Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Departamentul Finanţe şi Bănci

Studiu individual
La disciplina Bazele asigurărilor și reasigurărilor
„ Clasificarea asigurărilor în practica internațională și în practica
autohtonă”

Elaborat: Ușacov Valeria, grupa FB201

Verificat: Gherjavca Svetlana
dr.,conf.,univ.

Chișinău – 2022
 Cuprins:

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2

Capitolul I.Aasigurări în practica autohtonă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3-7

1.1 Clasificarea asigurărilor în practica autohtonă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3-4

1.2 Asigurările de personae . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

1.3 Asigurarea de bunuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

1.4 Asigurările de răspundere civilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6-7

Capitolul II. Asigurările internaționale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.1 Clasificarea asigurărilor în practica internațională . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

2.2 După domeniul asigurării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9-13

2.2.1 Asigurările de bunuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

2.2.2 Asigurări de personae . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

2.2.3 Asigurări de răspundere civilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10-12

2.2.4 Asigurări ale riscurilor financiare internaționale . . . . . . . . . . . . . . . . 12-13

Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

1
 Introducere
Trecerea de la economia dirijat ă în mod centralizat spre cea de piaţă, necesit ă crearea unor m
ăsuri şi instrumente economico-financiare, menite s ă contribuie la promovarea intereselor naţionale, la
realizarea independenţei şi suveranităţii ţării, precum şi la colaborarea şi cooperarea pe plan
internaţional. Aprobarea Legii cu privire la activitatea de asigurare a dus la desfiinţarea monopolului
statului din domeniul asigur ărilor, creându-se astfel condiţii egale pentru toţi doritorii de a activa în
acest domeniu.
Asigurările deţin un rol fundamental în activitatea financiară a statului, deoarece sunt o ramură
participantă la oferta de capital de împrumut pe piaţa financiară. Pentru a putea face faţă obligaţiilor
curente şi viitoare asumate faţă de asiguraţi, societăţile de asigurare au obligaţia să constituie, după caz,
rezerve de prime la asigurările pe viaţă şi rezerve de prime şi daune la asigurările de bunuri şi
răspundere. Dacă asigurătorul la producerea riscurilor asumate refuză achitarea despăgubirilor sau
sumelor de asigurare, atunci deţinătorul poliţei de asigurare suportă o pierdere financiară foarte
însemnată, ceea ce duce la pierderea încrederii în activitatea companiilor.
Scopul acestui lucru individual constă în clasificarea și analiza teoretica a asigurărilor
autohtone și naționale.

Metode de cercetare. La elaborarea lucrului individual am folosit metoda analitică și deductivă

pentru a prezenta tema în ansamblul ei. La baza lucrului am folosit bibliografie autohtonă și străină.

Cuvinte cheie:

- Asigurări;
- Asigurari de bunuri;
- Asigurari obligatorii;
- Asigurari facultative;
- Asigurari internaționale.

2
 Capitolul I.Aasigurări în practica autohtonă
1.1 Clasificarea asigurărilor în practica autohtonă
Evidențierea formelor de asigurare se realizează pe baza următoarelor criterii de clasificare:
1) După modul de înfăptuire (în funcție de nașterea raporturilor juridice de asigurare) avem:
a) Asigurări obligatorii. Asigurările obligatorii nu necesită acordul de voință al persoanei fizice
sau juridice implicate. Asigurarea obligatorie presupune încheierea obligatorie a contractului
de asigurare sub sancțiunea răspunderii contravenționale. Asigurările obligatorii cuprind
totalitatea bunurilor de același fel sau a persoanelor prevăzute de lege. Sumele asigurate în
cazul asigurărilor obligatorii sînt fixate prin lege. Valabilitatea asigurărilor obligatorii trebuie
menținută în permanență, ceea ce presupune că asigurătorul și asiguratul au drepturi și obligații
nelimitate în timp.
b) Asigurări facultative (benevole). Asigurările contractuale sau facultative se bazează pe acordul
de voință al asigurătorului și asiguratului concretizat în contractul de asigurare. Fiind o formă
de asigurare mai flexibilă decît asigurarea obligatorie, asigurarea benevolă corespunde mai
bine necesităților și intereselor asiguraților. Aceste asigurări se încheie numai la solicitarea
asiguraților.
2) După natura obiectului asigurat, distingem:
a) Asigurări de bunuri, care se referă la bunuri imobile și mobile (mărfuri, mijloace de transport,
clădiri etc.).
b) Asigurări de persoane, grupate în asigurări de viață și asigurări de persoane, altele decît cele
de viață (asigurări de sănătate, de accidente, de călătorie etc.)
c) Asigurări de răspundere civilă (asigurări contra daune), îndeosebi pentru daune produse prin
accidente de autovehicule.
d) Asigurări de riscuri financiare, cum ar fi asigurările pentru credite, asigurarea de pierdere a
profitului etc.
3) După natura riscului, asigurările pot fi clasificate în:
a) Asigurări de viață
b) Asigurări non – viață (generale)
4) După sfera de cuprindere în profil teritorial, există:

