
 (1.27)
 I2 
Folosind K=N1/N2 - raportul de transformare al transformatorului şi
notaŃiile următoare:
 K U e 2 = U e/ 2 = U e1

 K U 2 = U 2/

1
 I2 =I2
/'
(1.28)
K
K 2 Z = Z /
 2
K Z 2 = Z 2
/

obŃinem ecuaŃiile transformatorului cu mărimi raportate:
__________________________________________________________________________________________________________________________
U 1 = −U e1 + Z 1 I 1
U 2 = U e 2 − Z 2 I 2/'
/ / /
I 1 + I 2 = I 01
'
(1.29)
U2 =Z2I2
/ / /
U e1 = U e 2 = − Z 1m I 01
/
Diagrama fazorială
fazorial
Pentru construcŃia
construc acesteia se cunosc
mărimile
rimile secundare: tensiunea U 2 , curentul I 2 şi
defazajul ϕ 2 , şi parametrii
arametrii transformatorului,
R1 , R2 , X 1 , X 2 , R1m , X 1m . Se calculează mărimile
raportate folosind relaŃiile
rela (1.28) şi se ia ca
origine de fază în planul complex tensiunea
secundară.. Se poziŃionează
poziŃioneaz curentul secundar
cunoscând defazajul ϕ 2 , iar cu ajutorul ecuaŃiei 2
din (1.29) se determină t.e.m. U e/ 2 . Din ecuaŃia a
cincea din (1.29) a rezultat I 01 iar conform celei
de a treia ecuaŃii,
ii, curentul primar I 1 . Din prima
Fig.1.5.. Diagrama fazorială
fazorial a
ecuaŃie rezultă în final tensiunea U 1 şi defazajul
transformatorului cu două
dou
ϕ 1 faŃă de I 1 . înfăşurări.
Schema echivalentă
echivalent în T a transformatorului
' '
Eliminând din sistemul (1.29) pe U e1 , U 2 , I 01 , I 2 se obŃin
 Z (Z + Z ) 
' '
Z e =  Z 1 + 1m 2 ' '
(1.30)
 Z 1m + Z 2 + Z 
Se obŃine
ine astfel schema echivalentă
echivalent în T cu elementele circuitului de
magnetizare conectate în sereie (fig.1.6)
(fig.1. ) unde transformatorul apare faŃă
fa de
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
reŃea
ea ca o impedanŃă de parametrii dependenŃi atât de datele
transformatorului cât şi ale receptorului. Se poate urmării astfel încărcarea
transformatorului în funcŃie de mărimea şi caracterul sarcinii secundare.
In schemele prezentate pierderile în fier sunt modelate sub forma
unor pierderi de natură
natură electrică pe R1m .
Fig. 1.6.. Schema echivalentă în T cu ramurile circuitului

magnetic conectate în serie.
Schema echivalentă în Π (cu circuitul de magnetizare scos la borne)

Pornind de la relaŃia (1.30) prin prelucrare se ajnge la forma,
 1 1 
I1 = U1 + ' 
(1.31)
 Z 1 + Z 1m C1 Z 1 + C 1 ( Z 2 + Z ) 
2 '
Fig.1. Schema echivalentă în Π .

Fig.1.7.
Z1
în care C 1 = 1 + - coeficient de corecŃie.
Z 1m
__________________________________________________________________________________________________________________________
Pe baza ecuaŃiei (1.31) se obŃine schema echivalentă în Π (fig.1.7),

folosită mai ales la studiul locurilor geometrice unde la ramurile legate în
paralel apar curenŃii I 01 , I 2// . Schemele echivalente au avantajul că
înlocuiesc cuplajul magnetic al înfăşurărilor prin cuplaj galvanic şi pe
această bază se simplifică analiza comportării transformatorului.
1.4. Conexiunile transformatoarelor [1-4],[6-7], [10]
Fie pe un miez două înfăşurări monofazate la fel înfăşurate cu capetele

de început şi sfârşit A, X, respectiv a, x (fig.1.8.a); prin litere mari se
notează bornele înfăşurării de înaltă tensiune. Dacă fluxul ce înlănŃuie
înfăşurările variază sinusoidal şi tensiunile la borne variază sinusoidal, iar în
planul complex se reprezintă prin fazorii sinfazici U AX ,U ax (fig.1.8.b).
Fig.1.8. a)înfăşurări în acelaşi sens bobinate; b) înfăşurări bobinate în

sensuri opuse.
Dacă se inversează capătul de început cu cel de sfârşit al uneia din

înfăşurări, tensiunea U (ax ) se reprezintă în opoziŃie de fază cu U AX .
Inversarea sensului de înfăşurare este echivalentă deci cu inversarea
capătului de început cu capătul de sfârşit al înfăşurării.
La transformatoarele trifazate, se leagă galvanic între ele înfăşurări
aparŃinrnd aceleiaşi părŃi. Modul de legare se numeşte conexiune. Se
__________________________________________________________________________________________________________________________
consideră în continuare că sensurile de înfăşurare sunt aceleaşi pentru toate

înfăşurările.
Dacă se leagă între ele toate capetele de început sau sfârşit ale
înfăşurărilor se obŃine conexiunea stea notată prin Y sau y ( Y0 , y 0 .). Intre
valorile efective există relaŃia U l = 3U f , pentru curenŃi, I l = I f .
Dacă se leagă consecutiv capătul de început al unei înfăşurări cu
capătul de sfârşit al următoarei ş.a.m.d. se obŃine conexiunea triunghi ( ∆, d
), fig.1.9.b. Tensiunea de linie se vede (fig.1.9. e) că este egală cu tensiunea
de fază; între curentul de linie şi de fază în regim sinusoidal simetric, există
relaŃia I l = 3I f .
În practică intervine şi conexiunea zigzag notată prin Z,z, când
înfăşurările de fază se împart în două semiînfăşurări.
Ansamblul tuturor conexiunilor înfăşurărilor unui transformator,
constituie schema de conexiuni. Se notează prima, conexiunea înfăşurării de
înaltă tensiune.
ϕ
Numărul de ordine, n = unde ϕ este defazajul tensiunilor de linie
π /6
omoloage primare şi secundare; la stabilirea lui ϕ tensiunea secundară se
consideră întotdeauna rotită în urmă.
Se consideră un sens comun, de referinŃă, de parcurgere a înfăşurărilor
primare şi secundare, presupuse la fel înfăşurate; dacă sensul de parcurgere
al înfăşurărilor de pe acelaşi miez de la capătul de început la cel de sfârşit
este acelaşi la ambele faŃă de sensul de referinŃă ales, tensiunile primare şi
secundare respective se consideră sinfazice, altfel în opoziŃie. Se compară în
principal tensiunile omoloage de linie primare şi secundare.
Totalitatea schemelor de conexiuni cu acelaşi număr de ordine,
formează o grupă de conexiuni.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Fig.1.9.. Conexiunile înfăşurărilor

înf rilor transformatoarelor trifazate şi
tensiunile de fază
faz şi de linie corespunzătoare.
1.5. EcuaŃiile transformatorului trifazat [1-3]
EcuaŃiile şii schemele echivalente stabilite pentru un transformator

monofazat sunt valabile pentru fazele omoloage primare şii secundare ale
transformatorului trifazat simetric.
Parametrii ce intervin în schemele echivalente
echivalente sunt parametrii
înfăşurărilor
rilor de fază.
fază Trebuie făcută o observaŃie ie în legătură
legă cu
inductivităŃile
ile corespunzătoare
corespunz toare câmpului magnetic principal, la alimentarea
separată şi simultanăă a fazelor.
Dacă transformatorul trifazat este cu circuite magnetice libere, liber
înfăşurările
rile fazelor nu sunt cuplate magnetic între ele L1h =L11h.
La transformatorul cu circuite magnetice forŃate,
for înfăşură
ăşurările sunt
cuplate magnetic astfel că c la producerea câmpului magnetic al unei faze,
contribuie toate fazele şi L1h=3/2*L11h
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
Inductivitatea
tivitatea principală
principal ciclică L1h (inductivitatea fazei când sunt
alimentate simultan toate fazele), diferă
difer de inductivitatea principală
principal proprie
L11h (inductivitatea când este alimentată
alimentat acea fază). Aceste inductivităŃi
inductivit apar
în: Z1m =R1m +j*X1m şi X1m =2*pi*f*L1h
1.6.. Regimul de mers în gol al transformatorului [1-3]
La mersul în gol Z ' = ∞ şi schema echivalentă capătăă ă forma din

fig.1.10.a.
a. Transformatorul se comportă
comport ca un ansamblu de două dou bobine
legate în serie: o bobină
bobin fără miez de fier de impedanŃă Z 1 şi o bobină
bobin cu
impedan Z1m .
miez de fier de impedanŃă
Fig.1.10. a - schema echivalentă

echivalent a transformatorului la mersul în gol;
b- diagrama fazorială.
Cum Z1m este importantă,

important , curentul primar are o valoare la mersul în
gol I 10 , redusă, I 10 = (0,02 − 0,1) I 1N . Curentul absorbit la mersul în gol când
tensiunea de alimentare este cea nominală,
nominal se numeşte
te curent nominal de
mers în gol.
EcuaŃiile la mersul în gol sunt de forma
__________________________________________________________________________________________________________________________
U 1 = −U e1 + Z 1 I 10
U e1 = − Z 1m I 10 (1.32)
U e1 = U = K U 20
'
2
Diagrama fazorială
fazorial este reprezentată în fig.1.10.b.b. ca urmare a
fa de Φ h cu unghiul α : s-
pierderilor în fier, curentul de gol apare defazat faŃă
au evidenŃiat
iat componentele de magnetizare I 10 µ şii corespunzătoare
corespunz
pierderilor în fier I 10 a , ale curentului I 10 ).
BilanŃul
ul de puteri la funcŃionarea
func în gol
P10 = pCu10 + p Fe = R1 I 102 + R1m I 102 (1.33)
Primul termen reprezintă
reprezint pierderile în înfăşurarea
urarea primară, cel de al
doilea, pierderile echivalente în fier. La transformatoarele normale pierderile
în fier şi în înfăşurări
ări la curentul nominal, sunt de acelaşi
acela i ordin de mărime.
Cum I 10 << I 1N , pierderile în înfăşurări
înf ri la mersul în gol sunt foarte mici şi
Ńă de pierderile în fier astfel încât P10 ≅ p fe .
se pot neglija faŃă
Incercarea la funcŃionarea în gol

Încercarea la mersul în gol a transformatorului
transformatorului monofazat se
realizează conform schemei din fig.1.11.a.
fig.1.
Fig.1.11.. Incercarea la funcŃionarea

func în gol: a-schema
schema de încercare; b-curbele
b
caracteristice.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Se reglează tensiunea de alimentare U 1 şi se măsoară puterea

absorbită P10 şi curentul I 10 , se calculează factorul de putere corespunzător
cos ϕ 10 şi se reprezintă caracteristicile de funcŃionare în gol I 10 = f (U 1 ),
P10 = f (U 1 ), cos ϕ 10 = f (U 1 ) , (fig.1.11.b),. Se observă că datorită saturaŃiei
circuitului magnetic curentul de gol variază neliniar cu tensiunea de
alimentare şi de asemenea cos ϕ10 se modifică în limite largi.
Intersectează mărimile corespunzătoare tensiunii nominale
P10 N , cos ϕ 10 N , I 10 N determinate ca în fig.1.11.b.
Parametri transformatorului la funcŃionarea în gol

Din datele măsurătorilor se determină la tensiunea nominală:
impedanŃa de mers în gol,
U
Z10 = 1N (1.34)
I 10 N
rezistenŃa la funcŃionarea în gol,
P10 N
R10 = (1.35)
I 102 N
respectiv reactanŃa,
X 10 = Z 102 − R102 (1.36)
Cum la mersul în gol U 1 ≅ U e1 şi U e 2 = U 20 , unde U 20 este tensiunea

secundară la mersul în gol, se poate determina experintal raportul de
transformare
U N U
K = e1 = 1 ≅ 1 (1.37)
U e 2 N 2 U 20
prin măsurarea tensiunilor U 1 , U 20 .
__________________________________________________________________________________________________________________________
Curba curentului la funcŃionarea în gol a transformatorului

Dacă se alimentează transformatorul cu o tensiune sinusoidală,
u1 = 2U 1 sin ωt (1.38)
rezultă că fluxul magnetic util din miez este o mărime sinusoidală
 π
Φ h = −Φ hm cos ωt = Φ hm sin  ωt −  (1.39)
 2
unde, Φ hm amplitudinea fluxului magnetic fascicular util,
2U 1
Φ hm = (1.40)
ωN 1
Având în vedere caracteristica de magnetizare a miezului, se
determină printr-o construcŃie grafică, punct cu punct, ca în figura 1.12,
curba curentului de gol.
Fig.1.12. ConstrucŃia grafică a curbei curentului când se neglijează histereza

magnetică.
Transformatorul se realizează cu inducŃii magnetice în miez relativ

ridicate (1,5-1,7T) şi în consecinŃă curentul de gol va fi nesinusoidal în timp.
Curba curentului de funŃionare în gol i01 (t ) este deformată datorită saturaŃiei
__________________________________________________________________________________________________________________________
circuitului magnetic. ConŃinutul de armonici din curba curentului, creşte cu

gradul de saturaŃie.
In cazul considerării fenomenului de histereză magnetică, curentul
este defazat înaite faŃă de curba fluxului magnetic datorită pierderilor
produse în miez prin curenŃi turbionari.
Regimul de mers în gol al transformatorului trifazat

La studiul funcŃionării în gol a transformatorului monofazat s-a arătat
că dacă tensiunea la bornele primare este sinusoidală, dar curba curentului
conŃine în afara armonicii fundamentale, armonica trei in măsură
pronunŃată.
La un transformator trifazat cu primarul în stea fără fir de nul fazorii
armonicilor fundamentale ale curenŃilor nu formează un sistem simetric,
adică amplitudinile curenŃilor fazelor extreme sunt mai mari faŃă de faza din
mijloc, iar defazajul între curenŃi este diferit de 120 o .
1.7. Regimul de scurtcircuit [1-4],[6-7], [10]
Un transformator funcŃionează în regim de scurtcircuit atunci când

înfăşurarea primară este alimentată iar secundarul conectat în scurcircuit
(impedanŃa circuitului de sarcină este zero, Z ' = 0 ). După nivelul tensiunii
de alimentare avem scurtcircuit de avarie şi de probă.
Scurtcircuitul de avarie
In acest caz înfăşurarea primară a transformatorului este alimentată cu
tensiune nominală iar secundarul pus în scurtcircuit. CurenŃii prin înfăsurări
sunt foarte mari I sc = (10 − 20) I N şi solicită termic şi mecanic înfăşurarea.
ForŃele electrodinamice sunt dependente de pătratul curentului. De aceea
protecŃia va trebui să acŃioneze în timp foarte scurt decuplând
transformatorul de la reŃea.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Scurtcircuitul de probă
În acest caz înfăşurarea secundară este conectată în scurtcircuit, iar
înfăşurarea primară se alimentează cu tensiune redusă astfel ca prin
înfăşurări să avem curenŃi apropiaŃi de cei nominali.
Tensiune nominală de scurtcircuit reprezintă acea valoare a tensiunii
de alimentare a transformatorului legat cu secundarul în scurtcircuit, astfel
ca în înfăşurarea secundară să se stabilească curentul nominal,.fiind de
câteva procente, U 1sc = (5 − 10)% U 1N .
EcuaŃiile transformatorului la proba de scurtcircuit

Ele se obŃin din ecuaŃiile generale stabilite, în cazul particular Z = 0 ,
având forma
U 1sc = −U e1sc + Z 1 I 1sc
U e 2 sc = Z 2 I 2 sc
/ ' '
(1.41)
I 1sc + I 2 sc = I 01sc
'
U e1sc = U e 2 sc = Z 1m I 01sc
/
Schema echivalentă la scurtcircuit

Transformatorul se comportă ca două bobine fără miez de fier de
impedanŃe Z 1 , Z 2 , legate în serie, Z 1sc = R1sc + jX 1sc impedanŃă de
'
scurtcircuit a transformatorului. R1sc , X 1sc sunt respectiv rezistenŃa şi

reactanŃa de scurtcircuit de forma,
R1sc = R1 + R2'
X 1sc = X 1 + X 2' (1.42)
Înlocuid Z 1 + Z 2 = Z 1sc rezultă,
'
U 1sc = Z 1sc I 1sc (1.43)

__________________________________________________________________________________________________________________________
Fig.1.13. a - schema echivalentă a transformatorului la mersul în

scurtcircuit; b -schema simplificată; c-diagrama fazorială simplificată.
Diagrama fazorială la scurtcircuit

Pe baza ecuaŃiile scrise se construieşte diagrama fazorială simplificată
(fig.1.13.c). Căderile de tensiune U 1sca = R1sc I 1sc ,U 1scx = jX 1sc I 1sc se
numesc componentele active şi reactive ale tensiunii de scurtcircuit U 1sc iar
triunghiul ABC, triunghi de scurtcircuit. Unghiul ϕ1sc este dat de relaŃia
ϕ1sc = arctgX 1sc / R1sc . Dacă triunghiul este construit pentru curentul
nominal ( I 1sc = I 1N ) , se numeşte triunghi principal de scurtcircuit.
ImpedanŃa Z 1sc ca sumă a impedanŃelor de dispersie are o valoare
redusă şi în consecinŃă la scurtcircuit chiar la o tensiune redusă se pot stabili
curenŃi importanŃi.
BilanŃul de puteri la scurtcircuitul de probă
Puterea activă luată din reŃea la scurtcircuit corespunde pierderilor în
înfăşurări şi în fierul transformatorului.
P1sc = ( R1 + R2' ) I 12sc + p Fesc = R1sc I 12sc + p Fesc (1.44)
Tensiunea de alimentare este de ordinul procentelor la curenŃi prin
înfăşurări de ordinul curenŃilor nominali. Ca urmare, câmpul magnetic al
__________________________________________________________________________________________________________________________
transformatorului este practic un câmp de dispersie şii deci se pot neglija

pierderile în fier faŃă
Ńă de cele din înfăşurări
înf rezultând astfel,
P1sc ≅ R1sc I 12sc (1.45)
Incercarea la scurtcicuitul de probă prob

Se alimentează transformatorul cu tensiuni reduse, astfel ca prin
înfăşurări să se stabilească
stabileasc curenŃi admisibili şii se ridică curbele
I 1sc = f (U 1sc ) , p1sc = f (U 1sc ) , cos ϕ 1sc = f (U 1sc ) reprezentate în fig.1.14.b.
fig.1.
Fig. 1.14. Încercarea de scurtcircuit: a - schema de încercare; b-- curbele

caracteristice.
Cum impedanŃa Z 1sc este a unei bobine fără miez de fier, saturaŃia
satura nu
intervine ca în cazul regimului de mers în gol şi cos ϕ1sc rămâne
ămâne practic
constant cu tensiunea.
Parametrii transformatorului la scurtcircuit

Parametrii transformatorului la scurtcircuit sunt daŃi
da i de relaŃiile
U 1sc p
Z1sc = , R1sc = 12sc , X 1sc = Z 12sc − R12sc (1.46)
I 1sc I 1sc
Din proba de scurtcircuit se verifică
verific tensiunea nominală de scurtcircuit
fa de cea impusă cu peste ± 10% .
ce nu trebuie să difere faŃă
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
1.8.. Regimul de funcŃionare

func în sarcină [1-4],[6-7], [10]
La funcŃionarea
ionarea în sarcină
sarcin simetrică a unui transformator trifazat
simetric, încărcarea
rcarea fazelor este simetrică
simetric şi analiza comportării
ării se poate
face având în vedere o singură
singur fază. Dacă puterea secundarăă transmisă P2
>0,33*P2N, unde P2 N este puterea secundară nominală, ă, în schema
rezult I 1 , I 2' >> I 01 şi curentul de magnetizare se poate
echivalentă în T rezultă po
neglija astfel încât se utilizează schema simplificată din fig. 1.15.
15.a, unde
tensiunea U 2// = −U 2/' . EcuaŃiile transformatorului în acest caz sunt
următoarele
U = U // + Z I
1sc 1
 1 2
 //
U 2 − U 2
/
(1.47)
 //
 I 2 = − I 2 = I 1
/
ema echivalentă simplificată a transformatorului la

Fig. 1.15.a - schema
funcŃionarea
ionarea în sarcină; b- diagrama fazorială corespunzătoare.
Pe baza acestor ecuaŃii, cunoscând mărimile aferente consumatorului,

U 2 , I 2 , ϕ 2 şii parametrii de scurtcircuit ai transformatorului R1sc , X 1sc s-a
construit diagrama fazorială.
__________________________________________________________________________________________________________________________
1.8.1. Stabilirea tensiunii secundare în sarcină [1-4],[6-7], [10]
La funcŃionarea în sarcină a unui transformator, un interes deosebit

prezintă determinarea variaŃiei de tensiune la bornele secundare, de la mers
în gol la plină sarcină U 20 − U 2 , sau în procente din tensiunea nominală
∆U
∆u[%] = 100 (1.48)
U 20
Fig.1.16. Diagrama fazorială necesară la calculul lui ∆u 2 .
Pentru aceasta se va folosi diagrama Kapp din figura 1.15.b

completată cu construcŃii ajutătoare, cum se arată în figura 1.16.
∆U 2 = U 20 − U 2 (1.49
Dacă această relaŃie se înmulŃeşte cu raportul de transformare k, se
obŃine variaŃia de tensiune din secundar, raportată la primar, adică
∆U 2' = U 20
'
− U 2' = U 1 − U 2' (1.50)
Din figura 1.16 se obŃine:
∆U / = OC − OA = AD (1.51)
Cu destulă precizie se poate considera C / D = 0 , rezultând
∆U 2/ ≈ AD = AB / + B / C / (1.52)
__________________________________________________________________________________________________________________________
Din triunghiul dreptunghic ABB’

