UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR” DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

Programul de studii universitare de master: ȘTIINȚE PENALE

REFERAT
DISCIPLINA
MEDIEREA ÎN MATERIE PENALĂ

Cadru didactic titular:

Prof.univ.dr. Nicoleta-Elena Hegheș
Masterand:
Iacob Nicolae
Nr. matricol 513
Anul 2020/2021
Forma de învățământ I.F.

BUCUREȘTI
2021

Pagina 1 din 12
 CUPRINS

1. Istoricul infracțiunii de furt ………………………………………..3

2. Analiza infracțiunii de furt ………………………………..……….8
3. Cazuistică – speță…………………………………………………12
4. Medierea în cazul infracțiunii de furt…………………………….13
5. Contract de mediere
6. Acord de mediere
7. Bibiliografie ………………………………………………………..xx

Pagina 2 din 12
 1. Istoricul infracțiunii de furt
 Prima atestare a infracțiunii de furt se găsește în Codul lui
Hammurabi (sau Hammurapi sau Codex Hammurapi) sub definiția dacă un hoț este
descoperit în timp ce fură, va fi omorât.
Cu toate că este o definiție succintă a unei infracțiuni împotriva patrimoniului,
se remarcă pedeapsa foarte aspră ce se aplica în acele vremuri persoanelor ce o
comiteau.
Codul este o culegere de legi din timpul regelui babilonian Hammurabi.
Codul a fost scris în jurul anului 1760 î.Hr., cuprindea un Prolog, 282 de
articole de lege și un Epilog.

 Prima legiuire în țară este PRAVILA de la GOVORA (Pravila cea mică)

de la 1640 a lui Matei Basarab , cuprinzând, ca și cele ce vor urma, traducerea unor
norme canonice, de drept civil și penal, urmată de CARTEA ROMANEASCĂ DE
ÎNVĂȚĂTURĂ (Pravilele Împărătești) de la 1646 a lui Vasile Lupu și
INDREPTAREA LEGII (Pravila cea mare), a lui Matei Basarab din anul 1652.

În Moldova, la mijlocul secolului al XVII-lea a fost adoptată cea mai

importantă pravilă, respectiv „Pravila lui Vasile Lupu” sau „Carte Românească de
Învăţătură”, prima codificare legislativă cu caracter laic din istoria dreptului nostru.
Ea a fost întocmită de către logofătul Eustache din ordinele lui Vasile Lupu şi tipărită
în anul 1646 la tipografia Mânăstirii Trei Sfetite din Iaşi.

 Furtul nu este incriminat numai de legile penale, ci și de cele morale. De

exemplu, Decalogul, cunoscut și ca Cele zece porunci din Biblie, prin Porunca a VIII-
a, impune simplu: "Să nu furi."
De asemenea apar pedepse pentru tâlhărie în coduri de legi vechi, de exemplu
furtul e pedepsit cu moartea în Codul lui Ur-Nammu (2100-2050 BC). Furtul e referit
și în Legile lui Ehsnunna (aprox. 1930 BC), sau în Codul lui Hammurabi (aprox.
1790 BC).
În vechiul drept românesc existau, de asemenea, reglementări foarte detaliate
referitoare la infracțiunile de furt. Astfel, pravilele lui Vasile Lupu (Cartea pentru
învățături, din 1646) și Matei Basarab (Îndreptarea legii, din 1652), codicile penale
ale lui Alexandru Sturza (1826) în Moldova și a lui Barbu Știrbei (1850) în Muntenia,
conțineau dispoziții cu privire la infracțiunile contra patrimoniului. [6]
În pravilele domnitorilor Vasile Lupu și Matei Basarab, printre alte pedepse
erau prevăzute și: munca în mină (pentru furtul pentru prima oară a unui
animal), însemnarea la nas (pentru furtul pentru a doua oară, furtul din
Pagina 3 din 12
biserici), scoaterea ochilor (pentru cel care fura a treia oară), tăierea capului (pentru
perceptorii de taxe ilegale), spânzurarea (tâlharii).
Exista și precedentul domnitorului Vlad Țepeș despre care se spune că, îndată
ce a urcat pe tron, a poruncit să se adune toți hoții și cerșetorii, i-a închis într-o casă,
i-a ospătat, apoi le-a dat foc.
Domnitorul Nicolae Mavrogheni (1786-1790) îi spânzura pe hoți în ulițe,
lăsându-i câte o zi-două, să ia lumea aminte. La 1 iunie 1786 a dat ordin
ispravnicilor „să ridice țepi pe la toate drumurile și răspântiile", unde se va pune la
vedere și înscrisul următor: „Cel ce va face hoții, ucideri sau va fi gazdă de hoți… cu
această pedeapsă de moarte se va osândi – înțepatu’!", fapt ce a împuținat simțitor
infracțiunile în timpul domniei sale.[7]
Pravila lui Vasile Lupu din 1646 prevedea și circumstanțe atenuante, pentru
robii foarte săraci: "Țiganul, sau țiganca lui, sau copilul, de va fura o dată sau de
două ori și de trei găină, gâscă sau alt lucru micșor, să se iarte; iară de va fi alt
lucru mai mare furat, să să cearte ca și fiece fur".[8]1

