Ministerul Educaţiei și Cercetării

Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei

DEMERSURI CONCEPTUALE ȘI STRUCTURAL-

FUNCȚIONALE ALE EDUCAȚIEI NONFORMALE A
ELEVILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

STUDIU

Chişinău, 2022

1
 Aprobat spre editare
de Consiliul științifico-didactic al Institutului de Științe ale Educației

Lucrarea este elaborată în cadrul Proiectului 20.80009.0807.23:

Cadrul conceptual, metodologic şi managerial al educaţiei nonformale
în Republica Moldova

Coordonator ştiinţific:
VASILE ANDRIEȘ,
doctor în ştiinţe politice, cercetător ştiinţific superior

AUTORI:
Vasile Andrieş, dr., cerc. şt. superior
Veronica Clichici, dr., cerc. şt. superior
Lilian Orîndaș, cerc. şt.

Recenzenți:
Cara Angela, dr., conf., cerc.,
Cebanu Lilia, dr., cerc. şt. coord.,
Paniș Aliona, dr., conf., univ., IȘE
Melnic Natalia, dr., IȘE
Solovei Rodica, dr., conf univ., IȘE
Afanas Aliona, dr., conf univ., IȘE

2
 CUPRINS:

INTRODUCERE …………………………………………………………………………………4
CAPITOL I. EDUCAȚIA NONFORMALĂ A ELEVILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA:
ASPECTE NORMATIVE, CONCEPTUALE ȘI INSTITUȚIONALE ………………………….6
1.1. Reflectarea educației nonformale în cadrul politico-juridic al Republicii Moldova………..6
1.2. Abordări conceptuale și organizaționale ale educației nonformale a elevilor………………14
(V. Andrieș)
CAPITOL II. OPINII PRIVIND IMPLEMENTAREA EDUCAȚIEI NONFORMALE
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL GENERAL DIN REPUBLICA MOLDOVA…………………………..25
2.1. Rolul și funcționalitatea educației nonformale în viziunea cadrelor didactice………………..25
(V.Andrieș)
2.2. Rolul și funcționalitatea educației nonformale în viziunea elevilor…………………………32
(L. Orîndaș)
CAPITOL III. MODELE DE EDUCAȚIE NONFORMALĂ A ELEVILOR………………….. 43
3.1. Strategii și modele de educație nonformală a elevilor în unele societăți contemporane…..43
(V.Andrieș)
3.2. Modelul „Școlii altfel” din România - o nouă perspectivă pentru învățământul general din
Republica Moldova …………………………………………………………………………50
(V. Clichici, V. Andrieș)
3.3. Modele de realizare a activităților educaționale nonformale în învățământul general…….60
(V. Clichici)
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ……………………………………………………………..70
GLOSAR DE TERMENI CU SPECIFIC NONFORMAL ...……………………………………72
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………….. 80
ANEXE …………………………………………………………………………………………..82

3
 INTRODUCERE

Secolul XXI a marcat un punct de turnură în evoluţia conceptelor de educaţie formală şi

nonformală, aflate din ce în ce mai frecvent în centrul discursului educaţional internaţional.
Educația nonformală a devenit o componentă indispensabilă a sistemului de învățământ din
Republica Moldova, fiind practicată la toate nivelele: preșcolar, primar, gimnazial și liceal
(vârsta beneficiarilor fiind cuprinsă între 5 și 19 ani). Chiar dacă legislația națională nu specifică
în mod concret categoria educație nonformală (operând cu termenii educație
complementară/extracurriculară), ea se impune în circuitul didactico-științific din țara noastră la
începutul anilor 2000. Această realizare a reieșit inclusiv din aderarea la strategiile și cadrul
normativ internațional și european (UNESCO, Consiliul Europei, Uniunea Europeană), care au
stabilit direcţiile de acţiune referitoare la recunoaşterea statutului echivalent al activităţii
nonformale cu cel al educaţiei formale din perspectiva contribuţiei egale la dezvoltarea
personalităţii copilului şi a integrării lui sociale.
Începând cu 2010 în literatura de specialitate din Republica Moldova este dezvoltat
subiectul ENF, fiind exteriorizată dimensiunea teoretică, prin intermediul articolelor și
monografiilor, dar și ceea aplicativă (suporturi de curs și ghiduri metodologice). Tot odată, am
constatat existența unei game variate de noțiuni operaționale, incluse în conceptul de nonformal
(inclusiv modalități de activitate nonformală, practicate în învățământul formal), care deseori se
suprapun.
Această constatare, ne-a determinat să intervenim cu o abordare terminologică, prin
elaborarea unui glosar de noțiuni și concepte cu specific nonformal, axându-ne pe cercetările
realizate de Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) – organism
care contribuie la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor educaționale ale UE.
În capitolul întâi, ne-am propus analiza specificului principalelor componente ale educației
nonformale, în special – educație extrașcolară și educație extracurriculară. În acest sens, a fost
examinat cadrul normativ din Republica Moldova: Codul educației, Legea învățământului,
Regulamentele aprobate de MEC și Cadrul de referință al educației și învățământului extrașcolar,
dar și abordările mai multor cercetători naționali și internaționali. Au fost reflectate și aprecierile
cercetătorilor în domeniu, fiind scoase în evidență abordările conceptuale. A fost dezvoltată
taxonomia profilurilor educației nonformale, identificați principalii prestatori de servicii și
dezvoltate tipurile de activități nonformale.
În cel de-al doilea capitol am intervenit cu o analiză statistică a activităților nonformale în
cadrul instituțiilor din sistemul învățământului general din Republica Moldova. Astfel, a fost
realizată chestionarea cadrelor didactice și elevilor, în vederea stabilirii: rolului și semnificației

4
ENF; tipurilor și formelor de exercitare; competențelor dobândite, dar și dificultăților
înregistrate.
Capitolul trei conține o analiză a modelelor educației nonformale, precum și a activităților
cu caracter nonformal. Astfel, primul paragraf include analiza modelelor educaționale
nonformale, practicate într-o serie de societăți conmporane: Marea Britanie, SUA, Australia,
Singapore, Suedia, Spania și Franța. În acest sens, au fost examinați principalii parametri ai
educației nonformale a elevilor: acoperire, structură instituțională, reglementarea și
standardizarea, conținutul și tematica programelor, politica de personal, politica de asigurare a
accesibilității.
Cel de-al doilea paragraf se axează pe examinarea programului „Școala altfel”, practicat în
România și care poate reprezenta un model relevant pentru activitățile nonformale în
învățământul general din Republica Moldova. În paragraful trei sunt prezentate o serie de modele
de activitate nonformală în instituțiile din învățământul general.
Studiul poate servi în calitate de suport informațional util publicului din domeniul
educației: cercetători, cadre didactice, masteranzi, studenți.

5
CAPITOL I. EDUCAȚIA NONFORMALĂ A ELEVILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA:
ASPECTE NORMATIVE, CONCEPTUALE ȘI INSTITUȚIONALE

1.1. Reflectarea educației nonformale în cadrul politico-juridic al Republicii Moldova.

În prezentul paragraf ne propunem să examinăm modul în care a evoluat conceptul de

educație nonformală în legislația Republicii Moldova, precum și abordările sale la anumite etape.
Legea Învățământului din 1995 operează cu noțiunea de învățământ complementar.
Articolul 34. Învățământul complementar (extraşcolar):
(1) Învățământul, la toate nivelurile şi treptele, se completează prin activităţi extraşcolare, care au
menirea să dezvolte aptitudinile şi capacităţile individuale, să satisfacă diversele interese şi
opţiuni ale individului.
(2) Activităţile extraşcolare au profil ştiinţific, cultural-artistic, sportiv-turistic, tehnico-aplicativ.
(3) Învățământul complementar se organizează, pe grupe şi individual, în diverse instituţii
extraşcolare (cluburi, palate ale preşcolarilor şi elevilor, tabere şcolare, baze sportive, turistice şi
de agrement etc.), precum şi în cadrul instituţiilor din reţeaua de învățământ.
(4) Finanţarea învățământului complementar se face de Ia bugetul de stat şi bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale, precum şi din taxe de studii, sponsorizări, donaţii şi din alte surse
financiare legale.
(5) Elevii şi studenţii se pot reuni benevol în diverse asociaţii, în conformitate cu prevederile
legislaţiei în vigoare.1
Codului Educaţiei al Republicii Moldova nu include termenul de educație nonformală,
operând doar cu cel de învățământ extrașcolar. Astfel, art.36 prevede: învățământul extraşcolar
se realizează în afara programului şi activităţii şcolare prin activităţi complementare procesului
educaţional desfăşurat în instituţiile de învățământ şi are menirea să dezvolte potenţialul
cognitiv, afectiv şi acţional al copiilor şi tinerilor, să răspundă intereselor şi opţiunilor acestora
pentru timpul liber. Învățământul extraşcolar asigură posibilităţi suplimentare de informare,
documentare, comunicare, dezvoltare, incluziune socială şi autorealizare.
Articolul 37 stipulează: Învățământul extraşcolar este benevol şi se organizează, în funcţie
de interesele şi opţiunile copiilor şi tinerilor, în instituţiile de învățământ general şi în instituţiile
de învățământ extraşcolar publice şi private (centre, palate şi case de creaţie, şcoli de arte, sport
etc.), sub formă de activităţi educative specifice, desfăşurate în grup şi/sau individual, sub
îndrumarea cadrelor didactice cu pregătire specială, în colaborare cu familia, unităţi
socioculturale, mass-media, organizaţii de copii şi tineret. Accesul la activităţile oferite de

1
Legea învățământului Nr. 547 din 21-07-1995// Monitorul Oficial Nr. 62-63 din 09-11-1995

6
instituţiile de învățământ extraşcolar publice este liber pentru toţi solicitanţii cu vârsta cuprinsă
între 5 şi 21 de ani, cu respectarea principiului nediscriminării.2
Titlul. VIII al Codului prevede următoarele unităţi conexe şi servicii adiacente în sistemul
educaţional:
 Bibliotecile din învăţământ;
 Centrul Republican de Asistenţă Psihopedagogică şi serviciile locale de asistenţă
psihopedagogică;
 Serviciile locale de asistenţă psihopedagogică;
 Centrele de ghidare şi consiliere în carieră.
Potrivit Informației Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării „activitatea extraşcolară
este segmentul de educaţie, care asigură în mare parte transferul de cunoştinţe, acumulate de
către elevi în cadrul programului standard de ore obligatorii (curriculum formal) în practică, ceea
ce oferă elevului deprinderi practice de a implementa cunoştinţele teoretice acumulate”.
Învăţământul extraşcolar se adresează copiilor şi tinerilor între 5-19 ani, fiind legat de şcoală, dar
realizat în afara şcolii. Accesul la activităţile realizate de instituţiile extraşcolare de stat este liber
şi gratuit pentru toţi solicitanţii cu vârsta între 5-19 ani, cu excepţia şcolilor sportive, indiferent
de gen, rasă, origine, etnica, confesiune, oferindu-le tuturor, posibilităţi egale pentru dezvoltare
multilaterală şi autodeterminare în sfera timpului liber”. 3
Potrivit Regulamentului-tip de organizare şi funcţionare a instituţiei de învăţământ
extraşcolar, învățământul extraşcolar se realizează în afara programului şi activităţii
şcolare prin activităţi complementare procesului educaţional desfăşurat în instituţiile de
învățământ şi are menirea să dezvolte potenţialul cognitiv, afectiv şi acţional al copiilor şi
tinerilor, să răspundă intereselor şi opţiunilor acestora pentru timpul liber.
Învăţământul extraşcolar este benevol şi se organizează, în funcţie de interesele şi opţiunile
copiilor şi tinerilor, în instituţiile de învăţământ general şi în instituţiile de învăţământ extraşcolar
publice şi private (centre, palate şi case de creaţie, şcoli de arte, sport etc.), sub formă de
activităţi educative specifice, desfăşurate în grup şi/sau individual, sub îndrumarea cadrelor
didactice cu pregătire specială, în colaborare cu familia, unităţi socioculturale, mass-media,
organizaţii de copii şi tineret. În funcţie de specificul activităţii, fiecare instituţie îşi elaborează
propriul regulament de funcţionare, coordonat cu organul local de specialitate în domeniul
învăţământului.4
2
Codul Educaţiei al Republicii Moldova Nr. 152 din 17-07-201, disponibil pe: http://lex.justice.md/md/355156
3
https://mecc.gov.md/ro/content/invatamintul-extrascolar-prezentare-generala
4
Regulamentul – tip de organizare și funcționare a instituţiei de învățământ extrașcolar (Proiect) , disponibil:
https://particip.gov.md/ro/document/stages/regulament-tip-de-organizare-si-functionare-a-institutiei-de-invatamant-
extrascolar-proiect/5454

7
 Regulamentului-tip definește și profilurile de bază în cadrul educației nonformale la
nivelul învățământului secundar general:
• profilul artistic și estetic, include domenii de conținut, precum: literatură, muzică, arte vizuale,
artă coregrafică, artă dramatică etc. Activitățile de instruire nonformală se desfășoară în
studiouri, școli de muzică, arte/arte plastice, ansambluri pe anumite genuri de artă și creație
artistică, cercuri de creație literară, de arte plastice și arte decorativ-aplicate, muzicale,
coregrafice, teatrale, etc.
• profilul științific și tehnologic, include domenii de conținut, precum: matematică, științe și
tehnologii (informatică, chimie, astronomie etc.). Activitățile de instruire nonformală pe
aceste domenii se realizează în cadrul grupelor pe interese, cercuri de fizică, chimie,
astronomie, matematică, tehnologii informaționale etc.
• profilul social-pedagogic, include domenii de conținut, precum: educația pentru timpul liber,
educația pentru mass-media, educația pentru mediu, dezvoltare personală, cultura
comunicării, deprinderi și abilități de viață etc. Activitățile se desfășoară în baza centrelor
complexe de dezvoltare, cluburi de dezbateri, asociații în domeniul dezvoltării deprinderilor
de viață, școli de business, etc.
• profilul social-economic și financiar, include domenii precum: educație civică, educație
socială, educație economică, educație financiară, educație casnică etc., și vizează pregătirea
tinerilor pentru practicile economice, incluziunea socială și financiară, orientarea în lumea
bunurilor și pe piața muncii etc.
• profilul tehnic, activitățile căruia se desfășoară în cadrul cercurilor de creație tehnică:
aviamodelism, navomodelism, automodelism, radioelectronică, carting, cinema, foto, video
etc.
• profilul intercultural și etnocultural, care include domenii de conținut, precum: educație
interculturală, educație etnoculturală (obiceiuri și datini strămoșești) meșteșuguri populare,
etnografie și folclor, cultura comunicării, muzee școlare etc.
• profilul istorico-patriotic, include domenii precum: istoria localității, istoria neamului, istoria
patriei, personalități istorice, tradiții istorice etc. și vizează activități cu caracter patriotic, de
cercetare ce se desfășoară în cadrul cercurilor de istorie, de studiere a ținutului natal,
cluburilor civico-patriotice, de cercetași etc.
• profilul ecologo-biologic, care include domenii de conținut, precum: științe ale naturii,
ecologie, biologie, chimie, geografie etc. Activitățile se desfășoară în baza
cluburilor/cercurilor tinerilor naturaliști, tinerilor ecologi, tinerilor biologi, chimiști,
asociațiilor care studiază natura.