3
 a) Asigurări interne, care se practică numai pe teritoriul țării unde părțile au domiciliul sau
sediul, iar obiectele și riscurile asigurate se produc între granițele naționale.
b) Asigurări externe în care asigurătorul, asiguratul sau beneficiarul asigurării au sediul în altă
țară, ori obiectul asigurării sau riscul asigurat există și se poate produce în afara granițelor
naționale ale țării.
5) După natura raporturilor juridice, distingem:
a) Asigurări directe, în care raporturile juridice de asigurare între asigurați și asigurători se
stabilesc nemijlocit prin lege sau contract.
b) Asigurări indirecte (reasigurări), în care raporturile de asigurări se stabilesc între două societăți
de asigurări, una apărînd în calitate de reasigurat, iar cealaltă în calitate de reasigurător.

1.2 Asigurările de persoane

Asigurarea de persoane este o varietate de asigurare facultativă, presupunînd asumarea de

către asigurător, prin contractul de asigurare, a obligației de plată, în favoarea asiguratului sau a
persoanei desemnate de acesta ca beneficiar, a sumei asigurate pentru cazul producerii riscului asigurat.
Asigurarea de persoane poate fi făcută în vederea unui risc care-l privește pe asigurat sau în vederea
unui risc care privește o altă persoană decît aceea care a încheiat contractul de asigurare.
În funcţie de riscul asigurat în asigurarea de bază, asigurările de persoane pot fi împărţite în
două categorii:
 asigurări de viaţă, care acoperă riscul de deces;
 asigurări de persoane altele decît cele de viaţă, care acoperă în asigurarea principală integritatea
corporală sau sănătatea persoanei.
Asigurările de persoane au ca obiect garantarea plății unei sume de bani de către asigurător, în cazul
producerii unui eveniment legat de persoana fizică a asiguratului și anume: vătămarea corporală,
îmbolnăvirea, decesul sau supraviețuirea acestuia. Chiar și persoanele tinere se pot îmbolnăvi sau pot
deceda în urma unor accidente neașteptate, ce vor genera în mod automat și dificultăți financiare.
În Republica Moldova asigurările de viață sînt numai facultative şi se încheie în baze contractuale,
în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu condiţiile stabilite de societăţile de asigurări,
licențiate să efectueze asemenea operaţiuni.

4
 În cadrul asigurărilor de viață, asigurătorii oferă clienţilor posibilitatea participării la beneficii
care sînt în general stabilite la sfîrşitul fiecărui an de asigurare ca procent din suma asigurată.

1.3 Asigurarea de bunuri

În cadrul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului

asigurat să plătească asiguratului (beneficiarului) o despăgubire. Nu este obligatoriu ca asigurătorul să
plătească întreaga sumă pentru refacerea situației financiare a asiguratului care a suferit o daună,
deoarece în contract pot exista prevederi care limitează suma asigurată.

O regulă generală în asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial să existe atît în
momentul încheierii asigurării, cît și în momentul producerii riscului asigurat. În asigurarea de bunuri
interesul patrimonial decurge, de regulă, din statutul de proprietar al persoanei care dorește să se
asigure. Există, însă, situații în care și alte persoane decît proprietarul, pot avea interes față de un bun
cum ar fi:

 Proprietate în comun – o persoană care deține un bun în comun cu una sau mai multe persoane
are dreptul de a asigura bunul respectiv la întreaga valoare. Aceasta nu înseamnă că, în caz de
distrugere a bunului asigurat, această persoană va fi singura despăgubită, ci va beneficia de despăgubire
doar în limita dreptului ei de proprietate asupra bunului asigurat.
 Proprietatea ipotecată – în caz de ipotecă, ambele părți au un interes asigurabil: debitorul
ipotecar – în calitate de proprietar, iar societatea ipotecară – în calitate de creditor. În aceste
situații se încheie un contract de asigurare în numele ambelor părți.
 Proprietatea închiriată – în cazul în care chiriașul (locatarul) încheie un contract de asigurare, o
face în numele și folosul proprietarului, deci nu poate pretinde încasarea despăgubirii, ci numai
restituirea primelor de asigurare de la proprietar.
 Proprietatea aflată în custodie – custodele are un interes asigurabil, în ceea ce privește bunul pe
care îl deține în custodie, pentru că, din punct de vedere legal, este responsabil pentru orice
daună produsă bunului respectiv.
 Persoanele din familia proprietarului - pot beneficia de utilizarea bunului asigurat, ceea ce
determină existența unui interes asigurabil al acestora față de bunul respectiv.

5
 1.4 Asigurările de răspundere civilă

Asigurările de răspundere civilă au ca obiect acoperirea prejudiciului produs de asigurat unor terțe
persoane, în condițiile în care asiguratul este răspunzător din punct de vedere legal.

Răspunderea civilă legală reprezintă temeiul în baza căruia o persoană poate acționa în judecată o
altă persoană, care se presupune a fi vinovată de producerea unor pagube, prin nerespectarea legislației
în vigoare.

Răspunderea civilă legală presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

(a) săvîrșirea de către asigurat a unei fapte ilicite;

(b) dovada existenței unui prejudiciu;

(c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a asiguratului și prejudiciul adus terței
persoane;

(d) constatarea culpei asiguratului care a săvîrșit fapta ilicită.

Tipuri de asigurare de răspundere civilă

Cea mai cunoscută asigurare de răspundere civilă este asigurarea obligatorie de răspundere
civilă pentru daune produse de autovehicule. Clauzele contractului de asigurare, inclusiv valoarea
maximă a despăgubirilor precum și nivelul primelor de asigurare, pe categorii de autovehicule în
funcție de capacitatea cilindrică a lor, astfel cum am menționat în capitolele precedente, sînt stabilite
prin Legea nr.414/2006.

O altă categorie importantă de asigurări de răspundere civilă sînt asigurările de răspundere

profesională. Acestea au rolul de a proteja asiguratul, persoana fizică sau juridică, împotriva
prejudiciilor (corporale, materiale, financiare, etc) pe care aceasta le poate provoca unor terțe persoane.
În Republica Moldova, printre profesiile a căror practicare este condiționată de încheierea unei
asigurări de răspundere civilă profesională sînt cele de experți contabili, evaluatori, experți tehnici,
auditori, notari, avocaţi, brokeri de asigurare şi/sau reasigurare.

6
 Alături de asigurările de răspundere civilă profesională, piața de asigurări mai oferă cîteva
tipuri de produse de asigurare de răspundere civilă, respectiv:

- asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate;

- asigurarea de răspundere civilă a producătorului;

- asigurarea de răspundere civilă pentru riscuri comerciale și industriale;

- asigurarea de răspundere civilă a angajatorului,

- asigurarea de răspundere civilă a proprietarului sau a locatarului;

- asigurarea de răspundere civilă a proprietarilor de magazine;

- asigurarea de răspundere civilă a persoanelor fizice etc.

7
 Capitolul II. Asigurările internaționale
2.1 Clasificarea asigurărilor în practica internațională
Asigurari externe sau internaționale - s-au dezvoltat pe masura amplificării schimburilor de
mărfuri între partenerii din diferite țări și se caracterizează prin luarea în considerare a unor riscuri care
pot afecta bunuri si persoane aflate în parcurs international (ex.: cartea verde - pentru automobile,
asigurarea pentru riscuri financiare si politice etc.) .
1. După raporturile juridice dintre părți
 prin efectul legii (obligatorii);
 contractuale (facultative).
2. După domeniul asigurării
 asigurări de bunuri
 asigurări de persoane;
 asigurări de răspundere civilă.
3. După riscul asigurat
 Asigurări de inundații, trăsnete, explozii, cutremure de pământ;
 Asigurări pentru derapări, răsturnări, coliziuni, prăbușirisau alte accidente ale mijloacelor de
transport;
 Asigurări pentru evenimente ce pot surveni în viața persoanelor (îmbolnăviri, accidente,
decese);
 Asigurări de răspundere civilă legate de prejudiciile provocate terților;
 Asigurări de boli și accidente ale animalelor etc.4.
4. După obiectul asigurat
 Asigurări de mărfuri;
 Asigurări de persoane;
 Asigurări ale culturilor agricole sau animale;
 Asigurări ale materiilor prime etc.5.
5. După teritoriul pe care se acordă acoperirea prin asigurare:
 asigurări interne (la nivel național);
 asigurări externe (la nivel internațional).

