CIAM-ul din 1951 la Hoddesdon, reabilitarea centrului urban ce ar trebui sa fie
reatribuite oportunitatile pierdute odata cu zonificarea. Au adus propuneri pentru concentrarea de activitati importante precum: conservarea caracterului istoric, spatii verzi, locuri de parcare etc. Diferenta a fost vazuta in timp, Statele Unite, patura de mijloc se mutasera in suburbii, naveta pe distante mari de drumuri cu un peisaj monoton de case insiruite. In orasele europene , patura inalta stabilita in zonele centrale, iar la periferie ocupata de cei mai saraci fiind majoritari. Contrastul exista prin potentialei valori curatate de saracie si de profitul acestuia din exterior din punct de vedere social: oameni de culoare, imigranti, muncitori straini, si de persoane fara domiciliu. Metoda propusa De Carlo este participarea colectiva pe care deschid multe directii ale caror rezultate nu pot fi in totaliatate prevazute. Arhitectul trebuie sa rezolve aceste probleme prin a respecta si proiecta cu oamenii si nu doar pentru ei. In cazul proiectarii participative, proiectul este in continua schimbare si adaptare dupa criteriile noului sistem ce se redefineste permanent. Participarea transforma proiectul intr-un proces pe trei faze: descoperirea nevoilor; formularea ipotezei si utilizarea propriu zisa. Ipoteza Miscarii Moderne, este menita sa includa toate nevoile umane, acesta din urma se pierde prin conditia sociala la indendificarea nevoilor celor in cauza. Adevaratele nevoi ale acestor utilizatori este de a-și recunoaste drepturile de a se exprima. Solutiile finale nu sunt propuse din start, formulate prin ipoteze provenite din participare. De Carlo soluționeaza ca scopul proiectului sta la baza relatiilor pe care se leaga pentru cei care a fost proiectata. Locuintele sociale de la Terni, sat industrial in apropierea Romei,proiect ce avea la baza comunicarea cu 3000 de oameni si muncitorii companiei de otel, viitori locuitori ai satului. Dorința era de a pastra fosta ocupatie a vechilor locuitori ce se ocupau cu agrigultura. Proiect de extindere a spatiilor verzi si propriile gradini, lucru ce nu a fost posibil, majoritatea au pastrat doar terenul, locuintele erau degradate.Proiectul a fost indeplinit in proportie de 15% De Carlo aminteste ca metoda propusa de el se bazeaza pe faptul ca oamenii nu se pot incadra intr- o tipologie universala, iar dificultatile dintre arhitect si utilizator trebuie diminuate, astfel proiectarea si utilizarea lui intra in acelasi proces de planificare a spatiului.