Microeconomie

- note de curs Prof. univ. dr. Cosmin Marinescu

TEORIA UTILITĂŢII ŞI ALEGEREA CONSUMATORULUI

Construirea oricărei teorii elementare a valorii şi preţurilor trebuie să

pornească de la abordarea utilităţii. Nimic nu este mai adevărat decât a
admite că lucrurile sunt evaluate în funcţie de capacitatea lor de a produce
satisfacţie.

1. Acţiunea umană şi legea utilităţii marginale

Acţiunea umană triază şi eşalonează. Omul acţionează deoarece

ataşează valori diferite unor stări de lucruri diferite. Din punctul de vedere al
ştiinţelor naturale, evenimentele care contribuie la satisfacerea nevoilor
umane apar ca fiind foarte diferite. Omul care acţionează nu vede însă în
aceste evenimente decât mai mult sau mai puţin dintr-un singur lucru:
satisfacţie. Evaluând stările de lucruri foarte deosebite şi mijloacele de
obţinere a acestora, omul aranjează toate lucrurile corespunzător propriei
eşalonări valorice, în funcţie de capacitatea descrescătoa-re a bunurilor de a
produce satisfacţie.

Modelul de analiză a consumatorului porneşte de la analiza funcţiei sale

obiectiv: satisfacerea maxim posibilă a nevoilor.

Utilitatea unui bun reflectă satisfacţia sau plăcerea pe care un individ

apreciază că o va obţine prin consum. Utilitarismul este un curent de teorie
socială care consideră că toate regulile unei comunităţi umane trebuie să
întâmpine exigenţa maximizării utilităţii.

Utilitarismul clasic (Jeremy Bentham şi James Stuart Mill) susţine că

ceea ce trebuie maximizat este utilitatea totală (suma utilităţilor individuale)
a unei comunităţi, ceea ce presupune proprietăţile de măsurabilitate şi
comparabilitate interpersonală pentru utilităţile individuale. Astfel, este
acceptată diminuarea utilităţii unui individ dacă în acest fel se obţine o
creştere a utilităţii totale a comunităţii. Din acest punct de vedere, ar fi
acceptabil ca eu să îţi confisc televizorul justificând că tu nu îl consideri ceva
prea important şi aproape că nu i-ai simţi lipsa, pe când eu, întreaga mea
familie şi toţi vecinii de pe palier ne-am bucura de el de zece ori mai mult decât
tine (deci utilitatea la nivelul întregii societăţi ar creşte).
Microeconomie - note de curs Prof. univ. dr. Cosmin Marinescu

Putem să adunăm bucuria mea cu nefericirea ta şi să spunem că, în

medie, suntem mai satisfăcuţi decât eram înainte?

Utilitarismul individualist, pe de altă parte, consideră că utilitatea nu

este o categorie economică măsurabilă (şi deci comparabilă), ci are o natură
subiectivă. Dacă utilităţile pe care oamenii le atribuie bunurilor nu pot fi
măsurate cantitativ, ci numai ierarhizate, atunci nu se pot face comparaţii
interpersonale de bunăstare (utilitate) şi nu se poate pune problema „utilităţii
sociale”.

Atunci când oamenii evaluează utilităţile diferitelor bunuri, ei nu le

măsoară pe o scală cardinală, ci pe una ordinală: putem spune că o banană
este preferată unei portocale, dar nu putem afirma că utilitatea unei banane
este egală cu utilitatea a două portocale. Din acest punct de vedere,
economistul britanic Lionel Robbins aseamănă utilitatea cu iubirea: putem, în
general, să spunem dacă iubim o persoană mai mult decât pe alta, dar nu
putem să spunem câte „unităţi de iubire” îi revin fiecăreia dintre ele.

În absenţa posibilităţii de a măsura utilitatea totală, tot ceea ce poate fi

cunoscut, fără însă a fi măsurat, este utilitatea marginală, adică valoarea,
însemnătatea pe care un om o atribuie ultimei unităţi dintr-un bun sau ultimei
secvenţe dintr-o acţiune.

În orice acţiune pe care o întreprinde, omul încearcă să atingă cel mai

dezirabil rezultat pe care îl poate obţine. În aceste condiţii, prima unitate dintr-
un bun va fi alocată satisfacerii nevoii celei mai arzătoare, următoarea unitate
nevoii următoare ca intensitate , şi tot aşa.

