De ce ne înfuriem?

Un fapt curios despre emoții este că toate studiile care au fost

efectuate asupra lor dezvăluie că toate ființele umane simt
aceleași emoții la toate vârstele și în toate părțile lumii. Singura
diferență este modul în care sunt gestionate și exprimate.

Există o emoție pe care o considerăm negativă pentru că ne

face să ne simțim rău și ne dorim să nu o avem: furia. Furia
poate fi numită și mânie, supărare sau enervare. Dar de ce ne
înfuriem?

Să ne imaginăm că, brusc, un apropiat sparge intenționat un

obiect pe care îl prețuim. Dacă nu am avea capacitatea de a ne
enerva, acea persoană nu ar înțelege că asta ne-a deranjat foarte
mult și ar repeta acel act și cu alte ocazii. Adică, furia ne ajută să
ne apărăm limitele, ideile și îi face pe alții să înțeleagă când ceva
ne deranjează.

În mod primitiv, Furia a apărut înaintea unei amenințări

teritoriale sau personale. Atunci când emoția Furie este
declanșată, corpul nostru se pregătește pentru acțiune: bătăile
inimii se accelerează, ne creștem ritmul respirator, mușchii se
încordează, sprâncenele se arcuiesc (aceasta a servit pentru a ne
proteja ochii într-o luptă fizică), maxilarul devine rigid (noi
putem observa acest lucru și la multe specii de animale, este un
sistem de protecție a dinților, vital pentru supraviețuire și de
asemenea provoacă o imagine de agresivitate celuilalt) iar părul
nostru se ridică pe cap (în prezent ,fiind mai puțin păroși, nu
vedem acest semnal dar îl putem observa la unele animale).
Toate aceste schimbări sunt ceea ce numim schimbări
fiziologice. Ne pregătesc pentru o posibilă luptă sau pentru a ne
alunga inamicul.

Ei bine, acum nu trăim în epoca primitivă, totuși, gândește-te

la o perioadă în care erai foarte supărat: Ce schimbări în corpul
tău ai observat? Care erau mai intense?

Pe de altă parte, avem partea cognitivă, ceea ce gândim

atunci când furia ne invadează. Aceste gânduri gravitează în
jurul ideii că celălalt (sau ceilalți) face/fac ceva ce noi
considerăm intolerabil. Atentează direct asupra modului nostru
de a înțelege cum ar trebui să fie lucrurile. Spune sau face ceva
ce nu vom permite. La unii oameni, gândurile de respingere,
insultă sau descalificare pot apărea față de celălalt. Câteva
exemple pot fi: «Dar ce s-a gândit? Nu o să fac ce îmi spune, a
înnebunit?» „Nu-mi vine să cred, cum îndrăznește să-mi
vorbească așa?” „Întotdeauna îmi face la fel, sunt la limită, nu o
să mai suport” „Până aici, acum o să afle cine sunt”. După cum
puteți vedea, acestea sunt doar câteva exemple de gânduri pe
care le putem avea cu toții atunci când cineva ne enervează.
Percepem că celălalt a invadat o limită care nu trebuie depășită,
că a comis o acțiune pe care o simțim ca o amenințare la adresa
ideilor noastre, a modului nostru de viață sau a proiectului
nostru de lume. Cu toții avem o idee personală despre cum ar
trebui să fie lucrurile și cum ar trebui făcute. Avem o marjă de
toleranță, dar când cineva o depășește, creierul nostru devine
alert și percepem o invazie a limitei noastre.

Până acum, toate ființele umane au aceleași registre

fiziologice (ce se întâmplă cu corpul nostru) și aceleași registre
cognitive (tipul de gânduri pe care le avem atunci când suntem
supărați). Ceea ce se schimbă de la unul la altul este modul în
care ne exprimăm furia: putem vorbi, putem striga, putem sta
toată ziua fără să vorbim, putem lovi obiecte, putem părăsi
situația, putem lua o atitudine de amenințare și agresivitate, etc.
 Fiecare persoană răspunde diferit când este supărată, în
funcție de gradul de furie, de starea noastră anterioară, de modul
în care am învățat să ne exprimăm furia...

