Informația ca promotor al societății

Dreptul individului de a cunoaște este fundamental pentru participarea sa la viața socială și

responsabilitatea democratică, iar informația trebuie să circule liber în ambele direcții, de la
societate la cetățeni și invers. În general, indivizii pot monitoriza și critica autoritățile publice,
pot primi informații și își pot exprima liber opiniile, întrucât drepturile politice și libertățile
publice sunt legate de funcționarea democratică a statului, punând accent pe transparență și
oferind astfel un nivel ridicat de încredere în relațiile sociale. Dezvoltarea socială constă în
depășirea tuturor obstacolelor din calea libertății individuale, iar nivelul de dezvoltare al unei
societăți poate fi apreciat după gradul de drepturi și libertăți civile. Toate aceste libertăți care
joacă un rol major în dezvoltarea personală și dezvoltarea socială se bazează pe libera circulație a
informațiilor, deoarece lipsa unor acorduri clare între guverne, corporații, bănci etc. conduc la
practici corupte, neîncredere în parteneri, influență. libertatea individuală de decizie și de
mișcare. Totodată, pentru a-și realiza aceste libertăți, individul are nevoie de informații din cea
mai largă gamă de domenii care au un impact semnificativ asupra vieții sale. Pornind de la ideea
inviolabilității drepturilor omului și a libertăților fundamentale, trebuie să avem în vedere că
respectarea și garantarea liberului exercițiu al acestor drepturi este nu numai responsabilitatea
statului, ci și responsabilitatea cetățenilor înșiși. Statele sunt obligate să adopte instrumentele
legale necesare, iar cetățenii trebuie să apere ideea că aceste drepturi sunt garantate și să solicite
exercitarea lor deplină și neîngrădită. Informația joacă un rol foarte important în toate domeniile
vieții sociale și este necesar să se evite pe cât posibil difuzarea ei nedescompusă. Puterea
informației este recunoscută, iar utilizarea ei poate duce la progres social, însă prin folosirea ei
malițioasă duce la atitudini nefavorabile față de instituții și la scăderea încrederii în guvern.
Considerăm că restricțiile privind drepturile la informație sunt justificate pentru că trebuie tratate
într-un mod echilibrat în cadrul mai larg al drepturilor omului, toate având o valoare egală în
echilibrarea ideii acestor drepturi pentru a-și exercita drepturile, fără a încălca un alt drept al altei
persoane.
Un alt aspect al dreptului de bază la informație este potențialul său de a atenua posibilitatea unei
lipse de conexiune între țări, între regiunile aceleiași țări și între indivizi. Accesul la noi
tehnologii și politici informaționale care încurajează accesul liber și eficient la informație poate
spori dezvoltarea socială și încurajează dezvoltarea durabilă. Nu putem vorbi despre un individ
liber și o societate democratică fără informație, așa cum participarea cetățenilor la viața socială
nu poate fi imaginată fără informare. Drepturile și libertățile fundamentale trebuie exercitate în
cadrul legii, mai ales cu bună-credință. Considerăm că, așa cum cetățenii trebuie să înțeleagă
drepturile și libertățile fundamentale de care se bucură, ei trebuie să înțeleagă și obligațiile lor și
posibilele limitări ale acestor drepturi și libertăți. După cum am subliniat în prezenta lucrare,
constituția este forma primară a ordinii juridice, iar eficacitatea ei, precum și normele juridice
ulterioare, sunt măsurate în practică prin gradul în care cetățenii și instituțiile respectă regulile
stabilite de aceasta. Tratamentul de către Constituție a dreptului la informație este împărțit pe trei
niveluri: garantarea accesului la informație, datoria autorităților de a informa cetățenii și datoria
presei de a informa în mod corespunzător.