AB / = AB cos ϕ 2 = R1sc I 1 cos ϕ 2 (1.53)
iar din triunghiul dreptunghic BCC”
B / C / = BC // = BC sin ϕ 2 = X 1sc I 1 sin ϕ 2 (1.54)
Se obŃine astfel, în final
∆U 2/ = R1sc I 1 cos ϕ 2 + X 1sc I 1 sin ϕ 2 . (1.55)
Pentru o apreciere mai corectă, se obişnuieşte ca variaŃia de tensiune
să se calculeze în unităŃi relative, sau în procente din tensiunea nominală.
/
U 20 − U 2/ U 1 − U 2/ U −U2
∆u 2/ [%] = /
100 = 100 = 20 100 = ∆u 2 [%] (1.56)
U 20 U1 U 20
In continuare, se exprimă căderea de tensiune ∆u 2 în procente, în
funcŃie de componentele tensiunii de scurtcircuit.
∆U 2/ R I X I
∆u 2 [%] = 100 = 1sc 1 100 cos ϕ 2 + 1sc 1 100 sin ϕ 2 (1.57)
U 1N U 1N U 1N
şi prin înmulŃire şi împărŃire cu I 1 N
R1sc I 1N I 1 X I I
∆u 2 [%] = 100 cos ϕ 2 + 1sc 1N 1 100 sin ϕ 2 (1.58)
U 1N I 1N U 1N I 1N
Dacă valoarea relativă a sarcinii secundare se notează cu
I1 I
ks = = 2 (1.59)
I 1N I 2 N
atunci relaŃia (1.58) devine
∆u 2 [%] = k s (u1scaN cosϕ 2 + u1scrN sin ϕ 2 ) (1.60)
u1scan , u1scrN sunt componenta activă şi reactivă ale tensiunii de
scurtcircuit nominale în procente.
RelaŃia (1.57) sau (1.60) permite determinarea variaŃiei tensiunii
secundare pe cale analitică la sarcină variabilă ( I 2 variază ca mărime prin
intermediul lui k s , iar defazajul ϕ 2 şi tensiunea U 1 se menŃin constante).
__________________________________________________________________________________________________________________________
Figura 1.17.aa reprezintă

reprezint variaŃiaia tensiunii secundare în raport de mărimea
m
sarcinii, iar figura 1.17.b
17.b reprezintă variaŃia tensiunii
siunii secundare în raport cu
caracterul sarcinii, în condiŃiile
condi iile unei tensiunii de alimentare constante.
Cum se observă, derea de tensiune ∆u 2 este
observă din figura 1.17.a, căderea
pozitivă (la srcinăă rezistivă
rezistiv sau inductivă), sau poate fi negativăă (la sarcină
capacitivă).
a) b) c)
Varia tensiunii secundare: a) ∆u 2 = f ( k s ) pentru
Fig.1.17.. VariaŃia
U 1 = ct. si cos ϕ 2 = ct . ; b) ∆u 2 = f (cos ϕ 2 ) pentru U 1 = ct. si k s = ct. ; c)
caracteristica externă.
Caracteristica externă
extern a transformatorului se defineşte
te astfel,
U 1 = const.
U 2 = f (I 2 )
cos ϕ 2 = const .
şi este reprezentatăă în figura 1.17.c.
1.
1.8.2.. Pierderile şi randamentul [1-4],[6-7], [10]
BilanŃul
ul puterilor active şii reactive la un transformator este prezentat
în figura 1.18,, semnificaŃiile
semnifica mărimilor fiind:
S1 -puterea
puterea aparentă
aparent primită;
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
S2 -puterea
puterea aparentă
aparent cedată;
P1 -puterea
puterea electrică
electric activă primită;
P2 -puterea
puterea electrică
electric activă cedată;
p Cu1 -pierderile
pierderile în înfăşurarea
înf primară;
p Cu 2 -pierderile
pierderile în înfăşurarea
înf secundară;
PFe -pierderile
pierderile în fier;
Q1 -puterea
puterea electrică reactivă primită;
Q2 -puterea
puterea electrică
electric reactivă cedată;
Qσ 1 -pierderile
pierderile de putere reactivă
reactiv în înfăşurarea
urarea primarului;
Qσ 2 -pierderile
reactiv în înfăşurarea
urarea secundarului;
Q1m -pierderile
reactiv în fier.
Fig.1.
Fig.1.18. BilanŃul de puteri active şi reactive.
Randamentul transformatorului la funcŃionarea

func în sarcinăă este dat de
expresia
P
η= 2 (1.61)
P1
__________________________________________________________________________________________________________________________
unde P2 = m 2U 2 I 2 cos ϕ 2 , este puterea transmisă receptorului iar P1 = P2 + Σp

este puterea cerutăă din reŃea;
re Σp - pierderile totale din transformator, date de
suma pierderilor în fier şi înfăşurări, Σp = p Fe + p Cu .
La funcŃionarea
sarcin pierderile în fier se consideră
consideră constante,
cele determinate la proba de mers în gol, la tensiunea nominală.
nominal
Pierderile în înfăşurări
înfăş sunt practic cele
de la scurtcircuitul de probă
prob la curentul
respectiv, deci pCu = m1 R1sc I 12 sau
sarcin k s
introducând coeficientul de sarcină
pCu = pCuN k s2 (1.62)
Aproximând că tensiunea U2 în
sarcină este practic cea de la mersul în gol
adică U 2 = U 20 = U 2 N , rezultă
P2 = m 2U 2 N ⋅ I 2 cos ϕ 2 sau notând I 2 = k s I 2 N Fig.1.19.. Curbe de
randament pentru
P2 = S 2 N k s cos ϕ 2 (1.63)
transformator.
unde S 2 N = m 2U 2 N I 2 N este puterea nominală
aparentă a circuitului secundar.
S 2 N k s cos ϕ 2
η= (1.64)
S 2 N k s cos ϕ 2 + k s2 pCuN + p Fe
Se observăă căă η este funcŃie de mărimea
rimea sarcinii secundare şi de
caracterul ei, prin intermediul lui k s şi ϕ 2 . În fig.1.19 sunt reprezentate
curbele η = f ( P2 ) pentru două
dou valori ale lui cos ϕ 2 .
La ϕ 2 = ct , valoarea k s pentru care η = η max se determinăă din relaŃia
∂η
=0 (1.65)
∂k s
Rezultă
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
p Fe = k s2 pCuN (1.66)
Dacă se cere ca randamentul să s fie maxim la sarcina nominală,
nominală trebuie
să fie îndeplinităă condiŃia
condi p Fe = p CuN . Randamentul transformatorului este
ridicat, şii la puteri mari poate depăşi
dep 99%.
1.9.Cuplarea
Cuplarea în paralel a transformatoarelor [1-3],[6-7],
7], [10]
Necesitatea cuplării
cuplă în paralel a fost determinată de următorii
ătorii factori:
-în
în anumite situaŃii
situa puterea instalată a staŃiei
iei de transformare depăşeşte
dep
puterea transformatoarelor construite;
-din
din necesitatea de a asigura continuitatea alimentării
aliment rii cu energie a
consumatorilor importanŃi;
importan
-posibilitatea
posibilitatea de a efectua revizii şi reparaŃii
ii la transformatoare;
-se poate
ate asigura funcŃionarea
func optimă a transformatoarelor în raport de
încărcarea staŃiei,
iei, menŃinându-se
men în funcŃiune un numărr corespunzător
corespunz de
transformatoare.
Fig.1.20.. Conectarea în paralel a transformatoarelor
În fig.1.20.aa se indică
indic modul de legare în paralel a două dou
transformatoare monofazate sau a fazelor omoloage a două
dou transformatoare
__________________________________________________________________________________________________________________________
trifazate; s-a notat prin Z impedanŃa receptorului monofazat sau impedanŃa

echivalentă pe fază a receptorului trifazat.
La cuplarea în paralel a transformatoarelor se urmăreşte evitarea
curenŃilor de circulaŃie între transformatoare şi o funcŃionarea optimă în
sarcină. La funcŃionarea optimă repartiŃia sarcinii pe transformatoare se face
proporŃional cu puterile lor nominale iar curenŃii din secundarele
transformatoarelor se însumeze aritmetic nu fazorial. Pierderile ce se produc
în acest caz în transformatoare, sunt minime iar puterea secundară maximă.
PrezenŃa curenŃilor de circulaŃie face ca în sarcină unele
transformatoare să apară supraîncărcate, altele subîncărcate. CondiŃiile de
cuplare şi funcŃionare optimă în paralel a transformatoarelor sunt
următoarele:
1. Toate transformatoarele să aibă acelaşi raport de transformare;
2. Transformatoarele să aparŃină aceleiaşi grupe de conexiuni;
3. Tensiunile nominale de scurtcircuit să fie egale;
4. Raportul puterilor nominale de maximum 1/3-1/4.
În continuare se consideră că doar numai câte una din condiŃii nu este
îndeplinită. Analiza comportării se face pin intermediul ecuaŃiilor
simplificate ale transformatorului, pentru care este valabilă schema
simplificată reprezentată în fig.1.20.b.
EcuaŃiile prin intermediul cărora se determină repartiŃia încărcărilor pe
cele două transformatoare sunt de forma
U 1 = Z 1scI I 1I −U 2/ I
U 1 = Z 1scII I 1II −U 2/ II (1.67)
I 1I + I 1II = I
Rezolvând sistemul în raport cu curenŃii primari I 1I , I 1II ai
transformatoarelor I, II se obŃine
__________________________________________________________________________________________________________________________
U − U 2 II Z 1scII I
/ /
I 1I = 2I +
Σ Z isc Σ Z isc
(1.68)
U − U 2 II Z 1scI I
/ /
I 1II = − 2I +
Σ Z isc Σ Z isc
Σ Z isc = Z 1scI + Z 1scII (1.69)
1.9.1. FuncŃionarea în paralel a transformatoarelor cu

rapoarte de transformare diferite [1-4],[6-7], [10]
Se consideră pentru simplificare două transformatoare I şi II, cu

K I < K II şi de puteri nominale S1N < S 2 N , conectate la bare comune de
tensiune U 1 . Se consideră egale tensiunile nominale de scurtcircuit şi de
asemenea şi componentele lor active şi reactive ( U 1scaI = U 1scaII ,
U 1scxI = U 1scxII ), adică triunghiurile nominale de scurtcircuit sunt suprapuse.
La funcŃionarea în gol, independentă, a fiecărui transformator,
tensiunile secundare U 20 I , U 20 II sunt diferite. La funcŃionarea în paralel,
înfăşurările secundare se conectează pe bare comune astfel încât la borne se
stabileşte o tensiune comună U 2 ; fie I curentul total de sarcină raportat la
primar.
FuncŃionarea în gol a transformatoarelor cuplate

În acest caz I=0 şi curenŃii I 1I , I 1II iau valorile
U 2 I − U 2 II ( K I − K II )U 20
/ /
I 10 I = − I 10 II = =
Σ Z isc Σ Z isc (1.70)
/
deoarece U 21 = K I U 20 , U 2/ II = K II U 20 .
__________________________________________________________________________________________________________________________
Tensiunea U 20 este tensiunea comună la barele secundare la mersul ïn

gol. CurenŃii I 10 I , I 10 II au caracterul unor curenŃi de circulaŃie
ie ce se ïnchid
prin ïnfăşurări ca ïn fig.1.20.b
fig.1. ïn care s-au reprezentat şi curenŃii
Ńii secundari
corespunzători.
tori. Diagrama fazorială fazorial pentru
mersul ïn gol este dată ïn fig.1.21. Amplitudinea
curenŃilor
ilor de circulaŃie
circula este dependentă de
diferenŃaa rapoartelor de transformare iar faza
condiŃionată de
ϕ1scI = ϕ1scII = ϕ1sc = arctg (U 1scx / U 1sca ).
CurenŃii
ii de circulaŃie
circula pot lua valori
importante chiar la diferenŃe
diferen mici ïntre
rapoartele
oartele de transformare, ei fiind limitaŃi
limita de
impedanŃele
ele de scurtcircuit ïn general de valori
foarte reduse. Un calcul arată
arat că la o diferenŃă
doar de 1% ïntre rapoartele de transformare
curenŃii
ii de egalizare pot atinge valori de 15-20%
15
din curenŃii ii nominali.
nomin Ei ïncarcă inutil
transformatoarele, determină
determin pierderi şi prin Fig.1.21.. Mersul în gol al
aceasta sunt nedoriŃi. Desigur procentual apare transformatoarelor cu
rapoarte diferite.
mai ïncărcat faŃă Ńă de curentul de egalizare,
transformatorul de putere mai mică.
mic
FuncŃionarea
sarcin a transformatoarelor cuplate
În sarcină I ≠ 0 şi apar şi componentele
Z 1scII I
I 1I =
/
Σ Z isc
(1.71)
Z I
= 1scI
/
I
Σ Z isc
1 II
__________________________________________________________________________________________________________________________
ale curenŃilor I 1I , I 1II . Deoarece tensiunile nominale de scurtcircuit sunt

egale Z 1scI I 1NI = Z 1scII I 1NII ) , prin împărŃirea relaŃiilor din (1.71) rezultă
U 1sc
/
I 1I Z 1scII I I 3U 1N I 1NI S
/
= = 1NII = INI = = NI (1.72)
I 1II Z 1scI U 1sc I 1NII 3U 1N I 1NII S NII
I 1NI
CurenŃii I 1' I , I 1' II rezultă proporŃionali cu puterile nominale şi conform
relaŃiei (1.72), sinfazici (s-a luat ϕ scI = ϕ scII ).
CurenŃii din secundarele transformatoarelor I 1I , I 1II rezultă ca sumă
fazorială a curenŃilor de sarcină şi a curenŃilor de circulaŃie.
Se observă că ïn cazul ales, transformatorul de putere mai mică apare
supraïncărcat. Puterea secundară ce poate fi transmisă de ansamblul
transformatoarelor, trebuie limitată astfel ca sarcina nominală a
transformatorulu de mică putere să nu fie depăşită; ïntrucât transformatorul
de mare putere rezultă subïncărcat, randamentul instalaŃiei este redus.
În concluzie, la funcŃionarea în paralel a transformatoarelor cu
rapoartele de transformare diferite, apar curenŃi de circulaŃie ce încarcă
transformatoarele la mers în gol şi limitează puterea ce se poate transmite în
secundar, la funcŃionarea în sarcină. Raportul de transformare admite o
abatere de ± 0,5% faŃă de valoarea impusă.

grupe de conexiuni diferite
În acest caz tensiunile secundare omoloage la funcŃionarea

independentă a transformatoarelor trifazate sunt egale (s-a considerat
egalitatea rapoartelor de transformare) dar defazate, deci
ΛU = U 20 I − U 20 II ≠ 0 . Ca urmare la funcŃionarea în paralel se stabileşte un
/ /
__________________________________________________________________________________________________________________________
curent de circulaŃie. Pentru aprecierea ordinului de mărime, se consideră

cazul cel mai avantajos a două transformatoare
aparŃinând unor grupe de conexiuni cu numerele de
ordine consecutive.
Pentru care defazajul ϕ = 30 o (fig.1.22) şi se
I = U 20 II = U 1 .
/ /
aproximează U 20
Se acceptă, pentru simplificare, egalitatea
impedanŃelor de scurtcircuit
Z 1scI = Z 1scII . (1.73)
Fig.1.22.Diagrama
Pentru cazul analizat ∆U = 2U 1 sin 15 o = 0,52U 1 va de tensiuni pentru
rezulta curentul de circulaŃie grupe de conexiuni
diferite.
0,52U 1 I1NI 0,52 ⋅ 100 52

I10 I = = I1NI = I1NI (1.74)
2 Z1scI I1NI Z 1scI I 1NI 2u1scNI
2 100
U1
Dacă se ia u1scNI = 5% rezultă I 10 I ≅ 5 I 1NI , un curent de circulaŃie
foarte mare. In concluzie, nu este posibilă funcŃionarea în paralel a
transformatoarelor ce aparŃin unor grupe de conexiuni diferite.

tensiuni nominale de scurtcircuit diferite [1-4],[6-7], [10]
In continuare, se vor analiza condiŃiile ce trebuie să le îndeplinească

transformatoarele la funcŃionarea în paralel, pentru ca sarcina totală să se
repartizeze proporŃional cu puterile lor nominale şi curenŃii de sarcină să se
însumeze aritmetic.
Pentru aceasta se porneşte de la relaŃia (1.71) şi se are în vedere că la
funcŃionarea în paralel tensiunea din secundar este aceiaşi pentru ambele
transformatoare ( U 2/ I = U 2/ II ), rezultând
__________________________________________________________________________________________________________________________
I 1I Z
= 1scII (1.75)
I 1II Z 1scI
Pentru simplificarea modului de analiză a influenŃelor pe care le au
tensiunile de scurtcircuit, se vor considera două cazuri distincte şi anume:
-cazul când tensiunile de scurtcircuit sunt egale ca modul, dar au
componente diferite;
-cazul când tensiunile de scurtcircuit sunt diferite ca modul, dar au
componentele proporŃionale.
In primul caz U 1scI = U 1scII , dar ϕ 1scI ≠ ϕ 1scII , în baza relaŃiei (1.75)
rezultă un defazaj între curenŃii din secundarele celor două transformatoare.
Datorită defazajului dintre curenŃi, curentul de sarcină total I 2 se obŃine ca
sumă fazorială a celor doi curenŃi, care este mai mică decât suma aritmetică,
adică suma fazorială depăşeşte cu 3,5% suma aritmetică a curenŃilor.
In cel de-al doilea caz, când ϕ 1scI = ϕ 1scII dar U 1scI ≠ U 1scII , curenŃii
celor transformatoare sunt în fază, se poate renunŃa la scrierea complexă şi
în baza relaŃiei (1.75) rezultă
I 2I S U
= NI 1scII (1.76)
I 2 II S NII U 1scI
sau
3U 2 I 2 I S NI U 1scII
= (1.77)
3U 2 I 2 II S NII U 1scI
Deoarece uzual tensiunea de scurtcircuit se dă procentual rezultâ
SI S u
= NI 1scII (1.78)
S II S NII u1scI
Prin prelucrare se obŃine
SI S S I + S II
= II = (1.79)
S NI S NII S NI S NII
+
u scI u scII u scI u scII
__________________________________________________________________________________________________________________________
RelaŃia (1.78) arată că puterile aparente cu care cele două

transformatoare contribuie la acoperirea sarcinii totale S I + S II , sunt direct
proporŃionale cu puterile lor nominale şi invers proporŃionale cu tensiunile
de scurtcircuit. Pentru ca cele două transformatoare să se încarce numai
proporŃional cu puterile lor nominale, din relaŃia (1.78 rezultă condiŃiile trei
şi patru de cuplare în paralel:
-Cele două transformatoare să aibă tensiunile nominale de scurtcircuit
egale ca modul;
-Componentele tensiunilor nominale de scurtcircuit active şi reactive
să fie egale.
Se admit abateri pentru tensiunile de scurtcircuit în limitele
± 10% din u scN , iar defazajul maxim dintre tensiunile de scurtcircuit să nu
depăşească 15 grd. Această ultimă condiŃie de defazaj, impune ca puterile
nominale ale transformatoarelor cuplate în paralel să fie mai mic decât 5.
1.10. FuncŃionarea transformatoarelor trifazate incărcate

nesimetric [1-3], [6-7], [10]
In condiŃiile de exploatare ale transformatoarelor trifazate, pot

interveni situaŃii când curenŃii şi tensiunile pe cele trei faze ale
transformatorului sunt diferite - cauzate de situaŃii normale sau anormale.In
cazul transformatoarelor analiza regimurilor nesimetrice se va face în baza
următoarelor ipoteze:
a)sistemul tensiunilor primare de linie este dat şi formrază un sistem
trifazat simetric şi echilibrat, independent de regimul de funcŃionare, deci
U AB + U BC + U CA = 0 (1.80)
b)transformatorul se consideră simetric, iar curentul de funcŃionare în
gol se neglijează;
__________________________________________________________________________________________________________________________
c) circuitul magnetic se consideră nesaturat pentru a se putea aplica

principiul suprapunerii efectelor.
In aceste condiŃii se pune problema să se determine:
a) curenŃii de fază secundari I a , I b , I c şi cel de linie I al , I bl , I cl ;
b) curenŃii primari de fază I A , I B , I C şi curenŃi de linie I Al , I Bl , I Cl ;
c) tensiunile secundare de fază U a , U b , U c şi cele de linie
U ba , U bc , U ca ;
d) tensiunile primare de fază U A , U B , U C .
Se are în vedere că impedanŃa directă şi inversă a transformatorului
este identică (comportarea transformatorului rămâne aceiasi dacă la
alimentarea lui se schimbă două faze între ele).
Analiza regimurilor trifazate de funcŃionare nesimetrică, se face prin
descompunerea acestora în trei sisteme de funcŃionare simetrice şi anume:
-sistemul de succesiune directă notat cu indice d;
-sistemul de succesiune inversă notată cu indice i;
-sistemul homopolar notat cu indice h.
FaŃă de aceste sisteme transformatorul prezintă o încărcare simetrică,
iar comportarea lui în acest caz a fost studiată. RelaŃiile utilizate la
treansformarea sitemului trifazat nesimetric V a , V b , V c în componente
simetrice sunt:
V h  1 1 1 V a 
  1  
 V d  = 1 a a 2  V b  (1.81)
 V  3 1 a 2 a  V c 
 i  
respectiv, transformarea inversă
 V a  1 1 1  V h 
    
 V b  = 1 a
2
a  V d  (1.82)
  1 a a 2  V i 
V c  
Regimul se poate considera simetric dacă
__________________________________________________________________________________________________________________________
I ai
≤ 5% (1.83)
I ad
FuncŃionarea în sarcină nesimetrică a transformatorului

cu conexiunea Yy o [1-3], [6-7], [10]
Pentru cazul încărcării monofazate ca în
figura 1.23, I a = I ; I b = I c = 0 .
La această conexiune, o sarcină
secundară monofazată conduce la o mare
nesimetrie a tensiunilor de fază atât în primar
cât şi în secundar. In secundar pot apărea
cutrenŃi homopolari, deoarece există fir de nul,
iar în primar I h = 0 deoarece nu există fir de
nul.
Rezultă curenŃii celor trei sisteme
simetrice din secundar pe faza a,

 I ah = 3 (I a + I b + I c ) = 3 I
1 1
Fig.1.23. Transformator cu
 conexiunea Yy o şi încărcat
 1
(
 I ad = I a + a I b + a I c = I
3
2 1
3
) (1.84) cu sarcina monofazată.