8
• profilul turism și etnografie regională, include domenii de conținut, precum: țări și capitale
europene, istoria Europei, geografia Europei, cultură și civilizație etc. Activitățile au drept
scop lărgirea cunoștințelor în domeniul geografiei și istoriei Europei, culturilor și civilizațiilor
europene, ale lumii, etnografiei etc. și se desfășoară în baza grupelor de marșuri turistice,
călătorii, excursii, studiul istoriei și culturii ținutului natal.
• profilul sport și agrement, care include domenii de conținut, precum: tenis de masă, fotbal,
volei, baschet, badminton, șah etc. Activitățile se desfășoară în scop recreativ, în baza
grupelor de fortificare a sănătății și de pregătire inițială, grupelor de pregătire prin
antrenamente, grupelor de perfecționare sportivă și a grupelor de măiestrie sportivă
superioară, centrelor de agrement etc.
Acest Regulament, deși a fost elaborat în 2018, până în prezent nu a fost aprobat. În plus,
el repetă aceleași abordări conceptuale prevăzute de Codul educației, dezvoltând aspectele de
organizare și management al instituțiilor extrașcolare.
Tot în anul 2018 a fost elaborată Strategia națională de dezvoltare „Moldova 2030”, iar
în 2020 este adoptată Hotărârea nr. 377 din 10 iunie Cu privire la aprobarea proiectului de lege
pentru aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare „Moldova 2030”. 
În proiectul Strategiei se menționează: chiar dacă este prevăzută în Codul educației al
Republicii Moldova, învățarea pe tot parcursul vieții rămâne un domeniu de politici neexplorat.
Astfel, sistemul educațional nu este utilizat, dar nici adaptat pentru a contribui la învățarea pe
tot parcursul vieții, în situația în care o mare parte a populației este inactivă. 1,03% din adulții cu
vârstă de 25-64 de ani din Republica Moldova sânt implicați într-o formă de instruire.
Comparând cu datele din țările europene, implicarea adulților este puțin mai joasă decât în
Bulgaria (1,3%), România (1,6%), însă mult mai mică decât media pe cele 27 de țări ale UE
(8,9%) şi țările cu tradiție în acest domeniu – Danemarca (32,3%), Suedia (24,9%), Finlanda
(23,8%).5
Documentul definește scopul strategic în domeniul educației: echiparea tuturor oamenilor,
de la vârstă fragedă, pe tot parcursul vieții, cu cunoștințe, abilități și competențe necesare pentru
a-și valorifica cât mai bine potențialul atât în viața personală, cât și în cea profesională, precum
și pentru a se adapta cât mai ușor la imperativele timpului, în special la cele ce țin de dezvoltarea
durabilă. La fel, stabilește obiectivele specifice și acțiunile prioritare, precum:
• Elaborarea unei viziuni integrate de dezvoltare a sistemului educațional pentru a stabili
conceptul de calitate a procesului didactic, precum și competențele și abilitățile care trebuie

La momentul prezentării manuscrisului, Strategia nu a fost adoptată de Parlamentul Republicii Moldova.
5
Hotărâre nr. 377 din 10 iunie 2020 Cu privire la aprobarea proiectului de lege pentru aprobarea Strategiei
naționale de dezvoltare „Moldova 2030”, disponibil pe:
https://cancelaria.gov.md/sites/default/files/strategia_nationale_de_dezvoltare_moldova_2030-t.pdf

9
 create de sistemul educațional și pentru a asigura o consecvență în reforma sistemului
educațional ținând cont de toate elementele acestuia și asigurând coerența dintre toate
nivelurile și ciclurile educaționale și dintre sistemul educațional și alte sisteme, precum piața
forței de muncă, ocrotirea sănătății, protecția mediului, participarea în procesul decizional.
• Dezvoltarea aptitudinilor, abilităților și competențelor necesare copiilor și tinerilor pentru
integrarea cât mai organică în viața comunitară și pe piața forței de muncă ținând cont de
imperativele dezvoltării durabile.
• Promovarea educației în afara instituțiilor de învățământ, inclusiv prin dezvoltarea serviciilor
pentru tineri la nivel local, promovarea educației parentale și a educației comunitare, astfel
încât copiii, elevii și studenții să aplice concepte academice în afara clasei și să perceapă
învățarea ca pe un proces organic, nu unul limitat la mediile de predare tradiționale.
• Impulsionarea reformei privind implementarea conceptului de educație continuă și învățare
pe tot parcursul vieții în corespundere cu cerințele pieței forței de muncă; asigurarea
(re)profesionalizării periodice a populației apte de muncă pentru asigurarea competitivității
acestora pe piața forței de muncă.
• Dezvoltarea cadrului în domeniul învățării pe tot parcursul vieții și educației adulților,
care trebuie să fie stabil, să definească rolul diferitor prestatori de servicii educaționale,
obligațiile financiare, să fixeze în mod clar drepturile cetățenilor la învățare pe parcursul
vieții, normarea standardelor și monitorizarea lor, deoarece educația adulților, la fel ca și
învățământul primar, cel secundar și cel profesional, reprezintă un bun social.
• Punerea în aplicare a unui mecanism de recunoaștere a rezultatelor obținute în cadrul
învățării nonformale și informale, asemănător cu cel de validare a rezultatelor din
sistemul de educație formală.
Un alt act important în domeniul ENF este Strategia de dezvoltare a educaţiei pentru anii
2021-2030 „EDUCAŢIA 2030”, elaborată prin concursul Institutului de Politici Publice și fiind
la fel la etapa de proiect. 6
Obiectivul strategic nr.7: Învățarea pe tot parcursul vieții versus calitatea învățării și
educației adulților prevede asigurarea de oportunități de învățare tuturor cetățenilor pe tot
parcursul vieții și în toate situațiile de viață astfel, încât cel puțin 47% dintre adulți să participe la
activități de instruire. Crearea până în anul 2030 a unui sistem funcţional de educaţie nonformală
a tinerilor şi adulţilor. Acţiunile privind atingerea acestui obiectiv strategic sunt generate de
următorii factori: importanţa educaţiei nonformale ca factor de complementare a învăţământului

6
Strategia de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2021-2030 „EDUCAŢIA 2030”. Proiect în curs de elaborare.
Versiunea Grupului de lucru la data de 12 aprilie 2021. Disponibil pe:
https://ipp.md/wp-content/uploads/2021/04/Strategia-EDUCATIE-2030-Versiunea_01.pdf

10
formal, dar şi ca mijloc de asigurare a educaţiei pe parcursul întregii vieţi; nivelul scăzut
de funcţionalitate a sistemului de educaţie nonformală în Republica Moldova.
Aşadar, sistemul de acţiuni va consta în:
• Conceptualizarea educaţiei nonformale a tinerilor şi a adulţilor.
• Dezvoltarea cadrului normativ în domeniul educaţiei nonformale şi informale.
• Crearea condiţiilor şi oportunităţilor de formare iniţială şi continue a cadrelor didactice
pentru educaţia nonformală, inclusiv pe baza unor platforme on-line.
• Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor de educaţie nonformală şi dependenţa de nevoile
personale şi schimbările pe piaţa muncii, inclusiv prin promovarea accederii la meserii non-
tradiționale din perspectiva stereotipurilor de gen.
• Crearea/ dezvoltarea marketingului serviciilor de educaţie nonformală.
• Dezvoltarea unui management al educaţiei nonformale la nivel de sistem.
• Elaborarea Cadrului de referinţă al educaţiei nonformale a adulţilor şi educaţiei informale şi
valorificarea valenţelor educaţiei informale.
• Asigurarea capabilității instituțiilor de învățământ din perspectiva promovării efective a
învăţării pe tot parcursul vieţii la toate treptele de învățământ - învăţământul general,
profesional-tehnic şi superior, precum şi în formarea continuă a adulţilor – în diverse
contexte de educaţie formală, nonformală şi informală în cadrul unor instituţii educaţionale
multifuncţionale.
• Promovarea efectivă a învăţării pe tot parcursul vieţii astfel încât rata de participare a
tinerilor în educația formală și nonformală pe parcursul vieții să crească cu cel puțin 5%
anual.
• Modernizarea sistemului de formare continuă a adulţilor realizată pe tot parcursul vieții, în
diverse contexte formale, nonformale şi informale, în corespundere cu nevoile persoanei
raportate la necesitățile socioeconomice, astfel încât rata de participare a adulților în
educația formală și nonformală să crească cu cel puțin 5% anual.
Cadrul de referință al educației și învățământului extrașcolar din Republica Moldova
conține o serie de prevederi conceptuale. În virtutea faptului că există mai multe puncte de
vedere asupra conceptelor: educație nonformală, educație extrașcolară, învățământ extrașcolar,
dar și în vederea asigurării unei percepții coerente și relevante a Cadrului de referință al
educației și învățământului extrașcolar din Republica Moldova este nevoie de a explica și
delimita aceste noțiuni:
 Educația nonformală – formă generală a educației și parte integrantă a Educației în sens larg
social.

11
 Educația extrașcolară – formă specifică a educației elevilor, dar și proces organizat și
gestionat, în vederea formării și dezvoltării personalității elevilor, realizat în instituțiile de
învățământ de educație și învățământ extrașcolar, fiind parte integrantă a educației nonformale
(parte a unui tot întreg).
 Învățământ extrașcolar – sistem, proces și finalitate a educației, instruirii și dezvoltării
personalității elevilor și parte integrantă a educației extrașcolare în sens larg pedagogic.
 Educația extrașcolară (în sens îngust pedagogic) – o activitate de formare a unor calități,
atitudini, trăsături concrete ale personalității elevului și parte integrantă a învățământului
extrașcolar.7
Cadrul, scoate în evidență conceptul de educație nonformală și informală, intervenind cu
diverse tipuri de abordări. Tot odată, nu-și propune delimitarea termenilor extrașcolar și
extracurricular. Din acest considerent, vom continua cu examinarea prevederilor normative din
domeniul învățământului general.
Regulamentul – cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de învățământ primar și
secundar general, ciclul I şi II stipulează:
 Procesul educaţional se realizează prin lecţii, seminare, lucrări practice şi de laborator, ore
opţionale, activităţi extracurriculare şi extraşcolare.
 Activităţile extracurriculare (cercuri, activităţi cultural-artistice, sportive, ecologice, de interes
comunitar, de voluntariat, etc.) se desfăşoară în afara schemei orare.
 Vizitarea Instituţiei şi asistenţa la orele de curs sau la activităţi şcolare / extraşcolare, efectuate
de către persoane din exterior, se fac numai cu aprobarea directorului, cu respectarea
prevederilor legale în vigoare. Fac excepţie de la această prevedere reprezentanţii instituţiilor
cu drept de control.
 Personalul didactic de predare are următoarele obligaţiuni:
e) elaborează proiecte didactice pentru lecţii și activități extrașcolare;
i) asigură securitatea vieţii şi sănătăţii elevilor în cadrul lecţiilor şi activităţilor extraşcolare
(cercuri pe interese, tabere specializate, excursii, etc.);
j) organizează şi desfăşoară olimpiade şi concursuri şcolare; 8
Anual, Ministerul Educației și Cercetării adoptă Planul-cadru pentru învățământul primar,
gimnazial și liceal și Programul activităților extrașcolare în învățământul primar și secundar,
ciclul I și II.

7
Cadrul de referință al educației și învățământului extrașcolar din Republica Moldova/ Nicolae Bragarenco, Alina
Burduh, Marina Cosumov [et al.]; coordonatori generali: Natalia Grîu, Valentin Crudu; coordonator științific:
Vladimir Guțu; Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova. – Chișinău: S.n., 2020, p. 25.
8
Regulament – cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de învățământ primar și secundar general, ciclul I
şi II, disponibil: https://www.cna.md/public/files/rapoarte_expertiza/regul.instprimarsisecundar_edu.pdf

12
 Planul-cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal, anul de studii 2021–2022
prevede: Activitățile extrașcolare vor fi organizate și desfășurate conform intereselor și
opțiunilor elevilor. La proiectarea activităților pentru anul calendaristic 2021 se va ține cont de
Programul activităților extrașcolare în învățământul primar și secundar, ciclul I și II, aprobat
prin ordinul MECC din 25.02.2021. În scopul organizării activităţilor extrașcolare (cor, cerc de
dans, orchestre, artă decorativă aplicată, design, ikebana, artizanat, pictură, grafică, activități de
cercetare la disciplinele de studii etc.), se prevăd a câte 8 ore săptămânal pentru fiecare ciclu de
clase I-a – IX-a şi a câte 4 ore săptămânal pentru fiecare ciclu de clase a X-a–a XII-a. Grupele
vor fi constituite în baza cererilor elevilor, din cel puţin 15 elevi (din aceeaşi clasă sau din clase
diferite). Norma didactică săptămânală pentru o grupă de elevi este de 4 ore academice.9
Programul activităților extrașcolare în învățământul primar și secundar, ciclul I și II
include următoarele componente: 10
1. Concursuri republicane, axate pe diverse aspecte tematice (mediu, securitate rutieră, drepturile
copilului, inovație, etc.);
2. Activități extrașcolare tematice, realizate la nivel instituțional/și comunitar: săptămânale,
decade, campanii (circulație rutieră, toleranță, ecologie, etc.);
3. Calendarul datelor remarcabile și comemorabile la nivel național și internațional (Anul Nou,
Dragobete, Mărțișor, Paște, Opt martie, Ziua Drapelului, Ziua Independenței, etc.).
Prin urmare, constatăm că nici unul din cele trei acte (adoptate și implementate) din
domeniul învățământului general nu face distincție și nu explică particularitățile activităților
extrașcolare și celor extracurriculare. Analizând Planurile manageriale, dar și Rapoartele unui
număr semnificativ de instituții din sistemul învățământului general din țara noastră, la fel
stabilim prezența divergențelor terminologice:
 Activități extrașcolare;
 Activități extracurriculare;
 Activități extrașcolare/extracurriculare.
1.2. Abordări conceptuale și organizaționale ale educației nonformale a elevilor.

În cadrul prezentului paragraf ne propunem să dezvoltăm/explicăm o serie de noțiuni și

concepte, în vederea elucidării domeniului educației nonformale a elevilor, și anume, tipului de
activități: extracurricular/ extrașcolar/complementar/suplimentar. În realitate, graniţele dintre

9
Planul-cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal anul de studii 2021–2022 , disponibil:
https://mecc.gov.md/sites/default/files/_plan-cadru_2021-2022_pt_siteul_mecc_plasat_la_20.04.2021.pdf
10
Ordin nr.196 cu privire la aprobarea Programului activităților extrașcolare în învățământul primar și secundar,
ciclul I și II, disponibil: https://mecc.gov.md/sites/default/files/ordinul_nr.196_din_25.02.2021.pdf

13
cele două tipuri de educaţie (extracurricular/ extrașcolar) nu sunt uşor de trasat, existând
suprapuneri, dar și divergențe conceptuale.
Pornim de la ideea că în practica educațională anglofonă există cel puțin cinci concepte,
care diferă atât prin semnificație, cât și prin aplicabilitate: extracurricular activities,
supplementary education; additional education; after school education; outdoor education. În
cea francofonă, ne confruntăm doar cu trei: éducation complimenter; activités périscolaires și
extrascolaires. În literatura rusă de specialitate se operează cu următoarele noțiuni:
неформальное образование; дополнительное образование; внеурочная деятельность. În
literatura românească de specialitate se operează la fel cu o gamă vastă de noțiuni, care deseori
se contrapun: extracurricular,extrașcolar, co-curricular, extradidactic, complementar, tc.
Un prim obiectiv al acestui paragraf ar consta în analiza dezvoltării conceptelor respective
de către cercetătorii externi de talie mondială.
Expertul internațional R.D. Evans, în raportul prezentat UNESCO în 1980, susține că
sistemul educațional nonformal reprezintă un subsistem al sistemului educațional general. La
mijlocul secolului XX, sistemul educaţiei nonformale se baza pe trei categorii generale:
 Educaţie complementară;
 Educaţie suplimentară;
 Educaţie substitutivă.11
Educaţia complementară se desfăşoară în paralel cu procesul educaţional formal, având în
calitate de beneficiari elevii înscrişi în ciclul de învăţământ primar sau secundar. Ea contribuie la
dobândirea cunoştinţelor şi competenţelor ce nu pot fi obţinute în sala de clasă. Majoritatea
activităţilor, precum cele din cluburile sportive, cercurile ştiinţifice, cluburile de dezbateri,
cercurile dramatice, coruri şi alte asociaţii se desfăşoară în şcoală, fiind componenta
extracurriculară şi chiar extraşcolară a programului educaţional formal.
Aceste activităţi sunt organizate şi desfăşurate în instituţiile de învăţământ în afara
programului şcolar atât de structurile instituţionale (cadrele didactice), cât şi de sectorul asociativ
(ong-uri, organizaţii de voluntariat, structuri comunitare etc.). Legătura dintre şcoală şi
comunitate este mai pronunţată în mediul rural, unde instituţia şi clădirea şcolară reprezintă
principalul centru cultural-educaţional, fiind utilizată de toţi membrii comunităţii. La fel,
procesul educaţional poate fi realizat şi în incinta altor instituţii (oficii private, biblioteci publice,
case de cultură, şcoli de creaţie, terenuri sportive şi chiar terenuri de joacă).
Educaţia suplimentară. Această categorie de educaţie nonformală intervine în etapa
ulterioară a vieţii individului, indiferent de nivelul său de instruire formală, completând

11
Evans D.R. La planification de l’éducation non formelle. Paris. UNESCO: Institut International de Planification
de l’Education, 1981, pp. 23-25.

