Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Voivozeanu Aurelia Monica

Sociologie
Seria 2, Grupa 7
Temă seminar filosofie

I) După ce Criton încearcă să-și convingă prietenul, pe Socrate, că cea mai bună
soluție pentru a trece ușor prin ceea ce se află este evadarea din închisoare, Socrate
argumentează de ce el nu vrea să evadeze și de ce consideră că această metodă este
una incorectă.
Pentru început, Socrate spune că el nu se lasă convins de nimic până nu cercetează și
examinează acel aspect pentru a vedea dacă este bun de aplicat sau nu. Socrate este
foarte convingător spunând că nu poate să nege niște principii în care a crezut toată
viața și pe care le-a respectat cu strictețe doar pentru faptul că i se întâmplă ceva rău
acum. Socrate afirmă că unele păreri ale oamenilor trebuiesc ascultate și luate în
considerare iar altele nu . Ca un temei pentru această afirmație, el îi dă lui Criton un
exemplu destul de convingător. Îl întreabă dacă un gimnast ține cont de părerile
tuturor oamenilor atunci când vine vorba de meseria sa sau ține cont doar de părerile
celor care au habar de acest domeniu? Răspunsul fiind așa cum se aștepta Socrate, că
într-adevăr gimnaștii iau în considerare doar sfaturile și părerile oamenilor care se
pricep la gimnastică, nu sfaturile tuturor .
Socrate nu este deloc neconvingător atunci când spune că el trebuie să țină cont de
părerea unui singur om care știe ce este drept și ce este nedrept, nu de părerile celor
mulți care judecă doar ceea ce văd fără să cunoască adevărul.
Socrate mai spune că trebuie să trăiască conform binelui care este același lucru cu a
trăi frumos și drept nu doar să trăiască pur și simplu. Socrate vrea să investigheze
împreună cu Criton dacă încercarea evadării lui este o alegere bună sa nu, el spunând
ca dacă calculează ca fiind o idee bună va încerca să evadeze iar dacă va considera că
este o idee proastă va pune stop acestor gânduri. Socrate adaugă la argumentele sale și
faptul că a plăti pe cineva să îl ajute să scape fără voia legilor și a Cetății este un
lucru nedrept cu care nu poate să trăiască liniștit chiar dacă contrariul înseamnă
pedeapsa cu moartea și pierirea sa.
Socrate este convingător atunci când aduce argumentul că nu trebuie să săvârșească
cu bună știință o nedreptate deoarece merge pe principiul că săvârșirea unei nedreptăți
nu este nici ceva bun nici ceva frumos. El nu vrea ca toate convingerile lor din trecut
să se spulbere din cauza necazului său, ci vrea ca toate discuțiile dintre el și Criton să
rămâne serioase nu să se transforme în vorbe copilărești.
Socrate admite că un fapt nedrept nu trebuie răsplătit tot cu nedreptate deoarece așa
cum au stabilit înainte nedreptatea nu trebuie săvârșită indiferent de ceea ce se
întâmplă. El este convingător prin asta deoarece ține foarte mult la principiile și
convingerile sale și consideră că nu este nici o diferență între a face rău cuiva sau a
comite o nedreptate și vrea să-l convingă și pe Criton că evadarea, minciuna și faptele
nedrepte nu sunt o soluție chiar dacă pe moment par cea mai bună variantă.
Persoanele cu convingeri și principii diferite asupra nedreptății ajung să se
disprețuiască unii pe ceilalți de aceea Socrate vrea să știe sigur daca Criton este sau nu
de acord cu el și dacă consideră că răsplătirea nedreptății prin nedreptate este un fapt
nedemn.
Socrate îi spune lui Criton că atunci când recunști un lucru nedrept în fața cuiva
trebuie să faci acel lucru așa cum trebuie nu să înșeli persoana respectivă și să faci
contrariul. De aici decurge și faptul că evadarea sa fără consimțământul Cetății face
rău unei persoane căreia nu i se cuvine acest lucru.
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Voivozeanu Aurelia Monica
Sociologie
Seria 2, Grupa 7

Prin toate argumentele sale, Socrate devine foarte convingător în fața prietenului său,
încercând să-l convingă ca evadarea nu este soluția cea buna, Socrate preferând să își
ispășească pedeapsa apoi să moară decât să încalce legile care l-au format ca persoană
și care l-au îndrumat pe tot parcursul vieții sale.

II) Pe parcursul dialogului dintre Socrate și Criton, Socrate personifică legile Cetății
pentru a demonstra că el crede cu tărie în ele și nu le poate încălca sub nici o formă.
El face acest lucru pentru a se convinge atât pe sine cât și pe prietenul sau ca
evadarea ar fi o nedreptate totală, un lucru pe care el nu poate să îl săvârșească. El
consideră că acest lucru poate duce la destrămarea legilor sau la nimicirea celorlalte
persoane din Cetate.
Prin discuția imaginară pe care Socrate o are cu legile in fața prietenului său vrea să
își imagineze cum s-ar simți și ce ar putea spune dacă ar fi prins atunci când ar comite
nedreptatea evadării . Dacă legile l-ar întreba pe Socrate de ce vrea să fugă din Cetate
după toate lucrurile bune pe care aceasta le-a făcut pentru el, Socrate nu ar avea
răspuns și ar fi rușinat deoarece el a luat viață acolo, Cetatea i-a oferit o familie și l-a
format pănă la vârsta înaintată pe care o are . În timp ce Socrate își imaginează toate
întrebările pe care legile i le-ar putea pune, Criton începe să îi dea dreptate și afirmă
faptul că nu poate întoarce sentințele legii și a Cetății și nu poate nega tot ceea ce
acestea au făcut pentru el.
Cred că Socrate a purtat această discuție imaginară cu legile pentru că această discuție
o are imprimantă în minte ori de câte ori se gândește la evadare, la nedreptate și la
minciună.
În final, Socrate afirmă că nu va evada și nimeni nu îi poate schimba părarea și
convingerile pe care le are iar Criton se arată și el de aceașo părere. Neîncercând să îi
mai schimbe părerea prietenului său.