Să presupunem că dorinţele mele, în ordinea intensităţii, sunt

următoarele:

(1) să mănânc o portocală

(2) să beau un pahar de suc de portocale

(3) să îi dau portocalei un şut, ca să văd cât de departe pot să o trimit

(4) să îi ofer o portocală colegei de bancă

Microeconomie - note de curs Prof. univ. dr. Cosmin Marinescu

Dacă aş avea trei portocale identice, ce aş face cu ele? În mod evident,

mi-aş îndeplini primele trei cele mai puternice dorinţe. Dar dacă aş rătăci una
din ele şi aş mai avea numai două? Chiar dacă am pierdut portocala pe care
plănuiam să o storc, eu nu voi folosi niciuna din cele două portocale ca să îmi
testez aptitudinile de fotbalist, ci voi renunţa la satisfacerea acestei nevoi mai
puţin importante în favoarea celorlalte.

2. Utilitatea marginală și utilitatea totală

Dedusă pe bază de introspecţie, evoluţia utilităţii marginale marchează

o „stereotipie” care formează conţinutul legii utilităţii marginale
descrescânde: fiind date preferinţele unei persoane, utilitatea marginală
înregistrează următoarea evoluţie: după o perioadă iniţială de creştere, ea
cunoaşte un declin continuu.

În ipoteza abstractă a existenţei unor bunuri perfect divizibile, relaţia

dintre utilitatea marginală şi utilitatea totală este exprimată grafic după cum
urmează:

 Microeconomie - note de curs Prof. univ. dr. Cosmin Marinescu

Utilitatea totală creşte continuu până ce cantitatea consumată din

bunul x atinge nivelul x*; după acest nivel al consumului, utilitatea totală
începe să scadă.

Pe partea ascendentă a curbei utilităţii totale avem două porţiuni: una

în care curba este convexă (de la 0 la Q’), pentru care Umg este crescătoare, şi
o porţiune concavă (de la x’ la x*), pentru care Umg este descrescătoare.

Cantitatea Q’ corespunde punctului în care Umg este maximă, iar Q*

reflectă „pragul de saturaţie”, adică situaţia de maxim al Ut.

Relaţia între Umg şi Ut corespunde relaţiei generale dintre Mmg și Mt:

1. dacă Umg este pozitivă, atunci Ut este crescătoare;

2. dacă Umg este negativă, atunci Ut este descrescătoare;

3. dacă UT = f(x), continuă şi derivabilă, atunci Umg = Ut’.

3. Optimul consumatorului

Analiza comportamentului consumatorului presupune sintetizarea a

trei tipuri de întrebări şi a instrumentelor corespunzătoare acestora:

Întrebare Problema corespondentă Ilustrarea grafică

Ce vor consumatorii? Preferinţele consumatorilor Curba de indiferenţă
Ce pot consumatorii? Constrângerile consumatorilor Linia bugetului
Ce fac consumatorii? Alegerea optimului de consum Echilibrul consumatorului

Proprietăţile curbelor de indiferenţă:

ü O curbă de indiferenţă mai înaltă exprimă un nivel de utilitate mai ridicat.

ü Curbele de indiferenţă din cadrul aceleiaţi familii de curbe de indiferenţă

nu se intersectează niciodată.

ü Curbele de indiferenţă nu pot lua forma unor cercuri concentrice.

ü Curbele de indiferenţă care respectă axiomele preferinţelor au forma unor

curbe convexe cu înclinaţie negativă sau au rate descrescătoare de substituire.
Microeconomie - note de curs Prof. univ. dr. Cosmin Marinescu

Rata de substituire a bunurilor

Rata marginală de substituire a bunurilor(Rms) reprezintă raportul în

care se substituie în consum două bunuri astfel încât consumatorul să rămână
la acelaşi nivel de utilitate. Matematic, Rms reprezintă panta curbei de
indiferenţă.

Rata marginală de substituţie arată cantitatea dintr-un bun la care

trebuie să se renunţe pentru a spori cu o unitate cantitatea dintr-un alt bun,
astfel încât să nu se modifice utilitatea totală(UT).

∆Y
Rms = −
∆X

Substituirea bunului x cu bunul y presupune deplasarea de-a lungul

curbei de indiferenţă U1 spre dreapta.

x↗ cu Δx = xB-xA

y↘ cu Δy = yB-YA

Pentru orice deplasare de-a lungul unei curbe de indiferenţă (pentru

orice substituţie a bunurilor), consumatorul rămâne la acelaşi nivel de
utilitate.