14
cunoştinţele dobândite în cadrul şcolar. Deseori, activităţile vizează instruirea tinerilor care au
abandonat şcoala, oferind un set de programe de învăţare, axate pe dobândirea competenţelor.
Este vorba de şcolile serale sau învăţământul dual, asigurat de autorităţile publice; dar şi cursuri
de formare în diverse domenii, oferite de agenţi educaţionali atât gratuit, cât şi contra plată
(cursuri de agricultură pentru adulţi, formări în domeniul economico-financiar etc.).
Educaţia substitutivă este destinată atât copiilor, cât şi adulţilor care, din anumite motive
nu au avut acces la educaţia formală. Având o componenţă mixtă (copii şi adulţi), auditoriul este
reprezentat de populaţii rurale sau triburi nomade, care în virtutea condiţiilor climatice şi
geografice sunt izolate de restul civilizaţiei. La fel, în calitate de beneficiari pot fi şi membrii
unor grupuri etnice, care din diverse motive nu au avut oportunităţi educaţionale.
Conţinutul acestor programe este orientat spre oferirea unor cunoştinţe elementare de
gramatică şi matematică, precum şi o cunoaştere rudimentară a subiectelor practice (igiena,
nutriţia, agricultura etc.). De regulă, programele sunt susţinute de organismele neguvernamentale
(naţionale şi internaţionale), având o durată de la trei luni la un an. În calitate de formatori
participă cadrele didactice din învăţământul primar în perioada concediilor sau voluntari. Acest
tip de educaţie nonformală reprezintă pentru unii indivizii unica alternativă a educaţiei formale.
Tabel 1
Contextele de realizare a educaţiei nonformale
Context şcolar Context extraşcolar Context privat
(şcoli,colegii,universităţi) (case şi centre de creaţie, (familia, prietenii, hobby-
biblioteci, centre de ul…)
îngrijire, organizaţii de
tineret şi structuri
asociative…)
- Lecţii/Cursuri; - Dezvoltare personală;
- Formări profesionale; - Formări în domeniul
Activităţi formalizate

- Activităţi copii şi tineret

extracurriculare. (leadership, moderatori
formare profesională);
- Serviciul de voluntariat;
- Şcoli de arte;
- Cluburi sportive;
- Tabere de vară.

15
 - Activităţi în cadrul - Activităţi în cadrul - Colaborarea şcolii cu
proiectelor şcolare proiectelor gestionate familia;

Activităţi semi-formalizate
(consiliul elevilor, de structurile asociative - Muzee;
ateliere, spartachiade pentru copii şi tineret; - Concerte;
etc.); - Angajarea în cadrul - Excursii
- Activităţi sociale şi unei organizaţii de
comunitare în mediul tineret;
şcolar (târguri de - Vizitarea muzeelor,
caritate, acţiuni teatrelor, centrelor de
ecologice, activităţi de agrement.
voluntariat etc.);
- Excursii.
- Contacte cu colegii şi - Contacte cu colegii şi - Comunicarea cu
prietenii în şcoală; prietenii în cadrul părinţii şi bunicii;
neformalizate
Activităţi

- Traiul în căminul structurilor asociative; - Jocuri;

universitar sau liceal; - Traiul comun în tabăra - Reţele de
- Jocuri în timpul pauzei; de vacanţă. socializare.
- Contacte informale
dintre profesori şi elevi.
Educaţie formală Educaţie nonformală Educaţie informală
Sursa: L’éducation non formelle dans le domaine de l’enfance et de la jeunesse. Apprendre en contexte
extrascolaire, https://www.enfancejeunesse.lu/wp-content/uploads/2018/06/L%C3%A9ducation-non-
formelle-dans-le-domaine-de-lenfance-et-de- la-jeunesse.pdf

Octavian Moldovan, într-un studiu consacrat activităților academice extracurriculare din

mediul universitar, intervine cu o analiză exhaustivă a pozițiilor exprimate de autori notorii,
privind delimitările conceptuale ale activităților extracurriculare și co-curriculare.12
Astfel, potrivit studiului, Bartkus și Nemelka și Nemelka identifică o serie de caracteristici
ale activităților extracurriculare, după cum urmează:
(a) se desfășoară în afara sălilor de clasă/cursurilor sau curriculumului obligatoriu;
(b) se desfășoară sub auspiciile (coordonarea, supervizarea) instituției de învățământ;
c) nu se oferă o notă sau altă formă de recunoaștere academică;
(d) pot fi academice sau non-academice;
(e) sunt voluntare sau opționale.
Pornind de la aceste caracteristici, autorii propun o definiție a activităților extracurriculare
ca fiind activități academice sau non-academice, care se desfășoară sub auspiciile unității de
învățământ, dar care au loc în afara orelor de curs normale sau în afara curriculumui.
Adițional, activitățile extracurriculare nu oferă recunoaștere academică sub forma notelor sau a
creditelor, participarea studenților fiind opțională.
12
Moldovan O. Activităţile academice extracurriculare, performanţele şcolare şi angajabilitatea masteranzilor.
Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative 2 (33)/2013, pp. 89-118.

16
 Se observă totuși, că o astfel de definiție poate fi mult prea restrictivă, limitând sfera de
aplicare a conceptului. Pentru a depăși această limitare, Bartkus, Nemelka și Nemelka își
îndreaptă atenția asupra activităților co-curriculare, formulând următoarea definiție O activitate
co-curriculară presupune ca studentul să participe în activități desfășurate în afara orelor
normale de studiu (activitate didactică), dar care este o condiție pentru a dobândi credite
academice sau pentru a obține o notă pentru o materie componentă a curriculumului.
Andrews, propune sintagma „activităţi co-curriculare” pentru a înlocui sintagma „activităţi
extracurriculare”, subliniind faptul că acestea trebuie să fie recunoscute nu doar de angajatori şi
participanţi, ci şi de universităţi. Oferind recunoaştere oficială acestora (chiar dacă nu sunt
incluse în curricula obligatorie), universităţile pot încuraja participarea studenţilor, crescând
calitatea generală a programelor de studii.
Menționăm pozițiile exprimate și de către alți autori în ceea ce privește co-curricularul,
chiar dacă ele sunt de multe ori în dezacord unele cu celelalte, din perspectiva activităților care
pot fi incluse în această categorie.
Darling, Caldwell și Smith: termenul „co-curricular” este uneori limitat pentru activitățile
desfășurate în afara claselor/sălilor de curs, gândite în mod explicit să completeze ceea ce învață
studenții; Hovet și Vinton: activitățile co-curriculare au intenția de ajustare a studenților la
multitudinea perspectivelor lor, precum și a competențelor lor de leadership. Workshopurile,
orientate să-i ajute pe studenți la dezvoltarea capacității de analiză și testare, au fost de
asemenea descrise drept co-curriculare.
Kezar și Moriarty: activitățile co-curriculare includ activitatea în proiecte de curs/clasă,
participarea la workshopuri, de conștientizare culturală; Wren: activitățile co-curriculare includ
sporturi de sală, participarea în diferite cluburi și experiențe ale studenților în context
guvernamental.
În ceea ce privește activitățile extracurriculare, menționăm o serie de aprecieri ale altor
autori remarcabili.
Ahadiat și Smith: hobby-uri, participarea la evenimente/activități sportive, starea civilă și
participarea la evenimente sponsorizate de companii; Barnett: dansuri și activități artistice;
Campion: calitatea de membru în cluburi, comitete sau alte organizații; Kinicki și Lockwood:
statutul de membru în fraternități, experiența de voluntariat, participări la activități atletice;
McGaha și Fitzpatrick: lecturarea ziarelor, revistelor, cărților. Folosirea calculatorului acasă,
utilizarea surselor online și a știrilor TV pentru a obţine informații. Activități de fitness/sportive,
mersul la bibliotecă. Participarea în organizații religioase și campanii politice, voluntariat la
centrele de tineret.

17
 Prin urmare, diversitatea pozițiilor exprimate nu conduce la o conceptualizare exactă și
delimitare netă a noțiunilor. Din acest considerent vom prezenta ideile expuse de o serie de
specialiști cu referire la educația stricto senso a elevilor, chiar dacă ne confruntăm cu un subiect
controversat.
Cercetătorul Sorin Cristea menţionează că „educaţia nonformală sprijină direct şi indirect
acţiunile şi influenţele sistemului de învăţământ, pe două circuite pedagogice principale:13
A) Un circuit pedagogic situat în afara clasei:
a) cercuri pe discipline de învăţământ, cercuri interdisciplinare, cercuri
tematice/transdisciplinare;
b) ansambluri sportive, artistice, culturale etc.;
c) întreceri, competiţii, concursuri, olimpiade şcolare.
B) Un circuit pedagogic situat în afara şcolii:
a) activităţi perişcolare, organizate special pentru valorificarea educativă a timpului liber:
cu resurse tradiţionale – excursii, vizite, tabere, cluburi, universităţi populare, vizionări de
spectacole (teatru, cinema) şi de expoziţii etc.; cu resurse moderne: videotecă, mediatecă,
discotecă, radio-televiziune şcolară, instruire asistată pe calculator, cu reţele de programe
nonformale etc..
b) activităţi paraşcolare, organizate în mediul socio-profesional, ca ”soluţii alternative” de
perfecţionare. Reciclare. Instruire permanentă, radio-televiziune şcolară, cursuri, conferinţe
tematice – cu programe speciale de educaţie permanentă, etc.”.
Mircea Ștefan susține că accepțiunea termenului activitate extrașcolară are un sens foarte
larg, prezentând următoarele abordări:
1. Orice participare a elevului în afara școlii, care are efecte formative.
2. Totalitatea manifestărilor organizate de școală, cu obiective educative și recreative, care se
desfășoară în afara programului școlar. Această accepțiune a termenului se folosește în sens
restrâns. Activitățile extrașcolare pot fi de masă (excursii, competiții, spectacole, serbări, etc.)
sau în cercuri de elevi. În acest sens, termenul este echivalent cu educație extradidactică.
3. Educație nonformală, care se organizează în cluburile copiilor sau în organizațiile de copii și
tineret, în colaborare cu forurile învățământului.14
Liliana Saranciuc-Gordea, menționează: înţelegem prin activitatea extracurriculară
totalitatea acţiunilor educative organizate şi desfăşurate în afara planului de învățământ, dar

13
Cristea S. Dicţionar de pedagogie. Chişinău-București. Grupul Editorial Litera, 2000 p.119.
14
Ștefan M. Lexicon pedagogic. București. Aramis Print, 2006, p. 11.

18
strâns legate de acesta, sub conducerea cadrelor didactice. Astfel de activităţi sunt cercurile de
elevi, serbările şcolare, competiţiile sportive, etc.
Activitatea extraşcolară cuprinde totalitatea acţiunilor educative desfăşurate în cadrul
instituţiilor culturale, cum sunt teatrele, bibliotecile, casele de creaţie etc. Aceste instituţii
organizează activităţi instructiv–educative de tipul: prezentarea unor filme, spectacole, lansări de
cărţi, simpozioane etc.15
Aceeași poziție este exprimată și de Lilia Cebanu, care susține că educația nonformală se
realizează atât sub egida şcolii, ca și activitate educativă extracurriculară (cercuri, serbări,
concursuri, excursii), cât şi extraşcolar, în instituţii specializate în instruirea nonformală
(centre, case, cluburi ale elevilor/studenţilor, tabere pentru elevi/studenţi etc.) şi are menirea să
valorifice, prin forme şi metode specifice, conceptul de educaţie globală ce vizează formarea-
dezvoltarea integrală a personalităţii.16
L. Posțan susține că în sistemul educaţional coexistă mai mulţi termeni, încetățeniți istoric
sau situaţional, care definesc educaţia nonformală, cum ar fi: educaţie extraşcolară, educaţie
complementară, educaţie/activităţi extracurriculare, educaţie nonformală. Fiecare dintre termenii
menționați surprinde anumite caracteristici ale fenomenului educaţional, proiectat şi realizat într-
un cadru instituţionalizat extraşcolar, „constituit ca o punte între cunoştinţele asimilate la lecţii şi
cunoştinţele acumulate în contextul educaţiei informale”.17
Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului alternativa educaţiei
şcolare, care necesită un efort intelectual predominant. Astfel, erau activităţi care să ofere
copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să facă lucruri care îi plac, să descopere,
să experimenteze. De aceea, aceste activităţi erau mai mult cercuri destinate diferitelor hobby-uri
(sculptură, aerodinamică, natură, dans etc.). În timp, însă, varietatea alegerilor a crescut foarte
mult şi aceste activităţi au devenit un supliment al activităţilor şcolare, perceput adesea de către
părinţi şi copil ca fiind tot o şcoală, dar după şcoală. Activităţile extraşcolare s-au apropiat mai
mult de ideea unor meditaţii sau a unei pregătiri suplimentare, a unei perfecţionări continue în
anumite domenii. Orice activitate şcolară poate deveni extraşcolară prin prelungirea ei într-un
context exterior şcolii. Acesta este un motiv pentru care copilul poate simţi că este prea mult
pentru el, că este copleşit de activităţile sale, că este prea greu sau solicitant.18
Iuilia Trasca susține că există confuzii asupra a ceea ce reprezintă concret educaţia
nonformală, existând percepţia că toate activităţile care nu sunt „lecţii” predate în clasă,
reprezintă educaţie nonformală. Un exemplu concret îl reprezintă programul „Săptămâna

15
Saranciuc-Gordea L. Educația nonformală: (suport de curs). UPS „Ion Creangă. – Chișinău 2013, p. 176
16
Cebanu L. Managementul activităţilor extraşcolare: Ghid metodologic. Chișinău. IȘE. Tipogr. Cavaioli, 2015, p. 7
17
Posțan L. Educaţie nonformală: Note de curs. Chișinău: UST., 2019. ISBN: 978-9975-76-291-5. –p.15
18
Ibidem, p.35-36.

19
altfel”/„Şcoala altfel”, respectiv, „Să ştii mai multe, să fii mai bun!” pe care, din cauză că, pentru
o perioadă de o săptămână, lecţiile sunt înlocuite cu activităţi extraşcolare şi extracurriculare,
foarte mulţi factori decidenţi (cadre didactice, directori şi inspectori şcolari), îl apreciază/
raportează ca fiind educaţie nonformală.19
Această interpretare se bazează pe o altă confuzie, creată între conceptele extraşcolar şi
extracurricular, considerate în mod greşit sinonime şi ca fiind specifice numai educaţiei
nonformale, deoarece se desfăşoară în afara orelor din curriculumul de trunchi comun. Se omite
astfel faptul că educaţia nonformală solicită indivizii în mod voluntar, opţional sau facultativ, în
funcţie de nevoile acestora, pe când acest program poate fi considerat mai degrabă, parte a
curriculumului la decizia şcolii (CDŞ), fiind proiectat, planificat, organizat, coordonat şi evaluat
de către şcoală, respectiv de către inspectoratul şcolar.
Mai mult, perioada şi modalităţile de desfăşurare ale acestui program sunt impuse prin
Ordin al ministrului educaţiei, care impune totodată, obligativitatea participării elevilor şi chiar
înregistrarea absenţelor acestora la rubrica Purtare – fapt, evident în totală contradicţie cu
principiile educaţiei nonformale. Acesta este un exemplu evident de eroare în abordarea teoretică
şi aplicativă a educaţiei nonformale, cauzată de abundenţa de termeni şi semnificaţii.
Programul în cauză poate fi asimilat activităţilor extracurriculare; în funcţie de tipul şi de
modalitatea de organizare a activităţilor desfăşurate, acestea pot, dar nu obligatoriu, să fie
activităţi extraşcolare, însă nu şi exemplu de educaţie nonformală; se poate aprecia că acest
program (Săptămâna altfel) creează contexte pentru educaţia nonformală. Chiar dacă activităţile
se desfăşoară în afara şcolii şi sunt de tipul excursii, vizite la muzee/ expoziţii, activităţi
culturale, activităţi sportive etc., faptul că nu exprimă o opţiune voluntară, fermă, din partea
elevului, faptul că participarea este obligatorie şi este coordonată de un cadru didactic, fac din
acest program doar o altă formă de organizare a procesului de învăţământ, decât prin forma
consacrată – lecţia.
Analizând întreaga gamă de abordări teoretice, dar și normative și constatând că există
confuzie în privința delimitărilor terminologice, venim cu următoarele aprecieri și anume - există
două tipuri de educație extrașcolară:
I. Educație extrașcolară exercitată în cadrul structurilor extrașcolare, componente sau nu ale
sistemului de învățământ (școli de arte, cercuri de creație, cluburi sportive, etc.). Acest tip de
educație este calificat de Codul Educației ca și nonformală, deși pozițiile specialiștilor diferă
în aprecieri, fiind considerat ca unul intermediar. Adică, include atât aspectele formalului, cât
și cele ale nonformalului. În acest sens, expunem următoarele argumente pro formal:

19
Trasca Iu. Particularităţi ale formelor educaţiei. https://epale.ec.europa.eu/is/node/15274

20
 Prestatorii de servicii (indiferent de statutul lor: publici/privați, de subordine națională sau
locală) sunt structuri instituționalizate, fiind dotați cu statut, regulament, organigramă, etc., iar
cadrele didactice sunt atestate/calificate.
 Există o serie de prevederi normative care reglementează activitatea lor (calificarea cadrelor,
curriculum sau programul disciplinelor/activităților, numărul de ore și al elevilor din grupe,
etc.).
 Există un orar al lecțiilor/activităților, iar elevii de cele mai dese ori, obțin calificări (note la
examene) și certificate de absolvire.
Argumentele pro nonformal:
 Stipularea în Codul Educației.
 Certificatele emise au o valoare complementară. Doar în baza lor, absolvenții nu pot continua
studiile, sau să se angajeze în câmpul muncii.
Instituțiile extrașcolare pot fi clasificate în modul următor:
 Centre de educație extrașcolară:
− Palate.
− Centre de creație.
− Case de creație.
− Cluburi pe interese.
− Cluburi sportive.
- Stații.
 Instituții de învățământ artistic extrașcolar:
− Școli de muzică.
− Școli de arte.
− Școli de arte plastice.
 Instituții de învățământ sportiv extrașcolar:
− Școli sportive.
− Școli sportive specializate.
− Școli sportive de măiestrie superioară.
 Alți prestatori:
− Case de cultură.
− Biblioteci.
− Centre de tineret.
− Centre comunitare.
− Centre de sănătate prietenoase tinerilor.
− Organizații neguvernamentale.
21
II. Educație extrașcolară exercitată în cadrul instituțiilor din învățământul general,
presupune un set de activități formalizate, dar extra/orar, fiind programate în Planul managerial
și care beneficiază de finanțare bugetară. Conform Raportului elaborat de S.C. MAGENTA
CONSULTING în mai 2021 pentru MEC, educația extrașcolară este realizată prin intermediul
serviciilor extrașcolare tip: cercuri și secții sportive, precum și a serviciilor extrașcolare
complementare.
Potrivit unui studiu realizat de Asociația Expert GRUP, în anul 2016/2017 din numărul
total de 333.700 de elevi din învățământul general, doar 98.600 au participat la activități
extrașcolare. Cele mai multe cercuri activează în domeniul coregrafiei, limbilor moderne,
artelor etc. Cele mai puține cercuri activează în domeniul jurnalismului, religiei, administrării
etc. Majoritatea cluburilor sportive sunt de fotbal, baschet, șah, volei, arte marțiale, etc.20
Tabel 2
Statistica la nivel național privind numărul de cercuri/cluburi sportive și numărul de
copiii care participă la aceste forme de învățământ extrașcolar (perioada 2016-2017)

Numărul cercurilor și numărul elevilor care participă la ele

Numărul instituțiilor Numărul cercurilor Numărul elevilor
fete Băieți total
1.243 4.293 38.391 26.087 64.478
Numărul cluburilor sportive și numărul elevilor care participă la ele
Numărul instituțiilor Numărul cluburilor Numărul elevilor
sportive fete Băieți total
1.243 2.241 13.750 20.331 34.081

Activitățile extracurriculare, deși sunt preconizate în Planul managerial al instituției, nu

presupun o finanțare bugetară. Ele vizează de regulă activităţi cu rol complementar orelor clasice
de predare-învăţare și pot include o gamă variată de activități, precum: festivaluri, concursuri,
expoziții, târguri de caritate, etc. La fel, pot fi realizate acțiuni comune cu părinții, care nu sunt
reflectate în planul managerial (ședințe nonformale, drumeții, discuții, etc.).
Tot odată, unele activități pot fi prevăzute de curriculum unei discipline: vizite la muzee,
excursii şi vizite la instituţii publice sau alte obiective de interes comunitar; activităţi legate de
protecţia mediului. Pentru documentare, sau informare detaliată, elevii urmează să realizeze
sarcinile în afara programului școlar: chestionare, interviuri, etc. Reieșind din acest considerent,


În cadrul Raportului, se operează atât cu noțiunea de extrașcolar, cât și extracurricular, existând frecvente
suprapuneri. Din acest considerent, serviciile extrașcolare complementare pot fi calificate și ca activități
extracurriculare. A se vedea: Raport: Servicii educaționale extracurriculare. Volumul 6. Sinteza rezultatelor
cartografierii, https://mecc.gov.md/sites/default/files/studiu_privind_serviciile_extrascolare.pdf
20
Evaluarea cuprinzătoare a sectorului de învățământ. Centrul Analitic Independent „Expert-Grup”. Chișinău, iunie
2019, p. 106.

22
unii autori preferă să le numească activități complementare, care completează procesul didactic
formal.
În linii mari, este vorba de următoarele tipuri de activități:
Atelier de lucru. Expoziție.
Campanie. Festival.
Competiție. Marș turistic.
Concert. Masă rotundă.
Concurs. Școală tematică.
Curs de formare. Sesiune de informare.
Dezbatere. Simpozion.
Discuție publică. Societate științifică.
Excursie. Tabără.
Vizită de studii.

Ne propunem să realizăm o clasificare detaliată a educației extracurriculare. Astfel,

pornind de la criteriul locului desfăşurării activităţilor extracurriculare  şi instituţia care le
gestionează, le putem clasifica în:
 activităţi extracurriculare desfăşurate în instituţiile de învăţământ, dar în afara clasei şi a
lecţiei;
 activităţi extracurriculare desfăşurate în afara instituţiilor de învăţământ, dar sub incidenţa
acestora;
 activităţi extracurriculare desfăşurate în instituţiile de învăţământ, de alte instituţii cu funcţii
educative;
 activităţi extracurriculare desfăşurate în afara instituţiilor de învăţământ, de alte instituţii cu
funcţii educative.21
În funcţie de grupul-ţintă vizat şi dimensiunea acestuia, activităţile extracurriculare sunt:
 activităţi cu întreaga clasă de elevi;
 activităţi realizate pe grupe de elevi;
 activităţi individualizate. 22
Maria I. Carcea distinge următoarele activități extracurriculare realizate cu întreaga clasă:
 Vizita de lucru:
- are un obiectiv bine definit;
- se adresează tuturor elevilor;
- se realizează pe grupuri mari;
- presupune convenirea prealabilă a vizitei cu instituţia gazdă;

21
Jioară M., Bîrsan E. Managementul activităților extracurriculare. În: Materialele conferinţei ştiinţifice a
studenţilor, Ediţia a 68-a / Univ. de Stat din Tiraspol; col. red.: Coropceanu Eduard [et al.]. – Chişinău: S. n., 2019,
p. 206.
22
https://www.eduform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-dezvoltarea-capacitatii-institutionale-a-
scolilor-defavorizate/activitatile-extracurriculare-aspecte-generale

23
 - presupune instruirea prealabilă a elevilor;
- profesorul îşi asumă responsabilitatea activităţii pe întreaga durată a acesteia – de la
părăsirea şcolii de către grupul de elevi, până la întoarcerea elevilor în incinta şcolii.
Activitățile realizate pe grupe de elevi sunt:
 Meditaţia:
- se adresează elevilor cu risc în realizarea obiectivelor disciplinei;
- se realizează pe grupuri mici;
- este o activitate programată – cu orar propriu;
 Cercul pe materii:
- se adresează elevilor cu performanţe superioare în realizarea obiectivelor disciplinei şi/sau
elevilor cu interese intrinseci pentru materia respectivă;
- se realizează pe grupuri mici;
- este o activitate programată, cu orar propriu;
- tematica este puternic corelată cu conţinutul disciplinei predate în context formal.
Activitățile de tip individual sunt:
 Consultația:
- se adresează tuturor elevilor;
- este o activitate individualizată;
- reglată de convenţii particulare profesor – elev (programarea individuală) pe fondul
regulamentului şcolii;
- se poate realiza şi pe grupuri mici;
- este o activitate programată – cu orar propriu;
- tematica abordată reprezintă o extindere sau o aprofundare a conţinutului tematic al
disciplinei;
 Antrenamentul:
- se adresează unor elevi care se pregătesc pentru concursuri;
- este o activitate individualizată, pe persoană sau pe grup (echipă);
- este reglat de regulamentele concursului avut în vedere şi standardele anticipate de
performanţă;
- tematica abordată sau conţinutul activităţii este corelat cu tematica/conţinutul
concursului.23
În funcţie de finalitatea urmărită, activităţile extracurriculare pot fi:
 activităţi cu caracter predominant informativ;
 activităţi cu caracter predominant formativ;
23
Carcea M.I. Managementul educaţiei nonformale. Suport de curs IDD, Nivel B. Iași, 2001, p. 8

24
 În funcţie de dimensiunea educaţională dominantă, activităţile extracurriculare sunt:
 activităţi de educaţie intelectuală;
 activităţi culturale;
 activităţi sportive;
 activități artistice;
 activități de educație morală.24

CAPITOL II. OPINII PRIVIND IMPLEMENTAREA EDUCAȚIEI NONFORMALE ÎN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL GENERAL DIN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Rolul și funcționalitatea educației nonformale în viziunea cadrelor didactice.

24
Anexa 1, p. 82.

25
 În perioada septembrie-octombrie 2021 a fost realizat un mini-sondaj al cadrelor didactice,
aplicat pe un eșantion de 128 de respondenți, dintre care 71,1% activând în mediul rural, iar
28,9% - urban.
Menționăm că activităților cu caracter nonformal le revine un rol important în procesul
educațional, fiind practicate de circa 66% din respondenți. Prin urmare, se atestă o participare
masivă a elevilor la activitățile extracurriculare și extrașcolare. Tot odată, constatăm că gradul de
implicare a copiilor în școlile rurale este mai mare decât în cele orășenești (69%) față de
(57%).

Figura 1. Implicarea elevilor în activitățile nonformale

În viziunea cadrelor didactice, activitățile nonformale organizate în școală reies din

inițiativa: cadrelor didactice – 48,8%, administrației – 30,2%, elevilor – 16,3% și altor actori –
4,7%.

Figura 2. Inițiativa activităților nonformale din școli

26
 Elevii manifestă interes masiv și sunt receptivi la ofertele educaționale nonformale (31%
frecvent) și (52,7% de cele mai dese ori). Mai mult decât atât, ei au fost inițiatorii a peste 15,5%
din activitățile nonformale desfășurate în școli.

Figura 3. Interesul elevilor pentru activitățile extracurriculare

Peste 85% din profesori au atestat o atmosferă caldă și prietenoasă în timpul activităților
extracurriculare, manifestându-se respect și empatie. În plus, s-a observat și un grad mai mare de
participare a școlarilor timizi și celor cu CES. Astfel, dacă în timpul orelor curriculare, aceste
categorii sunt foarte pasive (9% activi), în activitățile complementare se implică frecvent 14,8%
și de cele mai multe ori 40,6%.

Figura 4. Atitudinea elevilor în cadrul activităților nonformale

Majoritatea absolută a cadrelor didactice (93%) consideră că educația extracurriculară

contribuie la creșterea însușitei și performanțelor academice a elevilor, aduc elemente de noutate
și îmbogățesc cunoștințele generale. La fel, prin intermediul învățării nonformale sunt dezvoltate

27
o serie de competențe importante. Astfel, profesorii consideră că elevii dobândesc în mod
prioritar următoarele competențe:
 De comunicare;
 Sociale și civice;
 Sensibilizare și exprimare culturală.

Figura 5. Competențele dobândite de elevi în rezultatul ENF

Este diversificată și aria, sau profilurile activităților extracurriculare/extrașcolare, deși cele

mai practicate sunt:
 Dezbaterile tematice, mesele rotunde;
 Activitățile de voluntariat;
 Activități de parteneriat educațional;
 Excursii și turism;
 Jocuri și întreceri sportive.

28
 Figura 6. Modalități de realizare a activităților extracurriculare

Deși avem o imagine relativ pozitivă în ceea ce privește educația nonformală la nivel de
atitudine, implicare și feed-back, constatăm existența unei probleme majore pe dimensiunea
formării profesionale a cadrelor didactice. Potrivit rezultatelor chestionării, circa 30% nu au
beneficiat niciodată de formări, iar aproximativ 40% au avut cândva ocazia să participe la
niște cursuri.

Figura 7. Formări în domeniul ENF

Cei care participă relativ frecvent la formări în domeniul ENF (circa 30%) au menționat
următorii actori/prestatori de servicii:
 ONG-uri și proiecte internaționale - 34%;
 Administrația instituției (de cele mai dese ori directorul adjunct pentru educație) - 21%;
 Direcția de învățământ - 19%;
 Cadrele didactice care au realizat formări sau specialiștii în domeniul TIC - 16%;
 MEC și Instituțiile de formare la nivel național - 10%.

29
 Participarea profesorilor la formări ENF este mai pronunțată în mediul urban (44%) în
raport cu cel rural (28%) și de fapt, persoanele care au urmat cursurile, practică mai frecvent
activități extracurriculare și extrașcolare. Evident că o astfel de situație nu poate fi ignorată,
accentuându-se necesitatea implicării majore a instituțiilor naționale în formări cu specific
nonformal a cadrelor didactice.
Cu toate acestea, marea majoritate a profesorilor (73%) aplică metode de învățare
nonformală în cadrul disciplinelor predate, cele mai populare fiind:
 Lucrul în echipă;
 Jocul;
 Asaltul de idei.

Figura 8. Metode de învățare nonformală practicate

Evident că situația pandemică a condus la perturbarea procesului didactic la general,

manifestându-se în mod negativ asupra proceselor extracurriculare. Astfel, 66,4% din
respondenți susțin că pandemia a afectat foarte mult activitățile nonformale, iar 32% - parțial.
Tot odată, chiar și în pofida condițiilor dificile, mai mult de jumătate dintre profesori au
desfășurat activități extrașcolare.

30
 Figura 9. Activitățile extracurriculare în condițiile învățării mixte

Cele mai practicate activăți sunt:

 Proiecte video și power point prezentate de elevi;
 Ateliere, cursuri on-line;
 Ședințe tematice on-line (ziua limbilor europene, decada circulației rutiere, turnamentul
republican pentru drepturile copilului, etc.) cu participarea părinților dar și reprezentanților
sectorului asociativ;
 Vizionarea filmelor tematice;
 Activități tehnico-științifice;
 Teatrul on-line;
 Excursii, lucrul în echipă, dezbateri (cu prezență fizică și respectarea normelor sanitare).
În condițiile procesului didactic obișnuit (ante pandemic), cele mai răspândite activități
extrașcolare erau:
 Activități de voluntariat/ Activități de parteneriat educațional - 42%;
 Dezbateri tematice/Mese rotunde - 32%;
 Jocuri la aer liber/ Activități sportive - 21%;
 Vizite, Drumeții/excursii - 20%;
 Ateliere de artă (teatru, muzică, pictură) 13%.
Ne-am propus să comparăm nivelul de satisfacție a cadrelor didactice referitor la ENF pe
parcursul anului școlar 2019-2020 în raport cu 2020-2021. Pentru perioada 2019-2020, profesorii
sunt relativ satisfăcuți de caracterul și amploarea activităților extracurriculare/extrașcolare.
Astfel, sunt foarte mulțumiți 16,4% din respondenți; mulțumiți – 34,4%; în oarecare măsură –
30,6%; puțin - 16,4%; deloc – 2,2%. Menționăm că trecerea la învățământul online s-a produs în

31
aprilie 2020 și pe parcursul primelor două luni de pandemie atât cadrele didactice, cât și elevii
abia au început explorarea platformelor educaționale online, fiind înregistrate multiple dificultăți:
probleme tehnice, competențe digitale reduse, insuficiența materialelor didactice, reticența
elevilor, etc.
Situația a evoluat în perioada 2020-2021, gradul de satisfacție reducându-se considerabil.
Astfel, sunt foarte mulțumiți 10,2% din respondenți; mulțumiți – 24,4%; în oarecare măsură –
30,5%; puțin – 30,4%; deloc – 4,5%. Prin urmare, constatăm schimbarea semnificativă a
profilurilor și accentelor educației nonformale în condițiile învățării online. Totuși, în pofida
dificultăților existente, cadrele didactice reușesc să ofere servicii educaționale nonformale la un
nivel satisfăcător, chiar dacă gradul de satisfacție personală/profesională este relativ redus.

2.2. Rolul și funcționalitatea educației nonformale în viziunea elevilor

Chestionarea elevilor o fost realizată pe un eșantion de 436 de respondenți, dintre care

52,3% din mediul rural, iar 47,7% - urban.

