2.

Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc între secolele IX- XVIII

A) Tipuri de autonomii locale la nord de Dunăre între sec. 9-13

Context: Între sec. VII- IX la nord de Dunăre, modul de organizare social-politic, a fost
obștea sătească. Aceasta era o comunitate de oameni cu:
- Un teritoriu bine delimitat;
- Cu organizare social-economică;
- Cu stăpânirea pământurilor în comun;

Obștile sătești s-au grupat în uniuni de obști, iar din acestea au apărut în sec al IX-lea
autonomiile locale cunoscute ca formațiuni prestatale. Formațiunile prestatale, moduri de
organizare politice și administrative, existente la nord de Dunăre (sec. IX-XIII), vor contribui
la formarea de viitoare state medievale românești.
Ex. state medievale: Transilvania, Țara Românească, Moldova, Dobrogea.

Tipuri de autonomii locale:

- Cnezate;
- Voievodate;
- Țări;
- Câmpuri;
- Codri;
- Ocoale;

La sud de Carpați (unde se formează Țara Românească), în jurul anului 1300 sau 1330,
voievodul Basarab I unifică autonomiile locale sub autoritatea sa și pune bazele Țării
Românești. Inițial, vasală față de Regatul Ungariei, ulterior după bătălia de la Posada, din
1330 devine independentă.

Caracteristici ale autonomiilor locale:

 Au la bază obștile teritoriale;
 Sunt conduse de cnezi, de juzi, de voievozi;
 Au organizare militară;
 Sunt amintite în izvoare istorice străine: bizantine, slave, maghiare;

Scurtă schemă:
Obște sătească => uniuni de obști => autonomii locale => state medievale

I. Exemple de autonomii locale în interiorul Arcului Carpatic (Transilvania) :

o au fost de tipul voievodatelor/ducatelor menționate în special în izvoare istorice

maghiare.

Cauze:
® Dorința Regatului Ungariei de extindere teritorială
® Extinderea catolicismului
® Bogății naturale

În sec. al 12-lea, cronicarul maghiar Anonymus menționează în „Gesta Hungarorum”,

voievodatele lui Menumorut, Glad și Gelu pentru sec. 9-10.
Voievodatul Menumorut- în zona Crișana cu reședința la BIHAREA.
Voievodatul lui Glad- în Banat, reședință CUVIN.

1
 Voievodatul lui Gelu- în centrul Transilvaniei cu reședința la DĂBÂCA.

Un alt izvor istoric : „Legenda Sfântului Gerard” menționează pentru sec. al 11- lea,
voievodatele conduse de Ahtum în Banat și voievodatul lui Gyla în centrul Transilvaniei,
reședința la BĂLGRAD (Alba Iulia).

Concluzie:
 Intră în conflict militar cu Reg. Ungariei;
 Sunt cucerite de maghiari (reprezintă o asemănare între autonomiile locale)

II. Exemple de autonomii locale la sud de Carpați (Țara Românească):

În secolul al 13-lea (1247), izvorul istoric „Diploma Cavalerilor Ioaniți” menționează

autonomii locale în sudul Carpaților de tipul cnezatelor și voievodatelor. Spre exemplu,
cnezatele lui Ioan și Farcaș situate între Jiu și Olt si voievodatele conduse de Litovoi și
Seneslau situate în dreapta și respectiv în stânga Oltului.
De asemenea „Diploma Ioaniților” face precizări și despre Banatul de Severin cu rol de
marcă de apărare împotriva populației migratoare.

III. Exemple de autonomii locale la est de Carpați (Moldova):

Autonomiile locale de la est de Carpați sunt amintite în izvoare istorice, în special

slavone (”Cronica lui Nestor”), de tipul:
® țări (Țara Șipenițului)
® câmpuri (Câmpul lui Dragoș, Câmpul lui Vlad)
® ocoale (Ocolul Vrancei, Ocolul Câmpulung)
® cobâle (Regiunea Bacău, Neamț, Dorohoi)
® codrii (Codrii Cosminului, Codrii Orheiului).

Concluzie: Aceste autonomii locale contribuie, împreună cu diverși factori interni și externi, la
formarea statului medieval Moldova. Un rol important în formarea Moldovei l-au avut și
românii din Transilvania, Țara Maramureșului, prin descălecatele voievozilor Dragoș,
respectiv Bogdan.