Dar care este cel mai corect dintre toate? Să ne gândim că

atunci când emoția Furiei ne-a pus stăpânire, suntem gata de
acțiune: să ne apărăm sau să atacăm. Este ceva care vine ca
standard, este în genele noastre, nu vom putea niciodată să nu ne
înfuriem. De fapt, această emoție ne-a ajutat să supraviețuim ca
specie pentru că ne-a permis să ne apărăm împotriva altor ființe
vii sau împotriva noastră înșine în lupta pentru hrană sau
teritoriu. Dar în ziua de astăzi, un răspuns agresiv nu este
necesar, deoarece nu răspundem la un atac asupra alimentelor
sau locuințelor. Cu toate acestea, deoarece este programat în
creierul nostru, uneori putem răspunde agresiv. Această
agresivitate ne va determina să spunem sau să facem lucruri
disproporționate față de situație și pentru care ulterior ne vom
simți vinovați. În momentul în care suntem supărați nu suntem
capabili să vedem că ceea ce spunem sau facem este exagerat,
însă, când furia trece, ne putem da seama că ar fi fost mai bine
să acționăm altfel.
 Atunci cum ne controlăm furia și, în același timp, ne apărăm
ideile? După cum am văzut, acționarea agresivă nu este cea mai
bună modalitate. Dar adoptarea unei atitudini pasive este la fel
de dăunătoare pentru că ceilalți nu vor înțelege ce ne deranjează
așa că vor continua să o facă și, în final, vom acumula multă
tensiune care mai devreme sau mai târziu va ieși sub formă de
insomnie, anxietate, depresie, izolare, consum de substanțe...

Psihologia a arătat că cel mai bun mod de a face față mâniei

este să ai un răspuns asertiv. Adică, având capacitatea de a ne
apăra drepturile respectând în același timp drepturile celorlalți.
Necesită practică și timp, dar este un răspuns care ne ajută să ne
canalizăm furia și, în același timp, să ne facem înțeleși.

În continuare, am să vă învăț o serie de pași pentru a putea da

un răspuns asertiv în momentele de furie:

1) În primul rând, dacă ești foarte supărat, folosește tehnica

„time out”: Spune-i celuilalt că ești foarte supărat și că trebuie să
fii singur și să te calmezi. Părăsiți scena conflictului după ce le-
ați spus celeilalte persoane. Respiră adânc, de câte ori este
necesar, până când observi că inima ta revine la ritmul obișnuit.
Relaxați-vă mușchii cu câteva întinderi simple. Nu te gândi la
conflict. Mintea ta trebuie să fie conștientă de relaxarea
corpului, a respirației și a inimii. Când ești calm, poți trece la
următorul punct.
2) Odată relaxat și singur, gândește-te care a fost motivul care
te-a făcut supărat atât de tare. Încearcă să te gândești la asta în
mod obiectiv, lăsând deoparte propria interpretare personală a
faptelor. De exemplu, „Fiul meu a sosit mai târziu decât i-am
spus” „Am venit acasă și totul era murdar” „Partenerul meu mi-
a dat un răspuns prost” „Nu suntem de acord cu ce să facem
această vacanță”…. După cum poți vedea, trebuie să te gândești
la situația sau evenimentul care ți-a declanșat furia, astfel încât
să o faci fără să judeci cealaltă persoană sau pe tine însuți.
3) Gândește-te la ce dorește cealaltă persoană. Pune-te la locul
ei, nu este vorba de a o justifica sau de a o aproba, ci de a o
înțelege. Gândește-te de ce a putut să se comporte așa, de ce a
putut să vorbească așa, de ce gândește așa. Încearcă să o faci
într-un mod obiectiv, fără să te gândești la propria părere. Este
vorba despre a vedea situația din perspectiva celuilalt.
4) Gândește-te la ce vrei. În multe momente de furie, ajungem
să ne certăm fără să știm cu adevărat ce ne dorim cu adevărat.
Așa că gândește-te la ce ceri, cum ai vrea să fie lucrurile.
5) Analizează dacă ceea ce dorești este posibil și cum ar putea fi
pus în practică. De exemplu, nu te poți aștepta ca cineva „să fie
mai afectuos”, dar poți face o cerere specifică „dă-mi un sărut
când ajungi acasă”. Nu te poți aștepta ca cineva care întârzie să
devină un ceas elvețian, dar poți face o cerere mai precisă:
„Setează-ți o alarmă cu 15 minute înainte de programarea
noastră și dacă vezi că întârzii, anunțați-mă”. Cheia este că nu
poți schimba o persoană, ceea ce poți cere sunt schimbări în
comportamente specifice, dar pentru asta, mai întâi trebuie să
faci o propunere foarte specifică. Dacă nu te poți gândi cum s-ar
putea întâmpla, poate ceri ceva care nu poate fi schimbat...
6) După ce te-ai liniștit, te-ai pus în locul celuilalt, te-ai gândit
ce vrei și cum se poate face, ești gata să vorbești cu cealaltă
persoană. Întreabă-l dacă este calm să vorbească și să ajungă la
un acord comun. Nu numai tu trebuie să fii deschis să vorbești,
ci și cealaltă persoană. Dacă da, explică-i calm și încet ce te-a
deranjat (situația și cum ai interpretat-o), spune-i că îi înțelegi
poziția și de ce și fă-i o propunere concretă de schimbare,
mulțumindu-i că vrea să încerce.

Exemple: «Fiule, când vii târziu acasă, îmi fac foarte multe
griji pentru că cred că ți s-a întâmplat ceva rău, poate tu crezi că
sunt exagerat și înțeleg că ești tânăr și te-ai distrat cu prietenii tăi
mai mult decât ne-am înțeles. Ce crezi dacă data viitoare vei seta
alarma cu 15 minute înainte de ora de a ajunge acasă și, dacă
vezi că vei întârzia, să mă anunți? Așa nu ne vom certa din nou
pentru asta.»

«Draga mea, când am ajuns acasă și totul era murdar, m-am

gândit ca eu sunt singurul căruia îi pasă să fie casa curată și că
nu îmi apreciezi munca. Înțeleg că poate nu ai avut timp sau nu
i-ai acordat importanța pe care i-o dau eu, poate ar trebui să ne
organizăm într-un fel ca să nu ne enervăm din nou pentru asta.
Ce părere ai dacă am face un plan de curățenie astfel încât
fiecare dintre noi să-și asume responsabilitatea pentru unele
lucruri?»

«Ana, când mi-ai vorbit ironic, m-ai făcut să mă simt rău

pentru că am crezut că am făcut deja ceva greșit și nu știu ce
anume, iar asta mă enervează foarte tare. Înțeleg că poate sunt
mai distrat și aș fi putut face ceva care te-a deranjat fără să-mi
dau seama, ce crezi dacă data viitoare îmi spui cu calm ce te-a
deranjat, ca să putem vorbi despre asta?»
 După cum puteți vedea în aceste 3 exemple, putem spune
lucrurile care ne-au enervat pentru ca celălalt să le înțeleagă,
putem să ne punem la locul lor și putem sugera schimbări
concrete pentru a îmbunătăți situația.

Încercați să puneți în practică aceste sfaturi simple data

viitoare când vă enervați și scrieți rezultatele în comentarii,
astfel încât să ne putem îmbunătăți cu toții răspunsul la furie.

Sper să vă ajute mult!

Ne vedem la următoarea postare!

Psihologul Noelia Isardo Pedroche

http://www.ispeval.com

Facebook: http://www.facebook.com/ispeval