Sunteți pe pagina 1din 261

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA

CUPRINS
1 Structura gi componentele sistemelor de izolatie ................ 1.1. Locul ~i rolul sistemelor de izolafie....................................... 1.2. Funcfiile ~i solicit5rile sistemelor de izolafie............................ 1.3. Componentele sistemelor de izolafie..................................... 1.3.1. Clasificarea P n funcfie de starea de agregare ......................
1.3.2. Clasificarea dup5 dorneniul de utilizare ........................... 1.3.3. Clasificarea dup5 compozifia chimicg ............................. 1.3.4. Clasificarea dupa stabilitatea terrnic5 .............................. ! .4. Sistemele de izolalie ale echipamentelor electrice ....................... 1.4.1. Transformatoare electrice ............................................. 1.4.2. Motoare ~i generatoare electrice .................................... statorice ............... 1.4.2.1. Sistemele de izolafie ale Pnfi~urBrilor 1.4.2.2. Sistemele de izolafie ale infigur5rilor rotorice ................ 1.4.3. Cabluri de energie ..................................................... 1.4.3.1. Cabluri cu izolafie hsrtie-ulei ................................... 1.4.3.2. Cabluri cu izolafie extrudatg .................................... 1.4.3.3. Cabluri supraconductoare ....................................... 1.4.3.4. Accesorii pentru cabluri ......................................... 1.4.4. Izolatoare electrice .................................................... 1.4.4.1. Izolatoare pentru liniile electrice aeriene (LEA) ............. 1.4.4.2. Izolatoare compozite ............................................. 1.4.4.3. Izolatoare de trecere ..............................................

2 . Fenomene asociate cgmpului electric in sistemele de izolafie .......................................................................... 85 2.1. Nofiuni generale ............................................................. 85
Curenfii de absorbfie/resorbtie............................................. 85 2 . 3 . Conducfia electrica .......................................................... 89 2.3.1. Fenomene care se produc la interfafa metal-izolant ............. 90
.3.

'

2.3.1.1. Injec~ia Scnottk!. ................................................. 92 2.3.1.2. Injecjia Fon.ler-Yordheim ....................................... 96 2.3.2. Conducria electrica a gazelor ....................................... 99 2.3.2.1. Cazul c h p u r i l o r electrice slabe ................................ 1OC! 2.3.2.2. Cazul c h p u r i l o r electrice intense ............................. 102 2.3.2.3. Cazul cimpurilor electrice foarte intense ..................... 10: 2.3.3. Conducfia electrica a lichidelor electroizolante .................. 10: 2.3.3.1. Efectul ciimpului electric asupra proceselor de disociere ... 10; 2.3.3.2. Fenomene specifice interfetei metal-lichid ................... 108 2.3.3.3. Curentul datorat particulelor aflate in suspensie .............. 11Cl 2.3.4. Conductia electric5 a izolatorilor solizi ............................ 111 2.3.4.1. Cam1 campurilor electrice slabe ................................ 112 2.3 .4.2. Cazul c h p u r i l o r electrice intense ............................. 116 .2.4. Polarizarea electrica ......................................................... 128 2.4.1. Polarizarea in ciimpuri electrice invariabile in timp .............. l3Cl 2.4.1.1. Polarizarea de deformare electronic& ......................... 130 2.4.1.2. Polarizarea de deformare ionic& ............................... 131 2.4.1.3. Polarizatia de orientare ........................................... 132 2.4.1.4. Polarizatia de neomogenitate ................................... 134 2.4.2. Polarizarea In cimpuri electrice variabile in timp ................ 134 2.4.2.1. Polarizarea de deformare in c h p u r i armonice .............. 136 2.4.2.2. Polarizarea de orientare ......................................... 138 2.4.2.3. Polarizarea de neomogenitate .................................. 142

3. Striipungerea sistemelor de izolafie..................................


3.1. Notiuni generale .............................................................. 143.2. Strapungerea gazelor ........................................................ 148 3.3. Strapungerea lichidelor ..................................................... 154 3.3.1. Teorii ale strgpungerii lichidelor .................................... 153.3.1.1. Teorii bazate pe ionizarea moleculelor ........................ 158 3.3.1.2. Strgpungerea termica ............................................. 160 3.3.1 .3. Teoria bulelor ..................................................... 160

3.3.1.4. Teoria particulelor ................................................ 3.3. Strapungerea sistemelor de izolafie solide ................................ 3.4.1. Strapungerea termica ................................................. 3.4.2. StrZipungerea electronics. ............................................ 3.4.2.1. Strapungerea intrinseca .......................................... 3.4.2.2. Strtipungerea prin avalang5...................................... 3.4.3. Strapungerea electromecanica ....................................... 3.4.4. Strapungerea in c h p u r i electrice neuniforme ................... 3.4.5. Striipungerea izolatiei stratificate ...................................
4 . Imbiitrgnirea

sistemelor de izolafiilor.............................. 2.1. Fenomene fizico-chimice de imbatrhire a izolafiilor..................


1.3. imbatrinirea izolafiilor sub acfiunea cimpului electric ................ 3.2.1. Desciircilri paqiale in sistemele de izolafie........................ 4.2.1.1. Notiuni generale ................................................... 4.2.1.2. Calculul pierderilor corespunz2toare DP ...................... 4.2.1.3. Detectarea gi masurarea nivelului DP ......................... 4.2.2. Arborescente electrice gi electrochimice ........................... 4.2.2.1. Arborescenfe electrice ............................................ 4.2.2.2. Arborescenfe de ap2 .............................................

1 .

5 . \letode de incercare vi de determinare a duratei de

\-iaf5 a sistemelor de izolafie .......................................... : .. Incercarile sistemelor de izolafie...........................................


..

5.1.1. Tipuri de incerctiri .................................................... 5.1.1.1. Incercari de control a1 dimensionarii ........................... 5.1.1.2. fncercari de simulare a conditiilor de funcfionare ............ f 2 . Determinarea duratei de viafa a sistemelor de izolafie.................. 5.2.1 . Determinarea duratei de viafa termicti ............................. 5.2.1.1. Aplicafie numeric3. Calculul marimilor caracteristice procesului de imbatrgnire a izolafiei unui transformator .... 5.2.2. Determinarea duratei de viafa electricz ............................

17; 5.2.3. Determinarea duratei de viap mecanicii........................... --. 5.2.4. Determinarea duratei de via15 in cazul solicitarilor combinate. 22;

6. Diagnosticarea stgrilor sistemelor de izolafie................... 6.1. IVofiuni generale .............................................................


6.2. Metode ~i factori de diagnostic ............................................ 6.2.1. Mgsurarea parametrilor electrici .................................... 6.2.1.1. Masurarea rezistenfei de izolatie ............................... 6.2.1.2. Masurarea factorului de pierderi dielectrice, a capacitatii electrice Si permitivitajii relative ................................ 6.2.1.3. Masurarea rigidi~tii dielectrice. incercari la tensiune m3ritA ............................................................... 6.2.1.4. Metode pentru masurarea nivelului desc2rciZrilor parfiale.. 6.3. Evaluarea starilor izolatiilor transformatoarelor electrice ~i bobinelor de reactant& ...................................................... 6.3.1. Determinarea starilor izolatiilor transformatoarelor ~i autotransformatoarelor de putere .................................... 6.3.1.1. Determinarea proprietatilor dielectrice ale uleiului ......... 6.3.1.2. Masurarea rezistentei de izolatie ............................... 6.3.1.3. Masurarea factorului de pierderi ............................... 6.3.1.4. Incercarea cu tensiune alternativa m5rita ..................... 6.3.1.5. Incercarea cu impulsuri de tensiune ............................. 6.3.1.6. Mgsurarea nivelului desc5rciirilor parfiale .................... 6.3.2. Determinarea starilor izolatiilor bobinelor ......................... 6.3.2.1. Determinarea propriet5tilor dielectrice ale uleiului ......... 6.3.2.2. Masurarea rezistentei de izolatie ............................... 6.3.2.3. Mgsurarea factorului de pierderi dielectrice .................. 6.3.2.4. fncercarea cu tensiune alternativa marit8..................... 6.4. Diagnosticarea starilor izolatiilor generatoarelor gi motoarelor electrice ........................................................................ 6.4.1. Generatoare sincrone .................................................. 6.4.1.1. Mgsurarea rezistentei de izolatie ...............................

6.4.1.2. Incercarea cu tensiune alternativa miiritli..................... 6.4.1.3. incercarea cu tensiune continua mait5........................ 6.4.1.4. MBsurarea factorului de pierderi dielectrice .................. 6.4.1.5. Masurarea nivelului desc5rc5rilor parfiale .................... 6.4.2. Motoare electrice de curent alternativ ............................. 6.4.2.1. Masurarea rezistenfei de izolafie............................... 6.4.2.2. Incercarea cu tensiune alternativa maritl?..................... 6.4.3. M a ~ i n de i curent continuu ........................................... 6.4.3.1 . h45surarea rezistenfei de izolatie ................................ 6.4.3.2. hcercarea cu tensiune alternativa marita ..................... 5.5. Diagnosticarea starilor izolafiilor cablurilor de energie ................. 6.5.1. fncercarea izolafiei cablurilor de energie noi ...................... 6.5.1.1. Incercari individuale ............................................. 6.5.1.2. Incercari de tip .................................................... 6.5.2. Diagnosticarea starilor izolafiilor cablurilor de energie aflate in exploatare ............................................................ 6.5.2.1. Mfisurarea rezistentei de izolafie............................... 6.5.2.2. incercarea cu tensiune m5rit8 ................................... 6.5.2.3. Masurarea factorului de pierderi dielectrice .................. 6.5.2.4. Localizarea defectelor liniilor electrice subterane ...........

Bi bliografie .......................................................................

Datoritg dezvolt5rii gtiintei gi tehnologiei, energia electric5 a devenit in ~sz~n indispensabil3 t in aproape toate domeniile de activitate. De la rizratoarele electrice, la sistemele de transport ~i distributie ~i p6n3 la cei -1: mici consumatori, curentul electric str3bate conductoare electrice izolate -Y: sle cu ajutorul materialelor electroizolante sau a unor ansambluri formate L - rnai multe materiale numite sisteme de izolatie electric3 sau, simplu, I . : :?~ii. Degi sistemele de izolatie electric2 deterrning cre~terea semnificativ3 a - ::xrilor de fabricatie, in lipsa lor, functionarea aparatelor, maginilor gi -_-_or celorlalte echipamente electrice este imposibil8. Lucrarea de fat3 se adreseazq in primul rind, studentilor Facult5tii de : ;:r.erie Electric%din cadrul Universitiilii Politehnica Bucure~ti gi igi propune ?rszinte aspectele de baz3 referitoare la constructia ~i caracteristicile - =.melor de izolatie electric3, in concordant5 cu solicitgrile care se exercitg - ? ; a acestora, precum ~i principalele metode de incercare ~i diagnosticare a -1 - -.; . izolatiilor. in primul capitol sunt prezentate functiile ~i solicit2rile sistemelor de :r:r;ie electric2, principalele clase de materiale electroizolante folosite, -= . --, m $i caracteristicile constructive ale izolatiilor folosite la :.>r'ormatoare, -m a ~ i nelectrice, i cabluri de energie ~i izolatoare electrice. Cel de-a1 doilea capitol este destinat prezentarii principalelor fenomene rse : produc sub actiunea cimpului electric in izolatii. Pentru fiecare grupa rr rnateriale electroizolante sunt descrise aspectele referitoare la conductia ~i :l:.~lzarea electric% In cel de-a1 treilea capitol este analizat fenomenul de .~:zungere a izolatiilor. Pentru intelegerea ciit mai buna a acestui fenomen - .:~1sx sunt prezentate principalele teorii de strapungere elaborate pentru '::ire clasa de materiale precum ~i unele rezultate experimentale menite s5 : :i:nyieze influenfele divergilor parametri asupra fenomenului de ; . - -- ungere.
-. .

in cel de-a1 patrulea capitol sunt prezentate aspectele de baz2 referitoare la fenomenul de imbztriinire a izolatiilor electrice sub actiunea solicitirilor termine, electrice ~i mecanice. Un spatiu mai amplu a fost rezervar prezentarii fenomenelor legate de producerea desc2rc2rilor p q i a l e gi formarea arborescentelor electrice ~i electrochimice in sistemele de izolatie electrick Cel de-a1 cincilea capitolul este rezervat descrierii principalelor tipuri de incerciri la care sunt supuse sistemele de izolatie electricii in vederea evalusrii proprietitilor gi estimirii duratei lor de viafi. Ultimul capitol di lucrarii prezinta cele mai importante metode de diagnosticare a st5irii sistemelor de izolatie ale transformatoarelor, generatoarelor ~i motoarelor electrice, precum gi a cablurilor de energie. in incheiere, autorul multurnegte colectivului de Materials electrotehnice ~i Sisteme de izolatie din cadrul Catedrei de Magini, Materiale gi Acfionsri electrice din Facultatea de Inginerie Electrici, Universitatea ,,Politehnica" Bucure7ti care, direct sau indirect, au sprijinit aparifia acestei lucriri. in mod deosebit, autorul multurnegte domnului Prof. univ. dr. ing. Petru V. Nolingher pentru tot sprijinul acordat pe durata elabor&ii lucraii. Autorul

1. STRUCTURA $1 COMPONENTELE SISTEMELOR DE IZOLATIE


ri
a

1.1. Locul ~i rolul sistemelor de izolatie


Sistemele de izolatie electrick numite adesea ~i scheme de izolafie i.iu. simplu izolatii, reprezint5 p5rfi constructive ale ma~inilorelectrice, r-ansformatoarelor ~i a altor echipamente electrice (intrerupgtoare, ;>mutatoare, cabluri de energie, izolatoare etc.) alcatuite dintr-un singur -aterial electroizolant sau un ansamblul de materiale electroizolante, aflate : contact direct cu parfile conductoare ale acestora. Sistemele de izolatie electric& numite in continuare in lucrarea de firi sisteme de izolatie (SI), constituie p5rfi ale instalatiilor gi tzhipamentelor electrice care influenteaza intr-o foarte mare masur5 f~nctionarea ~i durata de exploatare a acestora. Rolul principal a1 sistemelor 12 izolatie este acela de a asigura izolarea electric5 a diverselor parfi ~mductoare, aflate la potentiale electrice diferite. ASa cum se va prezenta in -1dru1 lucrtirii, pe I h g 5 rolul principal de izolatie electric5, sistemele de lati tie constituie, dupa caz, gi suportul mecanic a1 c5ilor de curent, mediu it transmitere a cgldurii, etc. Orice echipament electric are in componenfa ii un sistem de izolatie care, odat5 strapuns, face imposibila functionarea tchipamentului P n cauz5. Sistemele de izolatie sunt practic singurele parfi :2mponente ale echipamentelor electrice care limiteaz5 tensiunea nominal5 -_ ,~i temperatura de functionare a acestora. In functie de natura echipamentului electric, sistemele de izolaiie pot :Lea o structura simp15, fiind realizate dintr-un singur material t:=ctroizolant (gaz, lichid sau solid), sau o structura mai complex$, in acest -32 fiind alc5tuite din mai ~nulte materiale electroizolante, cu structuri ~ i / s a u a r i de agregare diferite. Concepfia gi realizarea practic5 a sistemelor de zslatie sunt strdns legate de formele geometrice ale cailor de curent, dar, ~i it natura qi starea fizica a materialelor electroizolante utilizate. Pentru :deplinirea functiilor de b a a , sistemele de izolatie sunt alcatuite din
A

14

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA-

materiale cu rezistivitate electric5 foarte mare (p = lo6 - 1018 Rm),avdnd o lafime a benzii interzise Fenni cuprinsa intre 5 gi 9 eV. Realizarea unui nou sistem de izolafie implica un studiu multidisciplinar foarte atent coordonat yi realizarea unor incercari de laborator, care sB permits caracterizarea comportkii acestuia la divergi factori de stres. Pe liinga cunogtinfe referitoare la proprietiltile electrice ale de mecanica, chimie, statistic& etc. materialelor, sunt necesare ~i cuno~tinfe Perioada de elaborare a unui astfel de proiect se poate intinde pe parcursul mai multor ani. Dupa stabilirea structurii sistemului de izolatie sunt necesare mai multe studii pentru evaluarea compoarii acestuia ~i a duratei lui de via@ in etapele de elaborare a sistemelor de izolaiie ale echipamentelor electrice trebuie avute in vedere unele aspecte hndamentale printre care amintim: dimensionarea cAt mai bun2 a izolatiei electrice in vederea reducerii costurilor echipamentelor (din acest punct de vedere izolalia trebuind s5 fie utilizaa la soliciari foarte apropiate de solicit5rile maxime admisibile); mentinerea ratei de strapungere a izolafiilor sub valorile acceptate de utilizatorii echipamentelor electrice; realizarea unor izolatii noi, cu proprietali superioare celor existente, care sB faca posibili fabricarea unor echipamente electrice cu valori ale tensiunii din ce in ce mai mari. in mod deosebit, in ultima perioada aceste aspecte trebuie sa fie coroborate gi cu o serie de restricfii referitoare la protectia mediului inconjurator $i de anumite exigente legate de locul de amplasare a echipamentelor electrice (cladiri, centrale nucleare, refele electrice speciale, etc.). Norme recente previd reducerea sau chiar suprimarea poluantilor datorali dispersiei izolatorilor gazogi, lichizi sau solizi in naturii sau arderii acestor materiale (fenomen ce poate conduce la formarea unor produ~i toxici sau corozivi). Nu in ultimul rdnd, un aspect important ce trebuie luat in considerare la realizarea sistemelor de izolatie vizeazg costurile energetice. Tehnologiile de fabricaiie a sistemelor de izolafie trebuie sa fie bazate pe consumuri de energie cdt mai mici posibil.

Siructura ~i componentele sistemelor de izolafie

15

1.2. Funcfiile ~i solicitfirile sistemelor de izolafie


Pe ldng5 principala functie de izolare electric5 a p5qilor metalice ale rnaginilor gi echipamentelor electrice, sistemele de izolatie mai indeplinesc ~i alte functii printre care amintim: suport mecanic pentru conductoare; mediu de transmitere ~i evacuare a caldurii rezultate ca urmare a producerii pierderilor de energie in pilrfile active ale echipamentelor electrice; izolarea echipamentelor fat3 de mediul exterior. in consecintii, realizarea ~i dimensionarea izolaliei electrice a unui shipament implica, in primul rgnd, cunoaSterea c5t mai exact2 a modului de functionare a acestuia gi a particularit5tilor locului in care va fi exploatat. Prin urmare, alegerea materialelor ce compun sistemul de izolatie se va face ~indnd cont de toate functiile pe care acesta le va indeplini in cadrul xhipamentului. Str5ns legat de functiile indeplinite, sistemele de izolatie sunt supuse cnor solicit5ri electrice, mecanice, termice, datorate radiatiilor sau mediului mbiant. Degi solicit5rile care apar in timpu! functionarii echipamentelor ciectrice sunt cele mai importante, semnalam faptul c9 ~i in procesul de fabricatie exist& de asemenea, solicit9ri care actioneaza asupra izolatiilor. in f ~ n c f i de e natura lor, exist3 solicitari de scurt3 sau lung5 durata, permanente de exploatare) sau accidentale (caracteristice unor regimuri de F~nctionare anormale a echipamentelor), constante sau variabile in timp. in functie de intensitiitile solicit5rilor dar gi de intervalele de timp in ;are se exercit8, efectele lor asupra starii izolaliilor pot fi mai mult sau mai putin importante. fn practicil, sistemele de izolatie nu se deterioreaza jeodata. Astfel, sub actiunea diverselor tipuri de solicitgri, sistemele de bolafie sufera transformari structurale ireversibile, care, aproape in toate zazurile, provoaca inrgut5firea proprietiifilor, deci, determinil degradarea lor in timp. adica PmbZtrbnirea. imbatrdnirea sistemelor de izolatie se reflect5 :el mai bine in modificarea caracteristicilor electrice ~i mecanice ale scestora. in acest sens, un exemplu il constituie scaderea valorii rigiditatii cisctrice, creStea factorului de pierderi ~i reducerea valorilor alungirii

;
L

i
I

I
r

1
iL

16

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRIC^

relative la rupere. in consecins solicitZirile izolatiilor, care determini3 imb5trinirea acestora, conduc la im%uM~irea fiabilitatii izolatiei electrice, $i deci, la cregterea ritmului de defectare in timp a echipamentelor electrice.

1.3. Componentele sistemelor de izolatie


Materialele electroizolante folosite la realizarea sistemelor de izolatie ale echipamentelor electrice ocupg o gam5 foarte larg5, de la produse naturale, veget.de ~i minerale, izolanti sintetici gi pAn2 la cele mai noi materiale obtinute prin tehnologii foarte avansate (nanotehnologii). in ceea ce privegte evolufia sistemelor de izolafie in decursul timpului, o scurti trecere in revistZi a acestora aratA foarte clar c5 structura ~i materialele utilizate la fabricarea izolatiilor corespund nivelului cunoagterii gtiintifice gi tehnologice din perioadele de timp respective. Aparitia telegrafiei, electrice, $.a. a implicat utilizarea la scar5 industrial2 iluminatului, ma~inilor a materialelor izolante. Pnc5 de la inceput, selectia materialelor utilizate in sistemele de izolatie a fost in strinsi leg5tur3 cu resursele locale, cu costul acestora, cu destinafia echipamentelor respective dar gi cu costurile specifice proceselor tehnologice de fabricatie. in perioada de inceput a industriei electrotehnice exista o incredere aproape general5 in utilizarea materialelor electroizolante naturale. Sistemele de izolatie erau concepute, aproape in totalitate, astfel incPt solicit5rile electrice, mecanice, termice, etc. din exploatare sg fie cu mult sub valorile maxime admisibile ale materialelor utilizate. Cu alte cuvinte, izolatiile erau mult supradimensionate ceea ce explicg faptul c5 o parte din maginile electrice fabricate in prima jumgtate a secolului XX sunt inc2 in stare de functionare. Odata cu trecerea timpului, datoriM experientei de fabricatie dobindite dar gi datorit5 competitiei dintre divergi produc?itori, au fost dezvoltate noi sisteme de izolalie cu stmcturi mai complexe, alcituite din diverse combinalii de materiale naturale, capabile s i 3 reziste la soliciari electrice, termice, mecanice gi de mediu tot mai inalte. Un moment important in alegerea componentelor sistemelor de izolatie il reprezintil aparitia, la inceputul anilor 1950, a r5~inilor sintetice. Dezvoltarea puternici

S~ructura ji componentele sistemelor de izola{ie

17

a petrochimiei a atras dup5 sine patrunderea materialelor polimerice in foarte multe domenii de activitate, inclusiv in industria electrotehnic5.

Ca gi in cazul altor ramuri industriale, in conceptia gi fabricatia echipamentelor electrice gi, implicit a sistemelor de izolatie, un alt moment Important 1-a constituit aparitia gi raspiindirea computerului. Din perioada Je inceput a industriei gi p8n2 la momentul aparitiei mijloacelor moderne de calcul numeric, proiectarea masinilor Si aparatelor electrice se realiza pe Saza tabelelor de date, rezultate, in buni misur2, din experienta de proiectare gi exploatare. in prezent, existenta programelor de calcul numeric a repartiriei cdmpului electromagnetic gi a cregterii preciziei in procesele de fabricatie, permite o dimensionare a sistemelor de izola~ie mult mai precis5 ~i mai economics, solicit2rile de serviciu avind valori foarte apropiate de cele maxime admisibile si, conducdnd astfel, la obtinerea unor echipamente mai ieftine. in ceea ce urmeazg se vor prezenta principalele categorii de materiale electroizolante folosite la realizarea sistemelor de izolatie.

1.3.1. Clasificarea in functie de starea de agregare


In fincfie de starea de agregare, materialele electroizolante utilizate la realizarea sistemelor de izolafie sunt grupare in trei categorii: materiale electroizolante gazoase; lichide electroizolante; materiale electroizolante solide. Dintre gazele utilizate in sistemele de izolafie, cel mai rgspfindit este aerul (ca izolant sau impuritate), avdnd proprietgti dielectrice satisficatoare pentru valori moderate ale intensit5tii cimpului electric. De asemenea, hidrogenul, azotul, gazele electronegative, $.a. sunt folosite in realizarea schimelor de izolatie ale echipamentelor electrice. Din grupa materialelor electroizolante lichide fac parte uleiurile electroizolante naturale (uleiul mineral, de ricin) sau sintetice (clorurate, fluorurate, siliconice), dar 9i anumite hidrocarburi utilizate ca solventi pentru lacurile electroizolante. in ceea ce priveste cea de-a treia categorie, si

18

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICd

anume materialele electroizolante solide, o prezentare succinta a acestora este realizat5 in p a r a p h l 1.3.3.

1.3.2. Clasificarea dupH domeniul de utilizare

Acest criteriu de imp21lire a materialelor electroizolante este mai pufin folosit deoarece acela~i material poate avea mai multe utilizari. Totu~i, exist2 cdteva grupe de materiale printre care arnintim: materiale pentru realizarea izolaliei dintre straturile inGgur2rilor; materiale pentru realizarea izolafiei de crestitur2; materiale pentru izolarea capetelor de bobin2; materiale de impregnare; materiale de acoperire.

1.3.3. Clasificarea dupii compozitia chimica

in general, componentele sistemelor de izolatie se Impart, dupa structura lor chimicii, in trei grupe principale [1,2]: materiale organice; materiale anorganice; materiale siliconice (sau de trecere). Materialele electroizolante organice prezinti propriet2li dielectrice gi mecanice bune dar proprieafi termice inferioare celor anorganice. Din categoria materialele organice fac parte cele micromoleculare cum ar fi cerurile ~i substanlele ceroase, bitumurile ~i asfalturile. Printre materialele organice macromoleculare amintim raginile naturale (qelacul, colofoniul qi raqinile fosile), celuloza qi derivalii acesteia (triacetat de celulozi4, benzilceluloz& ?.a.), cauciucul natural, etc. Un loc foarte important in grupa materialelor electroizolante organice macromoleculare este ocupat de rg~inile sintetice (de polimerizare, de policondensare ~i de poliaditie). Dintre acestea cele mai utilizate sunt polietilena, polipropilena, policlorura de vinil, politetrafluoretilen5, terefialatul de polietilen5, ?.a. Materialele anorganice prezints un rol determinant in real izarea

sistemelor de izolafie ale echipamentelor electrice care hnctioneaza la temperaturi mai ridicate [ 2 ] . Materialele anorganice pot fi utilizate la C Bra a-gi schimba caracteristicile de baza. temperaturi de peste 200 O Aceste materiale nu se oxideaza nu se carbonizeaza ~i prezinta o buna rezistenta la actiunea arcului electric ~i a radiatiilor. in raport cu materialele electroizolante organice, materialele anorganice prezinta proprietati mecanice inferioare (rezistenta la tractiune $i rezistenta la Incovoiere reduse). Acesta este motivul principal pentru care in sistemele de izolatie, materialele anorganice sunt folosite impreuna cu cele organice. in grupa materialelor electroizolante anorganice un loc foarte important este ocupat de mica gi produsele pe baza de mica (h8rtia de mica micalexul, micanitele $i micafoliile). Sticlele anorganice, ceramica electrotehnici, azbestul (folosit numai in cazuri speciale datorita actiunii sale cancerigene), azbocimentul, rocile electroizolante (marmura, ardezia, talcul), oxizii metalici gi materialele refractare sunt de asemenea materiale anorganice folosite la realizarea sistemelor de izolatie ale echipamentelor electrice. Materialele siliconice sunt compugi ai siliciului gi se obtin prin completarea valentelor libere ale lantului siloxanic cu radicali organici. Ca urmare a acestei structuri, proprietZitile lor imbina caracteristicile electrice foarte bune ale materialelor organice cu stabilitatea chimica ~i termica mare care caracterizeaza materialele anorganice. Siliconii rezistA foarte bine la remperaturi ridicate (200 OC), sunt neinflamabili gi nehigroscopici, nu dezvolta gaze toxice qi aderg foarte bine la suprafetele metalice. in functie de structura lor moleculara, materialele siliconice se prezinta sub form6 de uleiuri sau unsori (cu molecule scurte Si arborescente), cauciucuri (cu molecule liniare unite prin punfi de legatura) vi ra~ini (retele moleculare). Pe ling5 propriet5Iile dielectrice gi termice foarte bune, materialele siliconice au o aderenta foarte bung atit in cazul unor materiale electroizolante precum sticlele gi ceramicile c8t .ti In cazul metalelor (fiind utilizate gi pentru fabricarea lacurilor de acoperire necesare realizfirii sistemelor de izolafie pe baza de fibre de sticla, mica, etc.). Ra~inile siliconice au o larga utilizare in realizarea sistemelor de izolatie ale maginilor electrice de puteri mari vi tensiuni inalte datorita bunei rezistente la actiunea descarcarilor paqiale. Nu in ultimul rind, siliconii sunt utilizali gi ca material de adaos in compozitiile

20

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRIC^

de presare (pentru evitarea lipirii pieselor de matrite), ca aditiv pentru cauciucurile sintetice, la fabricarea compoundurilor, etc.

1.3.4. Clasificarea dup5 stabilitatea termicH Stabilitatea termica reprezinta capacitatea materialelor electroizolante de a rezista timp indelungat la o anumita temperaturh farg ca proprietatile lor (electrice, mecanice, etc.) sa scada sub o valoare limita, dupa care materialele nu-gi mai pot indeplinii rolul in sistemul de izolatie a1 echipamentului electric. Clasificarea materialelor electroizolante se realizeaza in urma unor teste de anduran~ii. Acestea presupun imbatrdnirea termica a materialului T i stabilirea dependentei dintre intervalul de timp necesar pentru atingerea criteriului de sfaryit de via@ yi valoarea temperaturii de imbatrfinire [3]. in anul 1954 Comisia Electrotehnicii InternaJionalii (CEI) a stabilit imparfirea materialelor electroizolante in functie de stabilitatea termic5, introducdnd Tapte clase de izolarie (tabelul 1.1) [4,5]. Modul de determinare a clasei termice a unui material electroizolant este explicat in capitolul 5, 5 5.2.1. Trebuie precizat insa cil aceast5 clasificare care tine seama de comportarea materialelor la actiunea temperaturii, nu poate fi Ins5 aplicati sistemelor de izolatie alcatuite din mai multe componente. In general, pentru clasificarea termic2 a sistemelor de izolatie, au fost introduse T i alte criterii. Conform CEI 60085 evaluarea stabilititii termice (clasei termice) a unui SI se face prin comparatie cu un material, numit adesea material de control, a carei rezisten@ la actiunea temperaturii este cunoscuti. , . In acest sens, se definegte indicele de anduran~a'termica' evaluatii (ATE) care reprezint2 valoarea numeric2 a temperaturii, exprimati in grade Celsius, pdna la care materialul de control prezinti proprieati Ti caracteristici satisfacatoare pentru o anume aplicatie. Se define~te indicele de anduran~iitermicz relativii (RTE) care reprezintg valoarea numerica a temperaturii exprimati In grade Celsius, pentru care durata de via@ estimata a izolatorului sau sistemului de izolatie este aceeqi cu durata de via@ estimat2 a materialului de control obtinuti pentru o temperatura egal2 cu anduranta termic2 evaluata (ATE). Pe baza acestor considerente, materialele

Sfrucfuraqi componenfele sisfemelor de izolafie

21

Tabelul 1.1. Clasificarea materialelor electroizolante dupa stabilitate termic5


Clasa de izolajie Materiale electroizolante
materiale textile (din bumbac, matase natural&, fibre de celuloza $i poliamidice), hirtii $i cartoane electroizolante, lemn, etc. polietileng, polistiren, policlorura de vinil, cauciucul natural vulcanizat mase plastice de formare cu umpluturg organic&. materiale textile (pe baza de bumbac, matase natural&, celuloza, poliarnide), lemn, hMii $i cartoane, etc. pelicula izolanta a conductoarelor izolate cu emailuri poliamidice, r$ini poliamidice, folii de triacetat de celuloz~, folii poliamidice $i materiale combinate de tipul carton - folie; lacuri uleioase ~i ra~inoase, lichide electroizolante. pelicula izolantil a conductoarelor emailate cu lacuri polivinil acetalice, poliuretanice sau epoxidice; ravini epoxidice, poliesterice $i poliuretanice; folii $i fibre $i fesaturi de tereftalat de polietilen8; lacuri pe baza de rqini alchidice $i ulei. materiale pe baza de mica sau h w i e de mica, fir& suport sau cu suport din hgrtie sau tesaturi organice;

Y
90C

1 I
1

'050C
E
120C

1
j

II
I

B
130C

materiale pe bazg de fire $i tesaturi de sticla impregnate; mase plastice de formare cu umplutura anorganics $i materiale stratificate pe baza de sticla; pelicula izolanta a conductoarelor emailate cu lacuri polietilentereftal ice; lacuri epoxidice, poliuretanice, pe baza de rQini alchidice modificate. materiale pe baza de mica sau hgrtie de mica, stratificate, &8 suport sau cu suport anorganic;

I
F
155C

izolatii din fibre de sticla, tesaturi $i tuburi flexibile din sticla impregnate, stratificate pe baza de fibre de sticla; rqini siliconice modificate, ra$ini alchidice, epoxidice, cu stabilitate termica corespunzatoare. materiale pe bazA de mica, fir2 suport sau cu suport anorganic; tire ~i tesgturi de sticla impregnate; mase plastice de formare cu umplutura anorganic& elastomeri siliconici far5 suport sau cu suport anorganic; r%$ini$i lacuri siliconice. materiale anorganice (micfi, sticl8, ceramici, ardezie, micalex); materiale pe baza de mica, fir2 suport sau cu suport din fibre de sticla; politetrafluoretilena; compu$i anorganici $i r8$ini siliconice cu stabilitate termica peste 225OC.

H
1 80C

>1 80C

22

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA"

electroizolante $i sistemele de izolatie sunt clasificate in funcfie de intervalele de valori ale indicelui RTE in zece clase termice (vezi tabelul 1.2 in care se prezinti3 gi corespondenp dintre noile clase termice gi clasele de izolafie) [5]. . ... Conform standardelor in vigoare, clasificarea materialelor electroizolante in functie de stabilitatea lor tennici nu poate fi aplicatii unui sistem de izolatie care nu confine in structura sa materialele respective. De asemenea, clasificarea termica a unui material izolant nu poate fi dedusa plechnd de la clasa de izolatie a unui sistem de izolafie care nu contine materialul respectiv. Clasa termicti a unui material component a1 unui sistem de izolafie nu poate fi, in general, desemnatil ca fiind clasa termicg a intregului SI. in prezent, pe plan mondial, se preferi utilizarea claselor termice (clasa 105 O C sau clasa 200 OC) pentru clasificarea materialelor $i sistemelor electroizolante. Spre exemplu, un material din clasa termicg 155 O C trebuie sa aiba o durati de via@ medie de cel putin 20000 h (aproximativ 3 ani) la o temperaturi de 155 "C.
Tabelul 1.2.

Corespondenfaintre valorile RTE $i clasele de izolalie [4].

( RTE ["C]

( Clasa termica

I Clasa de izola~ie

in ultima perioada de timp, clasificarea materialelor din punct de vedere al RTE sau plasarea lor in anumite clase termice, numai pe baza comportirii acestora la actiunea temperaturii, este tot mai des pusti in

Structura ,vi componentele sistemelor de izolafie

23

discufie. Astfel, trebuie avut in vedere faptul c8 materialele electroizolante care fac parte din schemele de izolafie ale maginilor gi echipamentelor electrice sunt supuse adesea unor solicitari electrice, mecanice, de mediu, etc. de multe ori mai importante dedt solicit8rile termice. De aceea, s-a propus ca atdt materialele electroizolante cdt gi sistemele de izolatie mai complexe sa fie caracterizate prin indici de performanjfi, care s8 exprime comportarea lor la actiunea simultana a temperaturii, solicit5rilor electrice, mecanice, etc.

1.4. Sistemele de izolafie ale echipamentelor electrice


Dup8 prezentarea succint5 a principalelor grupe de materiale electroizolante (vezi 1.3), in acest subcapitol vor fi analizate sistemele de izolafie cele mai utilizate in fabricarea ma~inilor ~i echipamentelor electrice. fn acest sens, se vor analiza anumite aspecte legate de structura ~i componentele sistemelor de izola~ie,de realizarea practic3 a acestora ~i de caracteristicile gi performantele lor.

1.4.1. Transformatoare electrice Sistemele de izolafie electric3 utilizate in general la fabricarea transformatoarelor electrice au evoluat odata cu obfinerea de noi materiale electroizolante. Pentru transformatoarele de putere din sistemele de transport gi distributie a energiei electrice, izolafia principal8 este realizati din hdrtie gi ulei mineral, pertinax, benzi textile, etc. fn cazul transformatoarelor de putere au fost depuse eforturi Pnsemnate pentru imbun8ti3lirea performanfelor sistemelor de izolafie, prin inlocuirea hdrtiei celulozice cu alte tipuri de hdrtie (de exemplu hdrtie poliamidic3 sau Nomex) gi a uleiului mineral cu uleiuri sintetice. Cu toate acestea, datorita costurilor reduse gi a bunei comport8ri in exploatare, sistemul clasic de izolafie h3rtie-ulei este gi in zilele noastre foarte mult utilizat. fn cazul transformatoarelor de puteri mai mici, utilizarea pe scar5 larg5 a r8ginilor epoxidice a condus la modificarea structurii sistemelor de izolafie. Astfel,

au fost realizate transformatoare cu infagur5ri inglobate (prin turnare) in r5gini epoxidice, foarte rezistente la actiunea desc5rc5rilor partiale. Mai mult ca oricbnd, in ultirna perioad5 de timp, tendinla general5 este aceea de realizare a unor noi sisteme de izolalie care s5 faca posibil5 obfinerea unor transformatoare mai compacte yi mai economice, lucru posibil prin: cregterea valorilor tensiunilor (de phn8 la 1200 kV gi chiar mai mari); reducerea pierderilor; reducerea nivelului de poluare; reducerea maselor yi a gabaritelor ce trebuiesc transportate, etc. Modul de realizare a sistemului de izolarie a1 unui transformator depinde, in primul rhnd, de varianta constructiv5 a acestuia (uscat sau in ulei), de valorile tensiunilor celor dou5 infa~ur5ri ~i de puterea transformatorului. Transformatoarele de puteri mari, utilizate in sistemele de transport gi distribulie a energiei electrice sunt, aproape in exclusivitate, transformatoare in ulei [6,7]. Principalele componente ale izolaliei unui transformator de putere sunt: cilindrii izolanti, izolalia conductoarelor, izolatia dintre straturile infa~urFiriIor,izolatia dintre infa~urareade inalt.5 ~i cea de joasa tensiune (numit5 ~i izolalie principal;), trecerile izolante, pene de fixare, etc. Modalitatea de realizare gi componentele izolaliei unui transformator depind de tipul infigur5rilor. Dup5 modul de dispunere a infaguriirilor pe coloanele miezului magnetic, deosebim: infa~uririconcentrice (sau coaxiale), caz in care infa~urareade joas5 tensiune 0.t.) este dispusa la interior (fig. 1.1); infagur5ri alternante, caz in care bobinele de joas5 tensiune alterneaz5 cu cele de halt5 tensiune (i.t.) gi au diametre egale (fig. 1.2). Figurile 1.1 $i 1.2. ilustreaz5 modul diferit de realizare a izolatiei principale a transformatorului (situat.5 intre 1.t. $i j.t.) in cazul utilizarii unor infa~ur5riconcentrice sau de tip alternant. in primul caz (fig. 1.1), izolafia principal5 este realizat5 unitar gi poate confine mai multe straturi: izolafie solid5 (hbrtie, carton, pertinax, etc.) yi canale de ulei. in cel de-a1 doilea caz, izolatia dispusa intre bobinele alternante de joasa, respectiv, inalta tensiune, este realizatii sub forma unor inele izolante.

Structura ji componentele sisiemelor de izolafie

25

DupSi forma constructiv& cele mai utilizate tipuri de infigurgri pentru transfonnatoarele electrice sunt: fnfigur5rile cilindrice, InfigurZiri stratificate ~i inf5guriiri in galeti [6].

Fig. 1.1. Reprezentare schematic5 a infqur5rilor coaxiale.

Coloan5

J.T.

i.~.

J.T.

i.~.
[mlajic principali5

Fig. 1.2. Reprezentare schematic2 a infqur5rilor altemante.

intZqur3rile cilindricr (fis.1.3) sunt sub form a unor spirale cilindrice realizate din conductoare cu secfiune dreptunghiulara izolate, astfel inc5t o spirg a i n f a ~ u d r i isa fie izolatk din punct de vedere electric. de celelalre dous spire vecine. Aceste in&uriri sunt tbtosite, de regulk pentru intensita~iate curentului electric inferioare valorii de 800 A ~i tensiuni rnai mici de I k V . Solicitarile etcctrice dintre dou: spire vecine sunt mici, in cazul acestor infiguriri, deoarece diferenp de potential este egal3 cu tznsiunea pe spir3 [6]. in~~ur~r stratificate ile sunt folosite la transformatoareIe dz putere cu tensiuni de peste 1 kV (unii constructori utilizhd acest tip de infigurare ping la valori ale tensi~nii de 1 I0 kC3. Aceste hfiquriri sunt realizatl: din conductoare rotunde sau profilats (fig. 1.4) dispuse pz un cilindru izolant, direct sau cu ajuturul unor pene. infiSurarea se realizes in mod continuu in rnai mulke straturi [8]. Din punct de vedere a1 solicitarilor electrice ale izoIayiti, infiguririle stratificate prezint5 un dezavantaj important datorita faptului 29 valorile tensimii dinlre straturile infi~ur5rii sunt mari. Tensiunea electrici care apare Tntre dou5 straturi Lj,,, este:

unde

MJS

reprezintii nulnarul de spire pe strat ~i e , este tensiunea pe syiri.


Conductor infqurare (spix8)

Izolaea conductorului

Fig. 1.3. RepreZentare schema1ich a infa$ur&rilorcilindrice.

Datorit3 valorii mari a tensiut~iiintre straturile infiquririi U s , . se folosesc izolafil suplime~~tare realizate, pentru transfurmatoarele in ulei, din hArtie ~ i pentru , transformatoareis uxate, din pinzfi de stizl8. in afad de

27

izolat ia d ispus5 inne straturile in fiqurki i, primele 5-6% din spirele fiecarui strat prezinti o izolatie suplimentari Qn general se prevede al doilea strat de izolafiej pcntru a rezistir la solicitAriIe electrice provocate de supratensiuni .

Fig. 1 .J. Repreztntare schematic5 a infqur5rilor stratificate.

jnfi~urarilrin galeti se folosesc pentru tensiuni inalte, de pdna la 60 kV, realizate r u spire multe 3i conductoare d e sectiune mick Aceste infigurdi-i sunt divizats pe lungime intr-o serie de bobine mai mici numite galefi. i n funcrie de ripui constructiv, gale~iisunt separali prin canale (umplute cu ulei) rzalizate GU ajutorul unor distanliere sau cu ajutorul unor inele izolante. NumBn~lde galefi in care este divizata o inflagurare se determina practic in kncyie de solicitkile electrice ale izola~iei (fig, 1.5) 181. Conexiunile infi~uririlor sunt izolate, in funcfie de tipul constructiv al transformatorului ~i de valoarea tensiunii, cu bandi de fihrtie $ fesfitur5 de bumbac sau cu cilindrii izolanti realizati din pertinaa, carton etc. Noile sisteme de izolaric folosite in construc?ia tra~~sfomatoarelor au la baza utilizarea unor noi materiale precum hartia ,Vomex 191, hiirtie celulozic~cil aditivi polimerici, hhrtie celulozic~pentru tnnsformatoare criogenice, uleiuri siliconice cu proprier3ti dielectrice superioare, hexaflcrura de surf (SF6j, etc.

SISTEME DE IZO LA TIE ELECTRICA-

Fig. 1.5. Reprezentareaschematic8a infagur5ri lor in galeti.

Hirtia Nomex face parte din categoria hirtiilor poliamidice yi are caracteristici mecanice, termice yi electrice foarte bune. Este folositii, de regulii, in sistemele de izolatie ale unor transformatoare compacte, uscate sau in ulei siliconic, care funcfioneazg la temperaturi ridicate (>I50 "C). Stabilitatea termica a hirtiei Nomex este foarte bung, produc5torii indicind conservarea proprietgtilor electrice yi mecanice timp de zece ani la o temperatura de functionare continua de 220C [9]. Datoritti structurii sale polimerice, hfirtia Nomex este folosita yi in sistemele de izolafie ale unor echipamente criogenice (in combinatie cu azotul lichid la 77 K). Un alt avantaj a1 hirtiei Nornex in raport cu hdrtia celulozic5 PI reprezintg higroscopicitatea mult mai redus5, ~tiut fiind faptul c5 prezenfa Ti retinerea apei in sistemele de izolatiei determini5 imbatrinirea acceleratti a acestora. Transfonnatoarele uscate, cu izolatia realizatg din hirtie Nomex, sunt in general utilizate in sistemele locale de distribufie (puteri de mai multe zeci de MVA T i tensiuni inferioare valorii de 35 kV). Experienfa aratg cii aceste echipamente au, in general, o duratti de via@ mai mare de 35 de ani. Transformatoarele in ulei siliconic cu izolatia solidZ realizata din hdrtie Nomen, au o arie de aplicatii foarte extinsg: transportul $i distributia energiei, tracfiunea electricii, aplicatii industriale, etc. Avantajele principale P n raport cu izolafia clasica, rezidg in principal in reducerea semnificativg (cu pin5 la 25%) a masei yi gabaritului pentru aceea~i putere a

Structura ji componentele sistemelor de izolafie

29

transformatorului, reducerea cantititii necesare de ulei, reducerea pierderilor specifice de energie, etc. in raport cu izolatia clasicii, pentru aceea~i greutate ~i acela~i gabarit a1 transformatorului, sistemul de izolatie cu hdrtie Nomex poate asigura cre~tereatensiunilor infi~uririlorcu pbn5 la 50%. Desigur, 1 reprezint5 costul principalul dezavantaj a1 acestui sistem de izolatie 1 semnificativ mai mare decdt cel a1 izolatiei realizat5 din hgrtie celulozica gi ulei mineral. Un alt sistem de izolatie utilizat in construcfia transformatoarelor are n elaborarea la baza hdrtia celulozica cu aditivi plastici. Punctul de plecare C acestuia I-a constituit incercarea de a reduce permitivitatea relativi a hdrtiei celulozice impregnate cu ulei mineral [7]. Ideea are la baz5 faptul c5 valorile intensitiitii cdmpului electric in componentele unui sistem de izolatie (cum este cazul celui de tip hbrtie-ulei) sunt invers proporfionale cu valorile constantelor dielectrice ale acestora. Aplicarea unei tensiuni U unei izolafii alcatuit5 din doui straturi de grosimi d l , respectiv d2 ~i permitivitati E , , respectiv ~2 conduce la existenla urmitoarelor caderi de tensiune pe cele dou5 straturi:

unde U, gi U2 reprezinta cgderea de tensiune pe stratul 1, respectiv pe stratul 2 a1 izolatiei. Pentru sistemul de izolatie hdrtie-ulei cu Er-hartie = 4,4 gi E,~,,, = 2,2, rezulti solicit5ri electrice duble ale uleiului mineral. Dintre toate solufiile propuse pentru sc5derea permitivitafii hdrtiei, combinarea fibrelor celulozice cu fibre organice sintetice (cum ar fi cele de polipropilen5, poliester, politetrafluoretilenii, etc.) a condus la obtinerea celor mai bune rezultate. Exist2 ins5 ~i unele neajunsuri referitoare la dizolvarea fibrelor plastice in uleiul mineral. De exemplu, fibrele de polipropileng sunt dizolvate in uleiul mineral i n jurul temperaturii de 130C. Cele mai bune rezultate au fost obfinute utilizdnd fibrele de politetrafluoretileni3. in cazul transformatoarelor criogenice se constat5 c i sistemele de izolafie cu proprietifi bune ~i care implici costuri relativ sckute sunt bazate pe hbrtia celulozic5 ~i azotul lichid (care are ~i rolul de agent de ricire) [7].

30

SISTEME DE IZO LA TIE

ELECTRIC^

Anumite studii arati c5 hdrtia celulozic8 in azot lichid are propriet5li dielectrice foarte bune, similare cu cele ale materialelor polimerice uzuale. De asemenea, proprieti3tile mecanice ale hdrtiei in azot lichid par s5 fie superioare (cu pdn5 la 20%) celor ale hhrtiei impregnate in ulei mineral. 0 alti modificare important5 a sistemului clasic de izolalie a1 transformatoarelor vizeaza utiliaarea uleiului siliconic in locul celui mineral. inlocuirea uleiului mineral cu ulei siliconic, superior din punct de vedere al propriet5tilor dielectrice, permite obtinerea unor transformatoare cu caracteristici imbun2tAtite. Studiile referitoare la imbatrdnirea izolatiei hdrtie celulozic5 - ulei siliconic indic5 faptul c& modificarile in timp ale propriet5tilor hdrtiei in ulei siliconic ~i in ulei mineral sunt sensibil asemantitoare (figurile 1.6 - 1.8). in schimb, in urma procesului de imb5trdnireY uleiului siliconic i ~ i p5streazd aproape neschimbate caracteristicile initiale. Pe de alt5 parte, permitivitatea uleiului siliconic mai mare cu aproximativ 25% fati de cea a uleiului mineral, asigura o repartitie mai convenabilg a cbmpului electric in interiorul izolatiei [7]. Un alt sistem de izolatie utilizat in cazul transformatoarelor are la baz5 hdrtia celulozic5 ~i hexafluorura de sulf (SF6). Astfel de transformatoare au o constructie specials, unitatea de transformare fiind plasat5 in interiorul unei anvelope ce menfine hexafluorura de sulf la o presiune cuprinsa intre 5 ~i 8 bari [7]. Numeroase studii au aratat ca hdrtia celulozic~ in SF6 prezint5 caracteristici dielectrice yi mecanice bune. Fig. I .9 arata c5 tensiunea de strapungere a sistemului de izolafiei hdrtie-SF6 este net superioara tensiunii de strapungere a hexafluorurii de sulf. Pe de alt5 parte se constat3 c3 degradarea termic5 a hdrtiei din izolatia de tipul hirtie SF6 este mai redus5 decdt in cazul hdrtiei aflate in atmosfer5 liberg.

Structztra ji componentele sistemelor de iiolatie


Tensile strength

!Nlmdl

rdoo
Fig. 1.6. Variafia in timp a gradului de polimerizare a hgrtiei imb2trinit2 in ulei siliconic gi in ulei mineral la 1 30C [ 7 ] .