IV.Exemple de autonomii locale între Dunăre și Marea Neagră (Dobrogea):

o autonomiile locale au fost de tipul jupânatelor,care sunt amintite în izvoare istorice

epigrafice.

În secolul al 10-lea, în Constanța sunt amintite jupânatele lui Dimitrie și Gheorghe.

În sec al 11-lea izvorul istoric bizantin „Alexiada” aparținând principesei Ana Comnena
precizează între Dunăre și Marea Neagră trei conducători locali: Tatos, Satza, Seslav
probabil de origine turcă și aveau în componența lor și români.

În schimb, în anul 1230 (sec. 13) între Mangalia și Varna este menționată Țara Cavarnei,
care a reprezentat nucleul în jurul căruia în sec. 14 se formează statul medieval Dobrogea.

2
 B)Formarea statelor medievale romanești în secolul al XIV-lea

Formarea viitorului stat medieval, Transilvania

Primul stat medieval românesc creat la nord de Dunăre a fost Transilvania.

Acesta s-a format în mai multe etape :
® etapa voievodatelor dintre secolele al IX-lea - al XI-lea
® etapa cuceririi maghiare a Transilvaniei secolele al XI-lea – al XIII-lea

Prin urmare, între sec. XI- XIII, Regatul Ungariei declanșează un amplu proces de cucerire a
Transilvaniei. Acesta folosește mijloace politice, religioase, etnice și administrative.

Mijloace politice pentru cucerirea Transilvaniei:

Pe parcursul secolul al XII-lea (1176) până în secolul al XVI-lea (1541) , Transilvania a fost
organizată ca fiind voievodat autonom sub suzeranitate maghiară (voievodul avea
autonomie internă, în schimb era vasal regelui Ungariei). Primul voievod atestat documentar
în Transilvania fiind Leustachius în 1176.
Atribuții voievodului Transilvaniei erau militare, juridice, administrative.

În schimb, din secolul al XVI-lea (1541) și până în secolul al XVII-lea (1699), Transilvania a
fost organizată ca fiind: principat otoman sub suzeranitate otomană/ turcească.
Cauza: În 1526, Regatul Ungariei este învins de Imperiul Otoman în Bătălia de la Mohacs,
iar o parte a acestuia devine pașalâc (provincie a Imperiului Otoman administrată de un
pașă). Prin urmare, în 1541, Transilvania intră sub suzeranitate otomană.

Din secolul al XVII-lea (1699) prin Pacea de la Karlowitz, Transilvania devine principat sub
suzeranitate habsburgica (austriacă).

Mijloace religioase pentru cucerirea Transilvaniei:

Din punct de vedere religios, Regatul Ungariei a urmărit impunerea religiei catolice în
Transilvania. În 1366, regele Ungariei, Ludovic cel Mare, condiționează calitatea de nobil de
apartenența la catolicism.

Mijloace etnice de cucerire a Transilvaniei:

Prin mijloacele etnice, Regatul Ungariei a colonizat în Transilvania populații de
diferite etnii (sași, secui, cavaleri teutoni).

Scop:
® răspândirea catolicismului printre români;
® protejarea Transilvaniei;
® dezvoltarea economica a zonei

Mijloace administrative de cucerire a Transilvaniei:

Din punct de vedere administrativ, Transilvania a fost organizată în comitate după
model apusean sau occidental (formă de organizare a ungurilor), scaune (forme de
organizare a sașilor și secuilor), districte (forme de organizare a românilor).

Concluzie: Românii din Transilvania au avut un rol important în formarea statelor medievale
extracarpatice (Țara Românească și Moldova), prin intermediul „descălecatelor” (întemeiere
de țară).

3
 Formarea statelor medievale extracarpatice

Statele extracarpatice: Țara Românească și Moldova

Țara Româneasca: stat format la sud de Carpați.
Moldova: stat format la est de Carpați.

Caracteristici:
A) Statele medievale românești extracarpatice s-au format în secolul al 14-lea
B) Au avut la bază autonomii locale
C) S-au format etapizat
D) Un rol important l-au avut o serie de factori interni și externi
Factori interni:
o dezvoltarea drumurilor comerciale;
o dezvoltarea economică la nord de Dunăre;
Factori externi:
 criza politică din Regatului Ungariei dintre secolele 13-14, care a permis statului românesc
să se dezvolte.
 românii din Transilvania prin descălecate.
E) Din a doua jumătate a secolului al 14 lea, statele medievale românești se consolidează
prin crearea unor instituții.