1.1. Cartea Românească de învățătură (1646)

Cartea Românească de învățătură conține în Titlul II prevederi referitoare la

infracțiunea de furt, după cum urmează:
a) dacă un plugar a furat hârleț sau sapă de la săpat și după un timp va fi dovedit
să dea de fiecare zi bani doisprezece; de asemenea și acela care fură cosor în
timpul curățatului viei, sau secară în timpul secerișului sau secure și altele
asemena în timpul de tăiat lemne;
b) dacă cineva a furat clopotul de la bou, sau oaie, sau de la ori și ce altă vită și a
fost dovedit, să fie biciuit ca hoț; dacă însă vita a dispărut, să o dea cel care a
furat clopotul;
c) dacă paznicul de pomet a fost descoperit furând în locul unde păzește, să i se
oprească simbria și să fie bătut foarte;
d) dacă păstorul năemit a fost găsit mulgând animalele ce le paște, pe furiș de
stăpânul lor și vânzând, să fie bătut și să i se oprească simbria;
e) dacă a fost găsit cineva furând pai străin, în sumă îndoită va da înapoi;
f) dacă a furat cineva bou sau, asin și a fost dovedit, va fi biciuit și-l va da în
sumă îndoită și toată munca lui;
g) dacă cineva vrând să fure un bou din cireadă și cireada fiind pusă pe goană,
fiarele au mâncat din ea, să fie orbit;

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Furt#Istorie
Pagina 4 din 12
 h) cei ce în timpul secerișului intră în brazdă străină și taie snopi sau spice, sau
legume, să li se ia hainele și să fie biciuiți;
i) cei ce intră în vii sau la smochini străini numai pentru mâncare să fie fără vină;
dacă însă intră pentru furt, să fie bătuți și să li se ia hainele;
j) cei ce fură plug, sau fier de plug, sau jug sau celelalte, să fie pedepsiți după
suma zilelor din ziua în care s-a făcut furtul, de fiecare zi cu doisprezece bani;
k) cei ce ard car străin sau îl fură, să plătească suma îndoită.

1.2. Codul Penal din 1864

Art. 306. 
Acela care va lua printr'ascuns un lucru mișcător al altuia, cu cuget de a și-l
însuși pe nedrept, săvârșește un furt4).
) Art. francez, 379, definește ast-fel furtul: <<Quiconque a soustrait
4

frauduleusement une chose qui ne lui appartient pas, est coupable de vol>>.
Art. 307. -
Tainicele luări urmate, ori de către bărbat spre paguba muerei sale, ori de către
muere spre paguba bărbatului său, ori de către un văduv sau văduvă despre lucrul
soțului celui răposat, ori de către copii sau alte rude de jos spre paguba tatălui sau a
mamei sau alte rude de sus, ori de către tată sau mamă sau alte rude de sus spre
paguba copiilor lor, sau altor rude de jos, ori de către afini de aceeaș linie, ori de către
frați și surori între dânșii1), nu se pot socoti furturi, ci sunt supuse numai la
despăgubirea civilă.
Art. 308. -
Furtul, precum și cercarea de furt, se va pedepsi cu închisoare dela 15 zile până
la doui ani și câteodată cu amendă dela 50 până la 1000 lei1).
Judecătoriile vor putea însă pedepsi pe culpabil și cu interdicțiunea pe timp
mărginit.2

1.3. Codul penal din anul 1936

Art. 174. - Jurisprudență
Împăcarea stinge incriminarea numai în delictele și contravențiile pentru care
legea permite în mod expres aceasta.