Ida,

*iw

hours

Fig. 1.7. Variafia in timp a rezistentei la alungire a hhtiei imb2trinitFi in ulei siliconic 8i in ulei mineral la 130C [7]

tan d

-rrrrn
0
L

Mineral oil with Transformerboard

1
C

, board

(Aging a t 1 3 0 ' C I

Fig. 1.8. Dependenfa factorului de pierderi a hiirtiei ceiulozice impregnata cu ulei siliconic, respectiv cu uiei mineral in kncfie de durata de imb5trhire la 130C [ 7 ]

,C

Electrode distance d fmml

I
2

I
3

Fig. 1.9. Tensiunea de strgpungere a izolafiei h h i e - SF6 $i SF6 in funcfie de distanfa dintre electrozi l a p = 3, respectiv 5 bari. [7]

1.4.2. Motoare yi generatoare electrice in decursul timpului, nurneroase ma~inielectrice rotative au fost inventate .yi fabricate. Cre~tereanumarului de companii constructoare in domeniu a condus la o putemic3 dezvoltare a acestei ramuri industriale. Astfel, pe lPng5 imbunat5tirea pgflilor active ale maginilor electrice (infigurgrile gi circuitele magnetice), o atenfie deosebitg a fost acordatii .yi imbungtifirii sistemelor de izolatie ale acestora. Construcoa ma~inilor electrice ~ ideci, , a sistemelor de izolatie utilizate, depinde, in primul rPnd, de tipul acestor echipamente. in hncfie de tensiunea utilizat5 (in cazul motoarelor) sau produs3 (in cazul generatoarelor) deosebim magini electrice de curent continuu gi magini electrice de curent altemativ. Acestea din urma, in funcfie de principiul lor de functionare, pot fi asincrone sau sincrone. Toate aceste categorii de ma~inielectrice au fost .$i sunt ~i in prezent

utilizate intr-un mare numar de aplicatii. Din punct de vedere al realizilrii $i comportarii in timp a izolafiilor, ma~inile electrice care prezintg probleme deosebite ~i constituie principalul obiect al acestei prezenari, sunt cele de puteri medii ~i mari (kW ~i MW) ~i tensiuni inalte ~i anume, motoarele sincrone ~i asincrone gi generatoarele sincrone. Un factor important care determina alegerea materialelor gi tehnologiilor utilizate in construcfia acestor m a ~ i n ieste sistemul de racire. Pierderile Joule care se produc in infaqurari, pierderile magnetice, frecirile mecanice, etc. produc inciilzirea puternica a diverselor parfi ale acestor ma~ini, de unde $i necesitatea de a le echipa cu sisteme eficiente de riicire: ventilare direct5 sau indirect5 cu aer (pentru motoare gi generatoare cu puteri de ping la 100 MVA) sau hidrogen (in cazul turbogeneratoarelor), racire cu ap& etc. [8,10] Sistemele de izolatie ale ma~inilorelectrice, fie ele motoare sau generatoare, au doua parfi importante, realizate independent una fafa de cealalta: izolatia statorului ~i izolafia rotorului. Atst htr-un caz c i t $i in celdalt, izolatia reprezinta partea pasiva a ma~inii care nu ajutii la producerea ciimpului magnetic ~i nici nu ,,conduce3 liniile acestuia. Mai mult decit attit, prezenp izolafiei determinil crevterea pretului motoarelor ~i generatoarelor, produciind, in acela~i timp cre~terea gabaritelor acestora ~i reducindu-le astfel eficienta. Pe de alta parte, in lipsa izolatiei, conductoarele de cupru din inG~uri5ris-ar afla in contact electric unul cu celiilalt sau cu circuitul magnetic (statoric sau rotoric), ceea ce ar conduce practic la imposibilitatea hncfionarii ma~inii electrice. Ca ~i in cazul altor echipamente electrice, izolatiile statoarelor ~i rotoarelor constituie practic parfile componente care determina duratele de viafa ale ma~inilorelectrice. Spre exemplu, o statistic2 realizata in anul 2003 de Comitetul de studii Cigre SC 11 indica faptul c5 in proportie de 56 % defectele care survin in exploatarea hidrogeneratoarelor sunt datorate izolatiei electrice (fig. 1.10).

Fig. 1.1 0. Tipurile de defecte gi propoqiile in care acestca intervin i n cazul hidrogeneratoarelor [ I 1 j.

in general, din punct de vedere constructiv, sistemele de izolajie ale statoarelor ~i rotoarelor au acelea$ componente, dar materialele folosite pot fi diferite in cazul a n u m i t ~ r magini. Faptul c3 statorul reprezina in marea majoritate a cazurilor, partea fix2 a ma~inii, la nivelul sistemelor de izolafie ctatorice efonuriIe mecanice sunt rnai reduse ~i temperamra infigurfirii p a t e fi rnai eficient controlat5 cu ajutorul sistemelor de rscire. in consecinli, in cazul izolariiIor folosite la statoare!e rna~inilor uzuale. constituentele principsle sunt matzrialele electroizolante organice care, q a cum 5-a preztntat anterior, au proprietiti termice ~i mecanice reduse. Pentru o bun2 inlelegere a principalelor probleme care vizeuit realizarea izolaliilor dar ~i a solicitarilar la care acestea sunt supuse in tim put function5rii, vom prezenta in continuare sttuctura ~i caracterisiicile sistemelor de izolafie ce echipeaz8 statcarele ~i roroarele ma~inilor electrice
rotative.

1.4.2.1. Sistemele de izolafie ale infigurgrilor statorice

Srructura sisremslcr de izolafie utilizate la statoarele ma~injlor electrice este in str;insA legihrri cu tipul infiguririlor. Constmcfia $i tipul
infiprsrii depind de o serie de factori, dintrz care o pondere insernnati o au in special puterea, tensiunea ~i tipul de proteciie ~i ventila~ie al maginii.

Structura $i componentele sistemelor de izolatie

35

Pentru ma~inilemici, cu puteri de pin8 la 10 kW,se folosesc de regulii infZgur5ri intr-un strat, cu bobine realizate din conductor rotund, crest5turile statorului fiind semiinchise sau semideschise, de form2 oval5 sau trapezoidal2 (fig. 1.11). Capetele de bobine sunt, cel mai adesea, dispuse in dou2 etaje. Aceste mayini se constmiesc numai pentru tensiuni mici, inferioare valorii de 1000 V. Schema de izolatie adoptat2 in general pentru acest tip de mqini, este prezentat2 in fig. 1.1 1.

Fig. 1.11. Schema de izolalie a unei crestgturi ovale, de joas3 tensiune, pentru ma$inile de puteri mici, i n care este dispus5 o Fnfi5urare cornpus5 din doug bobine realizate din conductor rotund de cupru.

Pentru ma~inile de puteri medii sau mari de joas2 tensiune, se folosesc infigur2ri din conductor rotund realizate intr-un strat sau in dou5 straturi, crestaturile statorului avdnd aCeea$i forma ca gi cele ale maginilor de puteri mici. La aceste magini, infZgur5rile pot fi realizate yi din conductor profilat sau din bare; in aceste situatii infZgur5rile sunt realizate numai in dou5 straturi. Pentru maginile de tensiuni inalte, infa~ur5rile se constmiesc numai din conductor profilat [S]. Schemele de izolatie ale bobinelor in crestiitur8 ~i in partea frontal2 (capetele de bobin5) depind in primul rdnd de valoarea tensiunii, existdnd diferente semnificative intre schemele de izolatie ale infZgur5rilor de inalt2 tensiune comparativ cu cele de joasi tensiune). Principalele componente ale sistemelor de izolatie sunt indicate in figurile 1.12-1.15. in cazul ma~inilorde puteri foarte mari in ale c2ror infZgur2ri statorice intensitatea curentului ia valori insemnate, datorit2

efectului pelicular (rehlarea curentului), spirele sunt constituite din mai multe c8i de curent in paralel (vezi fig. 1.1 5) ceea ce implica folosirea obligatorie a unei izolalii de spifi. Utilizarea spirelor constituite din mai multe conductoare in paralel are ~i un alt avantaj tehnologic, bobinele astfel constituite putiind fi introduse mai u$or $i cu un risc de degradare mecanicii mai redus decit ?n cazul barelor de sectiuni mari [12].

Fig. 1.12. Schema de izolafie a unei crestftturi dreptunghiulare in care

este dispusa o infqurare de joasa tensiune in douft straturi realizata din conductor de cupru profilat.

Fig. 1.13. Schemele de izolafie ale unei crestftturi dreptunghiulare in

care sunt dispuse infigurki de halt5 tensiune in dou5 straturi, realizate din conductoare pro filate.

Srructura yi componentele sistemelor de izolafie

37

Fig.l.14. a - Schema de izola~ie a unei crestgturi dreptunghiulare in care este dispusa o inyqurare de joas5 tensiune realizata din bare de cupru tip continuu; b - Schema de izolalie a unei crestgturi dreptunghiulare in care este dispusa o Pnyqurare de joasg tensiune realizata din semibare de cupru (cu mufe de inseriere Pntre ele).
I'an;i crestliturli
Conductor imlst

_------------

Izolatie intre srr:~turi


Strat srmico~lductor

I;.ol:i!ie bobin6 "-

Fig. 1.15. Schema de izolalie a unei crestgturi statorice in care este dispusa o infiqurare de Pnalta tensiune realizata din conductoare de cupru profilate cu mai multe cHi de curent pe spirg.

Rolul principal a1 izolatiei conductoareIor din care sunt realizate i n f i ~ u r ~ r i maginilor le electrice sste acela de a izola din punct de vedere electric doua sau mai multe conductoare alsrurate. Din punct dde vedere al scllicitiirilor electrice. pelicula izolatoare a conductoarelor este supus2 aqiunilor dmpului electric datorat diferenfelor de potenfial existente intre conductoarele infZqur3rii. Pe dz alti parte, in timpul realiGrii bobineIor, i ~ o l a ~ iconductoruluj a este supusg unor eforturi mecanice complexe de incovoiere, intindere $ i cornpresiune, ceea ce poate duce la aparifia fisurilor. in consecinta, izolalia conductoarelor trebuie sa prezinte proprieati mecanice foarte bune. Un alt factor i~liportai~t carc irebuit: avut in vedere este acela cA pelicula izolatoare a c~nduccoarzlor reprezinG partea sistemului de izolafie care vine in contact nemijlocit cu calea de curenl. Deoarcce ~ n d u c t o r u lde cupru reprei.int8 cornponenta statorului in care temperatura atinge valoarea c a rnai inaIM (datorita existentei picrderilor Joule), izolalia acestuia este supus8 unor solicit2lri termice intense gi de t ungj, durati. Prin urnare, pe ling5 proprietii{ile electrice gi mecan ice, izolatia conductarului trebuie G prezjnte qi o bun2 rezistenw la solicithile termice de durati ji s i asigure evacuarea csldurii carre exteriorul iniZgur5rilor [ I 2,131.

Primcle ~zolaliide :onductor, urilizate in debutul ecolului XX, erau realizate cu ;?iutorul unor materiale precum fibrele $ j tesaturile de bumbac sau rn3tase impregnate cu rQini narurale. Rezullau astfel izdalii grfiase. cu propr~erari mecanice ~i termice reduse 5i a r e hgreunau procesul de realizare a bobinelor. Dupi cet de-a1 doilea r b b o i n~ondial r53iniie sintetice au ir~seput 55 fie utilizate tot rnai mult pentru izolarea conductoare [or. Utitizarea accstura a deschis calea realizarii unor izolaiii cu proprietiti mutt irnbunAt2titz. $i in zilcle ncastre peliculele izolante a1 cunductoarelor sunt realbate din lacuri de emailare, care au o bung aderen(8 la suprafe\cle
cnnductoarelor, o elasticitate crescut5 ~i proprict8ji diclcctrice foam bune.

Cele rnai utilizate sunc lacurile p~li\~inilacetalice (utilizate pentru acoperirea a psstz 50% din conductoarelr emailatei, poliamidice, epoxidice, pol iurttanicz, tereftalice, siliconice etc. Folosirea acestor lacurj de emailare

posibila realizarea unor magini electrice situate in clasa termica C care s t hnctiona la temperaturi de piing la 220C [12]. in motoarele gi generatoarele de putere medie, in general bobinele : a t preformate (pe gablon), fiind realizate din conductoare profilate sau ~ t u n d e ,spirele putiind fi constituite din mai multe cai de curent izolate mele fafa de celelalte. Piing catre sfirgitul anilor 1970, in majoritatea z u r i l o r , constructorii echipau fiecare spira cu o izolafie proprie (fig. 1.14) rtalizata, dup5 caz, din hdrtie de mic5 pe suport polimeric sau dintr-un simplu film polimeric. Pentru simplificarea proceselor tehnologice, in timp s-a renunfat la izolatia de spira, rolul acesteia fiind preluat tot de izolafia ?roprie a conductoarelor, cu o grosime uSor crescutti pentru a face fafti slicitarilor complexe din timpul fabricatiei gi a1 exploatarii. Izolafiile folosite in cazul infagurilrilor maginilor de puteri mari gi rsnsiuni ridicate sunt cele mai complexe. fnfilgur5rile sunt realizate din bare Jc cupru preformate gi tehnologiile de realizare a izolatiei bazate pe: utilizarea benzilor izolante preimpregnate cu rhgini; impregnarea la presiune foarte sc5zuM a intregului stator (VPI - vacuum pressure impregnation). Tehnologia bazata pe utilizarea benzilor preirnpregnate cu ra~ini plimerice s-a dezvoltat odatti cu aparitia hdrtiei de mica. Cu ajutorul hdrtiei Je mica ~i ~esaturilorde sticlti cu rti~iniepoxidice sau siliconice modificate au fost realizate micabenzile utilizate azi, caracterizate de proprietafi dielectrice foarte bune ~i de o remarcabila rezistentti la acfiunea desc5rctiriIor parfiale. lzolafiile realizate din micabenzi prezinta gi rezistenfa sporitg la umiditate, praf, agenfi chimici, o elasticitate bung, dar gi un coeficient de dilatare foarte apropiat de cel a1 cuprului. Izolafiile realizate din micabenzi sunt izolatii discontinue; astfel, dupti acoperirea barei statorice cu straturi de micaband4 bara rezultata este supus2 la trei operafii tehnologice importante: o uscare sub vid la cald pentru eliminarea solventilor gi a apei, o presare la cald de scurt3 durata pentru aducerea dimensiunilor barei la cotele corespunzi3toare crestgturii gi polimerizarea izolatiei (prin aducerea barei la o anurnit5 temperatura). Tot din ragini epoxidice gi siliconice sunt realizate gi chiturile de umplere a golurilor din transpozitii, chiturile de etangare sau izolare a conexiunilor [12,13].
222

Primul sistem de izolafie care a utilizat micabenzi preimpregnate a fost introdus in anul 1949 de compania Westinghouse (WA) sub numele de ~herrnalastic [14]. ~ ~ R@inile folosite erau cele poliesterice. Alte asemene sisteme care utilizau tot ra~inile poliesterice ~i micabenzi au fost produse in perioada imediat urmatoare sub licenfa National Electric Coil (~eccobond~ Si ~ Kraftwerk ) Union (MicalasticTM).fn anul 1953 Oerlikon din Elvefia propune utilizarea raginilor epoxidice in sistemele de izolafie ale maginilor de puteri mari gi tensiuni inalte. in 1958 este rdndul companiei General Electric s5 introduca sistemul de izolaiie MicapalTM I bazat pe micabenzi din muscovit calcinat $i ra~iniepoxidice. in anul 1966 aceeagi companie introduce sistemele Epoxi Mica w at^^, Micapal H T realizate ~ ~ din micabenzi pe suport de fibre de sticla ~i un amestec de ragini epoxidice, ragini fenolice g i un procent de 7 - 10 % de solvenfi speciali. Mai Grziu, In 1978 este introdusa gi izolafia ~ ~ d r o r n a [15] t ~ ~pentru statoarele hidrogeneratoarelor de foarte mare putere bazatB, tot pe micabenzi preimpregnate cu ragini epoxidice speciale. in ultimul timp au fost fabricate o serie de noi benzi pentru izolarea conductoarelor maginilor de puteri mari $i tensiuni inalte. Pe langa stratul de mica, acestea contin filme polimerice (poliesteri) foarte subfiri acoperite cu - (fig. 1.16). lacuri adezive (ra~ini)
Mica

Mica /

Film politnsric

' I ,

Film ,>oIimeric Lac d e z i v

Film polimeric

Lac adrziv

Fig. 1.16. Benzi realizate din micg gi filme polimerice pentru izolatiile ma~inilor de puteri mari yi tensiuni inalte.

Cel de-a1 doilea procedeu tehnologic dezvoltat de producatorii de m a ~ i n i electrice de puteri mari este cel care presupune impregnarea intregului stator cu ra~ini polimerice [12]. Operafia de impregnare se face la o presiune foarte scazutfi care s5 asigure patrunderea rg~inilor in spafiile cele rnai inguste gi eliminarea golurilor de aer (ce conduc la aparifia descarc5rilor parfiale). Pentru aceasta, dup5 introducerea gi fixarea barelor

hnctura ~i componentele sistemelor de izola~ie

41

in crestaturile statorului, intreg ansamblu este cufundat in intregime intr-un recipient care contine r5gina de impregnare (epoxidici, poliesterici, poliesterimidic5 sau siliconica). fn cazul unor statoare cu gabarit foarte mare, anumiti fabricanti utilizeaz5 qi impregnarea separaa a fiec5rei bare statorice (de exemplu sistemul ~ i c a d u introdus r ~ ~ in anul 1955 de Brown Boveri). Compania Siemens a realizat in 1960 sistemul de izolatie .4ficalasticTM [16] bazat pe tehnologia VPI, hdrtie de mica gi ragini spoxidice. Alte sisteme de izolatie bazate pe tehnologia VPI au fost introduse de General Electric, Alsthom sau Toshiba [12]. Noile sisteme prezinta proprieM1i termice, electrice gi mecanice mai bune g i sunt realizate din materiale cu un impact foarte mic asupra mediului inconjuriitor. Rqinile epoxidice utilizate in cadrul acestor noi sisteme contin catalizatori :are accelereazi procesul de polimerizare.

b) Izolafia secfiilor sau bobinelor

in general, in c a u l maginilor electrice de halt5 tensiune, fiecare dintre bobinele InfigurZirii are o izolatie proprie. Exist5 ins5 qi situatii in care kolatia bobinelor lipsegte, rolul ei fiind preluat de izolatia conductoarelor (barelor) ~ilsau spirelor dupii caz. Uneori, in interiorul bobinelor este dispusi gi o izolatie ,,in z" - fig. 1.13. Aceast5 izolatie, dispus5 pe intreaga lungime a bobinei, este realizati din folie flexibilii cu grosimea de 0,2 - 0,3 rnm. Pentru clasa de izolatie B, pirfile active ale secfiilor sau bobinelor sunt izolate cu o teaca de micafoliu cu ~ e l a c pe suport de hdrtie sau samicafoliu preimpregnat cu ragini sintetice. Pentru clasa de izolafie F se folosegte rnicafoliu pe pdnzii de sticlii sau samicafoliu pe pdnzi de sticlA preimpregnat cu r5~inisintetice din clasa F. Pentru clasa de izolatie H se folosesc rnateriale similare cu cele din clasa F, cu deosebirea c i lacurile de irnpregnare sunt siliconice. in anumite cazuri sunt utilizate cauciucuri siliconice cu sau fir3 insertie din fibre de sticli.

c) Izolafia de crestcrturti
Izolafia crestfiturii reprezinta components sistemului de izolafie a maqinii care izoleaza conductoarele (bobinele) inm~urarii de miezul magnetic statoric sau rotoric. Str2pungerea izolafiei de crestiiturr? ~i producerea unui scurcircuit intre infi~urare ~i circuitul magnetic conduce la scoaterea din uz a ma~iniielectrice. in consecinta, izolatia cresaturii reprezinta una dintre componentele de baza ale sistemului de izolafie. Pentru ma9inile de puteri mici ~i tensiuni joase, izolafia de crestiltura are mai mult un rol de protecfie mecanic5 a inf%gur5rilory materialele din care este realizata necesitind o bun5 rezistenfa la frecare 9i abraziune dar gi la solicit5rile mecanice la care sunt supuse in timpul realizgrii PnfQuririlor. In cazul maginilor de puteri mari $i tensiuni inalte, izolafia de crestatura necesita o mai mare atenfie. Spre exemplu, daca consideram bobinele sau barele ce formeazg inm~urareastatoricii a unei faze a unui generator cu tensiunea de faza de 13,8 kV, rezulti cB intre conductorul de cupru $i miezul statoric existi o diferenp de potential de 8 kV, ceea ce determinii existenfa unor solicitiiri electrice importante ale izolafiei. fn consecinfa qi izolafia crestaturii trebuie s5i fie astfel aleasa incdt s5 reziste la aceste soliciari electrice. 0 alt5i constrsngere in alegerea izolafiei de cresti3tur5 este reprezentata de solicitirile termice la care aceasta este supusi permanent in timpul hncfionirii. CBldura rezultata din pierderile Joule in infiyurZiri este transmisa prin izolafia cresti5turii miezului magnetic. Din acest considerent, materialele folosite pentru acease parte a sistemului de izolafie trebuie sii fie caracterizate de o conductivitate termica crescuta (de aceea izolatie de cresEtura trebuie sa confina cst mai pufine goluri). De asemenea, un alt punct important in alegerea izolafiei de crestaturti pentru maqinile de puteri mari este reprezentat de solicit2rile mecanice. Asupra conductoarelor (barelor) infigurgrii statorice se exercitil, in timpul funcfionilrii, foqe magnetice foarte insemnate. 0 prima categorie de foqe magnetice sunt cele care se exercita radial intre bobinele / barele situate in aceea~i crestiitura. Datorita acestor foqe, conductoarele vibreaza in crestaturi. Foqa care acfioneaza pe unitatea de lungime a' unei bare situatii la distanta d (exprimata in metrii) de partea inferioara a crestaturii

=dat8 de urmatoarea expresia:


mde I reprezinta valoarea efectiva a curentului electric ce str5bate bara -satorici gi factorul k = 0,96. Dac5 i(t) = losinof, cu pulsafia o = 2nf, forfa ; t se exercitii asupra conductoarelor se poate exprima:
F=

kI, (1 - cos 2wt) 2d

(1.4)

Astfel pentru o fiecventi a curentului electric f = 50 Hz, vibrafia :onductoarelor din crest5turi este caracterizati de o valoare dublii a kcventei de 100 Hz. in afara foqelor radiale, barele statorice mai sunt supuse gi forfelor de interactiune dintre curentii ce le parcurg gi cgmpul magnetic rotoric. Aceste forfe ating ins5 numai 10 % din valoarea celor ndiale [12]. ?n cazul maginilor electrice ale ciror tensiuni nominale depagesc 4 kV se produc desciircari parfiale (DP). Acestea apar in zonele in care izolatia prezintii goluri de aer gilsau intensitatea local5 a c2mpului electric este mare datoritii unor defecte, muchii ascutite, etc. DesciircFirile parfiale determini degradarea (erodarea) continua a izolaliei gi din acest punct de \edere realizarea sistemelor de izolalie implica gi eliminarea sau reducerea acestor desciirciiri. in cazul maginilor electrice cu tensiunea nominal5 sub 1 kV, izolatia de crestituri este realizata din carton electrotehnic (prespan), lateroit sau folie combinati pentru clasa B. Pentru clasa de izolalie F se folosegte, de asemenea, folie combinat5 de clas5 F. Pentru maginile cu tensiunea peste 1 kV se folose~tepregpan, leteroid sau folie combina6 corespunz5toare clasei de izolatie, principalul rol fiind acela de protectie mecanicg. in anumite situatii justificate de existenla unor dificultiiti tehnologice, izolatia de crest5turii poate sii lipseasc5.

44

SISTEME DE IZO LA TIE ELECTNCA-

4 Pana, izolafia sub pand, izolafia la baza crestdturii


Pana crestAturii, izolajia sub pan5 gi izolalia la baza crestiturii sunt dimensionate mai ales din punct de vedere a1 solicitirilor mecanice care se exerciti asupra conductoarelor. Rolul principal a1 acestor componente este acela de a fixa conductoarele in interiorul crestiturii reduciind c8t mai mult jocul acestora. Alegerea acestor paqi ale sistemului de izolatie trebuie acut2 finind cont de solicit2rile mecanice care existi at& in hncfionarea normala a ma~iniidar ~i in cazul aparijiei unor defecte. in cazul unui scurtcircuit, intensitatea curentului care strabate infaguriirile este de citeva ori mai mare declt valoarea nominali gi datoriti factorului l2care apare in ecuatia (1.3), foqele magnetice care se exercitA in astfel de cazuri sunt foarte importante [8] . Pentru clasa B, izolafia la baza crestiturii se realizeaz5 din pregpan, leteroid sau micanit2 flexibili. in cazul maginilor din clasa F se utilizeaz5 sticlotextolitul gi micanita flexibilg. Izolatia sub panil se realizeaza din sticlotextolit. Pana este fabricaa din lemn fiert in ulei, pertinax, sticlotextolit sau lemn densificat in cazul ma~inilordin clasa de izolatie B sau din sticlotextolit gi r i ~ i nepoxidicii i armati cu fibre de sticl5 pentru cele din clasa F.

1.4.2.2. Sistemele de izolatie ale PnfTi~ur5rilor rotorice


fn raport cu sistemele de izolatie utilizate in construcfia statoarelor, schemele de izolatie ale rotoarelor maginilor electrice sunt realizate pornind de la faptul ca solicitilrile electrice sunt inferioare celor din stator (valorile tensiunilor din infa~urarile rotorului sunt cu mult mai reduse fa@ de cele din stator), iar eforturile mecanice care se exerciti asupra infaguriirilor sunt mai mari. 0 situafie deosebiti se intdlnegte in cazul rotoarele turbogeneratoarelor de puteri foarte mari, care, din cauza vitezelor de rotatie ridicate trebuie s i suporte solicitiri mecanice foarte importante (pentru aceste mqini, miezul magnetic rotoric este realizat din oteluri speciale, cu proprietifi mecanice superioare). in consecint8, in componenfa sistemelor de izolafie ale rotoarelor se g5sesc materiale organice gilsau anorganice cu

Structura $i componentele sisternelor de izolafie

45

proprietili termice bune gi care confer2 o rezistenfa mecanic2 comparabil8 cu cea a infigur5rilor (cuprului) $i a miezului magnetic. De aceea, dimensionarea ,acestor sisteme de izolafie este limitati mai mult de solicit3rile termice Si mecanice. De asemenea, nu trebuie pierdut din vedere faptul c i In regimurile de functionare permanente, Infigur5rile rotorice calcituite din conductoare sau bare de cupru) sunt parcurse, in marea majoritate a cazurilor, de un curent continuu (in cazul ma~inilorelectrice sincrone) sau de un curent alternativ de foarte joas5 fiecvenfii (in cazul ma~inilor de inductie). Un caz cu totul aparte in rhndul maginilor electrice cu o arie largi de utilizare, il constituie maginile asincrone cu rotorul in colivie. Rotoarele acestora nu conrin sisteme de izolatie, barele coliviei fiind Incastrate direct in miezul rotoric. Tinhnd cont de cele prezentate anterior, solicitirile care se exerciti asupra sistemelor de izolatie ale rotoarelor pot fi grupate astfel: solicit5ri termice datorate in principal pierderilor Joule din infigurarile rotorice; solicitiri mecanice foarte importante datorate, in cea mai mare parte, foqelor centrifuge care se exerciti asupra infiguririlor; solicitari electrice (In general, acestea sunt reduse deoarece valorile tensiunilor nu depilgesc in majoritatea cazurilor 1000 V); in cazul sistemelor statice de excitatie realizate cu tiristoare, supratensiunile de comutalie conduc la aparitia descircirilor parfiale; abraziune, solicitare datorat5 obiectelor prezente accidental in interiorul maginilor electrice (sau fragmentelor desprinse din p5qile aflate in mi~care)care poate conduce la deteriorarea sever8 a izolatiei ~i la aparifia scurtcircuitelor; dilatarea gi contractarea barelor de cupru de fiecare dati ~ 2 n d magina electric8 este pus5 In hnctiune, respectiv oprit8; dilatarea gi contractarea conductoarelor de cupru conduc la solicitari de abraziune gilsau la deformarea conductoarelor gi, in consecint8 dezlipirea izolatiei gi aparitia caviti~ilor cu aer. Sistemele de izolafie utilizate in cazul rotoarelor sunt In concordanti? cu tipul maginii, puterea gi tensiunea acesteia, turafia, sistemul de rgcire, etc.

46

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRIC^

in general schemele de izolatie sunt constituite din izolaria crestiiturii, izolafia conductoarelor (sau a spirelor), izolatia capetelor frontale ale , unde este cazul, izolafia colectorului. bobinelor ~ iacolo in cazul ma~inilor de puteri mici, infagurarile rotorice sunt realizate din conductoare rotunde de cupru acoperite cu emailuri. Deseori, la ma~inilede joasfi tensiune, izolatia conductoarelor poate prelua Si rolul izolaiiei de crestaturil, in timp ce, in cazul maginilor de tensiuni rnai mari, inainte de introducerea bobinelor, "r crest5turile rotorului este montata izolafia de crest5turZ. Uneori, pentru realizarea izolatiei de cresGtur5 la rotoarele mici este utilizat ~i un alt procedeu bazat pe pulverizarea electrostatics a unor pulberi polimerice care ader5 foarte bine la miezul magnetic. Materialele electroizolante utilizate pentru fabricarea acestor sisteme de izolatie sunt alese in functie de clasa de izolatie, tensiunea $i puterea mayinii. In general, pentru maginile de puteri mici gi medii, izolafia de crestatura se realizeaza din diferite filme polimerice (hPrtie Nomex, nailon, poliamide, izolajia DMD produs2 de compania Dupont). La ma~inilede puteri mari sunt utilizate compozite pe bazii de mica, hdrtie krafi, sticla Si ra~ini polimerice (poliesterice ~i epoxidice) care permit preformarea izolatiei (realizarea unor teci izolante) inainte de introducerea in crestiitura. Majoritatea hidrogeneratoarelor ~i motoarelor sincrone cu puteri de peste 50 MW au rotoare cu poli aparenfi. Pentru aceste magini sunt utilizate doua tnodalitZiti de dispunere a infa~uriirilor.Astfel, la generatoarele rnai vechi sau la maginile de puteri mai mici inEgurarea (in general realizati din conductor de cupru profilat) este dispusg in jurul polilor in rnai multe straturi. fn aceastg varianti constructiv5, Fntre miezul magnetic polar gi bobin5 se dispune o teaca izolantZi realizata din materiale cu propriet6ii inecanice foarte bune. La ma~inilede puteri rnai mari (gi 1200 rpm) din band6 subfire de cupru. Fiecare band5 bobinele sunt realizate pe ~ablon de cupru este izolata fat2 de celelalte gi bobinele sunt impregnate inainte de fixarea lor pe pol. Conductoarele cele rnai apropiate de miezul magnetic polar au o izolatie suplimentara realizata cu ajutorul unor benzi preimpregnate. Cele rnai utilizate izolatii sunt realizate din compozite pe bazi de 1nici5,rB~ini epoxidice gi vinil-alchidice, fibre de sticl8, etc.

Strucfura $i componentele sisfemelor de izolafie

47

1.4.3. Cabluri de energie


Cablurile de energie reprezinta categoria cea mai rgspdndita dintre echipamentele utilizate in transportul $i distributia energiei electrice. Fabricarea acestora a inceput in ultima parte a secolului a1 XVIII - lea odaG cu dezvoltarea iluminatului electric in marile o r q e din Europa gi America de Nord. La un moment dat, refelele electrice aeriene au devenit at2t de numeroase incdt, in anumite locuri, au ap5rut in foarte scurt timp probleme tehnice ~i estetice deosebite. Ca urmare, in 1884 la New York a intrat in vigoare o lege care impunea dezafectarea liniilor aeriene din interiorul oragului gi inlocuirea acestora cu cabluri subterane. in anii imediat urmZitori, au fost adoptate legi similare ~i in alte orage, astfel incdt liniile de transport ~i distribufie subterane au devenit o alternativa viabila gi au inceput s5 fie introduse pe scar5 larg5 [13,17]. in anul 1881 au fost fabricate primele cabluri cu izolafie din cauciuc vulcanizat. 0 solufie foarte interesanta adoptata in aceasta perioada de inceput se refer5 la cablurile de energie realizate sub forma unor conducte in interiorul carora erau dispuse conductoare de cupru izolate ~i fixate cu ajutorul unor izolatoare de sticla sau poflelan (aceast5 solutie a fost utilizata pe scar2 larg2 la Paris, in anul 1889) [17]. Primele cabluri de energie cu izolafia realizat5 din hdrtie - ulei gi rensiunea nominal5 de 10 kV au fost fabricate de Ferranti in anul 1890 ~i folosite un an mai tdrziu in refelele electrice din Londra. De$i fabricate in epoca de pionierat, conform datelor publicate, aceste cabluri s-au dovedit at2t de fiabile incdt ultimul tronson a fost scos din serviciu gi inlocuit abia in anul 1933. Dezvoltarea relelelor de cabluri subterane in marile orage a fost foarte rapid5 (de exemplu, in anul 1909, in Chicago refeaua de cabluri subterane se intindea pe o lungime de aproximativ 650 km). Aparifia gi dezvoltarea petrochimiei a permis, la jumgtatea secolului a1 XX-lea, fabricarea cablurilor cu izolafie polimeric2 extrudat5, mai fiabile Si mai ugor de montat decdt cablurile cu izolafie din hirtie impregnata. Dezvoltarea tehnologicg $i descoperirea unor materiale cu propriet5fi superioare a dus la fabricarea cablurilor criorezistive gi supraconductoare

t I

48

SIYT5.bfEDE IZO L.4 TIE ELECTRICA

considerate ca fiind o solutie eficient3 pentru transportul energiei electrice de mare capacitate. Din punct de vedere constructiv, cablurile de energje se i m p a r t In dous ma:i categorii: cabluri cu izolalie din hhrtie impregnat2 $i cabIuri cu izolatie extrudata (polimerid). in functie de natura curentului electric care strfihate conduczoarele. exisG cabluri de curent alternativ ~i cabluri de curent continuu. Tehnologiile dezvoltate p h i in prezent c2t .ti evolulia continua a materialelor elzctroizolante permit realimrea unei palete foarte largi de cabluri de energie ~i date; structura acestora 3i izolaliile folosite sunt in strAns8 legAtur5 cu domeniul de urilizare.

I.J.3.1.Cabluri cu izolafie hfrrtie - ulei


Produse pentru prima d a t i de Feranri $i Callendm Cabies din Anglia la inceputul ani tor J 890, aceste cabluri au izolrrtis reaIizat5 din h h i e infigurati (belted cablesj impregnat2 cu uIei mineral (la inceput, p e o n impregnare a fost folesit colofoniul gi uleiul de castor, mult mai tirziu fiind u t i l i z a t uleiul mineral) [ I 71. A$a sum a fost subliniat ~i mai sus. indelungata experienfg de e~ploatare a cablurilor cu izolatie hirtie-ulei a arstat o fiabilitate ex-trem de mare a acestora. uneori. durata de exploatare dep5~ind 65 de ani. in ceea cc privqte construcria acestor cabluri, in perioada prernerg&toare Prirnului Rbboi Mondial, cablurile izolate cu hirtie itnpregnata erau realizate, i n general. cu trei conductoare $i arreau tensiuni norninale de pan2 la 73 L V (fig. 1.I7). in special datoritg distribuliei neuniforme 3 solicitiril~r electrice dar ~i golurilor existsnte in izola~ia pr~ncipalg, nivelul desc5rcGrilor paqiale in aceste zabluri era ridicat. Aceasti problenla a fost i n f i rezo1vat;i i n parte prin introducerea untlr ecrane individuale pentru fiecart: conductor h parte, realizate din banda de cupru $1 conectate la mash. in tirnp, forrna conductoarelor folosite in construqia cabluriior cu izolatie hirtie-ulei a fost modificati in scopul creqerii factorului de umplere, reducerii dimensiunilor ~i diminuirii greutirii ji chntitg{ii Je materiale necesare, rezultind, in afara de cablurile c u

Structura gi componenteie sistemelor de izoialie

49

conductoare rotunde $i cabluri cu conductoare ovale sau sub form2 de sector de cerc (fig. 1.17) La aceste cabluri, conductoarele izolate sunt asamblate impreuna cu o mas5 de umplutura formaG din iuG sau hdrtie, acoperite cu straturi de hdrtie preimpregnaa gi protejate cu ajutorul unei mantale din plumb, aluminiu sau polimeri. in cazul cablurilor supuse unor solicitgri rnecanice intense sunt previzute arm2turi realizate din band5 de ole1 [17].

Fig. 1.17. Cabluri cu izolatia hArtie - ulei cu trei conductoare (a conductoare rotunde, b - conductoare ovale, c - conductoare sub

forma de sector de cerc). Utilizarea cablurilor cu izolatie hdrtie-ulei este in continuare de actualitate, acestea fiind inca folosite cu succes in transportul gi distribulia ~nergieielectrice. Tehnologiile existente azi fac insa posibilg extinderea gamei de tensiuni ale acestor cabluri pin2 la valori mult mai mari ale tensiunii (69 kV). Pentru cregterea rigidit2tii dielectrice gi a performantelor izolatiei hdrtie-ulei, procedeul de preimpregnare a hdrtiei a fost inlocuit cu unul de impregnare global2. De asemenea, au fost realizate $i alte tipuri de cabluri: cabluri cu circulatie de ulei la presiune joas2 $i halt5 (fig 1.1 8- 1.19 $i zabluri cu circulatie de gaz (fig. 1.20). in general, cablurile utilizate in instalatiile de distributie a energiei electrice in gama de tensiuni 1 - 35 kV au izolatia hbrtie-ulei realizaa prin procedeul de impregnare global2 (uleiul de impregnare are o viscozitate relativ mare). Aceste cabluri sunt realizate cu unul, dou5, trei sau patru zonductoare din cupru sau aluminiu, sub form2 de bare sau torsadate. Cablurile cu unul sau mai multe conductoare cu sectiunea de pin2 la

50

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRIC^

16 mm2 au in componenp numai conductoare cu sectiune circularii. in cazul secfiunilor rnai mari, conductoarele pot avea gi form5 oval5 sau de sector de cerc.

Fig. 1.18. Cablu de inaltfi tensiune destinat liniilor de transport a energiei electrice cu izolatia din hgrtie gi circulafie de ulei (1 conduct2 ulei realizat2 din band2 de ofel spiralat%2 - conductor torsadat de cupru realizat din gase segmente, 3 - strat de hsrtie, 4 ecran semiconductor interior realizat din hirtie gi negru de hm, 5 izolafieprincipal& din hiirtie, 6 - strat semiconductor exterior, 7 - strat realizat din bands polimerica gi bandfi textil&,8 -manta de protecfie din aluminiu sau plumb, 9 - manta exterioara realizatg din

polietilenfi). Datoritg distributiei spatiale a cdmpului electric, cablurile realizate cu conductoare rotunde gi izolafie proprie mai sunt numite $i cabluri cu cdmp electric radial (in cazul conductoarelor cu sectiune rotund2, componenta radial2 a cdmpului electric este cea mai importantii). Cablurile cu conductoare izolate in form5 de sector de cerc mai sunt cunoscute gi sub numele de cabluri cu cfimp neradial. La acest tip de cabluri, soliciMrile electrice in zonele de contact ale conductoarelor izolate sunt mai intense $i ca atare, gama tensiunilor este ceva rnai restrdnsii (10 kV). Utilizarea cablurilor cu un singur conductor este destul de restrdns2, acestea fiind folosite mai ales la alimentarea cu energie in tracfiunea electric& Cablurile cu douii conductoare sunt utilizate pentru alimentarea rejelelor de curent

Slructura ji componentele sislemelor de izolajie

51

continuu $i in instalafiile monofazate. Una dintre problemele importante existente in cazul cablurilor a caror izolatie este realizat: din hirtie preimpregnata sau prin procedeul de impregnare global5 se refer5 la migrarea substantelor de impregnare i uleiului). Aceasta este mai pronuntat2 in cazul hartiei impregnate cu uleiuri 3e viscozitate mica. Din acest motiv, normele de instalare a acestor cabluri prevad valori maxime ale pantelor. Cablurile pozate vertical sau cu o inclinare pronuntat2 au izolafia de hirtie impregnat5 cu amestecuri speciale 2 caror viscozitate este mare. Chiar gi in aceste conditii, mai ales sub as~iuneacaldurii rezultate in urma producerii pierderilor Joule, fenomenul 3e migrare a masei de impregnare este prezent gi poate conduce la aparitia Imor zone sensibile in izolatie (,,hot spot") [17,18]. Una dintre solutiile tehnice care a permis realizarea unor cabluri de =nergie cu tensiuni foarte inalte (de pin& la 750 kV), propusa inca din anul 1917 gi aplicata pentru prima data in anul 1928, vizeaza cablurile cu circulatie de ulei. Aceste cabluri de inalt2 tensiune au in component5 un ringur conductor prevkut cu un canal central umplut cu ulei $i izolat cu hdrtie impregnati cu ulei (fig. 1.18). La capatul unui astfel de cablu este Zonectat un rezervor de ulei care are rolul de a regla $i mentine presiunea uleiului atunci cind temperatura cablului prezinta variatii (in funcfie de pierderile Joule, cregte in cazul unor curentii importanti sau scade in cazul unor puteri vehiculate mici). Unii constructori utilizeaz5 vase prevzzute cu o membrana flexibilfi ce separa uleiul de o camera de aer aflat sub presiune. in seneral, valoarea medie a presiunii statice a uleiului variazi?, pentru zablurile de halt5 presiune, intre 0,l gi 3 at gi pentru cablurile de joasa ;sresiune intre O,1 gi 1 at.

Fig. 1.19. Cablu cu izolaiie de h&ie gi ulei la halt5 presiune [13].

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRIC^

Fig. 1.20. Cablu cu izolalie de hhtie $i gaz la presiune exterioarfi [13].

Prin circulafia uleiului prin canalul central a1 cablului o bun3 parte din caldura rezultat5 prin producerea pierderilor Joule este evacuatli, asigurindu-se astfel o temperatura relativ constant2 pe lungimea intregului tronson. Solicitarile electrice maxime care pot s5 apara in izolatia principals a unui cablu cu circulafie de ulei ajung chiar $i pin2 la 150 kV/cm (spre comparaiie, in izolafia hirtie-ulei a cablurilor clasice valorile maxime sunt mult mai mici de pinins la 40 kV1cm). Obtinerea unei izolafii cu proprietafi dielectrice atit de bune se bazeaza pe eliminarea incluziunilor gazoase prin utilizarea unor benzi de hirtie foarte sub~iri ~i diminuarea grosimii peliculelor de ulei dintre straturile de hirtie din imediata vecinztate a conductoarelor. Straturile aflate citre exteriorul izolatiei sunt realizate din h2rtie mai groasii (rji deci mai pufin compactZ). Peste izolafie este adaugat un ecran de h8rtie semiconductoare. Canalul prin care circul5 uleiul, care constituie de altfel ~i funia de conductoare a cablului, este realizat sub forms de spirals din conductor de cupru profilat sau dintr-o ban& de otel. Pentru valori ale tensiunii aflate in gama 35-60 kV sunt fabricate cabluri cu trei conductoare aflate intr-o manta comuna. Canalele cu ulei sunt dispuse in spatiul dintre conductoare ~i sunt realizate din fevi metalice elicoidale. 0 altli variant5 constructivii se refers la cablurile cu circulafie de ulei dispuse in anvelope metalice (fig. 1.19) care pot asigura presiuni ale uleiului de peste 15 at. Aceste cabluri sunt realizate cu conductoare torsadate ~i sunt dotate cu dous straturi semiconductoare interior ~i exterior separate de izolajia hirtie-ulei. La exterior, fiecare conductor este armat cu un strat de band5 metalid perforata sau s2rmil semirotunda [17].

cu tensiuni superioare valorii de 750 kV au pus F n evidenp necesitatea utiliz5rii unor materiale cu factorul de pierderi mai mic. in anii 1980 au fost produse primele benzi compozite hbrtie- polipropilin5-hbrtie care au permis obfinerea unor izolafii cu proprietafi dielectrice superioare. Aceste benzi sunt realizate dintr-un film subfire de polipropilena plasat intre douh benzi de hArtie Kraft. Factorul de pierderi $i permitivitatea dielectric5 a acestor k n z i pot fi diminuate prin cre~tea grosimii filmului de polipropilen5. De ssemplu, cregterea continutului de polipropilen5 de la 42 la 60 % conduce la diminuare a factorului de pierderi de la lom3 la 7 . 9i a permitivit5tii dielectrice de la 2,8 la 2,7. in fig. 1.21 este prezentata sectiunea transversal5 printr-un cablu de 800 kV cu circulalie de ulei $i izolatie realizata din bandil compozit8 h8rtie-polipropilen5-hbrtieimpregnat5 cu dodecil-benzen.
9

Fig. 1.21. Secfiuneprintr-un cablu de 800 kV cu izolalia realizata din band5 PPP (hiirtie-polipropilen5-h5rtie impregnat3cu dodecil-benzen: diarnetrul canalului de ulei 25 mm, sectiunea conductorului de cupru 2000 rnrn', grosirnea unilateral5 a izolaiiei 30 rnrn, grosimea unilateral5 a cimQii de plumb 4,7 mm, grosimea unilateral3 a mantalei din polietilen3 7 mm). 1 - conduct3 din band&de ofel spiralat&, 2-canal de ulei, 3- conductoare din cupru, 4- manta din PE, 5-strat de ranforsare, 6-c5ma$5de plumb, 7-ecran fesut din fire de cupru, 8band2 de hlrtie $i negru de h m rnetalizatil, 9- izolafie din band& h2rtie-polipropilen5-hdrtie,lOband5 de ole1 ~i hdrtie cu negru de hm, 11- band2 de h2rtie Kraft.

54

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTR~CA

Izolatia hbrtie-ulei este folosit5, de asemenea, gi pentru constructia cablurilor submarine de curent continuu. Tensiunile nominale ale acestor cabluri pot ajunge pinil la mai multe sute de kilovolti (in mod uzul sunt constmite cabluri de curent continuu cu tensiunea de 450 kV -fig. 1.22).

1.4.3.2. Cabluri cu izolafie extrudatg Dezvoltarea petrochimiei gi a tehnologiilor de fabricare gi prelucrare a polimerilor a condus la aparitia noilor tipuri de cabluri de energie cu izolatie sintetica realizati din poliolefine. Procedeul tehnologic de realizare a izolatiei se numegte extrudare $i consti3 in acoperirea conductoarelor cu un strat continuu de polimer. Principalele materiale folosite sunt polietilena de joasg densitate (PEJD), polietilena de inalti densitate (PEID) gi polietilena reticulatg (PER) precum gi cauciucul etilen propilenic (EPR), policlorura de vinil (PCV) gi cauciucul siliconic, etc. Cablurile de energie cu izolatie extrudata sunt fabricate pentru o gam5 de tensiuni foarte mare: cabluri de joasa tensiune utilizate in instalatiile electrice, cabluri de medie yi inaltii tensiune folosite in distributia ~i transportul energiei electrice $i cabluri destinate unor aplicatii speciale (minerit, industria petrolierq cabluri submarine, etc.). Cablurile cu izolatie polimerica extrudata au citeva avantaje majore: nu necesitg intretinere, nu prezint5 probleme legate de migrarea substantelor de impregnare (ceea ce determing ~i eliminarea pericolului de contaminare a mediului), au valorile temperaturilor maxime admisibile mai ridicate deciit a acelor izolate cu hiirtie-ulei, montarea se face mai ugor gi sunt foarte fiabile. Accesoriile necesare acestor cabluri, fie c5 este vorba de cele destinate conectiirii segmentelor de cablu sau de terminale au o constructie mai robusta, se monteaza mai simplu yi sunt mai ieftine decfit in cazul cablurilor cu izolatie hirtie-ulei. Pe lingfi aceste avantaje, legate mai mult de partea de exploatare, trebuie remarcat yi faptul c2 procesele de fabricatie ale acestor cabluri nu prezinta probleme tehnologice deosebite.

+xtura ji componentele sistemelor de izolafie

Fig. 1.22. Cablu submarin de curent continuu cu tensiunea de 450 kV ~i izolafia h2rtie-ulei (1 - conductor de cupm cu secfiuneade 1600

mm2,2-ecran semiconductor interior realizat din h a i e semiconductoare, 3 - izolatie principal2 cu grosimea de 19 mm realizata din hdrtie impregnat2 cu ulei de viscozitate mare, 4 - ecran semiconductor exterior realizat din hiirtie semiconductoare metalizat5, 5 - manta de plumb, 6 - manta din PE, 7 , 8 - straturi metalice de ranforsare realizate din band&~i sirmi5 de ofel Pnfqurate P n sensuri opuse, 9 - strat de bitum, 10 - manta antieroziune realizata din polipropilen2) [19]. Structura acestor cabluri este cu at5t mai complex2 cu c8t tensiunea -cminala este mai mare. Primele cabluri de 225 kV cu izolatie din slietilenii de joasii densitate folosite la liniile de transport a energiei ::strice au fost instalate in Franta in anul 1969. Aceste cabluri au fost :!mensionate considerdnd valorile solicit5rilor electrice in izolajia +ncipalg de 100 kV/cm. Prin aceste cabluri se vehicula o putere de --4 MVA (ceea ce corespundea unui curent de 750 A) la o temperatura de OC. in anul 1985 gama de tensiune a cablurilor cu izolaiie din PEJD a %t extinsa la 400 kV (dimensionate la solicitari ale izolajiei de 120150 kV/cm), pentru ca in anul 1995 sii fie introduse cablurile PEJD cu znsiunea de 500 kV [13,17]. Folosirea polietilenei reticulate a permis cregtea cu aproximativ 20C
I :

56

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRIC^

a temperaturii maxime de functionare a cablurilor de inaltZi tensiune. in anul 1976 in Statele Unite a fost construit primul cablu de 138 kV izolat cu PER. Prin imbunatatirea structurii ecranelor semiconductoare gi, mai cu seam4 a interfefei semiconductor-izolafie gi reducerea numgrului de cavitati din izolafie prin cregterea presiunii in extruder, valorile tensiunilor nominale ale acestor cabluri au crescut la 230 kV, respectiv 345 kV in anul 1980 (fig. 1.23) [17].