 1
(
 I ai = 3 I a + a I b + a I c = 3 I
2 1
)

Pentru reprezentările grafice se consideră dat sistemul trifazat simetric
de fluxuri din transformator coerspunzător regimului de funcŃionare în gol
(fig.1.24.a). T.e.m. induse de aceste fluxuri formează un sistem simetric
reprezentat în figura 1.24.b. Corespunzător regimului de funcŃionare
(sarcină monofazată pe faza a) rezultă curentul I a defazat faŃa de t.e.m. U ea
cu un unghi ϕ . CurenŃii fazei a de succesiune directă, inversă şi homopolară
(relaŃia (1.84)) sunt sinfazici, iar reprezentările grafice ale celor trei sisteme
de curenŃii sunt din figura 1.24.c, d, e.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Fig.1.24. Fluxurile şi t.e.m. induse la funcŃionarea în gol, respectiv sistemele

de curenŃi din secundarul transformatorului la sarcină nesimetrică.
In cazul conexiunii de faŃă, în secundar pot exista curenŃi homopolari,

dar în primar nu este posibil acest lucru şi în baza relaŃiilor de raportare a
curenŃilor putem determina curenŃii din primar:
IA = −
1
(I ad + I ai ) = − 1 2 I ;
k k 3
= − (I bd + I bi ) = −
1 11
IB I; (1.85)
k k3
= − (I cd + I ci ) = −
1 11
IC I
k k3
Avem două regimuri trifazate simetrice corespunzătoare sistemelor
direct şi invers când solenaŃiile înfăşurărilor primară şi secundară se
compensează reciproc, şi un regim corespunzător curenŃilor homopolari
când solenaŃia secundară rămâne necompensată. Ca urmare apar câmpuri
magnetice homoplare pe cele trei coloane, care sunt egale şi sinfazice.
La transformatoarele trifazate cu circuite magnetice coplanare,
câmpurile magnetice homopolare nu se pot închide în totalitate prin circuitul
magnetic deoarece s-ar contrazice teorema întâi a lui Kirchhoff referitoare
la circuite magnetice. De aceea aceste câmpuri magnetice homopolare se
închid prin coloane, aer, cuva transformatorului şi piesele de consolidare,
rezultând în final fluxuri magnetice homopolare relativ mici (fig.1.25).
La grupul transformatoric, câmpurile magnetice homopolare produse
de curenŃii homopolari din înfăşurările secundare, se închid fiecare prin
__________________________________________________________________________________________________________________________
miezurile magnetice ale transformatoarelor monofazate. Deoarece circuitele

magnetice au permeabilitatea magnetică mare, se obŃin fluxuri magnetice
homopolare mari chiar pentru curenŃi homopolari mici.
Fig.1.25. Liniile câmpului Fig.1.26. Nesimetria fluxurilor şi a t.e.m.

magnetic homopolar. induse pe cele trei faze determinate de curenŃii
homopolari.
Aceste fluxuri magnetice homopolare se însumează cu fluxurile

existente şi rezultă un sistem nesimetric de fluxuri (fig.1.26.a). Fluxurile
homopolare induc în înfăurări t.e.m. homopolare U eh care se compun cu
t.e.m. de fază U ea , U eb , U ec cum se arată în figura 1.26.b, rezultatul fiind o
nesimetrie pronunŃată a tensiunilor de fază din secundar.
Prin urmare nu se recomandă funcŃionarea în sarcină nesimetrică a
grupului transformatoric trifazat, dar se poate accepta la transformatorul cu
coloane coplanare prin limitarea nesimetriei, adică a curentului prin firul de
nul I o ≤ 30% I N .
1.11. Regimul tranzitoriu la conectarea în gol a transformatorului

la reŃea [1-4],[6-7], [10]
Se consideră saturaŃia miezului feromagnetic
dψ 1
u1 = R10 i10 + (1.86)
dt
__________________________________________________________________________________________________________________________
unde ψ 1 = L10 i10 -este fluxul magnetic total ce străbate înfăşurarea primară.
Având însă în vedere contribuŃia redusă a căderii de tensiune R10 i10 se
ψ1
poate introduce i10 = cu considerarea pentru L10 a unei valori constante,
L10
se obŃine ecuaŃia diferenŃială
R10 dψ 1
u1 = ψ1 + (1.87)
L10 dt
SoluŃia ecuaŃiei diferenŃiale (1.132) este
ψ 1 = Ψ1m sin(ωt + α 0 − ϕ10 ) + [− Ψ1m sin(α 0 − ϕ10 )] T10

t
−
(1.88)
Se observă că pe durata regimului tranzitoriu avem :
ψ 1 p -este componenta periodică a fluxului,
ψ 1 p = Ψ1m sin(ωt + α 0 − ϕ 10 ) (1.89)
ψ 1ap -este componenta aperiodică a fluxului,
t
−
ψ 1ap = [− Ψ1m sin(α 0 − ϕ10 )]e T10
(1.90)
2U 1
Ψ1m = -reprezintă amplitudinea fluxului total.
ω
PrezenŃa componentei aperiodice ψ 1ap poate conduce la valori
importante pentru ψ 1 care să determine saturaŃia miezului magnetic şi
implicit curenŃi i10 mari.
Dacă se are în vedere că ϕ 10 ≅ π / 2 rezultă
t
−
ψ 1 = − Ψ1m cos(ωt + α 0 ) + [Ψ1rem + Ψ1m cos α 0 ]e T10
(1.91)
SituaŃia cea mai dezavantajoasă apare la α 0 ≈ 0 când componenta
aperiodică de flux este maximă
Ψ1 max, max = ( 2,2 − 2,3) Ψ1m (1.92)
__________________________________________________________________________________________________________________________
SituaŃia favorabil apare când α 0 ≈ π / 2 când componenta

ia cea mai favorabilă
aperiodică de flux este zero. In această împrejurare se stabileşte
stabileş de la
început regimul permanent şi curentul i10 ia valorile reduse cunoscute, de
câteva procente din curentul nominal.
Fig.1.27. Curbele i10 = f (t ) şi ψ 1 = f (t ) la conectarea unui transformator la

reŃea.
In figura 1.27 27 este reprezentată potrivit ecuaŃiei (1.91

91) variaŃia
ψ 1 = f (t ) . In continuare, uzând de caracteristica magnetică
magnetic ψ 1 = f (i10 ) s-a
nesinusoidal i10 = f (t ) care se caracterizează
ridicat punct cu punct curba nesinusoidală caracterizeaz
printr-o valoare
re foarte mare a curentului I 10 max, max .
Curentul I 10 max, max de conectare, se numeste curent de şoc
oc la conectare.
ie în miez Bm = 1,4T , raportul dintre amplitudinea curentului
Pentru o inducŃie
de cuplare şii amplitudinea curentului de funcŃionare
func ionare în gol este 100-120.
100
łinând seama însăă că valoarea curentului de funcŃionare
ionare în gol reprezintă
reprezint
aproximativ 5% din valoarea curentului nominal, urmează
urmeaz căă amplitudinea
amplitud
curentului de cuplare poate fi de 6-8
6 ori curentul nominal.
Durata regimului tranzitoriu lala transformatoarele mari cu tensiuni
înalte, este de aproximativ 20 secunde sau chiar mai mult.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Curentul care apare la cuplarea transformatorului funcŃionând în gol,

nu reprezintă un pericol pentru transformator.
1.12. Regimul de scurtcircuit brusc la bornele secundare ale

transformatorului [1-4],[6-7], [10]
Pentru studiul acestui regim tranzitoriu se poate folosi schema

echivalentă la scurtcircuit a transformatorului cu ecuaŃia diferenŃială
di1sc
u1 = R1sc i1sc + L1sc (1.93)
dt
u1 = 2U 1 sin(ωt + α sc ) (1.94)
α sc -faza iniŃială a tensiunii, adică momentul producerii
scurtcircuitului.
Prin rezolvarea ecuaŃiei diferenŃiale (1.140) se obŃine soluŃia
[ ]
t
−
i1sc = 2 I 1sc sin(ωt + α sc − ϕ 1sc ) + i1 (0) − 2 I 1sc sin(α sc − ϕ 1sc ) e T sc
(1.95)
U1
I 1sc = (1.96)
R12sc + (ωL1sc ) 2
ϕ 1sc -unghiul de defazaj tensiune-curent,
L1sc
Tsc = -constanta de timp la scurtcircuit;
R1sc
Pe durata regimului tranzitoriu, curentul are două componente:
i1scp -componenta periodică a curentului,
i1scp = 2 I 1sc sin(ωt + α sc − ϕ 1sc ) (1.97)
i1scap -componenta aperiodică a curentului,
[ ]
t
−
i1scap = i1 (0) − 2 I 1sc sin(α sc − ϕ 1sc ) e T sc
(1.98)
__________________________________________________________________________________________________________________________
Curentul de şoc maxim I 1sc ,max apare în momentul ωt = π . Dacă

conectare se face astfel ca α sc −ϕ 1sc = 0
componenta aperiodică
aperiodic este nulă, şi se
stabileşte
te direct regimul permanent de
scurtcircuit.
De exemplu, la un transformator
mare ce are tensiunea de scurtcircuit
u1sc = 10% curentul de şoc va fi
I 1sc , max = 24 I 1N .
Valorile mari ale curenŃilor
curen de
scurtcircuit brusc (10-30)
(10 I N sunt destul de Fig.1.28. VariaŃia
Ńia în timp a
curentului de scurtcircuit brusc.
periculoase pentru transformator prin
acŃiunea forŃelor
elor electrodinamice, motiv pentru care trebuie asigurată
asigurat cu
multă grijă consolidarea înfăşurărilor.
înf
2. MAŞINA
INA ASINCRONĂ
ASINCRON
Maşinile
inile asincrone sunt folosite în acŃionările
ac rile electrice din ce în
î ce mai
mult datorită construcŃiei
construcŃ robuste şi fiabilităŃii
ii ridicate în exploatare.
Maşina
ina asincronă poate funcŃiona
iona ca motor, generator sau frână,frân însă
regimul de bază îl reprezintă
reprezint cel de motor asincron trifazat.
2.1. PărŃii componente şi materiale utilizate

PărŃii componente de bază
baz stator - parte fixă cu rol de inductor, rotor -
parte mobilă cu rol de indus şi elemente constructive auxiliare.
PărŃile
ile componente ale statorului [1-4], [6-7], [10]
Carcasa are rol de suport al miezului feromagnetic şi al înfăşurării
înf
inductoare, prin intermediul căreia
c maşina se fixează pe placa de fundaŃie.
funda Ea
__________________________________________________________________________________________________________________________
se poate executa în mai multe variante: turnată din fontă, sau în construcŃie
sudată din oŃel.
Miezul feromagnetic al statorului este parcurs de un câmp magnetic
variabil în timp şi de aceea se realizează din tole de tablă silicioasă laminată
la rece cu cristale neorientate, izolate cu lac sau cu oxizi, de grosime 0,5
mm. Tola stator ete prevăzută cu crestături uniform repartizate la interior.
PrezenŃa acestor crestături face ca în întrefier câmpul magnetic să fie
neuniform.
Înfăşurarea statorului este o înfăşurare trifazată într-un strat sau în
dublu strat (cel mai frecvent), se execută sub formă de bobine cu una sau mai
multe spire şi este plasată în crestăturile miezului statoric.
Infăşurările din conductor rotund (din sârmă) sunt folosite practic,
exclusiv la maşinile de joasă tensiune şi, în special, la cele de puteri mici.
Infăşurările din conductor profilat se folosesc la secŃiuni mai mari ale
conductorului, conductorul profilat folosit este izolat cu email şi două straturi
de fire de sticlă (PE2S).
Infăşurările din conductor profilat izolate (prefabricate) sunt utilizate
numai la înaltă tensiune, în acest caz fiind necesare miezuri magnatice cu
crestături deschise. Laturile active sunt izolate cu teacă izolantă (micabandă)
obŃinută prin operaŃia de micanizare.
PărŃile componente ale rotorului [1-4],[6-7], [10]

Miezul feromagnetic al rotorului are aceiaşi construcŃie ca şi cel al
statorului, deoarece tolele rotorice se ştanŃează din interiorul tolelor statorice.
Deoarece întrefierul maşinii asincrone este foarte mic (max.2 mm),
pentru realizarea sa este necesară operaŃia de strunjire a miezului statoric, sau
a miezului rotoric.
Înfăşurarea rotorică (indusă) este plasată în crestătiurile uniform
repartizate pe periferia miezului rotoric.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Din punct de vedere al construcŃiei înfăşurării rotorice, motoarele

asincrone pot fi cu rotorul bobinat sau cu rotorul în scurtcircuit (tip colivie).
A. La motorul cu rotor bobinat înfăşurarea este trifazată, cu acelaşi
număr de poli ca şi înfăşurarea statorului conectată în stea şi având capetele
conectate la 3 inele colectoare montate pe arbore, izolate atât între ele cât şi
faŃă de bucşa suport.
B. Înfăşurarea tip colivie este cea mai utilizată la motoarele de
asincrone. Ea constă din bare aşezate în crestăturile rotorului şi unite la capete
prin inele de scurtcircuitare.
În funcŃie de forma constructivă, dictată de valorile impuse pentru
caracteristicile de pornire şi funcŃionare, se disting 3 tipuri de colivii: normală,
cu bare înalte şi dublă colivie.
Din punct de vedere tehnologic, coliviile pot fi impărŃite în două mari
categorii: colivii sudate şi colivii turnate. Coliviile turnate din aluminiu au
apărut, în primul rând, ca o necesitate tehnologică în vederea eliminării
volumului mare de muncă ce se depune la confecŃionarea coliviilor sudate.
2.2. Câmpul magnetic la maşinile de curent alternativ [1-3]
Câmpul magnetic pulsatoriu

Se obŃine la alimentare unei înfăşurări de fază cu o tensiune
sinusoidală:
π
Bδ 1 ( x, t ) = Bδ 1 cos x sin ωt (2.1)
τ
se observă că avem un câmp magnetic repartizat sinusoidal în spaŃiu şi
variabil în timp după o lege sinusoidală, adică avem un câmp magnetic
pulsatoriu.
RelaŃia anterioară se poate descompune astfel:
1  π  1  π 
Bδ1 ( x, t ) = Bδ1 sin  ωt − x  + Bδ1 sin  ωt + x  (2.2)
2  τ  2  τ 
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
S-a obŃinut
inut astfel două câmpuri magnetice învârtitoare circulare de
aplitudini egale, care rotesc cu viteze egale în sensuri inverse; câmpul direct
caracterizat prin turaŃia
turaŃia şi viteza de deplasare
f
nd = v d = 2 fτ (2.3)
p
respectiv cel invers:
f
ni = − v i = − 2 fτ (2.4)
p
Câmpul magnetic învârtitor circular produs pe cale electrică

electric
Se consideră
consideră o maşină electrică
trifazată simetricăă cu crestături pe stator,
înfăşurarea
urarea repartizată
repartizată sinusoidal pe pasul
polar, rotorul neted şi întrefierul constant.
Prin alimentarea înfăş
înfăşurării statorului cu un
sistem trifazat simetric de tensiunii, rezultă
un sistem trifazat
rifazat simetric sinusoidal de
curenŃi:
i A = 2 I sin ωt
 2π  Fig.2.1. Infăşurările
ăşurările de faz
fază la o
i B = 2 I sin  ωt −  (2.5)
 3  maşină asincronă trifazată..
 4π 
iC = 2 I sin  ωt − 
 3 
Fiecare înfăşurare de fază produce în punctul P situat în întrefier la
distanŃa x (fig. 2.1),
), câte un câmp magnetic pulsatoriu, care se echivalează
cu două câmpuri învârtitoare circulare:
__________________________________________________________________________________________________________________________
1  π  1  π 
BδA ( x, t ) = Bδ sin  ωt − x  + Bδ sin  ωt + x 
2  τ  2  τ 
1  π  1  π 4π 
BδB ( x, t ) = Bδ sin  ωt − x  + Bδ sin  ωt + x −  (2.6)
2  τ  2  τ 3 
1  π  1  π 8π 
BδC ( x, t ) = Bδ sin  ωt − x  + Bδ sin  ωt + x − 
2  τ  2  τ 3 
S-a stabilit originea spaŃiului în axa fazei A, şi momentul t=0 cel
corespunzător trecerii prin zero a curentului acestei faze.
Câmpul rezultant obŃinut prin însumare va fi :
3  π 
Bδ ( x , t ) = Bδ sin  ωt − x  (2.7)
2  τ 
şi reprezintă o undă circulară directă, care roteşte în sensul succesiunii
fazelor.
∆x f
v= = 2 fτ n= (2.8)
∆t p
Dacă se schimbă două faze între ele şi se cuplează maşina la reŃea,
atunci printr-un calcul similar rezulă o undă circulară inversă.
2.3. Principiul de funcŃionare al maşinii asincrone [1-4],[6-7], [10]
La alimentarea înfăşurării m1 - fazate simetrice statorice cu un sistem

simetric sinusoidal de tensiuni de pulsaŃie ω 1 în maşină se stabileşte un
câmp magnetic învârtitor de turaŃie
f1
n1 = (2.9)
p
numită turaŃie de sincronism.
Acesta induce în înfăşurare m 2 -fazată rotorică presupusă că roteşte cu
turaŃia n, o tensiune electromotoare de frecvenŃă
__________________________________________________________________________________________________________________________
f 2 = pn 2 (2.10)
unde
n 2 = n1 − n (2.11)
este turaŃia câmpului învârtitor faŃă de rotor.
În ecuaŃiile maşinii asincrone nu intervine direct turaŃia n a rotorului,
ci o mărime s, numită alunecare definită de relaŃia
n −n
s= 1 (2.12)
n1
Pentru frecvenŃa tensiunii indusă în rotor se obŃine
n −n
f 2 = p (n1 − n) = 1 pn1 = sf 1 (2.13)
n1
Asupra condutorului din rotor străbătut de curent dat de t.e.m. indusa
în înfăşrarea rotorică, se exercită o forŃă electromagnetică şi în consecinŃă
maşina dezvoltă un cuplu electromagnetic M.
Regimurile de funcŃionare ale maşinii asincrone

Regimul de motor al maşinii asincrone
Pentru 0 < n < n1 maşina dezvoltă un cuplu electromagnetic M în
sensul câmpului magnetic învârtitor. La un cuplu rezistent M r ≠ 0 , turaŃia n
se fixează la o valoare pentru care M = M r . Maşina absoarbe din reŃea o
putere activă şi efectuează la arbore un lucru mecanic.
Regimul de generator al maşinii asincrone
Dacă antrenăm rotorul maşinii asincrone cu un motor auxiliar la o
turaŃie mai mare decât turaŃia de sincronism ( n > n1 ), forŃa electromagnetică
F şi cuplul electromagnetic M sunt opuse rotaŃiei. Maşina primeşte putere
mecanică pe la arbore şi o transformă prin intermediul câmpului
electromagnetic în putere electrică pe care o cedează reŃelei de alimentare.
Regimul de frână electromagnetică
__________________________________________________________________________________________________________________________
In acest regim
im rotorul maşinii
ma inii asincrone este antrenat din exterior cu
un motor auxiliar, în sens invers faŃa fa de sensul de rotaŃie ie al câmpului
electromagnetic n < 0 . Maşina dezvoltă un cuplu electromagnetic M opus
mişcării, apare dublu alimentată,
alimentat primeşte atât putere electricăă pe la borne,
cât şii putere mecanică pe la arbore.
2.4.EcuaŃiile maşinii
ma asincrone şi schemele echivalente [1--4],[10]
Se presupune că c maşina asincronă este alimentată cu un sistem

simetric sinusoidal de tensiuni, că
c este nesaturată şi
că toate înfăşurările
ările sunt repartizate sinusoidal şi
simetric pe pasul polar. Câmpul învârtitor rezultant
din întrefier devine circular. Înfăşurarea
În de fază
statorică prezintăă rezistenŃa
rezisten R1 şi inductivităŃile în
câmpul rezultant Lsσ , Lsh , Ls (inductivitatea de
dispersie, inductivitatea ciclică
ciclic utilă şi cea totală).
Analog, parametrii unei înfăşurări
înf de fază rotorice
sunt rezistenŃa R 2 şi inductivităŃile
inductivit Lrσ , Lrh , Lr .
La asocierea sensurilor pozitive corespunzător
corespunz
receptorului pentru înfăşurările
înf statorice şi sursei
pentru înfăşurările
rile rotorice, se obŃine
ob în mod similar Fig. 2.2. Reprezentarea
schematică a maşinii
ca la transformator, ecuaŃiile
ecua de tensiuni în
asincrone.
complex.
U 1 = −U e1 + Z 1 I 1
(2.14)
U 2 = U e2s − Z 2s I 2
U e1 -t.e.m.
t.e.m. indusă
indus pe o fază a statorului de câmpul util,
U e2s -t.e.m.
t.e.m. indusă
indus pe o fază a rotorului aflat în mişcare.
In relaŃiile
iile (2.8) s-au
s folosit notaŃiile:
__________________________________________________________________________________________________________________________
X 1 = ω 1 L1σ Z 1 = R1 + jX 1 ,
(2.15)
X 2 s = ω 2 L2σ = sX 2, Z 2 s = R 2 + jX 2 s ,
Z1 -impedanŃa de dispersie pe o fază a storuluiu;
Z 2s -impedanŃa de dispersie pe fază a rotorului în mişcare.
In consecinŃă, pentru urmărirea comportării unei maşini asincrone,
este suficient să se considere câte o fază din stator şi rotor. EcuaŃia
solenaŃiilor în complex pentru înfăşurările polifazate simetrice, când se
consideră doar amplitudinea armonici fundamentale va fi:
m1 N 1 K B1 I 1 + m 2 N 2 K B 2 I 2 = m1 N 1 K B1 I 01 (2.16)
Pe baza celor prezentate ecuaŃiile maşinii asincrone devin:
U 1 = −U e1 + Z 1 I 1
U 2 = U e2s − Z 2s I 2
m2 N 2 K B 2 (2.17)
I1 + I 2 = I 01
m1 N 1 K B1
U e1 = − Z 1m I 01
În sistemul (2.17) ecuaŃiile în care intervine indicele s corespund
frecvenŃei rotorice f 2 = sf 1 . Presupunând rezistenŃa reostatului inclusă în
rezistenŃa înfăşurării rotorice, se poate considera în ecuaŃii U 2 = 0. Pentru a
avea aceiaşi frecvenŃă în stator şi rotor, se înlocuieşte rotorul maşinii reale
printr-un rotor imobil faŃă de stator, dar care conservă regimul de
funcŃionare al maşinii . Din punct de vedere matematic, operaŃia de
raportare este echivalentă cu împărŃirea prin s în ecuaŃia de tensiuni a
rotorului
U e2 − Z 2 I 2 = 0 (2.18)
unde
R2
+ jX 2 Z2 = (2.19)
s
reprezintă impedanŃa pe fază a rotorului imobil, iar
__________________________________________________________________________________________________________________________
U e 2 = − jω 1 N 2 K B 2 Φ h (2.20)
Fig.2.3.. Schema echivalentă

echivalent a unei faze: a) cu rotor real; b) cu rotor
echivalent.
Se pune condiŃia ca puterea mecanică

mecanic corespunzătoare
toare rotorului real,
să se regăsească la rotorul imobil, sub forma unor pierderi pe o rezistenŃă
fictivă dependentăă de alunecare,
1− s
R s = m 2 R2 (2.21)
s
Cu aceste transformări se obŃine schema echivalentă din fig.2.3.b.
fig.2.
Raportarea rotorului la stator
Prin operaŃia
Ńia de raportare se înŃelege înlocuirea rotorului real cu unul
echivalent care are acelaşi număr de faze, acelaşi număr de spire şi factor de
bobinaj ca statorul, şi conservă în întregime regimul de funcŃionare al
maşinii. Mărimile
rimile rotorului raportat se notează cu indice prim, şi pentru a
obŃine ecuaŃiile
iile maşinii
maşinii asincrone în acest caz, se au în vedere condiŃiile
impuse ( m2/ = m1 , N 2/ = N 1 , K B/ 2 = K B1 ) şi următoarele aspecte:
-expresiile
expresiile t.e.m. induse pe o fază în rotorul real şi cel raportat,
U e 2 = − jω 1 N 2 K B 2 Φ h
(2.22)
U e/ 2 = − jω 1 N 2/ K B/ 2 Φ h
Se defineşte
te raportul de transformare al tensiunilor,
N 1 K B1
KU = (2.23)
N 2 K B2
__________________________________________________________________________________________________________________________
U e/ 2 = K U U e 2 = U e1 (2.24)
-condiŃia de conservare a solenaŃiilor la rotorul real şi cel raportat:
m 2 N 2 K B 2 I 2 = m 2/ N 2/ K B/ 2 I 2/ (2.25)
Se defineşte raportul de transformare al curenŃilor,
m1 N 1 K B1
KI = (2.26)
m2 N 2 K B 2
şi rezultă pentru curentul raportat, respectiv ecuaŃia solenaŃiilor expresiile:
1
I2 = I 1 + I 2 = I 01
/ /
I2 (2.27)
KI
-condiŃia de conservare a pierderilor în înfăşurarea rotorului real şi cel
raportat:
m 2 R2 I 22 = m 2/ R2/ I 2/ 2 (2.28)
Prin prelucrare rezultă valoarea rezistenŃei rotorului raportat,
R2/ = K U K I R2 (2.29)
-condiŃia de conservare a defazajului dintre t.e.m. indusă şi curent la
cele două rotoare:
X2 X/
artctg = arctg 2/ (2.30)
R2 R2
de unde rezultă valoarea raportată a reactanŃei rotorului,
X 2/ = K U K I X 2 (2.31)
Pe baza celor prezentate, în urma unor prelucrări simple, se obŃin
ecuaŃiile maşinii asincrone cu rotorul raportat la stator sub forma:
U 1 = −U e1 + Z 1 I 1
U e2 − Z 2 I 2 = 0
/ / /
(2.32)
I 1 + I 2 = I 01
/
U e1 = U e 2 = − Z 1m I 01
/
__________________________________________________________________________________________________________________________
EcuaŃiile obŃinute sunt similare cu cele de la transformator unde avem