Figura 10. Mediul de învățare

Ca efecte majore pe care educația nonformală şi le propune să le producă, se pot menţiona:

 creşterea calităţii actului educaţional şi a rezultatelor învăţării;

32
 introducerea obligatorie a elementului educativ în proiectarea şi desfăşurarea activităţii
didactice la fiecare obiect de studiu;
 proiectarea activităţilor educative extracurriculare ca aplicaţii concrete a cunoştinţelor
acumulate şi a abilităţilor şi competenţelor formate în cadrul obiectelor de studiu;
 stimularea interesului elevilor şi a cadrelor didactice de a se implica în proiecte şi programe
educative curriculare, extraşcolare şi extracurriculare la nivelul fiecărei unităţi de
învăţământ;
 stimularea şi multiplicarea iniţiativelor tinerilor în dezvoltarea vieţii comunităţii
şcolare/comunităţii;
 reducerea procentului fenomenelor antisociale, a abandonului şi absenteismului şcolar;
 ridicarea calităţii resursei umane din sistemul educaţional;
 formarea resursei umane necesare dezvoltării societăţii cunoaşterii;
 asigurarea sustenabilităţii proiectelor educative prin conştientizarea comunităţii cu privire la
potenţialul pe care programele educaţionale le au asupra formării tinerei generaţii ce
urmează a se integra;
 transformarea educaţiei în sursă de dezvoltare comunitară.
Menționăm că activităților cu caracter non-formal le revine un rol important în procesul
educațional, fiind practicate de circa 73,4% din respondenți. Prin urmare, se atestă o participare
masivă a cadrelor didactice în organizarea activităților extracurriculare și extrașcolare.

Figura 11. Implicarea profesorilor în organizarea activităților nonformale

Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea

corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi
stimularea comportamentului creativ în diferite domenii.

33
 Astfel, circa 64% din elevi menționează că au fost consultați de către cadrele didactice cu
privire la activitățile nonformale organizate atât în școală, cât și în afara ei, iar 36% au fost
consultați de către cadrele didactice rareori sau niciodată.

Figura 12. Informarea elevilor cu privire la activitățile nonformale

Școlile din Republica Moldova au o tradiție în implicarea elevilor în activități extrașcolare.

Aceste activități sunt importante pentru introducerea generației tinere în tradițiile naționale.
Participarea înseamnă implicare în adoptarea deciziilor care privesc individul şi/sau
comunitatea din care face parte. Prin participare, elevii îşi dezvoltă respectul faţă de sine şi
faţă de ceilalţi, capacitatea de ascultare a opiniilor celorlalţi, competenţele decizionale şi
spiritul de responsabilitate. Rolul profesorului este acela de a facilita, de a „sprijini”
participarea elevilor în procesul de învăţare.
Potrivit rezultatelor chestionării, 53,2% din elevi au menționat că participă la
activitățile nonformale organizate de școală, iar 46,8% participă rareori sau niciodată la
activitățile nonformale.

34
 Figura 13. Participarea la activitățile nonformale din școală

Activităţile extracurriculare sunt o modalitate prin care elevilor li se pot dezvolta anumite
abilități, unele competențe, într-un mod mai puțin rigid, prin folosirea unor strategii moderne, a
unor abordări pozitive care le stârnesc creativitatea și interesul pentru un anumit domeniu. Ele
contribuie din plin la dezvoltarea socială și la cea personală a elevului.
Elevii implicați în activitățile extracurriculare capătă mai multă înțelegere față de ceilalți,
dar și față de ei, devin mai responsabili, mai empatici și astfel devin practic mai pregătiți pentru
integrarea socială activă într-o lume caracterizată de multă diversitate.

Figura 14. Relaționarea în cadrul ENF

Activitatea extraşcolară este segmentul de educaţie, care asigură în mare parte transferul de
cunoştinţe, acumulate de către elevi în cadrul orelor obligatorii în practică, ceea ce oferă elevului
deprinderi de a implementa în practică cunoştinţele teoretice acumulate.
Peste 76% din elevi au atestat o atmosferă caldă și prietenoasă în timpul activităților
extracurriculare, manifestându-se respect și empatie. În plus, s-a observat și un grad mai mare de
participare a colegilor timizi în astfel de activități.

35
 Figura 15. Atitudinea profesorilor în cadrul ENF

Activităţile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la

dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor şcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
lor liber. O trăsătură importantă a activităţilor extraşcolare este aceea că antrenează copiii în
activităţi diverse, cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare, într-un
mediu care permite dezvoltarea unor aptitudini speciale şi facilitarea integrării în mediul şcolar.
De exemplu, excursiile ( indiferent de perioada de desfăşurare) sau orice altă formă de activitate
extraşcolară care presupune relaţionarea/inter-relaționarea copiilor (şezători, ateliere de
lucru/creative, vizite, spectacole, acţiuni de voluntariat etc.) ajută la dezvoltarea capacităţii de
adaptare, de toleranţă şi socializare a copiilor, fără ca aceştia să conştientizeze neapărat „efectele
secundare” ale participării lor.
Avantajele acestui tip de educație sunt multiple:
 este centrat pe cel ce învață şi nevoile acestuia;
 pune accent pe învățare și nu pe predare;
 dispune de un curriculum flexibil şi variat, propunând activități interesante şi atractive;
 valorifică abilitățile, talentele şi capacitățile personale;
 conduce la obținerea de rezultate într-o perioadă determinată de timp, conținuturile pot fi
înnoite rapid sau îmbunătățite;
 se bazează pe metode active/interactive şi diversificate de învățare;
 reprezintă învățare prin experiențe noi şi valorificarea experiențelor anterioare.
Majoritatea elevilor (86%) consideră că activitățile nonformale permit îmbogățirea
cunoștințelor și aduc elemente de noutate.

36
 Figura 16. Elementul novator al activităților nonformale

Activitățile extrașcolare organizate de școală au conținut cultural, artistic, spiritual,

științific, sportiv sau activități de participare la viața și activitatea comunității locale. Implicarea
elevilor în aceste activități este diferită, în funcție de aptitudinile lor, caracteristicile
personalității, trăsăturile de temperament, trăsături ale afectivității și motivației și nu în ultimul
rând în funcție de trăsăturile de voință și caracter. Activitățile extrașcolare se desfășoară într-un
cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăți de afirmare în mediul școlar să reducă nivelul
anxietății și să-și maximizeze potențialul intelectual. În opinia elevilor (57,6%), se observă o
implicare mică a colegilor timizi în activități nonformale.

Figura 17. Implicarea elevilor timizi

Metodele de educaţie nonformală sunt organizate, coordonate, evaluate şi analizate de

către persoane cunoscute sub mai multe denumiri, în funcție de metodă (formator, facilitator,
lector, profesor etc). Aceste persoane, prin intermediul fanteziei, a creativității şi bucuriei lor, îşi
propun să creeze cadrul potrivit pentru distracție, activare şi exprimare liberă a persoanelor
cărora se adresează. Educaţia non-formală nu urmează un sistem ierarhizat şi poate diferi ca
durată, fără a implica în mod obligatoriu certificarea rezultatelor învăţării.

37
 Majoritatea elevilor (71%) consideră că metoda preferată de învățare nonformală este lucru
în echipă, care pune accent pe dezvoltarea competențelor de comunicare interpersonală, a
comportamentelor sociale ale elevilor. Alte metode de învățare nonformală menționate de către
elevi sunt: jocul, cafeneaua publică, discursul public, asaltul de idei, învățarea prin proiect etc.
Activitățile nonformale sunt atractive datorită formelor lor variate: cercuri de lectură,
competiții sportive, activități cultural-ştiințifice, workshop-uri, cluburi de dezbateri, serbări
şcolare, excursii, olimpiade, concursuri, vizionări de spectacole, vizite la muzee, parteneriate
educaționale etc. Modalitățile de realizare ale educației non-formale se regăsesc în afara școlii,
incluzând însă și activități desfășurate în școală.
Astfel, elevii consideră că cele mai importante modalități de realizare a activităților
nonformale sunt:
 Excursii/drumeții;
 Jocuri și întreceri sportive;
 Ateliere de artă (muzică, teatru, pictură);
 Activități de voluntariat;
 Dezbateri/Mese rotunde;
 Activități de parteneriat educațional;
 Vizite etc.

Figura 18. Modalitățile preferate de realizare a activităților nonformale

Metodele și tehnicile de educație nonformală contribuie la abilitatea elevilor în a-și

organiza propriul proces de învățare, valorificând diverse tipuri de resurse, la cunoașterea și
abilitarea în utilizarea tehnicilor de comunicare eficientă, la abilitarea elevilor pentru a-și
valorifica experiența personală în construirea unor atitudini deschise și responsabile.
Printre caracteristicile metodelor specifice educației nonformale se numără:
 au obiective de învăţare clare;
 dezvoltă toate tipurile de competenţe (cunoştinţe dar mai ales abilităţi şi atitudini);
 sunt active, creative şi interactive;
38
  au caracter participativ şi experienţial;
 au caracter inovativ (nu fac parte din categoria „metode clasice”);
 au un grad de aplicabilitate mare.
Astfel, elevii consideră că cele mai importante metode de învățare nonformală sunt:
1. Lucru în echipă;
2. Jocul;
3. Învățarea prin proiect;
4. Cafeneaua și discursul public;
5. Asaltul de idei.

Figura 19. Metodele de învățare nonformală

Educația nonformală reprezintă un model de învățare care se referă la eliminarea notelor, a

temelor obligatorii şi a unei rigurozități impuse, are caracter facultativ sau opțional.
Evaluarea activităților desfășurate în cadrul educației nonformale este facultativă,
neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fără note sau calificative oficiale. În
condițiile extinderii cererilor de pregătire profesională prin diferite forme de instruire nonformală
există și situații în care acestea sunt finalizate prin certificate sau diplome de absolvire
Activitățile educației nonformale nu au caracter obligatoriu, la ele participă doar doritorii,
sunt dezvoltate în vederea atingerii unor obiective și obținerii unor rezultate prestabilite, și chiar
dacă există și aici procesul evaluării, el este flexibil, formativ, eliminând stresul obținerii notelor
sau al rezolvării temelor obligatorii.
Astfel, în opinia elevilor, cele mai potrivite metode de evaluare a activităților nonformale
sunt:
 Desene, colaje;
 Concursuri cu tematică;
 Chestionare;
 Probe practice;
 Dezbateri/mese rotunde;
 Întocmirea unor portofolii etc.

39
 Figura 20. Evaluarea activităților nonformale

Sunt activităţi care corespund intereselor, aptitudinilor, înclinaţiilor elevilor. Cluburile

pentru elevi, cercurile organizate pe diferite specialităţi au ca obiectiv primar ocuparea eficientă
a timpului liber, cultivarea intereselor şi aptitudinilor elevilor.
Conform datelor chestionarului, 45,8% din elevi au menționat că sunt mulțumiți de
activitățile non-formale desfășurate în școală, 35,6 % din elevi – în oricare măsură și 18,6% din
elevi au menționat nu sunt mulțumiți de activitățile non-formale desfășurate în școală.

Figura 21. Gradul de satisfacție de ENF în anul de studii 2019-2020

Şcoala constituie mediul și factorul primordial ce poate contribui la dezvoltarea unei

percepții corecte a timpului liber ca spaţiu şi factor de dezvoltare a personalităţii elevului.
Timpul liber al elevului este delimitat în funcție de timpul programat pentru învățarea școlară,
care rămâne un reper necesar și util în analiza și apoi în valorificarea gestiunii raționale a
timpului liber.
Timpul liber al elevului reprezintă o resursă de bază a procesului educativ, gândit în
perspectiva educației centrate pe cel ce învață și a educaţiei integrale, valorificată prin acțiunea
voluntară de informare și luare a deciziei de către elev, în sensul a ceea ce vrea sau ce urmează să
devină el prin alegerea activităţilor de formare-dezvoltare a personalității sale: de destindere

40
(odihnă) – de divertisment (distracţie) – de dezvoltare (cultură) personală, la nivel de gestionare
raţională sau de bună voie, eliberat de obligaţiile şcolare, familiale şi sociale.
La întrebarea Cum îți petreci timpul liber după efectuarea lecțiilor, au fost date
următoarele răspunsuri: 234 elevi – mă joc/stau on-line pe calculator/telefon; 165 elevi – citesc;
139 elevi – practic un sport și 100 elevi privesc televizorul.

Figura 22. Modalitățile de petrecere a timpului liber a elevilor

Activitatea extraşcolară este segmentul de educaţie, care asigură în mare parte transferul de
cunoştinţe, acumulate de către elevi în cadrul programului standard de ore obligatorii
(curriculum formal) în practică, ceea ce oferă elevului deprinderi practice de a implementa în
practică cunoştinţele teoretice acumulate.
Activităţile extracurriculare se referă astfel la totalitatea activităţilor educative organizate
şi planificate în instituţiile de învăţământ cu scop  educaţional, dar mai puţin riguroase
decât cele formale şi desfăşurate în afara programelor şcolare, conduse de persoane calificate, cu
scopul completării formării personalităţii elevului asigurată de educaţia formală sau dezvoltării
altor aspecte particulare ale personalităţii acestuia.
Astfel, 38% din elevi au menționat că activitățile extrașcolare și cele extracurriculare
diferă, 21,6% din elevi – se aseamănă, 19,3% din elevi –se completează și 20,9% din elevi au
menționat că nu știu.

Figura 23. Deosebirea dintre extrașcolar și extracurricular

Un rol deosebit în implementarea activităţilor relaţionate cu asigurarea unei educaţii de

calitate pentru toţi copiii revine ONG-urilor active în domeniu (AO Lumos Foundation Moldova,

41
Keystone Moldova, Parteneriate pentru Fiecare Copil; CCF Moldova), care, ca rezultat al
promovării parteneriatelor publice private, au contribuit la realizarea unor acţiuni prioritare,
prevăzute în documentele de politici.
Deși avem o imagine relativ pozitivă în ceea ce privește educația nonformală la nivel de
atitudine, implicare și feed-back, constatăm existența unei probleme majore pe dimensiunea
implicarea elevilor în activități/formări organizate de ONG-uri. Potrivit rezultatelor chestionării,
circa 33% au fost implicați în activități organizate de ONG-uri, iar 61% nu au avut ocazia să se
implice în activități/formări organizate de ONG-uri.

Figura 24. Implicarea societății civile în activități nonformale

La întrebarea dacă Aceste activități/formări sunt mai interesante și atractive decât cele
școlare elevii au menționat următoarele: 39,9% au menționat că activitățile sunt parțial mai
interesante și atractive decât cele interesante; 30,3% - activitățile sunt la fel; 19,5% - activitățile
sunt mai interesante și 10,3% - consideră că aceste activități nu sunt mai interesante și atractive
decât cele școlare.

Figura 25. Atractivitatea ENF oferită de ONG-uri

42
 Activităţile nonformale se desfăşoară într-un cadru relaxat, calm şi plăcut, de asemenea,
profesorul ce practică sau alege o astfel de activitate trebuie să dispună de mijloace
reprezentative care să atragă subiecţii. Prin intermediul învățării non-formale sunt dezvoltate o
serie de competențe importante.
Educația nonformală oferă posibilitatea de consolidare a competențelor-cheie ale
formabililor şi la dezvoltarea unor competențe transversale care vizează: autocunoaşterea şi
dezvoltarea personală, capacitatea de lucru în echipă, cultivarea unei atitudini responsabile,
capacitatea de planificare, coordonare şi organizare a timpului liber, competențe de gestionare a
conflictelor intra şi interpersonale, capacitatea de a rezolva probleme cotidiene etc.
Astfel, elevii consideră că dobândesc în mod prioritar următoarele competențe:
 Competențe de comunicare;
 Competențe sociale și civice;
 Spirit de inițiativă și antreprenoriat;
 Abilitatea de gestionare eficientă a propriei învățări;
 Sensibilizare și exprimare culturală;
 Competență digitală etc.
 Figura 26. Competențele dezvoltate prin intermediul ENF
 Figura 26. Competențele dezvoltate prin intermediul ENF

Figura 26. Competențele dezvoltate prin intermediul ENF

Educația nonformală este o abordare nouă a învățării prin diferite activități plăcute şi
motivante, reprezintă o abordare complementară a sistemului tradițional de învățământ, cu un
aport suplimentar de abilități, şi deprinderi utile în viață. Obiectivul activităților nonformale

43
constă în dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități cât mai variate şi
mai bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socioculturale prin valorificarea
talentelor şi abilităților educabililor.
În concluzie, evidențiem faptul că educația nonformală, reprezintă o necesitate a sistemului
educațional actual, deoarece valorifică talentele și calitățile educabilului în procesul de
cunoaştere şi dezvoltare personală.