Formarea viitorului stat extracarpatic, Țara Românească

® stat format la sud de Carpați;

® a avut la bază autonomii locale de tipul cnezatelor și voievodatelor, precizate în izvorul
istoric "Diploma Cavalerilor Ioaniți" din 1247.
* Cnezatele lui Ioan și Farcaș și voievodatul lui Litovoi se aflau sub suzeranitate maghiară. În
schimb, voievodatul lui Seneslau avea conducere proprie.

Etapele formării Țării Românesti:

I) În 1277-1279 (sec. al 13-lea), când voievodul Litovoi a încercat să iasă de sub
suzeranitate maghiară, încercarea eșuează, iar acesta moare în luptele cu ungurii.

II) Cauza: Regele Ungariei, Andrei al III lea/Regatul Ungariei a înlăturat autonomia
Țării Făgărașului. Drept consecință, Negru Vodă a plecat la sud de Carpați.
În 1291 a avut loc "descălecatul" voievodului Negru Vodă din Transilvania, Țara Făgărașului
la sud de Carpați. Conform tradiției istorice, Negru Vodă este întemeiatorul Țării Românești,
în schimb nu este susținut de izvoare istorice.

III) Adevăratul întemeietor al Țării Românești este voievodul Basarab I (1310- 1352),
care pe la 1300 sau 1310 unifică sub autoritatea sa autonomiile din sudul Carpaților
și pune bazele Țării Românești, supusă Regatului Ungariei.

Prezentare conflict militar din sec. 14 în spațiul românesc:

Din cauza disputei asupra Banatului de Severin, teritoriu dorit de ambele țări, în noiembrie
1330, la sud de Carpați a avut loc bătălia de la Posada între armatele Regatului Ungariei,
conduse de Carol Robert d'Anjou și armatele Țării Românești conduse de Basarab I.
Așadar, în urma acțiunii militare, Țara Românească obține victoria și independența față de
Regatul Ungariei.

IV)În a doua jumătate a secolului al 14-lea, Țara Românească se consolidează prin

instituții.
Exemplu 1 : Pentru a se opune expansionismului catolic al Regatului Ungariei,

4
 în 1359 domnitorul Nicolae Alexandru înființează la Curtea de Argeș prima Mitropolie
Ortodoxă a Țării Românești. Mitropolia era dependentă față de Patriarhia de la
Constantinopol.

Exemplu 2 : Vladislav Vlaicu, urmaș la conducerea Țării Românești, fiul lui Nicolae
Alexandru, consolidează Țara Românească prin înființarea Cancelariei Domnești, iar ulterior
în 1370 înființează a doua Mitropolie Ortodoxă a Țării Românești la Severin.

Formarea viitorului stat extracarpatic, Moldova

® Se constituie ca stat medieval în secolul al 14-lea, la est de Carpați.

® Are la bază autonomii de tipul: țări, câmpuri, ocoale, cobâle și altele.
® Moldova se formează printr-un dublu "descălecat" prin contribuția voievozilor Dragoș și
respectiv Bogdan din Maramureș.

Etapa I: Între 1347- 1353, Regatul Ungariei condus de Ludovic cel Mare organizează acțiuni
militare la est de Carpați împotriva tătarilor.

Consecințe:
o Tot în această perioadă are loc "descalecatul" lui Dragoș din Maramureș în estul Carpaților.
o Înființează în nordul Moldovei o marcă de apărare (titluri de protecții) cu capitala la Baia.
Marca era vasală Regatului Ungariei atât în timpul lui Dragoș cât și a urmașilor săi: Sas și
Balc.

Etapa II: O altă etapă a avut loc între 1359-1365.

o În 1359 au loc revolte ale localnicilor din marca de apărare împotriva regalității maghiare, cât
și a urmașilor lui Dragoș, vasali ungurilor.

o Cauza : Întrucât regele Ungariei, Ludovic I d'Anjou a anihilat autonomia țării Maramureșului,
prin urmare în 1359 voievodul Bogdan a fost nevoit să descalece la est de Carpați. Între
1364- 1365, Bogdan participă la acțiuni militare împotriva Regatului Ungariei.
O consecință importantă a acestor acțiuni militare a fost aceea că în 1365 Moldova
devine independentă față de Regatul Ungariei. Descălecatul lui Bogdan, cât și independența
Moldovei sunt aminte în izvorul istoric "Cronica lui Ioan de Târnave".