secundarul raportat la primar. Din acest motiv se spune că maşina asincronă
generalizează transformatorul.
Pe baza acestor ecuaŃii se obŃin similar ca la transformator schemele
echivalente în T şi în Π (cu circuitul de magnetizare scos la borne)
prezentate în figura 2.4, şi diagrama fazorială, fig.2.5. Prin intermediul
schemelor echivalente comportarea maşinii asincrone poate fi urmărită
pentru orice valoare − ∞ < s < +∞ .
Regimul de scurtcircuit
Pentru s = 1, n=0 avem regimul de scurtcircuit al maşinii, când
rezistenŃa de sarcină Rs = 0 şi Pmec = 0 . Dacă tensiunea de alimentare este
cea nominală avem scurtcircuitul de avarie, sau momentul iniŃial pornirii. In
acest caz curenŃii sunt foarte mari, I1sc =(6 – 9)*I1N.
Dacă tensiunea de alimentare este redusă atunci avem scurtcircuitul de
probă, caracterizat prin curenŃi apropiaŃi de cei nominali. Acesta este un
regim suportat uşor de maşină, pe baza căruia se detertmină parapetrii de
scurtcircuit. Puterea absorbită va fi:
P1sc = m1 R1sc I 12 + p Fesc
Regimul de mers în gol ideal, este acela când s = 0, rezistenŃa Rs = ∞
şi din nou Pmec = 0 . Curentul I 1 = I 10 şi maşina absoarbe din reŃea o putere
P10 ideal = m1 R1 I 102 + p Fe (2.33)
La s = 0, cuplul electromagnetic este nul şi funcŃionarea este posibilă
doar prin antrenarea cu o maşină auxiliară.
Regimul de mers în gol real, este actunci când motorul asincron
funcŃionează cu un cuplu de sarcină zero, alunecarea s scade către o valoare
redusă numită alunecare de mers în gol. Maşina dezvoltă un cuplu
electromagnetic redus, cât să acopere pierderile:
P10 = m1 R1 I 102 + p Fe + p m + v (2.34)
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. 2.4.. Schemele echivalente Fig. 2.5. Diagrama fazorialăă şi bilanŃul

ale maşinii
inii asincrone. de puteri active.
2.5. Cuplul electromagnetic la maşina asincronă [1-4],[6--7], [10]
În studiul funcŃionării
func maşinii asincrone prezintă o importanŃă
importan
particulară caracteristica mecanică
mecanic M = f(s). Având în vedere dependenŃa
dependen
liniară dintre alunecarea s şi turaŃia
ia n, putem defini caracteristica mecanică
mecanic
şi sub forma n=f(M).
Fie pentru regimul de motor P1 puterea primită din reŃea.
ea. După
Dup ce sunt
acoperite pierderile p Cu1 în înfăşurările
rile statorice, pierderile în fier p Fe şi
pierderile suplimentare ps , puterea rămasă PM numită putere
electromagnetiicăă (interioară)
(interioar ) se transmite prin intermediul cuplajului
magnetic rotorului.
torului. În rotor sunt acoperite pierderile în înfăşură
înfăşurări p Cu 2 şi
puterea P2e cedatăă pe la inele (în cazul general al prezenŃei
prezen ei unui receptor în
__________________________________________________________________________________________________________________________
circuitul rotoric). Întrucât de regulă frecvenŃa în rotor f 2 = sf 1 este foarte

redusă se pot neglija pierderile în fierul rotoric.
Puterea rămasă este transformată în putere mecanică Pmec din care
dacă se scad pierderile mecanice şi de ventilaŃie p m +v se obŃine puterea
mecanică utilă la arbore P2 . Dacă se consideră convenŃia U 2 = 0 , rezultă
P2e = 0 şi rezultă
PM − Pmec = p Cu 2 (2.35)
Pentru puterea electromagnetică şi puterea mecanică avem:
PM = MΩ 1 , Pmec = MΩ (2.36)
Prin înlocuire în relaŃia (2.44) obŃinem,
M (Ω1 − Ω) = p Cu 2 = m1 R 2' I 2'2 (2.37)
m1 R 2' '2
M = I2 (2.38)
Ω1 s
Curentul I 2/ = −1 / c1 * I 2// se determină din schema echivalentă în Π

1 U1 U1
I2 =− =−
/
(2.39)
C1 C1 Z 1 + C1 Z 2
2 /
Z 1 + C1 Z 2
'
dacă se consideră C 1 ≅ C1 . şi se Ńine cont de valorile Z 1 , Z /2

U12
I 2/ 2 = 2
(2.40)
 R' 
(
 R1 + C1 2  + X 1 + C1 X 2'
 s 
)2

şi cuplul electromagnetic devine
R2/ 2
U1
pm1 s
M= (2.41)
ω1  R 2/
2
 R1 + C1  + ( X 1 + C1 X 2/ ) 2
 s 

__________________________________________________________________________________________________________________________
EcuaŃia M = f (s) nu prezintă discontinuităŃi şi trece prin zero la s = 0

şi s = ±∞ . Pentru stabilirea valorilor extreme M k , prin rezolvarea ecuaŃiei
dM
= 0 , se obŃine alunecarea critică s k corespunzătoare de forma
ds
C1 R2/
sk = ± (2.42)
R12 + ( X 1 + C1 X 2/ ) 2
Prin înlocuirea lui s = s k în (2.52) se obŃine cuplul maxim (critic)
pm1 U 12
Mk = (2.43)
2ω1C1 R ± R 2 + ( X + C X ' ) 2
1 1 1 1 2
La funcŃionarea ca generator din (2.54) rezultă o valoare negativă

pentru M K cum era de aşteptat, cuplul electromagnetic fiind în acest regim
opus rotaŃiei.
Formula lui Kloss
ÎmpărŃind ecuaŃiile (2.41), (2.43) se obŃine forma canonică (formula
lui Kloss) a caracteristicii M = f (s). Pentru maşini de puteri mijlocii şi mari
unde R1 este redus rezultând astfel:
2M k
M= (2.45)
s s
+ k
sk s
În ecuaŃia (2.45) simplificată nu se cer cunoscute decât valorile M k , s k
(indicate de regulă pentru fiecare maşină) pentru a putea trasa caracteristica
mecanică, şi din acest motiv este utilizată frecvent în acŃionările electrice.
Observatii. Se defineşte capacitatea de supraîncărcare a unui motor
asincron ca fiind raportul λ = M k / M N unde M N - cuplul nominal, λ = 2 − 3 .
Regimul de bază al maşinii asincrone este cel de motor şi corespunde
alunecărilor cuprinse între 0 şi 1. Zona funcŃionării stabile este pentru
s k > s > 0. În mod normal alunecarea corespunzătoare sarcinii nominale
s N = (1 − 4)% , iar s k = (6 − 24)% (cifrele mai mari se referă la motoarele de
__________________________________________________________________________________________________________________________
putere mai mică). Din valorile prezentate se constată că turaŃia motorului

asincron variază relativ puŃin cu încărcarea.
Expresii simplificate pentru alunecarea şi cuplul critic [1-4]

Deoarece rezistenŃa înfăşurării statorului este neglijabilă în raport cu
reactanŃa de scurtcircuit, şi tinând cont de expresiile scrise pentru alunecarea
critică (2.42), respectiv cuplul critic (2.43) rezultă:
R2'
sk = ± (2.46)
X 1 + X 2'
pm1 U 12
Mk = ± (2.47)
2ω 1 X 1 + X 2'
-aspecte privind alunecarea critică:
a) nu depinde de tensiunea de alimentare s k ≠ f (U 1 ) ;
b) depinde liniar de rezistenŃa totală a circuitului rotoric s k = f ( R2' ) ;
 1
c) este invers proporŃională cu frecvenŃa tensiunii s k = f   .
 f1 
-aspecte privind cuplul critic:
a) depinde de pătratul tensiunii de alimentare M k = f (U 12 ) ;
b) nu depinde de rezistenŃa circuitului rotoric M k ≠ f ( R2' ) ;
 1 
c) este invers proporŃional cu pătratul frecvenŃei M k = f  2  .
 f1 
2.6. Caracteristicile mecanice [1-4], [6-7], [10]
Caracteristica mecanică naturală

U 1 = U 1N U 1 = U 1N
 
M = f ( s )  f 1 = f 1N sau n = f ( M )  f 1 = f 1N (2.44)
 R =0  R =0
 s  s
__________________________________________________________________________________________________________________________
In figura 2.6 s-au reprezentat grafic aceste caracteristici şi s-au

precizat regimurile de funcŃionare ale maşinii.
Fig.2.6. Caracteristica mecanică la maşina asincronă în cele două variante: a

- curba M = f(s); b - curba n=f(M).
Caracteristicile mecanice artificiale de tensiune
U 1 ≠ U 1N U 1 ≠ U 1N
 
 R =0  R =0
 s  s
Dacă se creşte tensiunea de alimentare peste valoarea nominală, şi
frecvenŃa se menŃine constant, atunci rezultă o creştere a saturaŃiei
magnetice a maşinii ceea ce determină creşterea curentului de magnetizare.
Deci nu se recomandă creşterea tensiunii de alimentare.
Dacă se micşorează tensiunea de alimentare nu mai sunt probleme cu
saturaŃia, şi din relaŃia (2.47) observăm o reducere pronunŃată a cuplului
critic.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Fig.2.7. Caracteristicile mecanice artificiale de tensiune.
Caracteristicile mecanice artificiale reostatice
Fig.2.8. Caracteristicile mecanice artificiale reostatice.
U 1 = U 1N U 1 = U 1N
 
 R >0  R >0
 s  s
În fig.2.8 sunt reprezentate caracteristicile mecanice artificiale
reostatice. In cazul variaŃiei rezistenŃei suplimentare din circuitul rotorului în
baza relaŃiilor (2.46) şi (2.47) observăm modificarea alunecării critice în
timp ce cuplul critic se păstrează constant.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Caracteristicile mecanice artificiale de tensiune şi frecvenŃă

U 1 ≠ U 1N U 1 ≠ U 1N
 
M = f ( s )  f 1 ≠ f 1N sau n = f ( M )  f 1 ≠ f 1N (2.50)
 R =0  R =0
 s  s
Dacă se alimentează maşina de la o sursă de tensiune şi frecvenŃă
variabile astfel ca U 1 / f 1 = ct. rezultă un cuplul M k ≅ ct. , respectiv dacă
raportul U 12 / f 1 = ct. rezultă o putere PM ≅ ct. , s k se modifică în limite largi..
Fig.2.9. Caracteristicile mecanice artificiale de tensiune şi frecvenŃă:

a) la cuplu constant, b) la putere constantă.
2.7. Pornirea motoarelor asincrone [1-4],[6-7], [10]
Analizăm metodele de pornire cu ajutorul următorilor indici tehnico-

economici:
- K p = I p I N curentul specific de pornire
- K M = M p M N cuplul specific de pornire,
- t p , durata procesului de pornire,
-pierderile de energie în înfăşurări,
-încălzirea înfăşurărilor,
-caracteristica n = f (t), etc.
__________________________________________________________________________________________________________________________
La pornire, pe lângă regimul tranzitoriu mecanic determinat de

variaŃia turaŃiei maşinii, se stabileşte şi un regim tranzitoriu electromagnetic
condiŃionat de variaŃia curenŃilor şi fluxurilor.
Vom înŃelege în continuare prin curentul de pornire, componenta
periodică a curentului de scurtcircuit, dată de relaŃia:
U1 U1
I1 p = ≅ (2.51)
Z 1sc ( R1 + R2/ ) 2 + ( X 1 + X 2/ ) 2
2.7.1. Pornirea motorului asincron cu rotor bobinat [1-4],[6-7]
Maşina asincronă cu rotorul bobinat conectat în scurtcircuit şi

alimentată la tensiune nominală, ca urmare a rezistenŃei rotorice R2/' reduse,
dezvoltă un cuplu electromagnetic de pornire relativ redus. De asemenea,
curentul de pornire limitat de rezistenŃele înfăşurărilor şi reactanŃele de
dispersie depăşeşte valoarea (5-7 ori) curentul nominal.
CondiŃia de reducere a curentului de pornire simultan cu asigurarea
unui cuplu de pornire suficient de mare, este asigurată prin conectarea la
inele a unui reostat de pornire R p conform schemei electrice din fig.2.10.a.
Aceasta are ca urmare reducerea curentului de pornire I 1 p . În acelaşi
timp creşte alunecarea critică şi caracteristica mecanică se modifică astfel
încât cuplul de pornire creşte (fig.2.10.b). Se poate introduce o rezistenŃă
suplimentară astfel, încât să se obŃină s k = 1 , când la pornire motorul
dezvoltă cuplul maxim.
În momentul conectării motorului la reŃea, rezistenŃa reostatului de
pornire este maximă. Fie A (fig.2.10.b) punctul pe caracteristica mecanică
artificială corespunzătoare.
Întrucât cuplul de pornire este superior cuplului rezistent, maşina intră
în turaŃie şi punctul de funŃionare descrie caracteristica în sensul săgeŃii. Cu
creşterea turaŃiei cuplul electromagnetic scade şi corespunzător, se reduce şi
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
acceleraŃia
ia rotorului.
rotorului Când cuplul electromagnetic obŃine Ńine valoarea
corespunzătoare
toare punctului a , se scurtcircuitează o parte din rezistenŃa
rezisten R p şi
punctul de funcŃionare
ionare sare pe altă
alt caracteristica în B.
Fig.2.10.. a) conectarea reostatului

reostatului de pornire la inele rotorice; b) variaŃia
varia
cuplului la pornirea reostatică
reostatic a motorului asincron.
Corespunzător
tor valorii sporite a cuplului, motorul este accelerat în
ător
continuare. În punctul b se scurtcircuitează o nouă treaptă din rezisten
istenŃa R p ,
asistăm la o nouăă creştere
creş a cuplului şi curentului şii în consecinŃă a turaŃiei
maşinii ş.a.m.d.
.a.m.d. până ce se ajunge pe caracteristica naturală când reostatul
R p este complet scurtcircuitat. Punctul de funcŃionare
ionare descrie caracteristica
fixeaz în F unde M = M r .
mecanică naturalăă şi se fixează
De obicei treptele de rezistenŃă
rezisten se dimensionează astfel, încât pe
durata pornirii, curentul rotoric (cuplul dezvoltat de motor) să să varieze între
într
limite prestabilite I p min − I p max , unde I p min = (1,1 − 1,2) I N , respectiv
__________________________________________________________________________________________________________________________
I p max = (1,8 − 2,0) I N . Reostatul de pornire poate fi metalic, cu răcire în aer

sau ulei, sau cu lichid.
2.7.2. Pornirea prin conectare directă la reŃea [1-4],[6-7], [10]
Se aplică la motoarele de puteri mici şi mijlocii (sub 80 kW la

motoare în construcŃie normală). Cuplul şi curentul de pornire al motorului
în acest caz sunt:
pm1 R2' U 12
M pd = (2.52)
1 (
ω1 R + C R '
1 2 )
2
+ ( X 1 + C1 X 2' ) 2
U1
I pd = I 1 ≈ I 2' = (2.53)
(R
1 + C1 R 2'
2
) + (X 1 + C1 X 2')2
Pentru valorile uzuale ale parametrilor la aceste motoare, se obŃin

valori mari ale curentului (curentul de pornire fiind curentul de scurtcircuit),
I pd = (5 ÷ 8) I N şi cupluri relativ mici, M pd = (1,1 − 1,3) M N .Dacă reŃeaua de
alimentare suportă şocul de curent, pornirea prin conectare directă la reŃea
este cea mai simplă.
2.7.3. Pornirea cu autotransformator [1-3],[6-7], [10]
Potrivit acestei metode motorul asincron este alimentat cu o tensiune

redusă. Se micşorează pe această cale şocul de curent din reŃea, dar se
reduce corespunzător şi cuplul de pornire.
Notăm curentul şi cuplul de pornire corespunzători acestei metode cu
I pA , M pA . Fie pentru schema din fig.2.11, U 1 , I pA , tensiunea şi curentul pe
partea primară a autotransformatorului, U m , I pm tensiunea şi curentul la
bornle motorului. Pentru o înŃelegere mai uşoară şi o comparaŃie mai bună,
__________________________________________________________________________________________________________________________
vom raporta indici de pornire ai acestei metode la metoda cea mai uzuală,
cuplarea directă la reŃea
Fig.2.11.Pornire cu autotransformator. Fig.2.12.Pornire cu bobină de

reactanŃă.
La pornirea cu autotransformator cuplul şi curentul vor fi:

1 1
M pA = M pd I pA = I pd (2.54)
K2 K2
Se observă că prin introducerea autotransformatorului, coeficienŃii
K M , K p se reduc în aceeaşi măsură. În practică se alege raportul de
transformare K al autotransformatorului, încât să se obŃină pentru K M , K p

valori convenabile.
IniŃial autotransformatorul este pus pe poziŃia minimă. Sub acŃiunea
cuplului dezvoltat de motor, rotorul accelerează determinând o scădere a
curentului şi cuplul. Când curentul ajunge la valoarea minimă impusă este
necesară trecerea pe o treaptă superioară de tensiune. Procedeul continuă
până când se ajunge la tensiunea nominală când maşina este cuplată la reŃea
şi autotransformatorul este scos din funcŃiune.
__________________________________________________________________________________________________________________________
2.7.4. Pornirea cu bobine de reactanŃă [1-3],[6-7], [10]
In momentul pornirii, datorită curentului mare absorbit de motor, pe

bobină apar caderi de tensiune, rezultând astfel la bornele motorului o
tensiune redusă de forma
U m = αU 1 , unde α = 0,8 − 0,9 (2.55)
Cuplul şi curentul de pornire corespunzători acestei metode se notează
I pX , M pX şi au valorile:
M pX = α 2 M pd I pX = αI pd (2.56)
In mod similar se face comparaŃia cu metoda de cuplare directă la
reŃea, comparându-se indici de pornire cu metoda directă. SoluŃia utilizării
unei bobine de reactanŃă (fig.2.12), pentru limitarea şocului de curent din
reŃea, este mai simplă şi mai ieftină decåt cea cu autotransformator. Se
observă o scădere mai rapidă a lui K M , ceea ce reprezintă un dezavantaj al
metodei. După intrarea în turaŃie se închide întreruptorul K f , reactanŃa este
scurtcircuitată şi motorul este alimentat la borne cu întreaga tensiune.
2.7.5. Pornirea stea-triunghi [1-3],[6-7], [10]
Metoda este aplicabilă la motoarele care în mod normal funcŃionează

cu înfăşurarea primară în conexiune triunghi. Motorul este alimentat la retea
cu înfăşurarea primară conectată în stea.
Întrucât tensiunea de fază la conexiunea stea a înfăşurărilor este de 3
ori mai mică, va rezulta,
I py 1
= (2.57)
Ip∆ 3
__________________________________________________________________________________________________________________________
U fy 1 My 1
= ⇒ = (2.58)
U fΛ 3 M∆ 3
Întrucåt cuplul electromagnetic de pornire al motorului prin trecerea la
conexiunea stea se reduce sensibil, metoda este aplicabilă doar la pornirea în
gol sau în cu sarcină redusă. După ce maşina a intrat în turaŃie, se trece
comutatorul pe poziŃia triunghi.
2.8. Motoare asincrone cu rotor în construcŃie specială

Maşina asincronă cu rotorul în scurtcircuit în construcŃie normală,
dezvoltă în general un cuplu de pornire redus, la un curent de pornire relativ
important.
Fig.2.13. Forme de crestături rotorice: a - pentru colivii normale; b,c -

pentru rotoare cu efect pelicular (cu bare înalte respectiv cu dublă colivie).
Acesta este un aspect dezavantajos la funcŃionarea maşinii ca motor,

mai ales în cazul unor porniri grele. În vederea îmbunătăŃirii performanŃelor
la pornire, se construiesc maşini asincrone cu colivia rotorică specială.
Motorul asincron cu rotor cu bare înalte [1-4],[6-7], [10]
La acest motor barele coliviei rotorice au înălŃimea mult mai mare în

raport cu lăŃimea hCu = (6 − 10)bCu , iar liniile cåmpului magnetic de dispersie
al crestăturii sunt repartizate neuniform pe înălŃimea crestăturii (fig.2.14.a).
La partea inferioară fluxurile magnetice care înlănŃuie bara sunt mai mari,
iar în partea superioară fluxurile magnetice mai mici.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Ca urmare, în părŃile inferioare ale barei se induc t.e.m. mai mari, iar
în părŃile superioare se induc t.e.m. mai mici. Deoarece la pornire frecvenŃa
curentului rotoric este mare, rezistenŃa barei rotorului se neglijează în raport
cu reactanŃa de scăpări. Atunci curentul I 2 stabilit în bară va fi defazat în
urmă cu 90 o fată de t.e.m. indusă, şi va determina un flux de scăpări din
crestătură φ σ 2 în fază cu acesta.
Fig.2.14. a-bară înaltă şi cåmpul de dispersie al crestăturii; b-repartiŞia

densităŞii de curent în bară; c-diagrama fazorială pentru t.e.m. induse şi
fluxurile aferente.
Se observă că cele două t.e.m. induse sunt opuse, şi curentul într-o

porŃiune a barei va fi determinat de diferenŃa U e 2 − U eσ 2 . De aceea, curentul
care se va stabili în bară este mai mic în porŃiunile inferioare şi mai mare în
porŃiunile superioare. Prin urmare curentul este împins spre partea
superioară a barei, şi se produce prin urmare refularea acestuia.
La turaŃia nominală, curentul se repartizează practic uniform (curba 2
fig.2.14.b. Motorul asincron cu bare înalte dezvoltă un cuplu de pornire
M p = (1, 2 ÷ 1,5) M N , superior celui dezvoltat de motorul cu colivie normală.
2.9. Reglarea turatiei motoarelor asincrone