Fig. 1.23. Cablu de energie cu tensiunea de 420 kV ~i izolalie din PER (1- conductor torsadat de aluminiu, 2 - ecran semiconductor interior din PE ~i negru de fLm, 3 - izolalie din PER, 4 - ecran semiconductor exterior din PE $i negru de fum, 5- h&ie semiconductoare, 6 - ecran din cupru, 7 - band2 polimeric2 contra apei, 8 - manta exterioar2 de protectie din PE) [19].

in anul 1990, in Japonia a fost instalat primul cablu de 500 kV cu izolafia din PER. Reticularea polietilenei const2 in realizarea unor punti de legSltur5 intre macromoleculele de polietilena. Acest lucru poate fi efectuat cu ajutorul radiatiilor a sau P, cu fluxuri de electroni sau pe cale chimica (PERC), prin adaugarea de peroxizi organici. La temperaturi suficient de ridicate, peroxizii se descompun generhnd radicali liberi care se combin2 cu hidrogenul din molecule. Pentru efectuarea reticularii, temperatura polimerului trebuie sB depageasca valoarea de 150 O C iar valoarea presiunii trebuie sZi fie suficient de mare pentru a impiedica ie~irea produgilor volatili din polimeri, lucru care conduce la formarea microcavitAtilor gi, in consecint8, la cregterea nivelului desc2rcarilor parfiale. Tehnologia cea mai

S~uctura $i componentele sistemelor de izolatie

57

5spbndit5 presupune folosirea unui tub cu vapori de spa a carui lungime determini viteza de fabricare a izolatiei cablului. fntre presiunea p yi zmperatura t Duperray a stabilit urmatoarea expresie empirica [13]:

~ dke este o constant& p se miisoar2 in bari yi t in grade Celsius. Rolul ecranelor semiconductoare este foarte important, ele miformizind cimpul electric ~i reducsndu-i valorile maxime. Ecranele xmiconductoare (interior Si exterior) sunt realizate din polimerul de baza PEJD, PER, PCV) sau copolimeri amestecati cu negru de fum (carbon) Fntru a obtine un produs cu o conductivitate electric5 cit mai ridicat5. Necesitatea fabricarii unor cabluri cu flexibilitate ridicat5 a condus, 2 inceputul anilor 1960 la utilizarea cauciucului etilen propilenic (EPR). Cablurile cu izolatie din EPR sunt de regula. fabricate pentru tensiuni de 2ina la 60 kV. Temperatura maxima de functionare a acestor cabluri este x e e a ~ ca i yi la cablurile izolate cu PER [18]. Experienfa acumulat5 in exploatare confirm5 fiabilitatea extrem de yare a cablurilor extrudate ~i performantele cel pufin la fel de bune ca xelea ale cablurilor cu circulafie de ulei. Printre fenomenele nedorite care ru fost puse in evidenp in izolatia cablurilor de tensiuni foarte inalte xrilizate la liniile de transport) sunt arborescentele de apii yi arborescenfele Axtrice. Formarea acestora in izolatia polimericii a cablurilor de tensiuni I~alteyi foarte inalte pot conduce, in timp, la aparitia fenomenului de >xSpungere. Pe de alM parte, propriet5tile dielectrice remarcabile ale mlietilenei, printre care amintim factorul de pierderi redus, permit obtinerea -r,or linii de transport a energiei electrice foarte eficiente pe distante relativ ~ a r icaracterizate . de existenla unor pierderi totale reduse. Cablurile folosite in retelele de distributie a energiei electrice, numite si cabluri de distribufie, sunt fabricate pentru valori ale tensiunii de ping la 5 kV. Primele cabluri extrudate din acest segment aveau izolatia realizata im cauciuc butilic (1950) Si sau impus in raport cu cablurile cu izolatie -5-tie-ulei datorita flexibilitatii mai mari yi a uyurintei de instalare. 0 altii ategorie de cabluri sunt cele izolate cu PCV, cu unul, trei sau patru

conductoare (fig. 1.24-1.25). Foarte rapid ins& polietilena s-a impus ca fiind un material cu proprieafi superioare ceea ce a condus la fabricarea cablurilor de distributie cu izolafie din PE. Primele cabluri au fost izolate cu PEJD cu mas5 molecular^ mare, un polimer termoplastic cu temperatura de inmuiere de 105 O C . Valoarea maxim5 a temperaturii de funcrionare a

Fig. 1.24. Cablu de

distributie cu patru conductoare sub forma de sector de cerc, tensiunea de 3,616 kV $i izolalie din PCV (1 - conductor torsadat de cupru, 2 izolafie din PCV, 3 umpluturil extrudata din PEJD, , 6 - Manta din PCV).

Fig. 1.25. Cablu de distribulie cu trei conductoare sub forma de sector de cerc, tensiunea de 3,616 kV $i izolalie din PCV (1 - conductor torsadat de aluminiu sau cupru, 2 izolalie din PCV, 3 umplutura extrudata , 4 Izolajie comunii PCV, 5 ann5turSi din band3 de ojel galvanizaa, 6 - Manta din PCV).

acestor cabluri nu depzgea 75 OC. !ncepdnd cu anul 1964 au fost realizate cabluri de distribufie cu izolatie din PER cu un singur conductor din cupru sau aluminiu (fig. 1.26) sau cu trei conductoare (fig. 1.27). Valoarea maxim5 a temperaturii de funcfionare a crescut, in cazul acestor cabluri, la 90 "C.

ii-r(Actura~i componentele sistemelor de irolalie

59

Fig. 1.26. Cablu de distributie cu un singur conductor, tensiunea de 6,311 1 kV - 19133 kV yi izolafie din PER (1 conductor torsadat de aluminiu sau cupru, 2 ecran semiconductor interior, 3 - izolatie din PER, 4 - ecran semiconductor exterior, 5 - band5 semiconductoare, 6 - ecran din s h 5 de cupru, 7 - banda polimericg, 8 - manta din PE).

Fig. 1.27. Cablu de distribufie cu trei conductoare torsadate 611 0 kV ~i izolatie din PER (1 - conductor torsadat de aluminiu sau cupru, 2 ecran semiconductor interior, 3 - izolatie din PER, 4 - ecran semiconductor exterior, 5 band2 semiconductoare, 6 ecran din sdrmg yi band5 de cupru, 7 - umplutur5 extrudath 8 - manta din PCV).

1.4.3.3. Cabluri supraconductoare


Cablurile supraconductoare sunt destinate liniilor de transport a t;nergiei de foarte mare capacitate. Avantajul major consta in faptul ca F t e r e a vehiculata printr-un astfel de cablu poate fi de pfin5 la cinci ori mai Tare deciit in cazul unui cablu clasic, iar pierderile de energie semnificativ

rrrai reduse. Ideea utilizgrii materialelor supraconductoare la fabricarea

60

SISTEME DE IZOLATIE ELECTR~Q-

cablurilor electrice a fost propus5 inc9 de la inceputul anilor 1960 i h fabricarea lor a intimpinat dificultati tehnologice majore. Este cunoscut faptul ca materialeIe supraconductoare i ~ p5stresa i starea de supraconductibilitate daca valorile temperaturii (T), intensiw cdmpului magnetic (H) qi intensitiitii curentului electric (0 nu d e p w anumite valori critice Tc, Hc ~i I,. Acesta este motivul pentru carr conductoarele acestor cabluri nu pot fi realizate din metale pure, ci doar c k aliaje caracterizate de valori critice mari ale marimilor amintite mai Cele mai mari dificultgti intdlnite in cazul utiliz5rii materialeh supraconductoare sunt legate de sistemele de rgcire. P5n5 in anul 1 compu~ii supraconductori aveau temperaturi critice care nu depggeau 30 h vi care necesitau utilizarea heliului lichid pentru rgcire. in tabelul 1.3 sum prezentate, in ordinea descoperirii, principalele materiale supraconductoa~ ale caror temperaturi critice sunt inferioare valorii de 30 K.

in 1977 a fost instalat in Austria unul dintre primele cablur! supraconductore cu o lungime de 50 mm ~i o singuri f a d . Tensiuna nominal5 a cablului era de 60 kV iar partea supraconductoare era realizaB din film de niobiu r5cit cu heliu lichid. Izolatia termic8 era realizati cu ajutorul azotului lichid, In timp ce izolaiia electric5 consta din straturi de hdrtie impregnat5 cu heliu lichid. Acest cablu supraconductor a fost

a ~i componenlele sistemelor de izolaiie

61

m l i n u t in serviciu ~i supus anumitor incerc5ri p8nii in anul 1979. C.mcluziile care s-au desprins in urma experientei acumulate in timpul celor mi ani de exploatare au ar5tat ca printr-un astfel de cablu poate fi transmisil 2 putere cuprins5 intre 2 $i 3 GW [17]. Practic, realizarea cablurilor supraconductoare cu lungimi mai mari, arc nu necesitau eforturi de fabricatie ~i intretinere exagerate, a fost p i i i l a incepdnd din anul 1986 odatii cu descoperea materialelor wqaconductoare cu temperaturi critice aflate in vecinatatea pragului de K (supraconductoare la temperaturi inalte - HTS - high temperature ~oconductors). Aceste materiale (Tabelul 1.4) au eliminat o serie de &kult?ifi tehnologice ~i au condus la diminuarea substantial2 a costurilor ss~emelor de racire (trebuie subliniat faptul c3 azotul lichid este de smximativ cincizeci de ori mai ieftin deciit heliu lichid). Unul dintre primii =cmpu$i supraconductori HTS propus pentru realizarea cablurilor a fost '!KO (ytriu-bariu-oxid de cupru) avdnd temperatura critic5 in jurul valorii x 90 K. Aceast2 valoare s-a dovedit ins5 prea apropiaG fat2 de temperatura awlui lichid (77 K) iar testele efectuate au ar5tat c5 in urma aparitiei unor q c u r e n f i , compusul supraconductor poate trece rapid in stare de z-nductor normal $i, in consecinfk este nevoie ca aceste cabluri s5 fie r5cite TC cu heliu lichid (ceea ce antrena o creStere masiv5 a costurilor specifice

Un alt produs supraconductor utilizat pentru cablurile de energie a t . j t amestecul Bi2Sr2Ca2Cu30~0 cunoscut sub denumirea de BSCCO gi wind valoarea critic5 a temperaturii de 110 K. Dupa descoperirea acestui zmpus a fost elaborat5 gi tehnologia de realizare a matricelor care ~ n ~ n e a filamente u supraconductoare BSCCO. Testele efectuate au xmonstrat insa c5 densitatea critic5 a curentului corespunz5toare acestui ~ m p u nu s depagegte valoarea de 530 A/mm2 la temperatura azotului lichid, i k a r e mult prea micii pentru a justifica economic constructia cablurilor de prezent exist5 dou2 tehnologii de realizare a cablurilor spraconductoare HTS: cabluri cu izolatia electric5 aflatil la temperatura mbiant5 (fig. 1.28) numite cabluri RTDC - Room Temperature Dielectric -3le.s) ~i cabluri cu izolafia electric5 aflat5 la temperatura

in

supraconductorului (fig. 1.29) simbolizate CDC Cables) [ 171.

(Cryogen Dielectric

Tabelul 1.4. Materiale supraconductoare cu temperaturi critice inalte (HTS).

Cablurile RTDC prezina avantajul c2 imlatia electric2 poate fi realizatti utiliziind aceleaqi materiale qi tehnologii ca gi la cablurile clasice. Puterile transferate cu ajutorul acestora sunt i n d mai mici decst ln cazul cablurilor CDC. Printre dezavantajele cablurilor CDC se numiira faptul c5 au o construciie mai complicatil, prezintii pierderi de temperatur2 mai mari gi sunt mai scumpe datorita prezentei ecranului supraconductor (fig. 1.29). La fel ca gi in cazul cablurilor clasice, cablurile supraconductoare pot fi realizate cu o singurB faza sau cu trei faze. Cablurile trifazate au toate cele trei fazele realizate dup5 aceeagi tehnologie RTDC sau CDC gi pot avea o aSezare triunghiularg sau coaxial8 a fazelor (fig 1.30 a ~i b). in cazul tehnologiei RTDC disbnp dintre cele trei faze este aleasi in functie de intensitatea dmpului magnetic creat de curenti (in hnctie de intensitatea curentului distantele minime pot ajunge p h 5 la 0,5 m). Reducerea acestor distante conduce la cregterea pierderilor de energie in cablu. Unul dintre principalele avantaje ale cablurilor trifazate coaxiale const5 in faptul cg r2cirea se face printr-un singur canal central prin care circulg azot lichid (fig. 1.30-b) ceea ce conduce la scgderea costurilor specifice de fabricatie gi intretinere.

>-7icrura gi componenteie sistemeior de izola/ie

63

Fig. 1.28. Cablu supraconductor HTS cu dielectricul aflat la temperatura ambiantg RTDC (1 - anvelopg exterioarg din otel, 2 ecran din cupru, 3 - izolatie electric4 4 - izolatie termic4 5 - izolatie stratificat& 6 - distantiere, 7 - band2 supraconductoare inrquratg pe suport de otel, 8 - conduct2 suport realizatfi din band5 de ole1 elicoidalfi ).

Fig. 1.29. Cablu supraconductor HTS cu dielectricul aflat la aceeqi temperaturg cu supraconductorul CDC (1 - izolatie terrnic2, 2 -ecran supraconductor, 3 - izolatie electric& 4 -band2 supraconductoare infFqurat2 pe suport de olel).

64

SKTEME DE IZO LA TIE ELECTRICA"

Fig. 1.30. Cabluri supraconductore trifazate HTS - a - structur5 triunighiulara, b - structurli coaxial2 ( I -ran $i manta exterioarti, 2 izolalie termic5,3 - ecran supraconductor, 4 - izolaiie electric& 5 conductti suport realizat5 din band5 de ofel elicoidal5, 6- band5 supraconductoare infquraCi pe suport de oiel, 7,8 - azot lichid).

1.4.3.4. Accesorii pentru cabluri Liniile subterane de transport ~i distn'butie a energiei electrice sunt realizate, in general, din mai multe segmente de cablu interconectate cu ajutorul unor accesorii speciale numite matqoane. De asemenea, conectarea cablurilor la echipamente gi instalafii se face cu ajutorul terminalelor. Rolul principal a1 acestor accesorii este acela de a asigura etanSarea gi protectia cablurilor fa@ de mediul ambiant. Mangoanele (fig. 1.31) sunt utilizate atdt pentru conectarea segmentelor de cablu (atunci ~ 2 n d linia electricg are o lungime mare) d t gi pentru repararea cablurilor care au suferit avarii pe anumite poqiuni. De asemenea, mangoanele sunt realizate qi in cutiile de derivafie subterane in scopul de asigura conectarea altor cabluri. Aceste accesorii trebuie s i asigure conectarea pirfilor metalice ale cablurilor (conductoare, ecrane sau armiituri), izolarea acestora ~i protectia zonei de imbinare impotriva pgtrunderii apei sau a altor substante.

Fig. 1.31. Mangtrn de leggturfi realizat din benzi $i tuburi terrnocontractibile pentru cablu cu izolatia sinteticH ~i tensiunea de 12/20 kV.

Teminalele jnumite ~i accesorii de cap3 - fig. 1.32) permit xnectarea cabjurilor de energie la insta!a$ii ~i echipamente electrice. jn x s s t sens, terniinalele trebuie sa asigure realizarea unor Isgituri galvanice ;xct executate $i, in acelayi timp, etan~area p5qii finale a cablurihr.

Fig. 1.32. Terminale pentru cabluri de cnergie: a - terminal pentru cablu 6/10kV cu izolalia din PE, b -terminal prntru cablu dz 12/20 kV;c terminal dz exterior pentru cablu cu tre c~nductoare 2i tensiunez 3,611 0 kV.

Materialele folosite pentru fabricarea accesoriilor trebuie sB prezinte propriethti dielectrice foarte bune, printre care o rigiditate dielectrics mare gi o rezistentii la curentii de scurgere pe suprafala foarte mare. De asemenea, materialele din care sunt realizate accesoriile de cabluri trebuie sh fie compatibile, din punct de vedere chimic, cu componentele cablurilor ~i s5 prezinte proprietati mecanice foarte bune (elasticitate mare) ~i rezistenta crescuta la deforrnarile termice qi la actiunea mediului ambiant. Modul de realizare a man~oanelor~i terminalelor are in vedere, pe Ibngii punctele enumerate mai sus, asigurarea unei repartitii convenabile a campului electric in scopul evitarii unor solicitari electrice locale foarte mari. in interiorul izolatiei unui cablu cknpul electric este radial Si prezintii o simetrie plan-parale15 in lungul axei conductorului. fn regiunile in care ecranul cablului sufera intreruperi, liniile de c h p gi liniile echipotentiale sufera deformatii. in zona de capat a cablurilor, datoriti prezentei muchiilor metdice ascutite, intensitatea c2mpului electric prezinti? creqteri foarte importante care conduc la existenp unor solicitari electrice mari. Pentru reducerea intensitatii cbmpului electric sunt folosite trei metode: metoda capacitivli, metoda rezistivii qi metoda de refiactie a liniilor de cbmp. Metoda capacitiva cons@ in miirirea lungimii liniilor de cbmp dinspre ecran spre conductor prin introducerea unui deflector. Metoda rezistivii const2 in montarea, la cap5tul ecranului exterior, a unui rezistor alcatuit din benzi semiconductoare sau tuburi termocontractibile. Accesoriile construite dupa metoda rezistivg au dimensiuni mai reduse decfit cele construite dup5 metoda capacitivii gi sunt utilizate numai pentru cablurile de medie tensiune. Metoda refi-actiei liniilor de cbmp constii in miirirea local5 a capacitiitii dintre suprafala izolatiei qi ecranul exterior a1 cablului, prin dispunerea pe suprafapi izolatiei, incepdnd de la ecranul exterior a unor benzi sau tuburi izolante cu permitivitatea cbt mai mare. Trecerile izolante obfinute au diarnetre reduse qi sunt utilizate, in special, pentru cablurile de medie tensiune. in hncrie de tensiunea nominala gi forma constructivii a cablurilor, accesoriile cablurilor sunt realizate prin trei procedee: termocontractarea la cald, benzi infigurate qi alunecare. Termocontractarea la cald se realizeaza cu ajutorul unor tuburi

L*ic^tura

ji cornponentele sistemelor

de izolalie

67

~rmocontractibilefabricate din poliolefine prin procedeul de extrudare. 3upa extrudare, tuburile se reticuleazi prin iradiere cu fluxuri de electroni, e inciilzesc, se intind gi se lungesc. Dupa rilcire, tuburile i$i p5streaz8 starea x tensionare mecanicii. fn momentul realizkii mangoanelor, prin 'incillzire s 130 OC, tensiunile mecanice dispar, tuburile contracandu-se .yi lubnd m a gi dimensiunile pieselor pe care le izoleaz5. in cazul realizilrii =Soanelor de legiitur& tuburile termocontractibile se folosesc a 6 t ca zalalii pentru conductoare cbt gi ca mantale de exterior pentru protectia -kpmiva pgtrunderii apei. La mangoanele de trecere de la cabluri cu zalafie hsrtie-ulei la cabluri cu izolatie extrudatg, cablul cu izolafie din & t i e trebuie foarte bine etangat pentru a nu permite scurgerea uleiului de mpregnare gi patrunderea lui 'in cablul cu izolafie sinteticii. in acest scop folosite chituri de etangare rezistente la ulei de cablu, carcase de 'mpfiqire a fazelor gi tuburi exterioare necesare pentru etangarea fiecgrei 5 z e . Terminalele cablurilor realizate prin acest procedeu au in componen{a r h r i rezistente la curenfi de fig% pe suprafafa .yi la eroziune gi benzi z~latoarecu aceleagi proprietgfi. Numsrul renurilor electroizolante (fig. : 32-b) care se monteazi separat prin termocontractare, se alege in funcfie x valoarea tensiunii nominale a cablului, de lungimea de h g i gi de locul de lrrlcfionare a1 terminalului (in exterior sau in interior). Procedeul de infi~urare a benzilor se folosegte la realizarea r.-.ngoanelor atlt pentru cablurile cu izolafie din hbrtie cbt .yi pentru cele cu zolafie sintetica extrudatii de medie 9i inalta tensiune. Sunt folosite douii z u r i de benzi: benzi conductoare gi benzi izolatoare realizate din EPR xnrru cablurile cu izolafie polimerica ~i din materiale rezistente la uleiul de ~ b l pentru u cablurile cu izolafie de hbrtie. Accesoriile montate prin alunecare sunt, in general, terminale .yi Tangoane pentru cablurile cu izolafie sinteticii. Terminalele cablurilor de ~edie gi halt5 tensiune au integrate ~i elemente (renuri) pentru controlul z h p u l u i electric. Unul dintre avantajele accesoriilor montate prin alunecare ? constituie faptul cB ele pot fi folosite pentru cabluri cu sectiuni diferite gi xeea.yi tensiune nominal&

68

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA

1.4.4. Izolatoare electrice

Izolatoarele electrice reprezint5 ansambluri care permit fixarea $i ghidarea conductoarelor $i subansarnblurilor ma~inilor, instalafiilor $i echipamentelor electrice. Pe ling2 rolul de futare mecanid, izolatoarele electrice trebuie si asigure izolarea electrica a componentelor instalafiilor qi echipamentelor aflate la potenfiale electrice diferite. in hnctie de solicitarile care se exercitg asupra izolatoarelor, deosebim doua categorii importante: izolatoare care sunt supuse predominant unor soliciMri mecanice mari atit In timpul cat $i in afara func~ionZirii echipamentului sau instalafiei; acestea sunt izolatoarele de suspensie ~i izolatoarele suport; izolatoare supuse rnai ales unor solicitiiri electrice intense; acestea reprezinti? in cele rnai multe situatii pZ0i componente ale maginilor, echipamentelor, posturilor de transformare $i stafiilor electrice $i, dupZ caz, se numesc izolatoare de trecere sau borne. Toate tipurile de izolatoare enumerate mai sus pot fi montate fie Ia interior (situafie in care se numesc izolatoare de interior) fie in atmosferg libera (caz in care sunt cunoscute sub denurnirea de izolatoare de exterior). Izolatoarele suport gi cele de suspensie se regasesc cel mai adesea la liniile electrice aeriene (LEA) $i au un rol dublu: pe de o parte trebuie sB fixeze conductoarele unul f a p de altul Si fafa de stiilp, iar pe de alt5 parte trebuie s5 asigure o izolafie corespunzatoare intre cZile de curent gi punctele de fixare a izolatoarelor (care sunt legate la pamint). Izolatoarele suport se rnai gssesc in statiile de transformate, in cuvele aparatelor electrice, in instalafiile capsulate cu SF6, etc. Izolatoarele de trecere asigura trecerea conductoarelor aflate sub tensiune printr-un perete despaqitor legat la pZim5nt cum ar fi perefii unei stafii de transformare, capacul unei cuve de transformator, etc. Materialele folosite pentru realizarea izolafiei electrice a izolatoarelor pot fi imparfite in doua mari categorii: cele utilizate la izolatoarele clasice cum' ar fi sticla $i ceramica ~i cele mai moderne, care s-au impus in ultima perioada de timp, printre care amintim rZ~inile epoxidice qi cauciucurile siliconice.

Snuctura ,vi componentele sistemelor de izola/ie

69

1.4.4.1. Izolatoare pentru liniile electrice aeriene (LEA)


Izolafia liniilor electrice aeriene are doua piiqi componente de baza. Prima dintre acestea este constituitg din aerul atrnosferic aflat intre conductoarele adiacente ale liniei yi intre arm5turile metalice de suslinere gi ~onductoare. Cea de-a doua componentfi este constituita din sisteme izolatoare solide care fixeaza conductoarele de elementele de suslinere nontate pe stilpi: in cazul liniilor de joasii ~i medie tensiune sunt folosite aolatoarele suport yi in cazul liniilor de Pnaltfi tensiune sunt folosite zolatoarele de suspensie. Solicitarile care se exerciti3 asupra izolatoarelor LEA sunt atit ~Iectricecit mai ales mecanice. Din punct de vedere electric, izolatoarele LEA sunt supuse, in primul rgnd, la conturnari datorate mai ales condiliilor k mediu foarte variate. Fenomenul de conturnare a unui izolator const3 h qaritia unui arc electric pe suprafapi piirfii izolante. Acest fenomen d u c e , pentru un timp scurt, perturbarea funclioniirii normale a liniei :;=trice. Mai mult, in cazul LEA, sunt permise conturn3rile electrice dar ~urnaiacolo unde, dupa scurtcircuitul treciitor, reapar proprieMfile izolante ~iiiale.fn principal, caracteristicile geometrice ale izolatoarelor urmaresc 3 valoarea tensiunii la care se produce conturnarea sii fie cit mai mare in - q r t cu valoarea tensiunii nominale a liniei [3,13]. Din punct de vedere a1 solicitfirilor mecanice, constringerile legate x dimensionarea acestor izolatoare sunt mult mai importante. Fracturarea ~ u izolator i LEA conduce imediat la scoaterea temporarii din serviciu a . . :11e1 electrice. Datoritii unor defecte mecanice ale izolatoarelor :znductoarele liniei se pot deplasa de la pozitia normalii, lucru care conduce 2 scurtcircuite faz5-fazfi sau faz5-pamint. Solicitarile mecanice exercitate &-dpra izolatoarelor sunt permanente gi pot prezenta variatii importante in h c t i e de conditiile de mediu. fn cazul v2nturilor foarte puternice, a ziciurii sau a ghetii depuse pe conductoarele liniei, solicitarile mecanice 3srcitate asupra izolatoarelor pot cregte de mai multe ori.

70

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRIC^

b) Tipuri de izolatoare
in cazul liniilor electrice a caror tensiune nu d e p a ~ e ~ valoarea te de 35 kV sunt utilizate izolatoare suport realizate din poqelan qi, uneori, din sticla sau ragini. sintetice. Tipul clasic a1 acestor izolatoare este izolatorul tip ,:A'' conturnabil sau neconturnabil (fig. 1.33). Izolatoarele suport de genul celor prezentate in fig. 1.33 sunt supuse la solicitiiri mecanice de incovoiere foarte importante, ceea ce 'impune folosirea unor materiale electroizolante cu propriet5ti mecanice foarte bune. Datorita acestor probleme in timp au inceput sB fie fabricate izolatoare suport cu izolatia realizata din ragini sintetice (epoxidice), cu rezistenta mecanic5 bun5 qi coeficient de dilatare apropiat de cel a1 tijei metalice (trebuie semnalat faptul cii in cazul izolatoarelor suport realizate din portelan, varialiile bru~te de temperatura - de exemplu succesiunea soare ploaie - pot conduce la aparitia fisurilor parfii izolatoare). In afara acestor izolatoare, sunt utilizate din ce in ce mai des izolatoarele compozite a ciiror construc~ie va fi prezentata in 5 1.4.4.2.

Fig. 1.33. Izolatoare suport pentru IiniiIe electrice de joas5 7i medie tensiune realizate din portelan electrotehnic. a - izolator suport tip ,,A" contumabil ~i b - izolator suport tip ,,Avneconturnabil[3].

in constructia LEA de inalt5 tensiune (peste 100 kV) sunt folosite in exclusivitate izolatoarele de suspensie cu izolatia realizaa din portelan sau sticla calitli. Acestea se impart in doui categorii: izolatoare tip cap; - tijii

+drura

ji

componentele sistemelor de izolalie

71

d i z a t e din poflelan sau sticla (fig. 1.34) care pot rezista la solicitari de ~znprimare$i forfecare $i izolatoare tip tijci care pot fi solicitate $i la 'itrindere (fig. 1.35). Izolatoarele tip cap%-tiji sunt realizate din mai multe w g e n t e (,,farhriiV), fiecare dintre acestea fiind dotat cu o tij5 metalic5 cu -a cimentat5 in interiorul p5rfii izolante gi capa care cuprinde capul zzlatorului. in hnctie de tensiunea liniei, sunt confectionate lanfuri de =,-latoare prin fixarea mai multor segmente cap;-tijg. Experienta de serviciu =2 in vedere un avantaj foarte important a1 lanturilor de izolatoare cap%5: spargerea parfii izolatoare (farhriei) realizat5 din sticl%sau portelan nu z~duce la ruperea izolatorului gi desprinderea conductorului. La tensiuni $.me inalte sunt folosite lanpri de izolatoare tip tija unite prin intermediul tije metalice cu nucg.

Fig. 1.34. Izolatoare de suspensie pentru LEA tip cap5 - tij5 cu izolafie din poqelan (a $i c) $i sticla electrotehnicfi (b - pentru zone nepoluate vi d - pentru zone poluate). 1 - cap&, 2 - izolafie (pglkie din portelan sau sticla prevkutg cu renuri), 3 - tij5 metalica cu nuca la capfit [3].

fn cazul liniilor de tensiuni foarte inalte care sunt amplasate i n regiuni caracterizate de fenomene meteorologice mai intense, lanturile de izolatoare au lungimi caracteristice mai mari. fn aceste situayii, linia poate c5pi3ta o migcare de pendulare, care, deseori, conduce la aparitia strapungerilor sau conturn5rilor. Pentru a reduce acest fenomen sunt montate lanruri de izolatoare in ,,V".

Fig. 1.35. Izolator de suspensie LEA tip tij2 lung2 [3].

b) Conturnarea izolatoarelor LEA


Fenomenul de conturnare a unei izolafii electrice plasat5 intr-un mediu gazos face parte dintr-o categorie aparte de desc8rcFui electrice in gaze care se produc la interfap izolator solid - gaz. Experimental se constata c5 pe suprafati unui material electroizolant solid plasat in aer gi supus actiunii unui cdmp electric, apar descarcari electrice nedisruptive la intensitafi ale cdmpului electric sensibil mai mici deciit rigiditatea dielectrics a aerului. Cu alte cuvinte, prezenta izolatorului solid reduce sensibil rigiditatea dielectric: a mediului gazos. Acest fenomen este cel mai adesea explicat prin prezenfa, pe suprafapi izolatorului, a unor impuritiiti ce nu pot fi indep5rtate (de exemplu molecule de gaz sau de lichide absorbite). Aparitia unor diferenfe de potential in acest strat superficial poate determina

ap aI!!u!I ns a ~ a l e ~ e luns d nu ~ g lolaleoleloz! ? ala)ajo~dns'lajlsv '!a!uie ~ B U ! U I O U eaun!suai ap ale!do~deaveoj !!un!suai el !~~wnluo:, g~ede nu F a~n:,soun:, aleleoldxa ap !!l!puo:, u ! ~ p u !Iajlse 'elolsa3e ~eu q d o !nlnlycul eueu!ruJalap lola.moleloz! eale3!.1qej !S oa~el3a!o~d ul a u ! ~ a ~ ~ a n 3 aluevodur! !ew ala3 alawalqo~d aqu!p eun 'eaa3e a a '1ez!105 alsa amurnluo:, ap Inuaurouaj !S gieje~dns ad !~?:,lg:,sap lede ' ~ U E I O Z ! O ~ ~ ~ ~ Z !nInIe!.'aleur eieje~dns ns a ~ a ~ e ~ luns e d 3!.113ala !nlndurg:, a[!!u![ 'pluo;7 u!r p e a .!qe~s alsa gejeldns ad .rol!.rp.rpsap ealeiloAzap ( p ! u aueo3 nes g n = apa g[e!)ua8ue) e~uauodruos)!nlnloleloz! eieje.rdns ad a.reln3!pua&ad alms drup3 ap al!!u![ p e a .jueloz!o.waia !nlnIe!lalour eieje~dns n3 uoder ul d~ ap .ro~!!u!l ea.r-eluapo ap jeluan~u!alsa a~ewnjuo:,ap lnuawouaj F:, slew?: as %auaruase a a .!~!j:,adsa~ !!zoa:,aIa al)ui g le a~t33lue!qm !njrusr e a~a2undyls ap !!un!sual ealeolm !pap ~ 3 1 u !cur r euneapiolu! ajsa lac q -(j!n3.1!3un3s un a:,npo~d as) :,!l13ala :,le un amde 'llelqa3 el p o m ~ un el ap 'luoloz!o.~3ala !nlnle!lalew v$ejeldns ad 'a1123 nquad !!lqor pun ajo3!lde !!un!sual oa.n?oleA gu!zalda~ a.lwunnjuo3 ap vaun.zsuaj

.3!ll:,ala 1nlnd~ug3 ealeqsualu! :zeal&!= .IO~!.IE~-IE~ e Saleurln ~~ o3 301 ne ale:, aun!sual ap a l ~ l a p ~ a:,a~eoap p !a!Mcz ea~euruuo:, el leledeau 3npuos nu !~::,spsap alsa3v .alua!d!:,u! a:,!433:: !q3~g3sap~ e d e IS InInlae e a3!.113a1a!p !!i~l!p!8!~oaleolelz alSaSedap s ! ? = !nlndrug:, valel!sualu! !!i!ls~alu! u ! '!3!lelaur ~ol!zoll3ala a l e q d e !!unplrr ale asnpaJ ! J O ~ A loun ~nzo3ul !S le!q3 'ale3 nlmad Ina!lour aisa w 5 k -(lwloz!o.q3ala !nlnle!lalew e elz!lelal ealel!~!l!uuad elu!zalda~ S aprr !lo l3 ap algal3 !!)!ls~alu! u ! q 3 a l a !nlndwg:, ealq!sualu! a!ienl!s gseaa UI .(.me alSasg%as ale3 u~ !!ieds p!pe '!!j!ls~alu! Loun alua~s!xa)~ o ~ e [ o Fq p o q a l a a.gul ,,al3und ul peluo3" !nun ejuals!xa ap eiez!lolwj aalsa ua!qsa3e e!j!ledv -queloz!o't3ala !nlnIe!lajeur eleje~dnsad 88edold as arc aqq3ala !.1tplp;7sap lede ':,!q:,ala !nlndwg3 e a[esol !!-Ipg!suaalu! y!m~= '(a3!l??law a)ue~aqnlo~d p q x a ale:, ui alauoz u~ ?weas n3 !sw) .1ol!zoqsa:3
. d

fL

afuloz! ap rolawarns ala~uauoduro3 !S

74

SlSTEME DE IZOLATIE ELECTRICA-

- Lf - (fig. 1.36 - a ) care reprezinta distanla parcurs2 pe conturul exterior a1 izolatorului de la o arrnaturii la cealalti. Lungimea liniei d e fuga a izolatoarelor este nonnalizati in fincfie de tensiunea de serviciu a liniei vi de nivelul de poluare. Conturnarea izolatoarelor nu urmeazi intotdeauna linia de figs Lf a izolatoarelor ci alege distanta minim; de conturnare Lf (fig. 1.36 - b).

Fig. 1.36. a- Lungimea de fig5 Lfpentm un izolator suport, b - lungimea minim5 de conturnare LCpentru un izolator suport [3].

Izolatoarele de exterior folosite la LEA trebuie sa funcfioneze sigur la tensiunea de serviciu a retelei ~i la supratensiuni temporare ~i de comutalie nu numai in stare uscat2 ci ~i sub ploaie, atunci ~ 2 n d o parte a suprafefei este umeda. Acesta este motivul pentru care la proiectarea formei renurilor izolatoarelor LEA se asigura o suprafa15 uscat3 chiar daca piciturile de ploaie cad sub un unghi de 45'. fn astfel de situatii, izolalia este asiguratg numai de poqiunile uscate; conturnarea poate sB se produca intre suprafe~ele umede ale izolatorului care se comport: ca nige conductoare. Izolatoarele LEA se por umezi pe intreaga suprafati prin depunerea de roui. in aceasti situalie pe suprafa@ izolatorului ia na~tere un curent de fugli care produce Pncalziri locale ~i evaporarea apei pe anumite poqiuni. Pe zonele uscate se produc caderi de tensiuni importante care determinii aparitia unor arcuri electrice parfiale. CBldura produs2 de aceste arcuri electrice detennina extinderea zonelor uscate. Daci tensiunea

i--;ura

g i componentele sistemelor de izolafie

75

.rr;sesara menfinerii arcului electric va c r e ~ t e mai repede decfit c5derea de m i u n e pe arc (datoriti micgor5rii poqiunii umezite inseriate cu arcul s c t r i c ) conturnarea izolatorului nu va avea loc. Din contra, dac3 caderea x tensiune pe arc este preponderentg, atunci arcul electric se va lungii piin8 a atingerea armiiturilor de capete ~i conturnarea va avea loc. Exist5 izolatoare LEA montate in pozifie orizontala pe stAlpii de -rindere. Pentru aceste izolatoare ploaia produce umezirea intregii wrafete a izolatiei. fn acest caz, rolul renurilor este acela de a fragmenta ~ ~ o ide u ap5 l care se scurge pe suprafala izolatorului. $i in aceasti situatie sar arcuri electrice paqiale localizate in zonele in care filmul de ap5 este rAi subfire ~ i prin , urmare, prezintii o rezistent5 electric5 mai mare. Aceste ~ ~nu se r poti dezvolta in lungime deoarece stratul gros de ap5 este dificil x evaporat. Astfel se poate explica faptul c5 valoarea tensiunii de ;mumare este mai mare in cazul izolatoarelor pozitionate orizontal.

c) Poluarea izolatoarelor
Poluarea izolatoarelor consti in depunerea pe suprafala p5qii =>latoare a acestora a anumitor substante care favorizeaz5 fenomenul de :xiturnare. fn functie de zon5, depunerile solide constau in produ~i chimice z k r a t i in atmosfera de uzine ~i combinate chimice, metalurgice, etc., praf, =re. negru de fum, praf de ciment, funingine, alumin& ingr5gaminte -zirnice purtate de curenlii atmosferici, etc ... Produ~ii care polueaza zAatoarele de exterior se impart in douii grupe. Prima dintre acestea e p e a z 8 substantele care se dizolv5 in ap8 (ploaie, roua) ~i care duc la k m a r e a unor electroliti. Straturile dizolvabile in ap5 se formeaz5, in 5ncipa1, din depunerile de saruri ale oxizilor de azot ~i bioxidului de sulf 2-1 atmosferii, din ingraqaminte chimice, sau din sQurile apei de mare. Cea 2 - a doua grupa contine produyii care nu se dizolvil in apa dar care absorb sezeala $i sporesc grosimea stratului de electrolit interior. Datoriti acestor rpuneri, pe suprafafa izolatoarelor de exterior se formeaz5, in timp, un strat =s cu o conductivitate electric5 care depinde, in principal, de continutul de =iditate: pe vreme umed5 depunerea se saturea22 cu apil ~i intreaga -<prafata a izolatorului se acopera cu o pelicula continua cu rezistenta

76

SISTEME DE IZOLA TIE ELECTRICA-

electric5 variabilg. Curentul de conductie care strabate stratul de poluanti va determina, intr-o prima etapil, uscarea straturilor mai subliri. Ca urmare, pe aceste zone se vor produce cideri de tensiuni importante care au ca urmare aparitia arcurilor electrice localizate. in functie de gradul de poluare a izolatorului, arcul electric se poate extinde pdna la aparitia fenomenului de conturnare sau se poate stinge. Pentru limitarea depunerii straturilor poluante pe suprafetele izolatoarelor de exterior realizate din porfelan, acestea sunt acoperite cu un strat de glazurti care faciliteazi desprinderea u~oara a substantelor depuse. Trebuie remarcat $i faptul c5 at% izolatoarele din sticl5 cAt gi cele din porfelan au suprafete hidrofile care faciliteazg formarea unor straturi de umezealg continue. La anumite intervale de timp, in hnctie de zona, izolatoarele de exterior sunt curitate cu jeturi de api. Pentru aceasti operaliune sunt folosite instalatii speciale mobile sau fixe.

1.4.4.2. Izolatoare compozite

Procesele de fabricatie a izolatoarelor clasice realizate din porfelan gi sticlg sunt foarte costisitoare, implicdnd efectuarea unor operaliuni manuale gi necesitdnd consumuri mari de energie. Din aceasti cauz$ izolatoarele clasice au costuri de productie relativ mari. 0 alternativg, din ce in ce mai utilizata, la variantele clasice este reprezentati de izolatoarele de exterior compozite realizate din rg~ini epoxidice ciclo-alifatice vi cauciucuri siliconice. in prezent, izolatoarele compozite sunt fabricate in foarte multe variante constructive gi pentru o gama foarte largi de tensiuni (in mod curent panti la tensiuni de 220 kV). Izolatoarele compozite prezinta trei pgqi componente principale: miezul interior alc5ituit dintr-un materiale electroizolant cu proprietiiti mecanice foarte bune (rg~ing epoxidica armata cu fibre de sticlg), izolatia exterioarg p r e v k u a cu renuri gi realizata de regul5 din cauciuc siliconic gi armaturile metalice montate la extremiati (fig. 1.37 - 1.39). Spre deosebire de izolatoarele clasice, izolatoarele exterior prezentbd o elasticitate compozite sunt mult mai suple, inveli~ul

=a ji con
RY.

'ie

riscul de deteriorare in timpul transportului sau a1 montlirii fiind RE scilzut. Izolatoarele compozite de tensiuni foarte inalte sunt de pAna la e e c i de ori mai uqoare deciit izolatoarele din sticla sau porfelan. Spre deosebire de poxjelan qi sticlg, rnaterialele organice folosite la [ lrzsarea izolatoarelor compozite imb5trinesc ~i se degradeazri mult mai me&. Cele mai grave probleme apar in zonele de capat, la contactul dintre r&urile metalice qi izolalie. Datorita solicitarilor mecanice variabile, in =It de fixare a armilturilor metalice apar desprinderi ale stratului izolator i d o r ceea ce poate conduce la infiltrarea apei qi la aparitia unor canale de

Fig. 1.37. Izolatoare compozite de inalt5 tensiune cu inveligul exterior $i renurile realizate din cauciuc siliconic. a- izolator compozit pentru LEA cu tensiunea nominalB kV; - izolator compc LEA Ix e v k u t cu renuri in : tens lea nominal5 de

Fig. 1.38. Izolatoare compozite de medie tensiune cu inveli~ul exterior 8i renurile realizate din cauciuc siliconic. a- izolator compozit de tracfiune cu tensiunea nominal5 de 36 kV; b - izolator compozit de tractiune cu tensiunea nominal2 de 24 kV $i renuri inegale, c izolator compozit de tractiune cu tensiunea nominal2 de 24 kV $i renuri egale, d - izolator compozit suport echipat cu clemg de fixare a conductorului [20].

-2-3

$i componentele sistemelor de izolafie

79

Pe de alta parte, fat% de porfelan yi sticlZ, inveli~ulexterior al /kiaoarelor compozite prezinta o rezistenp mult mai redus% la actiunea =Lui electric. Mecanismele de poluare gi de amorsare a arcurilor electrice p saprafata izolatoarelor compozite sunt aceleagi ca $i 'in cazul izolatoarelor -ice. incalzirea izolatiei exterioare conduce la separarea carbonului -'>rial, pierderi de material, depolimerizari, etc., fenomene care k:.>:sazA fenomenul de conturnare.

1.4.4.3. Izolatoare de trecere


Izolatoarele de trecere, numite ~i borne, au rolul de a asigura 'k+urile electrice 'intre infi~urarile transformatoarelor, generatoarelor, ~ d t n s a t o a r e l o rgi a altor echipamente cu reteaua electric% exterioara. fn axparatie cu izolatoarele prezentate anterior, bornele prezinta un miez

= e r n de izolatie care are rolul de a izola calea de curent fa@ de exterior.


Dimensionarea unui izolator de trecere implica atit dimensionarea inensionarea izolatiei in functie de solicitarile electrice (intensitatea i ~ p u l u ielectric). Forma boltului depinde de sistemul de racire a1

80

SISTEME DE IZOLA TIE ELECTRICK

echipamentului; in cazul turbogeneratoarelor, caile de curent ale bornelor sunt legate direct la sistemul de racire a1 statorului. in general, pentru confectionarea bolfului este folosita teavi de cupru. Dirijarea echipamentului in interiorul bolplui se face prin intermediul unor piese de leg5tura speciale, realizate din cupru sau materiale electroizonalte [13]. Materialele utilizate pentru realizarea izolatiei bornelor sunt alese in funcfie de temperatura de lucru a echipamentului (clasa termica). Cele mai utilizate materiale sunt porfelanul, hirtia de condensator, uleiul mineral vi ra~inile sintetice. Pentru uniformizarea cdmpului electric, in interiorul izolatiei sunt introduse ecrane conductoare sau semiconductoare. Bornele echipamentelor electrice prezintii urmgtoarele componente de bazi: bolf, izolafie electric& flan~asau colier de fixare, gamituri de etangare, ansamblu pentru fixarea garniturilor de etanSare ~i sistem pentru dirijarea agentului de racire. fn functie de echipamentul deservit sau locul de montaj, existil mai multe tipuri de treceri izolante: izolatoare ulei - aer, folosite mai cu seam5 E n cazul transformatoarelor electrice in ulei, izolatoare ulei - SF6 utilizate de regulii pentru conectarea transformatoarelor la instalafii de transmitere a energiei electrice cu SF6, treceri izolante aer - aer utilizate in stafiile de transformare la traversarea perefilor metalici, etc. Izolatia principalg a bornelor este realizaa, in hncfie de echipamentul deservit ~i clasa de izolafie, din hdrtie impregnat5 cu ulei, hdrtie impregnata cu rQini sintetice $i r i ~ i n iepoxidice armate cu fibre de sticl5. Ciimava exterioari (inclusiv renurile) este realizaa, in hncfie de destinatia trecerii izolante, din portelan, ragin; epoxidica sau cauciuc siliconic. Izolatoarele de trecere cu izolatie hdrtie - ulei pot fi utilizate pentru o gama de aplicatii foarte largii gi pentru tensiuni de pdn5 la 800 kV. Datorita problemelor legate de migrarea uleiului de impregnare, in general, aceste izolatoare sunt montate la unghiuri care nu depagesc 30" - 45", fala de verticalii, in hncfie de varianta constructivi. Caracteristicile geometrice depind de valoarea tensiunii de lucru dar gi de valoarea intensitifii curentului electric care strabate trecerea izolanti'i (fig. 1.40). Temperatua maxima de functionare a bomelor cu izolatie hsrtie-ulei este in jurul valorii de I00 "C.

w ~ n u ji a componentele sistemelor de izolalie

Fig. 1.40. Treceri izolante aer-ulei ABB pentru transformatoare electrice (a -trecere izolant5 52 kV - 300 kV pentru curenti slabi $i ciimaga exterioara realizatii din porfelan, b - izolator 300 kV pentru cureniii intengi gi inveligul exterior realizat din porfelan, c - izolator 36 kV - 25 kA cu exteriorul din porfelan) [21].

Izolafia hdrtie-ulei este folosita ~i la realizarea trecerilor izolante Lei-ulei sau ulei - SF6 (fig. 1.41) pentru tensiuni cuprinse in intervalul 200 - SO0 kV. Constructia acestor izolatoare este mai complex$ in general ele -LnJ dotate cu un sistem de expansiune a uleiului, ceea ce le pennite kciionarea in orice pozitie. in cazul izolatoarelor de tensiuni foarte inalte x e fi montate ~i sisteme de monitorizare a presiunii uleiului care permit z!uarea starii de hncfionare ~i preintAmpin2 aparifia avariilor.
0 alt5 categorie de treceri izolante sunt cele care au izolatia Fhcipala realizata din h2rtie impregnata cu rZqini sintetice. Spre deosebire x izolatoarele echipate cu sistemul de izolatie hartie-ulei, acestea nu ~zinta probleme legate de migrarea masei de impregnare, purtdnd fi rxalate in orice pozitie. Prin polimerizarea rgginilor epoxidice utilizate la LFregnarea hgrtiei, rezult6 o izolatie solid5 cu propriet5fi electrice ~i

Fig. 1.41. lzolaforde trecere vlei-SFb ABB cu tensiunea dt 550 kV +i izolalia hhtie-ulei [2 1 j.

impregnatl cu

Fig. 1.42. Itolatore de trecere ABB cu izoIatia realizatg din hirtie ragins epoxidica ( a - treceri aer-ulei 170 kV, 2 k4,h trecere ulei-SF, cu tensiunza de 550 kV) [21].

ICitura

ji

componentele sistemelor de izolafie

83

recanice foarte bune. Izolafia exterioara poate fi realizatil, in funcfie de astinafia izolatoarelor, din porfelan, ragin5 epoxidici sau cauciuc siliconic. Izolatoarele aer-ulei cu izolafia interioara hgrtie-raging epoxidica vi =laiia exterioara realizata din cauciuc siliconic sunt fabricate pentru gama x tensiuni 50 - 200 kV qi curenri de pin8 la 2,5 kA (fig. 1.42). Acela~i -ern de izolafie este folosit vi pentru fabricarea izolatoarelor ulei-ulei (cu m i u n i de psna la 245 kV), aer-aer (cu tensiuni de pgna la 150 kV) sau ulei - SF6 (cu tensiuni de pin8 600 kV).

2. FENOMENE ASOCLATECAMPULUI ELECTRIC iN SISTEMELE DE

2.1. Notiuni generale


in timpul functionarii ma~inilor ~i echipamentelor electrice, izolatiile m t supuse in permanenfa acliunii cilmpului electric. Prin urmare, in sistemele de izolatie se produc fenomene legate de deplasari ale sarcinilor electrice libere sau legate (electroni, ioni, molioni). in hnctie de mcteristicile geometrice ale c%ilorde curent, de impuritqile rnetalice sau alti natura prezente in izola~ie, pot exista zone P n care cdmpul electric m e foarte intens, ceea ce poate conduce la aparifia unor fenomene de ~rjecfie de sarcinii sau la producerea unor desciircari electrice locale. in cele ce urmeaza vor fi prezentate ~i analizate principalele fcnomene care se produc P n sistemele de izolatie aflate in cdmp electric vi la nterfata metal-izolant: injecfia de sarcin$ conductia electric%,polarizarea gi a5pungerea sistemelor de izolatie.

2.2. Curentii de absorbtielresorbtie


Consideram cazul unui material electroizolant plasat intre armaturile k arie A ale unui condensator real (cu dielectricul de grosime g, xnductivitate o nenul5 gi permitivitate E). La aplicarea unei tensiuni treapta - 2 condensatorul absoarbe un curent variabil in tirnp, a c%ruiintensitate . (t) prezinta patru componente (fig. 2.1) [22]:

i, (t) = i, (t) + i, (t) + iJJ(t) + ic (t),

(2.1)

h care i,(t) reprezinta intensitatea curentului de inciircare a :ondensatorului av2nd ca dielectric vidul, ip(t) - intensitatea curentului de

86

SISTEME DE I Z O L A ~ I E ELECTRICA"

polarizare, i,,(t) - intemitatea curentului aferent sarcinii spajiale $i i,(t) intensitatea curenfului a2 conduc~ie. Componenta i,(t) = &&E/at corespunde inciirc6rii condensatorului in absenp dielectricului (respectiv, pentru E = Q) gi se anuleaza foarte repede. Drept urmare, poqiunea crescatoare a curbei il(t) (fig.1) nu se inregistreaza in mkuritorile uzuale. Componenta ip(t) corespunde fenomenului de polarizare a dielectricului condensatorului, respectiv unor deplasari spatiale foarte reduse a unui numBr foarte mare de sarcini legate (particule sau grupuri de i particule constituente ale moleculelor dielectricului) gi care i ~ recaplit5 pozifiile initiale la anularea tensiunii. Curentul de polarizare i,(t) se anuleaza uSor in timp, dupa aplicarea tensiunii continue UO. Componenta ixs(9 corespunde sarcinii spafiale aflate in volumul dielectricului, generate in timpul proceselor tehnologice de fabricaiie a acestuia (prin fracturarea moleculelor etc.), a1 proceselor de degradare in exploatare (termici, electricti, mecanica, radiativa etc.), prin injectia de purtgtori datoratil muchiilor nerotunjite gi protuberantelor electrozilor etc. Purtgtorii de sarcin; sunt fixafi datoritZi defectelor prezente in dielectric Si se deplaseaza in interiorul dielectricului la stabilirea climpului electric (o parte dintre ei putAnd ajunge la armgturile condensatorului). Cum ace$ia, fie sunt refixati de alte defecte situate indeosebi la interfetele dintre zonele omogene ale dielectricului, fie ajung la electrozi (concentratia acestora scbfind in timp), curentul i,,(t) se anuleazii dupa un anumit interval de timp. Curentul de conductie i,(r) = I, = AoUdg (fig. 2.1) se datoreaza convectiei electronilor, golurilor, ionilor ~i molionilor. Concentrariile fiecare; specii de pudtori de sarcina depinde, printre altele, de natura chimica ~i de structura fizic6 a dielectricului condensatorului, exisand o conducrie preponderentil electronic3 sau ionic& Aceasta componena a curentului nu se modificg In timp (de la aplicarea qi pin; la anularea tensiunii) $i permite determinarea experimentah a conductivitafii (rezistivit8tii) electrice a dielectricului.

=-omene

asociate c d m ~ u l u electric i fn sistemele de izolatie

Fig. 2.1. Variafiain timp a curenlilor prin dielectricul unui condensator real la aplicarea unei tensiuni treapta ( i l ( t ) )qi la anularea acesteia (i,(t)).