Etapa III: Consolidarea statului Moldova are loc în a doua jumătate a secolului
al 14-lea prin crearea unor instituții. Consolidarea are loc în perioada lui Petru I Mușat și
Roman I Mușat.
În 1386, Petru I Mușat înființează la Suceava prima Mitropolie Ortodoxă a Moldovei.
Mitropolia a fost recunoscută de Patriarhia din Constantinopol în anul 1401 în timpul domniei
lui Alexandru cel Bun. Petru I Mușat stabilește capitala Moldovei la Suceava. Urmașul la
tron, Roman I Mușat extinde granițele Moldovei până în apropiere de Marea Neagră, se
intitulează " domn de la munte până la mare".

Asemănări și deosebiri între Țara Românească și Moldova

Asemănări:
 în formarea celor două state un rol important îl au românii din Transilvania, din Făgăraș și
Maramureș prin "descălecate"
 ambele state intră în conflict militar cu Regatul Ungariei
 ambele state devin independente fața de Regatul Ungariei

5
  în ambele state se înființează mitropolii ortodoxe.

Deosebiri:
o "descălecatul" lui Negru Vodă la sud de Carpați nu este susținut de izvoare istorice, în
schimb "descălecatul" lui Bogdan este susținut de "Cronica lui Ioan de Târnave"
o la sud de Carpați a avut loc o unificare clară a autonomiilor sub o singură autoritate, cea a lui
Basarab I, în comparație cu estul Carpaților.

Formarea viitorului stat medieval, Dobrogea

® stat format între Dunăre și Marea Neagră în secolul al 14-lea

® nucleul de formare al Dobrogei a fost Țara Cavarnei cu reședința la Caliacra.

I. Un prim conducător al Dobrogei din sec. al 14-lea, este Balica , reședința acestuia fiind la
Caliacra.
II. Urmașul lui Balica, Dobrotici unifică sub autoritatea sa autonomiile locale dintre Dunăre și
Marea Neagră și pune bazele statului Dobrogea sub suzeranitate bizantină.
III. Ivanco emite moneda proprie cu scopul de a marca independența față de Bizanț, în schimb
moare în luptele cu turcii.

Între 1388- 1417, Dobrogea a făcut parte din Țara Românească, în timpul domniei lui
Mircea cel Bătrân (1386-1418).
Între 1417- 1478, Dobrogea a făcut parte din Imperiul Otoman.
Din 1878 prin Tratatul de la Berlin, Dobrogea revine la România.

C. Instituții ale Țărilor Române în Evul Mediu

® În a doua jumătate a secolului al 14-lea, Țările Române (Țara Românească și Moldova) s-au
consolidat prin înființarea de instituții: Domnia, Sfatul Domnesc, Biserica, Armata, Adunarea
Țării.

Domnia

Caracteristici:
 a fost instituția centrală în Țara Românească și Moldova (state extracarpatice)
 domnia a fost condusă de un domnitor cu putere absolută
 a avut un caracter divin (originea divină a domniei poate fi interpretată prin formula "IO"
așezată înaintea numelui domnului, care provine de la numele din latină "Ioannes" - cel ales/
hărăzit de Dumnezeu).
De asemenea, originea divină a domniei, mai poate fi interpretată și prin faptul că domnul
era încoronat și uns (în frunte de Mitropolit cu mir), prin urmare domnul devenea conducător
politic "din mila lui Dumnezeu".

Etapele domniei:
I. sec. 14- 15: Domnii erau aleși potrivit sistemului ereditar-electiv
 Ereditar - tron transmis din tată în fiu, pe linie coborâtoare masculină, femeile nu aveau
drept de conducere. -- În Evul Mediu Românesc, se practica asocierea la domnie a
viitorului domnitor , care trebuia sa fie ,,os de domn " , ci nu principiul primogenituri.
 Electiv - la alegerea domnului participau boierii din Adunarea Țării, prin urmare domnii
erau aleși din dinastia Basarabilor în Țara Românească și din dinastia Mușatinilor în
Moldova.