Analizăm metodele de reglare a vitezei cu ajutorul următorilor indici
tehnico- economici:
1. Gama de reglare a vitezei γ = n max / n min
__________________________________________________________________________________________________________________________
2. Domeniul reglajului
3. Caracterul reglajului
4. Aspectul energetic
2.9.1. Reglarea turaŃiei prin variaŃia tensiunii şi frecvenŃei [1-3]
Se utilizează un convertor static de frecvenŃă ce utilizează componente

electronice de putere. Dacă modificarea frecvenŃei este însoŃită de
U1
modificarea tensiunii, astfel ca = ct. , atunci gradul de saturaŃie magnetică
f1
este acelaşi pe toată plaja de variaŃie a turaŃiei, caracteristicile mecanice
păstrează un cuplu maxim constant şi sunt de forma celor din figura 2.15.a.
U 12
Dacă se modifică frecvenŃa şi tensiunea astfel ca = ct. , scade fluxul
f1
util din maşină, caracteristicile mecanice păstrează o putere constantă şi sunt
cele din figura 2.15.b.
Fig.2.15. Caracteristicile mecanice Fig.2.16. Caracteristicile mecanice

U1 U 12
pentru = ct. , respectiv = ct. n = f (M) obŃinute la U=var.
f1 f1
__________________________________________________________________________________________________________________________
In ambele situaŃii performanŃele tehnico-economice sunt bune, indici

de reglaj fiind:
n max
1.Gama de reglaj este γ = = 8 − 10 .
n min
2.Domeniul reglajului poate fi monozonal sau bizonal; depinde ce
frecvenŃa avem ca referinŃă.
3.Caracterul reglajului; majoritatea surselor asigură o reglaj continuu
de tensiune şi frecvenŃa.
4.Aspectul economic: Sub aspectul investiŃiei metoda este
dezavantajoasă deoarece sursa este scumpă, dar sub aspect energetic metoda
prezintă avantaj prin faptul că sunt pierderi suplimentare mici.
2.9.2. Reglarea turaŃiei prin variaŃia tensiunii de alimentare [1-3]
Modificarea tensiunii U 1 schimbă în limite largi cuplul critic M k ,

alunecarea s k rămânând aceeaşi. În fig.2.16 sunt reprezentate caracteristicile
n=f(M) pentru diverse tensiuni U 1 . Pentru un cuplu rezistent M r = ct. dat, se
observă că scăderea tensiunii, determină scăderea turaŃiei maşinii. TuraŃia
maximă ce se poate obŃine este n max = n1 , iar cea minimă n min = n1 (1 − s k ) şi
corespunde tensiunii pentru care M k = M r .
Indici de reglaj:
n max 1
1.Gama de reglaj este γ = = = 1,33 .
n min 1 − s k
2.Domeniul reglajului este monozonal sub caracteristica mecanică
naturală.
3.Caracterul reglajului; majoritatea surselor asigură o reglaj continuu
de tensiune.
__________________________________________________________________________________________________________________________

dezavantajoasă deoarece sursa este scumpă, dar sub aspect energetic metoda
este avantajoasă deoarece sunt pierderi suplimentare mici.
2.9.3. Reglarea turaŃiei prin introducerea de rezistenŃe în rotor [1]
Potrivit acestei metode, aplicabilă la

motorul cu rotor bobinat, se conectează la
inele un reostat simetric ce introduce în
circuitul rotoric o rezistenŃă suplimentară
de reglare. Pentru un cuplu rezistent
M r = ct. modificând continuu rezistenŃa
reostatului, se obŃine în mod simplu o plaje
largă de reglare a turaŃiei, ceea ce
reprezintă un avantaj esenŃial al metodei.
Indici de reglaj sunt:
1.Gama de reglaj (limitată din cauza
Fig.2.19. Reglajul vitezei prin
n
pierderilor care apar) γ = max = 2 − 3 . Dată metoda reostatică.
n min
fiind simplitatea metodei, cu toate dezavantajele pe care le comportă, se
utilizează frecvent la variaŃia turaŃiei cu 20-25%.
2.Domeniul reglajului este monozonal sub caracteristica mecanică
naturală.
3.Caracterul reglajului, poate fi continuu sau în trepte fiind dependent
de rezistenŃa de reglaj.
4.Aspectul economic: sub aspectul investiŃiei metoda este neeconomică
prin faptul că reostatul de reglare, este dimensionat din punct de vedere
termic pentru funcŃionarea de durată, deci este voluminos şi scumpeşte
instalaŃia în ansamblu.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Sub aspect energetic metoda prezintă

prezint dezavantaj datorităă pierderilor
mari de energie în rotor.
2.9.4. Reglarea turaŃiei

tura prin schimbarea numărului
rului de poli [1-3]
Potrivit acestei metode în stator se plasează

plaseaz fie douăă înfăşurări
înf
independente, bobinate pentru numere diferite de perechi de poli, fie o
singură înfăşurare
urare la care prin modificarea conexiunilor să
s se obŃină
obŃin numere
diferite de perechi
chi de poli.
Fig.2.17.. Scheme de comutare Fig.2.18.. Caracteristicile mecanice

Fig.2.
a numărului
rului de poli în raportul 2:1. ob
obŃinute pentru numărr de poli diferiŃi.
diferi
Metoda se aplică doar la motoarele cu rotorul în scurtcircuit pentru

care colivia prezintă automat numărul
num de poli ai înfăşurării
rii statorice. În
fig.2.17 se arată cum se poate trece de la p=2 la p = 1 modificând conexiunile
bobinelor unei înfăşură
ăşurări de fază.
In figura 2.18 sunt prezentate caracteristicile mecanice ale unui motor
asincron cu număr ărr comutabil de poli folosite în reglajul de viteză
vitez în două
__________________________________________________________________________________________________________________________
situaŃii distincte: a) când se păstrează cuplul constant, b) când se menŃine

puterea constantă.
Indici de reglaj la această metodă sunt:
n max
1.Gama de reglaj a vitezei este γ = = 2 − 3.
n min
2.Domeniul reglajului poate fi monozonal sau bizonal; depinde de
varianta care o considerăm ca referinŃă.
3.Caracterul reglajului: întrucåt p nu poate fi decåt un număr întreg,
reglajul de turaŃie este în trepte.
dezavantajoasă deoarece maşina este mai scumpă prin faptul că are o
construcŃie mai complicată, dar sub aspect energetic metoda este avantajoasă
fiind caracterizată prin pierderi suplimentare mici.
2.10. Regimul de generator al maşinii asincrone [1-3],[6-7], [10]
Regimul de generator asincron conectat la reŃea

Este regimul în care maşina asincronă este conectată la reŃea, iar
rotorul este antrenat cu un motor auxiliar la o turaŃie n > n1 . Maşina
debitează puterea activă în reŃea dar absoarbe de la aceasta o putere reactivă
necesară producerii câmpului magnetic.
Regimul de generator asincron autonom
Maşina asincronă poate funcŃiona şi ca generator autonom, pe o retea
proprie, dacă se asigură puterea de magnetizare necesară, fig.2.20 cu o
baterie de condensatoare. Tensiunea ce se stabileşte la bornele maşinii,
apare în urma unui proces de autoexcitaŃie. Dacă maşina prezintă un
magnetism remanent, în turaŃie se obŃine un câmp magnetic învârtitor pe
cale mecanică, şi în consecinŃă în înfăşurarea statorică apar tensiuni induse.
CurenŃi ce se închid prin bateria de condensatoare determină un câmp
magnetic de reacŃie al indusului cu efect magnetizant, de întărire a câmpului
__________________________________________________________________________________________________________________________
inductor remanent. În consecinŃă, tensiunile induse în înfăşurarea statorică

cresc, procesul de autoexcitaŃie se amplifică şi tensiunea U 1 la borne creşte.
Curba U 1 = f ( I µ ) reprezintă característica de funcŃionare în gol, iar
curba U 1 = f ( I c ) reprezintă o dreaptă. Tensiunea ce se stabileşte la barele
comune în absenŃa receptorului (la mersul în gol), este dată de intersecŃia în
P, fig.2.21 a celor două curbe. Pentru amorsare este necesar ca valoarea
capacităŃii bateriei să fie mai mare decât o valoare critică.
Fig.2.20. Schema generatorului Fig.2.21. AutoexcitaŃia

asincron autonom. generatorului asincron.
La conectarea în sarcină a generatorului autonom, tensiunea la borne

depinde într-o măsură importantă de caracterul receptorului. Dacă este
inductiv, capacitatea echivalentă la bare se reduce şi tensiunea la borne
scade repede în sarcină.
2.11. Frînarea masinii asincrone
2.11.1. Frânarea recuperativă [1-3],[6-7], [10]
O maşină asincronă trece din regim de motor în regim de frână

recuperativă atunci când cuplul rezistent de la arbore se transformă în cuplu
activ şi întreŃine mişcarea (instalaŃii de ridicat şi coborât greutăŃi, etc.). Să
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
considerămm ca exemplu un vehicol

ve care se depalsează pe un traseu
orizontal, maşina
ina asincronă
asincron funcŃionează ca motor în punctul A pe
caracteristica mecanică naturală.
Fig.2.22.. Caracteristici de frânare Fig.2.23. Caracteristici

acteristici de
recuperativă.. frânare contracurent.
Când se coboară
coboar o pantă,, atunci cuplul rezistent de la arbore se
transformă în cuplu activ M a (dat de componenta tengenŃialăă a greutăŃii)
greut şi
întreŃine mişcarea.
carea. Ca urmare, turaŃia
tura creşte,te, cuplul motor scade şi puntul de
funcŃionare
ionare se deplasează
deplaseaz pe caracteristică.
Se ajunge la o funcŃionare
func stabilă în punctul B (fig.2.22)) atunci când
cele două cupluri
luri care acŃionează
ac în sensuri opuse se echilibrează M a = M f .
BilanŃul
ul de puteri: în acest regim maşina
ma transformă puterea mecanică
mecanic
primită pe la arbore de la mecanismul pe care-l
care frânează,, în putere electrică
electric
şi după acoperirea pierderilor din maşină putere rămasă este trimisă în reŃea.
Dezavantajul este căă această
aceast frânare se face numai la turaŃii
ii suprasincrone.
2.11.2.
.2. Frânarea contacurent [1-3],[6-7], [10]
ător acestui regim alunecarea s > 1 , maşina

Corespunzător ina asincronă
asincron este
conectată la reŃea
ea iar rotorul se deplasează în sens invers faŃă
Ńă de câmpul
__________________________________________________________________________________________________________________________
magnetic învârtitor. In concluzie, pentru a trece maşina asincronă din regim

de motor în regim de frână electromagnetică sunt necesre următoarele
operaŃii:
-se decuplează înfăşurarea statorului de la reŃa şi se recuplează având
două faze inversate;
-simultan în circuitul rotorului se introduc rezistenŃe de frânare.
Rotorul maşinii se deplasează în sens invers câmpul învârtitor şi prin
urmare se obŃine regimul de frână electromagnetică. Dacă maşina este cu
rotorul bobinat, prin introducerea de rezistenŃe potrivite la inele, se obŃin
caracteristici mecanice artificiale ce asigură cuplurile de frânare necesare de
valori până la M K şi se reduc simultan şi curenŃii prin înfăşurările maşinii.
Dacă maşina este cu rotorul în scurtcircuit, pentru evitarea curenŃilor
periculoşi, trecerea în regimul de frână electromagnetică trebuie însoŃită de
o reducere a tensiunii de alimentare.
In figura 2.23 se arată în cazul unui motor cu rotor bobinat, trecerea
punctului de funcŃionare A de pe caracteristica mecanică naturală
corespunzătoare funcŃionării ca motor, în punctul B situat pe caracteristică
mecanică de frânare R f 1 .
Cuplul electromagnetic ce se stabileşte, contrar rotaŃiei, frânează
maşina determinând deplasarea punctului de funcŃionare pe caracteristică
până la oprire. Această metodă de frânare până la oprirea maşinii asincrone,
este cea mai simplă şi folosită.
BilanŃul de puteri: maşina asincronă apare dublu alimentată din punct
de vedere energetic. Întreaga putere primită este transformată în căldură.
2.11.3. Frânarea dinamică [1-3], [6-7], [10]
Potrivit metodei, maşina este deconectată de la reŃea şi alimentată în

stator de la o sursă de curent continuu sau o instalaŃie redresoare, conform
uneia din schemele din fig.2.24.
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
Viteza de frânare este condiŃionată

condi la maşinile
inile cu rotorul în
scurtcircuit, de mărimea
ărimea curentului continuu din înfăşurarea
înf urarea statorică,
statoric iar la
maşinile
inile cu rotor bobinat în plus de rezistenŃa
rezisten conectată la inele.
In figura 2.25 se arată
arat în cazul unui motor cu rotor bobinat, trecerea
punctului de funcŃionare A de pe caractersitica
caractersitica mecanică naturală
corespunzătoare
toare funcŃionării
funcŃ rii ca motor, în punctul B situat pe caracteristica
de frânare R f 1 .
Se observă căă datorită
datorit cuplului de frânare rezultă o scădere
dere a turaŃiei,
tura
ceea ce determinăă şi scăderea
sc cuplului de frânare. In cazul căă se doreşte
dore o
frânare rapidă,, atunci când cuplul ajunge la valoarea minimă
minimă M f min , se
reduce valoarea rezistenŃei
rezisten de frânare.
Fig.2.24.. Scheme de frânare dinamică.

dinamic Fig.2.25.. Caracteristici de frånare
dinamică.
BilanŃul
ul de puteri: maşina
ma primeşte putere mecanică pe la arbore, o
transformă în putere electrică
electric şi după acoperirea pierderilor din maşină
ma
puterea rămasă este transformată
transformat în căldură pe rezistenŃaa de frânare. Sub
acest aspect metoda de frânare este avantajoasă
avantajoas deoarece nu consumă
consum putere
din reŃea.
__________________________________________________________________________________________________________________________
3. MAŞINA SINCRONĂ
Maşina sincronă este o maşină de curent alternativ, caracterizată prin

faptul că turaŃia rotorului este egală cu turaŃia de sincronism n1 = 60 f 1 / p . La
această maşină câmpul magnetic inductor este produs de un sistem de poli, a
căror înfăşurare este alimentată în curent continuu, numită înfăşurare de
excitaŃie.
Maşina sincronă este folosită ca generator, motor şi compensator
sincron. In cazul funcŃionării ca generator, în funcŃie de motorul de
antrenare, generatorul sincron este denumit turbogenerator dacă este
antrenată de o turbină cu abur, hidrogenerator dacă este antrenat de o
turbină cu apă.
Turbogeneratoarele sunt generatoare sincrone cu poli înecaŃi, care pot
funcŃiona la turaŃii mari, fiind realizate cu un număr mic de poli.
Hidrogeneratoarele sunt generatoare sincrone cu poli aparenŃi, care pot
funcŃiona la turaŃii mici, şi sunt realizate cu un număr mare de poli.
3.1.PărŃi componente şi materiale utilizate
PărŃile componente ale statorului [1-4],[6-7], [10]

Carcasa are rol de suport al miezului feromagnetic şi de prindere a
maşinii pe placa de fundaŃie, fiind realizată la maşinile mari din oŃel în
construcŃie turnată sau sudată.
Miezul feromagnetic al statorului este parcurs de un câmp magnetic
variabil în timp şi de aceea se realizează din tablă silicioasă laminată la rece
cu cristale neorientate, izolate cu lac sau cu oxizi, de grosime 0,5 mm. Dacă
lungimea miezului este mică (l<20-25 cm), atunci rezultă un miez magnetic
compact, cu canale de ventilaŃie axiale pentru o răcire mai bună a maşinii.
Pentru lungimi care depăşesc aceste valori vom avea un miez magnetic
__________________________________________________________________________________________________________________________
divizat cu canale de ventilaŃie radiale, tot cu scopul de a face o răcire

eficientă. Tola stator ete prevăzută cu crestături uniform repartizate la interior.
Înfăşurarea statorului este o înfăşurare trifazată într-un strat sau în
dublu strat (cel mai frecvent), se execută sub formă de bobine cu una sau mai
multe spire şi este plasată în crestăturile miezului statoric.
Forma conductoarelor, tipul înfăşurării şi forma crestăturilor depind de
secŃiunea conductoarelor şi tesniunea de lucru, iar schema de izolaŃie este
impusă de tensiunea de alimentare. La maşinile sincrone bobinele au mai
multe spire, aşezarea conductoarelor în crestătură făcându-se pe lat.
PărŃile componente ale rotorului

Rotorul cu poli aparenŃi [1-4],[6-7], [10]
Se utilizează pentru maşinile de puterii medii şi mari, la turaŃii reduse

(sub 1500 rot/min), când nu se pun probleme deosebite din punct de vedere
mecanic. Rotorul cu poli aparenŃi se compune, în general, din arbore, butuc
(jug rotoric), poli şi înfăşurarea de excitaŃie.
Miezul feromagnetic al polilor se execută prin împachetare din tole de
tablă de oŃel cu grosimea de 1-2,5 mm.
Infăşurarea de amortizare (de pornire în asincron) este formată din bare
introduse în crestăturile practicate în piesa polară prin partea frontală a
miezului. Barele de secŃiune circulară sau dreptunghiulară, se execută din
cupru -pentru înfăşurarea de amortizare a generatoarelor sincrone şi din alamă
sau cupru -pentru înfăşurarea de pornire a motoarelor sincrone.
Infăşurarea de excitaŃie se execută sub formă de bobine concentrate, din
conductor rotund sau profilat izolat.
Rotorul cu poli înecaŃi [1-4],[6-7], [10]

Se utilizează, în special, la turaŃii mari şi reprezintă o piesă complexă,
din punct de vedere constructiv şi tehnologic.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Miezul feromagnetic al rotorului la maşinile sincrone cu puteri până la

1000 kVA, se execută din interiorul tolelor statorului, prin stanŃare şi
împachetare. Miezul se fixează direct pe arbore sau pe nervurile arborelui,
similar cu rotoarele maşinilor asincrone. Tola rotor se obŃin în acest caz prin
ştanŃare, crestăturile ocupă 2/3 din pasul polar, 1/3 dintele mare.
Pentru puteri şi turaŃii mari, miezul feromagnetic al rotorului este
masiv, compact cu arborele şi se execută din oŃel sau aliaje ale acestuia de
mare rezistenŃă, crestăturile obŃinându-se prin prelucrări mecanice.
Infăşurarea de excitaŃie repartizată pe aproximativ 2/3 din pasul polar se
execută sub formă de bobine concentrice, plasate în crestături, folosind
conductor de cupru rotund sau profilat izolat. Consolidarea înfăşurării în
crestaturi se face cu ajutorul penelor din sticlotextolit.
Infăşurarea de amortizare se realizează, cel mai frecvent, din bare
plasate în crestăturile din dintele mare, iar inelele de scurtcircuitare a barelor
sunt plasate la capetele miezului rotoric, sub baza crestăturilor bobinate.
3.2. EcuaŃiile de tensiuni §i diagramele fazoriale
3.2.1. EcuaŃiile generatorului sincron cu poli înecaŃi [1-4], [6-7]

Pentru a stabili ecuaŃia de tensiuni se
consideră o înfăşurare de fază şi consumatorul
acesteia. Se aplică teorema a II-a lui Kirchhoff pe
conturul închis Γ , fig.3.1 care urmăreşte axa
conductorului înfăşurării şi linia tensiunii la borne.
Considerând pentru tensiune şi curent sensurile
asociate după regula dipolului generator rezultă
ecuaŃia:
Fig.3.1. Infásurarea unei
Ri + u = Σu e (3.1)
faze şi receprorul aferent.
unde s-a notat:
R -rezistenŃa înfăşurării de fază;
__________________________________________________________________________________________________________________________
i -curentul;
u -tensiunea la borne;
Σu e -suma t.e.m. induse în înfăşurare.
Pentru calculul t.e.m. induse se aplică legea inducŃiei
electromagnetice,
dψ
Σu e = − (3.2)
dt
ψ -fluxul total ce străbate înfăşurarea.
Se are în vedere că acest flux are următoarele componente:
ψ = ψ E +ψ a +ψ σ (3.3)
ψ E -fluxul total inductor;
ψ a -fluxul total de reacŃie al indusului;
ψ σ -fluxul total de dispersie.
Aceste fluxuri se calculează folosind următoarele relaŃii:
ψ E = Nk B Φ E
ψ a = La i (3.4)
ψ σ = Lσ i
N -numărul de spire pe fază al înfăşurării statorului;
k B -factorul de bobinaj;
Φ E -fluxul fascicular util;
La -inductivitatea corespunzătoare câmpului de reacŃie;
Lσ -inductivitatea corespunzătoare câmpului de dispersie.
Prin înlocuirea acestor expresii în relaŃia (88) se obŃine:
Σu e = u eE + u ea + u eσ (3.5)
u eE -t.e.m. indusă de câmpul inductor;
uea -t.e.m. indusă de câmpul de reactie;
__________________________________________________________________________________________________________________________
u eσ -t.e.m.
t.e.m. indusă
indus de câmpul de dispersie.
In final rezultă ecuaŃia
ia de tensiuni, în valoare momentan
momentană sub
următoarea formă:
u = u eE + u ea + u eσ − Ri (3.6)
Pentru celelalte faze ecuaŃia
ecua de tensiuni are aceiaşi
şi formă,
form cu
rimile variabile în timp sunt defazate în timp cu 2π / 3
precizarea că mărimile
ărimile
respectiv 4π / 3 .
In regim permanent sinusoidal, prin trecerea la scrierea în complex
simplificat obŃinem
inem pentru ecuaŃie
ecua următoarea formă:
U = U eE + U ea + U eσ − R I (3.7)
unde, pentru valorile efective ale t.e.m. induse avem relaŃiile:
U eE = − jπ 2 fNK B Φ E
U ea = − jX a I (3.8)
U eσ = − jX σ I
X a -reactanŃa
Ńa corespunzătoare
corespunz câmuplui de reacŃie;
X σ -reactanŃa
Ńa corespunzătoare
corespunz câmuplui de dispersie.
In figura 3.2 s-a construit diagrama fazorială a maşinii şinii pentru o
sarcină activ inductivă,
inductivă iar în figura 3.3 pentru sarcină activ capacitivă.
capacitiv
Fig.3.2.. Diagrama fazorială

fazorial pentru Fig.3.3.. Diagrama fazorială
fazorial pentru
sarcină activ inductivă.
inductiv sarcină activ capacitivă.
capacitiv
__________________________________________________________________________________________________________________________
EcuaŃia de tensiuni şi diagrama fazorială transformată

Se are în vedere relaŃia:
U ea + U eσ = − j ( X a + X σ ) I (3.9)
X s = X a + Xσ (3.10)
X s -reactanŃa sincronă a maşinii.
şi ecuaŃia de tensiuni se transformă astfel:
U = U eE + U es − R I (3.11)
Diagrama fazorială în figura 1.26, tot pentru sarcină activ inductivă.
EcuaŃia de tensiuni şi diagrama fazorială simplificată
In acest caz se neglijează căderea de tensiune pe rezistenŃă fazei,
U = U eE + U es (3.12)
Fig.3.4. Diagrama fazorială Fig.3.5. Diagrama fazorială

transformată. simplificată.
3.2.2.EcuaŃiile generatorului sincron cu poli aparenŃi [1-4], [6-7]
In mod asemănător ca la generatorul sincron cu poli înecaŃi, se

consideră înfăşurarea unei faze şi receptorul acesteia (fig.3.1). Se aplică
teorema a II-a lui Kirchhoff pe conturul închis Γ ,
Ri + u = Σu e (3.13)
__________________________________________________________________________________________________________________________
dψ
Σu e = − (3.14)
dt
ψ -fluxul total ce străbate înfăşurarea.
ψ = ψ E + ψ ad + ψ aq + ψ σ (3.15)
ψ E -fluxul total inductor;
ψ ad -fluxul total de reacŃie al indusului după axa longitudinală;
ψ aq -fluxul total de reacŃie al indusului după axa transversală;
ψ σ -fluxul total de dispersie.
Lad -inductivitatea corespunzătoare câmpului de reacŃie longitudinal;
Laq -inductivitatea corespunzătoare câmpului de reacŃie transversal;
id -componenta longitudinală a curentului;
i q -componenta transversală a curentului.
Prin înlocuirea acestor expresii în relaŃia (3.14) se obŃine:
Σu e = u eE + u ead + u eaq + u eσ (3.16)
u ead -t.e.m. indusă de câmpul de reacŃie longitudinal;
u eaq -t.e.m. indusă de câmpul de reactie transversal.
In final rezultă ecuaŃia de tensiuni, în valoare momentană
u = u eE + u ead + u eaq + u eσ − Ri (3.17)
In regim permanent sinusoidal, prin trecerea la scrierea în complex
simplificat obŃinem pentru ecuaŃie următoarea formă:
U = U eE + U ead + U eaq + U eσ − R I (3.18)
unde, pentru valorile efective ale t.e.m. induse avem relaŃiile:
__________________________________________________________________________________________________________________________
U eE = − jπ 2 fNK B Φ E
U ead = − jX ad I d
(3.19)
U eaq = − jX aq I q
U eσ = − jX σ I
X ad -reactanŃa corespunzătoare câmuplui de reacŃie longitudinal;
X aq -reactanŃa corespunzătoare câmuplui de reacŃie transversal.
Fig.3.6. Diagrama fazorială pentru Fig.3.7. Diagrama fazorială pentru

sarcină activ inductivă. sarcină activ capacitivă.
Având la bază ecuaŃia (3.18) în figura 3.6 s-a construit diagrama

fazorială a maşinii pentru o sarcină activ inductivă, iar în figura 3.7
diagrama pentru sarcină activ capacitivă.
EcuaŃia de tensiuni şi diagrama fazorială transformată
U ead + U eaq + U eσ = − jX ad I d − jX aq I q − jX σ ( I d + I q ) (3.20)
unde se notează ,
X d = X ad + X σ
(3.21)
X q = X aq + X σ
X d -reactanŃa sincronă longitudinală a maşinii;
__________________________________________________________________________________________________________________________
X q -reactanŃa sincronă transversală.