CAPITOL III. MODELE DE EDUCAȚIE NONFORMALĂ A ELEVILOR

3.1. Strategii și modele de educație nonformală a elevilor în unele societăți contemporane

În cadrul prezentului paragraf sunt examinate principalele caracteristici ale educației
nonformale /suplimentare/complementare a elevilor/tinerilor din șapte țări: Marea Britanie, SUA,
Australia, Singapore, Suedia, Spania și Franța. Alegerea țărilor se datorează locației lor
geografice, varietății structurilor economice și culturale, sistemelor guvernamentale și
educaționale.
Spre exemplu, Marea Britanie se distinge prin faptul că a impus modelul specific Statelor
Unite și Australiei; Singapore, pe de o parte, oferă imaginea generală a sistemelor și strategiilor
educaționale din Asia de Sud-Est, pe de altă parte, are particularități vizibile în raport cu restul
regiunii, tot odată fiind influențat de modelul anglo-american.
Suedia este reprezentantul sistemului educațional și al structurii teritoriale a țărilor
scandinave; Spania și Franța sunt țări europene cu particularități socio-culturale pronunțate și
diferite sisteme de învățământ general.
În țările anglofone, precum Marea Britanie, Statele Unite și Australia, terminologia în
domeniul educației nonformale/complementare este foarte asemănătoare ca semnificație și

44
aplicare. Majoritatea termenilor nu oferă o descriere exactă a activităților, fiind denumite într-o
manieră vagă „suplimentare” sau „extrașcolare”, astfel că doar pe baza titlului, este imposibilă
determinarea specificului unei astfel de formări.
Pentru toate statele anglofone participarea la educația complementară este facultativă, fiind
orientată spre dezvoltarea multilaterală a elevilor și lărgirea orizonturilor lor. În Australia se
accentuează importanța adaptării sociale, iar în SUA – rezultatele academice.
În Marea Britanie, educația suplimentară pentru copii este oferită de școlile publice;
organizațiile educaționale private; internatele private, abundând printr-o gamă variată de cursuri
și activități. În anul 2015, existau aproximativ 3.000 de școli de educație continuă. Participarea la
educația suplimentară este benevolă, deși conform sondajelor, majoritatea copiilor participă la
cel puțin un cerc (în special sportiv).
Sistemul învățământului extrașcolar este structurat pe următoarele domenii:
 sport;
 muzică (cor, instrumente muzicale);
 arte plastice (modelare, sculptură, teatru, desen);
 cluburi de discuţii (retorică);
 instruirea în corpul de cadeți (Combined Cadet Force);
 cursuri religioase, culturale și lingvistice;
 asistență în formare (servicii de repetitor).25
În SUA există doi principali prestatori de servicii educaționale extrașcolare: organizațiile
educaționale private și instituțiile publice cu profil cultural, educațional, sau de agrement. În
timp ce organizațiile private oferă cursuri exclusiv contra plată pentru copiii din familii bogate,
administrația locală (administrația orașului sau a statului) oferă servicii educaționale
suplimentare la un cost redus sau gratuit.
Astfel, primăria orașului New York invită tinerii rezidenți să participe la cursuri/activități
suplimentare în organizațiile publice: muzee, patinoare, cluburi sportive, etc. Spre exemplu, în
cadrul proiectului municipal Urban Advantage au fost implicate opt organizații, oferind servicii
de educație nonformală (muzee, centre științifice, grădini zoologice, grădini botanice). Scopul
proiectul constă în creșterea performanței elevilor la științe naturale și exacte, dezvoltând abilități
de cercetare. De asemenea, toate școlile publice sunt obligate să asigure lecții suplimentare în
mod gratuit. De cele mai dese ori, sunt secțiile sportive, frecventate de copiii din familii mai
puțin înstărite.

25
Research report. The cost of after-school activities in the UK: how much do parents spend?:
https://www.mathsdoctor.co.uk/downloads/after-school-activities-report.pdf

45
 La fel, în SUA, programe destinate elevilor se regăsesc în circa 75% din instituțiile de
educație științifică nonformală: muzee, rezervații naturale, grădini zoologice, laboratoare, etc. De
regulă, sunt cursuri de master clas, cursuri de susținere a programelor școlare, excursii etc.
Aceste instituții colaborează cu peste 60% din școlile din țară. Mai mult chiar, este larg
răspândită practica participării active a părinților la educația suplimentară în calitate de formatori
voluntari, dar și a organizațiilor non-guvernamentale26.
Clasificarea profilurilor ENF se realizează în baza obiectivelor programului educațional:
 cercuri specializate (sport, artă, știință, teatru, mișcare de cercetași) - ca urmare, elevul
dobândește cunoștințe și competențe în domeniul ales;
 cercuri universale (cluburi pentru băieți și fete, grupuri after-school) - ajută copiii să-și
realizeze temele pentru acasă, organizează jocuri distractive, etc., având ca obiectiv
organizarea timpului liber;
 cercuri academice (programe educaționale de vară, lecții tematice) - scopul acestor ore este de
a crește însușita academică și studierea unor noi teme dincolo de programul școlar.
La fel, în SUA sunt bine dezvoltate așa-numitele industry-relations: reprezentanții unor
corporații organizează lecții în instituțiile de educație suplimentară, oferind certificate duble.
Există și o discriminare pozitivă a fetelor, fiind create cluburi exclusiv pentru ele Girls only
clubs.
În Singapore, educația suplimentară are o semnificație specifică, interpretată ca „învățare
simultană”, accentuându-se faptul că se realizează în paralel cu cea de bază. Astfel, toți elevii din
ciclul gimnazial sunt obligați să frecventeze cel puțin o disciplină suplimentară, obținând
calificative. Cursurile sunt orientate spre menținerea unui nivel constant de implicare a copiilor,
dezvoltarea calităților de lider, contribuția la bunăstarea societății (cel puțin șase ore din anul
școlar, elevii trebuie să presteze servicii în folosul comunității).
Datorită fuzionării învățământului suplimentar cu cel general, numărul organizațiilor
private de instruire nonformală este redus. Prin urmare, principalul prestator de servicii
educaționale extracurriculare sunt școlile publice. Acest lucru se datorează obligativității
studierii unei materii, dar și reglementării destul de stricte a sistemului educațional (toți
profesorii trebuie să obțină certificarea de la Ministerul Educației, există cerințe referitor la
sediu, cursurile de formare, etc.).
În linii generale, pot fi identificate patru grupuri de activități suplimentare:
 cluburi și asociații: șah, dezbateri, lecții tematice (ex. științe);

26
Дополнительное образование детей за рубежом: Понимание, политика, регулирование ./ Научное
издание, Серия Современная аналитика образования. № 9 2017, p. 18.

46
 activitate fizică și sport: baschet, fotbal, tenis de masă, etc.
 educație militaro-patriotică: Corpul de cadeți, Crucea Roșie a Copiilor, Cercetașii din
Singapore, Corpul de protecție civilă;
 arte plastice/vizuale și arte muzicale: fotografie, desen, sculptură, caligrafie; cor, instrumente
muzicale, teatru, etc.
O particularitate distinctivă a Singapore este disponibilitatea unor programe speciale de
muzică și arte, în școlile publice, cele autonome și private. Ele se numesc AEP (Art Elective
Programme) și MEP (Music Elective Programme). Pentru a fi admiși, pretendenții trebuie să
satisfacă anumite criterii (performanță academică și capacitate de însuşire a materialului), dar și
susținerea unui examen de promovare. Cursul durează patru ani, fiind desfășurat în paralel cu
programul din învățământul general.27
În Australia există trei tipuri de organizații din sfera învățământului extracurricular:
private, publice (lecțiile se desfășoară în incinta școlilor din învățământul general) și comunale/
municipale. Școlile publice oferă cursuri după orele de bază. Educația suplimentară într-o
comună/municipalitate poate fi asigurată atât de organizațiile locale de voluntari, cât și în baza
unui model de parteneriat public-privat.
În Suedia, educația complementară este gestionată de Skolverket (Agenția Națională de
Educație), care supraveghează activitatea școlilor publice. Conform informațiilor de pe site,
obiectivul cercurilor/cluburilor de educație complementară constă în suplimentarea activităților
preșcolare și școlare, oferirea posibilității părinților de a combina obligațiunile familiale cu cele
de serviciu. Centrele de agrement sunt orientate spre stimularea dezvoltării personale și însușitei
elevilor, oferindu-le modalități utile de petrecere a timpului liber, cultivând competențe de
comunicare și comportament social.
Termenii suedezi Fritidshem și Fritidsklubb se traduc ca și „casa timpului liber” și „clubul
timpului liber”. Acolo, majoritatea cercurilor nu au tangență cu materiile școlare. Astfel de
activități sunt percepute ca o modalitate de a-i ocupa pe copii după școală în timpul când părinții
sunt la locul de muncă. Organizațiile suedeze de educație suplimentară nu se axează pe realizarea
anumitor obiective, oferind mai degrabă un serviciu de „relaxare emoțională”.28
La fel, în Suedia, profilurile educației extrașcolare depind de bugetul
municipalității/comunei. De regulă, comunele mici întrețin cel puțin două tipuri de școli de
educație suplimentară pentru copii: de creație și sportive. În linii generale, școlile de creație
(kulturskola) oferă următoarele cursuri: arte plastice, modelarea ceramicii, instrumente muzicale,

27
A Holistic Education for Secondary School Students — LEAPS 2:0: https://www.moe.gov.sg/ docs/default-
source/document/education/programmes/co-curricular-activities/leaps-2.pdf
28
Co-curricular activities: https://www.moe.gov.sg/education/programmes/co-curricular-activities

47
scrierea de cântece și poezie, artă corală, precum și cursuri de dans și teatru. Școlile sportive
oferă principalele tipuri de probe de grup (fotbal, baschet, etc.) absolut gratis. Unica condiție este
ca în cazul înregistrării unor performanțe, copilul să reprezinte echipa comunei la competiții.
Comunele mari pot să-și permită întreținerea încă a unui tip de școală – muzicală,
diversificând ariile curriculare. Spre exemplu, în anul 2016, în Suedia existau 283 școli de creație
și numai 96 muzicale. Frecventarea școlilor de creație și celor muzicale este contra plată. Tot
odată, taxa este una simbolică, iar copii din familii vulnerabile sunt scutiți de plată. Mai mult
chiar, comunele cheltuie circa 270 de milioane de euro anual pentru întreținerea educației
extrașcolare.
În Spania, educația suplimentară este asigurată de Ministerul Educației, Culturii și
Sportului. Activitățile extracurriculare sunt structurate pe două dimensiuni: instructivă și
educativă. Componenta instructivă, denumită și „educație suplimentară” include orice activități
extracurriculare, precum: muzică, sport, limbi străine. Aceste cursuri nu sunt obligatorii, fiind
recomandate elevilor pentru dezvoltare generală și creșterea competitivității lor.
Componenta educativă mai este denumită și „educație compensatorie”. Ea nu include
materiale din aria curriculară, axându-se pe predarea culturii, geografiei, normelor sociale,
psihologiei comunicării. Acest tip de activitate este obligatoriu pentru anumiți elevi, în special,
copiii din grupuri de risc. La fel, vizează adaptarea socială și culturală a imigranților.29
Promovarea educației complementare este reflectată în actele normative, fiind considerată
o contribuție importantă la procesul de instruire complexă a elevilor. Astfel, educația
complementară este tratată ca un reper fundamental atât pentru învățământul general, cât și
pentru familie, permițându-le părinților realizarea atribuțiilor de serviciu.
Educația extrașcolară este gestionată la nivelul regiunilor autonome, fiind practicată în
centrele de instruire atât publice (prestând în special servicii în domeniul artelor și limbilor
străine), cât și cele private (prestând servicii în domeniul sportului). Le fel, există și o rețea
diversificată de ong-uri, oferind cursuri gratuite în domeniul educației civice, dar și limbilor
străine, roboticii și tehnologiilor informaționale, etc.
Învățământul extrașcolar este structurat pe patru domenii: sport, arte (muzică, dansuri, arte
plastice și decorative, folclor), limbi străine și religia (în funcție de confesiunea practicată). Deși
centrele educaționale sunt obligate să ofere cursuri de istorie a religiilor, frecventarea lor de către
elevi este opțională.
În Franța, sistemul educațional general este structurat pe următoarele nivele:
 școala maternală (grădinița);
29
Orden por la que se regula la realización de actividades extraescolares en colegios públicos:
http://www.madrid.org/wleg_pub/secure/normativas/contenidoNormativa.jsf;jsessionid=
C439EF2C17C32D0DB0E7319F221943B7.p0323335?opcion=VerHtml&idnorma=8335&word

48
  școala parentală (clasele primare);
 școala colegială (gimnaziu);
 bacalaureat (liceu).
La toate aceste nivele (inclusiv și universitar) se practică educația complementară. În
accepțiunea românească/moldovenească, ea poate fi asociată cu orele de meditație sau grupul cu
program extins. Adică, elevii care nu au însușit tema în cadrul orelor de bază, au posibilitatea de
recupera (pătrunde în materie) la lecțiile suplimentare. Fiecare disciplină (sau la necesitate) are
prevăzut un orar de 1-2 lecții complementare pe săptămână, în cadrul cărora profesorul le explică
elevilor într-o manieră nonformală temele. Deși, prezența este obligatorie, orele sunt destinate
copiilor cu CES, celor cu nivel redus de însușită, sau provenind din familii de migranți. Spre
exemplu, poate fi practicată vizitarea muzeelor, teatrelor (întâlniri cu actorii), fermelor, sau
grădinilor zoologice.
Educația complementară este o componentă a sarcinii didactice a profesorilor, fiind
reflectată și implementată în cadrul programului școlar de 24 ore și 30 minute. Tot odată, în
cadrul sistemului educațional francez, se mai operează încă cu două noțiuni importante:
périscolaires și extrascolaires ( extracurriculare și extrașcolare).
Potrivit Răspunsului Ministrului Educației Republicii Franceze, oferit Senatului din
22/03/2018:
 Activitățile extracurriculare sunt o prelungire directă a celor școlare;
 Activități extrașcolare sunt organizate fără nici o legătură cu programul școlar.30
Prin urmare, dincolo de lecțiile complementare, elevii urmează să mai exercite (benevol)
activități extracurriculare (voluntariat, cercuri de interese, cluburi școlare, excursii, etc.). Cele
extrașcolare sunt absolut benevole (natație, tenis, fotbal, arte marțiale, etc.). Problema constă în
faptul că pentru toate aceste activități ale copiilor, trebuie să plătească părinții. Plata, atât a
serviciilor școlare, cât și extrașcolare se calculează în funcție de venitul familiei.
Dincolo de aceste noțiuni, mai există și termenul/instituția Centres de Loisir, unde în
perioada vacanței copii din clasele primare pot fi lăsați pentru a-și petrece timpul în condițiile
când părinții sunt la serviciu. Aceste centre publice sau private, la fel percep taxele conform
nivelului de venit al familiei.
Tabel 3
Reperele conceptuale ale educației nonformale în țările examinate
Țara Noțiunea Semnificația Destinația Participarea

30
https://www.senat.fr/questions/base/2017/qSEQ170901197.html

49
 Marea Еxtracurricular Educație extrașcolară, Dezvoltare Opțională, dar
Britanie activities, educație suplimentară, multilaterală, sporirea se salută
supplementary activități însușitei și rezultatelor
education, extracurriculare, învățare academice
additional în afara școlii
education, (jocuri în aer liber,
afterschool exerciții fizice, etc.)
education ,
outdoor
education,
off-site activities
SUA Еxtracurricular Educație extrașcolară, Dezvoltare Opțională, dar
activities, educație suplimentară, multilaterală, sporirea se salută
supplementary activități însușitei și rezultatelor
education, extracurriculare, învățare academice
additional în afara școlii (jocuri în
education , aer liber, exerciții fizice,
afterschool etc.)
education ,
outdoor
education
Australia Еxtracurricular Învățare extracurriculară, Adaptabilitate socială, Opțională, dar
activities, învățare complementară dezvoltare multilaterală se salută
supplementary (studierea atât a
education disciplinelor școlare, cât
și cursuri de dezvoltare
generală, sau de
dezvoltare a capacităților
artistice, sportive, etc.)
Singapore Co-curricular Învățarea simultană Dezvoltare Obligatorie, toți
education multilaterală, elevii ciclului
implicarea activă în gimnazial
procesul didactic, trebuie să
creșterea nivelului de urmeze cel
ocupație a elevilor, puțin un curs
dezvoltarea calităților
de lider și a lucrului în
echipă
Suedia Fritidshem, Casa timpului liber; „Grup cu program Opțională
Fritidsklubb Clubul timpului liber prelungit ”.
Organizarea timpului
liber al elevilor după
lecții, orientat spre
relaxarea emoțională
Еducación Educație suplimentară „Grup cu program Opțională
Spania complementaria/ /extrașcolară prelungit ”. Obligatorie
Extraescolar (orice activitate Dezvoltare multilaterală, pentru unii
educación extracurriculară) Creșterea elevi, în baza
compensativa/ Educație compensatorie competitivității copilului deciziei școlii
compensatoria (cultură, comunicare, Adaptare socio- sau
geografie regională, culturală, municipalității
norme sociale) Lucrul cu elevii
problematici,
soluționarea conflictelor

50
Franța Education Educație complementară „Grup cu program Educația
complementaire (ore de meditație, prelungit ”. complementară
Activites grupuri cu program Dezvoltare multilaterală, obligatorie
périscolaires, extins); Creșterea după orele de
extrascolaires Activități competitivității copilului bază pentru unii
extracurriculare; Adaptare socio- elevi;
Activități extrașcolare culturală, Educația
Lucrul cu elevii extrașcolară-
problematici, opțională
soluționarea conflictelor

3.2. Modelul „Școlii altfel” din România - o nouă perspectivă pentru învățământul general
din Republica Moldova

Politicile educaționale actuale valorifică integralizarea educației formală și cea nonformală

datorită cadrului instituționalizat în care se desfășoară, conținutului informațional abordat,
strategiilor de realizare, modalităților de evaluare și certificare etc., ceea ce semnificativ pot fi
conceptualizate și realizate în programe alternative /curricula la decizia școlii în organizarea
diverselor activități din perspectiva „Școlii altfel” (cf. Modelului României31), promovând unele
valori europene, precum egalitatea socială, accesul la o educație de calitate, participare activă,
principii democratice ș.a., oferind celor interesați un spațiu extrem de generos de acțiune.
Programul „Şcoala Altfel” a fost implementat în România pentru prima dată în anul şcolar 2011-
2012, fiind apoi redenumit în anul şcolar 2012-2013 „Să ştii mai multe, să fii mai bun”, iar în
prezent se numește „Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!”, dar acesta este de obicei
prescurtat la „Şcoala altfel”.
În fiecare an şcolar este planificată o săptămână, dedicată activităţilor educative
extracurriculare şi extraşcolare. Scopul lui este implicarea tuturor preşcolarilor/elevilor şi a
cadrelor didactice în activităţi care să răspundă intereselor şi preocupărilor diverse ale
preşcolarilor/elevilor, să pună în valoare talentele şi capacităţile acestora în diferite domenii, nu
neapărat în cele prezente în curriculumul naţional, şi să stimuleze participarea lor la acţiuni
variate, în contexte nonformale.