A2a cum se va explica ulterior, printre sursele de purt5tori de sarcina z remarcii injectiile de sarcina la electrozi, tunelarile bandii-banda, ivlizarea impuritiitilor, salturile activate termic etc. Concentratia acestor *tori este influenptii de intensitatea cdmpului electric, de temperaturz, d i a t i i , umiditate etc. Prin insumarea componentelor corespunzZitoare polarizatiei ~i m i n i i spafiale se obfine componenta de absorbtie descrescatoare rracteristic5 dielectricului ids(t) [22]:

a carei valoare depinde direct de starea de imbiitrinire a sistemului de zolafie, in procesul de degradare rezultind atdt radicali polari, cfit ~i Citori de sarcina fixafi de defecte. Se poate scr deci:
i, ( t ) = i, ( t )+ io, ( t ) + i, ( t ) .

(2.3)

Dac5 se decupleaz5 sursa de tensiune continu5 (Uo = 0) gi se xurcircuiteaz8 armaturile condensatorului, acesta se descarcq prin

88

SISTEME DE IZ OLA TIE EL ECTRtC.4

dielectricul sau treciind un curent tranzitoriu i2(t):


i2(t) = id (t) + idp(t) + iiJ (t) ,

care idt) reprezinta intensitatea curentului de descarcare a condensatorului a v h d ca dielectric vidul, idp(t) - intensitatea curentului de

Pn

sarcinii spatiale. depolarizare Si iis(t) - intensitatea curentului corespunz~tor Suma dintre curentul de depolarizare id,(t) $i cel corespunz5tor sarcinii spaliale ih (t) constituie components de resorbtie descresciitoare caracteristicZ dielectricului irb,(t):
irbJ

( t ) = idp (t) + i;J (t) '

Daca tensiunea Uoare valori reduse (sub 1 kV), iar durata de aplicare n cazul sistemelor de a acesteia este de ordinul minutelor sau orelor, P izoIatie uzuale nu se produc transformiiri importante (degradiiri chimice notabile) care s l modifice concentratia de dipoli electrici sau densitatea sarcinii spafiale. Drept urmare rezult5: i, ( 4 = idp(t) i,, ( 0 = ils (0, respectiv,
iabr

(t) = irbr (')'

fn acest caz se spune c l exist2 un curent de absorbfie reversibil. Intensitatea curentului de polarizare prezintg valori importante P n sistemele de izolatie polare ~ i Cndeosebi, , a celor pe bazi de celulozii aflate In medii cu urniditate ridicatii. in aceste cazuri i,,(t) << i,(t) gi se poate scrie i,(t) z iabs(t). Cum gi curentul de conductie este relativ redus (i,(t) << i,(t)), se consider& pentru t > to (fig.2.1), il(t) = ip(t) $i se define~te indicele de polarizare k, (pentru o tensiune data UO):
0 6 ' kp =-, ' 6 0

P n care 160 reprezinta valoarea intensialii curentului i,(t) mgsurat la 60 s de

n o m e n e asociate cdmpului electric in sisremele de izolalie

89

a aplicarea tensiunii continue Uo gi r (r) misuraa la 600 secunde.

I6O0 -

valoarea intensitiifii curentului

Deoarece apa este puternic polar5 (E, = 81), componenta i,(t) cregte JIconfinutul de ap5 din izolatie, iar m2rimea kp poate fi utilizata pentru mcterizarea ,,stiirii de umezire" a sistemelor de izolatie. Trebuie subliniat 5d cii utilizarea lui k, este corectii doar dacii curenfii corespunz2tori xnductiei (i,(t)) gi sarcinii spafiale (i,,(t)) sunt mult mai redu~ideciit cel xrespunzZtor polarizatiei (ip(t)). htr-o serie de lucriri curentul de inc5rcare a condensatorului real . i r) este numit ~i curent de polarizare sau curent de absorblie, iar variafia in timp se consideri de forma: i,(t) = I , + I , .exp(-t1.r)).
(2.9)

2.3. Conductia electric5


Prin natura fenomenelor care au loc, conducfia electric8 in ~aterialeleelectroizolante gi sistemele de izolatie prezintii un grad de xmplexitate ridicat. Aga cum s-a amintit in paragraful anterior, in functie 2 e structura fizico-chimici a dielectricului, purt5torii de sarcin2 care ~aticipii la conductie sunt electronii, ionii ~i molionii. Studiul conductiei electrice in aceste corpuri implicii analiza urmiitoarelor aspecte: tipul gi originea purt5torilor de sarcin2; mecanismele de deplasare a purtitorilor de sarcin2 in izolanti. Nu exist2 un model fizic unic cu ajutorul c2ruia sii poatii fi aracterizat fenomenul de conductie in corpuri. De aceea, analiza acestuia se .ice pe grupe de materiale, in functie de starea de agregare $i de structura xestora. in c a u l gazelor $i lichidelor, mecanismele de conductie gi factorii k influenfi ale acestora sunt cunoscute intr-o mare m2suri. in izolafiile slide conducfia electrici este mult mai complex2 ~i modelele elaborate %izeaz2, in general, anumite grupe de materiale. Conductia electric5 intr-un izolant cu permitivitatea E ~i canductivitatea electrici o,aflat intre doi electrozi metalici, depinde atiit de

90

SISTEME DE IZOLA TIE ELECTRIC%

procesele care se desfi~oara in volumul materialului dar $i de cele care apar la interfata metal-izolant (fig. 2.2).

metal - izolant

Fig. 2.2. Explicativg pentru fenomenele legate de conductia electric5


in izolatori.

in cele ce urmeaza se va prezenta o analiza a principalelor fenomene ce determini producerea conductiei electrice in sistemele de izolatie.

2.3.1. Fenomene care se produc la interfata metal-izolant Descrierea fenomenelor care se produc sub acfiunea cdmpului electric la contactul dintre un electrod metalic gi un izolant, cdt ~i in volumul izolantului (fig. 2.2), necesita utilizarea unor notiuni de fizica cuantica referitoare la stirile $i energiile particulelor (electroni, nucleoni) constitutive. Din punct de vedere energetic, electronii care constituie un corp sunt situati pe nivelurile unor benzi permise de energie separate de benzi interzise. Valorile energiilor din benzile permise sunt discrete .yi relative, astfel inciit, pentru a compara energiile corespunzitoare materialelor diferite (de exemplu la interfetele metal-izolant), este folosit un nivel energetic de referinla, numit nivel de vid. Acesta se define~teca fiind energia unui electron imobil care a fost extras complet dintr-un material. Lucrul mecanic de extraclie @O $i afinitatea pentru electroni x (fig. 2.3) reprezinta doua mirimi care caracterizeaza fiecare material in parte. Lucrul mecanic de

.Fenomene asociate cdmpului electric fn sistemele de izolafie

91

estraclie se definegte ca fiind energia necesara deplas5rii unui electron de pe nivelul Fermi pe nivelul de vid gi reprezinta energia minima necesar5 pentru a extrage un electron dintr-un material aflat la temperatura de 0 K. Afinitatea pentru electroni x reprezinta energia eliberata atunci cdnd un electron este plasat de pe nivelul de vid pe primul nivel a1 benzii de sonduclie w,. Afinitatea pentru electroni se mai define~te ca fiind gi energia eliberatii de un electron atunci cdnd este absorbit de un atom neutru. in acest :az se constat%c5, cu cat 35 este mai mare, cu atit electronul absorbit este rnai strdns legat de atom. Nivel de vid -..-.-*..-.-.-.....---.-.-.........*..--.*..................

Fig. 2.3. Diagrama benzilor de energie pentru un cristal covalent.

Studiul fenomenelor care au loc la interfala metal-izolant gi care in acest caz vizeaza injeclia de sarcinci (de electroni) din metal in izolant necesit5 analiza diagramelor benzilor de energie ale celor doua materiale sflate in contact. Acest demers este ins5 ingreunat de rugozitatea suprafetelor ~i de contactele imperfecte dar vi de impurit5lile de naturti chimica prezente in zona de separalie (toate acestea complic5 forma diagramelor benzilor de energie). in general, pentru metale este acceptat modelul energetic a1 lui Sommerfeld in care metalul este considerat o groap6 de potential, de

adAncime finit5 wo. La T = 0 K electronii prezenti & metal ocupi? nivelurile energetice incepfind cu valoarea cea mai joasa $i pdni la nivelul limit2 Ferrni ( w ~ )fn . conformitate cu principiul de excluziune a1 lui Pauli, pe fiecare nivel energetic se afli maxim doi electroni cu momentul magnetic de spin opus (fig. 2.4). Conditia ca un electron si poatg phir8si metalul este ca energia lui cinetics s5 fie cel putin egal5 cu w, = wo - WF. In cazul unei interfete metal-izolant, pentru ca electronii s2 p5rZseascZ metalul $i si? intre in izolator, ace~tiatrebuie si? escaladeze o barier2 de potential a c2rei in2ltime CD depinde de proprieatile chimice gi fizice ale celor dou5 materiale dar ~i de caracteristicile interfetei.

Fig. 2.4. Modelul fizic a1 unui metal (modelul lui Sornrnerfeld).

2.3.1.1. Injecfia Schottky


fn modelul fizic ce descrie injecfia Schottky se consider2 cB bariera de potential ce caracterizeazi interfata metal-izolant se modificg ca urmare a actiunii forfelor electrostatice ce se exercits intre electronii injectati gi metalul care se incarca cu sarcin2 pozitiv2. Ca urmare, bariera de potential dintre metal qi izolator (fig. 2.5) se modifici? continuu ca urmare a modificarii energiei potentiale a electronului. Consider2m interfata dintre o placti metalic2 subtire (un electrod metalic) gi un material izolant. Pentru calculul energiei potentiale a unui electron ce pgrgsegte placa metalic2 gi trece in izolator, datorit5 simetriei, electrodul poate fi modelat printr-o sarcina imagine (pozitivi?) ce se gase~te la aceeaqi distanta x ca qi electronul in spatele plgcii (fig. 2.6).

102

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRIC4

Aga cum s-a subliniat anterior, in regim stafionar, numaul purtiitorilor de sarcina din unitatea de volum 6 P Y +$i 6,V"-, generati intr-o secunda prin ionizarea moleculelor este egal cu numirul purtgtorilor de sarcina care se recombin5 sau sunt antrenati citre electrozi, ceea ce inseamni ca S T + = S P Y +respectiv , 6hP. = 6W'-. De asemenea, rinsnd cont de egalitatea 6N"+ = 6 P Y .= 6N", relafia (2.26) ~i considefind expresia generala a conductivitafii electrice, rezult3 c5 relafia matematica a conductivit5fii electrice a gazului ogeste:
o, = q , ( ~ + +M-~~N"/c)"*,

(2.27)

in care q,

q+ = -9- reprezinta sarcina electric5 a ionilor ~i

M+ gi M.

reprezinta mobilitatea ionilor pozitivi, respectiv, cea a ionilor negativi. Densitatea curentului electric de intensitate

2 care strgbate gazul aflat in cdmpul electric

2 este:
~=G~.E=~,(M++M~S;YI~ (2.28) IC)~'~E.

Deoarece mobilittifile ~i numarul ionilor produgi prin ionizari nu depind semnificativ de valoarea intensitgtii csmpului electric, in ciimpurile electrice slabe, rezulta c5 densitatea de curent variaz5 liniar cu E ceea ce inseamna c5 legea lui Ohm este satisfiicuti.

2.3.2.2. Cazul clmpurilor electrice intense

in cazul c5mpurilor electrice intense, num5ruI de electroni antrenafi de curentul electric ce strribate gazul intre cei doi electrozi este important. in acest caz fenomenul de recombinare este neglijabil $i curentul de conductie corespunde convectiei celor 6W+ ~i SW- ioni care dispar la electrozi in unitatea de timp $i de volum:
J = ( 6 ~ ' +SNt+ )q,v

= ( 6 ~ '+6Nt_ + )q,d = 261Vt.q,d '

in care v reprezinta viteza ionilor numeric egal2 cu distanra d dintre electrozi (ionii strgbat in unitatea de timp distanfa dintre electrozi). Relatia (2.29)

.=enomene asociate cdm~ului electric in sisternele de izolalie

103

indic8 faptul cil in cazul cdrnpurilor electrice intense, densitatea curentului electric ce strgbate gazul nu depinde de valoarea tensiunii aplicate tlectrozilor. Cu alte cuvinte, in acest caz, curentul atinge o valoare de jaturatie care corespunde porfiunii b din diagrama prezentate in fig. 2.9.

2.3.2.3. Cazul cPmpurilor electrice foarte intense

in cazul unor cdmpuri electrice foarte intense, energiile cinetice ale cisctronilor $i ionilor sunt importante 9i, prin ciocniri, pot ioniza moleculele x u t r e de gaz. in acest fel, c2mpul electric contribuie substantial la crearea k noi purtgtori de sarcinii; numiirul ionilor rezultati prin ciocniri este -3bstantial mai mare decdt acela a1 ionilor creati de agenfii de ionizare a~eriori. in aceastii situatie, fenomenul de conductie este intretinut in gaz Ajar de cdrnpul electric 9i este independent de prezenta sau absenfa surselor k ionizare exteme; se spune cB se produce o descsrcare neintrelinutc? sau a o n o m d . in gaz se produc avalan~e de purtiltori de sarcina care conduc la 2 cre~tere rapid6 a intensitiiiii curentului electric (polliunea c a caracteristicii

2.3.3. Conducfia electric: a lichidelor electroizolante

in foarte multe cazuri sisternele de izolatie ale echiparnentelor *trice au in components lor lichide electroizolante. De aceea, studiul riF..omenelor produse de actiunea cdrnpului electric in dielectricii lichizi x z i n t a o importan@ aparte. Din cercetarile efectuate p h i in prezent asupra fenomenului de zwductie electric5 in lichidele electroizolante rezultfi c6 purtiltorii de =in8 sunt ionii proprii yilsau cei de impuritsti rezultafi in urma disocierii ~aleculelor.Expresia general2 a conductivitiltii electrice a unui lichid

104

SISTEME DE IZOLA TIE ELECTRICA-

in care C, este o constanta care depinde de concentraiia speciei de ioni i $i w,, reprezinta energia de activare a ionilor din specia i. De asemenea, se constata cB valoarea conductivitAtii electrice a unui lichid impur este intotdeauna mai mare decit valoarea conductivitqii aceluiagi lichid purificat. Rezulti, deci, c5 impurit5tile prezente intr-un lichid i n f l u e n t e a considerabil fenomenul de conducfie electric5. Acest lucru este mai vizibil in cazul lichidelor nepolare sau slab polare ai ciror purtatori de sarcin5 sunt ionii rezultati, in principal, prin disocierea impurit5jilor. Fenomenul de disociere a moleculelor de impuritati depinde de structura fizico-chimic5 a lichidului yi de valoarea permitivitilfii lichidului. in cazul unui compus A'B* care se dizolva intr-un lichid in urma unei reactii de tipul A'B- -+ A ' + B- se defineyte o constant5 de disociere, notatfi cel mai adesea cu Kd [13]:

in care A ' 1 ~i B- 1 reprezintti concentrqiile ionilor pozitivi, respectiv negativi rezultali in urrna procesului de disociere gi A'B- ( este concentralia produsului nedisociat. 0 alta relatie de calcul pentru constanta de disociere Kd, care tine cont gi de proprietajile solventului (printre care gi permitivitatea relativa a lichidului E,) qi de caracteristicile ionilor rezultaji este [13]:

in care KO yi C reprezintti dou5 constante de material gi qf, q-, r+ yi i reprezinti sarcinile, respectiv razele ionilor formali. ASa cu rezulta din relatia (2.32) disocierea impuritatilor este influenfati3 at2t de permitivitatea relativ5 E, a lichidului cfit yi de temperatura T. Pentru un lichid cu permitivitate mai mare creyterea temperaturii favorizeaza procesul de disociere a impuriEiilor. Ca ~i in cazul gazelor, gi pentru lichide poate fi trasat5 o caracteristica I(@. fn fig. 2.10 este prezentata o astfel de caracteristica

Fcnomene asociate cdmpului electric in sistemele de rzolajie

105

Arinuta pentru un lichid electroizolant care a fost supus unui proces de

*
E
Fig. 2.10. Dependenla dintre intensitatea curentului de conductie ~i

intensitatea ciirnpului electric in cazul unui lichid purificat. Prima parte a caracteristici (a) corespunde cdmpurilor electrice slabe cgrentului de conductie ce strgbate lichidul cregte aproape liniar cu cdmpul =.!sctric aplicat (conductie ohmica). Pentru aceste valori ale cimpului Icctric, purtatorii de sarcini sunt ionii pozitivi $i negativi proveniti de la mpuritafile care nu au fost inl2turate in urma procesului de purificare. Cea de-a doua parte a curbei (b) reprezentate in fig. 2.10 corespunde 5mpurilor electrice medii, cuprinse, in mod obignuit intre 3 gi 5 kV/mm. Se xiate obsema c i panta caracteristicii scade pe aceasti poqiune (in cazul .::hidelor nepolare, pe aceasta porfiune caracteristica poate fi orizontali). %zest lucru se explick in general, prin faptul ci, in c a u l ciimpurilor =.xtrice medii, concentrafia purtatorilor de sarcinii ( ~ deci i conductivitatea khidelor) este influenfatii de cinetica reactiilor de disociere a moleculelor. 5 lichidele electroizolante, odatii perturbate echilibrele de disociere, acestea x restabilesc dup2 perioade relativ lungi de timp. Sub actiunea cimpului ~Itctric,ionii preexistenfi in lichid (provenifi in cea mai mare parte din zl.puritiifi) se deplaseaza ciitre electrozi in timp ce alti ioni apar prin

disocierea moleculelor de lichid. Astfel, pentru cdmpuri de cdtiva kV/mm se produce un fel de ,,epurare electric&" a lichidului. fn cea de-a treia regiune (c) se inregistreaz3 o cre9tere foarte rapid5 (cvasiexponentialil) a curentului pin3 in momentul producerii strgpungerii. Prin urmare, in acest interval, are loc o multiplicare rapid5 a purtatorilor de sarcin5, fenomen ce poate fi pus atiit pe seama ionizarii prin ciocnire a moleculelor de lichid (degi anumite studii pun in vedere faptul c5 ionizarea lichidelor izolante are loc pentru cimpuri de peste 500 kV/cm), c5t .ti injecfiei de sarcina la electrozi. Stabilirea expresiei conductivitiilii electrice a lichidelor electroizolante se face pornind de la observafia c5 moleculele ~i ionii de lichid efectueaz; oscilafii in jurul unor pozilii fixe (contrar a ceea ce se intlmpl5 fn cazul gazelor unde moleculele se deplaseaza haotic). fn consecinp deplasarea unei molecule sau ion de lichid dintr-o pozifie intralta, corespunde, din punct de vedere energetic, escaladtirii unei bariere de potential de inalfime wb dependent3 de natura lichidului. Tin6nd cont de direqiile $i sensurile de deplasare posibile pentru o moleculZ gi notdnd cu f frecvenja de oscilatie a acesteia, rezulta ca probabilitatea de escaladare a barierei wb este [2];

Se constat2 c5 durata de relaxare T caracteristica migcarii de oscilalie a moleculelor de lichid depinde de temperatura T si natura lichidului conform relajiei 121:

in care TO = $76. Relatia (2.34) arata cil durata de relaxare creSte cu temperatura, observafie care este in acord gi cu rezultatele experimentale obtinute pin% in prezent. Pornind de la expresia generala a constantei de difuziune a particulelor [2]:

.=enomene asociate cdmpului electric in sistemele de izola{le

107

(2.35)
in care a reprezinta distanja medie dintre dou5 molecule de lichid vi jinlnd zont de (2.34), rezult5 c5 D = d/t. Considerddn relaiia lui Einstein care

kag5 constanta de difuzie D de mobilitatea

~i sarcina qi unui ion [2]:

D = kT -M,
4,

(2.36)

xzult5 expresia mobilit5tii unui ion in lichid

M
(2.37)

:are poate fi introdus5 in relatia general5 a conductivit5iii electrice 5 = Nq,M rezuland:

Expresia (2.38), similarg cu expresia (2.30), indica faptul c5 valoarea conductivit5tii electrice a unui lichid electroizolant cre$e sensibil cu temperatura. Tinlnd cont de forma factorului CL, se observa c5 o~ c r e ~ t e cdat5cu creyterea concentratiei de ioni AT.

2.3.3.1. Efectul cimpului electric asupra proceselor de disociere


inca din anul 1934 cercet8torul de origine norvegianil Lars Onsager ar5tat c5 rata de producere a purt5torilor de sarcina prin disocierea moleculelor depinde de intensitatea clmpului electric aplicat. Cu alte zuvinte, valoarea constantei de disociere K&!i',) se modific5 in funcfie de ialoarea lui E [2] :

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRIC.^

KJE)

= K , F ( ~ )=

in care Kd gi KdE) reprezinti valorile constantei de disociere in absenp. respectiv prezenta cimpului electric, iar F(b) este o hnctie cu urmitoarea expresie:
1

in care b = 9,636~lr,P,E, fiind permitivitatea relativ5 a lichidului, T temperatura gi E intensitatea cimpului electric in Vlcm. Dac5 se considera cB cele doua specii de ioni (cu sarcini de semne opuse) contribuie in mod egal la procesul de conductie, conductivitatea electric5 a lichidului poate fi calculati3 cu ajutorul expresiei:
I

o ( ~=)0, [ ~ ( b ) ] ? ,
in care o o reprezinta conductivitatea electric5 a lichidului in cimpuri electrice slabe (care nu influenteaz5 procesele de disociere). Rezultatele obtinute arati c5 efectul cimpului electric asupra fenomenelor de disociere este cu atGt mai pronunfat cu cbt valoarea permitivita~iirelative a lichidului este mai redusk

2.3.3.2. Fenomene specifice interfefei metal - lichid


anumite conditii, la interfala electrod - lichid electroizolant se poate produce o injecfie de sarcin5. fntr-adeviir, intensitatea locala a cimpului electric in imediata vecinitate a asperiqilor metalice existente pe suprafetele electrozilor poate f i cu mult mai mare (unu - dou5 ordine de m5rime) decit valoarea medie a citmpului electric dintre electrozi. in aceste regiuni poate avea loc o injectie la rece de electroni. Densitatea curentului electric corespunzitor acestui fenomen este de aceeagi form5 cu cea dat3 de (2.25), electronii care pirisesc catodul travers6nd bariera de potential prin efect tune1 (injecfia Fowler - Nordheim).

in

Fenomene asociate cbmpului electric in sistemele de izolafie

I09

TinAnd cont de faptul c2 valoarea lucrului mecanic de extractie a unui electron dintr-un metal este de ordinul a cfitowa elecron-volti, un calcul simplu arati c i intensitatea curentului corespunziitor acestui fenomen de injecfie se poate modifica sensibil pentru intensitgti ale cfimpului electric 3e ordinul 1 V pe cgteva distanre interatomice (E = 1 V/ 10 A = lo9 V/m). i'aloarea intensitalii cfimpului electric astfel rezultati este mai mare cu cel putin un ordin de mirime fati de valorile rigidititilor dielectrice a lichidelor lzuale. Fenomenul de injectie la rece de electroni la catod este influentat ins5 pi de sarcina spatial2 existent2 in lichid. in acest sens se constata c i wcina spatial5 formati de ionii pozitivi conduce la diminuarea semnificativi a lucrului mecanic de extractie a electronilor din metal, ceea ce faciliteaza fenomenul de injecfie. Injectia de sarcini la interfala lichid-electrod metalic este influenlati ji de forrnarea unui strat de ioni fixati pe suprafala electrozilor. A c e ~ t i ioni provenifi din lichid sunt supupi actiunii forfelor imagine, ceea ce conduce la aparilia unui strat dublu de ioni (ionii propriu-zipi gi imaginile lor eIectrice). Cele doua straturi formeazti un condensator electric cu o capacitate de ~rdinul 10 p ~ / c m 2 pi o tensiune intre armituri de aproximativ 1 V. Prin urrnare, intre electrod pi lichid apare o tensiune electric5 numit2, in general, rensiune de polarizare. Aceasta are un rol foarte important in transferul de slectroni intre electrozi gi lichid. Tensiunea de polarizare cregte odat8 cu cregterea intensit5fii :dmpului electric dintre electrozi pi la atingerea unei valori corespunzFitoare alidoreducerii unei specii neutre (lichidul insupi, apa, impuritatile existente in lichid), se produce o injec~ie de sarcini datorat2 unei reactii clectrochimice (moleculele de lichid reactioneazi cu electronii provenifi din in cazul lichidelor nepolare gi foarte pure, producerea reacfiilor :lectrochimice nu este favorizati. Prin urmare, stratul dublu de ioni nu se formeaza $i nu apare o tensiune de polarizare care sil conduca la injectia de electroni din metal.

Stmi de ioni compact

Metal

Fig. 2.11. Reprezentarea schematic2 a stratului dublu de ioni format la interfafa electrod - lichid ~i variaiia tensiunii electrice corespunz5toare.

2.3.3.3. Curentul datorat particulelor aflate in suspensie

Lichidele utilizate in sistemele de izolalie ale echipamentelor electrice contin particule submicronice provenite de la impuritati sau de la celelalte componente ale sistemului de izolafie. Aceste particule pot contribui la fenomenul de conducfie electric& fn general, propriet5tile dielectrice ale particulelor solide difer5 in raport cu cele ale lichidului izolant. Prin urmare, suprafap unei particule constituie interfala intre dou5 medii dielectrice diferite. in cazul aplicarii unui csmp electric, repartilia spatiala a acestuia va fi modificata local datorit5 prezentei unei particule, liniile de camp rasfrfing6ndu-se la suprafafa

! !

.c~norneneasociate crimpului electric in sistemele de izola~ie

111

particulei. Sub actiunea forfelor coulombiene, ionii existenfi in lichid vor fi dirijafi spre particula unde se vor fixa. Acest proces de incarcare cu sarcini electric2 se va produce atdt timp cdt sarcina acumulata de particula r2mAne inferioar2 unei valori limit2 ce depinde de intensitatea local2 a cdmpului electric E. in cazul unor particule sferice de raza r, sarcina electric2 de incarcare p a t e fi exprimati3 cu ajutorul relafiei [24]:

in care E reprezinta permitivitatea lichidului. in realitate ins& particulele au


% m e neregulate ~i datorita muchiilor ascufite ~i protuberanfelor se constat5 sarcina electric% de incarcare calculat2 cu relatia (2.42) este totdeauna inferioara celei reale. Particulele incarcate cu sarcin2 electric2, aflate in suspensie in lichid, x deplaseaz2 sub actiunea ciimpului electric gi ajung la electrozi unde sunt ' ncutralizate. Mi~carea,,oscilatorie" a particulelor intre cei doi electrozi ; continua pin8 la anularea cdmpului electric. Studii experimentale arata c% prezenta particulelor metalice sau rzolante in lichidele electroizolante modific2 sensibil valoarea :snductivitifii electrice. in fig. 2.12 sunt prezentate curbe de variatie a i I ! ,-onductivitiltii electrice a uleiului mineral in funcfie de pitratul tensiunii "licate electrozilor pentru diferite concentratii de particule de aluminiu.
b

2.3.4. Conducfia electric2 a izolatorilor solizi

Fenomenul de conductie electrica in izolatorii solizi este foarte z~mplex.in functie de natura dielectricului, purt8torii de sarcina pot fi =lectronii liberi ~i ionii pozitivi sau negativi. Astfel, izolatorii solizi prezint2 dou2 tipuri de conductie electric:: conducjie electronicz gi conducjie ionic6 fig. 2.13). in cele ce urmeaz5 vor fi prezentate principalele mecanisme de zonductie care apar in funcfie de intensitatea cdmpului electric aplicat.

I12

SISTEME DE IZOLAT'E ELECTR1C.i

A
80 60 40 -

0.10'~ slrn

Fig. 2.12. Variafia conductivit~~ii electrice a uleiului mineral in funcrie de p2tratul tensiunii aplicate intre electrozi pentru diferite concentralii de particule de aluminiu la T = 19 "C [3].

Fig. 2.1 3. Variafia conductivitgfii electrice a unui izolator solid cu intensitatea chpului electric aplicat.

2.3.4.1. Cazul clmpurilor electrice slabe


Experimental se constaa ca in c a u l cgmpurilor electrice slabe valoarea conductivitAtii electrice a materialelor electroizolante solide nu depinde de E. Conductivitatea corespunzcitoare

(E < 10' V/m)

.=evornene asociate cdmpului electric in sis~ernelede izolalie

113

clectronilor liberi o, este foarte redusi (fig. 2.13), predominhd conductia asigurat5 de ionii pozitivi sau negativi. Ionii care participa la conductie sunt fie ionii proprii ai corpului (in cazul izolatorilor ionici), fie cei proveniti de Za impuritAfile prezente in izolant. Exist5 ins5 anumite studii care aratZi c5 dentificarea tipurilor de purtgtori de sarcina este foarte dificil5. Mai mult, in m a experimentelor realizate pe anumifi polimeri s-a constatat c5, pentru zampuri electrice slabe, o parte dintre ace~tiaprezinti preponderent o xnducfie ionic5, in timp ce o alt; parte prezint& In principal, o conducfie :lectronicii. Cu alte cuvinte, chiar dac5, in general se admite c i in cftmpuri rlabe conductia izolatorilor este asigurat5 mai ales de ioni, natura aumtorilor de sarcin5 depinde, totugi, de structura fizico-chimicii a Uzual se consider5 c i in cazul cimpurilor electrice slabe, ca ~i in ;am1 gazelor sau Iichidelor izolante conductia electric; a izolatorilor solizi :onducfiei ohmice presupune existenfa unor valori mari ale mobilitZifii ~~rtatorilo de r sarcin5, condifie care nu este indeplinits in cazul izolatorilor d i z i . Modelul conductiei ohmice este modificat, in acest caz, prin luarea in :onsiderare a defectelor existente in izolatori care fixeazi purtatorii de a c i n g . Datorit5 prezenfei defectelor (capcanelor) concentratia purtitorilor 2e sarcin5 care pot participa la conducfie scade, ceea ce echivaleaza practic cu scaderea mobilit5tii acestora. Modelele conducfiei ionice dezvoltate in literatura de specialitate au :3 bazi, in general, deplasarea ionilor in izolatoarele cristaline (in interstifii a u intre vacanfele existente in corp). Calculul conductivititii ionice se .sate face cu o relafie simp15 de forma relatiei (2.30), unde w,, reprezint5 energia de activare a ionilor din specia i. Se consider5 c5 atBt mobilitatea c2t si concentrafia ionilor depinde sensibil de ternperatur5. in consecinf5, xnductivitatea ionic5 variaza in hncfie de temperaturi conform relatiei [2]: (2.43)
3 care o , ~i ~ w, sunt constante in anumite intervale de temperaturs ~i pot fi

&terminate experimental pentru fiecare material. De asemenea, se

114

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA-

consider5 c5 ionii existenti in izolatori sunt fixati in gropi de potential de adincimi diferite $i ca mobilitatea acestora depinde de ugurinp cu care p5rFisesc aceste capcane. Evident, activarea ionilor localizafi in capcane depinde de temperatura corpului gi de intensitatea cdmpului electric. Conductia izolatorilor solizi asigurata de electroni in cSlmpuri electrice slabe poate fi analizat2 pe doua c2i. Cea mai simp12 dintre acestea considera c5 in izolatori (ca $i in cazul semiconductorilor sau metalelor) exist2 o conducfie in benzi de energie $i deci poate fi utilizati relafia:

oe =oen+oep+cre, =

in care C,,, C,, $i C, sunt m5rimi care depind de concentrafiile de impurit5ti $i de particule ale izolatorului solid, we, vi wep reprezint5 energiile de ionizare ale impuritiitilor gi w, este liirgimea benzii interzise a izolatorului. De~i aceast5 teorie este acceptatti in cazul anumitor izolatori, se constat3 totugi c2 fenomenele legate de conductia electronic2 in izolatorii solizi sunt mult mai complexe. MobilitZtile electronilor sunt atfit de reduse, incit vitezele de drift ale acestora sunt cu piing la vase ordine de marime mai mici dec5t viteza caracteristica corespunz5toare mi~c5riide agitalie termica. in consecint5, vitezele electronilor care pot participa la conductie nu sunt practic influenfate de E $i deci tranzitiile din banda de valent5 in banda de conductie sunt dificil de explicat. Cel de-a1 doilea model a1 conductiei electronice in cdmpuri electrice slabe tine cont de prezenta unui numar foarte mare de defecte in izolatorii solizi. Datorita defectelor in cazul izolatorilor, banda interzisa Fermi confine foarte multe st5ri localizate (fig. 2.14). De fapt, in cazul izolatorilor, in locul benzii interzise se utilizeaza notiunea de bandrS de mob~litate[2]. A$a cum se poate observa in prezentarea schematic5 din fig. 2.14, marginile benzilor de valenta (bv) $i de conductie (be) nu sunt net definite. De asemenea, densitatea starilor localizate de energie este redus5 in mijlocul benzii $i cre$te semnificativ c5tre extremit5fi. Fig. 2.14 prezinta $i variatia mobilit5tii

lo[!zuaq e!loal u!p yizq ap !un!iou eAalg:, pugz!l!ln .a!i3npuoc, ap Inuawouy "1 ad!3yed ~s !)e3!pa!dur~ luns !uoll3ala !i!urnua alu!AnD aaye n3 '!uoe3als ap lgurnu l!urnua !nun aalexg el a3npuo3 apz!le3ol J O ~ ! J ~ aiuals!s3 S .auv2dv~ ap p~v~pu!g ajvqglqour ap ~rqdaz~uo:, a3npoqu! lapour 1 s a 3 ~

n3 'a!S~aua ap lol!zuaq apoal u ! 'yaln3le3 alsa ?3!43ala a!)xipuo: ap Inuaurouaj el lo] ealad!3ytad al!uuad ale3 ~ol!uo113ala !!ly!l!qoui e eur!u!ur ealeoleA .alvqg!qour ap !!q2nur aqurnu '3sn~qym!leA lo[!uo~13al; ealel!l!qour ale3 ui alsnzu! aveoj auoz ap yl!u!z~etu alsa alel!l!qou ap opueq ' l a ~ l s v *pluovodw! a!fe!~o~ o ?laps . ~ o l ! u o ~ ~ ~ ealol!l!qosr ala ale3 nlluad !a!'Slaua ala !IOIBA !Stuol ys!xa 'al!urjap au!q luns nu as!uaiul

116

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA '

de energie a electronilor, se poate exprima raportul dintre concentrafia electronilor liberi n, ~i concentrafia electronilor fixati in capcane nf:

Aceast5 relatie s-a dedus considerind c2 toate sttirile localizate din banda de mobilitate se g5sesc pe un nivel energetic Wr situat la Awl de primul nivel al benzii de conducfie (Nbc densitatea de stiiri energetice din banda de conducfie ~i N, densitate de stZiri introduse de capcane). Prin urmare, concentrafia de electroni care pot participa la conducfie se reduce de la n, la 5n,. Acest fenomen este cunoscut ins8 ca o reducere a rnobilit2/ii electronilor de c&re capcane ~i nu ca o reducere a concentrafiei electronilor de conducfie. Cu alte cuvinte, rezula cil, in prezenfa capcanelor electronii au nevoie de un timp mai indelungat pentru a parcurge o anumiti distanfa decit in lipsa acestora. in consecin@, conductivitatea electronic8 o, = nq,M se multiplica cu un factor 5 care, in funcfie de concentrafia de capcane, poate avea un ordin de marime de 10-lo.
2.3.4.2. Cazul cfmpurilor electrice intense

in cazul cimpurilor electrice intense (E = lo6- 10"lm) se inregistreazz o creStere rapid3 a conductivit5fii electrice. Acest lucru se datoreaza cre~teriiexponenfiale a conductivitZifii electronice (fig. 2.13), fenomen explicat prin cre~tereaconcentrafiei de electroni participanfi la fenomenul de conducfie. in ciimpuri electrice intense acest lucru se explicii prin producerea fenomenelor de injecfie de sarcinii la electrozi (efectul Schottky 7i efectul Fowler-Nordheim - 52.3.1) c6t 9i prin alte fenomene care se produc in volumul izoIatorului gi care vizeazi practic mecanismele de ,,eliberare9 a electronilor din capcane. Sarcina injectata la electrozi se deplaseaz2 cu dificultate in volumul izolatorului, astfel inc&t, in vecinstatea electrozilor se formeazi o sarcind spajiald care reduce intensitatea locali a cimpului electric, diminueazi sarcina injectati $i ingreuneazti Si mai mult deplasarea purti%orilor de sarcina. Modelul de conducfie in volumul izolatorilor care fine cont de

i'enornene asociate crirnpului electric in sisternele de izola{ie

117

formarea acestei sarcini spaliale este cunoscut sub numele de conduclie ;imitatG (sau controlatG) de sarcina spafialZ. Un a1 doilea mecanism de conductie in volumul izolatorilor solizi \ izeaza deplasarea electronilor intre st5rile de energie localizate existente in Oanda de mobilitate. Acest mecanism este cunoscut sub denumirea de rondttcfie prin salt. Cel de-al treilea mecanism de conductie, numit Poole-Frenkel, line ;ont, de asemenea, de existenp, in izolatori, a stgrilor de energie localizate. .qstfel, in cdmpuri electrice intense inaltimile barierelor de energie :orespunzatoare activarii electronilor localizali in capcane scad, ceea ce conduce la o creStere a concentraliei purtatorilor de sarcina.
a) Conducfia limitata' de sarcina spafiala'

Caracterizarea conductiei electrice limitate de sarcina spatial& resupune intr-o prima etapa, analiza fenomenelor care conduc la formarea sarcinii spaliale in izolatorii solizi. Pentru aceasta se considera un film =lectroizolant plasat intre doi electrozi metalici intre care se aplica o diferenfg de potential (fig. 2.15). Daca intensitatea cimpului electric este suficient de mare, la interfata metal-izolant se produce o injectie de sarcing. 0 parte dintre electronii care parasesc metalul ~i intrg in izolator se for fixa exdefectele izolatorului, rezultind o densitate important; de sarcina slectrica care modifica local repartilia spatial3 a cdmpului electric. Sub ~qiunea cdmpului electric, o alta parte dintre electronii injectafi parasesc zolatorul. Cel putin la inceput, sarcina electric%injectat5 in dielecric este mai mare decht cea care se scurge la electrodul opus. Prin urmare, sarcina slectrica spariala formata in interiorul materialului influenteaza, prin ~ltermediul cimpului electric produs, atdt injeclia de noi purtatori de sarcin; :it ~i deplasarea celor deja injectafi, de unde vi denumirea acestui Obtinerea expresiei densitatii curentului electric corespunz5tor xestui mecanism presupune rezolvarea ecuatiilor cilmpului electric, cuplate :u acelea care caracterizeaza cinetica procesului de fixare - activare a =lectronilor in ~i din capcane. Considerdnd densitatea sarcinii spaliale p(x,t)

118

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRIC^

ca hnctie numai de abscisa x ~i de timp ~i lugnd in considerare fenomenul de difuziune a sarcinilor electrice in interiorul izolantului, ecuatiile cdmpului electric pot fi scrise:
a ~ ( x , t ) P(XJ) -=- q0n1(x,t)

in care n '(x,t)qi n(x,t) reprezint5 concentratia totala a electronilor din izolant (atst cei care participi la conductie c2t ~i cei care sunt fixafi pe capcane). respectiv concentratia electronilor care participa la conductie la momentul de timp t, D, este coeficientul de difuzie a electronilor gi V(x,t) potentialul electric In punctul x la momentul de timp t. Pentru descrierea complet5 a problemei, pe ling5 ecuafiile (2.47) - (2.49) trebuie sB se considere o altA ecualie care s5 descrie dinarnica proceselor de fixare - activare pe qi din capcane a electronilor. Tingnd cont de fenomenele asociate eliberarii unui electron dintr-o groapa de potential, pentru aceasta sunt folosite relatii de forma celor stabilite la efectul Fowler-Nordheim - (2.24).

Fig. 2.15. Explicativa pentru conductia limitat2 de sarcina spatial5 intr-un dielectric solid.

Fenomene asociate c6mpuluz electric in sistemele de izolafie

119

Rezolvarea sistemului de ecuatii descrise mai sus pennite obfinerea unei solutii caracteristice mecanismului de conductie limitat% de sarcina spaiialri. Datorit2 complexit5tii ecuatiilor, sistemul (2.47) - (2.49) gi (2.24) nu poate fi rezolvat pe cale analiticri. Din acest motiv, in general sunt ;onsiderate mai multe ipoteze simplificatoare printre care cele mai regim permanent

(a/& = 0);

mobilitatea electronilor este constant5 (nu depinde de E yi de x); contactul dintre metal gi izolator este foarte bun (rezistenf8 de contact foarte schutri); Cu aceste ipoteze simplificatoare, pot fi considerate mai multe :mri: izolatori ideali Er5 capcane, izolatori cu capcane situate pe acelagi nivel de energie, izolatori cu capcane situate pe mai multe niveluri de energie discrete gi izolatori cu capcane corespunzatoare unui spectru continuu de energie. in continuare vor fi prezentate pe scurt unele dintre aceste cazuri.

a. 1) Izolaloare f6r6 capcane


Consideriind un film izolant Gr5 capcane de grosime d aflat intre doi slectrozi metalici paralei gi presupundnd ca are loc o injecfie de electroni la interfafa catod-izolant (caracterizata de o rezistenf5 electric5 foarte sc5zuta), densitatea curentului electric stabilit intre electrozi are trei componente:
J=J,+J,+J, =nq,ME-q D
O

dn "dx

-+--

dD , dt

(2.50)

dD gi J , = - sunt, in ordine, curentul dx dt de drift, curentul de dihzie gi curentul de deplasare. Considerfind regimul permanent ~i neglijiind curentul de dihzie (ceea ce corespunde practic unei densit51i uniforme de sarcin5 spatial@ yi utilizind ecuafia (2.47) rezulta espresia densitZifii curentului electric:

in care J ,

= nqoME ,

J,

= -go D,

dn

din care, prin integrare, rezultfi:


r,*

in care xo este o constant5 de integrare care poate fi determinata utiliziind conditiile la limit2 pentru n. Cu ipotezele enunfate mai sus, din relafiile (2.50) gi (2.52) qi consideriind c2 xo << d (ceea ce corespunde unui contact electric catod-izolant foarte bun), rezulti expresia tensiunii electrice dintre cei cJoi electrozi:

din care se obtine exuresia lui J:

Relafia (2.54) aratB cB densitatea curentului electric ce strilbate dielectricul variazg propoflional cu pstratul tensiunii aplicate electrozilor ~i invers propoqional cu cubul grosimii d, cunoscuta sub numele de Iegea MottGourney sau legea lui Child pentru solide yi corespunde zonei 2 din diagrama trasatfi in figura 2.16. Dac9 valoarea intensitgfii ciimpului electric aplicat nu este suficient de mare, fenomenul de injectie de sarcini la interfap catod-izolant nu are loc. fn aceste condifii, aga cum s-a prezentat in subcapitolul anterior, in izolator are loc o conducfie ohmic3 asigurati de electronii existenti in izolant, avdnd concentratia no careia ii corespunde densitatea de curent J , = n,q,MU l d - zona 1 din fig. 2.16. Pentru cSlmpuri electrice foarte intense bariera de potential catodizolant se reduce foarte mult (vezi efectul Schottky gi injecfia Fowler-

Fcnomene asociafe cbmpului electric in sistemele de izola~ie

-Vordheim) $i concentrafia electronilor injectati nl devine importana. Soand cu Js densitatea curentului limitat de sarcina spafialg exprimatii de relaria (2.54), rezultA densitatea curentului total:

J=J,+J,=
n0qo/V1 -+ --E,&,/V d 8

Ponderea celor doi termeni ai curentului depinde de intensitatea ziimpului electric, adica de tensiunea electric5 aplicat2 electrozilor. Se definegte o tensiune de tranzifie U,, care reprezint5 cea mai mica valoare a rensiunii pentru care conductia electrici? lirnitati de sarcina spafial2 este ureuonderena. Prin egalarea expresiilor densitillilor de curent Jo $i Js se ' . abyine:

=-- qon,

d2.

'o'r

Valoarea tensiunii de tranzifie Urnse poate obfine ~i experimental prin trasarea caracteristicii logJ (log U ) - fig. 2.16.

logJ

I
,

/-

J Z .....................................................................

J-w

...........................................................

f" I 1

1Zona 3

Fig. 2.16. Variatia densitgtii curentului limitat de sarcina spafialgin

funcfie de tensiunea aplicatB electrozilor.

122

SISTEME DE IZOLATIE E L E C T R ~ C . ~

Tinfind cont de expresia tensiunii de tranzitie U, ~i de valoarea acesteia, care poate fi detenninati din caracteristica experimentah logJ(1ogU) - fig. 2.16, se poate aproxima densitatea sarcinii spatiale prezente in dielectric. Desigur, trebuie avut in vedere cB sarcina spatial2 estc constituiti atiit din electronii care participa la conductie cat ~i din cei fix* pe defectele izolatorului. a.2) Izolatoare cu capcane Influenp capcanelor asupra fenomenului de conductie a foa discutatg in paragraful $2.3.4.1. Prin urmare, finsnd cont de cele prezentate mai sus, se poate afirma ca prezenta unei capcane in volumul izolatorului \ a impiedica un electron injectat sZi participe la conductie. RezultA deci CA numai fractia 6 (definita de (2.46)) din electronii injectati contribuie l a stabilirea curentului electric, a c5rei densitate este d a a de expresia (2.54):

~i prin urmare ~i tensiunea de tranzitie U, dat5 de relatia (2.56) este de 5 mai mica. Dac5 in fiecare capcan5 prezenta in izolant este fixat un electron (cu alte cuvinte toate capcanele sunt ocupate), influenla acestora asupra electronilor injectati este nula. Prin urmare, in aceasa situafie, densitatea sarcinii spatiale fixate in materialul electroizolant este q&!, unde Nt a fog definit anterior ca fiind densitatea de volum a st&rilor localizate (a capcanelor). fnlocuind p in relaria (2.47) Si integrsnd, rezult2 expresia tensiunii pentru care toate capcanele izolatorului sunt ocupate, numita tensiune limit6 de umplere a capcanelor U,,,,:

Cand tensiunea aplicat2 electrozilor atinge valoarea Ul,,,, \+I, ceea ce corespunde de fapt la o cre~tere bruscii a curentului electric de la valoarea J1 la valoare J2 - zona 3, din fig. 2.16. Evident, dupa ce toate capcanele au

fenomene asociate cdmpului electric in sistemele de izola{ie

123

tjst ocupate, densitatea curentului electric corespunde expresiei (2.54) zona 4 din fig. 2.16.

b) Conducfia prin salt 6,hopping'Y


Acest mecanism de conductie in volumul izolatorilor solizi consta in mnsferuri activate termic ale electronilor intre doua sffiri de energie vecine, Pocalizate in banda de mobilitate definit5 in 52.3.4.1. in general, lkgimea knzii de mobilitate a izolatorilor este mare gi din acest motiv, diferentele dintre energiile caracteristice ale capcanelor pot fi importante. Pe de alt5 parte, energiile electronilor fixati pe defectele izolatorului sunt de ordinul kT. Prin urmare, in conditii obignuite, tranzitiile electronilor nu se pot xaliza decBt intre st5ri vecine de energie foarte apropiaa. Analiza conductiei prin ,,hopping9'const& de fapt, in examinarea mecanismului prin care un electron trece dintr-o stare intr-alta. Din punct de vedere energetic, trecerea unui electron dintr-o stare de cnergie localizata intr-alta stare, inseamnti depa~irea unei bariere de potential care se poate face fie printr-un salt termic (escaladarea barierei) fie prin efect tunel, sau printr-o cornbinafie a celor dou5 mecanisme. Saltul rtrmic peste bariera de potential corespunzitoare tranzitiei este putin probabil datoritg faptului c5 inaltimea corespunziltoare barierei este destul de mare. De asemenea, in condifii uzuale $i probabilitatea ca un electron sa se deplaseze dintr-un punct intr-altul prin efect tune1 pur este foarte mica. fn ;onsecinfil, transferul unui electron intre doua sari energetice situate in banda de mobilitate se face printr-o combinatie a celor doug mecanisme descrise mai sus: electronul este promovat termic pe un nivel de energie ?gal5 sau foarte apropiat5 de cea a punctului unde urmeazil sB se deplaseze 3i apoi, prin efect tune1 ajunge in punctul de destinalie [2]. Probabilitatea ca un electron s5 efectueze o tranzitie intre doua st5ri energetice localizate depinde, in consecintti, de probabilit5tile de producere ale celor doua fenomene: probabilitatea de activarea termicti gi probabilitatea de tunelarea intre doug puncte de energii egale sau foarte apropiate. Astfel, expresia probabilitifii PI,, ca un electron s8 se ggseasca intr-o stare excitat5 de aceeqi energie cu o stare vecina aflata la distanp R

124

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRIC^

este [2]:

in care AW(R) reprezinM energia de promovare termic5 (diferenta dintre nivelurile energetice ale celor dou5 st5ri implicate In proces) Si Cte, este o constant& Probabilitatea ca electronul s i se gaseasci in zona vecini de aceeagi energie, adici probabilitatea de tunelare este [2]:
= C,un ~xP(-2 d )
9

in care C ,,, este o constants ~i a o funcrie care variazi foarte putin cu temperatura. Energia de promovare termica AW(R) poate fi determinatg in funcfie de distanta R cu ajutorul expresiei densita~iisarilor de energie g(wF) numirul de stgri de energie din unitatea de volum Si din unitatea de energie - situate in imediata vecinatate a nivelului F e m i WF. Astfel, numirul de stai energetice dintr-o sfera de razi R din intervalul de energie cuprins intre W F Si W F + dw este g(wF) (4d3/3)hv. Rezulti, deci, c i distanp pe care un electron trebuie s-o tuneleze pentru a gisi o zona neocupat5 de aceeqi energie cu acea a sMrii excitate termic in care se gase~te (wF + AW(R)) se poate obtine egalgnd numgrul de stiri energetice din AW(R) cu 1 [2]: 4d3 g ( ~ )F AW(R) = 1 . 3 Relafia (2.61) stabilegte leggtura dintre energia de activare termica $i distanla pe care electronul trebuie s-o parcurga pentru a efectua tranzitia Pntre cele doua stiri. Mai mult, rezulti3 ca energia necesaril unui electron pentru a efectua tranzifia intre doua stari AW(R) scade atunci ciind R cregte. i (2.60) rezula c5 o crestere a distantei R Conform relaliilor (2.59) p conduce la o cregtere a probabilitalii Pter Si la o scadere a probabilititii de tunelare PI,,. Prin urmare, la o temperatura data, existi o distant%optima Rc, intre punctul in care se aflA electronul qi punctul in care acesta urmeaza a se deplasa, pentru care probabilitatea total5 PI = Ptun.Ptereste maxima. Daca se

.=enomene asociate cdmpului electric in sistemele de izolalie

note& C, = C,,

Cm,,rezula expresia probabilit5tii totale:

P, = C, exp[- u(R)],

in care argumentul exponentialei u(R) este:


U(R) = 2aR +
3

.- 1
R3 '

(2.63)

4xg(w,)kT

blinimul hnctiei u(R) pentm care P, este maxim5 se obtine anulitnd prima derivatti In raport cu R:

Introducind u(&) In expresia (2.62) se obtine expresia general5 a probabilittitii ca un electron s5 efectueze o tranzitie intre dou5 sGri vecine,

P,,,

2~~
= C, FXP(-

4[ 9xg(w~ )kT

I}

(2.65)

Lare reprezina, de fapt, expresia probabilittifii de producere a conducfiei tlectrice prin salt. Nothd cu A
=

C, $i B = 4

xmductivitgfii electrice corespunz5toare mecanismului de conducfie prin o,,= A ~ X ~ ( B I T." ~ ) (2.66)

Aya cum era de ayteptat, conform expresiei (2.66), om,, depinde de ~smperaturg.De fapt, influenla temperaturii se face simtiti numai intr-o parte a acestui mecanism complex de conductie gi anume In procesul de escitare termic5 a electronilor. Expresia (2.66) a fost validata experimental ktr-un numa important de incercgri.
c) Mecanismul de conductie Poole - Frenkel

Acest mecanism de conductie care se produce in volumul izolatorilor wlizi are la bazg reducerea ingltimii barierelor de energie corespunz5toare

126

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRIC^

defectelor pe care sunt fixati electronii, ca urmare a acfiunii ciimpului electric. A$a cum s-a descris anterior, ?n c a u l izolatorilor reali, banda interzisa Fermi (definit2 la izolatorii cristalini sau la semiconductori) este inlocuitii de o band%de mobilitate care contine foarte multe stiiri de energie localizate. Aceste st5ri pot fi introduse, printre altele, de impuritilfi donoare sau de impuritifi acceptoare. Pentru a explica mecanismul de conductie Poole - Frenkel consideram cazul unei impuritiifi donoare (o particul; neutra in stare neionizatii). Ciind un electron de valenfi pgriisegte particula, aceasta devine ion pozitiv ~i Cntre electron ~i particula ionizat3 apare forfa coulombian~:

in care r reprezintii distanp electron - ion. Energia potenfiala U(r) ce caracterizeazi interacfiunea electron-ion este egalii cu produsul dintre F(r) gi r:

u ( r )= --40 4xer
gi are reprezentarea grafica din fig. 2.17 - a. fn absenfa dmpului electric. iniilfimea barierei pe care electronul trebuie s5 o escaladeze pentru a iegi din groapa de potenfial este aceiagi indiferent de sensul de deplasare. Dac5 se stabileqte un cAmp electric E, asupra electronului se exercitA
~i forfa electrostatics

F, = q

o $i ~energia sa potenfiala se modificg:

Prin anularea primei derivate a energiei U(r)in raport cu r se poate obfine distanfa r, electron - ion pentru care energia potenfialii prezinti un maxim:

---dr
din care rezultg:

40' q,E=O, 4x&r2

.'inomene asociate chmpului electric in sistemele de izolalie

\
Nivel -- vid
.,

' . .', ..