Ca urmare apare t.e.m. corespunzătoare,
U = U eE + U ed + U eq − R I (3.22)
Pe baza acestei ecuaŃii se construieşte diagrama fazorială transformată
în figura 3.8, tot pentru sarcină activ inductivă.
EcuaŃia de tensiuni şi diagrama fazorială simplificată
U = U eE + U ed + U eq (1.36)
Fig.3.8. Diagrama fazorială Fig.3.9. Diagrama fazorială

transformată. simplificată.
3.3. Cuplarea în paralel a generatoarelor sincrone [1-4],[6-7], [10]
Necesitatea cuplării în paralel a generatoarelor sincrone:

-puterea unui generator este mult mai mica decât puterea instalată a
centralei;
-posibilitatea funcŃionării optime a generatoarelor în raport cu
încărcarea centralei (se menŃin în funcŃiune atâtea generatoare de câte avem
nevoie);
-posibilitatea efectuării de revizii şi reparaŃii.
În vederea evitării şocurilor mecanice şi electrice, trebuie ca în
momentul închiderii întrerupătorului K, ce conectează generatorul la reŃea
(fig.3.10.a, fig.3.11.a), să fie îndeplinite următoarele condiŃii:
__________________________________________________________________________________________________________________________
1. Valorile efective ale tensiunilor la generator şi reŃea să fie egale.

2. Succesiunea fazelor la generator şi la reŃa să fie aceiaşi.
3. Egalitatea frecvenŃelor la generator şi reŃea.
4. In momentul cuplării fazorii corespunzători tensiunilor de pe fazele
omoloage să se suprapună.
Verificarea condiŃiilor şi modul de îndeplinire al acestora

1.Prima condiŃie, de egalitate a tensiunilor se verifică folosind două
voltmetre cu ajutorul cărora se măsoară tensiunile la generator şi la reŃea.
Dacă condiŃia nu este îndeplinită, atunci se modifică curentul de excitaŃie al
generatorului (se creşte pentru cazul U g < U , sau se scade dacă U g > U ),
până când se obŃine egalitatea.
2. Pentru verificarea condiŃiei de a avea aceiaşi succesiune a fazelor la
generator şi reŃea se foloseşte un dispozitiv cu becuri numit sincronoscop,
cu ajutorul căruia se pot face două montaje numite la stingere sau la foc
învârtitor.
Montajul la stingere
In acest caz sincronoscopul se montează conform figurii 3.10a iar
diagamele fazoriale ale tensiunilor de la generator şi reŃea sunt prezentate în
figura 3.10.b. Dacă succesiunea fazelor este corectă atunci tensiunile
∆U 1 , ∆U 2 , ∆U 3 ce se aplică becurilor montate ca în schema din fig. 3.10.a
sunt egale şi becurile se aprind şi se sting simultan cu aceeaşi luminozitate.
Dacă nu este îndeplinită condiŃia aceleiaşi succesiuni a fazelor,
cuplarea în paralel nu este posibilă. Închiderea întreruptorului K este însoŃită
de stabilirea unor curenŃi importanŃi, mult mai mari decât cei nominali între
generator şi reŃea.
Dacă succesiunea fazelor nu este corectă, atunci tensiunile aplicate
becurilor devin ∆U 1 , ∆U 4 , ∆U 5 luminozitatea becurilor este diferită şi se
__________________________________________________________________________________________________________________________
vor aprinde şi stinge consecutiv. Ca urmare, pentru îndeplinirea condiŃiei se

vor inversa două borne la generator sau la reŃea.
Fig. 3.10: a -montajul la stingere pentru cuplarea unui generator sincron

trifazat la reŃea; b-diagramele fazoriale ale tensiunilor de fază ale
generatorului şi reŃelei şi tensiunile aplicate becurilor.
Montajul la foc învârtitor

Sincronoscopul se montează conform figurii 3.11.a iar diagamele
fazoriale ale tensiunilor de la generator şi reŃea sunt prezentate în figura
3.11.b. Pentru o succesiunea corectă a fazelor tensiunile ∆U 1 , ∆U 2 , ∆U 3 ce
se aplică becurilor sunt diferite, deci ele luminează formând un foc
învârtitor.
Dacă nu este îndeplinită condiŃia de aceiaşi succesiune a fazelor,
cuplarea în paralel nu este posibilă, iar becurile se aprind şi se sting
simultan. Pentru îndeplinirea condiŃiei se vor inversa două borne la
generator sau la reŃea şi apoi se verifică celelalte condiŃii de cuplare.
Verificarea condiŃiei de egalitate a frecvenŃelor la generator şi reŃea

se face tot cu ajutorul sincronoscopului. Dacă frecvenŃele diferă puŃin, cele
__________________________________________________________________________________________________________________________
două stele se rotesc relativ cu viteza unghiulară ω r − ω g unde ω r , ω g , şi

efectul este că becurile se aprind şi se sting rar.
Pentru îndeplinirea condiŃiei se modifică turaŃia motorului de
antrenare, deci frevenŃa generatorului, până când obŃinem egalitatea.
3.
Fig. 3.11. a -montajul la foc învârtitor pentru cuplarea unui generator
sincron trifazat la reŃea; b-diagramele fazoriale ale tensiunilor de fază ale
generatorului şi reŃelei aplicate becurilor la succesiune corectă.
4. A patra condiŃie de suprapunere a fazorilor în momentul cuplării se

verifică cu sinconoscopul. In cazul montajului la stingere, la închiderea
întreruptorului K, este de dorit ca tensiunile între bornele omoloage să fie
nule, deci cuplarea se face la jumătatea perioadei de stingere.
In cazul montajului la foc învârtitor, condiŃia este îndeplinită când
becul montat direct este stins, iar celelalte două luminează cu intensităŃi
egale.
ConsecinŃe în cazul nerespectării condiŃiile

1.In cazul că prima condiŃie de egalitate a tensiunilor nu este
îndeplinită, şi generatorul se cuplează la reŃea, efectul este apariŃia unui
__________________________________________________________________________________________________________________________
curent de circulaŃie Dac U g > U atunci acest curent este orientat

Ńie reactiv. Dacă
de la generator către
ătre reŃea,
re deci maşina dă putere inductivă reŃelei,
Ńelei, respectiv
pentru cazul U g < U sensul curentuluişii al puterii reactive se schimbă.
schimb
2. A doua condiŃie,
condi de a avea aceiaşii succesiune a fazelor este mai
pretenŃioasă,, în sensul căc dacă nu este îndeplinită şii generatorul se cuplează
la reŃea curenŃii
ii care apar sunt foarte mari şi pun în pericol maşina.
şina. De aceea
nu se admit abateri la această
aceast condiŃie.
3. Dacă frecvenŃele
frecvenŃ la generator şi reŃea nu sunt egale, şi totuşi
totu se face
cuplarea, atunci în cazul unei reŃele
re de putere mică tensiunea obŃinută
ob va
oscila, deci apar bătăi
ătăi de tensiune.
4. Nerespectarea condiŃiei
condi 4, adică conectarea generatorului când
tensiunile omoloage de fază faz sunt defazate, înseamnă apariŃia Ńia unor şocuri
electrice şii mecanice care sincronizează
sincronizeaz rotorul cu reŃeaua.
3.4. Puterea şi cuplul

c electromagnetic
BilanŃul
ul puterilor active la generatorul sincron [1-4],[6-7],
7], [10]
Fig.3.12.Bilanþul
.Bilanþul puterilor active Fig.3.13.Diagrama
.Diagrama fazorialá simplificatá
la generatorul sincron. a maşinii
inii sincrone cu poli aparenŃi.
aparen
__________________________________________________________________________________________________________________________
In figura 3.12 este prezentat bilanŃul de puteri, unde notaŃiile folosite

sunt următoarele:
P1 -puterea mecanică primită pe la arbore;
PM -puterea electromagnetică (cea care se transformă);
P2 -puterea electrică utilă la borne;
p m + v -pierderi mecanice şi de ventilaŃie;
PFe -pierderi în fier (în circuitul magnetic al statorului);
PCu -pierderi în înfăşurarea statorului.
Puterea şi cuplul electromagnetică [1-4],[6-7], [10]

Se neglijează pierderile în înfăşurarea statorului,
PM ≈ P2 = mUI cos ϕ (3.23)
Din diagrama fazorială simplificată a maşinii sincrone cu poli aparenŃi
(fig. 3.13) rezultă,
ϕ =ψ −θ (3.24)
In aceste condiŃii relaŃia (1.41) se transformă şi obŃine forma:
PM = mUI cosψ cos θ + + mUI sin ψ sin θ (3.25)
Se are în vedere că,
I d = I sinψ si I q = I cosψ (3.26)
Din diagrama prezentată în figura 3.13 obŃinem componentele
curentului după cele două axe,
U − U cosθ U sin θ
I d = eE Iq = (3.27)
Xd Xq
În consecinŃă, din cele trei relaŃii (3.25), (3.26) şi (3.27) obŃinem
forma finală a puterii electromagnetice:
mUU eE mU 2  1 1 
PM = sin θ +  − sin 2θ (3.28)
Xd 2 X X 
 q d 
__________________________________________________________________________________________________________________________
Cuplul electromagnetic rezultă simplu prin împărŃirea relaŃiei

anterioare cu viteza unghiulară, Ω
p  mUU eE mU 2  1 1  
M =
 sin θ + − sin 2θ  (3.29)
ω  X d 2  X q X d  
Se observă că puterea, respectiv cuplul electromagnetică au câte două
componente:
-Componenta principală, existentă la cele două tipuri de maşini, care
este dependentă de curentul de excitaŃie
p mUU eE
M/ = sin θ (3.30)
ω Xd
-Componenta auxiliară, existentă numai la maşina cu poli aparenŃi,
determinată de nesimetria după cele două axe:
p mU 2  1 1 
M = //
− sin 2θ (3.31)
ω 2  X q X d 
Caracteristica unghiular statică, se defineşte ca fiind:

U = ct.

PM , M = f (θ )  f = ct. (3.32)
 I = ct.
 E
La maşina cu poli înecaŃi, unde întrefierul este constant, reactanŃele
după cele două axe au valori egale cu reactanŃa sincronă,
Xd = Xq = Xs (3.33)
Ca urmare, puterea (cuplul) electromagnetic are numai componenta
principală,
p mUU eE
M =M/ = sin θ (3.34)
ω Xs
iar, reprezentarea grafică prezentată în figura 3.14.a este o sinusoidă.
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
unghiular M = f (θ ) a unui generator sincron:

Fig.3.14.. Caracteristica unghiulară
a - cu poli înecaŃi; b - cu poli aparenŃi.
La maşina
ina cu poli aparenŃi,
aparen sunt prezente cele douăă componente
reprezentarea grafică fiind cea din figura 3.14.b. Observăm
m din figura 3.14
că la schimbarea de semn a lui θ , cuplul electromagnetic schimbă
schimb de
asemenea de semn (maşina
(ma ina trece din motor în generator sau invers).
3.5.. Caracteristicile generatorului sincron autonom [1-4],[6

4],[6-7]
1.Caracteristica de funcŃionare
func în gol
 f = ct .
U0 = f ( I E )  (3.35)
I = 0
Deoarece t.e.m. U eE este
proporŃională cu fluxul polar şi curentul de
excitaŃie
ie cu tensiunea magnetomotoare de
la funcŃionarea
ionarea în gol, prin urmare
caracteristica U 0 = f ( I E ) reprezintă la altă
scară caracteristica magnetica a maşinii
ma
Fig.3.15.. Caracteristica de
Φ = f (U mm ) .
funcŃionare în gol..
Pentru trasarea caracteristicii se
__________________________________________________________________________________________________________________________
procedează astfel: se creşte curentul de excitaŃie şi se observă o creştere a

proporŃională a tensiune la borne. Când se ajunge în zona de saturaŃie,
tensiunea la borne rămâne aproximativ constantă chiar dacă continuăm să
creştem curentul de excitaŃie. Se constată că datorită câmpului magentic
remanent, ramura descrescătoare este situată deauspra ramurii crescătoare.
2.Caracteristica de scurtcircuit
 f = ct.
I sc = f ( I E )  (3.36)
U = 0
La scurtcircuit reactanŃa înfăşurării de fază este mult mai mare decât
rezistenŃa (X>>R), curentul va fi defazat în urma t.e.m. cu π / 2 .
ReacŃia de indus are un caracter complet demagnetizant. Întrucât
câmpul magnetic din întrefier se reduce faŃă de mersul în gol, la scurtcircuit
maşina apare nesaturată. RelaŃia I sc = f ( I E ) reprezintă o dreaptă.
Scurtcircuitul staŃionar la maşina sincronă nu este periculos.
3. Caracteristicile de funcŃionare în sarcină
 I = ct.

U = f ( I E )  f = ct. (3.37)
cos ϕ = ct.

O importanŃă particulară prezintă caracteristica în sarcină inductivă
(pentru cos ϕ = 0 ). Caracteristica de mers în gol reprezintă un caz particular
(I = ct =0), de caracteristică în sarcină. Indiferent de valoarea lui ϕ toate
caracteristicile corespunzătoare aceluiaşi curent I=ct., trec printr-un punct
comun H, corespunzător scurtcircuitului.
4. Caracteristicile externe
I E = ct.

U = f ( I )  f = ct. (3.38)
cos ϕ = ct.

__________________________________________________________________________________________________________________________
a) b) c)
Fig.3.16. Caracteristicile generatorului sincron autonom: a) de sarcină; b)
externe; c) de reglaj.
Dacă maşina este excitată astfel încât sunt asigurate valorile U N , I N

pentru un receptor inductive ( ϕ = π / 2) , întrucât reacŃia de indus este
demagnetizantă, la scăderea sarcinii asistăm la o creştere a câmpului
rezultant în întrefier, deci a tensiunii U la borne.
La sarcină rezistivă efectul demagnetizant este mai slab decât în cazul
sarcinii pur inductive, deci creşterea tensiunii de la sarcină la mersul în gol
este mai mica.
5. Caracteristicile de reglare
Aceste caracteristici se definesc cu relaŃia
U = ct.

I = f ( I E )  f = ct. (3.39)
cos ϕ = ct.

Fie I E0 curentul de excitaŃie pentru care la bornele generatorului
funcŃionând la mersul în gol, tensiunea este de o valoare U dată. În fig.
3.16.c s-au reprezentat caracteristicile U = ct. pentru diverşi ϕ . Dacă
__________________________________________________________________________________________________________________________
receptorul este inductiv (ϕ = π / 2) , la încărcarea generatorului, apare

reacŃia longitudinală demagnetizantă şi implicit tensiunea U se reduce. Cum
trebuie asigurată condiŃia U=ct., rezultă că trebuie crescut şi curentul de
excitaŃie.
3.6. Generatorul sincron cuplat la reŃea. FuncŃionarea la cuplu

constant şi curent de excitaŃie variabil [1-4],[6-7], [10]
FuncŃionarea în gol
Fie maşina sincronă, cuplată la reŃea cu satisfacerea tuturor condiŃiilor
arătate anterior. Intre maşină şi reŃea nu este curent, I=0 deoarece U eE = U
şi, de asemenea, θ = 0 (diagrama din fig.3.17.a). S-a notat cu I Eo -curentul
de excitaŃie care la funcŃionarea în gol asigură U eE = U . Dacă se creşte
curentul de excitaŃie, I E > I Eo , creşte U eE şi în cazul neglijării rezistenŃei
de fază Rs , se stabileşte curentul,
U eE − U ∆U
I= = (3.40)
jX s jX s
defazat în urmă faŃă de tensiunea electromotoare a generatoruluui (diagrama
din fig.3.17.b).
In acest caz generatorul debitează putere inductivă în reŃea, şi se poate
vedea că la valori mari ale curentului de excitaŃie, se ajunge în zona de
saturaŃie. Dacă faŃă de situaŃia de la mersul în gol se scade excitaŃia,
I E < I Eo curentul I ce se obŃine rezultă defazat înaintea tensiunii U eE şi
generatorul ia putere inductivă din reŃea (diagrama fazorială din fig.3.17.c).
Această variaŃie a curentului debitat de generator se numeşte curba în V la
funcŃionarea în gol ( P2 = 0 ), fiind prezentată în figura 3.18.
În concluzie, dacă se modifică curentul de excitaŃie fără a se schimba
cuplul la arborele maşinii, se modifică încarcarea reactivă a maşinii.
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
ExcitaŃia
ia se dimensionează
dimensioneaz astfel ca maşina sincronă să dea putere inductivă
inductiv
ea, factorul de putere fiind cos ϕ = 0,8 .
în reŃea,
Fig.3.17. a,b,c Diagramele fazoriale Fig.3.18.. Curbele ín V ale maşinii

ma
pentru diverse valori ale ale unei maşini
ini sincrone.
curentului de excitaŃie.
excita pentru diverse valori ale puterii.
puterii
Caracteristicile în V
Pe baza celor prezentate mai sus se pot reprezenta
reprezenta caracteristicile în V,
fig.3.18 definite astfel:
U = ct.

I = f ( I E )  f = ct. (3.41)
 P = ct.

În figură s-aa reprezentat cu linie întreruptă
întrerupt limita e stabilitate sub care
funcŃionarea
ionarea sincronă nu mai este posibilă
posibil pentru puterea considerată.
considerat Curba
I = f ( I E ) ce se obŃine,
Ńine, este de forma unui V.
Curba reprezentată
reprezentat întrerupt ce uneşte vârfurile
rile curbelor în V, separă
separ
din punctul de vedere al încărcării
înc reactive, zona funcŃionării
rii ca generator
subexcitat unde Q<0, de cea de generator supraexcitat unde Q>0.
__________________________________________________________________________________________________________________________
3.7. Generatorul sincron cuplat la reŃea. FuncŃionarea la cuplu

variabil şi curent de excitaŃie constant [1-4],[6-7], [10]
Dacă pentru situaŃia corespunzătoare diagramei fazoriale din fig.

3.17.a se urmăreşte creşterea turaŃiei maşinii sincrone prin intermediul
motorului de antrenare, fazorii U eE , U se defazează (şi anume U eE înainte),
rezultă I ≠ 0 şi ϑ0 ≠ 0 . Diagrama fazorială coresunzătoare este reprezentată
în fig.3.19.a. Curentul I are o componentă activă sinfazică cu tensiunea U
şi prin urmare maşina funcŃionează ca generator de putere activă la reŃea.
Fig. 3.19. VariaŃia încárcárii active a unei maşini sincrone.
Dacă reciproc, se urmareşte scăderea turaŃiei maşinii sincrone, t.e.m.