Semnificaţia deplasării pe curba de indiferenţă:

Fie ΔUTx= variaţia UT rezultată din modificarea cantităţii de x, ΔUTy=

variaţia UT rezultată din modificarea cantităţii de y.
Microeconomie - note de curs Prof. univ. dr. Cosmin Marinescu

Potrivit deplasării din A în B, vom avea:

ΔUTx= Δx * Umgx

ΔUTy=Δy * Umgy

ΔUT= ΔUTx + ΔUTy = Δx * Umgx + Δy * Umgy = 0

Exprimarea deplasării pe curba de indiferenţă:

∆" $%&#
Δx ∗ Umgx + Δy ∗ Umgy = 0 => − ∆# = $%&"= Rms y/x

'(
Dacă y=f(x) => Rms= - f’(x)')

În mod intuitiv, pe măsura deplasării spre dreapta de-a lungul curbelor

de indiferenţă, se afirmă proprietatea ratelor de substituire descrescătoare.

De exemplu, în graficul de mai sus, RmsA > RmsB.

Acest raport de mărime al Rms este evidenţiat pe baza evoluţiei generale

a pantei unei curbe de indiferenţă convexe.

Înclinaţia tangentelor duse la curbă din punctul A succesiv către punctul

B este permanent descrescătoare.

Pe măsură ce ne deplasăm spre pachete de bunuri ce conţin mai mult

din x, Umgx scade, iar datorită scăderii cantităţii din y, Umgy creşte.
$%&#↘
Astfel, Rms= $%&"↗ => Rms↘.

Constrîngerea bugetară – linia bugetului

Ecuaţia constrângerii bugetare:

Vd= x*Px + y*Py,

unde: Vd = venitul disponibil,

Px = preţul bunului x; Py = preţul bunului y.

Panta liniei bugetului = - Px/Py

Microeconomie - note de curs Prof. univ. dr. Cosmin Marinescu

Abordarea statică

Abordarea dinamică: Px creşte/scade

Creşterea preţului bunului x determină reducerea cantităţii

achiziţionate. Aceasta se evidenţiază grafic prin deplasarea liniei bugetului
spre stânga (panta se modifică).

Scăderea preţului bunului x determină creşterea cantităţii achiziţionate,

ceea ce se evidenţiază grafic prin deplasarea liniei bugetului spre dreapta
(panta se modifică).
Microeconomie - note de curs Prof. univ. dr. Cosmin Marinescu

Abordarea dinamică: Vd creşte/scade

Creşterea venitului disponibil conduce la creşterea posibilităţilor de

achiziţie şi, implicit, la deplasarea liniei bugetului spre dreapta. Scăderea Vd
va diminua posibilităţile de achiziţie şi deplasarea liniei bugetului spre stânga.

În ambele situaţii, modificarea Vd (lipsa modificării preţurilor) face ca

panta bugetului să rîmănă neschimbată, deci ca dreapta bugetului să evolueze
paralel cu dreapta iniţială.

Optimul consumatorului

Consumatorii vor alege drept combinaţia optimă de consum pachetul

de bunuri care le va satisface simultan preferinţele şi posibilităţile. Din punct
de vedere grafic, acest lucru se va produce în punctul de tangenţă dintre linia
bugetului – ce ilustrează posibilităţile de consum – şi curba de indiferenţă – ce
descrie preferinţele consumatorilor.

Microeconomie - note de curs Prof. univ. dr. Cosmin Marinescu

Conform axiomei selecţiei, consumatorul va alege din mulţimea

pachetelor abordabile cel mai preferat pachet de bunuri, adică acel pachet a
cărui utilitate este maximă.

Conform axiomei unicităţii, cu excepţia modificărilor direct

proporţionale ale preţurilor şi venitului monetar, există un singur set de
preţuri şi venit şi numai unul pentru care fiecare pachet este ales.

Soluţia analitică: Obiectivul consumatorului este maximizarea utilităţii

totale scontate a se obţine prin consumul bunurilor x şi y. Consumatorul
utilizează, în acest sens, întregul său venit monetar.

max U(x,y)

Vd=x*Px+y*Py

Condiţia de maximizare a utilităţii presupune ca derivata de ordinul întâi

să fie nulă:

U’(x,y) = 0 <=> U’(x)dx+U’(y)dy = 0

!" #%
Vd=x*Px+y*Py Y= #$ − x ∗ #$

Din prima ecuaţie obţinem relaţia de definire a Rms, care este egală cu
raportul invers al utilităţilor marginale.

-# $! (#) $%&#
− -" = $! (") = $%&" = Rmsy/x

-# 0#
− -" = 0"

În concluzie, condiţia de echilibru (optim) al consumatorului este:

$%&# 0#
= .
$%&" 0"

Optimul consumatorului se atinge atunci când se realizează egalizarea

Umg pe unitatea monetară. Economistul P. Samuelson a formulat legea
utilităţii marginale egale pe unitatea monetară.

Potrivit acestei legi, fiecare bun este cerut până la punctul în care Umg
a unităţii monetare cheltuite pentru acesta este egală cu Umg a unităţii
monetare cheltuite pentru oricare alt bun.