31
Metodologie de organizare a Programului național „Școala altfel”.Anexă la O.M.E.N.C.Ș. nr. 5034/29.08.2016.
În: https://www.edu.ro/sites/default/files/Metodologie%20Scoala%20Altfel.pdf

51
 „Şcoala altfel” se desfăşoară timp de 5 zile, în conformitate cu un orar special, programul
activităților fiind elaborat şi organizat de fiecare unitate de învățământ, incluzând toţi copiii
preşcolari/elevii şi toate cadrele didactice. Instituțiile aveau libertatea de a decide perioada
organizării programului, care de regulă se suprapunea cu etapele naţionale ale olimpiadelor
şcolare pe discipline de învăţământ şi concursurile şcolare organizate de Ministerul Educației.
Pentru anul de studii 2021-2022, Ministerul a stabilit pentru toate instituțiile perioada 8-14
aprilie 2022.32
În vederea stabilirii programului în timpul primului semestru, unitatea de învățământ
solicită propuneri de activităţi din partea elevilor, cadrelor didactice, părinţilor şi reprezentaţilor
autorităţilor administraţiei publice locale/ai comunităţii. Acestea sunt dezbătute în colectivele de
elevi, în Consiliul profesoral şi în Asociaţia părinţilor, iar selecţia activităţilor propuse se face la
nivelul unității de învățământ implicând în egală măsură elevii, cadrele didactice, părinţii și
asigurând concordanţa cu obiectivele educaţionale specifice comunităţii şcolare.
Tipul, durata, modalităţile de organizare a activităţilor şi responsabilităţile se stabilesc în
Consiliul profesoral şi se aprobă de către Consiliul de administraţie. Consilierul educativ din
unitatea de învăţământ centralizează propunerile agreate, în vederea includerii acestora în
Calendarul Activităţilor Educative al unităţii de învăţământ. Conducerile unității de învățământ
asigură popularizarea programului la nivel local pentru crearea unui impact pozitiv al
activităţilor organizate, atât la nivelul şcolii, cât şi la nivelul comunităţii. Se încurajează, acolo
unde este posibil, participarea părinţilor, a voluntarilor, a reprezentanţilor mass-media şi a
publicului larg la activităţi.
Proiectele propuse pot fi realizate la nivelul grupelor/claselor, al grupurilor de clase sau al
şcolii şi trebuie să urmărească şi să permită realizarea unor obiective educaţionale prin alte tipuri
de activităţi care nu se pot derula în programul normal din perioada cursurilor. Elevii şi cadrele
didactice au posibilitatea de a alege activităţile la care doresc să participe, din lista celor propuse.
Activităţile trebuie să fie coordonate de un număr corespunzător de cadre didactice, iar
conducerea unității de învățământ şi cadrele didactice vor asigura supravegherea copiilor
preşcolari/elevilor şi a securităţii acestora.
În cadrul programului pot fi organizate următoarele tipuri de activităţi: culturale, tehnico-
ştiinţifice, sportive, de educaţie pentru promovarea valorilor umanitare (inclusiv voluntariat,
caritate, implicare activă în societate, responsabilitate socială, relaţii şi comunicare etc.) şi altele.
Aceste activităţi sunt organizate sub formă de: ateliere de teatru, dans, muzică, arte plastice,
educaţie media şi cinematografică; competiţii organizate la diferite niveluri; activităţi de

32
https://www.edupedu.ro/scoala-altfel-revine-la-o-saptamana-stabilita-inainte-de-vacanta-de-primavara-pentru-
toate-scolile/

52
voluntariat sau de interes comunitar; proiecte comunitare, de responsabilitate socială; tabere/şcoli
de creaţie sau de cercetare. Ele se desfășoară în fiecare zi lucrătoare a săptămânii dedicate,
acoperind cel puţin numărul de ore prevăzut în orarul obişnuit al şcolii, programul fiind
obligatoriu, atât pentru elevi, cât şi pentru cadrele didactice.
Conţinutul activităţilor propuse în acord cu obiectivele specifice angajate este realizat şi
dezvoltat la nivelul unor structuri de organizare proprii instruirii nonformale:
a) Clubul elevilor – dezbateri, asalt de idei, studii de caz, iniţiere de proiecte;
b) Cabinet/Laborator de dezvoltare personală (morală, estetică, psihofizică);
c) Atelier de cultură tehnologică (profesională, de orientare şcolară şi profesională, de
consiliere/ghidare în carieră);
d) Expediţii/Excursii în zone istorice, geografice, literare, tehnologice, economice –
semnificative la nivel de formare-dezvoltare a personalităţii educatului în perspectiva adaptării
sale la condiţii de schimbare continuă, prin valorificarea resurselor superioare (inventive,
inovatoare) ale creativităţii;
e) Muzeul şcolii/satului/comunităţii educaţionale locale/ instituţiei culturale – artistice, sportive,
religioase;
f) Voluntariat realizat la nivel comunitar, cu obiective preluate din zona educaţiei sociale (cu
conţinuturi civice, politice, economice, artistice, sportive, religioase etc.), care urmăreşte
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în societate şi în natură, în familie, în mediul urban (transport,
ecologia străzilor şi a spaţiilor verzi, climatul ambiental al locuinţei etc.) şi rural (organizarea
curţilor, a grădinilor, a livezii etc.).
În viziunea savantului S. Cristea, „Şcoala altfel reprezintă un concept pedagogic
operaţional, exprimat printr-o formulă metaforică deschisă spre toate resursele proiectării
curriculare, în ascensiune în era globalizării, identificabile la nivel comunitar (şcolar, local,
teritorial, naţional, internaţional). Acest concept, iniţiat la nivel de politică a educaţiei, în context
istoric determinat (România, Republica Moldova etc.), defineşte un tip special de educaţie
nonformală, raportată la: a) cunoştinţele de bază (teoretice şi aplicative) acumulate de elevi în
condiţii de instruire formală (şcolară); b) experienţele de învăţare ale elevilor dobândite spontan,
informal, în mediul comunitar (familie, grup de prieteni, comunitate locală educaţională), în
condiţii de valorificare a mass-mediei şi a TIC-ului etc”33.
„Școala altfel” este un program național al cărui scop este să contribuie la dezvoltarea
competenței de învățare și a abilităților socio-emoționale în rândul copiilor preșcolari/elevilor.
Cadrele didactice vor proiecta, testa și evalua abordări eficiente pentru dezvoltarea acestor
competențe și abilități. Programul național „Școala altfel” oferă un spațiu de experimentare în

33
Cristea S. Şcoala altfel în era globalizării. În: Didactica Pro..., nr.4 (122), 2020. p. 53-56.

53
care atât cadrele didactice, cât și elevii sunt încurajați să își manifeste creativitatea și să îmbine
într-un mod atractiv teoria cu aplicațiile ei din viața de zi cu zi, învățarea cu preocupările
individuale într-un context favorabil dezvoltării socio-emoționale.34
În perspectivă pentru instituțiile de învățământ general din Republica Molova poate fi
implementat Programul la nivel național „Școala altfel” care are o durată de 5 zile consecutive
lucrătoare în timpul anului școlar și poate fi derulat pe baza unei planificări ce rămâne la decizia
fiecărei unități de învățământ. Dar necesitatea acestui program poate fi introdus în Planul-cadru
național, doar conform deciziei Ministerului Eucației.
Obiectivul principal al proiectului „Şcoala altfel” constă în implicarea elevilor şi a
cadrelor didactice în activităţi de educaţie nonformală, care să pună în valoare talentele,
preocupările extraşcolare şi competenţele elevilor, în domenii cât mai diverse şi interesante. De
aceea, în săptămâna „Şcoala altfel” se pot organiza, printre altele, activităţi culturale, activităţi
tehnico-ştiinţifice, activităţi sportive, activităţi de educaţie pentru cetăţenie democratică, pentru
promovarea valorilor umanitare (inclusiv voluntariat, caritate, implicare activă în societate,
responsabilitate socială, relaţii şi comunicare etc.), activităţi de educaţie pentru sănătate şi stil de
viaţă sănătos (inclusiv referitoare la dependenţa de calculator, siguranţa pe internet etc.),
activităţi de educaţie ecologică şi de protecţie a mediului (inclusiv colectare selectivă,
economisirea energiei, energie alternativă etc.) şi activităţi de educaţie rutieră.

Tabel 4. Argumente pro Modelului „Școlii altfel” în valorificarea

educației nonformale ale elevilor
Finalitățile programului „Școlii altfel”
Copiii și tinerii vor învăța mai eficient
și își vor folosi mai bine abilitățile
socio–emoționale;
Profesorii vor folosi pe tot parcursul
anului școlar activitățile/ metodele
testate în „Școala altfel” care s-au
dovedit eficiente;
Colectivul didactic va colabora mai
bine în rezolvarea sarcinilor și
provocărilor zilnice;
Părinții și membrii comunității vor
simți satisfacția propriei contribuții la
educația copiilor și tinerilor.
Beneficiile programului „Școlii altfel”
Valorizează soluțiile practice,
dezvoltate de profesori;
Vine în completarea experiențelor de
învățare pe discipline;
Răspunde intereselor copiilor
preșcolari/ elevilor;
E un proiect de echipă: director, cadre
didactice, consilier educativ,
învățători, diriginți, reprezentanți ai
elevilor și părinților etc.
Mobilizează părinții și comunitatea;
Se bazează pe profesionalismul
directorilor și cadrelor didactice

34
Art.2. Metodologie de organizare a Programului național „Școala altfel”.Anexă la O.M.E.N.C.Ș. nr.
5034/29.08.2016. În: https://www.edu.ro/sites/default/files/Metodologie%20Scoala%20Altfel.pdf

54
 În perioada alocată Programului național „Școala altfel” vor fi facilitate activități
educaționale având una sau mai multe dintre următoarele caracteristici35:
a) transdisciplinaritate;
b) experiențiale/de învățare prin experiență;
c) proiectate în parteneriat cu elevi, părinți, instituții, organizații non-guvernamentale
și/sau operatori economici;
d) inovatoare pentru contextul în care sunt derulate;
e) bazate pe constatările unor cercetări și bune practici recente din domeniul educațional.
Pentru mediul educațional din Republica Moldova, programul „Școala altfel” va constitui o
provocare pentru cadrele didactice, științifice și manageriale, elevi, părinți. Totuși, dezvoltarea
acestui program „Școala altfel” în instituțiile de învățământ general poate fi aprobat provizoriu de
Direcțiile de Învățământ la nivel municipal/raional pentru a fi implementat de către cadrele didactice
în baza intereselor/preocupărilor copiilor/elevilor. Astfel, de model funcțional este prezentat în figura
de mai jos.

Figura 27. Modelul funcțional al programului „Școla altfel”

în instituția de învățământ general

35
Școala altfel. Ghid de implementare. MENCȘ, 2016. În: wwwedu.ro, p.6

55
 Așadar, analizând perspectiva programului „Școlii altfel”, constatăm nevoia de „o nouă
educație“ de promovare a activităților nonformale în instituțiile de învățământ general din
Republica Moldova - educaţia pentru timpul liber, ce poate fi transparentă prin conceptualizarea
procesului de extindere a valorii timpului liber al celui ce învață pe tot parcursul vieţii, și în care
toate resursele: cunoștințe, abilități, atitudini manifestate prin experiențe și valorificări culturale
conduc la conceperea unui proces educațional ce determină creșterea responsabilității elevului
față de gestionarea timpului său liber și a celor din jurul lui.
În acest context, educaţia pentru timpul liber36 constituie o abordare holistică în mediul
pedagogic, construită pe dimensiunea axiologică și tehnologică a educației formale, nonformale,
dar și informale, care să asigure valorificarea raţională a acestuia, astfel încât această resursă de
care dispune persoana nu doar în perioada şcolarităţii, ci şi pe parcursul întregii vieţi, să fie
conştientizată, utilizată corect şi să favorizeze activitatea de formare-dezvoltare integrală a
personalităţii umane.
Reieşind din aceste consideraţii, prezentăm în continuare un posibil model de organizare şi
desfășurare a unei ședințe pedagogice „altfel” realizate în scopul sprijinirii (auto)formării
cadrelor didactice care își desfășoară activități extracurriculare și extrașcolare prin prisma
„noului deziderat – educația pentru timpul liber”.
Elaborarea unui proiect de lecție sau de activitate educativă transdisciplinară și
extrașcolară în școală reprezintă un act de creație pedagogică, în măsura în care nu se cade în
capcana unor formalisme și rigori excesive37.
Activitatea educativă vizează dimensiunea concretă/operațională a procesului de
învățământ determinată, pe de o parte, de finalitățile și structurile sistemului iar, pe de altă parte,
de capacitatea de proiectare pedagogică a profesorului asumată în funcție de condițiile specifice
fiecărui colectiv de elevi sau de studenți. În această ordine de idei, „o activitate atât de complexă
angajează, în mod explicit și implicit, toate dimensiunile procesului de învățământ“38, așa precum
este și dimensiunea educația pentru timpul liber:
 Proiectarea pedagogică a educației pentru timpul liber integralizată axiologic în cadrul
disciplinelor școlare (prin tematică cross-curriculară, transdisciplinară).
 Valorificarea activității manageriale ale educației pentru timpul liber la intersecția dintre
formele educației formale-nonformale-informale.

36
Clichici V. Educația pentru timpul liber din perspectivă axiologică. Chișinău: IȘE (Editura Lyceum), 2018.
37
Callo T. (coord.) ș.a. Educația centrată pe elev: Ghid metodologic. Formarea continuă. Vol.1. Chișinău: „Print-
Caro“ SRL, 2010. p.40.
38
Dicţionar de pedagogie. /Cristea S. Chişinău-Bucureşti: Litera, 2000. p.7.