U eE apare defazată în urmă faŃă de U (unghiul θ 0 şi-a schimbat semnul) şi
diagrama fazorială devine cea din fig. 3.19.b. Se observă că maşina sincronă
debitează absoarbe putere activă din reŃea, adică funcŃionează în regim de
motor.
La curent de excitaŃie constant, schimbând cuplul la arborele maşinii
sincrone, se modifică în principal încărcarea activă. Maşina sincronă poate fi
trecută pe această cale în regim de generator sau motor.
__________________________________________________________________________________________________________________________
3.8. Motorul sincron [1-4],[6-7], [10]
Dacă la arbore se aplică un cuplu rezistent, rotorul frânează şi unghiul

intern θ devine negativ. Ca urmare, cuplul electromagnetic schimbă de
semn (la funcŃionarea ca generator M<0), deci rezultă M>0, un cuplu care
întreŃine mişcarea rotorului.
Fig.3.20. Infăş. unei faze. Fig.3.21.Diagrama fazorială pentru sarcină

inductivă.
3.8.1.EcuaŃia de tensiuni şi diagrama fazorială[1-4],[6-7], [10]
In figura 3.20 s-a reprezentat înfăşurarea unei faze, iar asocierea

sensurilor pozitive pentru tesiune şi curent s-a făcut după regula dipolului
receptor, deoarece maşina funcŃionează ca motor. Aplicând teorema a II-a
lui Kirchhoff rezultă ecuaŃia de tensiunii în valori momentane:
Ri − u = Σu e (3.42)
Din legea inducŃiei electromagnetice se obŃine:
dψ
Σu e = − (3.43)
dt
__________________________________________________________________________________________________________________________
unde fluxul total ce stăbate înfăşurarea are următoarele componente

cunoscute de la generator:
ψ = ψ E + ψ ad + ψ aq + ψ σ (3.44)
In aceste condiŃii se obŃine pentru ecuaŃie de tensiuni forma:
u = −u eE − u ead − u eaq − u eσ + Ri (3.45)
In regim permanent sinusoidal, prin trecerea în complex simplificat
U = −U eE − U ead − U eaq − U eσ + R I (3.46)
Cu ajutorul ecuaŃiei se reprezintă diagama fazorială a motorului
sincron pentru un factor de putere capacitiv (maşina dă putere inductivă în
reŃa, fig.3.21).
Puterea activă absorbită din reŃea de motor este P1 = mUI cos ϕ > 0 ,
unghiul intern θ < 0 , adică fazorul U eE apare rotit în urma lui U .
Indiferent de regimul de motor sau generator, caracterul puterii
reactive schimbată de maşină cu reŃeaua, este condiŃionat de mărimea
excitaŃiei şi anume maşina debitează putere inductivă în reŃea
Q = mUI sin ϕ < 0 când este supraexcitată, sau ia putere inductivă
Q = mUI sin ϕ > 0 când este subexcitată.
3.8.2. Pornirea motorului sincron [1-4],[6-7], [10]
Potrivit principiului de funcŃionare, maşina sincronă determină un

cuplu electromagnetic mediu diferit de zero, doar la turaŃia sincronă şi din
acest motiv motorul sincron nu dezvoltă cuplu la pornire.
A. Pornirea cu motor auxiliar
Conform acestei metode, rotorul maşinii sincrone este adus la turaŃia
sincronă cu un motor auxiliar şi conectată la reŃea după îndeplinirea tuturor
condiŃiilor de cuplare indicate pentru generatoare.
__________________________________________________________________________________________________________________________
B. Pornirea cu frecvenŃă reglabilă

Potrivit acestei metode, motorul sincron este alimentat de la o sursă de
tensiune şi frecvenŃă reglabilă de la zero la frecvenŃa nominală. La frecvenŃa
redusă (f=2-3 Hz), turaŃia de sincronism a câmpului magnetic produs de
înfăşurarea statorului este mică n1 = (5 − 6) rot / min .
Dacă înfăşurarea de excitaŃie este alimentată, maşina dezvoltă chiar de
la pornire un cuplu sincron (polii rotorului se prind de poli statorului,
punând astfel în mişcare rotorul). Metoda este relativ simplă, dar sursa de
tensiune şi frecvenŃa este scumpă.
C. Pornirea în asincron [1-4],[6-7], [10]
Această metodă este cea mai folosită, iar înfăşurarea de amortizare
plasată în piesele polare are rol de colivie de pornire, similar ca la maşina
asincronă. Alimentând înfăşurarea statorului la reŃeaua trifazată, ea produce
un câmp magnetic învârtitor circular pe cale electrică, care induce t.e.m. în
barele coliviei rotorului.
InteracŃiunea dintre curenŃii coliviei şi câmpul magnetic determină un
cuplu electromagnetic de tip asincron M as , care pune în mişcare rotorul.
Când se ajunge la o turaŃie apropiată de cea de sincronism (
n = 0,9 − 0,95 n1 ), se alimentează înfăşurarea de excitaŃie.
Pe långă cuplul asincron condiŃionat de prezenŃa coliviei de pornire,
apare şi un cuplu sincron M s variabil, care sincronizează rotorul cu reŃeaua.
Sincronizarea poate să nu se producă la valori importante ale cuplului
rezistent, cånd la alimentarea excitaŃiei polii de acelaşi semn sunt faŃa în
faŃă. Rotorul în primele momente este frånat şi operaŃia de sincronizare
poate să nu fie realizabilă.
Pe durata pornirii în asincron sunt următoarele posibilităŃi:
a) Se scurtcircuitează înfăşurarea de excitaŃie
Pe durata pornirii, datorită t.e.m. induse, în înfăşurarea de excitaŃie va
rezulta un curent important. Infăşurarea de excitaŃie fiind monofazată va
__________________________________________________________________________________________________________________________
produce un un câmp magnetic pulsatoriu, care se echivalez

echivalezăă cu două
câmpuri magnetice învârtitoare circulare de succesiuni directă
directă şi inversă.
Acestea rotesc în sensuri opuse faŃă
fa de rotor cu turaŃia:
60 f 2 60 sf 1 n −n
n2 = = = n1 ⋅ 1 = n1 − n (3.47)
p p n1
Câmpul direct roteşte faŃă de stator cu turaŃia:
nd = n + n2 = n1 (3.48)
deci, are aceiaşii vitez
vitezăă cu câmpul inductor produs de stator. Ca urmare apare
apar
un cuplu electromagnetic de tip asincron direct M d .
Câmpul invers roteşte faŃă de stator cu turaŃia:
ni = n − n2 = 2n − n1 = 2n1 (1 − s) − n1 = n1 (1 − 2s) (3.49)
InteracŃiunea
iunea dintre acest câmp şi curenŃii care se stabilesc prin
înfăşurarea dete
urarea statorului, determin ă un cuplu asincron invers, care are
sincronismul la alunecarea s=0,5.
PrezenŃaa cuplului invers determină o deformare puternică a
caracteristici mecanice, fapt ce ridică probleme pe durata pornirii.
Dacă caracteristica cuplul static M s intersectează caracteristica
mecanică în douăă puncte A şi B, acestea fiind puncte stabile de funcŃionare,
pornirea nu se poate face, face fig.3.22.a.. De aceea, nu se recomandă
excitaŃŃiei pe durata pornirii.
scurtcircuitarea excita
Fig. 3.22.. Caracteristicile mecanice ale motorului sincron: a- înfăşurarea de

excitaŃie pusă în scurtcircuit; b-
b înfăşurarea de excitatir pusă pe o rezistentă.
__________________________________________________________________________________________________________________________
b) Se lasă deschisă înfăşurarea de excitaŃie

In acest caz însă t.e.m. indusă în înfăşurare este mare, deoarece
aceasta are un număr mare de spire, şi deci există pericolul de a se străpunge
izolaŃia. Nu se recomandă aaceastă variantă.
c) Se conectează înfăşurarea de excitaŃie pe o rezistenŃă
In acest caz se conectează înfăşurare de excitaŃie pe o rezistenŃă a
cărei valoare este Rs = (8 − 10) Rex . Efectul va fi reducerea curentului prin
înfăşurarea de excitaŃie, deci a cuplului invers M i (fig. 3.22.b). IntersecŃia
cu caracteristica cuplului static se face în punctul A, punct favorabil trecerii
în sincronism. Aceasta este soluŃia care se indică la pornirea în asincron.
3.9. Compensatorul sincron [1-4],[6-7], [10]
În sistemele energetice, în punctele consumatoare importante de

putere reactivă, se pune problema îmbunătăŃirii factorului de putere, lucru ce
se realizează prin utilizarea compensatoarelor sincrone. Regimul de
compensator sincron este un regim limită al motorului sincron supraexcitat
care funcŃionează în gol, şi debitează putere inductivă în reŃea.
ImbunătăŃirea factorului de putere în cazul consumatorilor mici se face prin
utilizarea bateriilor de condensatoare.
In acest fel se descarcă centralele electrice şi liniile de transport de
puterea inductivă cerută de unităŃile consumatoare. Compensatorul sincron
are şi rolul de a regla tensiunea reŃelei prin schimbul de putere inductivă
care-l face cu reŃeaua.
4. MASINA DE CURENT CONTINUU
După modul de alimetare al înfăsurării de excitaŃie avem următoarele

tipuri: maşini de c.c. cu excitaŃie separată, derivaŃie, serie şi mixtă.
__________________________________________________________________________________________________________________________
4.1. PărŃi componenete şi materiale utilizate
PărŃile componente ale statorului [1-4],[6-7], [10]

Statorul partea fixă a maşinii, este armătura inductoare, cea care
produce câmpul magnetic principal din maşină.
Carcasa reprezintă partea imobilă pe care se fixează polii principali şi
auxiliari şi prin intermediul căreia motorul se fixează pe placa de fundaŃie cu
ajutorul elementelor de prindere.
La majoritatea maşinilor de curent continuu carcasa (jugul statorului)
îndeplineşte şi rolul activ de jug magnetic statoric. Fiind parcursă de un câmp
magnetic constant în timp (nu apar pierderi în fier), carcasa în general forma
cilindrică, se construieşte din materiale feromagnetice masive ca oŃelul şi
fonta, în construcŃie turnată sau sudată.
La maşinile de curent continuu cu frecvente şocuri de sarcină şi la cele
alimentate de la redresoare, carcasa se execută sub formă lamelară, prin
împachetare din tole de tablă de oŃel cu grosimea de 1-2,5 mm sau din tablă
de oŃel electrotehnic cu grosimea de 0,5 mm, pentru a reduce pierderile în fier.
Polii principali se executa din tole de tablă de oŃel cu grosimea de 1-2,5
mm prin ştanŃare şi împachetare, deoarece tehnologia de execuŃie este simplă
şi pentru a reduce pierderile de suprafaŃă. Aceşti poli susŃin bobinele
înfăşurării de excitaŃie şi se fixează de carcasă prin intermediul şuruburilor.
Polii auxiliari sunt în general în construcŃie masivă din oŃel, iar la
maşinile care au condiŃii grele de lucru au construcŃie lamelară din tole. Ei
sunt plasaŃi în axele dintre polii principali (axele neutre) şi au rolul de a
îmbunătăŃi comutaŃia maşinii.
Infăşurările de excitaŃie ale polilor principali şi auxiliari se execută sub
formă de bobine concentrate, din conductor de cupru rotund, dreptunghiular
sau din bare, în funcŃie de mărimea curentului. Bobinele se conectează în
serie sau serie-paralel, astfel încât să se obŃină un câmp magnetic heteropolar.
__________________________________________________________________________________________________________________________
PărŃile componenete ale rotorului [1-4],[6-7], [10]

Rotorul este partea mobilă a maşinii şi are rol de indus.
Miezul feromagnetic al rotorului se construieşte din tole de oŃel
electrotehnic, cu crestături uniform repartizate pe periferie. Tolele se
confecŃionează din tablă silicioasă laminată la rece cu cristale neorientate, de
grosime 0,5 mm, izolată cu lac sau oxizi în vederea reducerii pierderilor în
miezul feromagnetic al rotoruluui.
Infăşurarea indusului este constituită din bobine, plasate în crestături,
ale căror capete sunt legate la lamelele colectorului. Tipul înfăşurării
(buclată, ondulată, simplă sau multiplă) determină numărul căilor de curent
în paralel, care este impus de mărimea curentului total al înfăşurării.
Colectorul este un subansamblu caracteristic maşinilor de curent
continuu şi constă din lamele de cupru tare, de secŃiune trapezoidală, izolate
atât între ele, cât şi faŃă de elementele de strângere. La lamele sunt legate
capetele bobinelor înfăşurării induse.
Tensiunea electromotoare indusă
U e = K e nΦ (4.1)
unde ke – constantă şi Φ -fluxul fascicular util al maşinii.
Cuplul electromagnetic al maşinii de current continuu
M = K m ΦI a (4.2)
unde km –constantă, Ia –curentul din rotor.
4.2. Generatoare de curent continuu [1-4],[6-7], [10]
O maşină de curent continuu funcŃionează ca generator cånd primeşte

putere mecanică la arbore şi cedează pe la borne putere electrică.
EcuaŃia de mişcarela generatorul de c.c.
M1 − M − M 0 = 0 (4.3)
__________________________________________________________________________________________________________________________
M1 -cuplul
cuplul motorului de antrenare; M cuplul electromagnetic;
M 0 cuplul de pierderi.
EcuaŃia
ia de tensiuni la generatorul de curent contiuu
U = U e − Ra I a (4.4)
Ra –rezistenŃa
Ńa înfăşurării
înf rotorului.
4.2.1. Generato
neratorul de c.c. cu excitaŃie separată [1-4],[6-7],
7], [10]
Fig. 4.1.. Schema de încercare a unui generator de curent continuu cu

excitaŃie separată.
Caracteristica de funcŃionare
func în gol
I = 0
U 0 = f (I e )  (4.5)
n = ct.
ionarea ïn gol rezultă U 0 = U e 0 şi deoarece U e 0 ≡ Φ 0 ,
La funcŃionarea
respectiv θ e = U mm = 2 N e I e , curba U 0 = f ( I e ) reprezintă la altă
alt scară
magnetic a maşinii, Φ 0 = f (U mm ) . La o maşină
caracteristica magnetică şină judicios
dimensionată,, punctul P este de dorit să
s fie pe cotul curbei,, fig.4.2.a.
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
a) b) c)
Fig. 4.2. Caracteristica de gol, sarcină şi externă.
Caractersitica externă
extern
Se defineşte
te cu relaŃia:
rela
 I = ct.
U = f (I )  e (4.6)
n = ct.
şi este reprezentatăă în figura 4.2.b.
Se observăă că la creşterea
cre terea sarcinii, tensiunea la borne scade din
următoarele
toarele considerente:
-efectul
efectul demagnetizant al reacŃieireac iei transversale a indusului la
funcŃionarea ïn sarcină;
sarcină
-căderile rezisten Ra .
derile de tensiune pe rezistenŃa
VariaŃia
ia procentuală
procentual a tensiunii generatorului este:
U −U N
∆U = 0 100% (4.7)
UN
În mod normal ∆U = (5 − 10)% .
Caracteristica de reglare
Se defineşte
te folosind relaŃia:
U = ct.
I e = f (I )  (4.8)
n = ct.
__________________________________________________________________________________________________________________________
In figura 4.2.c se indică reprezentarea grafică a caracteristicii. Se

observă că la creşterea
şterea sarcinii, trebuie crescut şii curentul de excitatie.
excitatie
4.2.2. Generato
eneratoare de c.c. cu excitaŃie derivaŃie [1-4],[6-7],
7], [10]
Fig. 4.3.. Schema pentru ridicarea experimentală

experimental a caracteristicilor
generatorului cu excitaŃie
excita derivaŃie.
Procesul de autoexcitaŃie
autoexcita se produce în felul următor,
urmă dacă
generatorul este antrenat cu o turaŃie
tura ie n, cu întreruptorul K deschis şi
ş prezintă
un magnetism remanent, în înfăşurarea
înf urarea indusului apare o tensiune
electromotoare u e de valoare redusă
redus şi ca urmare în circuitul
cuitul format de
înfăşurarea
urarea indusului şi
ş înfăşurarea de excitatie, se stabileşte
te un mic curent.
La conectarea potrivită a celor două înfăşurări (astfel încåt
åt fluxul determinat
de curentul ce trece prin înfăşurarea
înf de excitaŃie să se însumeze cu fluxul
anent), tensiunea u e creşte, se provoacă o nouă creştere
remanent), tere a curentului
prin înfăşurarea
urarea de excitaŃie
excita ş.a.m.d.
final U e ce se stabileşte,
Se observă căă t.e.m. finală te, este dependentă
dependent de
mărimea unghiului α , dat de relaŃia tgα = R + Rc + Re , şii se poate modifica
prin intermediul reostatului de cåmp Rc . FuncŃionarea
ionarea este stabilă cåt timp
se poate obŃine
ine un punct P de intersecŃie,
intersec fig.4.4.a.
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
a) b) c)
Fig. 4.4.. Explicativá la procesul de autoexcitaŃie;
autoexcita ie; caracteristica de gol,
şi externă.
Din cele arătate

ătate rezultă
rezult că procesul de autoexcitaŃie ie este posibil dacă
dac
sunt ïndeplinite următaoa
ătaoarele condiŃii:
1- să existe un cåmp magnetic remanent ïn maşină ma ;
2- fluxul produs de ïnfăşurarea
ïnf de excitaŃie să se ïnsumeze cu
remanent ;
3- rezistenŃa Ńa totală
total a circuitului de excitaŃie să fie mai mică
mic decât o
valoare critică Rc < Rccr .
Caracteristica de funcŃionare
func in gol
I = 0
U 0 = f (I e )  (4.9)
n = ct.
Întrucåt se poate considera U 0 = U e 0 , caracteristica în gol este
asemănătoare
toare cu cea de la generatorul cu excitaŃie
excita ie separată
separat fiind
reprezentată numai ïn cadranul I,
I fig.4.4.b.
Caracteristica externă
extern
 R = ct.
U = f (I )  c (4.10)
n = ct.
fixeaz Rc ca la tensiunea nominală U N , curentul debitat
De obicei se fixează
să fie curentul nominal I N . În figura 4.4.c sunt reprezentate comparativ
__________________________________________________________________________________________________________________________
caracteristicile externe ale generatorului cu excitatie derivaŃie

deriva ie (1) şi
ş separată
(2), Se observă o cădere
ădere mai pronunŃată
pronun a tensiunii în sarcină la generatorul
cre pånă la valoarea maximă I cr numit curent critic,
derivaŃie. Curentul creşte critic
după care, generatorul dezamorsează.
dezamorseaz
4.2.3. Generato
eneratoare de c.c. cu excitaŃie mixtă [1-4],[6-7],
7], [10]
Generatorul prezintă
prezint două înfăşurări de excitaŃie,ie, una derivaŃie
derivaŃ (Ex.d)
şii alta serie (Ex.s). Dacă
Dac fluxurile înfăşurărilor
rilor Ex.d, Ex.s, au acelaşi
acela sens,
generatorul este cu excitaŃie
excita mixtă adiŃională, altfel diferenŃială.. De regulă,
regul
înfăşurarea derivaŃie Ńie este
es înfăşurarea de excitaŃie ie de bază, iar prin
intermediul înfăşurării
ării serie, se corectează
corecteaz după voie aliura caracteristicilor.

generatorului cu excitaŃie mixtă.
4.3. Motoare de curent continuu

c [1-4],[6-7], [10]
O maşină de curent continuu funcŃionează

func ca motor, cånd
ånd primeşte
prime pe
la borne putere electrică
electric şi cedează la arbore putere mecanică.
EcuaŃia
ia de mişcare
miş
M − M2 − M0 = 0 (4.11)
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
M2 cuplul mecanic util la arbore,

arbore M cuplul electromagnetic, M 0
cuplul de pierderi.
EcuaŃia
ia de tensiuni la motorul de curent contiuu
U = U e + Ra I a (4.12)
4.3.1.Motorul
Motorul de c.c.
c cu excitaŃie derivaŃie [1-4],[6-7],
7], [10]

la motorul derivaŃie.
1) Caracteristica mecanică
mecanic naturală
U = U N

n = f ( M )  Rs = 0 (4.13)
Φ = Φ
 N
U Ra M
n= − = n0 − ∆n s (4.14)
KeΦ Ke K mΦ 2
n0 -turaŃia
Ńia de mers ïn gol ideală;
∆n s -căderea
ăderea de turaŃie
tura la funcŃionarea ïn sarcină;
Ra M
∆n s = (4.15)
Ke K mΦ 2
__________________________________________________________________________________________________________________________
La motorul derivaŃie,
deriva căderea de turaŃie la sarcină nominală este mică
∆n s = (5 ÷ 8)% , rezultând o caracteristică
caracteristic mecanică rigidă,, fig.4.7.a.
fig.4.7.a
a) b)
Fig. 4.7.. Caracteristica mecanicá naturală
natural şii c.m.a. de tensiune.
1) Caracteristicile mecanice artificiale de tensiune

U = ct. ≠ U N

n = f ( M )  Rs = 0 (4.16)
Φ = Φ
 N
In acest caz prin modificarea tensiunii obŃinem

ob relaŃia:
ia:
U/ Ra M
n= − = n0/ − ∆n s (4.17)
KeΦ Ke K mΦ 2
m că ∆n s =ct., dar altă turaŃie de mers ïn gol ideală
unde, observăm
U/
n0/ = (4.18)
KeΦ
In concluzie caracteristicile mecanice artificiale de tensiune sunt
paralele cu c.m.n. şii situate sub aceasta,
aceasta fig.4.7.b.
2) Caracteristicile mecanice artificiale reostatice

reo
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
U = U N

n = f ( M )  Rs = ct. ≠ 0 (4.19)
Φ = Φ
 N
Prin introducerea unei rezistenŃe

rezisten ïn circuitul rotorului obŃinem:
Ńinem:
U ( R + Rs ) M
n= − a = n0 − ∆n s/ (4.20)
KeΦ Ke KmΦ 2
ia de mers ïn gol ideală n0 -aceiaşi, dar pentru căderea de turaŃie

unde, turaŃia
( Ra + R s ) M
∆n s/ = (4.21)
Ke K mΦ 2
In concluzie caracteristicile mecanice artificiale reostatice
reostatice, fig.4.8.a
un punct comun, au pante diferite dependente de Rs , şi sunt
trec printr-un
situate sub caracteristica mecanică naturală.
a) b)
Fig. 4.8. Caracteristicile mecanice artificiale reostatice şi de flux.
2) Caracteristicile mecanice artificiale de flux

U = U N

n = f ( M )  Rs = 0 (4.22)
Φ = ct. ≠ Φ
 N
Prin modificarea fluxului inductor, obŃinem o nouă relaŃie:

__________________________________________________________________________________________________________________________
U ( R + Rs ) M
n= − a = n0/ − ∆n s/ (4.23)
KeΦ /
Ke K mΦ /2
Caracteristicile mecanice artificiale de flux au Φ < Φ N şi sunt situate

deasupra caracteristici mecanice naturale, şi au o pantă mai mare (fig. 4.8.b).
4.3.2. Motorul de c.c. cu excitaŃie serie [1-4],[6-7], [10]
La turaŃii
ii mici motorul dezvoltă
dezvolt un cuplu electromagnetic important şi
din acest motiv şi-aa găsit
gă utilizare în tracŃiune electrică şii în acŃionările
acŃion cu
porniri grele; de observat că
c la sarcini mici turaŃia
ia poate lua valori nepermis
de mari şii prin urmare motorul serie nu trebuie lăsat
l să funcŃioneze
ioneze în gol.

la motorul serie.
1) Caracteristica mecanică
mecanic naturală
U = U N

n = f ( M )  Rs = 0 (4.24)
Φ = Φ
 N
In figura 4.10.a s-aa reprezentat caracteristica mecanică naturală,

formată dintr-oo porŃiune de hiperbolă
hiperbol racordată cu o dreaptă.
ă. O astfel de
caracteristică a motorului serie se numeşte
nume elastică (moale).
).
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
U Ra U R
n= − = − a (4.25)
M K e K K1 M K 2
KeK
KmK
a) b)
Fig. 4.10.. Caracteristicile mecanică
mecanic naturală şi cele artificiale de tensiune.
2)) Caracteristicile mecanice artificiale de tensiune

U = ct. ≠ U N

n = f ( M )  Rs = 0 (4.26)
Φ = Φ
 N
In acest caz prin modificarea tensiunii obŃinem

ob relaŃiile:
U/ Ra
n= − (4.27)
K1 M K2
deriva ie, se recomandă U < U N ,
In mod similar ca la motorul derivaŃie,
rezultând caracteristicile mecanice artificiale de tensiune situate sub c.m.n.,
cu aceiaşi formă hiperbolică
hiperbolic şii aproximativ echidistante între ele (fig.4.10.b).
(fig.
2) Caracteristicile mecanice artificiale reostatice
U = U N

n = f ( M )  Rs = ct. ≠ 0 (4.28)
Φ = Φ
 N
__________________________________________________________________________________________________________________________
Prin introducerea unei rezistenŃe

rezisten ïn circuitul rotorului obŃinem:
Ńinem:
U R + Rs
-la
la curenŃi mici n= − a (4.29)
K1 M K2
a) b)
Fig. 4.11.. Caracteristicile mecanice artificiale reostatice şi de flux.
Caracteristicile reostatice (fig. 4.11.a), sunt situate sub c.m.n., au forma

hiperbolică, mărimea distan dintre caracteristici depinde de Rs , iar în zona
rimea distanŃei
curenŃilor
ilor mari aceste distanŃe
distan cresc.
3) Caracteristicile mecanice artificiale de flux

U = U N

n = f ( M ) Rs = 0 (4.30)
Φ ≠ Φ
 N
Si la motorul serie apare numai aspectul Φ < Φ N , caracteristicile

mecanice artificiale de flux sunt situate deasupra c.m.n. şii au înclinaŃie
înclina mai
mică în zona curenŃilor
Ńilor mari (fig. 4.11.b).
4.4. Pornirea motoarelor

moto de curent continuu
Pornirea reprezintă
reprezint un proces tranzitoriu electromecanic, între două
dou
stări
ri distincte; starea iniŃială
ini unde toate mărimile sunt zero şi starea finală
final
unde mărimile
rimile ating valorile de regim.
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
4.4.1. Pornirea
ea prin cuplare directă
direct la reŃea [1-4],[6-7],
7], [10]
Această metodă
metodă de pornire se aplică la motoarele de putere mică (pånă
la circa 6 kW). Se observă că pe långă regimul tranzitoriu mecanic
determinat de variaŃia turaŃiei n apare şi un regim tranzitoriu
electromagnetic determinat de variaŃia curenŃilor şi fluxurilor-
fluxurilor regim
tranzitoriu unic electromecanic.
Pentru motoarele la care intră în consideraŃie pornirea directă, curentul
de pornire I p = ( 4 − 10 )I N , iar la M r = 0 timpul de pornire este t p =(0,3-
1,0)s.
4.4.2.
.2. Pornirea reostatică
reostatic [1-4],[6-7], [10]
La motoarele de putere mare, pentru limitarea şocurilor neplăcute de

curent se înseriazăă cu circuitul indusului unui reostat de pornire R p , ce se
scoate treptat din circuit pånă la zero, pe măsură ce maşina intră în turaŃie.
Înfăşurarea
urarea de excitaŃ
excitaŃie este alimentată la tensiunea reŃelei, iar reostatul R c
se aşează pe poziŃia
Ńia de rezistenŃă minimă (fig. 4.12).
De obicei, reostatul de pornire se dimensionează astfel încât curentul
să varieze între două limite impuse; I p max = (1,5 − 1,7) I N şi
I p min = (1,1 − 1,2) I N .
Fig. 4.12.. Schema de pornire reostatică a motorului derivaŃie.