Nivel donor 7

Nivel donor 1

Fig. 2.17. Variaria energiei potentiale a unui electron datorata atractiei coulombiene 9i a c ~ p u l uelectric i E in vecingtatea unei impurit5ti donoare ionizate; a -in absenta cimpului electric; b P n prezenta unui

electric D intens.

2in (2.70) $i tiniind cont de (2.72), rezulta cti datoritti actiunii ciimpului dectric, bariera de potential se inclina gi scade in sensul axei Or cu AU,:

Probabilitatea ca un electron fixat intr-o astfel de groapti de potential Je adiincime (Do sti escaladeze bariera corespunztitoare este de forma: exp - -

("

5 care C este o constant5 care depinde de densitatea de volum a sarilor hcalizate. Densitatea curentului electric corespunz5tor acestui mecanism de :anductie este propoqionala cu numirul de electroni ce escaladeazg bariera de potential in unitatea de timp. Prin urmare, tinind cont de (2.74), expresia densitiitii curentului electric se poate scrie:

SISTEhfE DE IZOLA TIE EL ECTRICi

q in care JO este o constanti si ,= 2( ! L)'I2 . I3 , 4ne Pentru recunoaqterea efectului Poole-Frenkel, experimental sr
I

I ,

1 1

traseaza dreptele In J = f (E"') cu panta panta

Pp,

/ kT Si In J = f (1lT)care are

(- 0, + j3,~'~')lk.

Pe baza rezultatelor experimentale, este tohqi

dificil sB se faca o distinctie clar8 intre mecanismul Poole-Frenkel S mecanismul de injectie Schottky.

2.4, Polarizarea electric5


Sub acliunea chmpului electric materialele electroizolante care in& in componenla sistemelor de izolalie se polarizeaz5, adic5 in interiorul Im apar momente electrice. Fenomenul de polarizare este caracterizat cu ajutorul m8rimii fizice vectoriale numita polariza{ie, care se define~tea fiind suma momentelor electrice elementare din unitatea de volum a corpului:

C (PI
in care

)AV

reprezintil momentul electric elementar i. Polarizalia electric8 poate fi temporarfi sau permanents

Fr

Polarizatia temporara se anuleaza odata cu incetarea actiunii c ~ p u l u i electric, in timp ce polarizalia permanents este independentii de c8mp. Pric urmare, polarizalia total8 a unui corp se exprimii prin relatia:

s=Fp+e.
~i intensitatea cBmpului electric aplicat dielectricului:

(2.771

Legea polarizafiei temporare constituie relatia de legZitur5 dintre

,I
I

Fenomene asociate cdmpului electric in sisternele de izolalie

129

PI

(2.78)

in care X, reprezintg susceptivitatea electric5 a materialului (m5rime scalar% $i adimensionalii in cazul corpurilor izotrope $i tensorial4 de ordinul I1 pentru cele anizotrope). UtilizBnd legea leggturii in cdmp electric ~i relalia D=E,E+F

=&,%+$ +pp ,
4

=&E+Pp

(2.79)

in care E = E O E ~ este permitivitatea absolutil a materialului $i E, = ~ , + 1 este permitivitatea relativii. Materialele electroizolante se impart in doua clase: polare ~i vepolare dup% cum particulele lor constituente (moleculele) sunt polare, adic5 au moment electric permanent nenul, respectiv nepolare. ASa cum se \ a ar5ta in cele ce urmeazii, datoriti mecanismelor de polarizare (claselor de polarizare) existente in corpurile polare, permitivitatea relativ5 a acestora este mai mare decBt cea a corpurilor nepolare. De asemenea, se constat5 c5 permitivitatea relativa a lichidelor polare este mai mare decBt cea a materialelor electroizolante solide. Pentru gaze E, E 1, respectiv susceptivitatea X, E 0.
CBmpul electric ,!?,care se exercia la nivel microscopic asupra unui atom, ion sau molecule se numevte cdmp interior (sau activ) gi difer5 de zdmpul macroscopic p a t e calcula
I ?

aplicat din exterior. Expresia cu ajutorul careia se

E, este:
-+ - P Y,E, = E
Eo

(2.80)

in care y este un coeficient specific f i e c h i material in parte (pentru gaze

vi pentru corpurile cristaline cu simetrie structural5 sfericii y = 1/3). Exist% trei mecanisme de polarizare: electronicd, ionicd $i de orientare. Acestor trei mecanisme de polarizare le corespund respectiv plarizajia electronicci, polarizajia ionic8 9i polarizajia de orientare.
-/

=0

130

SZSTEME DE IZOLATIE

ELECTRIC.^

Polarizatiile electronic5 ~i de orientare se mai numesc ~i polarizafii de deformare. fn sistemele de izolatie neomogene se define~te $i polarizajia de neomogenitate care c o n a practic in intensificarea celor trei mecanisme de polarizare amintite mai sus datorita ciimpului electric produs de sarcinile electrice, care se separH pe suprafetele de discontinuitate dintre regiunile omogene.

2.4.1. Polarizarea in chmpuri electrice invariabile In timp

fn cazul sistemelor de izolalie supuse acfiunii ciimpurilor electrice continue qi constante in timp, asupra particulelor constituente (in bncfie de structura corpului molecule, ioni, electroni) se exercitli forfe de n a W electrice

Fe = qEo, orientate pe

directia cilmpului. in aceste conditii, se

spune ca izolafiile se polarized in cdmp continuu (tensiune continug).


2.4.1.1. Polarizarea de deformare electronics

Acest mecanism de polarizare este prezent in toate sistemele de izolatie gi const5 in inducerea unor momente electrice atomice p, ca urmare a deformarii orbitalilor electronici ai atomilor corpurilor sub actiunea cimpului electric. Corpurile care prezint8 numai polarizalie electronicil sunt cele constituite dintr-un singur tip de atomi cum sunt cristalele atomice. gazele ~i lichidele monoatomice [I]. Momentele atomice induse de c5mpul electric in aceste corpuri se pot exprima cu ajutorul expresiei:
j e

= arEO>

unde a,se numegte polarizabilitate electronic8 ~i are expresia [I]:

a,

=41ix,R~,

in care R este raza atomului. Conform relafiei de definitie a polarizatiei electrice, expresia polarizatiei electronice este:

Fenomene asociate cdmpului electric in sistemele de izolafie

131

Fe = Nejje

- , = a, N, Eo

(2.83)

in care N, reprezint5 concentratia momentelor electrice atomice (concentratia atomilor). corespunztitoare polariz5rii de deformare Permitivitatea relativ5 electronic5 are urmatoare expresie [I]:

&,=I+
0 '

aeNe - ~aeNe

(2.84)

~ iconform , relatiei lui Maxwell este egal5 cu p5tratul indicelui de refractie n a1 corpului ( E , = n 2 ). Polarizafia electronic5 (polarizabilitatea a,) nu este influentati de temperatura pentru valori uzuale ale acesteia (polarizarea electronic8 se refer5 la deformarea inveli~urilor electronice ale atomilor, a d i c ~ la deplasarea electronilor legafi, care sunt stabili yi a c8ror stare este pufin influenfat5 de temperatur5). Prin urmare $i E , respectiv xCe sunt practic independente de temperatur5.

2.4.1.2. Polarizarea de deformare ionic5


Polarizarea ionic5 se produce in corpurile care au o structur5 ionic5 ~i const5 in deplasarea relativ5 a ionilor pozitivi Si negativi sub actiunea cimpului electric. in izolafiile in care se produce o polarizare ionic5 este, de asemenea, prezentii $i polarizarea de deformare electronic5 datorit5 deform5rii inveli~urilor electronice ale ionilor. Polarizabilitatea ionic5 a, are urm6toarea expresie [I]:

a, = 8.ns0a3 ,

(2.85)

in care a reprezinta distanp medie dintre ioni (sau constanta refelei cristaline in cazul cristalelor ionice). Polarizafia ionic8 poate fi exprimat5 printr-o relafie similar5 cu (2.83):

SISTEME DE

in care

p,

este momentul ionic indus ~i Ni reprezint5 concentrafia perechilor

de ioni din corp. Permitivitatea relativg corespunziitoare fenomenului de polarizare ionic5 E, are urmi?itoarea expresie [I]:

Polarizafia ionic5 nu variazg semnificativ cu temperatura. Astfel, ai poate prezenta cre~teri nesemnificative cu temperatura ca urmare a faptului c5 mi~careade agitafie termicti intens5 favorizeaza deplasSirile ionilor sub acfiunea ctirnpului electric. Pomind de la aceasti observafie, rezultA cii $i E,., respectiv x , ; cresc foarte u$or cu temperatura. Polarizafia ionic5 este predominant5 in raport cu polarizafia electronic5 (care, aga cu s-a spus, este prezenta in toate corpurile). Prin urmare rezulti cZ ~ ~ i> ~ , i .

2.4.1.3. Polarizatia de orientare


Polarizarea de orientare are loc numai in cazul corpurilor care confin molecule polare (molecule asimetrice - care posed5 moment electric spontan 5,) ~i consti in rotirea acestora sub acfiunea foqelor electrice exercitate de c8mp. in cazul anumitor corpuri, cdmpul electric determinti numai o orientare a radicalilor polari ai moleculelor; se spune cZ are loc o polarizare structuralfi a corpului respectiv. Polarizatia de orientare are expresia:

!
i
I

in care No reprezinta concentrafia dipolilor electrici permanenti ~i a, polarizablilitatea de orie Polarizatia de orientare cregte odati cu intensificarea cdmpului

Fenomene asociate cdmpului electric in sistemele de izolajie

133

electric qi tinde asimptotic c5tre o valoare maxim$ care se obtine atunci cind toate momentele electrice elementare sunt orientate in sensul cimpului Atit in c a u l lichidelor cst yi a1 corpurilor solide polare, polarizarea de orientare este puternic influentata de temperatura. Polarizabilitatea de orientare a, are urm5toarele expresii [2]:
2

a, =-PP 3kT'

(2.89)

pentru gaze yi lichidele electroizolante, respectiv

a, =

pp2 3kT

case
'

(2.90)

pentru izolatiile solide polare, in care cdmpului electric activ I?, momentelor electrice elementare

P reprezintg unghiul dintre directia

ai direc~ia preferential5 de orientare a

5,, in absenta cimpului electric. Expresia

permitivittitii relative corespunztitoare polarizatiei de orientare este [2]:

La temperaturi uzuale, aya cum rezultfi din relatiile (2.89) $i (2.90), polarizabilitatea de orientare ( ~ iprin , urmare, polarizatia de orientare ai E ) , scad hiperbolic cu temperatura. La unele lichide aflate la temperaturi mai scgzute, se constat5 c5, intr-o prim5 etapi, permitivitatea cro create cu temperatura (la T < Tc,,,,). Acest lucru se datoreazg faptului cg la temperaturi sckute lichidele in cauza prezinti viscozit5i~imari yi orientarea moleculelor in c2mp este mai dificilti. Cre~tereatemperaturii determing o sliibire a legtiturilor chimice dintre molecule, acestea rotindu-se mai uaor dupg direcfia c h p u l u i electric. Pentru T > Tcrlnc cregterea agitafiei termice conduce la scgderea lui cro. in cazul solidelor polare, se constatfi cB la temperaturi joase, moleculele polare sunt practic imobile, ele neputsnd fi orientate de c h p u l electric. Createrea temperaturii determink ca yi in cazul gazelor gi lichidelor polare, o sltibire a legiiturilor dintre molecule. Dacti

134

SISTEME DE IZOM TIE ELECTRIC.^

temperatura depkje~te valoarea corespunatoare ternperaturii de tranzitie de faz2 de ordinul a1 11-lea, molzculele polare hcep s i se arienteze in camp $i permitivitatea E , creqe. $i in acest m,daca T > T , , , , agitafia termid se intensifics qi conduce la sczderea Iui E.,
2.1.1.1. Polarizafia de neomogenitate

Polariz~~ia de neornogenitate sau ink$acialb P, este prezena i n corpurile neomogene (izolatiile stratificate) ale d r o r suprafete de trecere de la o regiune la alta (de la un material la altul) se incarci cu sarcing electri& atunci cAnd corpul respectiv este supus acfiunii unui cimp electric. Datorita sarcinii electrice separate pe aceste suprafele c h p u l elecwii; in interiorul corpului se intensifich 5j rnecanismele de polarizare prezentate mai sus smt favorizate. Prin unnare. p~larizatiadz neornogenitate este o polarizafie supljment ara care se mani f e s in ~ corpurile neomegene prin cregereq dupa caz. a polarizatiei de deformare electronicg ~i ionic5 sau a polarizaliei de
orientare. Matematic, polarizatja de neomogenitate se poate defini ca 6ind diferenp dintre polarizatia tobiz a unui corp dupa separarea sarcinii electrice pc suprafetele de discontri~iuitate P, ~i polarktia inainte 3e separarea sarcinii electrice Po:

P, = P, - Po.
2.4.2. Polarizarea i n clmpuri electrice variabile in timp

(1.92)

jn tirnpul func~ionariima~inilor~i echipamentelor electrice, marea majoritate a sisten~elor de izoIatie ale acestora sunt supuse aqiunii cj~npurilorelectrice variabile in timp, mai exact, cdmpurilor electrice armonice E ( I )= Em sin w t . In aceste situatii atit induqia electrica D c k gj
polarizaria P sunt marirni armonice defazate in urma intensit&Iii clmpului electric (D(t)= D msinjwt -p,), respectiv ~ ( t ) P = , sin(wt - y 2 ) - in care

sun[ unghiurile de defazaj). Reprezentiind in complex simplificat rn2rimilt: armonice E, D gi P 91 finind cont de legea polarizafiei temporare
cpl

~i

(PI

Fenomene asociafe cbmpului electric fn sis femele de izolafie

135
E

(2.78) rezult5 c$ in acest caz susceptivitatea electric5 x,, permitivitatea permitivitatea relativ5 E, sunt miirimi complexe:
X, =-

qi

P -

&oE

(2.93)

Partea real3 a permitivitiitii relative E,' are aceeagi semnificatie fizic3 ca marimea E, in cdmpuri electrice invariabile in timp, fiind permitivitatea relativ5 care intr5 in calculul capacit5tii condensatoarelor. Partea imaginara E," caracterizeaz5 pierderile dielectrice prin polarizare care se produc in in izolaliile supuse actiunii cdmpurilor electrice variabile, se constat2 existenp unor fenomene specifice astfel incdt E,' qi E," depind de frecvenfa cdmpului electric aplicat (fig. 2.18). Astfel, in cdmpuri electrice cu frecvenie de 1013 - 1015 Hz se produc fenomene de rezonantg datoriti deplasarii sarcinilor electrice (electroni gi ioni) sub acfiunea cdmpului electric. Acestea determin3 varialii bru~te ale permitivitfilii gi chiar anularea sau schimbarea semnului acesteia. La fiecvente de 10' - 10'' Hz apar fenomene de relaxare datorate oscilatiilor dipolilor electrici, care determini5 scgderea permitivitg~ii relative E,'. De asemenea, gi in cazul frecventelor industriale au loc anumite fenomene care influenteaza valorile permitivitatii printre care cel mai important este cel de relaxare a sarcinii spatiale. in fig. 2.18 se obsewa ca pentru valori ale fiecventei departate de fOn, fOo, fO,, ~i he,componentele permitivit5fii complexe E,' qi E," nu prezinta variatii semnificative. Mai mult, atunci ciind frecventa ciimpului electric cregte dincolo de o anumit5 valoare, numnitft frecventci. proprie, dipolii caracteristici unei anumite clase de polarizatie nu pot s5 mai urm5reasc5 varialia rapid; a ciimpului electric, orientarea lor devenind aleatoare ~ i , prin urmare, polarizafia coresponz5toare nula.

136

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA

Polarizatie dekforq!are electronici


- . .P~~??i~ali~d~&fnrm~i~nid..

.-

olarizatie de orientare interfaciala

f~n

f00

h i

foe

f [HZ]

Fig. 2.18. Varialia componentelor E , ' $i E , " in hnclie de fiecvenp c h p u l u i elec.tric.

'olarizarea de deformare in csmpuri armonice

fn cazul cfimpurilor electrice sinusoidale, deplasarea inveli~urilor electronice ale atomilor (la polarizarea electronic8) $i a ionilor (la polarizarea ionica) sunt, de asemenea, procese sinusoidale care se produc cu ). o frecvent8 egal8 cu cea a ctimpului electric (f = ~ 1 2 7 ~ Obtinerea expresiilor matematice ale mkimilor E,' ~i E," se poate face considerand c 3 electronii, respectiv ionii, oscileazi in jurul unor pozitii fixe $i cil aceasti3 mi~care poate fi asimilata cu cea a unui oscilator armonic liniar. Consideram cazul polarizatiei de deformare electronice; migcarea de oscilatie a unui electron in jurul nucleului este descrisz de ecuatia:

in care x reprezintil deplasarea electronului cu masa m~ = 9,l. 10"' kg ~i

sarcina go = -l,6.10-'~ C, Fk = k.x este o fo@i cuasielasticil care tinde a readuca electronul in poziiia initial8 ( k este o constant2 de material) si F,

Fenomene asociate cdmpului electric in sisremele de izolalie

137

reprezinta o forfa de frfinare a electronului prin care se tine seama de faptul cti electronul aflat in miycare radiaza energie electromagnetica yi, prin urmare, energia lui scade. Expresia forfei Ff este de forma [ 2 ] :

Ff =q--,
dt

rh

(2.96)

in care p este o m5rime de material. Dac5 se noteazii cu N concentratia de atomi ai corpului in care s-a stabilit cdmpul electric activ Eo gi tinfind cont de (2.80) gi (2.78) in care X , = E, -1, inmulfind ecuafia (2.95) cu NqoZ yi trecfind-o in complex simplificat se obfine:

o2 (Nq0zx)=
k -NqO ' [ ~ + Y ( E - l, ) @ + - ( N q 0 ~ ) , mo m0
+ jo*
2

(2.97)

( ~ q a), , m0 in care Z reprezint5 num5rul de ordine (numiirul de electroni ai atomului). Produsul NqoZx reprezint5 polarizaiia electronic5 complex3 P, . NotAnd
Y -Nq02Z yi identificfind partea real5 yi cea mo moE0 imaginara a expresiei (2.97), rezult5:

k / m o = o o yi

&,I=

NqO2z 1 +-----. NqO2z -.


~ O E O

0 , -0

12

2
7

~ O E O (00t2-02) o2 2(q/m0)'

(2.98)

&,ll=

o(q/mo (2.99) (o012-02~+02(q/mo)2~

Miirimea oo' se numeyte pulsafie proprie sau pulsafie de rezonanl~ yi este practic egal5 cu pulsafia proprie de oscilaiie a electronilor (sau a ionilor, in cazul polarizaiiei de deformare ionic5). Pentru cdmpuri electrice invariabile ) reprezinta valoarea static3 E~~ in timp (o = 0), rezulta ~ ~ ' ( 0care (permitivitatea care intervine in calculul capacitafii condensatoarelor):

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA"

~'

Fig. 2.19 prezinta curbele de variatie &,'(a) vi &,"(a) care arata c& numai pentru valori ale pulsatiei c5mpului electric situate in imediata vecingtate a pulsafiei proprii a,', E,' gi E," prezintg variafii importante. De asemenea, se oobserv3 CA pentru valori mari ale pulsatiei &+ , ' 1, ceea ce hseamni cB dielectricul nu mai este polarizat (la fiecvente foarte inalte electronii, respectiv ionii, nu mai pot urmarii oscilatiile cAmpului electric). Rezultatele obtinute mai sus pentru polarizatia de deformare electronic3 sunt valabile vi in cazul polarizafiei de deformare ionic5 in& cu alte valori ale constantelor k $i cp. .

-----------.------.-----

::

.,

Fig. 2.19. Variatia m5irimilor E,' qi E," in funclie de pulsalia c h p u l u i electric in cazul polarizz+ilor de deformare electronic5 ~i ionic5.

2.4.2.2. Polarizarea de orientare in general, pentru caracterizarea polarizi3rii de orientare in cdmpuri electrice armonice este admis modelul Pellat-Debye, in care se consider5 c5 orientarea dipolilor este un proces pur vbscos, in care nu intenin forfe

Fenomene asociate crimpului electric in sistemele de izolalie

139

elastice. Prin unnare, ecuatia de migcare a unei molecule polare aflate intrun chmp electric annonic poate fi caracterizaa cu ajutorul unei relatii aseman5toare cu (2.95) din care lipsegte foqa Fk. Astfel, nothnd cu m gi q masa gi respectiv sarcina unei molecule polare, rezult5 ecuafia diferentiala: dv dt
-

qEo rn
-

rn

p v,

(2.10 1)

a ctirei solufie arat5 c2 viteza de migcare a moleculei cregte exponential in timp piina la atingerea unei valori maxime gE/cp, cu constanta de timp z = Prin analogie, in modelul Pellat-Debye se consider2 cB valoarea polarizatiei de orientare la un moment de timp dat Po(t) tinde la o valoare de echilibru Po, cu o vitezi3 proportional2 cu diferenta Po - Po(t). Conform acestei ipoteze, rezulta [13]: (2.102)

P,(t) = P ,[1 - exp(- ~ t ) l

(2.103)

unde constanta C reprezint2 inversul duratei de reIaxare z = 1/C. Se consider2 un dielectric polar supus actiunii unui cdmp electric invariabil in timp (static). Dipolii se orienteaz.2 dup2 direcfia c h p u l u i electric, permitivitatea relativti luiind valoarea E,, iar polarizafia valoarea P,. in cazul unor ciimpuri electrice variabiIe de fiecvenp foarte inalti, moleculele polare nu mai pot urm2rii variatia cfimpului $i contributia rnecanismului de polarizare de orientare este neglijabil2. in acest caz numai polarizatiile de deformare electronic4 respectiv ionic2 intervin, acestea prezentdnd rgspunsuri foarte rapide la actiunea cdmpului electric. fn consecinta, permitivitatea ~i polarizaria iau valorile E , respectiv P,. Dac2 se aplic3 un cdmp treapti unui dielectric polar, polarizafia total5 se poate exprima astfel: P=Po+P,,=Po+P,, din care, utilizdnd legea polarizatiei temporare (2.78) rezultii cB: (2.104)

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRICA

Se consider5 acum cazul unui material electroizolant polar supus acjiunii unui c h p electric sinusoidal ~ ( t =) Eo sin(ot). Polarizatia corpului va fi o marime complex5: P(t) = Eo (0+ P, ( t ) (2.106)

fnlocuind Po din (2.105) in (2.102) gi trechnd in complex simplificat,

P,(4 =

1+ j w z

TinAnd cont de (2.106)$i de ~ ( t =) ~,&(t)+ ~(t) rezults: ,

din care:

numia relafia lui Debye. Componentele perrnitivitsjii complexe corespunz5toare polariz5rii de orientare sunt:

11-

&r

(En

-&,b
'

1 4 - 02'T2

(2.1 1 1 )

Trebuie menfionat c5 modelul Pellat - Debye se aplic5, mai cu seamii, polarizgrii lichidelor polare. Cu toate acestea, rezultatele de mai sus pot fi aplicate 9i pentru izolatorii solizi, cu observatia c5 in acest caz trebuie considerat un spectru larg a1 duratei de relaxare 7. Dependenfa permitivitiifii relative complexe de fiecvenp c2mpului electric este pus5 in vedere prin trasarea diagramelor Cole-Cole E ~ " ( E , ' ) .

_=aomene asociate ccimpului electric in sistemele de izolafie

141

b t r u aceasta sunt utilizate expresiile (2.1 10) vi (2.1 1I), care prin ridicare a patrat gi adunare membru cu membru, conduc la urmirtoarea relalie:

3 x 2 se eliminz 1 + 0 2 ~ intre 2 (2.1 10) si (2.112) se obtine urmiitoarea

Rqrezentarea permitivitirtii complexe in planul complex (E,' , E,") este un m i c e r c cu centrul in punctul C de coordonate ( E + ~ ~i (srs- gm)/2 -

Fig. 2.20. Diagrama Cole - Cole pentru un dielectric polar.

In practicg se constatir c2 izolatorii solizi polari sunt caracterizati prin Tc'tre ale duratelor de relaxare z. fn acest caz, expresia permitivit5tii riarive complexe poate fi scris5:

h care z , este durata de relaxare medie vi a ~ ( 0 1) , este o constanti de -rial. in aceasti situatie centrul semicercului reprezentat in fig. 2.20 se -xate afla sub abscis5.

142

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRIC.'

2.4.2.3. Polarizarea de neomogenitate in majoritatea cazurilor, sistemele de izolalie ale maginilor echipamentelor electrice sunt realizate din mai multe materiale electroizolante cu aceeagi stare de agregare sau cu sGri de agregare diferite. Prin urmare, acestea prezinta o structur3 neomogen$ motiv pentru care, pe suprafelele de discontinuitate se separi sarcini electric5 adevgratii. b ciimpuri electrice variabile in timp are loc o relaxare a acestei sarcini. fntr-adevsr, dac5 se considers cazul unui sistem de izolatie alc5tuh din n straturi omogene cu proprieati dielectrice cunoscute, aflat intre doi electrozi metalici, la aplicarea unei tensiuni treapta in circuit apare un curenr electric a c8mi valoarea, in primele momente, corespunde inciircirii celor n condensatoare inseriate, valoarea sa fiind determinatg de permitivitil~ile celor n straturi. in regim permanent, valoarea curentului din circuit depinde de valorile conductivitii~ilorelectrice ale celor n straturi. Prin urmare, i n m curentul capacitiv initial stabilit in sistemul de izolalie yi cel rezistib corespunz5tor regimului stalionar, se produce fenomenul de relaxare amintit anterior. Pentru explicarea acestui fenomen se consider5 cazul cel mai simplu a1 unui sistem de izolafie alcstuit din dous straturi omogene cu grosimile d. ~i d 2 ~i permitiviatile EI, yi ~ 2 respectiv , conductivitZ~ile 01 gi 0 2 (fig. 2.21).

Fig. 2.21. Sistem de izolatie (condensator) compus din dou3 straturi

omogene gi schema electrica echivalenta.

Fenomene asociate cdmpului electric in sistemele de izolafie

143

I ;

Ansamblul prezentat in fig. 2.21 impreun3 cu schema echivalent5 este cunoscut, in literatura de specialitatea, sub numele de modelul lui ell - Wagner [2]. Pentru simplificare se consider5 c5 aria comun5 a armaturilor condensatorului este egalii cu unitatea. Rezultii ca m&rimile care intervin in schema echivalena sunt: R1 = d ~ l o lR2 , = d2/02,C1 = ~ ~ /$i d , Cz= z2/d2. Dac3 constantele de timp ale celor dou5 condensatoare zl = RICl ji ~2 = R2C2(care reprezint5 gi duratede de relaxare ale celor doua izolatoare rl = E ~ / Orespectiv ~ , z2 = -s2/02) sunt egale, pe suprafala de separaiie dintre :ele dou5 straturi nu se acumuleaz5 sarcina electric$ deci nu apar fenomene 2, relaxare. Dac5 intre cei doi electrozi metalici se aplic5 o tensiune armonic5 cu pulsajia o, admitanla circuitului echivalent a1 primului strat este:

$i poate fi inlocuit5 cu un condensator de capacitate complex3

C , = gl / d, a

Arui admitanla

Y,,= joC,

este egal5 cu

1,:

din care se ooate stabili exoresia oermitivitafii com~lexe E. :


E.

1 + jwz,

E..

fn mod cu totul asem3n3tor se poate exprima ~i permitivitatea :~mplexZ 5,. Schema echivalenta prezentatii in fig. 2.21 poate fi inlocuita
3

o capacitate complex5 echivalenti

corespunz5toare capacit5lilor

C,

xpectiv C , care sunt conectate in serie. Cum capacitatea

C = 5 l d (in care

i = dl + d2),se obtine:

3 i n relatia (2.1 18) rezultii:

144

SISTEME DE IZOLA TIE ELECTRIC.^

in care s-au Gcut urmatoarele notalii:


Em

dl&I&2 &Id2+%dl ' d


E 0

Es=d

+d 2 ~ 2 0 , 2
'

(dP,

Z=

dl~2 + dZ&l 401 +dl02

in membrul drept a1 expresiei (2.119) ultimul termen corespunde


fenomenului de conductie electric5 in cele dou5 straturi. in cazul in care constantele de timp ale componentelor sistemului de izolaiie 71 ~i ~2 sunt egale, a1 doilea termen din membrul drept a1 expresiei (2.1 19) se anuleazii ~i se obiine:

Din expresia (2.124) rezulti c5 partea real8 a permitivitalii E' este independenta de frecventa cfimpului electric in timp ce, E" variazs invers proporfional cu aceasta. fn cazul in care unul dintre straturile sistemului de izolajie considerat in fig. 2.21 este un izolator foarte bun, cu o valoare a rezistivitZiii foarte mare (0, + w), rezultg, conform expresiei (2.123) c i l .co + 0 ceea ce conduce, in acord cu relafia (2.124) la anuIarea pwii imaginare E" a permitivitiifii complexe. Modelul clasic Maxwell - Wagner prezentat mai sus poate fi completat prin considerarea unei stmcturi a sistemului de izolafie mai

Fenomene asociafe cdmpului electric in sisfemele de bola{ie

145

apropiata de cazurile inalnite in realitate: combinatii intre straturi electroizolante dispuse paralel cu electrozii, respectiv perpendicular pe acegtia, cuburi sau sfere cu proprieati diferite continute intr-un mediu dielectric omogen, distributii statistice de particule dispersate intr-un dielectric, etc. Astfel, rezultii expresii matematice foarte complexe ale componentelor E' gi E" aplicabile la fiecvente relativ joase ale ciimpului

3. S T ~ P U N G E R E A SISTEMELOR DE

3.1. Nofiuni generale


in anumite condifii, sistemele de izolatie ale maginilor gi echipamentelor electrice igi pierd rolul fbndamental gi anume acela de a izola din punct de vedere electric conductoarele aflate la potentiale electrice diferite. In astfel de situatii se spune cii a avut loc striipungerea izolatiei. h e s t lucru se inamp15 atunci ~ 2 n d tensiunea electric5 aplicatii depiigegte o mumit5 valoare cunoscutZi sub numele de tensiune de strzpungere (UsP). in realitate, factorul principal care conduce la aparifia fenomenului de m5pungere este cimpul electric. Se constatii cii strapungerea unei izolalii se produce atunci cfind valoarea locala a intensitatii cfimpului electric depiigegte o valoare maxima caracteristica acelei izolatii. in cazul materialelor electroizolante se definegte rigiditatea dielectric; ESP, care reprezint5 valoarea minim2 a intensit5tii c h p u l u i clectric la care are loc strapungerea materialului (sau valoarea maximti a intensitatii cfimpului electric la care materialul electroizolant rezisti fir3 a je strgpunge). Unul dintre criteriile de bazi utilizate la alegerea materialelor electroizolante care intrii in componenp unui sistem de izolatie este dielectric51 nu reprezintg o mSlrime de material intrinsec~, pentru cii fsnomenul de strapungere este influentat de numerogi factori printre care arnintim: gradul de omogenitate a1 materialului, umiditatea, temperatura, prezenta incluziunilor gazoase gi a altor impuritiiti, caracteristicile ciimpului rlectric aplicat (f?ecven@, viteza de cregtere, durata de aplicare), forma gi dimensiunile electrozilor rnetalici intre care este plasat materialul, etc. Tinind cont de toate aceste aspecte, rigiditatea dielectrics a materialelor electroizolante se determinz experimental in anumite conditii foarte bine ?recizate, indicate in normele ~i standardele aflate in vigoare.

148

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA-

fn cele ce urmeaza vor fi prezentate aspectele esentiale referitoare la producerea fenomenului de strgpungere in sistemele de izolatie, mecanismele de strapungere caracteristice izolaliilor gazoase, lichide ~i solide $i factorii care influenfeazi producerea acestui fenomen.

3.2. Stripungerea gazelor


Aspectele de baza privind fenomenul de conducfie electric2 precum ~i natura purtiitorilor de sarcina din gaze au fost prezentate in paragrahl 92.3.2. Conform acestora, in cazul cimpurilor electrice foarte intense, 21 gaze au loc descarciiri autonome; astfel, sub actiunea ciimpului electric, moleculele de gaz sunt ionizate prin ciocnire rezultiind noi purtiitori de sarcina. Dac5 intensitatea c h p u l u i este suficient de mare se produce o multiplicare in avalangg a purtatorilor de sarcina ceea ce, in final, conduce la strgpungerea gazului. Acest fenomen are la baza existenp unui electron ,,germene3'rezultat fie datoria factorilor de ionizare externi, fie prin injectie de sarcina la electrozi. Sub acfiunea c h p u l u i electric, electronul germene (numit electron incident) este putemic accelerat yi energia sa cineticl devine suficient de mare astfel incat, prin ciocnire, ionizema o molecul~ neutrg de gaz $i determinl aparitia unui alt electron liber (numit electron extras). Cei doi electroni (incident ~i extras), accelerati de c b p u l electric produc, prin ciocniri, alti electroni, astfel incit, dupa n ciocniri, rezulti un num5r de 2" electroni. fn realitate, lucrurile se produc mai rapid, n u m h l initial de electroni din gaz fiind mult mai mare [23]. Fenomenul de strZpungere a gazelor este caracterizat cu ajutorul teoriei lui Torunsend. Daca se presupune c l in unitatea de timp catodul emite no electroni $i ca numirul de electroni rezultati la distanfa x fala de catod este n(x), pe distanp a!x ace9tia vor genera, prin ciocniri, dn(x) electroni: dn(x) = n(x)- a . dr , in care a reprezinta numgrul mediu de ionizgri produse de un electron pe

Strcipungerea sistemelor de izolafie

149

unitatea de lungime, numit gi cfia de ionizare sau prirnul coe$cient de ionizare a1 lui Townsend. Cum la suprafap catodului (x = 0) n(x) = no prin integrare se obtine expresia nurnarului de electroni liberi rezultati la o distanv x fa@ de catod: n(x) = no exp(ax).

(3-2)

Se constatil c5 valoarea coeficientului cr. depinde de intensitatea cimpului electric E ~i de densitatea relativa a gazului 6 (care la rhndul ei depinde de presiunea p ~i temperatura T la care se afl2 gazul). in fig. 3.1 sunt prezentate curbele de variatie ale primului coeficient de ionizare a in functie de intensitatea cimpului electric pentru mai multe valori ale densitaiii 6 a aerului, Astfel, se poate constata c2 valoarea coeficientului a scade atunci ~ 2 n d densitatea aerului cregte.

funcfie de intensitatea chnpului electric E $i de densitatea relativa 6 a aerului [3]. Moleculele anumitor gaze, cum ar fi cele electronegative, prezintti o afinitate electronic%ridicatil. Prin urmare, o parte dintre electronii liberi care participa la fenomenul de ionizare este captat2 de moleculele de gaz,

150

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRIC^

rezultiind astfel ioni negativi. Pentru a tine cont de acest fenomen, in teoriile referitoare la conductia gi strgpungerea gazelor se introduce un coeficient de atqament q, care reprezina numWl de electroni capturaii de moleculele de gaz pe unitatea de lungime. h consecint5, pentru gazele electronegative, relafia (3.2) devine:
n(x) = no exp(a -

Un alt fenomen important care intervine in procesul de strapungere se numegte emisie secundari la catod gi consti3 in emisia de electronii datoritg bombardarii catodului de catre ionii pozitivi accelerafi de ciimpul electric ~i care iau nagtere datoritg norului electronic care se deplaseazZi spre anod, dar Si datoriti efectului fotoelectic produs de moleculele de gaz excitate. in realitate, cum intervalul de timp scurs intre momentul aplicarii tensiunii gi momentul de aparitie a strgpungerii este foarte scurt (-10" s) iar ionii sunt lenti (in aer mobilitatea acestora este aproximativ 2,4.104 m2/Vs), rezult5 c5, practic num2rul de electroni generqi prin bombardment ionic la catod este foarte mic. Prin urmare, producerea electronilor secundari este atribuita aproape in intregime fotonilor generati In interiorul gazului. Pentru a tine seama de acest fenomen, in teoria lui Townsend se definegte coeficientul de ionizare secundafi y, numit ~i al doilea coeficient a1 lui Townsend. Plecdnd de la aceste considerente $i efectuiind ciiteva calcule simple se poate stabili criteriul de strgpungere Townsend pentru gaze. Astfel, daca se considera cii cei n(x) electroni aflafi la distanja x fa@ de catod produc pe distanta a5 an(x)& electroni prin ionizare direcM (ciocniri) $i on(x)dr electroni suplimentari la catod, numirul total de electroni e m i ~ in i unitatea de timp la catod este no':

in care o este un coeficient $i d reprezinta distanta dintre catod gi anod. Tiniind cont de (3.2) n ( x ) = no'exp(ax) ~i

krdpungerea sistemelor de izolatie

nop= no + Jcon0'exp(ax)rlr = n,
0

E n , '[exp(ad) - 11
a

zzultii cil numarul de electroni ajun~i la anod este:

care y=wla este cel de-a1 doilea coeficient de ionizare a1 lui Townsend. Relafia (3.6) permite obfinerea expresiei intensitaiii curentului electric care

31 care io reprezina intensitatea curentului emis de catod. Din relatia (3.7) rezultZi cil existi o valoare criticti a distanfei dintre clectrozi d,, pentru care intensitatea curentului id devine foarte mare (tinde s t r e infinit), adica se produce fenomenul de strfipungere a gazului:
1 - y[exP(ad,)- I] = 0 .

(3.8)

k a r e c e exp(ad,) >> 1 , relafia (3.8) poate fi scrisi3 astfel: y exp(ad,) = 1,


(3.9)

$ reprezint5 criteriul de strzpungere al lui Townsend. Tindnd cont de faptul cti primul coeficient de ionizare a1 lui Tmvnsend depinde de E Si 6 (fig. 3.1), in realitate, pentru fiecare valoare a rsportului El6 se poate deterrnina o valoare a distanfei critice d, yi o valoare 3 tensiunii de strgpungere USn. in practica gazele nu sunt intotdeauna supuse unor cdmpuri electrice -miforme. Spre exemplu, daca se considerti cazul unui cdmp electric ~ernic divergent creat cu ajutorul unui sistem de electrozi ac - plan, %arnica fenomenului de strilpungere a unui gaz difer51 f a p de cea descrisa nterior. Astfel, chiar in cazul unor distante mari intre cei doi electrozi, in wna adiacent51 acului intensitatea cdmpului electric ia valori foarte

154

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRICA

3.3. Strgpungerea lichidelor


Aga cum s-a aritat ~i in cazul gazelor, stripungerea lichidelor electroizolante se produce in cazul in care tensiunea electric5 aplicati intre doi electrozi depa~eytevaloarea numitA tensiune de str&pungere, Us,, . respectiv daci intensitatea cdmpului electric este cel pufin egalii cu rigiditatea dielectricii, E,,, . Studiile efectuate asupra fenomenului de strgpungere a lichidelor au evidenfiat faptul cg impurit5tile (particule solide sau gazele dizolvate) prezente In lichidele electroizolante joaci un rol fundamental. in cazul dielectricilor lichizi care confin impuriVifi, stripungerea se datoreazk ca $i In cazul gazelor, unui mecanism de ionizare prin ciocnire. fntrucAt drumul liber mijlociu a1 purtfitorilor de sarcina este, in acest caz, mult rnai mic deck In cazul gazelor (lichidele fiind rnai dense), rigiditatea dielectrici este mult rnai ridicat5, putilnd atinge 100 MVIm.

in cazul dielectrici lichizi utilizati curent in sistemele de izolafie (de


puritate tehnici), rigiditatea dielectric5 este "Is& mult rnai mica datorita impurit5filor cum ar fi: apa, bule de gaze, particule mecanice fine, etc. Sub acfiunea cdmpului electric, aceste impuritAfi avfind o permitivitate E diferia de cea a lichidului, se distribuie sub forma unor lanpri in lungul liniilor de chmp, conducdnd astfel la aparitia strgpungerii. fn aceste condirii rigiditatea dielectricilor lichizi depinde esential de tipul yi de cantitatea de impuritiifi conjinute, ramfinfind h s i in majoritatea cazurilor de ordinal 20.. -25 MVIm. adici de aproape zece ori rnai ridicatii decAt rigiditatea gazelor la presiune normala. Pentru exemplificare, In fig. 3.4 este prezentata variafia rigiditijii dielectrice a uleiului mineral in funcfie de continutul de ap5. De asemenea, se constats c2 ~i temperatura constituie un factor important care influenfeazii fenomenul de striipungere a lichidelor. De exemplu, In cazul uleiului mineral, cregterea temperaturii determin& mai Pnthi, o creqtere foarte ugoara a rigiditatii dielectrice (datoria eliminarii apei), dup5 care urmeazg o reducere importana a acesteia (datorita cregterii mobilitatii ionilor gi rnai ales a molionilor). fn cazul lichidelor pure rigiditatea dielectric; se modific5 doar pentru acele valori ale temperaturii

Strdpungerea sistemel or de izolafie

155

pentru care lichidul incepe s3 se vaporizeze. Pentru temperaturi mai mari lichidele incep sii se vaporizeze ~i rigiditatea dielectric5 scade (fig. 3.5)

[kV!mm]

30

C ap5 [%I
Fig. 3.4. Dependent8 rigidit8tii dielectrice a uleiului mineral de continutul de ap8 [13].

[kV/~nm]

-60

-30

30

60

90

T [oc]

Fig. 3.5. Variatia rigidit515 dielectrice a uleiului mineral in hnctie de temperaturg [13].

.Cl.TTFMF D F 1 7 0 r , A T I F F l F ~ T R I ~ ~

Natura electrozilor gi distanfa dintre ei influenfeazil, de asemenea valoarea rigiditatii dielectrice. in majoritatea cazurilor, se constatii G i valoarea rigiditgfii dielectrice determinate cu ajutorul unui sistem de electrozi plan - plan este mai mare decat cea ob$nuM cu electrozi sfera plan (fig. 3.6). De asemenea, s-a ariltat c5 daca aria comuna a celor doi electrozi cregte, rigiditatea dielectric8 scade. Studiile experimentale efectuate pdnii in prezent arat5 cB rigiditatea dielectric5 variazg inven proporfional cu distanp dintre electrozi (fig. 3.6). Mai mult, in cazul lichidelor purificate, se constatii c& influenp distanfei dintre electrozi se reduce foarte mult. Pornind de la aceste rezultate experimentale, se poate afirma c& valoarea rigidiafii dielectrice depinde de volumul de lichid aflat intre electrozi, adica de probabilitatea de existen@ a unui punct ,,slab" h interiorul lichidului.

'0

d [mm]

Fig. 3.6. Dependenla tensiunii de sh-ilpungere de distanja $i forma electrozilor [3].

Pentru campuri de fiecvenp ridicat5, in special in cazul lichidelor polare, pierderile dielectrice conduc la o inciilzire a lichidului ceea ce favorizeazi3, de asemenea, strgpungerea datoria cre~teriinum8rului de purtiitori liberi. Rigiditatea dielectric5 a lichidelor scade deci odatZi cu

Srrripungerea sistemel or de izola{ie

157

cregterea fiecventei tensiunii aplicate. Neuniforrnitatea ciimpului electric micgoreazg valoarea rigiditatii dielectrice. in ciimpuri electrice puternic neuniforme (generate de muchiile nerotunjite, bavuri, etc.), in lichidele electroizolante se pot produce descarc5ri electrice nedisruptive asemenea desc5rc5rilor corona in aer. Din acest motive iau nagtere produse de descompunere a lichidului care se &piindesc in intreg volumul. Din acest motiv, in sistemele de izolatie care contin lichide, astfel de desckcari electrice nu sunt permise. Datele experimentale arata cB viteza de cregere a tensiunii electrice aplicate electrozilor influenteaza fenomenul de strapungere: cu c8t panta de cre~terea tensiunii este mai mica cu atit abaterea valorilor tensiunii de smgpungere este mai mare. Experimental se observa c5 valorile rigidititii dielectrice se modific5 dac5 se trece de la tensiunea continua la cea altemativa gi, de asemenea, se modificti cu duratele de aplicare a tensiunii. Pentru impulsurile a caror durata scade, rigiditatea dielectric5 creSte rapid, incepdnd cu o valoare critic5 a duratei numitii duratii de intdrziere la Un alt factor care influented fenomenul de strapungere a lichidelor electroizolante este presiunea. Cre~tereapresiunii la care se gasegte un lichid electroizolant determini3 o reducere a volumului bulelor de gaz existente in lichid, bule in care se dezvolta descarcari electrice parfiale, ceea ze in final conduce la cregterea rigiditqii dielectrice. Aqa cum a fost ar5tat gi in cazul gazelor, gi lichidele electroizolante au proprietatea de a-gi regenera propriet5lile dielectrice. Trebuie ins5 subliniat cZ fenomenul de str5pungere determini3 impurificarea lichidului cu produsele rezultate in urma str8pungerii, ceea ce poate afecta valoarea rigiditiitii dielectrice a lichidului. Totu~i, numai in situatii cu totul speciale strapungerea unui lichid determing aparitia unor scurtcircuite permanente.

3.3.1. Teorii ale strilpungerii lichidelor


Aga cum a fost amintit mai sus, strapungerea lichidelor electroizolante poate s6 constituie un fenomen reversibil, in sensul in care, dup5 incetarea actiunii cdmpului electric, proprietiilile dielectrice ale lichidului se

I58

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRICA

restabilesc. Exist8 ins5 ~i situatii in care apare o strilpungere total& fenomen dup8 care dielectricul lichid i$ipierde proprietilfile sale izolante definitiv. Teoriile elaborate pdna in prezent, referitoare la strspungerea lichidelor se impart in trei categorii: teorii bazate pe ciocnirile pi ionizilrile moleculelor lichidelor; teorii bazate pe existenp unor bule de gaz sau a unor zone de densitate redus5 in care se produc strapungeri locale; teorii bazate pe stabilirea unor c5i conductoare (lanwri de particule) intre electrozi.

3.3.1.1. Teorii bazate pe ionizarea moleculelor


Teoriile electronice reprezintti, de fapt, extinderi ale teoriilor de strapungere a gazelor (Townsend) - tj 3.2. La baza acestor teorii se afla ipoteza potrivit careia electronii prezenti in lichide sunt puternic acceler* de campul electric ~i produc ionizarea prin ciocnirea moleculelor de lichid Cum in cazul lichidelor moleculele sunt mai apropiate deciit la gaze, drumul liber mijlociu pentru electroni este mai mic ~i ca urmare, rigiditatea dielectric5 E,,, este mai mare deciit la gaze (pentru ca electronii s8 fie suficient de mult accelerafi pe parcursul, este necesar ca E,,, sa fie mai mare). in general, se considera cii principala surs8 de electroni liberi aflafi in lichidele electroizolante supuse actiunii campului electric este reprezentata de emisia de electroni la catod (emisie tennoelectronicti influenptii de cdmpul electric). T o t u ~se i poate arata cti emisia de electroni la catod nu este suficientz pentru producerea unei strgpungeri. Rezultii c& in lichidele electroizolante, in anumite condifii se produce o multiplicare a num~mlui de electroni, ceea ce conduce la aparitia unor avalan~e de electroni [25,2]. Condifia de initiere a unei avalan~e intr-un lichid este datti de relatia:
qEl,, > hu ,

in care q reprezinta sarcina purtiitorului (electron sau ion) care poate ioniza o moleculi de lichid, E intensitatea c5mpului electric, h = 6,626 .loJ4 Js este constanta lui Planck, u frecvenp de oscilafie a legaturilor dintre atomii

Strcipungerea sislemelor de lzolafie

159

moleculei gi h v energia electronului pierdut5 prin ciocnirea sa cu o molecul5 a lichidului. Intensitatea curentului electric ce strilbate lichidul are aceeagi expresie cu cea stabilit5 in c a u l gazelor:
i = i, exp(ad),

(3.1 1)

in care a reprezint5 coeficientul de ionizare care depinde de natura lichidului ~i de intensitatea ct~mpuluielectric E iar d este distanp dintre in lichidele ultra-pure mobilitatea electronilor este suficient de mare pentru a se putea forma o avalanga de electroni. fn cazul lichidelor in care electronii au mobilit5ii mai reduse, datoritii numeroaselor ciocniri cu moleculele de lichid, acegtia nu pot acumula suficienta energie pentru a determina ionizarea prin ciocniri a moleculelor. Prin urmare, rezult5 c5 avalanpele de electroni se pot forma numai in lichidele in care mobilitatea electronilor are valori ridicate. Se constat5 c5 in lichidele in care electronii au mobilitate redus5, injectia de sarcing la catod poate determina aparitia unei zone de densitate redus5 in care se dezvolG avalan~e cu formarea unor bule de gaz. in funciie de natura lichidului gi de forma pi durata tensiunii aplicate, aceste bule urrneaza sau preced fenomenul de strgpungere propriu-zis. in acord cu teoria lui T o ~ ~ n s e n pentru d gaze, in cazul cimpurilor electrice intense apar avalange de electroni (fenomenul de multiplicare electronic6), atingiindu-se un regim de descgrcare autonoma care conduce, in final, la strapungerea fluidului. in c a u l lichidelor electroizolante, mecanismul de producere a avalan~eide electroni este acelagi: electronul oerrnene accelerat de cdmpul electric, r5miine in urma fiecgrei ciocniri cu cite un rest de energie (nu cedeazil, prin ciocniri cu moleculele lichidului, intreaga lui energie); dupil un numar de ciocniri, in care resturile de energie se adun8, acesta poate acumula energia necesarg ionizgrii unei molecule (extragerii unui electron) printr-o ciocnire ionizanti?. Cei doi electroni accelerati de cdmpul electric, produc prin ionizari alii electroni, astfel c5 dupg PI astfel de procese rezult5 2" electroni. Prin urmare, apare o avalan~a de electroni care, in cele din urm& determing aparifia descarcarii electrice.