8
 6. După natura raporturilor dintre părțile contractului
 Asigurări directe;
 Asigurări indirecte – reasigurarea.
2.2 După domeniul asigurării
2.2.1 Asigurările de bunuri
Asigurările de bunuri reprezintă una dintre cele mai vechi forme ale asigurării, luândființă în același
timp cu societatea. Dezvoltarea tehnologiilor și explozia inovațiilor au dus lacreșterea valorii
mijloacelor fixe, lucru care presupune și o importanță tot mai mare acordatăserviciilor de asigurare.
Sfera de cuprindere a asigurărilor și modalitatea juridică de realizare a lor depind de:
 Modul de reglementare a acoperirii pagubelor provocate bunurilor – de la buget sau prin
asigurări private;
 Intensitatea și frecvența producerii unor pagube;
 Obiceiurile zonei de producere și acoperire a riscului
Bunuri ce pot fi asigurate:
 bunuri ce aparțin persoanelor fizice sau juridice;
 bunuri primite în folosință sau care se află în păstrare, reparații, prelucrareetc.
 bunuri sau active care fac obiectul unor contracte de concesionare,închiriere sau locație de
gestiune
Asigurarea se face la valoarea declarată de asigurător, dar nu poate fi mai mare decât:
 valoarea bunurilor în stare nouă din care s-a scăzut uzura (pt. mijloace fixeși obiecte de
inventar valoarea de referință este cea de inventar, dindocumentele companiei);
 prețul de cost (pt. materii prime, materiale, produse finite sau mărfuri);
 valoarea de circulație a bunurilor (lucrări de artă sau obiecte de muzeu).
Despăgubirile acordate nu pot depăși cuantumul sumei, valoarea bunului în
momentul producerii pagubei sau suma asigurată
Răspunderea asigurătorului începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a
semnatcontractul și s-a plătit prima de asigurare;
Răspunderea asigurătorului se termină la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a
încheiat asigurarea;
Cuantumul pagubei – depinde dacă paguba este totală sau parțială

9
 2.2.2 Asigurări de persoane
Această formă deasigurare a fost pentru o lungă perioadă singura modalitate de asigurare pentru
persoane.
Ulterior, au mai apărut și alte tipuri:
 asigurări în caz de deces;
 asigurarea protecţiei financiare a familiei sau a celor dependenţi de persoanăîn caz de deces;
 achitarea datoriilor unei persoane în caz de deces (garanţie pentruîmprumuturi);
 alocaţie de urmaş;
 alocaţie de bătrâneţe;
 economisirea pentru eventualele datorii viitoare: studiile copiilor, zestre,etc.;
 cheltuieli de spitalizare, îngrijire medicală, compensarea veniturilor în caz de boală sau
invaliditate;
 asigurarea investiţiilor. 
În general, asigurările de persoane pot fi:
 obligatorii;
 facultative.

2.2.3 Asigurări de răspundere civilă

Asigurarea de răspundere civilă este o asigurare încheiată între un asigurat (persoanăfizică sau
juridică) şi un asigurător (sociatate de asigurare) conform căreia la apariţia unui prejudiciu creat de
către asigurat unei terţe persoane, asigurătorul va plăti despăgubirea beneficiarului (terţei persoane
prejudiciate).
Trebuie să se îndeplinească concomitent patru condiţii :
 paguba rezultată să fie produsă unei terţe persoane;
 prejudiciul să fie ca urmare a unei fapte ilicite;
 existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul terţei persoane;
 să se poată constata culpa.