__________________________________________________________________________________________________________________________
ObservaŃie: Pornirea motorului serie,

s calculul rezistenŃelor
elor reostatului,
evoluŃia
ia în timp a mărimilor
m sunt asemănătoare
toare cu cele de la motorul
derivaŃie,
ie, cu precizarea că
c în acest caz caracteristicile mecanice reostatice
reostati
sunt hiperbole.
Pornirea reostatică
reostatic prezintă următoarele avantaje: schema utilizată
utilizat este
simplă; preŃul
ul de cost al reostatului de pornire este mic; durata pornirii este
relativ mică.
Ca dezavantaje putem enumera:
-pierderi
pierderi mari de energie pe reostat pe durata pornirii.
4.4.3.
.3. Pornirea cu tensiune redusă
redus [1-4],[6-7], [10]
La motoarele de puteri mari, pentru limitarea şocurilor

ocurilor de curent şi din
considerente de ordin economic se face pornirea cu tensiune variabilă,
variabil
fig.4.13.. Ca urmare, pe durata pornirii motorul va fi alimentat de la o sursă
surs
de tensiune variabilă, care se creşte progresiv pe măsură ce maşina intră
intr în
turaŃie, până se ajunge la valoarea nominală.
nominal Sursa de tensiune poate fi în
trepte sau cu variaŃie
Ńie continuă.
continu
Înfăşurarea
urarea de excitaŃie
excita este alimentată la tensiunea reŃelei,
re iar
reostatul R c se aşează
şează pe poziŃia de rezistenŃă minimă.
Fig. 4.13.. Schema de pornire cu tensiune reglabilă a motorului derivaŃie.

deriva
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
Pornirea cu tensiune redusă

redus are următoarele avantaje: este o pornire
controlată fără şocuri
ocuri mari de curent; schema de montaj nu este complicată;
complicat
pierderi mici de energie pe durata pornirii.
Dezavantajul metodei este: costul ridicat al sursei de tensiune.
tensiune
4.5. Reglajul vitezei motoarelor de curent continuu

Analiza calităŃiiii reglajului prin diverse metode, se face considerånd
ăŃii consider
M r = ct. , pe baza următorilor
urmă indici tehnico- economici:
1. Gama de reglare a vitezei γ = n max / n min
2. Domeniul reglajului
3.Caracterul
Caracterul reglajului
4.Aspectul
Aspectul economic.
4.5.1.
.1. Reglajul vitezei prin variaŃia
varia tensiunii [1-4],[6-7],
7], [10]
In cadrul acestei metode motorul este alimentat de la o sursăsurs de

tensiune reglabilăă şi funcŃionează
func pe caracterstici mecanice artificiale de
tensiune la U < U N , fig. 4.14
Fig. 4.14.. Caracteristicile la reglajul vitezei

vitez prin variaŃia
Ńia tensiunii:
a)motor derivaŃie; b) motor serie.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Indici tehnico- economici la această metodă sunt:

1. Gama de reglare a vitezei γ = nmax / nmin = 8 ÷ 10 , depinde de
posibilităŃile
ile sursei folosite.
2. Domeniul reglajului: monozonal, sub caracteristica mecanică mecanic
naturală.
3. Caracterul reglajului: continuu sau în trepte, condiŃionat
condi
condiŃ de
posibilitatea sursei de a modifica tensiunea.
4. Aspectul economic:
-sub
sub aspectul investiŃie
investi metoda este dezavantajoasă deoarece sursa de
tensiune reglabilă este scumpă;
scump
-sub
sub apect energetic metoda este avantajoasă,
avantajoas , întrucât sursa de
tensiune reglabilăă are un randament mare (pierderi mici).
4.5.2.
.2. Reglajul vitezei prin metoda restatică
restatic [1-4],[6-7],
7], [10]
In acest caz în circuitul rotorului s-a

s introdus o rezistenŃă
Ńă de reglare
Rs > 0 , iar funcŃionare
ionare se face pe caracteristici mecanice artificiale
Ńionare
reostatice, fig. 4.15. Se constată
constat un randament foarte scăzut
zut în cadrul acestei
metode de reglare, e, motiv pentru care s-a
s limitat gama de reglaj.
Fig. 4.15.. Caracteristicile la reglajul vitezei prin metoda reostatică:

reostatic
a)motor derivaŃie; b) motor serie.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Indici tehnico- economici sunt:

1. Gama de reglare a vitezei γ = nmax / nmin = 2 ÷ 3 , este limitată din
cauza pierderilor mari de energie care apar pe reostat.
2. Domeniul reglajului: monozonal, sub caracteristica mecanică
naturală.
3. Caracterul reglajului: continuu sau în trepte, depinde de rezistenta
folosită (cu variaŃie continuă sau cu ploturi).
-sub aspectul investiŃie metoda este avantajoasă deoarece preŃul de
cost al reostatului este mic;
-sub apect energetic metoda este dezavantajoasă, deoarece avem
pierderi mari de energie.
4.5.3. Reglajul vitezei prin variaŃia fluxului [1-4],[6-7], [10]
In acest caz motorul funcŃionează pe caractersitici mecanice artificiale

de flux, fig.4.16. Se va anliza la început motorul derivaŃie, unde modificarea
fluxul de excitaŃie se face prin variaŃia curentului I e cu ajutorul reostatului
de câmp Rc . În figura 4.16 s-a trasat hiperbola echilaterală la putere
constantă.
U
Φ = f (I e ) Ie = (4.31)
Re + Rc
La motorul serie, sunt următoarele posibilităti de diminuare a fluxului:
-prin modificarea numărului de spire la înfăşurarea de excitaŃie,
metodă care se aplică la motoarele de puteri mici, deoarece procedeul
tehnologic de realizare a prizelor este complicat;
-prin şuntarea înfăşurării de excitaŃie, metodă larg răspândită.
__________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. 4.16.. Caracteristicile la reglajul vitezei prin diminuarea fluxului:

a) motor derivaŃie; b) motor serie.
Indici de relare ai metodei sunt următorii:

1. Gama de reglare a vitezei γ = nmax / nmin = 2 ÷ 3 şi este limitată
limitat
deoarece funcŃionare
ionare devine instabilă şi se înrăutăŃeşte comutaŃia.
2. Domeniul reglajului, monozonal deasupra caracteristici mecanice
naturale.
3. Caracterul reglajului, continuu s-au
s au în trepte; depinde de modul de
variaŃie al rezitenŃei Rc , respectiv Rd .
-sub
sub aspectul investiŃiei
investi metoda este avantajoasă deoarece costul
reostatului folosit în circuitul de excitaŃie
excita este mic;
-sub
sub aspect energetic avantajul metodei este căc pierderile suplimentare
de energie pe reostat sunt mici.
4.6. Frânarea motoarelor de curent continuu
4.6.1.
.1. Frânarea recuperativă
recuperativ [1-4],[6-7], [10]
O maşină de curent continuu trece din regim de motor în regim de
frână recuperativăă atunci când cuplul rezistent de la arbore se transformă
transform în
cuplu activ şii întreŃine mişcarea
mi (instalaŃii de ridicat şii coborât greutăŃi,
greut
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
cazul vehiculelor acŃionate cu motoare

motoare de curent continuu care coboară
coboar o
pantă, etc.).
Fig. 4.17. Frânarea recuperativă

recuperativ la motorul derivaŃie.
Frânarea recuperativă
recuperativ la motorul derivaŃie
IniŃial maşina
ina de curent continuu funcŃionează
func ca motor în punctul A
pe caracteristica mecanică
mecanic naturală (fig. 4.17). La frânarea recuperativă
recup
cuplul rezistent de la arbore se transformă
transform în cuplu activ M a şi ş întreŃine
mişcarea.
carea. Ca urmare, turaŃia
tura creşte, cuplul motor scade şi puntul de
funcŃionare
ionare se deplasează
deplaseaz pe caracteristică. Când s-a depăşit it turaŃia de mers
în gol ideală n0 , adică punctul de funcŃionare
ionare a trecut în cadranul II, cuplul
dezvoltat de maşină
ş ă devine cuplu de frânare. Se ajunge la o funcŃionare
func
stabilă în punctul B (fig. 4.17) atunci când cele două cupluri care acŃionează
ac
echilibreaz adică M a = M f .
în sensuri opuse se echilibrează,
Cazul motorului serie
Deoarece acest motor nu are turaŃie
tura ie de mers în gol ideală,
ideal adică
caracteristica mecanică
mecanic nu trece în cadranul II nu se poate face frânare
recuperativă.
Frânarea recuperativă
recuperativ la motorul mixt
La motorul mixt datorită
datorit stabilităŃii în funcŃionare
ionare se foloseşte
foloseş numai
montajul adiŃional,
ional, unde fluxul inductor dat de cele două
dou înfăşurări
ăş ări este:
Φ = Φd + Φs (4.32)
__________________________________________________________________________________________________________________________
Când maşina trece în regim de frână recuperativă, curentul din rotor

schimbă de sens ( I a < 0 ) şi odată cu acesta şi fluxul produs de înfăşurarea
serie ( Φ s = f ( I a ) < 0 ). Ca urmare montajul devine diferenŃial, fluxul
rezultant din maşină scade, şi rezultă un cuplul de frânare redus. Din dorinŃa
de a avea un cuplu de frânare mare, se scurtcircuitează înfăşurarea serie pe
durata frânării.
BilanŃul de puteri: în acest regim maşina transformă puterea mecanică
primită pe la arbore de la mecanismul pe care-l frânează, în putere electrică
şi după acoperirea pierderilor din maşină putere rămasă este trimisă în reŃea.
4.6.2. Frânarea contacurent (electromagnetică) [1-4],[6-7], [10]
Pentru a trece o maşina de curent continuu din regim de motor în

regim de frână electromagnetică se fac următoarele operaŃii:
-se decuplează înfăşurarea rotorului de la reŃea şi se recuplează cu
polaritatea inversată;
-simultan în circuitul rotorului se introduc rezistenŃe de frânare.
Frânarea contracurent la motorul derivaŃie
In figura 4.18 se arată trecerea punctului de funcŃionare A de pe
caracteristica mecanică naturală corespunzătoare funcŃionării ca motor, în
punctul B situat pe caracteristică mecanică de frânare R f 1 .
Cuplul electromagnetic ce se stabileşte, contrar rotaŃiei, frånează
maşina determinând deplasarea punctului de funcŃionare pe caracteristică
până la oprire. Se observă că odată cu scăderea turaŃiei scade şi cuplul de
frânare.
Frânarea contracurent la motorul serie
Pentru a trece maşina în regim de frână constracurent se va inversa
sensul curentului prin rotor sau prin înfăşurarea de excitaŃie, şi se vor
introduce rezistenŃe de frânare în rotor.
__________________________________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. 4.18. Frânarea contracurent la motorul derivaŃie.

deriva
Frânarea
narea contracurent la motorul mixt
La motorul mixt adiŃional,
adi trecerea în regim de frânăă contracurent
determină schimbarea tipului montajului, datoritădatorit excitaŃiei Ńiei serie. Ca
urmare, se scurtcircuitează
scurtcircuiteaz înfăşurarea serie pe durata regimului.
BilanŃul
ul de puteri:
pute maşina ia din reŃea putere electrică şi pe la arbore
putere mecanică de la mecanismul pe care-l care frânează.. Întreaga putere
primită este transferată rotorului şi reostatului din circuit, şii transformată
transformat în
căldură.
4.6.3.
.3. Frânarea dinamică
dinamic [1-4],[6-7], [10]
Potrivit metodei, înfăşurarea

înf rotorului este deconectatăă de la reŃea
re şi
cuplată pe o rezistenŃă
rezisten de frânare, iar înfăşurarea
urarea de excitaŃie rămâne
r
alimentată în continuare.
Frânarea dinamică
dinamic la motorul derivaŃie
In figura 4.19 sunt reprezentate caracteristicile de frânare în cadranul
II, şi se arată trecerea punctului de funcŃionare
func ionare A de pe caractersitica
mecanică naturalăă corespunzătoare
corespunz funcŃionării
rii ca motor, în punctul B situat
pe caracteristica de frânare R f 1 .
__________________________________________________________________________________________________________________________

dere a turaŃiei,
tura
dore o
rezisten de frânare.
Fig. 4.19. Frânarea dinamică

dinamic la motorul derivaŃie.
Ńie.

dere a turaŃiei,
tura
dore o
rezisten de frânare, punctul de funcŃionare
ionare se mută
mut pe
caracteristica R f 2 , şi determină
determin o creştere
tere a cuplului la valoarea maximă
maxim
M f max , procedeul putând continua.
Frânarea dinamică
dinamic la motorul serie
La frånarea motorului serie, pentru trecerea în regim de generator
autoexcitant, trebuie îndeplinite condiŃiile
condi de amorsare: se schimbă
schimb sensul
curentului prin înfăşurarea
ăşurarea de excitaŃie
ie prin inversarea bornelor; rezistenŃa
critic R f < R f cr .
de frânare să fie sub o valoare critică
Frânarea dinamică la motorul mixt
La motorul mixt adiŃional,
adi ional, trecerea în regim de frână dinamică
dinamic
determină schimbarea tipului montajului, datorită
dat excitaŃiei
Ńiei serie. Ca
urmare, se scurtcircuitează
scurtcircuiteaz înfăşurarea serie pe durata regimului.
__________________________________________________________________________________________________________________________
BilanŃul de puteri: maşina primeşte putere mecanică pe la arbore, o

transformă în putere electrică şi după acoperirea pierderilor din maşină
puterea rămasă este transformată în căldură pe rezistenŃa de frânare.
Bibliografie
1. CAMPEANU, A., VLAD, I.: Maşini electrice I. Transformatorul

electric şi Maşina asincronă. Craiova, Reprografia UniversităŃii din Craiova,
2002, 255 pag.
2. CAMPEANU A., VLAD I.: Maşini electrice. Teorie, construcŃie şi
aplicaŃii. Craiova, Editura Universitaria Craiova, ISBN 973-742-256-2, 2006.
3. CIOC I., VLAD I., CALOTA G.: Transformatorul electric.
ConstrucŃie. Teorie. Proiectare. Fabricare. Exploatare. Craiova, Editura Scrisul
Românesc, 1989.
4. DORDEA T.: Maşini electrice. Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1977.
5. DORDEA T., BIRIESCU M.: Proiectarea şi construcŃia maşinilor
electrice. Proiectarea maşinilor electrice, Vol.1, 2. Timişoara, Reprografia
Institutului Politehnic Timişoara, 1992.
6. FRANSUA Al., COVRIG M., MOREGA M., VASILE N.:
Introducere în teoria convertoarelor electromecanice. Bucureşti, Editura
Printech, 1999.
7. GALAN N., GHITA C., CISTELECAN M.: Maşini electrice.
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1981.
8. MOCANU C.I.: Teoria câmpului electromagnetic. Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1981.
__________________________________________________________________________________________________________________________
9. NICOLAIDE A.: Maşini electrice. Teorie. Proiectare. Vol.II. Craiova,

Editura Scrisul Românesc, 1975.
10. RICHTER R.: Maşini electrice. Vol.I, II, III, IV. Bucureşti, Editura
Tehnică, 1958.
11. RADULET R.: Bazele electrotehnicii. Probleme. Vol. I, II.
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1963-1965.
12. TIMOTIN A., HORTOPAN V., IFRIM A., PREDA M.: LecŃii de
bazele electrotehnicii. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,1970.

Convertoare Electromecanice, Notiuni Teoretice Fundamentale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Convertoare Electromecanice, Notiuni Teoretice Fundamentale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Convertoare Electromecanice 1

Prof.dr.ing. Ion VLAD

NOłIUNI TEORETICE FUNDAMENTALE

pentru studenŃii de la specializările

Lucrarea de faŃă se adresează studenŃilor de la Facultatea de Inginerie

1. TRANSFORMATORUL ELECTRIC. . . . . . . . . . . . . . . . . ………….…………….. 7

1.1. Elemente constructive………………………………………………………………... 8

2.1. PărŃi componente şi materiale utilizate…………..…………………………..……... 52

3.1. ParŃi componente şi materiale utilizate …………….................................................... 86

3.9. Compensatorul sincron……………………………………………………………… 111

4. MAŞINA DE CURENT CONTINUU……………………………………….…….. 111

4.1. PărŃi componente şi materiale utilizate………..…………….................................... 112

Prin maşinăă electrică

Transformatorul electric, reprezinta un caz limită

Fig. 1.2. a - grup transformatoric trifazat; b - transformator trifazat

De obicei se preferă miezul trifazat cu circuite magnetice coplanare

1.1. Elemente constructive

Cele mai importante elemente constructive ale transformatoarelor

ConstrucŃia miezului ferromagnetic [1-3], [5]

Pentru tolele din tablă laminată la rece cu cristale orientate,

ConstrucŃia înfăşurărilor [1-3], [5], [10]

ConstrucŃia metalică [1-3], [5]

1.2. Principiul de funcŃionare al transformatorului [1-4],[6-7], [10]

Fie pentru simplificare un transformator monofazat, reprezentat

Înfăşurarea 1 alimentată cu tensiunea U 1 se numeşte înfăşurare

Fig.1.3. Reprezentarea schematică a unui transformator monofazat.

Dacă la bornele AX ale înfăşurării primare se aplică tensiunea

1.3. EcuaŃiile transformatorului monofazat în teoria tehnică [1-3]

Aceeaşi solenaŃie ϑ 0 poate fi obŃinută la alimentarea înfăşurării

Fig. 1.4. Caracteristica magnetică a transformatorului.

Se consideră în continuare transformatorul alimentat în regim

Fig. 1.6.. Schema echivalentă în T cu ramurile circuitului

Schema echivalentă în Π (cu circuitul de magnetizare scos la borne)

Fig.1. Schema echivalentă în Π .

Pe baza ecuaŃiei (1.31) se obŃine schema echivalentă în Π (fig.1.7),

1.4. Conexiunile transformatoarelor [1-4],[6-7], [10]

Fie pe un miez două înfăşurări monofazate la fel înfăşurate cu capetele

Fig.1.8. a)înfăşurări în acelaşi sens bobinate; b) înfăşurări bobinate în

Dacă se inversează capătul de început cu cel de sfârşit al uneia din

consideră în continuare că sensurile de înfăşurare sunt aceleaşi pentru toate

Fig.1.9.. Conexiunile înfăşurărilor

1.5. EcuaŃiile transformatorului trifazat [1-3]

EcuaŃiile şii schemele echivalente stabilite pentru un transformator

1.6.. Regimul de mers în gol al transformatorului [1-3]

La mersul în gol Z ' = ∞ şi schema echivalentă capătăă ă forma din

Fig.1.10. a - schema echivalentă

Cum Z1m este importantă,

Incercarea la funcŃionarea în gol

Fig.1.11.. Incercarea la funcŃionarea

Se reglează tensiunea de alimentare U 1 şi se măsoară puterea

Parametri transformatorului la funcŃionarea în gol

Cum la mersul în gol U 1 ≅ U e1 şi U e 2 = U 20 , unde U 20 este tensiunea

Curba curentului la funcŃionarea în gol a transformatorului

Fig.1.12. ConstrucŃia grafică a curbei curentului când se neglijează histereza

Transformatorul se realizează cu inducŃii magnetice în miez relativ

circuitului magnetic. ConŃinutul de armonici din curba curentului, creşte cu

Regimul de mers în gol al transformatorului trifazat

1.7. Regimul de scurtcircuit [1-4],[6-7], [10]

Un transformator funcŃionează în regim de scurtcircuit atunci când

EcuaŃiile transformatorului la proba de scurtcircuit

Schema echivalentă la scurtcircuit

scurtcircuit a transformatorului. R1sc , X 1sc sunt respectiv rezistenŃa şi

U 1sc = Z 1sc I 1sc (1.43)