160

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA-

in teoria strZlpungerii pur electrice, se considera cii, in procesul de strapungere, sunt determinanti electronii emiqi de electrozi sub actiunea cBmpului electric.

3.3.1.2. Striipungerea termicii

Se constati c5, in anumite situalii, se poate vorbi despre str5pungerea termic5 a lichidelor electroizolante. Teoriile dezvoltate in acest sens consider5 c5 temperatura lichidelor poate sii creascil datoriti pierderilor dielectrice gi prin conducxie. Din acest motiv, fn lichid iau nasere bule de vapori care, sub actiunea cimpului electric se alungesc in lungul liniilor de c&mpputiind forma punti gazoase intre electrozi. Cum rigiditatea dielectrici a gazelor este sensibil mai mic3 decQ cea a lichidelor, in aceste canale pot sil aparii descgrctiri electrice, ceea ce ,in final, conduce la striipungerea lichidului. in acest sens Watson qi Shavbaugh [25] au propus un mecanism tennic de strilpungere a lichidelor, bazat pe existenpi curentului stabilit intre electrozi care apar h cazul cdmpurilor electrice intense (apropiate cfimpurilor de strilpungere). Astfel, au fost estimate valorile densialii curentului 1. I OA l em2 qi (la nivelul asperit5tilor electrozilor, unde cdmpul electric este aproximativ de 5 piinti la 10 ori mai intens) in cazul hexanului, ciildura produsa de aceqti curenti Tntr-o microsecundii este de ordinul a cPtorva zeci de caVg, adic$ comparabilii cu cgldura de vaporizare a hexanului (1 00 callg). Densiajile locale mari ale curentului electric produc o pierdere relative mare de energie, respective un efect caloric important, care poate determina aparitia unor bule de gaz Pntr-un timp foarte scurt. Dup5 formarea bulelor, urmeaza imediat strzpungerea, deoarece, aSa cum sa amintit mai sus, rigiditatea dielectric5 a vaporilor de lichid este redusii.

3.3.1.3. Teoria bulelor


Studii experimentale efectuate in domeniu au ariltat cil rigiditatea dielectric5 a unor lichide cum sunt hexanul, heptanul, benzenul etc. depinde

Strdpngerea sistemelor de izolajie

161

de presiunea hidrostatic6. De exemplu, in cazul n-hexanului, rigiditatea dielectric5 poate cre$e cu 30% dac2 presiunea creqte de la 0 la 25 bari. in anul 1970 Kao [13] elaboreaz6 o teorie conform c6reia strapungerea unui lichid se produce datorita bulelor care i-au na~terein interiorul lichidului din mai multe cauze: existenfa pungilor de gaze in vecinfitatea electrozilor, repulsia electrostatic5 a sarcinilor spatiale care poate fi superioars tensiunii superficiale a lichidului, disocierea moleculelor lichidului sub aciiunea cdmpului electric, etc. Energia inmagazinaa intr-un lichid care confine o cavitate de volum V se poate exprima cu ajutorul urm2toarei relafii [13]:

unde E, reprezintfi intensitatea cdmpului electric aplicat, E2 - intensitatea cimpului electric in interiorul bulei,
E,

- permitivitatea

lichidului ~i

E,

,
6

I
I

permitivitatea gazului din interiorul bulei. Se poate ar6ta ci4 energia W scade dac5 bula sferica initial2 ia forma unui elipsoid cu axa mare orientate dupa direcfia cdmpului electric. Bula se alungegte dupa direcfia cimpului ping la producerea unei stripungeri electrice, caderea de potential pe hula corespunzdnd valorii minime a tensiunii din curba lui Paschen (corespunz2toare gazului din bula consideratg). Aceasti4 teorie nu precizeaz2 ins5 modul de formare a bulei initiale. Mai mult, este foarte pufin probabil ca volurnul bulei s5 riimdnl constant. Formarea bulelor de gaz a fost fotografiaa in cazul hexaclorfenilului, constatAndu-se cfi bulele se alungesc in directia cdmpului, pin5 la aparitia strgpungerii. Dimensiunile acestor bule au fost masurate in hexan de c2tre Smith qi Caldenvood, obfindndu-se valori ale razelor de aproximativ 1 pm [2]

3.3.1.4. Teoria particulelor


Prezenfa particulelor izolante sau conductoare in lichide determins o reducere a rigiditgfii dielectrice. Astfel, in particulele izolante (fibre, coloizi

162

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRIC.^

etc) cdmpul electric induce un moment electric gi, prin urmare, sub actiunea forfelor de natura electric8 acestea se deplaseazfi spre zonele cu ctimp mai intens, respectiv in spaliul dintre electrozi. Pentru o particula sferic3, de razA r ~i permitivitate E , , aflatil in suspensie intr-un lichid de perrnitivitate E ; . forfa F care determina migcarea sa are expresia [2]:

Pe de alta parte, impurit8iile metalice ~i produsele rezultate prin degradarea uleiului formeazii punri de legtitur5 intre electrozi, provocbd apariiia unei strapungeri sau a unei descgrdri de dimensiuni foarte reduse (microstrfipungere). Formarea acestor punfi de particule determina intotdeauna o reducere a rigiditiifii dielectrice, deoarece c h p u r i l e la care se produc strapungerile acestor zone sunt mai reduse dectit cele corespunzfitoare striipungerii lichidului. Pe de altA parte, la 90C, particulele metalice prezinta o tendinp de coagulare, iar particulele de celuloza igi pierd umiditatea, deci influenp lor asupra rigiditiilii dielectrice se reduce. D a d lichidul se afl8 in migcare. atunci rigiditatea dielectric%cregte, deoarece "punfile de particule" nu se pot forma. Acest model de strapungere nu se aplica pentru lichidele ultra-pure. Strapungerea este precedati de formarea unor zone de densitate mai redus5 dectit densitatea lichidului. inainte de producerea strgpungerii se constat5 aparifia unor structuri arborescente, numite strimeri [25].

3.4. Striipungerea sistemelor de izolafie solide


Ca ~i in cazul gazelor ~i lichidelor, din punct de vedere macroscopic. fenomenul de strgpungere a izolafiilor solide se manifest5 printr-o cre$tere bruscii a intensitsfii curentului electric care tranziteaza materialul electroizolant. $i in acest caz rigiditatea dielectricfi Esu este definitg ca fiind valoarea minima a intensitafii cimpului electric la care se produce strapungerea. Valoarea tensiunii aplicate corespunzatoare lui Es, se n u m e p tensiune de strfipungere Us,.

Strtipngerea sistemelor de izolafie

163

Determinarea experimental3 a rigidietii dielectrice a materialelor electroizolante solide poate fi realizat5 P n diverse feluri, dar rezultatele obtinute nu se pot compara, ele fiind strict valabile pentru conditiile efectuarii m8sur5torilor. in principiu, rigiditatea dielectrics este determinaa ca fiind intensitatea ctmpului electric intre doua placi de dimensiuni infinite. in realitate ins& electrozii utilizati au dimensiuni finite ceea ce face ca la capetele acestora cimpul electric s8 fie mai intens decit la mijlocul pl8cilor. Electrozii utilizqi in practicg au forme standardizate astfel Pncit s5 se evite prezenpi desc8rcfirilor parfiale interne sau pe suprafa@. in fig. 3.7 sunt exemplificate ciiteva tipuri de electrozi utilizali in practica pentru determinarea rigidit5tii dielectrice [26,13].

Fig. 3.7. Sisteme de electrozi standardizati utilizati pentru determinarea experimental5 a rigidit5lii dielectrice.

Modelele dezvoltate pentru caracterizarea fenomenelor de strgpungere a izolatiilor solide vizeazi3, in general, anumite grupe de materiale ~i sunt bazate pe rezultate experimentale. Una dintre concluziile de b a 5 rezultate in urma studiilor efectuate arata cB rigiditatea dielectric5 a materialelor solide depinde de structura fizico-chimica a corpurilor, dar 9i de defectele prezente pe suprafafa sau in volumul acestora. TinBnd cont de mecanismul principal care determing producerea fenomenului de strapungere a unei izolatii solide, strtipungerile sunt clasificate astfel:

164

SISTEME DE IZOLA TIE ELECTRICd

strapungerea termicfi; strBpungerea electronic8; strgpungerea electromecanici%;

3.4.1. Strilpungerea termicii

Strapungerea termicfi a unui material electroizolant este datoraa in exclusivitate cre~terii temperaturii rnaterialului, ca urmare a cfildurii acumulate in volumul s5u datoritii producerii pierderilor dielectrice prin conductie $i/sau prin polarizare. Pierderile prin conductie in unitatea de volum depind de conductivitatea 0 gi de intensitatea ciimpului electric E gi se exprim5 prin relatia p, = o E Z . Pierderile specifice prin polarizare produse de un c8mp electric de pulsatie o intr-un dielectric de permitivitate E au expresia p, =o&E2 tanS,. 0 parte din czldura rezultatfi in urma producerii pierderilor se transmite, prin conductie termica cgtre exterior. Astfel, ecuaiia de bilant termic se poate scrie [2]: oE2 + m E 2 tan 6, = C , dT - div(31-

grad^)

in care C ,

unitatea de volum in corp (C; dt este c2idura specific5 la volum constant) gi d i v ( ~ . ~ r a d este ~ ) cgldura transmisa prin conducfie termic$ in care 31 este conductivitatea termic5 a materialului. Rezolvarea ecuatiei (3.14) conduce la aflarea unei valori critice a intensitatii ciimpului electric Ec, pentru care temperatura in zona cea mai fierbinte a izolatiei se apropie de o valoare critic2 Tc, la care leg5turile chimice intre atomii care constituie corpul incep sB se desfacg. fn general sunt tratate doua cazuri: regimul stationar in care csldura disipatil local este transferata integral intregului corp (d / dt = 0) gi cazul in care sunt aplicate impulsuri scurte de tensiune, ceea ce, in final, corespunde situatiei in care

dT reprezinta caldura stocatii in

Strdpungerea sistemel or de izolafie

165

intreaga cantitate de ciildurii este acumulat5 in izolator. in cazul regimului stafionar, prin rezolvarea ecuafiei (3.14) ^in care derivata temperaturii in raport cu timpul este considerat5 nu& rezultii cii panta de cregtere a tensiunii depinde de intensitatea ciimpului electric aplicat. Astfel, pentru valori reduse ale lui E (sensibil mai mici deciit valoarea critic2 E,), temperatura cregte lent catre o valoarea inferioar5 temperaturii T, (curba 1 din fig. 3.8). Pentru valori ale lui E foarte apropiate de E, se observii (curba 2 - fig. 3.8) cii panta de cregtere a temperaturii este mai mare gi, dup8 un interval de timp At aceasta atinge valoarea Tc. Pentru E > E, se constati c5 temperatura corpului depiigegte rapid valoarea critic5 T,, la care are loc desfacerea legaturilor interatomice gi distrugerea local3 a materialului. Pe baza celor prezentate mai sus, in practic8, in cazul chpurilor electrice gi termice uniforme, pentru calculul tensiunii de strapungere corespunzatoare strapungerii termice este folosit2 urmiitoare relafie [ 2 ] :

in care CF reprezinti o constants a ciirei valoare depinde de factorii care determinii fluxul caloric, 00 reprezintg conductivitatea electric2 a materialului la temperatura ambiantii gi a~ este coeficientul de variafie cu temperatura a conductivitafii electrice. Ava cum se constat%Si pe cale experimentali, relafia (3.15) arat2 cg valoarea tensiunii de strzpungere termic5 cre~te atunci cdnd conductivitatea termicg a izolajiei h este mare gi conductivitatea electric2 gi coeficientul de variatiei a acesteia cu temperatura sunt reduse. intr-un sistem de izolafie real, deosebirea fa@ de cele arztate mai sus consta in neuniformitatea repartifiei densit2filor de curent (pierderilor) vi a fluxului caloric. Astfel, in zonele cu densitifi mari de curent, incalzirea izolajiei este mai accentuata ceea ce determina cregterea local5 a conductivitiitii electrice gi, prin urmare, a densitgjii de curent. in final, temperatura local2 cregte a& de mult incit depagegte Tc gi materialul se

166

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRIC.!

3.4.2. Strfipungerea electronicii

Strapungerea electronic3 este datorati5 in exclusivitate c r e g t e ~ insemnate a concentratiei ~ilsaua energiei electronilor liberi dintr-un material electroizolant sub actiunea cdmpului electric. Acest mecanism de strapungere este caracteristic izolafiilor cu pierderi dielectrice redust (izolatiile a caror temperatur8 nu se modific8 ca urmare a actiunii cdmpului electric). Strgpungerea electronic3 apare intotdeauna atunci cand solicitfirile electrice au intensitsti mari ~i durate foarte scurte. in general, in teoriile dezvoltate pdna in prezent se considera d strapungerea electronica este de doua tipuri: strapungere electronic8 (sau electrica) intrinseca gi str3pungere electronic5 prin avalang3.
3.4.2.1. Strfipungerea intrinsecfi

Acest model de strapungere are la baza schimbul de energie care se face intre electronii liberi dintr-un corp accelerati de cdmpul electric $i particulele care constituie ace1 corp. in general, este acceptatii ipoteza potrivit careia, un electron accelerat de campul electric cede& prin ciocniri intreaga sa energie particulelor unui corp dacii viteza sa ramiine inferiom unei valori maxime. Prin urmare, tindnd cont de faptul cti viteza unui astfel de electron cregte odat5 cu intensitatea cdmpului electric, rezulta c8 existi o valoare criticfi Ec incepdnd de la care energia absorbita de electroni 7n unitatea de timp este mai mare decdt cea cedat3 corpului. Cu alte cuvinte. pentru E > Ec, in urma fiec3rei ciocniri electronii r3mdn cu cdte un rest de energie, ceea ce face ca la un moment dat energia acestora sa fie foarte important5 (motiv pentru care ace$ electroni mai sunt numiti gi electroni de energii inalte). Ca $i in cazul strfipungerii termice, ~i in acest caz poate fi scrisii o ecuatie de echilibru a energiilor care, aga cum se va explica ulterior, poate fi satisficut3 numai pentru valori ale intensitilii ciimpului electric inferioare valorii critice Ec. Energia medie acumulati in unitatea de timp de un electron p, are urmatoarea expresie:

StrGpungerea sisternel or de izolalie

167

JE P, =--, n

(3.16)

in care J reprezinti densitatea curentului electric ce str5bate dielectricul considerat ~i n este concentrafia volumic5 a electronilor. Trebuie remarcat c5 densitatea de curent J gi concentrajia de electroni n depinde de temperatur5 dar ~i de un parametru a care tine cont de caracteristicile benzilor de energie ale electronilor, de concentrajia ~i adhcimea Energia pierdut5 in unitatea de timp de un electron p, depinde de temperatura la care se ggsegte corpul ~i de factorul w. Prin urmare, la echilibru poate fi scris5 urmiltoarea relafie:

P. (E,T , a ) = p, (T,a ) .

(3.17)

Aviind ca punct de plecare aceste obsewajii, au fost dezvoltate mai multe teorii referitoare la strapungerea electronic5 intrinsecg. in modelul unui singur electron elaborat de von Hippel, mgrimile pa ~i p, sunt exprimate considerdnd c6 in banda de conducfie a dielectricului se gase~te un singur electron care poate pierde sau cA$iga energie in urma ciocnirii cu rejeaua [2]. Se presupune c5 ciocnirile electronului determing emisia Si absorbjia unor cuante de energie hv (v reprezentind frecventa de vibratie a refelei) gi se tine cont de probabilit5file de emisie gi de absorbtie a unei astfel de cuante. Yon Hippel a ar6tat c5 exista o valoare EVHa intensitgtii ciimpului electric la care ecuafiap, = p t are o singur5 solujie care corespunde valorii maxime a lui E, pentru care cre~terea energiei electronului poate fi compensata prin cedarea @rin ciocniri), de catre acesta, refelei, a unei energii de aceea~ivaloare. Aceast6 valoare a intensitalii cdmpului electric reprezint6 de fapt criteriul energiei reduse pentru strapungerea intrinseca, adic5 valoarea minima a intensitafii cdmpului electric la care energia oric5rui electron liber continu5 sti creascti piin8 la producerea strgpungerii. Un alt model mai complex referitor la strapungerea intrinseca a fost dezvoltat de Frohlich [ I 31. Acesta consider2 c5 fenomenul de str5pungere p a t e s5 aiba loc gi in cdmpuri de intensitate mai redus8 deciit EvHdacg electronii care au energia suficient de mare acumuleazii energie cu o viteza

mai mare decat cea cu care cedeazg energie refelei. ! n modelul lui Frohlich cimpul electric de stripungere (criteriul de strgpungere) se define~te ca fiind valoarea pentru care energia unui electron corespunde energiei de ionizare a unui atom al corpului (la aceastii valoare a intensitgfii cilmpului electric, notat5 cu EF, , se produce o ionizare semnificativa a atomilor corpului). Modelul lui Frholich a fost verificat experimental pe mai multi polimeri precum polietilena, acetat de polivinil, PCV, etc.
3.4.2.2. Strapungerea prin avalan~i3

Str5pungerea electronic2 prin avalangg are la baz8 ipoteza conform c5reia intr-un corp electroizolant supus actiunii unui cdmp electric foarte intens, pornind de la un electron germene (un electron de energie inaltg), in urma ciocnirilor ionizante, numarul de electroni liberi cregte exponential conducfind la formarea unei avalange electronice gi, in final, la str5pungere. Avalanga format5 in cfimpuri electrice intense, pe de o parte, absoarbe energie de la campul electric gi, pe de alt5 parte, determing un transfer local de energie &tre retea conducand astfel la distrugerea acesteia. Modelele dezvoltate in cadrul acestei teorii de strgpungere au permis evaluarea numiirului critic de generajii de ciocniri ionizante care conduce la formarea unei avalange de electroni suficient de mare pentru a produce distrugerea local5 a refelei. Unul dintre cele mai simple modele de calcul a1 num5rului critic de generatii de ciocniri ionizante, elaborat de Seitz, consider& la inceput, un electron care se deplaseazi sub actiunea cimpului electric de la catod catre anod. in miscarea sa, electronul sufera atdt ciocniri ionizante cu particulele corpului cdt .ti un fenomen de dihzie in planul perpendicular pe directia de migcare datorit5 agitatiei termice. in mod cu totul asernihgtor, electronii secundari rezultati in urma ciocnirilor ionizante, sunt, la rdndul lor afectati de fenomenul de difuzie (ceea ce inseamnil de fapt o deplasare lateral@astfel incbt, avalan~a de electroni tinde s i ia forma unui con cu vdrful in imediata vecinatate a catodului. Pentru simplificare se poate considera c5 deplasarea lateral5 a electrodului initial datoraa difbziei Id$ este aproximativ egal5 cu raza avalangei (in planul perpendicular pe directia de deplasare) in imediata veciniitate a anodului. Presupunfind cii i generatii de ciocniri ionizante au fost necesare

StrZpungerea sistemelor de iiolalie

169

pentru producerea fenornenului de strgpungere, la o distant2 foarte mica de suprafafa anodului rezulti un numgr de 2' electroni (ceea ce inseamn5, de fapt, ca generalia i este cea care determins distrugerea local5 a refelei $i strgpungerea corpului). Conform celor presupuse anterior rezulta c5 distanta medie necesara producerii unei noi generafii de electroni de cgtre generafia precedent5 este d,,:
d dmg =i+17

(3.18)

in care d reprezint5 grosimea izolatorului (distanfa dintre catod qi anod). Rezult5 c5 a i-a generatie de electroni are o energie suficient de mare pentru a determina strspungerea dielectricului ~i se g h e g e intr-un cilindru de diarnetru IdrJ qi lungime dW Tiniind cont c5 energia unui electron a1 avalangei accelerat in ciimp electric este w e= q&d,,, energia caracteristica intregii avalange i este:
w,, = 2' q, Ed, .

(3.19)

Deoarece tirnpul caracteristic de producere a unei generatii de electroni este foarte scurt se poate considera c5 nu existi un flux important de cgldura rransmis prin suprafafa lateral2 a cilindrului in interiorul cgruia este continuti3 ultima generatie de electroni. Prin urmare, toaG energia electronilor care compun avalan~apoati fi transmis5 retelei, conduchd astfel la distrugerea acesteia. Estirnarea energiei necesare distrugerii unei anurnite p q i a retelei unui corp poate fi ficut5 pornind de la cantitatea de energie care trebuie hrnizatii unui atom w, pentru ca acesta sa p5r5seasc5 reteaua (?n funcfie de natura corpului, w,, poate varia intre I eV ~i 10 eV. NotAnd cu Nat concentratia de atomi, energia totala corespunzatoare strapungerii in volumul ocupat de ultirna generatie a avalan~ei este:
2
Wslr

= wal

'ldf

dm,

(3.20)

Prin urmare, criteriul de stApungere prin avalang6 presupune sxistenp unui c8mp electric critic de intensitate ErnaI, pentru care este satisficut5 relafia: w,,, 2 wSlr :

170

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICCa

2' q, Edrng 2 w , ~ ,da2drng ,

de unde, prin logaritmare, rezulti la limiti:

Valoarea lungimii de difuzie ldv poate fi estimatil cu ajutorul expresiei ldf = ( ~ t) I ,2 , in care D reprezinc coeficientul de difuzie a electronilor gi 9 durata de formare a avalangei, egal cu raportul dintre d $i viteza de drift a electronilor V E (vE= M E m d ) Pomind de la probabilitatea de ciocnire dintre un electron liber $i refea, se poate determina expresia intensitgfii critice a cimpului electric. De asemenea, este introdus5 notiunea de durat6 de fntbrziere statistic6 a avalan~eitl; care se definegte ca fiind intervalul de timp scurs intre momentul In care avalan~aa fost inifiata ~i momentul in care se produce strapungerea. Relafiile matematice obtinute arata ca 9 este foarte mult influenpt de grosimea egantionului.

3.4.3. Strgpungerea electromecanicil

Acest mecanism de strgpungere este atribuit foqelor de compresie care actioneaza asupra unui dielectric aflat intre doi electrozi Pntre care exisG o diferenfg de potential U.Aceste forfe de compresiune sunt datorate fenomenului de electrostricfiune (atracfiei electrostatice dintre cei doi electrozi). Atunci ~ 2 n d aceste forte depQesc o valoarea critic3 care nu poate fi preluatg de elasticitatea materialului, se produce fenomenul de striipungere. Valoarea tensiunii corespunzgtoare strapungerii electromecanice rezulG prin egalarea forfei electrostatice cu cea de deformare elastic5 corespunz?itoare sGrii de echilibm dinaintea strapungerii e~antionului.fn cazul unui film electroizolant de grosime inifialil g o plasat intre doi electrozi plani, se poate scrie relafia [ 2 ] :

Strdppungerea sistemelor de izolalie

171

in care E este permitivitatea absolut2 a dielectricului, g(U) grosimea redus5 a filmului electroizolant corespunziitoare tensiunii aplicate U gi Y este rnodulul de elasticitate a1 lui Young corespunz5tor materialului considerat.

Studiile efectuate au ar5tat cil exist5 o valoare critic5 a tensiunii aplicate pentru care grosimea dielectricului g tinde ciitre zero. Aceasta se obtine punind condiria d [ g ( ~ ) ] l + d co, ~ ceea ce este echivalent cu

dU 1 d b ( ~ )=] 0 . Considersnd c2 Y este constant in timp vi nu depinde de intensitatea solicitZirii, derivind relaiia (3.24) gi apoi inlocuindu-1 pe g rezultii expresia tensiunii de striipungere electromecanice:

de unde se obtine expresia rigidit2tii dielectrice strapungerii electromecanice:

corespunz5toare

care, aSa cum se poate observa, depinde numai de modulul de elasticitate ~i de permitivitatea materialului. Explicarea fenomenului de strapungere electromecanicg se poate face considerhnd c5 in filmul electroizolant supus actiunii cimpului electric au loc mai multe fenomene. Astfel, in anumite zone in care eforturile mecanice sunt foarte intense, poate sii apara o anumiti instabilitate care conduce la o subtiere localizata a egantionului gi care antreneazii creSterea intensitatii chmpului electric gi, in final, striipungerea. De asemenea, anumite studii au ariitat c5 in aceste zone foarte reduse intensitatea mare a c2mpului electric produce deformarea ~i chiar curgerea materialului. Alte

1 72

SISTEME D E IZOLATIE ELECTIUCA

teorii dezvoltate considera c5i strilpungerea electromecanica se poate datora unei electrofiacturSlri a materialului, care constZi in aparifia $i propagarea unei fisuri datoraa actiunii forfelor electrostatice. fn raport cu cele amintite mai sus trebuie remarcat c3 reducerea localti a grosimii unui material electroizolant datoritii actiunii forfelor electrostatice gi, deci, cregterea locala a intensimtii ctimpului electric poate inifia un alt mecanism de strapungere care sil se manifeste inaintea strfipungerii electromecanice. Strapungerea electromecanici? apare mai cu seam5 in cazul e~antioanelorsubtiri (filmelor polimerice) in care micile deformatii locale conduc la creSterea intensitgtii cArnpului electric. h cazul izolatiilor groase utilizate la majoritatea maginilor qi echipamentelor electrice, aparitia strfipungerilor electromecanice este foarte putin probabilti.

3.4.4. Strgpungerea in cPmpuri electrice neuniforme

Exist2 situatii in care sistemele de izolatie sunt supuse unor cimpuri electrice neuniforme. Acestea sunt datorate fie formei electrozilor (de exemplu un sistem de electrozi ac-plan) fie protuberantelor electrozilor sau impurit8tilor metalice existente la suprafata sau in volumul dielectricilor. Spre deosebire de cele constatate in cazul izolatiilor gazoase sau n cazul sistemelor de izolatie solide in zonele supuse unor cimpuri lichide, P electrice foarte intense unde au loc stApungeri partiale sau nedisruptive nu se regenereaz5, fapt ce are implicatii foarte importante asupra fenomenelor succesive. Dacg se consider5 un sistem de electrozi ac-plan intre care este fixat un material electroizolant solid, se constziti cti, la vtirful acului, chiar in cazul aplicgrii unor diferente de potential sckute, intensitatea c h p u l u i poate depQi rigiditatea dielectricti a materialului. Prin umare, regiunea aflatii in imediata vecingtate a vdrfului acului se va degrada gi in timp se vor forma canale fine ce se propagg cfitre electrodul opus. Aya cum se va descrie mai pe larg in capitolul urnfitor, acest fenomen complex, cunoscut sub numele de arborescenfe electrice, poate conduce in timp la strgpungerea izolatiei.

Srr6pungereo sistemelor de izolatie

173

3.4.5. Striipungerea izolatiei stratificate


in sistemele de izolatie stratificate se evidenfiazil anumite aspecte particulare legate de fenomenul de strgpungere. Astfel, in cazul izolatiilor alc5tuite din straturi groase, in materialele cu permitivitate rnai mica ciimpul electric este rnai intens, iar in cele cu permitivitate rnai mare ciimpul electric este rnai slab. in general acest aspect conduce la o valorificare inferioarg a proprietqilor materialelor electroizolante, utilizarea lor fiind impusa de alte necesit5ti cayde exemplu, propriet2file lor mecanice [3]. Sistemele de izolafie alcgtuite din straturi subtiri se comport& in general, ca materiale omogene ale ckor caracteristici pot fi superioare caracteristicilor materialelor componente luate separat. in aceasta categorie intr2 izolafiile impregnate sau saturate (hartia sau diferite textile impregnate sau saturate). in esenfi si in aceste cazuri apare problema repartitiei neuniforrne a solicittirilor electrice. Astfel, lichidul de impregnare, avand permitivitatea mai mica este mai puternic solicitat. Practic, se constat5 ins2 cB lichidele electroizolante in straturi subfiri au rigiditgli dielectrice foarte n cazul straturilor multiple ceea ce poate mari. Acest lucru este valabil ~i T explica faptul cti, in general, izolafiile stratificate din h2rtie sau lesaturi impregnate au o rigiditate foarte bung. Daci condifiile de cedare a cilldurii sunt corespunz2toare (nu se produc acumulari de ctilduril care s2 conducil la fenomenul de strapungere termic2) se constat5 c5 rigiditatea dielectric2 a unei astfel de izolalii nu scade d e d t foarte putin cu grosimea izolatiei. S-a constatat c2 mecanismul de strtipungere termica in izolafiile stratificate se desfasoara diferit fala de cel din izolatiile omogene. Rigiditatea izolafiilor stratificate este cu atiit rnai mare cu c2t straturile componente au grosimi rnai mici. in anumite situatii in care lichidul de impregnare nu pgtrunde satisf"acator intre straturi (Pn cazul sistemelor alcatuite din folii sintetice care nu permit patrunderea lichidului), rigiditatea intregului ansamblu poate avea valori scilzute (in plus poate fi favorizata aparitia desctirc3rilor parfiale). Pentru evitarea acestor situalii, in cazul sistemelor de izolafie alctituite din straturi polimerice, intre doua straturi consecutive sunt plasate medii absorbante care retin lichidul de impregnare.

4. ~ M B X T ~ N I R ESISTEMELOR A DE IZOLATIE
Sistemele de izolafie ale maginilor gi echipamentelor electrice sunt supuse solicitBrilor electrice, termice, mecanice gi de mediu amintite h prirnul capitol a1 lucriirii. Datorita acestor solicitZiri, proprietAtile izolafiei se schimba gi, intr-o perioada de timp mai lungii, caracteristicile fizice ale acesteia, printre care Si cele electrice, se inr5ut5tesc. Acest proces este denumit generic imbcitrcinirea izolafiei gi se refer5 la degradarea treptatg a propriet5filor izolante, fapt care este cel mai bine reflectat in modificarea caracteristicilor electrice ale sistemelor de izolalie.

4.1. Fenomene fizico-chimice de Pmbfitriinire a izolatiilor


Cauza imbatrtinirii izolafiei consta in modificiirile fizico-chimice ireversibile care se produc in timp in materialele electroizolante care intr5 in components sistemelor de izolafie supuse solicit8rilor. Materialele electroizolante organice sunt mai sensibile la imbgtrbnire deoarece ele sunt mai instabile din punct de vedere chimic. Contrar acestora, materialele anorganice (sticla, mica, cerarnica, etc.) imb5trtinesc mult mai greu, durata lor de viala fiind cu cel putin un ordin de marime mai mare dec2t cea a materialelor organice. Cele rnai importante solicit5riY care determinq in general, durata de vial8 a izolatiilor, sunt cele termice. Aceasta se explicB prin faptul cB viteza de producere a reactiilor chimice de degradare este direct proportionalii cu temperatura. Astfel, cu c2t temperatura izolatiei este mai mare cu at2t numarul de legaturi chimice care se desfac este mai mare Si lanvrile macromolecurare se fiactureazg. fn raport cu procesele de degradare termicg, influenfa solicit&ilor

176

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRIC^

electrice asupra imbgtriinirii izolatiei este cu mult mai mic5, dar sesizabilB la anumite materiale. Intensitatea cimpului electric influenteati in mod direct sau indirect imbatriinirea izolatiei (de exemplu efectul chimic ~i mecanic a1 descBrc&ilor disruptive locale). DesciircZirile electrice nedisruptive conduc la formarea ozonului sau a altor elemente care pot declanga reactii chimice de degradare [3]. Un punct important care va fi tratat aparte in urrnatorul subcapitol vizeaz5 unele fenomene care se produc in anumite conditii in sistemele de izolatie supuse actiunii ciimpului electric ~i care au ca efect degradarea severa a acestora ~ iuneori, , chiar strapungerea. Aceste fenomene se refer5 la desccircZirile par1iale gi arborescenfele electrochimice. Degi, in mod traditional, aceste fenomene sunt prezentate in unele lucrari ca reprezenthd mecanisme de strgpungere a sistemelor de izolatie, consideram cB at& desciirciirile parfiale cat gi arborescentele electrochimice determinFi, in primul rand, degradarea acceleratil a izolatiilor ~ i numai , ca o consecinp a acestui proces, pot conduce la stripungerea acestora. h f l u e n p solicit5rilor mecanice asupra fenomenelor de ImbZitriinire este dificil de cuantificat. Desigur ci, in anumite cazuri, solicitilrile mecanice importante pot conduce la degradarea rapida a sistemelor de izolatie prin producerea de micro-fisuri sau striviri locale ale materialelor dielectrice solide. De asemenea, in anurnite cazuri (emailuri, folii polimerice, etc.) se constatii c5 tensiunile mecanice remanente, datorate $ principal proceselor de fabricatie, au un rol important in accelerarea fenomenului de imbatriinire a izolatiei. Factorii externi contribuie ~i ei la imbiltrinirea sistemelor de izolatie. D e ~ aici i pot fi amintite mai multe aspecte legate de interactiunea sistem de izolatie - mediu, cele mai importante consecinte se datoreaza interactiunilor de naturii chimica directe sau indirecte. Astfel, materialele electroizolante pot fi influenpte de factori chimici externi, proveniti de la materialele adiacente sau de la alte produse rezultate prin descompunerea acestora, metalele cu care se afla in contact, umezeal2, poluanti industriali gazogi, radiatii ultraviolete, etc. Fenomenele chimice care cauzeaz5 imbatriinirea izolatiei sunt grupate in mai multe categorii. Printre acestea fenomenul de oxidare este

.fmb~trrinirea sislernelor de izolajie

177

deosebit de important. Astfel, oxigenul din aer sau chiar ozonul pot s3 desfaca legaturile moleculare existente in materialele electroizolante organice. Acest lucru are o consecinp importantg asupra proprietgtilor fizice ale materialelor. Reacriile de oxidare pot conduce chiar gi la formarea unor substanfe volatile sau agresive din punct de vedere chimic, care altereaza drastic proprietiifile dielectrice ale izolafiilor sau, prin influenp lor catalitica accelereaz5 procesul de degradare. Gradul de polimerizare a materialelor sintetice determing, de asemenea, proprietafile izolafiilor. in general, marimile macromoleculelor ce compun materialele polimerice utilizate in sistemele de izolatie sunt alese in aga fel incit s5 fie asigurate cele mai importante proprieti3fi dielectrice. in timpul exploatiirii sistemelor de izolatie, fenomenul de polimerizare poate ins3 sa continue (mai cu seama datorit3 temperaturii), materialele devenind suprapolimerizate, fapt ce conduce la modificarea proprietatilor mecanice gi, in principal, la cregterea fragilitafii (cregte rigiditatea mecanicii) ceea ce favorizeaza producerea de micro-fisuri. La temperaturi mai ridicate se poate produce ~i depolimerizarea rnaterialelor dielectrice, adic5 scaderea gradului de polimerizare prin descompunerea macromoleculelor. Uneori reacfiile de depolimerizare se produc in prezenp oxigenului, alteori au loc in absenp acestuia. in sistemele de izolatie poate s3 apara gi fenomenul de hidroliz5. Pgtrunderea apei in materialele organice conduce la modificarea structurii moleculare a acestora ~ i ,prin urmare, la modificarea proprietatilor dielectrice. in anumite cazuri (la materialele pe baza de celuloz5) fenomenul Je depolimerizare are un caracter de hidrolizg. La anumite categorii de materiale poate avea loc evaporarea unor substantelor volatile. Este cazul substantelor continute in masele plastice, rQini sintetice, etc. Acest fenomen conduce la contractarea ~i fiagilizarea rnaterialului 9i la o degradare corespunziitoare a propriet8tilor mecanice.

178

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRIC^

4.2. trn b~trjlnirea izolafiilor sub actiunea ciimpului electric


Ava cum a fost semnalat rnai sus, unele dintre cele rnai nocive fenomene care se produc in sistemele de izolafie ale echipamentelor electrice sunt desccirc6rile parfiale gi arborescenfele electrochimice. Acesta este motivul principal pentru care 'in lucrarea de fa@ este rezervat un spatiu mai amplu prezentarii aspectelor de baz5 legate de producerea acestor douA fenomene.

4.2.1. DescIlrcIlri parfiale in sistemele de izolafie 4.2.1.1. Nofiuni generale Descarciirile paqiale (DP) se produc 'in cavitZitile cu gaz existente ?n sistemele de izolafie solide sau in bulele de gaz din lichidele electroizolante vi constau 'in desc5rc5ri electrice locale gi nedisruptive. DesctircBrile paqiale se manifest5 prin impulsuri de curent in sistemul de izolatie dar ~i h circuitul exterior care, degi sunt caracterizate de energii mici, conduc h timp la degradarea progresivg a proprietafilordielectrice ale izolatiilor. Condifia primar5 de producere a DP se refer5 la existenfa cavitgfilor cu gaz. Eliminarea complet2 a cavitZitilor din izolatiile echipamentelor ~i ma~inilor electrice este practic imposibil8. Vacuolele sau incluziunile gazoase iau nagtere de regulii in izolatiile omogene, in stare plasticg, h timpul prelucrarilor tehnologice (de exemplu, la turnarea r5~inilor sintetice. la extrudarea maselor plastice etc.). in izolafiile polimerice cavit5tile cu gaz se formeaz5 ca urmare a contracfiei neuniforme a materialului saulgi in cursul reactiilor chimice de intlrire care au loc dupfi incheierea procesului tehnologic principal. in sistemele de izolatie stratificate formarea vacuolelor este gi rnai probabila gi se datoreaz5 aerului rezidual dintre straturile de hfirtie, de folii sau de alt material, care nu se elimin5 nici dupa operatia de impregnare a izolatiei. De asemenea, cavit5tile gazoase se pot forma ~i la impregnarea izolatiei stratificate cu r5gini sintetice, data fenomenele chimice care au loc sunt insotite de producerea unor gaze ~ilsau vapori de

jmb~itrdnireasistemelor de izolafie

179

apa. Locul tipic de formare a incluziunilor gazoase in izolafiile stratificate se afl4 fn general, intre dou5 spire inmgurate, unde masa de impregnare nu a pitruns. Astfel de vacuole se formeaz; mai ales in izolalia cablurilor, a transformatoarelor de putere gi de mgsurfi gi a maginilor electrice rotative. n momentul Bulele de gaz din lichidele electroizolante se formeazi P urnplerii cu lichide electroizolante a cuvelor echipamentelor electrice datorit5 vaporiztirii lichidelor sau prin retinerea aerului intre anumite componente ale acestora. De asemenea, la punerea in funcfiune a echipamentelor noi sau a acelora care au suferit reparatii, la atingerea regimului termic nominal, anumite substanfe volatile se pot evapora ceea ce conduce la aparifia bulelor de gaz. Studiile experimentale efectuate piing in prezent au ariltat ca inifierea $i dezvoltarea desc5irc5rilor parfiale depind de formele gi dimensiunile cavitafilor dar gi de natura chimica gi presiunea gazului din acestea. Un fenomen important care influenreazg producerea DP este reprezentat de difuzia gazelor din gi C n interiorul cavitatilor. Acest fenomen de difuzie este lent vi in timpul stiu gazele i ~ modific5 i compozifia chimicz datorita reacfiilor chimice care se inifiazti gilsau se intensifica ca urmare a cre~terii locale a temperaturii. De asemenea, tot datoritti procesului de difiuie, presiunea gazelor din cavit5ti se modificfi ceea ce conduce la schimbarea caracteristicilor DP [2,13]. intr-un sistem de izolalie in care sunt prezente cavitgfi cu gaze se produc desctircari parfiale atunci cdnd intensitatea c h p u l u i electric din cavitqi Ec depfigegte valoarea c2mpului electric disruptiv E, al gazului. Desc5rc5irile electrice parfiale se produc h t r e peretii opugi ai cavitgfii (gazul din vacuola este striipuns) gi nu se propaga In restul izolafiei, pe de o parte datorita rigiditgtii dielectrice a sistemului de izolafie mult mai mare decdt cea a gazului gi, pe de alta parte, datorita faptului c5 intensitatea ciimpului electric in izolatia solid; este de cdteva ori mai mica (E,) dec6t in gaz. Fenomenul de strgpungere a gazului din vacuolg poate fi descris cu ajutorul teoriei lui Townsend. Astfel, se presupune c5i are loc o strgpungere in avalanvg ceea ce presupune existenla a cel putin un electron germene in apropierea catodului (peretele cavitalii). Electronii initiali se pot gasi in gaz (in funcfie de natura acestuia) sau pot fi emivi la interfap izolafie-cavitate

180

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA-

datorita fenomenelor de injecfie de sarcin5. Analiza fenomenelor fizice legate de producerea DP vor fi analizate, in continuare pe un model simplu constituit dintr-o vacuola cilindrica cu gaz de arie S gi inilltime d, aflatA intr-o izolatie solida ornogen5 de grosime 4

Fig. 4.1. a - Reprezentarea schematic5 a unei vacuole dintr-o izola~ie solids; b Schema echivalentg.

plasata intre doi electrozi plani (fig. 4.1-a). Schema electricti echivalena a modelului fizic considerat este reprezentatg in fig. 4.1-6. Astfel, vacuola poate fi modelat5 printr-o capacitate echivalenti C o care este conectatii in serie cu o a l a capacitate C, (capacitatea straturilor inseriate cu cavitatea) ~i in paralel cu Cp (capacitatea zonelor laterale neatinse de vacuolti). Pentru a tine seama de fenornenul de strgpungere a gazului din vacuola (producerea descgrcarii), S n paralel cu o se adauga eclatorul Ec. Datorita producerii desc5rc5rii, capacitatea C capacitatea C o se descarci, valoarea curentului de descarcare fiind limitat5 de conductivitatea electrica a dielectricului considerat, modelata prin rezistenfa electric: R. Daca tensiunea electrica aplicati? celor doi electrozi cregte, tensiunea pe vacuolii cregte gi ea ?nconcordanp cu repartilia tensiunilor (care rezultii din raportul permitivititilor) pans c h d apare strgpungerea gazului din vacuol8. Datoriti str5pungerii, tensiunea pe vacuol3 va scadea practic la zero, eclatorul Ec va scurtcircuita condensatorul Co, iar condensatorul ?n serie C, se va incarca la intreaga tensiune aplicata izolatiei. Sarcina necesara pentru producerea acestui fenomen de incarcare se poate lua cel mai rapid

imbdtrcinirea sisternelor de izola~ie

181

de la condensatorul C, prin redistribuirea sarcinilor electrice de pe electrozi. DatoritA sarcinii absorbite de pe placile condensatorului C , tensiunea intre electrozi va Pnregistra o mica scadere. Aceasta se produce deoarece constants de timp a circuitului de incercare din amonte este mai mare ~i nu asigurti compensarea suficient de rapid5 a variafiei de sarcina de pe plicile condensatorului C . , Datorita acestor fenomene, la str5ipungerea vacuolei vor apare intre electrozi descre~teri ale tensiunii in form2 de impulsuri (fig. 4.2). La prima descarcare prin impuls, pe fefele opuse ale vacuolei se vor depune sarcini de sens electrice care dau naStere unui cdmp electric intern in vacuol5 E,,, contrar cu cdmpul de bazti E,. Atunci cdnd intensitatea cdmpului electric In kacuola scade sub o anumita valoare, descSircarea i n c e t e d iar sarcinile electrice se recombina datoritB fenomenului de conductie. fntre timp, intensitate cilmpului electric incepe sa creasca din nou pfina la atingerea valorii tensiunii de strapungere vi sarcina acumulata se descarca. in vacuola se desfa~oaramai multe descircari succesive, care se manifest5 printr-un spectru de impulsuri.

Fig. 4.2. Variafia in timp a cgderii de tensiunii pe cavitate la aplicarea unei tensiuni alternative: curba (1) in absenfa DP, curba (2) in prezenta DP.

182

SISTEME DE IZOLA TIE ELECTRICK

fn situatia in care tensiunea aplicata celor doi electrozi este constantil ~i are o valoare ugor superioara celei de amorsare a desc5rctirilor din vacuol5, atunci la aparifia impulsurilor succesive, sarcinile legate de pe suprafafa vacuolei dispar in totalitate. La aplicarea unor tensiuni mai mari este suficientti chiar o neutralizare partial5 a acestor sarcini pentru amorsarea impulsului urm5tor. Tinind cont de faptul c5 valorile conductivitgfii electrice a materialelor electroizolante este foarte redus$ sarcinile de pe suprafetele vacuolei dispar foarte incet. Prin urmare, dacii intre cei doi electrozi se aplica o tensiune continu& dup5 primul impuls de descarcare nu au loc impulsuri succesive (spectru de impulsuri). Daca dupa primul impuls tensiunea cregte, atunci chiar in condifiile existenfei unor sarcini pe suprafafa vacuolei va putea apare o nou5 descikcare prin impuls. Aga se explic5, de pildg, c5 in cazul aplic5rii unei tensiuni alternative, pang la atingerea valorii maxime, va exista intotdeauna posibilitatea aparitiei unui tren de impulsuri succesive. La scaderea tensiunii va predomina ctimpul creat de sarcinile separate pe peretii opugi ai vacuolei, iar descarcari prin impuls vor putea avea loc Pnaintea trecerii prin zero a intensit5fii cdmpului E,. Prin descarcare, sarcina de pe suprafala vacuolei se va reduce phna la valoarea corespunztitoare valorii tensiunii instantanee aplicate. La schimbarea polaritiitii sarcina reziduala din vacuola maregte intensitatea ctimpului electric exterior, motiv pentru care descarcarea prin impuls va avea loc chiar la o tensiune mai mica. Acfiunea desc5rc5rilor parfiale asupra izolafiilor este determinat5 de cantitatea de energie electric5 care se transmite Fntregului sistem, sub alte forme de energie. Producerea DP poate avea urmatoarele consecinte: crevte temperatura local3 a izolatiei ca urmare a producerii arcului electric dar gi datoriti ciocnirilor care au loc intre purtiitorii de sarcina existenfi in gaz gi accelerafi de cdmpul electric, pe de o parte, ~i moleculele de gaz 9i peretii cavitgfilor, pe de altZi parte; peretii cavitgtilor h care se produc descarciirile parfiale sufera un proces de erodare datoriti ciocnirilor cu purt5torii de sarcina accelerafi de camp;

fmbdbdnirea sisfemelor de izolalie

183

sarcinile electrice depuse pe perefii cavitafilor cu gaz dihzeaza in interiorul izolafiilor (in regiunile din apropierea cavitifilor) g i conduc la aparifia unor zone cu densitate de sarcina spafiala mare, ceea ce determin5 modificarea repartifiei cfimpului electric. izolafia este supus2 local acfiunii radiafiilor electromagnetice produse in urma fenomenelor de ionizare gi recombinare; reacfiile chimice de degradare sunt accelerate pe de o parte datorita cregterii valorii locale a temperaturii Si, pe de alta parte, produ~ilor chimici rezultafi. Datorita tuturor acestor factori, descSirc3rile paqiale conduc la o '&ut2fire continua a proprietifilor sistemelor de izolafie ceea ce se :oncretizeaza in reducerea drastic% a duratei de via@ ale acestora.
4.2.1.2. Calculul pierderilor corespunz2toare DP

Consideram modelul fizic prezentat in fig 4.1-a gi presupunem cii xnsiunea aplicati celor doi electrozi este uo(t)= 'snsiune pe cavitate este
u,(t) =

oosinot.

CEiderea de

0, sin a t .

in lipsa descilrclilor partiale,

notiim cu E , gi E, valorile de virf ale intensitiifii cfimpului electric in zolafie, respectiv in interiorul cavitatii. Pe suprafafa de separalie dintre cavitate gi izolatia solidg, :omponenta normali a inducfiei electrice se conserva ceea ce ne permite sB xriem urmiltoarea relafie:

31care eE, reprezinta permitivitatea relativa a izolafiei. Considerfind ca at% in

nteriorul cavitifii ciit gi in izolatie ciimpul electric are o repartifie uniform%, relatia (4.1 ~ o a t fi e scris3:

pnfind cont cii d << do gi cii

0, << fro, din relafia (4.2) se obfine expresia

talorii de v2rf a tensiunii dintre perefii cavitAtii:

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA

Aya cum s-a explicat mai sus, desc5rcarile electrice in cavitate se vor produce in momentul in care valoarea diferentei de potential dintre perefii opuyi ai cavitatii atinge o valoare de prag, numiti tensiune de amorsare a desc2rcarilor U,, sau, mai precis, dacti intensitatea c2mpului electric in cavitate atinge valoarea E,. Pentru calculul intensittitii ciimpului electric E, sunt utilizate anumite relafii de calcul semi-empirice. De asemenea, E, poate fi obtinutii din curbele lui Paschen in functie de produsul dintre presiunea gazului $i inalfimea cavititii d. Conform celor prezentate mai sus, amorsarea unei descarcari electrice in cavitate determina o reducere a tensiunii intre peretii opuyi ai acesteia, de la valoarea U, piing la o valoare Us, numiti3 tensiune de stingere, la care descarcarea se intrerupe (fig. 4.2 - curba 2). Fie E S intensitatea ciimpului electric corespunzator tensiuni de stingere Us. Sarcina electric; transportatti de o desckcare electric5 se poate exprima prin relalia:
9 d = cc(u0 - ux)'

in care C, = E ~ I S d reprezintti capacitatea electrica corespunzi3toare cavitfifii considerate. Tinfind cont de formele tensiunilor considerate in fig 4.2, rezulta cti numarul de descarcari parfiale n,,, produse intr-un sfert de perioad5 T/4 este:

ceea ce inseamna cti intr-o semiperioada se produc

desctircari electrice in cavitate. Energia medie caracteristicti producerii unei singure descgrcari este egala cu energia necesara deplasgrii sarcinii q d (corespunz8toare unei singure descZrc8ri) acumulate pe peretii o p u ~ i ai caviGtii

jmbiitrcinirea sistemelor de izolatie

(G= C, (u, - u s ) ) ~i poate fi exprimat5 astfel:

in care s-a considerat ci? tensiunea medie aplicatfi cavitilfii este egalil cu media aritmeticti a tensiunii de amorsare si a celei de stingere a
Prin urmare, finind cont de (4.7) energia corespunzZitoare desc2rciirilor parfiale care se produc intr-o semiperioada este:

Presupunind cB in izolafie se ghesc N cavitilfi cu gaz ~i c8 acestea sunt identice cu cea considerati?in fig. 4. I -a, puterea activi? corespunz5toare descarci?irilor parfiale se poate exprima cu urmgtoarea relafie:

Dac5 se noteazii cu E, = U c / dvaloarea maxima a intensitiljii zimpului electric in cavitate in absenta descarcarilor parfiale (curba 1 - fig. 1.2) gi cu Vcrvolumul celor N cavitiifi raportat la volumul intregului izolant
I : ,
= iliAd/&d,,

expresia puterii active corespunzitoare desciircarilor

parfiale poate fi scrisa:

Examinfind relatia (4.10) se observa ci? valoarea pierderilor de cnergie datorate producerii descarcfirilor parfiale in izolatiile echipamentelor electrice depinde de frecvenfa yi intensitatea cfimpului electric stabilit in :avit5fi, de dimensiunile ~i de numgrul cavitafilor (prin V,,), dar yi de caracteristicile gazului din cavitafi (prin E, Si E,). Puterea react% Q dezvoltati in izolantul considerat poate fi calculatfi cu ajutorul urmtitoarei relatii:

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICK

din care, tinlnd cont cii I?, = E , , ? ?rezulti: ~,

lQl= xf ( ~ 0)sOho&' 1 ~ ~
Cu ajutorul expresiilor (4.10) gi (4.12) se poate calcula factorul de pierderi tgiiDp corespunz2tor descfircarilor partiale produse in izolalie:

'DP fgiiDP = -

IQI
X

-In

2'

v c r

(kc- ~s

(4+ E,

ipotezele considerate mai sus, dacS se traseaza curba

tgSDp(k, 1E,) se constata cB factorul de pierderi prezintg un maxim pentru

4.2.1.3. Detectarea ~i mgsurarea nivelului DP Pe baza celor argtate mai sus, rezultg c8 desc5rcSrile parfiale din cavitgfile cu gaz situate in interiorul izolafiilor, conduc in timp la deteriorarea sistemelor de izolatie gi, prin urrnare, la reducerea duratei de via@ a maginilor qi echipamentelor electrice. Din acest motiv, o atenfie deosebita este acordata detecarii Si elucidarii cauzelor de producere a descBc5irilor partiale. ASa cum rezulM din analiza fenomenelor fizice care au loc, datoriG descarc8rilor din vacuolii, pentru perioade scurte de timp, tensiunea a p l i c a ~ izolatiei va sc8dea brusc ceea ce conduce la aparifia unor impulsuri succesive care se reflecta in circuitul electric exterior prin impulsuri de curent. Prin urmare, detectarea ~i mgsurarea nivelului DP se bazeazii pe detectarea impulsurilor de tensiune sau a celor de curent [27,3,13]. Ambele variante sunt in strlnsg legZtur8 cu sarcina electric2 care se descarc8, deoarece integrala impulsului de curent sau produsul dintre capacitatea echivalenti? gi integrala impulsului de tensiune sunt egale cu

sis

irnpulsul de sarcinti. Aceast2 sarcinti insti nu este egali3 cu aceea separatfi in vacuoli5 gi din acest motiv, este nurnitti sarcinli aparentli. Datoritti acestui fapt, pentru mkurarea nivelului desc%rc&ilorpartiale se iau in consideralie sarcina aparent5 q gi fiecvenia de repetitie n a DP.