6
 Atribuții domnitor:
® interne
 era comandant suprem al armatei
 era judecător suprem
 avea dreptul de a bate monedă (a emite monedă)
 numea mitropoliții și episcopii
 acorda danii (pământuri, feude) și dregătorii
 avea dreptul de a stabilii taxe și impozite
 avea dreptul de pedeapsă capitală în caz de trădare

® externe:
o încheia tratate cu alte state
o avea dreptul de a declara război și a încheia pace

II. sec. 16-17: Din secolul al 16-lea începe amestecul Imperiului Otoman în politica
internă a Țărilor Românești (crește influența Porții), prin urmare alegerea domnilor internă se
făcea prin confirmare de către sultani . Domnia se putea chiar și cumpăra. (Ex : Mihai
Viteazul își cumpără domnia)

III. sec 18: În Țările Române se instaurează domniile fanariote/ regimul politic turco-
fanariot în 1711 în Moldova și în 1716 în Țara Românească.
În ambele state a durat până în 1821.
Caracteristici:
® Domnia își pierde caracterul divin
® Domniile pământene/autohtone sunt înlăturate
® Domnii fanarioți provin, în special, din rândul îmbogățiților din cartierul Fanar al
Constantinopolului (domnii fanarioți au origine greacă)
® Durata domniilor fanariote este in general scurtă (2,5 - 3 ani)
® Domnii sunt numiți direct de către sultan, ei nu mai sunt aleși
® Domnii își pierd dreptul de a organiza politica externă proprie.

Sfatul Domnesc

® a reprezentat organul central de guvernare în Țările Române

® inițial, a fost alcătuit din boieri proprietari de pământuri, mai târziu doar din boierii cu
funcții precise în Sfat.

Rol: Îl sprijinea pe domn în politica internă si externă a țării.

Pe plan extern: Îl sprijinea în încheierea tratatelor internaționale

Pe plan intern: Îl ajuta în administrarea țării și îl asista la scaunul de judecată

Funcții în Staful Domnesc:

 Mitropolitul - al doilea domnitor în stat, care reprezenta sfătuitorul de taină a domnitorului.
Avea dreptul de a conduce țara în caz de vacanța tronului (boala domnitorului, deces, până
la alegerea unui nou domn)
 Logofătul – șeful Cancelariei Domnești
 Vornicul - șeful Curții Domnești
 Vistiernicul – responsabilul finanțelor statului
 Spătarul în Țara Românească și hatmanul în Moldova – aveau funcții exclusiv militare

7
 Din secolul al 16-lea, Sfatul Domnesc capătă denumirea turcească de ”divan”, întrucât a
crescut influența Porții în politica internă a Țărilor Române. Funcțiile în stat se puteau
cumpăra.

Biserica

® A fost autoritatea supremă pe plan spiritual

Caracteristici:
 A avut influențe bizantine
 Era alcătuită din mitropolii, episcopii, mănăstiri
 Biserica a colaborat cu Domnia (domnul era încoronat și uns în frunte în funcție de
mitropolit, iar mitropolitul ținea locul domnului în caz de vacanță a tronului în conducerea
statului)
 Biserica Ortodoxa Română se opune expansiunii catolice prin înființarea de mitropolii:

o În Țara Românească în anul 1359 la Curtea de Argeș, iar in anul

1370 la Severin.
o În Moldova în anul 1386 la Suceava.

Exemplu instituții centrale în Transilvania:

În Transilvania, voievodatul se menține până în secolul al XVI-lea, când se creează

principatul autonom, sub suzeranitate otomană, ca urmare a prăbuşirii Ungariei în urma
Bătăliei de la Mohács (1526);

• până în 1541, voievozii Transilvaniei concentrau în mâinile lor atribuții militare, judiciare şi
administrative şi erau numiţi de regele Ungariei. Voievodul îşi exercita autoritatea asupra
comitatelor.

Începând cu secolul al XVI-lea au loc importante transformări pe plan instituțional:

•din 1541, Transilvania este condusă de un principe, care era ales de Dietă (formată din
reprezentanții națiunilor privilegiate şi a religiilor recepte), după ce obținea confirmarea
sultanului, care îi trimitea însemnele princiare;

•în politica internă, principele deținea însemnate prerogative (atribuții de drept),

asemănătoare celor exercitate de domnii Țării Româneşti şi ai Moldovei;

• în politica externă, principele avea prerogative limitate din cauza amestecului Porții.

•din 1699, Transilvania devine provincie a Imperiului Habsburgic, condusă de împărat prin
intermediul unui guvernator; acesta era ales de către Dietă şi confirmat de către Curtea din
Viena.