2
https://lege5.ro/gratuit/g42tamju/codul-penal-din-1864
Pagina 5 din 12
 Art. 524. 
Acela care ia un lucru mobil, ce nu-i aparține, din posesiunea sau detențiunea
altuia, fără consimțimântul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, comite
delictul de furt.
Se consideră lucru mobil și orice energie care are o valoare economică.
Se consideră lucru ce nu aparține autorului și acela asupra căruia el are un drept
de coproprietate sau se găsește în posesiunea altuia cu un titlu legal.
Furtul se pedepsește cu închisoare corecțională dela 3 luni la 2 ani, amendă
dela 5.000 la 10.000 lei și interdicție corecțională dela unu la 2 ani.3

1.4. Codul Penal din 1968

Articolul 208 Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără
consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu
închisoare de la unu la 12 ani.
Se consideră bunuri mobile și orice energie care are o valoare economică,
precum și înscrisurile.
Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparține în întregime sau în parte
făptuitorului, dar în momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau deținerea
legitimă a altei persoane.
De asemenea, constituie furt luarea în condițiile alin. 1 a unui vehicul, cu
scopul de a-l folosi pe nedrept.4

1.5. Noul Cod Penal

Art. 228
Furtul
(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul
acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte
făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia
legitimă a altei persoane.
(3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice
alt fel de energie care are valoare economică.
3
https://lege5.ro/gratuit/heztqnzu/codul-penal-din-1936
4
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/38070
Pagina 6 din 12
 2. Analiza infracțiunii de furt

2.1. Definiția legală

Pagina 7 din 12
 Furtul este definit ca luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără
consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept. (art. 228, alin. 1 din
Codul penal).

2.2. Structura infracțiunii

Obiectul juridic este reprezentat de patrimoniul și relațiile sociale referitoare

la protecția patrimoniului, a posesiei ori a detenției unei persoane (titulară a dreptului
subiectiv).

Obiectul material este reprezentat de:

- bunul mobil (prin natura sa sau prin anticipație) corporal animat sau
neanimat, fungibil sau nefungibil, aflat în proprietatea , posesia sau detenția
altuia, care are o minimă valoare economică;
- bunurile imobile prin destinație;
- energiile care au o valoare economică (de pildă, energia electrică);
- înscrisurile care au o valoare economică ori cele care prezintă o semnificație
deosebită pentru persoana vătămată;
- vehiculele (nu doar autovehiculele);
- țesuturile, celulele sau organele care au fost prelevate de la o persoană;

Subiectul activ (autor, coautor, instigator, complice) poate fi orice persoană

(fizică/juridică) cu capacitate penală, inclusiv proprietarul bunului.

Subiectul pasiv este reprezentat de:

- persoana (fizică/juridică) din a cărei proprietate, posesie sau detenție a fost

sustras bunul;
- pluralitatea de subiecți pasivi determină un concurs de infracțiuni, cu
excepția infracțiunii continuate, a unității naturale colective de infracțiune
sau a ipotezei în care infractorul s-a aflat în eroare cu privire la faptul că
Pagina 8 din 12
 bunul/bunurile sustrase aparține/aparțin mai multor persoane, când se va
reține o singură infracțiune de furt;
- se va reține comiterea unei singure infracțiuni de furt dacă bunul sustras era
deținut în coproprietate de mai multe persoane;
- dacă prin acte succesive comise în baza aceleiași rezoluții infracționale sunt
sustrase bunuri deținute în coproprietate de mai multe persoane, se va reține
comiterea unei infracțiuni continuate de furt.

Latura obiectivă este compusă din:

Elementul material – luarea (prin acțiune sau omisiune) pe nedrept a unui bun
mobil din posesia sau detenția persoanei fizice/juridice vătămate fără consimțământul
acesteia (o deposedare fără consimțământul persoanei vătămate, urmată de o
împosedare ilicită a infractorului prin luarea în stăpânire a bunului).

Urmarea imediată – deposedarea proprietarului/posesorului/detentorului și

împosedarea făptuitorului, producându-se un prejudiciu.