Fig. 4.3. Schernele de principiu utilizate pentru rnburarea nivelului desckckilor parfiale: a - schema de misura paralel, b - schema de

masura serie.

1 I

/I

in fig. 4.3 sunt prezentate doufi variante ale schemei de miisurare directlj a DP, in care capacitatea C, reprezintti obiectul de incercat, capacitatea CI este condensatorul de cuplare $i Z , este irnpedanp de rn5sur5. Aparatul de m5surti M conectat prin intermediul unui cablu de

188

SISTEME D E IZOLA TIE ELECTRICK

rn%surafoarte bine ecranat, indica sau inregistrm cgderile de tensiune pe impedanta Z,. Capacitatea cablului gi a aparatului de mlisuril distorsioneafi impulsurile de tensiune care apar la bornele impedantei de m5sura Z , Impedanp de milsuri impreuni cu obiectul de incercat gi condensatorul de cuplare, determinl durata gi forma impulsurilor masurate. Impedanp de masura poate fi construitil astfel incfit . t filtreze componentele de joaG frecventa ale tensiunii de incercare ~i sil aib5 sensibilitatea maxima la frecvenp impulsurilor de DP (in general aceasta este realizata sub forma unui cuadripol rezonant). Eclatorul Ec este introdus in schema pentru protectie. Sursa de inalti tensiune este reprezentatil prin parametrii Z, (impedanta interns) gi C, (capacitatea de iepire). Aqa cum se va explica in continuare, inductivitatea L are un 1-01 foarte important in functionarea schemei de rnZsura. in urma producerii unei descitxiiri electrice in vacuolti (la fiecare impuls de sarcinil), aga cum s-a aratat mai sus, tensiunea la bornele capacittitii C, scade brusc. Aceast.5 tensiune revine la valoarea ei normala atunci cdnd pierderea de sarcina aparenti q este compensata de la sursa de alimentare. Inductanp L conectata in serie cu sursa are la frecvente inalte o reactant% foarte mare ~i din acest motiv prin ea nu poate avea loc completarea sarcinii de pe armtiturile condensatorului C,. Fenomenele tranzitorii rapid variabile in timp rtimgn in circuitele desenate in schemg cu linii ingrogate. Circuitul de alimentare nu influenteazil m5suritorile DP. Impulsul de tensiune de pe bornele obiectului de incercare in circuitul format din Cx<RRzm dB nagtere unui impuls de curent a clmi forma ~i valoare de vLf depind de impedanp rezultana a circuitului, cantitatea de sarcina q rFtmin5nd a c e q i . Ctiderea de tensiune de pe bornele impedantei de misurl este sesizata gi integratii prin aparatul de masura M, care indica sau inregistreazl o marime proporfionalil cu sarcina aparentil q, conform relaliei:

udt = Z ,

idt = Z,q .

Principiul de hnctionare a celor douii scheme prezentate in fig. 4.3 este acelagi. Diferentele importante care se ^megistreazti intre acestea tin numai de nivelul perturbafiilor exterioare gi de siguranp in functionare.

irnbctrcinirea sistemelor de izolafie

I89

in cazul schemei de m2suril paralel (fig. 4.3-a) impedanp de masur5 este inseriata cu condensatorul de cuplare ~i obiectul de incercat este conectat, in paralel, la bornele acestora. in acest caz instrumentul de miisurti indica numai valoarea curentului prin aceast5 ramur3 a schemei. De altfel, in acest caz, impedanta ramurii (cel putin pentru banda de frecventg a impulsurilor de DP) trebuie s2 fie mult mai mica deciit cea a sursei. Din acest motiv, inductanla L are rolul si separe din punct de vedere al frecventelor inalte, circuitele de mtisur2 de cele de alimentare. La frecven@ industrial5 ins&, inductanta trebuie s5 comunice tensiunea de alimentare (Gr2 o cadere de tensiune sesizabil5) obiectului de incercat. Adesea, in locul inductanlei L se utilizeaza un filtru trece jos. Mai mult, in cazul cdnd C,<<Ck inductanp L poate chiar s9 lipseascii, dacil m3sur5torile nu sunt perturbate de semnale parazite de inalti frecvenp provenite din circuitul de alimentare. Capacitatea condensatorului de cuplare Ck trebuie s2 aiba o valoare ciit mai mare. Totuqi, o valoare prea mare a capaciatii Ck,atrage dup3 sine rnic~orarea reactanlei lui capacitive la 50 Hz, gi creSterea ciderii de tensiune la bornele impedantei de mtisurti Z,, ceea ce complicti utilizarea instalatiei de masurti din punct de vedere a1 siguranlei de hnctionare. in cazul schemei de masur5 serie, impedanp de m5sur2 este conectaa in serie cu obiectul de incercat ~i nu mai este nevoie de separarea circuitelor de alimentare, deoarece impulsul de curent datorat descarcarilor parfiale strabate in intregime impedanp Z,. Dezavantajul acestei scheme const2 in faptul cti la strtipungerea izolafiei, in circuitele de mtisur2 pot sFi apar5 tensiuni periculoase. De asemenea, in cazul schemei serie caderea de tensiune de 50 Hz pe impedanta Z,,, depinde de capacitatea obiectului de incercat, care se deosebegte de la caz la caz gi poate s5 varieze in timp. in cazul ambelor scheme prezentate in fig. 4.3, in circuitele de m2sur2 va apare intotdeauna o componenti a tensiunii de 50 Hz. Din acest motiv, instrumentul de m5suril M trebuie s2 confinti intotdeauna un filtru care sB permit5 numai trecerea benzii de frecvent5 corespunztitoare descarc5rilor parfiale. DP pot insa sii contin5 gi componente mai lente, care, datoria filtrului nu vor fi inregistrate.

190

SISTEME DE IZOLA TIE ELECTRIC-

Fig. 4.4. Schema in punte utilizata pentru detectarea vi mhurarea nivelului desc&cfirilor parfiale.

Pentru elirninarea unei parfi din dezavantajele celor doua scheme de masura descrise anterior, poate fi utilizat2 o schema mai complexi?, inpunte, prezentatfi in fig. 4.4. Aceasta schema confine doua impedanfe de m5sur3 care permit echilibrarea tensiunilor dintre nodurile A ~i B ~i eliminarea perturbafiilor ~i a componentei de 50 Hz din circuitele de mgsurg. Prin aceasta se poate m5ri sensibilitatea instrumentului de mBsur2 ~i se c r e e a a condifii mai bune pentru m5suratori in band5 larg& deoarece perturbafiile i n acest caz se pot elimina practic complet. Cu o astfel de instalafie se pot detecta impulsuri de DP de durate mult mai mari. Instalafiile de mzsura sesizeaza intotdeauna sarcina aparentg q corespunzatoare. Pe b a a acesteia se pot obfine ~i alte marimi derivate cu ajutorul c5rora se caracterizeaza nivelul desc~rci?rilorpafliale (o parte dintre acestea sunt normalizate) [3,28]:

energia aparentir W a descarcarilor parfiale ce se masoara In Joule $i se poate determina cu ajutorul relafiei:

in care q este sarcina aparenta determinatil la tensiunea de aparifie a DP in C yi U, este tensiunea aplicatA izolafiei in momentul aparifiei DP, exprimata in volfi;

frnba'trbnireasisternelor de izolafie

191

curentul mediu aparent I ce se determina intr-un interval de timp T pe baza sarcinii aparente cu ajutorul urmiitoarei relafii:

1 =TUq11+1q21f ...+lqnl);

(4.16)

debitul pcitratic D a1 sarcinii aparente ce se calculeaz% ca gi curentul mediu aparent intr-un interval de timp T gi se exprimti in c2/s sau in A ~ S :

D = - (q,' + q,' + ...+ q n 2 ) ;

1 T

(4.17)

puterea aparentci medie P corespunz5toare DP care se calculeaz5 pornind de la energia spectmlui de impulsuri pe porfiunea activ5 a curbei tensiunii gi se raporteaza la valoarea intervalului de timp z:

in care W, se calculeaza cu ajutorul relatiei (4.15). Dintre marimile derivate enumerate mai sus utilizate pentru caracterizarea DP, cel mai adesea se calculeazii curentul mediu aparent I. De asemenea, trebuie mentionat c5 energia aparenta W nu este egal5 cu energia dezvoltata in vacuoli gi, in consecinfi, nu ofera o imagine exact2 asupra Caracterizarea nociviGtii DP se face cu ajutorul sarcinii aparente q exprimata in picocoulombi gi a fiecventei de repetitie a descarcarilor parfiale n (nurn5rul de impulsuri DP din unitatea de timp). Detectarea ~i masurarea descZrc5rilor pafiiale necesitZi utilizarea unor instalatii gi echipamente de masura foarte performante. ConstrAngerile cele mai importante provin din faptul cii miirimile misurate au valori foarte reduse, comparabile cu cele ale zgomotului de refea. Spre exemplu, sarcina C, limita teoretic5 inferioari a impulsurilor singulare poate s5 ating5 gi acestora fiind egala cu sarcina elementar5. Instalatiile de detectare gi masurii a nivelului descarcarilor parfiale utilizate in prezent, permit in mod uzual mgsurarea unor valori ale sarcinii aparente de ordinul 10-'~+10-'~ C. Valoarea corespunz5toare a curentului mediu aparent a1 DP incepe de la 10-12+10-lo A. De asemenea, o alt5 cerinta important5 vizeaza faptul c5

192

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRIC.^

echipamentele de masurg trebuie s2 aib2 o rezolufie suficient de mare, astfel incst s2 poatil separa impulsurile care difera intre ele cu cdteva ordine de marime ~i care se succed rapid unul dup5 altul. Instalafiile de milsuril nu trebuie sB fie afectate de semnalele perturbatoare interne ~i externe care insofesc inevitabil toate milsuriltorile de inalt2 fiecvenyg. Conform normelor aflate in vigoare, performanfele unei instalafii de mBsurare a nivelului DP sunt evaluate pe baza unor caracteristici dintre care cele mai importante sunt: sensibilitatea de fond a instalafiei S, fieevenfa centralii fo, Mrgimea benzii de trecere Af ~i timpul de rezolu{ie T,. Sensibilitatea de fond a intregului circuit de detectare a DP este hncfie de zgomotul de fond ~i se determing din dou2 milsuriltori succesive. La prima milsur2toare se noteazfi indicalia instrumentului de m2suri datorata zgomotului de fond. Dupfi aceasta, in schema de mgsur2 se aplid un impuls de tensiune cunoscut, printr-o capacitate de calibrare la bornele obiectului de incercat. Amplitudinea acestui impuls de calibrare se mZire$e pBn5 ce deviafia acului indicator va egala dublul valorii indicate la prima mZisur2toare. Sensibilitatea de fond S a instalaliilor de mfisurare a impulsurilor singulare este egal: chiar cu sarcina impulsului de calibrare corespunziltoare. La m2surarea caracteristicilor integrale ale DP sensibilitatea de fond a instalatiei se poate deduce ~i prin calcul din valoarea impulsului singular. Frecvenp central2 fo a circuitului sau instrumentului de milsura este legat2 de durata impulsurilor m2surate. in cazul instrumentelor de ban& ingust%, frecvenla central: va fi egal: cu frecvenfa de rezonanfa la intrarea in instrument. La instrumentele cu band5 la@, fiecvenfa centralah depinds de valorile fiecventele de tiiere fi (inferioar2) ~i f2 (superioarg), ~i este calculati cu relafia f,=

m.

LBgimea benzii de trecere a instrumentelor de band2 ingusM reprezint2 acea poqiune a caracteristicii de fiecvenf5 in interiorul cgreia atenuarea raspunsului dat de instrumentul respectiv este mai mica de -3 dB. fafa de valoarea corespunziltoare a fiecvenlei centrale. Largimea benzii instrumentelor de m5sur5 in band5 largil se definese in mod similar, atenuarea fiind raportatil la semnalul de pe palierul

fmbiifrdnirea sisfemelor de izolafie

I93

caracteristicii de fiecvent5. Timpul de rezolutie a impulsurilor DP reprezinta intervalul de timp cel mai scurt dintre doua impulsuri succesive la care eroarea de amplitudine datorita suprapunerii acestor impulsuri este rnai m i d de 10%. Timpul de rezolutie T, este invers propo~ional cu lagimea de band5 a circuitului sau instrumentului de m2sur5. in afar2 de aceste miirimi mentionate mai sus, o instalaiie de mgsurare a DP poate fi caracterizatii prin rezewa de liniaritate a amplificatorului, durata maxima' ji minimci a impulsurilor detectabile, impedanla de intrare, deriva termicci etc. Pe liing5 aparatura specifics de m5surare a nivelului DP axati pe rniisurarea sarcinii aparente q, a curentului mediu I sau a debitului patratic D, impulsurile de DP sunt investigate Si cu ajutoml unor receptoare de radioperturbatii (produse de amorsarea desc8rc5lrilor), cu contoare de impulsuri (pentru masurarea fiecventei de repetitie) sau indirect, prin metode neelectrice. Aparatele de receptionare a radioperturbatiilor corespunzZtoare DP sunt reprezentate de microvoltmetre de fiecvenp selectiv8, cu banda ingustil de trecere (9 kHz). Instrumentele de masurare a fiecventei de repetitie sunt contoare de impulsuri, care indic8 fie numarul total de impulsuri intr-un interval de timp dat, fie numarul mediu de impulsuri intr-o secundil, fie num5rul irnpulsurilor care au o valoare de amplitudine daa. in ceea ce privegte metodele neelectrice utilizate pentru detectarea DP, existi anumite tehnici de masur5 bazate pe utilizarea unor sesizoare acustice sau optice. in prezent, ma~inileelectrice ~i transformatoarele de puteri mari ~i foarte mari au montate, in zonele in care aparitia descarcarilor pafliale este cea mai probabilq senzori care sesizeaza aparitia Si producerea DP. Instalatiile performante pentru masurarea nivelului DP folosesc echipamente de masura digitale care permit inregistrarea simultana a mai multor milrimi precum: sarcina aparenta, numgrul de impulsuri, valoarea de virf a impulsurilor, etc. Pentru cercetarea originii Si locului de producere a DP este interesant

194

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA'

s%se afle intewalul de aparitie a impulsurilor fa@ de faza tensiunii inalte aplicate. Pentru acest scop, in afar8 de instrumentul de mBsuri3, schemele de miisurii se completeaz5 cu un osciloscop avind baleiajul sincronizat cu o tensiune de aceeagi frecvenp ca gi cea a tensiunii inalte aplicate. Diagramele din figurile 4.5. - 4.9, care confin variafia sarcinii aparente q in functie de tensiunea aplicata ~i oscilograma tensiunii, sunt recornandate de Comitetul Electrotehnic International in scopul de a ugura diagnosticarea originii DP.
*A
I

+
I

cavitate cu gaz

Fig. 4.5. Desc5rc5ri paqiale intr-o cavitate cu gaz situatz in interiorul unei izolatii r3l.

Fig. 4.6. Descilrc2iri parfiale in mai multe caviGti cu gaz situate Tntr-o izolajie [3].

Fig. 4.7. DescBrcari parfiale intr-o cavitate situatFi la interfala conductor - izolatie [3].

lichid electroizolant

Fig. 4.8. DescarcSiri partiale produse in jurul unui v2rf metalic situat intr-un lichid electroizolant (sistemul de electrozi v k f - ~lacSi) r31.

aer sau gaz

Fig. 4.9. Deschchi partiale produse in apropierea unui virf metalic

situat in aer sau intr-un alt gaz [3].

Arbor,escenfeelectrice yi electrochimice in anumite conditii, in izolatiile solide ale echipamentelor electrice apar zone difuze, caracterizate de prezenp unor mici cavitiifi 9i a unor retele de canale foarte fine. Aceste formafiuni au fost denumite, in funcfie de natura lor, arborescenfe electrice $i arborescenfe electrochimice (sau arborescenfe de a p q . Aparifia arborescenfelor este direct legat5 de existenp unor concentrafii importante ale ciimpului electric apgrute datoriti unor defecte cum ar fi impuritliti metalice, muchii metalice ascutite, cavitgfi cu gaze, etc. in funcfie de natura gi intensitatea solicit6rilor la care sunt supuse sistemele de izolafie, arborescenfele se pot dezvolta in intervale de timp relativ scurte comparativ cu durata de funcfionare obi~nuita a echipamentelor electrice. Inifierea $i dezvoltarea arborescentelor constituie o deteriorare severz a izolatiilor gi, in timp, acestea conduc la producerea fenomenului de strgpungere.

196

SYSTEME DE IZOLA TIE ELECTRICA~

4.2.2.1. Arborescente electrice

Arborescentele electrice sunt constituite dintr-o multitudine de canale foarte fine in interiorul cfirora se gfisesc gaze la presiuni ridicate. Canalele arborescentelor electrice se f o r m e d in timpul function& echipamentelor electrice prin distrugerea local5 a izolaiiei sub aciiunea combinat8 a ciimpului electric, desc&rckiIor partiale (din canalele vi cavit5file arborescentei), cilldurii, gazelor sub presiune, etc. Arborescentele electrice pot s2 apar5 in imediata vecinatate a unui electrod metalic, caz in care se numesc arborescenle deschise (fig. 4.1 O), sau in interiorul izolatiei, in lungul liniilor de c h p electric, de o parte $i de cealala a unui defect, caz in care se numesc arborescenfe nod de papion [29] Ava cum se obsewfi in fig. 4.10, arboresceniele deschise pot s5 aib3 diverse forme: tufig, t u f i ~cu ramuri, arbore, etc. Arborescentele tip t u f i ~ sunt alciltuite din canale foarte fine, dispuse foarte aproape unul de altul. Arborescentele de tip t u f i ~ cu rarnuri sunt foarte asemiiniltoare cu cele de tip tufi~ cu deosebirea c& in plus, acestea confin mai multe ramuri care ies din interiorul tufigului. Arborescentele tip arbore contin un canal central cu un diametru de cAteva zeci de micrometrii din care se ramific5 canale filamentare.

Fig. 4.10. Arborescenfe electrice deschise in izolatia din polietileng a unui cablu de energie; a- arborescente de tip tufig; b - arborescenfede tip arbore [30].

imbdtranirea sisternelor de izolqie

197

Studiile efectuate pan5 in prezent au ar2tat c2 formele arborescentelor electrice dezvoltate in polimeri sunt in strdnsa leg2tur5 cu intensitatea campului electric. in c a u l ci3mpurilor electrice foarte intense, in general se dezvolt2 arborescente de tip tufi~ cu ramuri, in timp ce pentru campuri electrice mai reduse arborescentele electrice au forma de Fenomenul de arborescent2 electric8 a fost studiat in mai multe laboratoare de cercetare. Izolatiile in care au fost initiate Si dezvoltate arborescente electrice au fost alese in a9a fel incat s2 permit2 vizualizarea acestor fenomene (de aceea, cele mai multe arborescente electrice au fost dezvoltate in polietilena gi r5gini epoxidice). Cel mai folosit sistem de electrozi este cel ac-plan, datorita faptului c5 la virful acului se obfin intensit2ti foarte mari ale campului electric. Formarea unei arborescente electrice presupune parcurgerea a trei etape: initierea, dezvoltarea qi cregterea nest2vilit& Faza de initiere este caracterizat5 de o durat5 de initiere t,, care se define~te ca fiind intemalul de timp necesar pentru aparitia unei arborescente obse~abile.Durata de initiere t, depinde foarte mult de intensitatea c2mpului electric; in cazul clmpurilor electrice variabile in timp, aceasta variaz2 invers proporfional cu S-a constatat c5 arborescenfele electrice dezvoltate in jurul unor caviti?iti mari se deosebesc net de cele formate in apropierea virfurilor metalice. Arborescentele dezvoltate din caviti5ti nu pot fi initiate decst d a d intensitatea local2 a c3mpului electric depa~egteo valoare de prag care depinde de m5irimea cavitgtii ~i de propriet2tile dielectrice ale izolaiiei. Procesul de dezvoltare gi propagare a arborescentelor electrice nu este continuu, prezentiind cregteri brugte ale dimensiunilor arborescentelor urmate de strapungeri locale ale izolafiei. Dup2 aparitia primului canal, arborescentele se dezvolta prin formarea, dup5 anumite intervale de timp, a altor ramuri. De asemenea, exist3 perioade de stagnare in dezvoltarea arborescenfelor; acestea sunt insa considerate ca fiind perioade de initiere a altor ramuri. in aceste perioade se inregistreaza o mkire a diametrelor canalelor existente, fenomen ce are la baz5 desc5rcarile parfiale produse in interiorul acestor canale. Dupa formarea unui anumit numar de ramuri, o

198

SISTEME DE IZOLATlE ELECTRICA

parte dintre acestea se dezvolt2 in continuare, in timp ce, altele stagneazii. h faza finalil de dezvoltare a arborescentelor electrice se produce o cregtere accelerat5 a acestora, formbndu-se ramuri noi pomind de la vBrfurile celor existente. in final, se f o r m e d un canal suficient de mare, ce se intinde pe Pntreaga grosime a izolaliei care conduce, dupa un anumit interval de timp la producerea fenomenului de striipungere. Datoritii importantei lor in procesul de degradare a izolatiilor echipamentelor electrice, arborescentele electrice au constituit subiectul unor cercetari foarte ample realizate de numeroase echipe de cercet8tori. Aspectele urmarite au fost acelea legate de initierea gi dezvoltarea arborescentelor, precum gi de factorii de influenp principali. fn studiile de laborator efectuate pdn8 in prezent, initierea gi dezvoltarea arborescentelor electrice au fost urmiirite prin mai multe metode dintre care cele mai des utilizate au fost cele optice (folosite acolo unde izolatia permite vizualizarea direct5 a arborescentelor), cele bazate pe emisia de unde sonore, spectroscopia in infiarogu, rezonanB electronic5 de spin gi metode bazate pe analiza emisiilor de gaze.

4.2.2.2. Arborescenle de ap5


in cazul sistemelor de izolatie care finctioneaza in medii umede, sub actiunea cdmpului electric, moleculele de spa difuzeazg in interiorul acestora, ceea ce conduce la aparitia arborescentelor electrochimice (numite ~i arborescente de ap5). Prin urmare, arborescenlele de ap8 constituie zone difuze din interiorul izolatiilor polimerice care sunt constituite dintr-o multime de microcavit5ti umplute cu ap8 legate intre ele printr-un numk mare de canale foarte fine. Studiile efectuate in acest domeniu au argtat c3 arborescentele de apii se pot dezvolta in toate izolatiile alcatuite din poliolefine gi cB principala consecint5 a aparitiei ~i dezvoltkii acestora este scaderea valorii tensiunii de strgpungere. in foarte multe cazuri, asemenea arborescente se inalnesc in izolatiile polimerice ale cablurilor de medie ~i inalt8 tensiune. Ca ~i in cazul arborescentelor electrice, c h p u l electric constituie factorul cheie in inifierea qi dezvoltarea arborescenfelor de ap5. Prin urmare, acestea se formeaz8 tot in vecingtatea defectelor din izolatii sau de la

suprafala lor ~i se dezvolt5 pe direcfia liniilor de ciimp. Atunci chnd arborescentele de ap8 au ca punct de plecare defectele superficiale (interfafa metal - izolator sau semiconductor - izolator, acestea se numesc arborescenfe deschise ~i in functie de aspectul lor, pot fi de tip alge, tufig, pang, ferig5, $.a. (fig. 4.11) [3 1,321. in situatia in care arborescenfele de apZi se f o r m e d in veciniitatea defectelor (incluziunilor) aflate in interiorul izolatiilor, acestea poart5 denumirea de arborescente nod de v a ~ i o n(fig.

Fig. 4.11. Arborescenfe de ap2 deschise; a - arborescenf5deschisH format5 la v h h l unui ac de ap5 in PE; b - arborescenfgformat5

dinspre ecranul semiconductor interior in izolatia din polietilen2 a unui cablu de energie; c - arborescent3 format5 dinspre ecranul semiconductor exterior in izolatia din polietilen5 a unui cablu de energie [2].

Fig. 4.12. Arborescenfa de apa tip nod de papion in polietilena [2].

200

SISTEME DE IZOLA TIE ELECTRICK

Una dintre cele mai importante consecinte ale formarii arborescentelor de ap5 este cregterea continutului de ap5 din izolatiile echipamentelor electrice. Datorita caracterului puternic polar a1 apei, apar zone cu permitivitiiti electrice foarte ridicate, In care se gasesc concentrqii mari de ioni. Anumite studii experimentale au evidentiat o cregtere foarte mare a continutului de apZi din izolatiile cablurilor datoritg form5rii arborescentelor. Astfel, dac3 in izolatia din polietilena a unui cablu concentratia de ap5 nu depagegte, in mod uzual 0,01%, in prezenp arborescentelor aceasta poate creyte pin5 la 1%. in urma cercetarilor efectuate s-a constatat c i arborescentele deschise $i cele nod de papion se dezvolt5 diferit. Rezultatele obtinute pe egantioane de polietilen5 au pus ^in evident3 faptul cii, la inceput, imediat dupa initiere. arborescentele nod de papion se dezvoltii rapid, pentru ca apoi, dimensiunile lor sB rgrnina practic neschimbate. in mod contrar, arborescentele deschise inregistreaz& in general, o dezvoltare continu51, in anumite condifii acesta traversind intreaga izolatie gi determinhd producerea strilpungerii. in procesul de formare a arborescentelor electrochimice se pot distinge doua faze: faza de initiere, caracterizaa de o duratZi ti $i faza de dezvoltare propriu zisa caracterizata de o duraa td. Durata de initiere este definita ca fiind intervalul de timp scurs intre momentul aplicarii cimpului electric $i momentul in care arborescentele de ap5 ating dimensiunile necesare pentru a putea fi detectate. Durata de dezvoltare reprezinu intervalul de timp scurs intre momentul initierii arborescentei $i momentul in care aceasta a ajuns la o lungime oarecare id. Dincolo de evidentierea celor doua etape care intervin in formarea unei arborescente electrochimice, caracterizarea globala a acestui fenomen se face, in majoritatea cazurilor, cu ajutorul duratei de dezvoltare r, care reprezinta suma dintre ti yi td (intervalul de timp scurs intre momentul aplicarii tensiunii $i momentul In care arborescenta atinge lungimea ld). Studiile efectuate pana In prezent in cadrul Laboratoruiui de Materiale Electrotehnice din cadrul Universitii~ii ,,PolitehnicaV Bucuregti, dar gi in alte laboratoare din lume, au pus h evident%faptul c5 dezvoltarea arborescentelor de apa in izolatiile polimerice depinde de mai multi factori printre care cei mai importanti sunt natura $i structura materialului, intensitatea $i frecvenp c h p u l u i electric, natura yi

frnba'trcinirea sistemelor de izola~ie

201

concentratia electrolitului, solicit2rile mecanice, temperatura, etc.


a) Influenfa c&mp ului electric

Rolul ciimpului electric in aparifia $i dezvoltarea arborescentelor de ap5 este foarte important. Sub actiunea acestuia, ionii de ap8 p8trund ^m izolatie, antreniind totodata 2i moleculele de apii care contribuie la n dezvoltarea arborescentelor. Rezultatele experimentale obtinute piing E prezent au argtat c5 formarea arborescen.felor de api5 este conditionati de existents unui c h p electric a c5rui intensitate s2 fie superioarii unei valori critice dependent2 de starea sistemului de izolatie. De asemenea, trebuie mentionat gi faptul cil prezenta arborescentelor de api5 in sistemele de izolatie determini5 modificarea local5 a repartitiei spafiale a ciimpului electric. Datoritii prezentei apei, permitivitatea zonei arboase cre$te foarte mult $i intensitatea ciimpului electric in aceast5 zon5 se reduce semnificativ. Prin urmare, solicit5rile electrice in zonele adiacente arborescentei cresc foarte mult, fapt ce poate conduce la aparitia striipungeri. Studiile experimentale realizate de Nolingher ~i Radu [33] pe e~antioane din polietileni5 ~i electrozi ac metalic - ac de api, au ar5tat ci, in cele mai multe cazuri, canalul de strapungere ocoleyte arborescenta

Fig. 4.13. Canalul de strapungere in prezenla unei arborescente de ap5


dezvoltate in polietilena utilizand sistemul de electrozi ac metalic - ac de apg [29].

202

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA

0 alt5 observatie foarte importanM se refera la influenla sarcinii electrice spatiale formate, in cea mai mare parte, de ionii de ap8 existenti h canalele arborescentelor asupra repartitiei chpului electric in izolatie. Calculele numerice efectuate de diver$ cercet5tori au ar5tat cB aceasta sarcin8 spatial5 conduce la o intensificare local5 a cfimpului electric.
b) Influenla frecvenlei cdmpulu. electric

Frecventa chpului electric aplicat constituie un alt factor important care intervine atit in faza de initiere cit gi in cea de dezvoltare a arborescentelor de ap8. S-a remarcat c5 initierea $i dezvoltarea arborescentelor de ap5 sunt cu atit mai rapide cu c8t fiecvenfa cfimpului electric este mai mare.
c) Influenla nalurii eleclrolitului

Studiile realizate pin5 in prezent au ar5tat c5 dezvoltarea arborescentelor de apa in izolatiile polimerice depinde foarte mult de natura sarurilor continute F n ap8. Astfel, s-a constatat c5 in cazul util%rii solutiilor de NaCl sau CuS04, viteza de cre~tere a arborescentelor de ap5 este sensibil mai mare decit itn cazul utilizgrii apei pure. De asemenea, concentratia sgrurilor are un efect important asupra dezvoltilrii arborescentelor. fn general, se constaa c5 dezvoltarea arborescentelor este mai rapida daca concentratia de saruri cregte. Pentru concentratii mai mari decit anumite valori critice proprii f i e c h i material, se inregistreazIi scIideri ale vitezei de dezvoltare a arborescentelor.
d) Influenla arborescenlelor de electrice ale izola3iilor apli asupra proprietli3ilor

Aparifia gi dezvoltarea arborescentelor de ap8 determing o PmfiutSitire a proprietatilor dielectrice ale sistemelor de izolatie. S-a remarcat cB in prezenta arborescentelor de apa se produce cregterea conductivit8tii electrice, a factorului de pierderi, a permitivitiltii globale qi o scadere a rigiditgtii dielectrice. Anumite aspecte referitoare la aceste modificari pot fi explicate pe baza cregterilor importante ale concentratiilor de ap8 yi ioni in

imbdtrdnirea sistemelor de izolalie

203

zonele cu arborescente. MSisuriltorile efectuate pe e~antioanedin polietilenil in care au fost dezvoltate arborescenfe de ap8 au pus in vedere cregteri foarte importante ale conductivitilfiielectrice (cu piing la trei ordine de marime mai mari deciit in cazul polietilenei fir3 arborescenfe). Studiile efectuate de Densley [34] pe cabluri de energie cu tensiunea nominala de 5 kV izolate cu polietilen;, au ar5tat c3 factorul de pierderi tg6 cregte odat5 cu aparifia ~i dezvoltarea arborescenfelor de ap5 (fig. 4.14). Rezultate similare au fost obfinute $i de alfi cercetitori.

Fig. 4.14. Variafia factorului de pierderi in functie de tensiunea aplicatfi in cazul cablurilor de energie cu tensiunea nominal5 de 5 kV arborescente de apa [32]. cu ~i

MCisur5torile efectuate de Koo [35] au indicat c5 in zonele cu arborescenfe, permitivitatea relativil poate varia Fntre 4 gi 6. Alte masuriltori realizate de Stucki [36] pe e~antioane de cabluri cu izolatie de polietilen5 in care s-au dezvoltat arborescenfe de api, au aratat ca E, poate ajunge pln5 la 3,6. Radu [37] a realizat un studiu experimental privind variafia permitiviafii relative a polietilenei in hncfie de durata de dezvoltare a arborescenfelor (fig. 4.15) ~i a arstat c5 permitivitatea cregte odatii cu cresterea dimensiunilor arborescenfelor ~i cu durata de aplicare a tensiunii.

204
3.8
7

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA-

36 -

34 -

20

40

60

80

100

120

140

160

180

Durata de ~rnbaaan~re b]

Fig. 4.15. Variaiia permitivitafii relative in funclie de durata de de polietileni cu arborescenle de aplicare a tensiunii pentru e~antioane

apa [37].

De asemenea, s-a constatat ca rigiditatea dielectric5 a egantioanelor plane din polietilenii scade atunci cAnd lungimile arborescenielor de ap8 cresc. Aga cum s-a explicat anterior, acest lucru se datoreazi intensificilrii c8mpului electric in zonele din imediata veciniltate a arborescentelor, ceea ce conduce la producerea desc5rcilrilor paiale, aparitia arborescentelor electrice ~ i in , final, la strilpungerea materialului. Pe de alt5 parte, dezvoltarea arborescentelor de apri are ca urrnare reducerea grosimii efective (utile) a izolatiei, fapt ce explic5 rezultatele experimentale obiinute. A'ofingher ~i Radu [33] au ar5tat c5 in cazul egantioanelor din polietilen& utilizsnd sistemul de electrozi ac metalic - ac de apil, tensiunea de strfipungere poate sil scada cu 25% in hnciie de lungimea arborescentei dezvoltate (fig. 4.16). Un alt aspect foarte important care a fost pus in vedere in cadrul anurnitor studii ~i care are o insemn5tate aparte in ceea ce privegte fenomenul de striipungere, consta in aparitia gi dezvoltarea unor arborescenle electrice la v&hl arborescenplor de ap5 cu lungimi mari. Formarea gi propagarea arborescentelor electrice in continuarea arborescentelor de apZi nu este pe deplin explicaa. Totugi, se presupune c2

fmba'trcinirea sistemelor de izolufie

205

factorul determinant este reprezentat de cfimpul electric a ciirui intensitate cregte foarte mult in imediata veciniitate a arborescentei de ap2.
50

45

30

50

100

150

200

250

300

350

L[FI

Fig. 4.16. Variafia tensiunii de strfipungere in cazul e~antioanelor din polietilena cu sistemul de electrozi ac metalic - ac de ap8 in care au fost dezvoltate arborescenle la U = 5 kV $if = 12,5 kHz [2].

'JQI!!~E~OZ! wJnse asnpo~d ~olaiu!~asuos ~ r !aapah ap ~9und u!a '&Lealea~ejeoldxa u ~ ~o[!!i!puo:, p c a m l n q s ap 931a3ul f~!quo!smru!p~nlo~p~o:, aiapah u! ne ale:, ! J ~ J ~ J U ! :a[~uo!i3un~ ! ~ 3 ~ a ~ap r r!! yo%alw mop ~ i s ! x = ~ m d n s g E.I a x 3 trr J O ~ ! ~ ~ ~ ! ~ In Od Sy n3 yodel ul a!leloz! ap !nInurals!s !!Jw!lead ~ a u ! p n ~ ! i 3 a ~ o !S3 asap alayo!laiwu allu! al~~!l!q!teduro:,ap !nlnpe18 m ~ ! ~ q e eTeaz!,i ls ealsa3.b. -alairo~l~un[!~p~~asu! roun asndns luns 'auauoduro~ailnu jeur u1luo3 a m 'axaldu103 ~ ! ~ B J O Z ap ! alarua3slS

-[SZ'E]e ~ ! i ~ r n a l [ e
aunrsual 75 1 ~ s y~upuo:, aun!sual q p 3sasqoj ale3 apopw a~~;r!t!lnluns

J O 1u14~ur ~ ale

a ~ sy ) y ~ a ~ a ~am!p!au !p !S ! ~ a p ~ a !ap d IIUOJ~EJ '(~a~si!3ede3 nes) C A ! I E ~ J val~~!n!l!uuad ;(a!lqoz! ap eluajs!za~ n ~ s )~a3~31ntls!za~ aleu!crualap luns '~snm pour u ! 'IJJISV 'ai!ulrgu! sap !S ase@JauInu~ e qa:, u ~ luns a3uiaala lol!lrna!ldold traleu!waIap mluad alrml3aja a l ! ~ ~ x a 3 u ! .ealsax anu!a .almta!luantro3 ! A ~ J a A m ! loun !!qtu3333 D U U ~ U ! ssal!qms as aiuqoz!oJimla lolalymleur a p 'e.S 'aquual 'a3!utr~atu 'a3ysa13 a1!lga!~do~d '~3!13~id UJ 'ale!lalEur a 1 s a 3 ~aau! 3 s a l ! q ~ s as a n 3 a[!un!i3trla~u! ap !Q iy 'luauodwo=l Irreloz!ol]xqa lr!laleur !tu~3ay ale alw-ip!h!pu! al!$ylaudo~d ap lye 11nw amq pu~dap a3!43a[a ~opluaw~d!y3a !S . . a!@~oz! ap ~o~auran!s alalu~urroj~ad !S a 1 ! 3 1 1 s ~ ~ a l m ~ ~

!.rea~amj ap p n d ! ~ 'I*1 ' s

a!jspz! ap .mpurajs!s a i ! ~ ~ p ~ a -1.5 xq


V

3a xo7maAsrs v ' f r i t r ~ ~ aa 1.3;~mnu vmv~mmxa


v

3a IS 3 ~ 3 x 3 aa 3 ~ ~ ~ O L 'S ~ M I

208

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA"

exist8 doua clase mari de incerc5ri: incercdri nedistructive, in urma ciirora starea materialelor electroizolante nu este alterat5; incercciri distructive, ca de exemplu hcerciirile mecanice, determinarea rigiditiltii dielectrice sau a tensiunii de strapungere, etc. care conduc la distrugerea paqial5 sau total5 a izolatiilor incercate. Datoritii solicitiirilor la care sunt supuse sistemele de izolafie imb8trdnesc gi unele caracteristici de bazi se modifica in timp. in marea majoritate a cazurilor, incerciirile nedistructive au ca scop evaluarea st5rii de Fmbatrdnire a sistemelor de izolafie fir3 ins2 a perturba exploatarea acestora. Scopul acestor incercari nu este ins5 acela de a determina valorile proprietafilor reprezentative la un moment dat ci de a stabili variaria acestora in tirnp. Unele dintre cele mai importante obiective avute in vedere de produciltorii gi utilizatorii de echipamente electrice se refera la gasirea unor metode eficiente pentru determinarea duratei de via@ a sistemelor de izolafie noi, diagnosticarea stirii sistemelor de izolafie aflate in exploatare gi evaluarea rezervei de durati de via@ a acestora. in cele ce urmeaz8 se vor prezenta principalele grupe de incerc2ri la care sunt supuse materialele electroizolante qi sistemele de izolafie complexe ciit gi metodele folosite in practicg pentru evaluarea stirii sistemelor de izolafie.

5.1.1.1. incerciri de control a1 dimensionPrii


Aceste incercari sunt efectuate pentru fiecare tip de echipament in parte. Scopul lor este acela de a verifica nivelul solicit5rilor in serviciu, aplicate efectiv izolafiei, in raport cu valorile considerate in faza de proiectare. fn general, pentru proiectarea sistemelor de izolafie complexe, valorile solicitarilor sunt alese in concordanfa cu rezultatele obfinute in urma incercarilor preliminare, efectuate pe materialele electroizolante cornponente. in anumite situafii, valorile rnaxime ale solicit2rilor sunt impuse prin datele de proiectare (mai cu seam5 in ceea ce privegte valoarea temperaturii). modelele de calcul folosite %-I faza Deoarece, datorita complexitZi~ii,

Merode de incercare qi de determinare a duratei de viafri a sistemelor de izolafie

209

de proiectare a echipamentelor electrice nu iau in considerare totalitatea fenomenelor care au loc in sistemele de izolatie, incerc5rile de control a dimensionkii sunt obligatorii.
5.1.1.2. fncerc~ri de simulare a conditiilor de functionare

Aceste incercari vizeazg stabilirea modului in care sistemele de izolatie se comport& in timp la actiunea solicitZrilor caracteristice function5rii normale sau anormale a echipamentelor electrice. Deoarece incercQile efectuate pe echipamente sau pe paQi ale echipamentelor sunt costisitoare, foarte adesea sunt utilizate modele de studiu simplificate. fncercarile de simulare a conditiilor de functionare pot fi at& distructive cAt .ti nedistructive. fncercilrile distructive permit evaluarea intervalului de siguranp, in aceste cazuri fiind aplicate soliciari superioare valorilor maxime intiilnite in exploatare.
a) Simularea condiliilor de funelionare normald

Performantele sistemelor de izolafie sunt evaluate pe baza experientei in serviciu sau cu ajutorul unor incercari de laborator care simuleaza condifiile de funcfionare nonnal5. Cum in cazul izolatiilor noi, experienta din exploatare lipsegte, singura modalitate de evaluare a performanfelor se bazeazii pe efectuarea unor incercari de laborator. fn acest sens, unul dintre punctele cele mai sensibile care intervin in evaluarea caracteristicilor sistemelor de izolatie se refer5 la cuantificarea efectelor pe care solicit5rile de lung5 durati le produc asupra izolafiilor, pe baza unor incercilri desfagurate in intervale de timp scurte comparativ cu durata de vial2 obi~nuita a echipamentelor electrice. Aceste incercgri, numite incercriri accelerate, sunt prin natura lor nereprezentative deoarece singura posibilitate de mic~orare semnificativg a duratei de viafii a izolafiilor const5 in cregterea intensitatii solicit5rilor. in cadrul acestor incercilri, nu se modifica numai viteza de imbgtrbnire a izolatiei, ci pot fi create condifii pentru aparifia unor fenomene noi, care nu se manifest5 in functionarea normala a echipamentului [13]. Interpretarea rezultatelor obfinute in urma incercarilor accelerate de laborator necesita cunoagterea proceselor de degradare care se manifest5 pe

210

SISTEME DE IZOLA TIE ELECTRICA

durata PncercBrilor. 0 astfel de evaluarea a performantelor unui sistem de izolatie trebuie s5 arate daca sistemul de izolaiie satisface cerintele din exploatare, exprimate prin factorii de influen@, modul de fimctionare a echipamentului, etc.
b) Simularea condiliilor de funclionare anormalri

Mqinile yi celelalte echipamente electrice au in anumite situatii hnctiongri anormale, in sensul ca solicit5rile la care sunt supuse anumite componente (inclusiv izolafia) sunt diferite de cele caracteristice regimului normal de functionare. in general, evaluarea intensitgtii gi frecventei acestor solicitilri excepfionale care intenin in exploatare este deosebit de dificilg. Exista mai multe categorii de soliciEiri exceptionale la care sunt supuse sistemele de izolafie, dintre care cele mai importante sunt supratensiunile, solicitirile electrodinamice, comportarea la foc, etc. Supratensiunile care intervin in functionarea echipamentelor electrice sunt de dou5 feluri: supratensiuni interne (sau de comutafie) care au o durata mica (sute sau mii de microsecunde); a supratensiunile exteme care, datoriti originii lor se mai numesc ~i supratensiuni atmosferice. Cele mai periculoase supratensiuni de comutafie apar In cazul punerii la pgmfint, a deconecarii curentilor mici inductivi yi capacitivi yi la deconectarea echipamentelor aflate in sarcin5. Supratensiunile atrnosferice sunt independente de tensiunea nominal5 a echipamentului T i de tipul acestuia. Ele sunt provocate de loviturile directe sau indirecte de trgsnet. h cea mai mare parte, echipamentele electrice sunt dotate cu dispozitive de protectie la supratensiuni atmosferice. Prin urmare, sistemele de izolatie sunt solicitate la supratensiuni care, cel putin teoretic, nu depg~esc nivelul asigurat de mijloacele de protecfie. Totu~i, in cazul anumitor echipamente, ca de exemplu cele care confin bobine, se por produce fenomene de reflexie a undelor de tensiune T i pot s5 apar5 oscilatii datoritg cgrora tensiunea la borne dep5geqte nivelul de proteciie. Din acest motiv, printre altele, sistemele de izolafie ale echipamentelor electrice sunt incercate in laborator la tensiuni care depayesc nivelul de protectie yi anume, la tensiuni

Metode de incercare ~i de determinare a duratei de viaf6 a sisfemelor de izolafie

211

corespunzatoare nivelului de finere. Tensiunile de tinere sunt determinate conform standardelor pentru fiecare tip de echipament in parte in functie de valoarea tensiunii nominale. SolicitBrile electrodinamice apar mai cu seama in cazul maginilor electrice de puteri mari ~i au intensitgtii foarte mari mai cu seam5 in cazul aparitiei curentilor de scurtcircuit. Aceste solicit3ri exercitate asupra sistemelor de izolatie pot fi reproduse foarte bine in laborator cu ajutorul unor mijloace adecvate pentru exercitarea unor eforturi de compresiune, incovoiere, alungire, etc. in ceea ce prive7te comportarea la foc a izolafiilor, incerc5rile efectuate in laborator au in vedere urm3toarele aspecte: mgsura in care izolatia constituie o sursa de incendiu; evaluarea vitezei de combustie; natura gazelor care se eliminii atunci cdnd se produce combustia izolatiei. incercarile cele mai utilizate se refer3 la inflamabilitate, indicele de oxigen (care reprezintg procentul de oxigen necesar pentru aprinderea ~i intretinerea arderii izolatiei), viteza de ardere, puterea caloric& etc.

5.2. Determinarea duratei de via15 a sistemelor de izolatie


incerc~rile accelerate realizate in laborator permit estimarea duratei de viala a sistemelor de izolalie. Pentru aceasta, se determin3 variafia in timp a uneia sau a mai multor proprietati atunci ciind sistemul de izolatie este supus solicitiirilor. in acest caz, durata de viatii a unui sistem de izolatie se define$e ca fiind intervalul de timp in care, sub actiunea solicitZirilor, valoarea uneia dintre propriet3file izolafiei se modificii dincolo de o valoare limit2 numit3 criteriu de sfdrjit de via{& Cel mai adesea, se determin5 durata de via{% sau anduran~aunei izolatii supus3 unui singur tip de solicitari: termice, electrice, mecanice, radiative, etc. Alegerea criteriului de sErgit de viap se face in conformitate cu standardele aflate in vigoare in funcfie de natura izolafiei gi tipul solicitiirii.

212

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICK

5.2.1. Determinarea duratei de via@ termics

Primele studii referitoare la determinarea duratei de via$% a izolafiilor supuse la solicit5ri termice au fost efectuate acum aproape un secol de Montsinger [38]. Acesta a urmarit reducerea proprietafilor mecanice ale hdrtiilor impregnate cu uleiuri minerale in funcfie de temperatura ~ ipe , baza rezultatelor obtinute, a propus urmi3toarea expresie de calcul a duratei de viala:

in care Dt este durata de via15 a izolafiei corespunz5toare temperaturii T, C ~i b sunt constante de material gi 8 reprezintil temperatura exprimata in grade Celsius. in general, se considera ca degradarea sistemelor de izolafie sub actiunea solicitarilor termice se produce datorita unor reactii chimice a caror viteza caracteristica v~ variaza cu temperatura dup5 legea lui Arrhenius:

in care v o este o constant& W este energia de activare mZisurat5 in Joulelmol, R este constanta gazelor gi T temperatura termodinamica [13]. DacB, de exemplu, se considera c&imbatdnirea izolafiei este datorat8 unei singure reacfii chimice a carei viteza depinde de concentratia moleculelor c care reacfioneazk viteza de variafie a concentrafiei poate fi aproximata printr-o functief(c) conform relayiei:

rezultdnd f (c)dc = vRdt, ceea ce prin integrare conduce la o funcfie g(c) = v,t

. Daca o proprietate oarecare P a izolatiei variaza cu concentratia

de molecule dupS expresia P = h(c), respectiv c = h, (P), rezula in final F(P) = vRt. Not2nd cu Po valoarea proprietatii P corespunz5toare unei durate de via$&D, a sistemului de izolafie (cu alte cuvinte, consideriind criteriul de sfirrgit de via# P =Po), rezulti:

M2rode de incercrlre $i de Jc~errninare a durat~ de ~ VILZ@ a sisremelor de izolalie

213

Inn, = A + - . T

(5.5)

MentionAm cB relatia ( 5 . 3 , dedusa pe baza legii lui Arrhenius, este valabili dacfi in timpul procesului de -mbZtrinire energia de activare W nu se modific51. Espresia (5.5) este general utilizats pentm calcului duratei de vial& termice, oricare ar fi rnecanismele de degradare existente in cazul sistemelor de izolatie.

in practid, pentru fiecare temperaturii de incercare sunt determinate


constanteIe A gi B. Standardele aflate 7n vigoare referitme 13 metodele de incercare la irnbatr6nire recomanda efcctuarea de rnisuratori [a cel pu~in trei valori ale temperaturii. Determinarea experimental% a duratei de viafa a unei izolalii presupune studiu I varialiei unei proprietali elec trice, mecanice sau chimice a izolaliei pe parcursul procesului de "mbitrhire termici. Astfel, sunt trasate curbele de larialie ale proprieta\ii alese in functir de timp, pentru fiecare valoare a tetnperaturii, gi se determinB intersecijile acestor curbe cu dreapta ori~ontala corespunzZtoare criteriului de sr2rqit de vial3 ales (fig. 5.1). Prin metoda yrafic5 sunt determinate coordonatele punctelor de interseqie PI (TI, x l j. P:(T:, r;), ~i P3(T3,9 ) pe baza c h r a se traseazA curba duratei de via@ termice in coord~nate serlii logaritmice x = 1/T ~i y I n T (fig. 5.2). Avantajul acestui mod de representare const3. In faptul cSi tmsirea curbej se poate face i n principiu din doui determinari ~i estrapolarza p h 8 la tempcraturi de regim este mai u~oar8.