10
 Spre deosebire de asigurările de bunuri şi persoane, unde asigurătorul este exonerat derăspundere
dacă asiguratul încalcă legea, la asigurările de răspundere civilă, condiţia apariţieidaunei este ca
prejudiciul să fie cauzat tocmai de o încălcare a legii. Esenţial este, însă, caaceastă încălcare să se
producă accidental, neintenţionat.
În momentul încheierii contractului, asiguratul şi asigurătorul nu cunosc beneficiarulcontractului ci
numai fapta ilicită pe care o poate produce asiguratul.În asigurările de răspundere civilă, asiguratul nu
primeşte despăgubirea în caz de ivire ariscului asigurat ci beneficiarul.
Beneficarul asigurării este o terţă persoană, care nu este cunoscută în momentulîncheierii
contractului. Aceasta nu are nici un raport de asigurare în contract, el neputând acţionaîn justiţie decât
pe asigurat.
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă (RCA)
Cetăţenii străini pot avea încheiată asigurarea de răspundere civilă în ţara natală, cudovada
acesteia. 
Prima de asigurare se calculează în raport de categoria autovehiculului (sunt 4 categorii), de
proprietar (dacă e persoană juridică se negociază) şi de locul înmatriculării.
Pentru automobilele ce se înmatriculează temporar, prima de asigurare se poate plăti pe o perioadă
determinată.
Dacă proprietarul nu foloseşte vehiculul tot timpul anului, cum este cazul maşinilor agricole care pe
timpul iernii stau în garaj, atunci el încheie asigurarea numai pe o perioadă egalăcu timpul în care îl
foloseşte.
Dacă posesorul autovehiculului îl radiază din circulaţie, atunci i se restituie partea de primă pentru
care nu va mai circula.
Asigurări facultative de răspundere civilă
Asigurarea facultativă de răsundere civilă a conducătorilor auto profesionişti
Accidentele pe care şoferii profesionişti le pot avea cu autovehiculele unei persoane juridice unde
sunt angajaţi, care, potrivit legii va răspunde faţă de terţi, şi va recupera banii dela şoferi.
Asigurarea se poate încheia pe şase luni sau un an iar primele de asigurare suntdiferenţiate pe
categorii de autovehicule
Asigurarea facultativă de răspundere civilă legală

11
  Asigurările de răspundere civilă legală se referă la răspunderea asiguraţilor pentrudistrugerea
sau avarierea de bunuri ori la vătămarea persoanelor şi chiar decesulacestora, altele decât cele
din accidente provocate de autovehicule, precum şi lacheltuielile legate de acestea.
 Societatea de asigurări nu acordă despăgubiri în următoarele cazuri:
 pagube indirecte ca reducerea valorii bunurilor prin reparare;
 daunele din întreruperea procesului de producţie;
 daunele din desfăşurarea operaţiunilor militare;
 cheltuieli pentru repararea bunului într-o stare mai bună decât era anterior.
Asigurarea facultativă de răspundere civilă a societăţilor de transport călători
 Această asigurare se încheie de către societăţile care au ca obiect de activitatetransportul de
călători.
 Societatea de asigurare va răspunde pentru asigurat de pretenţiile pe care le aucălătorii pe
parcursul transportului precum şi pentru bagajele acestora.
 Riscurile asigurate se referă la vătămarea sau decesul persoanelor precum şi laavarierea totală
sau parţială sau pierderea bagajelor
Asigurarea de răspundere civilă a producătorului
Acestă asigurare se încheie de către un producător pentru a fi protejat de risculrăspunderilor faţă de
consumatori, dacă marfa sa a provocat prejudicii materiale, vătămăricorporale, îmbolnăviri sau deces,
prin utilizarea acesteia.

2.2.4 Asigurări ale riscurilor financiare internaționale

Asigurările riscurilor financiare internaționale au luat naștere ca urmare a dezvoltăriisocietății și a
necesității acoperirii unor riscuri noi, specifice timpurilor moderne.
Cele mai importante forme ale asigurărilor riscurilor financiare sunt asigurările de crediteși
asigurările de garanții

Asigurarea riscurilor financiare

În sistemul asigurarilor pentru riscurile financiare se disting:
a. asigurarea creditelor:
 asigurarea creditelor interne - se impune în condițiile unei piețe concurențiale,constituind un
instrument care facilitează protecția vânzătorului față de riscul deinsolvabilitate al debitorului,

12
 dar și protecția băncii care a acordat creditul.Asigurarea de credite se referă la riscurile
potențiale în toate etapele procesului de producție și de distribuție;
 asigurarea creditelor de export;
 asigurarea ratelor la credite;
 asigurarea creditelor pentru investiții;
b. asigurarea de garanții (de cauțiune) - formă de asigurare prin care asigurătorul garanteazăcă
debitorul își va îndeplini obligațiile contractuale pe care le are față de creditor;
c. asigurarea de fidelitate - formă de asigurare prin care se oferă protecție unei societățiîmpotriva
unor prejudicii datorate unor acte de necinste ale personalului său.