Legătura de cauzalitate – rezultă din materialitatea faptei, nefiind necesar să

fie dovedită.

Latura subiectivă este reprezentată de intenția directă sau indirectă; nu este

necesar ca făptuitorul să cunoască identitatea proprietarului sau a posesorului
bunului.

Scopul – însușirea bunului mobil luat pe nedrept sau folosirea pe nedrept a

vehiculului sustras.

Nu prezintă importanță mobilul cu care a fost comisă fapta.

Varianta agravată (art. 228 raportat la art. 2561 NCP) se reține în cazul în
care fapta a produs pagube materiale mai mari de 2.000.000 lei; în cazul comiterii

Pagina 9 din 12
infracțiunii de furt în formă continuată, varianta agravată se va reține prin raportare la
cuantumul prejudiciului material produs prin toate actele de executare care intră în
conținutul unității legale de infracțiune.

Forme:

Actele pregătitoare sunt posibile, dar neincriminate.

Tentativa idonee imperfectă este posibilă și incriminată, cea idonee perfectă nu

este posibilă. Desistarea reprezintă cauză de nepedepsire, însă nu și împiedicarea
producerii rezultatului.

Consumare:

Fapta este consumată în momentul în care se produce împosedarea

făptuitorului.

Fapta se consideră epuizată în cazul infracțiunii continuate – la data ultimului

act de executare (unitate legală), în cazul infracțiunii continue – (furtul de energie cu
valoare economică) – epuizare la data încetării sustragerii; poate fi comisă și în formă
continuată.

Observații

- nu constituie obiect material al furtului bunul abandonat sau bunul care nu

aparține nimănui, însă poate constitui obiect material un bun ale cărui
deținere și comercializare sunt ilicite (de exemplu drogurile, armele deținute
nelegal);
- sustragerea unui nou-născut dintr-o maternitate constituie infracțiunea de
lipsire de libertate în mod ilegal, iar nu cea de furt;
- sustragerea cadavrului unei persoane nu va constitui infracțiunea de furt, ci
cea de profanare de cadavre;

Pagina 10 din 12
 - furtul de folosință constituie o variantă atenuată a furtului , incriminată
autonom; poate fi reținut în concurs cu furtul comis în vederea însușirii
bunului;
- nu este tipică fapta proprietarului de a sustrage bunul de la hoț sau de la
posesorul/detentorul nelegitim;
- este tipică fapta de sustragere a bunului furat de la deținătorul nelegitim de
către un alt hoț;
- distrugerea bunului sustras de către hoț nu va atrage reținerea și a
infracțiunii de distrugere;
- nu prezintă importanță pentru reținerea tipicității faptei de furt faptul că
bunul sustras a fost restituit persoanei vătămate de infractor după comiterea
faptei.

Condiții de procedibilitate și pedepsibilitate

- împăcarea înlătură răspunderea penală. 5

3. Cazuistică - Speța
Furt prin metoda ”la scaun”

În data de 08.03.2019, numitul M.D. hotărăște să-și invite soția, numita V.R.,
la un restaurant din centrul orașului.

5
Mihail Udroiu, Fișe de drept penal partea specială, Editura Universul Juridic, Ediția a V -a, Anul 2018, fișa nr. 31,
pp. 205-208.

Pagina 11 din 12
 Astfel, în urma unei rezervări, cei doi ajung la restaurantul La Bella Vita unde
sunt așezați la una din mese. În lipsa unor cuiere, cei doi își așează paltoanele cu care
erau îmbrăcați pe spătarele scaunelor pe care se așezaseră.

În restaurant a intrat și numitul A.N., care după o observare atentă a localului,

s-a așezat pe un scaun de la o masă alăturată celei la care era așezat cuplul.

La un moment dat, în timp ce cuplul discuta, A.N. a introdus mâna în

buzunarul interior al paltonului persoanei vătămate M.D. de unde i-a sustras
portofelul, cu o mișcare agilă l-a băgat în haina sa care era pe spătarul scaunului, s-a
ridicat, s-a îmbrăcat și a părăsit restaurantul.

În momentul achitării notei de plată, persoana vătămată a conștientizat lipsa

portofelului și a sesizat organele de poliție care în urma vizionării imaginilor
surprinse de camerele de supraveghere din interiorul localului, au identificat autorul
furtului.

4. Medierea

Pagina 12 din 12