D e ~ dependenla i dintre durata de via@ a izolafiei $itemperatura se poate descrie, la o parte importanti a izolafiilor, cu ajutorul relariei (5.51, menJionam insa cB exist5 numeroase cazuri in care curba duratei de via@ nu este liniad nici chiar i n sistemul de coordonate sernilogaritmjc. Motivul constrl in existenya rnai multor reacjii chimice care impreunii determing

214

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRICK

modificarea proprietiililor sistemelor de izolalie.

C-

7,

0 r, 10' r, Tlmpul de irnbitrSnm: s [h]

1 0 '

Fig. 5.1. Curbe de imbBtr5nire termicii acceleratg.

100

110

120

130

140

I50

I60

170

IRO

190

200

rl.ci

Fig. 5.2. Dreapta duratei de vial8 trasat5 pe baza punctelor Pl(T1, rl), P2(T2, T ~ ) $i , P3(T3, T ~ obfinute ) in fig. 5.1.

Pe baza curbelor duratei de viat5 termice determinate experimental in conditii standardizate, materialele au fost impgrfite in clasele de izolaiie descrise in primul capitol a1 lucr5rii. Criteriul de baza ales a fost durata de viati minim5 (de exemplu 25000 de ore) pe care materialele electroizolante o au la temperatura de regim. Pentru exemplificare, consideram dreptele duratelor de viap termica a trei materialele electroizolante (fig. 5.3).

Metode de incercare gi de determinare a duratei de viaj5 a sistemelor de izolajie

215

Fig. 5.3. Explicativa pentru stabilirea claselor de izolatie dup2 stabilitatea termica pe baza dreptelor de durata de vial%.

Examinfind dreptele din fig. 5.3 se constatil ca in cazul materialelor (1) gi (2), durata de via$? termica depiiye~te25000 h la o temperatura de C gi prin urmare acestea sunt plasate in clasa de izolatie B. h regim de 130 O schimb, se observa c5 durata de viala a materialului (3) la T = 130 O C nu atinge valoarea minima de 25000 h ~ i prin , urmare, acesta este plasat h clasa de izolafie E. Aya cum a fost menfionat in primul capitol este dificil ca sistemele de izolatie complexe sii fie plasate in clasele de izolalie traditionale. Mai mult, imp5rfirea materialelor electroizolante in clase de izolalie nu dii posibilitatea diferentierii calitative a acestora, datorit5 treptelor relativ mari de temperaturil intre valorile atribuite fiecarei clase. Pentru eliminarea acestui neajuns, Corniieiul Electroiehnic Interna~ional a introdus ulterior sistemul de caracterizare a materialelor in funclie de indicele de temperaturri (acea valoare a temperaturii pentru care durata de viafa a izolatiei este nominal5 (de exemplu, 20000 de ore) [ 5 ] . Indicele de temperatura se determinil din dreapta duratei de via15 termicti obtinuti ca gi mai sus. De exemplu, conform fig. 5.3, indicele de temperatura a1 materialului (2) este TU141 (TI - ,,temperature index"). Uneori se utilizeazii

216

SISTEME DE IZOLA TIE ELECTRICA-

o form5 de notare mai exact3 care contine $i durata de viap P n ,,kiloore" (kh) a izolatiei. Pentru acelagi exemplu considerat mai sus, indicele de temperaturg se scrie TI 20 W 1 4 1. Utilizarea indicilor de temperatufi are totu~i$i anumite neajunsuri, printre care acela cB permite caracterizarea duratei de via13 intr-un singur punct de hncfionare. fnlgturarea acestui inconvenient a fost posibilil prin introducerea notiunii de profil de anduranp termicii TEP (,,thermal endurance profi2") care definegte curba duratei de viap termicg prin dou3 puncte 9i anume temperaturile de regim la 20000, respectiv la 5000 de ore. De asemenea, conform acestei metode de caracterizare a propriet2filor termice ale materialelor, trebuie specificat2 Si temperatura de regim corespunzi?toare limitei inferioare de incredere de 95% pentru durata de viafii egali? cu 5000 de ore. Profilul de anduranfa termicii (TEP) sau stabilitatea termica a izolatiei considerate in exemplul de mai sus (fig. 5.3), se poate scrie TEP 1411155 (151), in care 141 $i 155 reprezinti3 temperaturile de regim exprimate in "C referitoare la duratele de viafa de 20000, respectiv 5000 de ore, iar 151 este valoarea temperaturii de regim exprimat5 in grade Celsius corespunziitoare limitei inferioare de incredere (95%). Totodati, nu trebuie pierdut din vedere ci? P n timpul exploatgrii, temperatura izolatiei variaz& putind fi identificate trepte de temperaturi diferite. Prin urmare, durata de viafi? totala se calculeazi? ca fiind suma duratelor de via15 parfiale, calculate pentru fiecare treaptil de temperaturil. fn cele ce urmeazii se va descrie modul de calcul a1 parametrilor ce caracterizeaza procesul de imbiitr5nire a izola$iilor electrice. fn general, in cazul regimurilor termice variabile (variafiile de temperatura ale izolafiei), se alege o temperaturi?de baz5 Tb, corespunz~toareunei durate de via@ Db determinata experimental. Dac5 temperatura izolafiei ar fi constant5 Si egal3 cu T b , atunci raportul dintre timpul de hnctionare ~i durata de via@ Db ar cregte uniform gi P n intervalul de timp t = Db ar atinge valoarea sa maxima egalZi cu unitatea. fn acest timp se consuma o parte a duratei nominale a viefii izolatiei [3]:

Metode de incercare ji de determinare a duratei de vial6 a sistemelor de izolafie

21 7

in care r se numeqte duratd de vial6 relativd consumatd sau uzura termicii relativci a izolafiei. Durata de via@ consumatii raportat5 la unitatea de timp (1 h) caracterizeazg viteza de imbZtrdnire a izolatiei. Astfel, pentru caracterizarea proceselor de imbatriinire se utilizeaz5 nofiunea de vitez2i relativd de imba'trdnire exprimati prin relalia [3]:

Viteza relativii de imbatriinire definita cu ajutorul relatiei (5.7) se refera la temperatura de baza Tb. Pentru o alta valoare a temperaturii T se considera durata de viafa D,(T), $i tingnd cont de relatia (5.9, rezultZi:

in care A' este o constanti3 care se determini2 din curba duratei de via$% a izolafiei. Dependenfa vitezei relative de imbiitrgnire de temperatura izolafiei in sistemul de coordonate logT ~i 1ITeste o dreapt5 ca ~i in cazul duratei de viala. Din expresiile (5.7) $i (5.8) rezulti c5 pentru orice valoare a temperaturii, durata de viafii relativi2 consumati2 se poate calcula cu relatia:

Dac5 izolafia funcfioneazg pe mai multe trepte de ternperatura, cu ajutorul relafiei (5.9) se poate determina uzura termic5 relativii pentru fiecare treapa iar durata de via15 totala consumat5 se obtine prin insumarea valorilor pe fiecare interval. in cazul in care temperatura izolafiei ~i cu aceasta ~i viteza de imb5trbnire a izolatiei se supune unei legi de variarie continue T = C;(t), atunci consumul relativ a1 duratei de via@ se calculeazi2 prin integrare:

218

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRICK

Integrarea relafiei (5. lo), chiar $i in conditiile unei variatii continue a temperaturii, conduce la expresii matematice complexe, motiv pentru care, in practic5, varialia temperaturii intre doua valori T' ~i T ' se consider8 liniarii, fn astfel de cazuri, temperatura de baza Tt, poate s8 fie chiar una dintre cele doua temperaturi limit5. Considerind varialia liniarti a temperaturii, intr-un interval de timp At, unei valori de referin@ 7' a temperaturii ii corespunde o durata de via{& echivalent5 t' calculat5 cu relaiia [3]:

in care u'= BIT', u" = BIT'' yi valorile coeficientilor k' ~i k" se obtin din tabele in finctie de valorile lui u. Consumul relativ a1 duratei de via% considerdnd variatia liniara a temperaturii, va fi:

in care v

' reprezinta ~ ~ ~viteza de imbatriinire a izolaliei la temperatura T'.

5.2.1.1. Aplicafie numeric& Calculul mgrimilor caracteristice procesului de imb5trPnire a izolafiei unui
transformator

Pentru a exemplifica modul de calcul a1 marimilor caracteristice proceselor de imbatrinire a izolaliei echipamentelor electrice se considera cazul unui sistem de izolalie hdrtie - ulei, care intra in components unui transformator de putere. Pentru efectuarea calculelor se va utiliza profilul de anduranp termica a1 izolatiei hirtie-ulei TEP 92/107 (105), ceea ce inseamna ci3 valorile temperaturii pentru care durata de via@ termica a izolafiei atinge 20000 h, respectiv 5000 h sunt de 92 OC, respectiv 107 O C (fig. 5.4). Calculul uzurii termice a iaolatiei se va face tinfind cont de faptul cti temperatura de functionare a transformatorului variazti in hnctie de incarcarea acestuia. Pentru aceasta considergm diagrama zilnic8 simplificatA reprezentatti in fig. 5.5, care tine cont de virfurile de sarcina existente in intervalele orare 5 - 8, respectiv 18 - 2 1. Se constat&cti, pe parcursul unei

Metode de incercare fi de determinare a duratei de via@ a sistemelor de izola~ie

219

zile, diagrama temperaturii este alcatuita din gase intervale in care temperatura variazz liniar (2,4,5 $i 6) sau este constanti5 (1 $i 3). fn vederea determingrii uzurii termice a izolaliei in fiecare zi de hnclionare a transformatorului (pe parcursul a 24 de ore), trebuie s5 se calculeze consumul relativ a1 duratei de viafa Ar pe fiecare interval de temperaturz:
6

rz, =

Ar,

in intervalul 1 cu durata Atl = 6 h, temperatura izolatiei este TI = 343 K. Viteza relativa de imbatrinire in acest interval se poate calcula conform relaliei (5.7) deterrninsnd grafic, din dreapta duratei de via@ termice, durata de vial5 corespunz5toare temperaturii din intervalul 1:
v,, (T,) = (1,7. lo5)-' = 5,7. lo-' h - I ,

(5.14)

rezultsnd, in acest fel, imbgtrfinirea relativz corespunzatoare intervalului 1 Arl = v i m b ( ~ ) . A= t l5,7.10-' . 6 =3,42.10-~.

10l

60

70

RO

90

I00

110

120

130

140

IS0

160

17OTPC1

Fig. 5.4. Dreapta duratei de vial5 a izolaliei hsrtie - ulei [3].

220

SISTEME DE IZOLA TIE ELECTRICA-

in intervalul 2 cu durata Atz = 2 h, temperatura izolafiei creSte de la TI = 343 K la T2 = 363 K . in acest caz, durata de imbiitriinire echivalent5 t2' se determini cu ajutorul relafiei (5.1I), alegsnd ca temperatura de b a i l TI = 343 K . Scriind ecuafia (5.1) pentru cele douil valori ale temperaturii

Fig. 5.5. Forma simplificat5 a diagramei temperaturii de hnctionare a unui transfonnator de putere.

care definesc intervalul, prin irnpaflire se obtine:

din care rezulta valoarea constantei B:

T,T2 D (T,) - 343.363 1,7.105 B = ---lnIn T 2 - T , D,(T,)-343-363 2 , 2 - l o 4 (5.16)


Cunoscdnd valoarea constantei B gi limitele de temperatura ale intervalului, rezulth u'= BIT, = 37,11, respectiv u"= BIT2 = 35,l. Conform datelor din literaturl [3], pentru u'= 37,ll rezulti5 k'= 6,92.
u"= 35 rezultii

respectiv, pentru

k"= 7,74-l o 4 . Durata de imb5trtinire echivalenta tzY este:

Metode de incercare $i de determinare a duratei de viafd a sistemelor de izolafie

221

Cum pentru intervalul 2 s-a ales ca temperaturii de b a i l TI = 343 K, viteza de Frnbiitrinire este egali cu cea din intemalul 1, vim,(T,) calculata cu relaiia (5.14) ~i prin urmare, uzura termica relativ5 a izolafiei pe durata Atz este:

Pentru celelalte patru intervale din diagrama zilnicil de variatie a temperaturii de functionare, se procedeazii in mod analog. Datele obtinute sunt prezentate in tabelul 5.1.
Tabel 5.1. Valorile marimilor caracteristice procesului de Pmbatrhire a izolaliei hirtie - ulei.

Mirime Intervalul 3 Intemalul 4 Intemalul 5 Intervalul 6 'inth

[h-'~

4,5. lo-'

4,5 0,985

1,66.1o - ~ 6,4

7,1.10-' 1,13

t '[hl

Din relatia (5.13) rezulti c i uzura termici relativii a izolatiei corespunzitoare unei zile de funcyionare r,i, pe parcursul careia temperatura variazi conform diagramei din fig. 5.5 este:

222

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTNCA

Viteza medie zilnica de imbiltranire se calculeazk

Utilizand relatiile (5. l), (5.12) ~i (5.16) ~i determinlnd constanta


C = 1,41-10-"h , se obfine temperatura medie echivalentg de regim T,

corespunziltoare vitezei medii zilnice de imbatrlnire:

Prin urmare, rezula c2 sistemul de izolatie a1 transformatorului a c3rei temperatura variaza in decursul unei zile conform diagramei simplificate din fig. 5.5, imb5triine~tetermic ca ~i cum ar functions la o temperatura constant5 T, = 85OC. Durata de via@ a izolatiei supusa solicitarilor termice variabile in timp se poate calcula cu relatia (5.1):

\le

1,27 - 1O4 - exp( 358 = 3.6 10' h = 4.1 ani.

(5.22)

5.2.2. Determinarea duratei de via@ electrics

Determinarea duratei de via@ a sistemelor de izolatie supuse numai solicitilrilor electrice se poate face, in functie de natura izolatiei, cu ajutorul a douil relatii de calcul empirice. in cazul izolatiilor termoplastice (polimerilor), se utilizeazg o relafie polinomial8, numita gi legea puterii, care are urmatoarea form5 [131:

in care D, reprezintti durata de via@ electric& C Si n sunt constante de material determinate pe cale experimental2 ~i E este intensitatea ciimpului electric care se exercit3 asupra izolatiei.

Mefode de incercare ~i de determ~nare a duratei de viafa a sistemelor de izolafie

223

Pentru izolaiiile termorigide se folose~te o alta relatie numiti3 legea exponen~ial6 care are forma [13]:

D, = c' exp(- n' E) ,

(5.23)

F n care C' 7i n' sunt, ca vi F n cazul izolaiiilor termoplastice, constante de Influenp cdmpului electric asupra imbatr2nirii sistemelor de izolaiie este sensibil mai mica, comparativ cu cea a temperaturii. Totu~i,in cazul anumitor izolatii, imbatrhnirea electrica poate fi sesizati3. Cdmpul electric influenteaza in mod direct sau indirect imbgtrhnirea izolatiei, datorita desc2rc2rilor partiale, arborescentelor electrice 7i electrochimice, etc.

5.2.3. Determinarea duratei de via@ mecanic5


Pentru determinarea duratei de vial5 a sistemelor de izolaiie supuse solicit5rilor mecanice sunt utilizate expresii asem8nfitoare cu (5.23). De exemplu, pentru o izolaiie supusi la incovoiere, relatia de calcul pentru durata de vial5 este [13]:

D m = Cmexp(- mo),

(5.24)

in care D m este durata de viala corespunz2toare solicit5rilor mecanice singulare, C , ~i nz sunt constante de material determinate experimental 7i o reprezinta efortul unitar la incovoiere. Studiile efectuate phn2 in prezent au artitat cB efectele soliciGrilor mecanice asupra fenomenului de imbitrdnire a izolaiiilor este foarte greu de cuantificat. Prin urmare, determinarea duratei de viala mecanica prezinta dificultAii majore ~i este posibilii numai in cazul unui numar foarte restrins de materiale electroizolante.

5.2.4. Determinarea duratei de via*; fn cazul solicit5rilor

combinate

Durata de via@ a unui sistem de izolatie este determinati de totalitatea solicittirilor care se exercita pe durata hnction8rii. Expresiile

224

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA

prezentate mai sus permit estimarea duratei de viati5 in cazul in care izolaliile sunt supuse unui singur tip de soliciari. Dac5 insB asupra unui sistem de izolatie se exercit5 simultan solicitarile descrise mai sus, durata de vial5 se calculeazi3cu ajutorul relatiei [13]:
1ST --+-+-,
Se
Sm

D T

De

D m

in care D reprezintg durata de via@ a izolatiei supus5 acliunii simultane a solicitarilor termice, electrice qi mecanice qi s~ s , gi , s sunt coeficienfi de sinergism care se determini3 experimental.

6. DIAGNOSTICAREA STARILOR SISTEMELOR DE IZOLATIE


6.1. Notiuni generale
Regimul normal de functionare a rna~inilor Si echipamentelor electrice este conditionat, printre altele, de starea sisternelor de izolalie. Prin n cazul echipamentelor noi, dar rnai ales in cazul celor aflate In urmare, atilt T exploatare, diagnosticarea st5irii sistemelor de izolatie constituie un punct deosebit de important. Pentru echiparnentele electrice noi, starea izolatiei este evaluat5, de la caz la caz, dupil anumite etape ale procesului de fabricatie, dupa operatiunile de montaj Ti inainte de punerea in functiune a echiparnentelor. Evaluarea stgrii izolafiilor se realizeaza pe baza unor incercgri care presupun determinarea unor parametrii ale cgror valori depind direct de starea sistemelor de izolatie. Izolafiile ma~inilor Si echipamentelor aflate in exploatare sunt supuse permanent solicitarilor electrice, terrnice sau de alt tip, ceea ce deterrninti aparifia procesului de imbfitrdnire. inr5ut5lirea proprietatilor sistemelor de izolatie conduce, in foarte multe cazuri, la defectarea echipamentelor. in acest sens, amintirn cii, in conformitate cu datele prezentate P n capitolul 1 (1.4.2), peste jumiitate dintre cauzele care determinii scoatere din folosinlti a ma~inilorelectrice sunt datorate defectelor de izolatie. Prin urrnare, pentru evitarea apariliei avariilor este necesara cunoagerea starii izolatiilor gi, acolo unde este posibil, evaluarea rezervei de durata de viafa. Acest lucru se realizeaza pe baza unor incercgri profilactice, nedistructive, cu ajutorul carora sunt determinate anurnite mBrimi sau variaiiile in timp ale in capitolul de fa@ sunt prezentate unele aspecte de bazii referitoare la determinarea starii sistemelor de izolafie pe baza exarninarii unor factori de diagnostic, care pot fi, atdt parametri de hncfionare ai ma~inilor~i echipamentelor electrice, cAt gi mtirimi caracteristice ale izolafiilor. Tendinla

226

SISTEME DE IZOLA TIE ELECTRICK

actualii este aceea de a dezvolta sisteme complete de monitorizare diagnosticare capabile efectueze m&uriitori qi sB memoreze valorile , baza acestora, s5 ofere informajii referitoare la factorilor de diagnostic ~ i pe starea sistemelor de izolatie. Elaborarea gi utilizarea eficienti a unor astfel de sisteme inteligente necesita insa cunoagterea legaturilor care exist2 intre valoarea factorilor de diagnostic, solicitarile la care este supusa izolafia ~i procesul de imbatriinire a acesteia. Evaluarea c i t mai exact8 a st2rii izolafiei unui echipament electric presupune, in primul rand, miisurarea unor parametrii care s5 permita interpretarea c8t mai clar5 gi precis5 a datelor obtinute. D e ~ i factorii de diagnostic pot 6 difere de la o categorie de echipamente la alta, in marea majoritate acegtia sunt reprezentati de marimi de naturfi electrica $i numai In anumite cazuri sunt miirimi neelectrice. Experienfa dobindit8 in timp de constructorii $i utilizatorii de echipamente electrice cat qi posibilitii~ile tehnice existente permit, in general, efectuarea unor incercari profilactice arnanuntite gi foarte precise. Interpretarea corecta a rezultatelor acestor incercari conduce la depistarea eventualelor defecte ale izolafiei Si a felului in care acestea evolueaza in timp. Pe baza datelor obtinute se decide daca echipamentul in cauz2 este pastrat i n functiune sau se stabile~te tipul gi data reparatiilor necesare.

6.2. Metode gi factori de diagnostic


Cele mai numeroase metode de diagnosticare a stiirilor sistemelor de izolatie utilizeaza factori de diagnostic electrici (marimi electrice), ins2 exist2 qi metode care au la baz5 factori de diagnostic neelectrici (marimi neelectrice). 0 metoda de diagnosticare aparte const2 in examinarea vizuala a izolatiei. Degi in aparenffi aceasta pare a fi o metodii simplil, in realitate, examinarea vizuala permite evidentierea unor defecte tehnologice de suprafat& a degradarii izolatiilor, a punctelor in care temperatura prezinM valori ridicate, a uzurii mecanice prin fiecare sau strivire, etc.

Diagt~osticarea sta'rii sistemelor de colot~e

22 7

6.2.1. Mgsurarea parametrilor electrici Printre marimile electrice utilizate pentru diagnosticarea sti%rilor sistemelor de izolatie, cele mai uzuale sunt: rezistenfa de izolafie, permitivitatea relativ& factorul de pierderi, capacitatea electric%, rezistivitatea, rigiditatea dielectric%, indicele de polarizare qi nivelul desci3rcarilor parfiale. 6.2.1.1. Mgsurarea rezistenfei de izolatie Masurarea rezistenfei de izolatie este cea mai simp15 qi mai utilizatg metoda pentru aprecierea st%rii generale a unei izolafii. Aceasta se determini3 fie pentru intreg sistemul de izolatie, fie pentru anumite pirfi componente ale acestuia. Deoarece starea sistemelor de izolafie se evalueaza prin compararea rezultatelor m%sur?itorilor cu valori de referin@, este esenfial ca incercirile sa fie efectuate in conditii bine controlate (temperaturg, umiditate, tensiune de hcercare, etc.). Valorile tensiunilor de masura sunt standardizate (500, 1000, 2500 qi 5000 V) qi se aleg in funcfie de tensiunea nominal5 a echipamentului. in anumite cazuri pot fi utilizate yi alte valori ale tensiunii. La efectuarea masuratorilor tensiunea se aplicg, in functie de structura echipamentului, intre caile de curent intre care este dispusB izolafia yitsau intre fiecare cale de curent ~i mask In mod uzual, durata de aplicare a tensiunii este de un minut dar, in foarte multe cazuri aceasta se masoar2 ~i dupa 15, 30 sau Pentru m5surarea rezistenfei de izolatie R,, cel mai adesea se folosesc aparate de masuri speciale (megohmmetre sau teraohmetre) care au in componen@ ~i sursa de tensiune continua (fig. 6.1). Megohmmetrele utilizate in prezent au a f i ~ a jdigital ~i permit alegerea valorii tensiunii de incercare, a duratei de aplicare ~i a intervalelor de masura. De asemenea, in anumite situatii acestea pot calcula ~i a f i ~ avalorile coeficientului de absorbfie k , b , (definit ca raportul intre valoarea rezistentei de izolafie masurati dupi 60 de secunde R,(60) qi valoarea rezistenfei de izolatie masurata dupa 15 secunde R,(15)) qi pe cele ale indicelui de polarizare kp

SISTEME DE IZOLA TIE ELECTRICA-

Fig. 6.1. Megohmmetru Hioki 3455.

in unele situafii determinarea rezistenfei de izolafie se face folosind metoda voltmetru - ampennetru. R, se obfine ficind raportul intre tensiunea continua aplicatfi izolafiei (m5suratii cu ajutorul voltmetrului) $i intensitatea curentului electric (m5surata cu ajutoml ampermetrului). Datorita valorilor reduse ale intensitAfii curentului mgsurat, metoda voltmetru - ampermetru necesiti3 utilizarea unor conductoare ecranate astfel inciit influenfa curenfilor parazifi s5 fie cAt mai mic5.
6.2.1.2. Mgsurarea factorului de pierderi dielectrice, a capacitgtii electrice ~i permitivitiitii relative

Mgsurarea acestor marimi se poate face fie pe e~antioane prelevate din sistemele de izolatie ale echipamentelor electrice, fie pe intreg ansamblul izolant al unui echipament. in cazul in care masuratorile sunt efectuate pe mostre, se obfin informafii privind calitatea izolaliei in conditii standard de incercare, fapt ce permite cornpararea rezultatelor obfinute cu valorile de referin@. in cazul in care incercgrile sunt efectuate pe Pntreg sistemul de izolafie, rezultatele obfinute pennit urmarirea evolufiei in timp a factorului de pierderi, capacitZtii $i permitivitfifii. De regulfi, determinarea acestor trei mgrimi se face in cadrul acelea~i incerciri.

Diagnosticarea strIrii sistemelor de i:ola/ie

229

in cazul m5sur5torilor efectuate in laborator, e~antioanele de materiale electroizolante solide pot fi sub form5 de placi, foi sau cilindri. Electrozii de misuri sunt aplicafi pe ambele fete ale eqantionului, rezultiind astfel un condensator. Pentru eliminarea efectului de margine sunt utilizati electrozi de gardii cu lafimea mai mare decdt dublul grosimii egantionului. De regul5, dimensiunile egantioanelor se aleg in a$a fel Pncit capacitatea condensatorului format s5 se incadreze in limitele optime de miisurare ale aparatelor utilizate [3,28]. Determinarea proprietafilor dielectrice ale lichidelor electroizolante se face cu ajutorul unor celule de miisuri standardizate, caracterizate de capacitgti parazite foarte reduse $i de valori ale factorului de pierderi dielectrice foarte mici (de ordinul 10"). fn fig. 6.2 este prezentati o celula de masurti pentru lichide electroizolante de tipul Irlab - CNRS (Franta), prevauta cu electrozi cilindrici coaxiali realizati din ole1 inoxidabil [39]. Pentru frecvenfe industriale (50160 Hz) factorul de pierderi, capacitatea $i permitivitatea relativi se deterrnina cu ajutorul nzetodelor de zero. in cazul in care frecvenfele de masura sunt superioare valorii de 10 kHz sunt folosite metode de rezonun~fi. fn cele ce urmeazii vor fi descrise pe scurt aceste metode gi echipamentele specifice utilizate in cazul fiecsreia.

Fig. 6.2. Celul5 de mSsur5 pentru lichide Irlab - CNRS, cu electrozi cilindrici coaxiali $i volumul de lichid de 200 ml.

a) .~fefodc de M u r l care ufiIizeozi puniea Schering

Puntea Schering este echipamentul clasi: utilizat penm rnisuraea capaciarii electrice, permitiviafii gi factorului de pierderi. D i n punct de edere cunstruct iv, puntea Schering are patru braye: doua brate capacitive fonnate de capacitatea necunoscud C,, respectiv capacitatea etalon CAT 51 duu: brqe rezistive R3 $i R4 (fig. 6.3) Rezistenp & din brafuI opus capacitiiii de rnasufl este $untatA cu ajutorul unei capacit5ti variabile C4. intrzg 2nsalllblul esle alimentat de la o sursSi de tensiune alternativl. Echitibrarea pun$ se face cu ajutorul indicatorului de rlul rnontat pe diagonals MN (fig. 6.3).

Fig. $3. Schema de principiu a pun~ii Schering.

Din punct de v.edere functional, sistemul de izolqic asupra cgruia sc efectueazg masuratori reprezina un condensator cu pierderi dielectrice (CJ. Schema electrid echivalena a acestui condensator este, in functie dc valoarea frecvenlei tensiunii apli~ate,serie sau paralel, cu cornponrntele ideale C, +i R,, respectiv C, ~i Rp (fig 6.41. i n c a u l schernei serie, ccle dou5 comp~nente sunt straba~utede aceIa~icurent electric I, iar tensiunea prrzinta douB componente defa7ate intre e1c cu unghiul de picrderi 6. Dill diagrama fazorialg (fig. 6.4 a) corespunz&oare schernei echivalente serie
rezulta:

in cars w reprezinta pulsatia tensiunii de alimentare.

Il

Fig. 6.4. Schema electricSl echivalentA si diaprama fatoriala corrspunz8towe co~~densatorului c u pierderi a -serie; b- paralel.

Pentn~ schema echivalent3 paralel, cu diagrama reprezentats in fig. 6.4 b, expresia factorului de pierderi esce:

t'azorialg

Egallind expresiile (6.1) ~i (6.2), rezulta c5 intre componentcie ceior dou5 scheme echivalente prezentate rnai i u exist6. urm:tuarele relaiji:

Se constati c i diferen~ele intre capacitiqile C, $iC, sunt cu atit mai mici cu cit factorul de pierderi este rnai mic (sub O,1 dac3 tg8 < 0,02).

Echili brarea punfii Schering ~ r face : prin reglarza vaIorilor capacjt5iii

232

XISTEME DE lZOL4 TIE EL ECTRICA-

L ; ~i a rezistenplor R3 ~i

R p h 8 cInd intensibtea curentului prin diagonals

MN este zero. Puntea Schering utilizeaz5 schema echivalenta serie $i, prin urmare, atunci cfind puntea estt echilibrati, sunt satisfacute urmBoareIe

relatii:

in general, puntile Schering ut iIizate in practic6 permit adaptarea schemei interne in functie de natura obiectului de incercat. Atunci c h d este nectssar? sunt utilizate punii Schering speciale care asigura eliminarea capacitatjlor parazite. De asemena, ssunt disponibils ~i punri Schering automate pentru care echili brarea se realizeaza automat iar valorile capacitAIii, fastorului de pierdsri $i tensiunii de incercare sunt afi~ateyi

memorate.
h) Ahtode de mzsurci care utilizeata' punfile inductive

Puntea inductivs difera de puntea Schering clasicz prin faptul c5 hrafele rezistive sunt constituite din doui InfftSurki ale unui transformator special, prevkut cu o a treia Snfqurare, numiG infla~urarede detecfie, la bornele cgreia cste conectat indicatorul de nu1 (fig. 6.5). Pe una dintre cele douh i n f i y r a r i este inseriata o rezisten@ R' reglabilh i n paralel, o capacitate C' variabilil, cu rolul de a produce defazajul curentului.

Fig. 6.5. Schema de principiu a punlii inductive.

Diagnosticarea st6rii sistemelor de i-oiaiie

233

Echilibrarea punfii inductive se face prin modificarea numerelor de spire wl gi wz a celor dou8 inf&jurZiri principale conectate in bratele puntii, c8t gi prin reglarea valorilor rezistentei R' gi capacitatii C' In aya fel incit fluxul magnetic prin miezul transformatorului s5i se anuleze. La echilibru sunt sat ismcute urrn&toarelerelaiii:

tg6 =

'4'7

oC' R'.

M ' ,

Fat5 de puntea Schering, puntea inductiva prezint8 o serie de avantaje printre care faptul c8 influenla capacit6tilor parazite este mult diminuata gi echilibrarea se face mai ugor.

c) Metode bazate pe fenomenul de rezonanf6


MBsurCtorile care se efectueaza la frecvente mari, superioare valorii de 10 kHz, sunt realizate cu ajutorul metodelor de rezonanp (Qmetru) [40]. Aceste metode sunt bazate pe masurarea tensiunii care apare la bomele unui circuit rezonant, alimentat cu o tensiune cunoscut8. Schema de principiu utilizata este prezentata F n fig. 6.6.

Fig. 6.6. Schema de principiu utilizatg pentru metoda de rezonant2.

Pentru efectuarea m8sur8torilor se regleaza intensitatea curentului de intrare (sau tensiunea) in functie de valoarea frecventei alese. Fara ca obiectul de incercat sZ fie conectat, parametrii circuitului rezonant RC se regleaza piin8 la obtinerea unui semnal de amplitudine maxima, notindu-se valoarea tensiunii UO(m8suratB cu voltmetru V) ~i a valorii capacitatii C. fn continuare, obiectul de incercat este conectat gi sunt efectuati aceiagi pagi,

234

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA-

notsndu-se valorile U,, respectiv CI. Atunci cind proba este conectaa la bornele Qmetrului $i circuitul RC este acordat astfel inc6t amplitudinea semnalului s2 fie maxim& capacitatea total3 r3mSne practic constant5 dacB R, - R, << 1 . Capacitatea obiectului de incercat este chiar diferenp C, = C, - Co. Factorul de pierderi dielectrice se calculeazB cu relafia:

in care C, este capacitatea total5 din circuit (inclusiv cea a voltmetrului ~i cea a bobinei), respectiv Ql $i QO reprezinG valorile lui Q calculate cu relafia Q = C/U .

d) Dekrminarea permitivitilii relaiive


Determinarea perrnitivitIzfii relative este posibil5 in c a u l e~antioanelor prelevate din sistemele de izolafie sau a obiectelor de incercat a caror configuratie geometrica este cunoscuta cu exactitate. P n cazul e~antioanelorsunt folosite celule de m8sur5 standardizate alctituite din doi electrozi plani $i prevbute cu electrod de garda [41]. Valoarea permitivititii relative se determina pornind de la masurarea capacitftfii celulei de m5sur5 intre ai ciirei electrozi este plasat5 proba cu relafia:

in care C,reprezint2 capacitatea mgsuratii a celulei care conline proba,

C , este capacitatea paraziti (a celulei gi a cablurilor de leg3tur5) gi C, reprezinta capacitatea geometric2 a celulei de m3sur3 (capacitatea celulei
cu dielectric aer gi cu distanfa dintre electrozi egal5 cu grosimea probei).

6.2.1.3. Verificarea rigiditgtii dielectrice. fncercgri tensiune miritii

la

Determinarea rigidiGfii dielectrice a materialelor electroizolante care intra in componenfa sistemelor de izolafie se realizeaz5 in laboratoarele de

incercari conform standardelor in vigoare. Cdreva informajii referitcare la determinarea rigidia~iidielectrict E,,, a materialelor eIectroizolante solide

consemnare in capitolul 3, $3.4. Precizlm ins3 c5 eganticlanele uti lizare pentru deterrn inarea rigiditatii dielectrice nu sun1 nu~naisub form2 de plki, ci pot fi $i sub forma de benzi, pelicule sau tuburi. in fig. 3.7 au fost prezentate tipurile de eIectrozi ut ilizati in cadrul incercarilar
au fost

experimentale. Pentru delerminarea risiditiiii dizleztrice a lizhidelor e!ectroizolante sunt utilizate vase speciale din poqelan in interiorul carora sunt fixafi e lectrozii metalici (care sunt realizari din cupru, alamS sau ofel inohidabil). in cadrul incerctirilor experimentale, intre cei doi electrozi se aplicg o tet~siuneelectric; a cArei valoare se m s r e ~ t epiin3 i n momentul in care se produce fenomenul de itrfipungere. Cre3terea tensiunii 5e poate efectua in doua moduri: o cre3terz uniform& de L a zero pin8 la valoarea la care se produce strapungerea U,,,. sau o 'crsglere rapid& pin8 la o valoare de aprosimativ 35 % din b ' , , , ,urmati de o cre~tere in trepte de circa 5%- cu menlinere de ma-xim 5 s pe tiecare treapta. Rigiditatea dielectrici se determing cu ajutorul relaiiei:

d reprezinta grosimca izola~iei in locul in care s-a produs srrapungerea sau discanla dintre electrozi, in cazul incerdrilor efectuare pentru I ichide electroizolante. Determinarea rigidit51ii dielectrice presupune utitizarea unui numar dt. cinci eganrioane realitate din acelagi material. Valoarea tensiunii de srrgpungere se calculeazii ca fiind media aritrnetics a celor cinci valori ohlinutc pentru fiecare deteminare. D a c ~ valoarea abater ii m d i i dep&egte 10 O/b. sau una dintre cele cinci valori individualc se abate cu rnai rnult dc 15 %, se refac incercarile folcsind alte cinci esntiaane. Deoarece izola$ile echipamentelor electrice sunt supuse, in permanent9 solizitkilor combinate, acestea trebuie SA prezinte o rezervs suficient de mare in ceca ce privegte rigiditatea dielectricz, in raport cu tensiunea nominal& in sc-opul evirarii aparitiei fenomenelor de strapungere.
111 care

236

SISTEME DE IZOLATIE

ELECTRICA

Prin urmare, sistemele de izolatie ale echipamentelor electrice sunt supuse unor incercari cu tensiune m&i@ alternativa sau continua. De asemenea, izolatiile echipamentelor electrice sunt incercate cu impulsuri de tensiune.

a) fncercarea cu tensiune alternativa' mriritii de frecvenfri industriala'


fncercarea izolafiei cu tensiune alternativa milria de frecvenfg industriala reprezinta metoda cea mai raspbnditi? yi cea mai veche de control acalitgfii izolatiei. Valorile tensiunilor de incercare utilizate sunt considerabil mai mari decbt tensiunea nominal5 a echipamentului tocmai pentru a stabili valoarea intervalului de siguranfii (sau a rezervei de tensiune). De asemenea, cu prilejul efectuarii acestei incercgri pot fi descoperite eventualele defecte ale izolafiei apamte in timpul exploatarii. in cazul in care in urma procesului de imbiitriinire apar, la nivelul izolafiei, unele defecte care evolueazil in timp, cu prilejul incerciirii la tensiune milrita, este posibil sti se producti strgpungerea izolafiei (caz in care incercarea este una distructiv5). Prin urmare, incercarile cu tensiune alternativ5 mZrit5 de frecvenp industriala sunt distructive $i nedistructive. Dintre acestea amintim [3,28]: incerciiri distructive proba la tensiunea de tinere timp de un minut; determinarea tensiunii medii de conturnare a izolafiei, in fbnctie de natura echipamentului in stare uscat$ sub ploaie artificial2 sau in condifii de poluare artificial%; determinarea tensiunii de strapungere; incerciiri nedistructive determinarea tensiunii de aparitie ~i de stingere a desc2rc2rilor partiale interne; determinarea tensiunilor de aparifie a fenomenelor de ionizare, fenomenelor corona gi a altor descgrcari nedisruptive pe suprafala izolatiei. Degi incercarile cu tensiune alternativi? miritti sunt utilizate in majoritatea cazurilor, menfiontim c5, in cadrul acestora, repartilia tensiunii

Diagnosticarea sifirii sistemelor de izolajie

23 7

gi, in consecinffi, a cfimpului electric in interiorul izolafiilor nu este identica cu cea existent5 in conditiile normale de kncfionare. in consecinf5, pentru estimarea stZrii izolafiei este necesar s5 se efectueze ~i alte tipuri de incercari. incercarea cu tensiune marita se executa fie pe intreg echipamentul, fie numai pe unele pZqi constructive ~i poate fi realizat2 in fabrica constructoare, la sfiirgitul executiei, la locul de montaj, dupa efectuarea operafiunilor de montare, reparare sau modernizare, sau periodic, pentru evaluarea stiirii izolatiei. incercarea propriu zisa consta in aplicarea tensiunii de incercare, pe rind, intre bornele de inaltZ tensiune a echipamentului gi masa gi mentinerea acesteia timp de un minut. Valoarea tensiunii de incercare este stabilita prin standarde gi, in majoritatea cazurilor, este cel pufin egalii cu dublul valorii tensiunii nominale.

b) fncercarea cu tensiune continua' ma'rita'


I

1
I

I
1

0 alt5 metod5 de evaluare a sttirii izolatiei o constituie incercarea cu tensiune continua m5rit5. Practic, aceasti metodil const5 in aplicarea unei tensiuni redresate intre borna de inalta tensiune a echipamentului gi mas5 gi m5surarea curentului care striibate izolajia. Uzual, cregterea tensiunii aplicate se face in trepte de 2 - 3 kV, incepind de la o valoare egal5 cu 30 % din valoarea maxim5 de incercare. Fiecare treapta de tensiune se mentine timp de 20 - 30 de secunde (acest interval include qi timpul necesar cre~terii tensiunii pdn5 la valoarea corespunz5toare treptei respective) [28]. Curentul care apare in circuit se masoar3 dup5 un interval de 15 s din momentul inceperii cre~terii tensiunii la valoarea corespunzZtoare treptei. h anumite cazuri, pentru creSterea preciziei de determinare a curentului, pentru fiecare treapta de tensiune se masoar5 trei valori ale curentului i,-, la

trei momente de timp t,-, . Momentele de timp la care se cite~te intensitatea curentului trebuie sZ satisfaca relajia t , / t , = t , / t , . Intensitatea curentului se calculeazi3 astfel: i =
i,i3 - l z
. 2

I
I
I

i, + i,

- 2i2

Pentru evaluarea stZrii izolafiei se

traseaza curba de variatie a curentului in funcfie de valoarea tensiunii

238

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA*

aplicate. Forma acestei curbe indica gradul de imbitrinire a izolatiei sau eventualele defecte. Dac2 se inregistreaza o variatie liniara a curentului, izolafia incercata se aflg in stare bung. D a d ins8, incepsnd de la o anumitil valoare a tensiunii, panta curbei de variafie cre$e pronunfat, izolafia este im bstrAnit5. Valoarea maxim5 a tensiunii de incercare continua se stabile~te in functie de valoarea maxima de incercare cu tensiune alternativa la frecvenp industrial%, conform relatiei: U, , ,= 1,6. U, , . De asemenea, trebuie precizat c5 incercarea cu tensiune continu2 m8ritZi nu inlocuiegte incercarea cu tensiune alternativ2.

c) fncerciri cu impulsuri de tensiune


in cadrul incerc2rilor izola{iilor la impulsuri de tensiune de trasnet (ITT), la unde de supratensiune atmosferice (STA) ~i la impulsuri de tensiune de comutatie, se urmiiregte verificarea nivelului de tinere a izolatiei gi, dup% caz, determinarea tensiunii de conturnare (de exernplu, pentru izolatoarele LEA). De regul2, aceste incercilri se fac la fabricile constructoare de echipamente electrice sau in laboratoare de halt2 tensiune specializate. in fig. 6.7 este reprezentaa forma de unda a unui irnpuls de tensiune de trasnet [3].

Fig. 6.7. Forma de und5 corespunziltoare unui impuls de tensiune de trasnet (ITT).

Diagnosticarea stririi sistemelor de i-olqie

239

A?a cum se poate observa, fonna de und5 prezintti o parte crescatoare numit5fionrul impulszrlui. fn afara de valoarea tensiunii de virf VVif, printre parametrii caracteristici impulsurilor de tensiune amintim durata convenfionalZi a impulsului TI, care se definegte prin relatia T, = 1,67 T , in care T reprezinta intervalul de timp in care valoarea tensiunii cregte de la 0,3 la 0,9 din valoarea de virf. Frontul impulsului impreuna cu partea descrescgtoare formeazg semiamplitudinea undei de impuls. Durata convenfionalG a semiamplitudinii Tz, se definegte ca fiind intervalul de timp cuprins intre momentul initial ~i momentul in care tensiunea atinge 0,5 din valoarea de virf [3]. Impulsul de tensiune al carei forma de undg este reprezentata in fig. 6.7 este un impuls cu unda plina. fn cadrul incerckilor mai sunt utilizate ~i impulsuri de tensiune cu undg tZiiat6 (descregterea tensiunii pang la zero se face, in acest caz, foarte rapid, ,,taierea9 undei avand loc pe fiontul undei, la vdrf sau pe pofliunea descrescatoare). Pentru incercarile cu impuls de tensiune se indica valoarea tensiunii durata fiontului ~i durata semiamplitudinii in de viirf in kilovoltivirf (kVVirf) microsecunde. fn general, sistemele de izolatie ale echipamentelor electrice sunt incercate la impulsul de tensiune de trasnet gi la impulsul de tensiune de comutatie. ITT se caracterized printr-o valoare foarte mica a duratei fiontului (1+10 ps) ?i printr-o semiamplitudine de ciiteva zeci de microsecunde. De exemplu, impulsul de tensiune de trgsnet cu unda plina, normal, are durata frontului egalg cu 1,2 ps gi durata semiamplitudinii de 50 ps. Impulsurile de tensiune de comutafie sunt caracterizate prin durate mult mai mari ale frontului, cuprinse intre citeva zeci ~i citeva mii de microsecunde. Impulsul de tensiune de comutatie normal, cu unda plina, are durata frontului de 250 ps gi durata semiamplitudinii de 2500 ps [28]. Tensiunile de incercare se obtin cu ajutorul unor generatoare de impuls, care sunt formate, in principal, din condensatoare conectate in paralel, incgrcate de la o sursa de tensiune continua ~i apoi, descarcate in serie in circuitul in care este conectat obiectul de incercat.

240

SISTEME DE IZOLATIE ELECTRICA"

6.2.1.4. Metode pentru miburarea nivelului desc2rc2rilor paroale


Masurarea nivelului descarc8rilor parfiale constituie o metodi de apreciere a calitillii unei izolalii, in special in ceea ce priveqte gradul de omogenitate, prezenp incluziunilor gazoase, a impurit5~ilor metalice sau a golurilor formate prin dezlipirea straturilor de izolatie. Aga cum s-a descris in capitolul 4 a1 lucrarii, 54.2.1.3, miisurarea nivelului desc8rcarilor parfiale inseamnil practic masurarea uneia dintre urmatoarele mirimi: sarcina aparenta, curentul de descarcare mediu, debitul piitratic a1 sarcinilor aparente, etc. Exist& dou: modalitafi de masurare a nivelului desc5rc5rilor parfiale: cu echipamentul electric scos din functiune (mesurritori 08-line) ~i cu echipamentul electric aflat in funcliune (m~surcitori on-line).
a) Miisurarea off-line a nivelului desca'rccirilorpafliale

Principiul de m%sura gi schemele cele mai utilizate in cazul masuratorilor off-line au fost prezentate in 84.2.1.3.

cazul m~sur~torilor on-line, tensiunea de incercare este chiar tensiunea de functionare cu care este alimentat echipamentul electric. Efectuarea acestor m5suritori necesita montarea in interiorul echipamentului electric a unor senzori speciali (acest lucru se poate efectua in timpul fabricatiei sau ulterior, cfind echipamentul este oprit si retras din hnctiune). Cei mai utilizafi senzori de DP care se monteaza permanent in interiorul generatoarelor sau motoarelor electrice sunt [28]: senzori montati in crest5turile statorice care sunt practic antene cu bandi larga de fiecventii, capabile s2 detecteze impulsurile DP, separdnd in acela~i timp zgomotul din funcfionare; senzori de linie care pot fi de dou5 feluri: capacit5ti de 80 pF sau transformatoare de radiofrecvenp. ! n afar: de perfonnantele de functionare, deosebirea fundamental8 care

,. In

b) Ma'surarea on-line a nivelului desca'rccirilor partiale

exist8 intre cele doui calegclri~de senzori este aceea ca cei din prima

categorie trebuie montafi in ~nteriorulcrestzturii, sub pan2 sau, rnai eficient intre barele infigurzrii, in tirnp ce senzorii capaciti~ i sau transformatoarele de radiofrecvenp sunr montqi [a bornele infigur5rilor. in general, pentru fiecare faz5 i n parte. sunt utilizaji cite doi senzuri DP. Semnalele trnnsmise de senzorii DP sunt pretucrate de un instrument Je rnbur8 numeric, care inlitur5 impuisurile parazite din retea $i din interiorul echipamentului 2i nurnfiri $i sorteaza impuIsuriIe calculhd, in acelayi tirnp, rnaimile specifice. in ultirnul timp, echipamentele utilizate monitorizeaz2 on-line hnctionarza echiparnentelor electrice, pe ling8 semnalele transmise de sertzorii DP determinand yi a l ~ iparametrii dz funzfionare: temperatura, nivelul vibratiilor, curenfii pe fiecare f u a , etc.. . in c z u ! transformatoarelor electrice de putere, detectarea on-line ss face fclosind nietade bazate pe ullrasunete. Aceste metode sunt bazate pe faptul 23 amorsarea unei dzscixliri paqiale produce o und5 de prcsiune care se propaga in mediul inconjurstor suferind refracfii ~i reflexii multiple. Prin unnare, interceptdnd aceste gnde sonore, DP pot fi localizate. Detectoarele de ultrasunete utilizate in practic5 au in cornponen~% un cristal piezoelectric care transmite semnalul unui analitor. in n ~ o m e n t u l de fa@ exist5 iransformatoare dc puters care sunt prevkzute cu astfel de instalafii de detectare a desc3rc3rilor paqiale care transmit, la anumite intervale de timp, info~matiiunor sistenle informat ice de supra\ eghere. De asernenea, sunt utilizate ~i Jetectoare DP cu ultrasunete portabile care prezinti eficienp crescut8, sunt robuste ~i u>or de utilizat.

6.3. Evaluarea stiirilor izolafiilor transformatoarelor electrice ~i bobinelor de reactant5


Staristicile existel~te in lume arata cB aproape jurnatate dintre cauzzle care determins scoaterea din hnctiune a tratrsformatoarelor 5i autotransformatoarelor de putere sunt datorate defectelor aparute la nivelul sistemelor de izola~ie. Evaluarea stsrilor sistemelor de izolatie ale transf~nnatoareloreste c u at& n ~ a iirnpoltanti cu cbt fiabilitatea sistemelor

242

SISTEME DE IZOLA TIE ELECTRICA

energetice depinde in mare rn2sur8 de siguranp in hncfionare a acestor echipamente. 0 caracteristica aparte existent5 in cazul transformatoarelor ~i bobinelor de reactan@ este repartilia neuniform2 a tensiunii. Acest lucru conduce la aparitia unor supratensiuni locale care, in anumite situafii, pot depagi chiar valoarea tensiunii de finere. Solicitilrile care se exercia asupra izolafiei sunt neuniforme y i pot conduce la aparitia unor puncte slabe $i, in timp, chiar la defecte severe.

6.3.1. Determinarea stgrilor izolafiilor transformatoarelor ~i autotransformatoarelor de putere

Probele necesare pentru evaluarea starii izolaliei transformatoarelor electrice se efectueaza la un interval de timp de minim 12 ore dup2 umplerea cu ulei a cuvei $i aerisirea acesteia. Ordinea efectugrii incercarilor este urmgtoarea: determinarea rigiditfitii dielectrice ~i a factorului de pierderi a uleiului; mgsurarea rezistentei de izolalie a inEigur%rilor; mssurarea factorului de pierderi corespunz~tor izolatiei infayurarilor; verificarea cu tensiune marit2 a izolafiei infagurkilor; opfional se poate mgsura $i nivelul desc5rciirilor partiale.
6.3.1.1. Determinarea proprietfifilor dielectrice ale uleiului

Determinarea rigiditstii dielectrice gi a factorului de pierderi se face utiliziind probe de ulei prelevate din cuvele transformatoarelor pe la bugoanele previizute special. De asemenea, se vor face determinari pe probe de ulei prelevate din piirfile cele mai de jos ale cuvei ~i conservatorului. ~ncerctirilese efectueaza pentru toate transformatoarele care au tensiunea nominal2 cuprins5 in intewalul6 - 400 kV. Pentru prelevarea probelor trebuie sa se asigure conditii speciale prin care s5 se evite modificarea starii uleiului prin contaminarea acestuia cu diverse substante. Recoltarea eyantioanelor de ulei din cuva transfonnatorului aflat In hncfiune se face la o temperatura de 20 O C gi la