Asigurarea facultativă a creditelor acordate persoanelor fizice sau juridice pentru

cumpărarea de bunuri
 Asigurătorul acoperă pierderile financiare ale asiguratului (societatea care acordă credit unui
client), rezultate din neplata sumelor datorate de către persoanele fizice sau juridice care au
beneficiat de credit comercial pentru cumpărarea de bunuri cu plata amânată.
 La neîncasarea în termen a plătii făcută de client sau la două rate consecutiveneplătite de către
acesta, vânzătorul, respectiv asiguratul trebuie:
 să anunţe asigurătorul în termen de 15 zile
 să nu încheie nici o altă înţelegere cu debitorul
 să remită asigurătorului orice sumă recuperată
 să conserve dreptul de regres al asigurătorului
 Despăgubirea se acordă numai pentru riscurile financiare rezultate dincreditele acordate clienţilor
ce au fost nominalizaţi în contractul de asigurare.
 Societatea de asigurări nu acordă despăgubiri în cazul unor astfel de contracte pentru:
 riscuri generate de forţa majoră
 evenimente legate de riscul de război
 efecte ale energiei atomice
 orice alte riscuri ce pot fi acoperite prin alte tipuri de asigurări;
 frauda, bancruta frauduloasă
 Asigurătorul îşi rezervă dreptul de a se subroga în dreptul asiguratului pentrurecuperarea pierderilor
suferite în cazul ivirii riscului asigurat.

13
 Concluzii
Oricine are nevoie de protecţie, indiferent dacă ne gândim la persoane fizice sau persoane
juridice. În timpul unei vieţi întregi se acumulează o serie de bunuri, de valori, agonisite cu multă
muncă, care pot dispăreaa într-o clipă în urma unui incendiu, a unui cutremur, a unui furt sau a unui alt
motiv. Pierderea financiară rezultată nu poate fi compensată pe altă cale decît prin asigurare. În acelaşi
timp, integritatea fizică, sănătatea, capacitatea de muncă pot fi si ele afectate, ducând la imposibilitatea
desfăşurării unei activităţi şi, deci, la lipsa unui venit. Împrumuturile pentru cumpărarea unei locuinţe,
asigurarea unui venit suplimentar pentru perioada de pensionare se pot realiza tot prin asigurare. Cît
despre asigurarea de viaţă, ea provine, de asemenea, dintr-o nevoie absolută a fiecăruia, oferind
protecţia financiară a familiei, a dependenţilor sau a celor apropiaţi în cazul decesului persoanei
asigurate, în paralel cu alte avantaje pe care asigurătorii le pot oferi - economisire, pensie, investiţii si
altele.
Ca persoane juridice, nevoile de asigurare sunt asemănătoare cu cele ale persoanelor fizice, dar
presupun o dimensiune, în mod firesc, mai mare. Alături de asigurările de bunuri, pierdere a profitului,
credite, ele se manifestă şi ca urmare a răspunderii pe care persoana juridică o are faţă de angajaţii săi
(pensie, sănătate, accidente).
Producerea unor fenomene poate să provoace pierderi materiale, să stânjenească activitatea
economică, să pună în pericol viaţa şi integritatea corporală a oamenilor.
Deci, omul este expus unor pericole multiple şi variate cauzate de forţele naturii, de folosirea
tehnicii sau de anumiţi factori sociali sau social-economici. Asigurarea, prin mijloacele sale specifice,
respectiv prin crearea unei comunităţi de risc şi prin aplicarea principiului mutualităţii în suportarea
pagubelor, contribuie la desfăşurarea neîntreruptă a proceselor de producţie în industrie, agricultură şi
în celelalte ramuri ale producţiei. Societăţile de asigurare, preluând asupra lor riscurilor care ameninţă
persoanele fizice şi juridice, în schimbul unei prime, oferă acestora o anumită protecţie. Aşadar, aceste
societăţi specializate, care îndeplinesc rolul de asigurători, despovărează pe partenerii lor de contact de

14
consecinţele materiale ale riscurilor care îi ameninţă în eventualitatea producerii lor, permit agenţilor
economici (întreprinderi particulare, de stat sau mixte) să reia în mod normal procesul de producţie.

Bibliografie
Resurse electronice:
2. 1. Ghidul asiguratului - Comisia Naţională a Pieţei Financiare
https://www.cnpf.md
2. https://www.academia.edu/41504203/CARTE_ASIGURARI_INTERNATIONALE

3. http://www.lib.ase.md/wp-content/uploads/publicatii/2006/Asigurari%20&%20reasigurari.pdf

15