56
 Conform Planului-Cadru pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal în anul de studii
2020-2021, elaborat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova39,
propunem următoarele activități practice în baza ariilor curriculare (Limbă și comunicare;
Matematică și științe; Educație socioumanistică; Arte; Tehnologii; Sport; Consiliere și dezvoltare
personală) în cadrul ședinței pedagogice de (auto)formarea cadrelor didactice cu genericul
„Educația pentru timpul liber în contextul Școlii altfel”.
Tabel 5. Designul ședinței pedagogice „Educația pentru timpul liber în contextul
Școlii altfel” pentru (auto)formarea cadrelor didactice
Etapele Demersul activității
activității
Evocarea Agenda de prezentare (obiectivele activității /ședinței).
Testarea inițială a profesorilor pe baza chestionarului (numele profesorului,
disciplina școlară de predare, vârsta de experiență profesională, itemi de
constatare).
Prezentarea în Power-Point: Conceptul de educație pentru timpul liber și
competența de gestionare valorică a timpului liber la elevi. Oportunitatea
particularității de vârstă a elevului în formarea sistemului de valori și
organizarea timpului său liber. Influența timpului liber în familie-școală-
societate. Caracteristici generale ale ariei curriculare (de exemplu:
Matematică şi științe).
Discuții pedagogice interactive.
Realizarea Situații de (auto)învățare eficientă:
sensului Care este importanța ariei Matematică şi științe în determinarea influenței
timpului liber al elevilor în contextul valorificării parteneriatului educaţional
familie-școală-societate? Completați caseta:
Timpul liber în familie Timpul liber în școală Timpul liber în societate
- - -
- - -
Ce teme /subiecte interdisciplinare propuneți din aria Matematică şi științe
pentru eficentizarea formării-dezvoltării la elevi a competenței de gestionare
valorică a timpului liber?
Aplicarea metodei brainstorming.
Se propune: multitudinea de teme /subiecte interdisciplinare din aria
Matematică şi științe să fie clasificate în activități desfășurate în școală și
activități extrașcolare. Clasificarea se va efectua după modelul din caseta de
mai jos:
Activități desfășurate în școală: Activități extrașcolare:
Forme Teme Forme Teme
/subiecte /subiecte
 coferințe __________  excursii și vizite __________
științifico- __________ didactice; __________

39
Curriculum Național. Planul-cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal anul de studii 2020-2021.
MECC, Chișinău: 2020. https://mecc.gov.md/sites/default/files/plan-cadru_2020-21.pdf;

57
 practice; __________  activități cultural- __________
 forum __________ distractive; __________
educațional; __________  vizionări de spectacol, __________
__________ __________
 serbări școlare; filme tematice,
__________
 jocuri și concerte; __________
__________
concursuri  tabere de odihnă, __________
__________
școlare; __________ de documentare și __________
 întâlniri cu creație; __________
personalități din  manifestări cultural-
domeniul științei, educative în biblioteci,
tehnicii, culturii muzee, case ale
etc.; tineretului;
 decade ale  emisiuni radio și TV;
disciplinelor  activități de
școlare; binefacere;
 dezbateri publice;  activități ecologice
 webinare școlare  crearea videourilor
etc. educaționale pe rețele
de socializare etc.

Se formează două echipe de profesori, echipa A și echipa B. Fiecare echipă,

după alegere selectează o temă /subiect interdisciplinară din clasificarea de
mai sus.
Echipa A Echipa B
Activitate desfășurată în școală cu Activitate extrașcolară
tema inter/transdisciplinară cu tema inter/transdisciplinară

„ ......................................” „ ......................................”

Se elaborează în baza modelului de proiectare cross-curicular, de fiecare

echipă, pe două planșete activitățile de învățare și planificare:
Modelul de proiectare cross-curicular, adaptat după L.Ciolan [6, p.235]
1. Identificarea /selectarea temei.
2. Identificarea asociaţiilor semnificative şi realizarea unei imagini globale
asupra temei.
3. Definirea rezultatelor aşteptate (obiective /competenţe /valori /atitudini)
pe care elevii le vor achiziţiona la finalul studierii temei.
4. Planificarea timpului.
5. Colectarea /mobilizarea resurselor necesare (lectura scrisă, resurse audio-
vizuale, mass-media şi internet, obiecte, materiale informative
/promoţionale, personal-resursă, notele de teren.).
6. Proiectarea activităţilor de învăţare şi planificare. Model de proiectare:
o Titlul proiectului
o Durata
o Echipa de proiect
o Rezultatele aşteptate
o Planificarea

58
 Model de proiectare a activităţii nonformale
Activitate Loc şi Responsabili Rezultate Evaluare
(de exemplu) durată şi participanţi aşteptate
Echilibrul Ora de Profesorul- Experiențele Aprecierea
între muncă Dezvoltare diriginte , gândirea elevului în
și odihnă este personală critică și alegerea
cheia /Ora Elevii evaluarea personală și
succesului la opțională atitudinilor liberă a
învățătură. personale activităților.
45 de minute față de
petrecerea
timpului
liber.
..........

7. Desfăşurarea activităţii culminante şi evaluarea finală a temei.

Reflexia Prezentarea de proiecte pe planșete de ambele echipe.

Analiza SWOT: avantaje și dezavantaje ale proiectării temei cross-
curriculare.
Argumentul didactic: De ce este importantă dimensiunea Educației pentru
timpul liber în componența ariei Matematică şi științe pentru formarea
competenței de gestionare valorică a timpului liber al elevului?
Opinii și sugestii pedagogice.
Aplicarea chestionarului evaluativ.
Chestionar (auto)evaluativ al cadrelor didactice
privind activitatea de educație pentru timpul liber
Data completării: ________________
1. Considerați că activitatea realizată astăzi a constituit: (bifați )
 un prilej de a vă autoanaliza atitudinea față de disciplina(e) predată(e)
de dumneavoastră cu celelalte discipline inter/transdisciplinare;
 o sursă necesară de informații suplimentare;
 o modalitate inedită de a aborda rolul educației pentru timpul liber în
ariile curriculare;
 o ocazie de a cunoaște și opiniile celorlalți colegi;
 o pierdere de timp.
2. Transmiteți moderatorului acestei întîlniri pedagogice
 un gând ____________________________________________
 o sugestie ___________________________________________

3. Acordați un calificativ pentru activitatea realizată de formator împreună cu

dumneavoastră _________________________________________

Extensia Meditație în timpul liber al Dvs.! Vă propunem să vă încadrați în postura de

elev și să meditați la următoarele subiecte recomandate, la care Dvs. le veți
proiecta și le veți trăi prin prisma personalității Dvs.
 Ce facem în timpul liber: cercetăm, învățăm, rezolvăm integrame?! Tehnici

59
 de familiarizare a vocabularului școlar despre managementul învățării și a
timpului liber. Posibilitatea de a face un studiu în afara programului școlar.
 Învăț să fiu o personalitate integră în timpul liber. Îmi cunosc valorile mele.
Hobiul meu este ... Știu ce pot și cum să aplic capacitățile mele la studiu și în
afara studiului. Ce aș mai învăța nou pentru a deveni ... (o personalitate
culturală!).
 Odihna, relaxarea și timpul meu liber. Abordarea necesității timpului de
consum personal. Avantaje și dezavantaje de supradozaj al stării de odihnă.
Lenea învățării e consecința relaxării în timpul liber?!
 Timpul liber în viața cotidiană. Cum îmi consum timpul meu liber? Timpul
liber versus auto-vătămare (efecte nocive) asupra personalității.
 Învățarea online în timpul liber: Pro și Contra. Argumente pro și contra la
tema de referință. Reușita școlară depinde cum îmi petrec timpul meu liber?
 Gestionarea timpului meu: un succes sau un eșec. Ce este timp școlar și
timp liber? Programul săptămânal al elevului. Edificiul matricei personale
„De cât timp am nevoie pentru învățare și timp liber?”
 De ar ști omul ce valoare reprezintă, nu ar mai pierde timpul! Valoarea
desăvârșită a fiecărei ființe umane într-un timp efemer. Aportul creativ al
fiecărui om în timpul său liber. Personalități culturale remarcate în istoria
timpului.

Prin urmare, eficiența organizării activităților extrașcolare din perspectiva „Școlii altfel”
presupune următoarele oportunități de viitor:
 timpul alocat unei activităţi poate fi flexibil;
 învățarea se va organiza nu numai în sala de clasă sau în clădirea școlii, ci și în alte
locuri, chiar în alte localități;
 competențele învățării pot fi stabilite împreună de către profesori, elevi, părinți și alte
persoane din comunitate;
 învățarea nu va fi neapărat ancorată într-o disciplină – aceleaşi competențe sau
aceleaşi teme se pot aborda multidisciplinar – sau – după caz, acolo unde există
capacitatea instituțională, transdisciplinar;
 evaluarea învățării nu va fi nevoie să se reflecte în notare.

3.3. Modele de realizare a activităților educaționale nonformale în învățământul general

La nivelul sistemului și procesului de învățământul general, activitatea de formare-

dezvoltare a personalității umane este proiectată în viziune sistemică, globală și se realizează

60
tridimensional prin formele educației formale - nonformale (la nivel instituțional) și informale (la
nivel noninstituțional). Personalitatea umană se raportează la societate prin intermediul
aspirațiilor și al motivațiilor pe care le formează acțiunile educative exercitate asupra sa de
sistemul educativ oficial sau de sisteme paralele/complementare care îi imprimă anumite opțiuni
de integrare social și profesională. Profilul de formare este interfața dintre școală și societate.
Prin faptul că identifică direcții posibile de dezvoltare a viitorului absolvent, dacă analizăm
idealul educaţional al instituțiilor de învățământ din Republica Moldova „constă în formarea
personalităţii cu spirit de iniţiativă, capabile de autodezvoltare, care posedă nu numai un sistem
de cunoştinţe şi competenţe necesare pentru angajare pe piaţa muncii, dar şi independenţă de
opinie şi acţiune, fiind deschisă pentru dialog intercultural în contextul valorilor naţionale şi
universale asumate”40.
În anul de studii 2021-202241, activitățile extrașcolare în instituțiile de învățământ se vor
organiza și desfășura conform intereselor și opțiunilor elevilor. La proiectarea activităților se va
ține cont de Programul activităților extrașcolare în învățământul primar și secundar, ciclul I și
II, aprobat prin ordinul MECC nr.196 din 25.02.2021.
În scopul organizării activităţilor extrașcolare (cor, cerc de dans, orchestre, artă
decorativă aplicată, design, ikebana, artizanat, pictură, grafică, activități de cercetare la
disciplinele de studii etc.), se prevăd a câte 8 ore săptămânal pentru fiecare ciclu de clase I-a –
IX-a şi a câte 4 ore săptămânal pentru fiecare ciclu de clase a X-a–a XII- a. De aceea, cadrelor de
conducere a instituţiilor de învăţământ li se recomandă42:
 de a facilita procesul de organizare a activităţilor extraşcolare prin proiectarea şi
gestionarea eficientă a activităţilor extraşcolare;
 implicarea tuturor elevilor şi cadrele didactice în activităţi care să răspundă intereselor
şi preocupărilor elevilor;
 valorificarea talentelor şi capacităţilor elevilor în diferite domenii şi stimularea
participării lor în diverse acţiuni, în contexte nonformale;
 elaborarea de programe extracurriculare/extraşcolare în colaborare cu parteneri
educaţionali.
Educaţia nonformală oferă un set de experienţe sociale necesare, utile pentru fiecare
copil, elev/tânăr sau adult, complementarizând celelalte forme de educaţie prin43:
40
Codul Educaţiei al Republicii Moldova. Nr.152 din 17.07.2014. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
24.10.2014, Nr. 319-324 (634). Art.6. www.edu.gov.md
41
*Planul-cadru pentru învățământul primar, gimnaial și liceal, anul de studii 2021-2022. Curriculum național.
MECC, Chișinău, 2021. p.9.
42
Andrieș V. (coord.), Clichici V. Educaţia nonformală: aspecte conceptuale şi funcţionale: Compendiu .MECC,
IȘE. Chişinău: IŞE, (Tipogr. „Print-Caro”), 2020. p.58.
43
Educația nonformală. Ghid pentru cadrele didactice. /aut.: T.Vild, A.Dumitru. Casa Corpului Didactic Ialomița,
Liceul Pedagogic „Matei Basarab” Slobozia, https://www.isjialomita.ro/red/download/Educatia_nonformala_-
_ghid_pentru_cadrele_didactice.pdf p.19.

61
 • valorificarea timpului liber al elevilor, din punct de vedere educaţional;
• oportunităţi pentru valorificarea experienţelor de viaţă ale elevilor, prin cadrul mai
flexibil, mai deschis şi prin diversificarea mediilor de învăţare cotidiene;
• participare voluntară, individuală sau colectivă;
• modalităţi flexibile de a răspunde intereselor elevilor prin gama largă de activităţi pe
care le propune şi posibilitatea fiecărui elev de a decide la ce activităţi să participe;
• dezvoltarea competenţelor pentru viaţă şi pregătirea tinerilor pentru a deveni cetăţeni
activi;
• formarea capacităţii organizatorice, de autogospodărire, de management al timpului,
de gândire critică, de adoptare a unor decizii sau rezolvare de probleme;
• un cadru de exersare şi de cultivare a diferitelor înclinaţii, aptitudini şi capacităţi, de
manifestare a talentelor în artă, cultură, muzică, sport, pictură, IT etc.
La nivel de managementul instituției de învățământ general sunt recomandate acțiuni de
eficientizare a educației nonformale prezentate în tabelul următor.

Tabel 6. Acțiuni de eficientizare a educației nonformale în învățământul general

[adaptat după M. Carcea44]
Acţiuni de formare a competenţelor de organizare-autoorganizare:
testează capacităţile elevului; se realizează la iniţiativa cadrului
Atribuirea de sarcini didactic; sarcinile sunt focalizate pe obiective punctuale; funcţiile sunt
temporare; atribuţiile sunt aleatoare, dar adaptate particularităţilor
elevului; dispune de un potenţial mare de diversificare;
Organizarea valorifică competenţele copiilor/elevilor; se realizează la iniţiativa
clasei/grupei de cadrului didactic, dar alegerea aparţine colectivului de elevi; se atribuie
copii/elevi funcţii pe o durată relativ mare; atribuirea este focalizată pe scopuri;
alegerea se bazează pe statutul informal al elevului în colectiv;
funcţiile sunt relații constante;
Acţiuni unidisciplinare:
îmbogăţeşte informaţiile despre un domeniu larg şi/sau o activitate
complexă; stimulează interesul elevilor; se adresează tuturor elevilor;
Excursia de studii se realizează pe grupuri mari; presupune convenirea prealabilă a vizitei
cu instituţiile-gazdă; presupune instruirea prealabilă a elevilor;
profesorul îşi asumă responsabilitatea activităţii pe întreaga durată a
acesteia – de la părăsirea şcolii de către grupul de elevi până la
întoarcerea în incinta şcolii/instituției de învățământ;
este considerat o formă de stimulare prin expectanţa succesului; se
Concursul şcolar organizează la iniţiativa unui grup sau a unor grupuri de profesori; se
realizează pe discipline definite; se desfăşoară în baza unui program

44
Carcea M. Managementul educației nonformale. Iași: Polirom, 2001.

62
 propriu; poate avea amploare diferită: pe nivele de studiu, pe şcoală,
între şcoli, pe regiuni geografice, naţionale; popularizarea influenţează
imaginea şcolii şi statutul acesteia în comunitate;
Activităţi pluri- şi interdisciplinare:
este inaugurat la iniţiativa profesorului; întăreşte şi dezvoltă interese
Cercul deja conturate; îşi defineşte bine obiectivele; se adresează selectiv,
extracurricular doar elevilor interesaţi; este o organizare relativ stabilă; funcţionează
în baza unui program propriu;
se referă la orice formă de manifestare festivă, independentă de temă şi
Serbarea/expoziţia care este o formă de stimulare prin trăirea succesului; se organizează la
şcolară iniţiativa profesorului sau a corpului profesoral; este o acţiune
tematică, interdisciplinară; se desfăşoară în baza unui program propriu;
popularizarea influenţează imaginea şcolii şi statutul acesteia în
comunitate.

Concursurile, serbările școlare pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de

atractive pentru copii/elevi. Acestea oferă copiilor/elevilor posibilitatea să demonstreze practic
ce au învățat la școală, acasă, să deseneze diferite aspecte, să confecționeze modele variate.
Același efect îl pot avea concursurile organizate într-o atmosferă plăcută vor stimula spiritul de
inițiativă al copilului/elevului, îi va oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri pentru a duce
la bun sfârșit exercițiile și va asimila mult mai ușor toate cunoștințele.
Practica pedagogică evidențiază alternative posibile de constituire a grupelor de copii /
elevi, precum45:
• grupe organizate pe criteriii exterioare (ordinea alfabetică, poziția în băncile din clasă) –
grupe organizate pe criterii interne (relațiile didactice, psihologice, sociale, existente în cadrul
clasei);
• grupe constituite în mod dirijat (după diferite criterii: nivel intelectual, performanțe școlare)
– grupe constituite spontan (prin opțiuni libere, pe baza unor relații de prietenie);
• grupe instituționalizate în cadrul clasei – în afara clasei, favorabile unor raporturi formale și
nonformale;
• grupe de elevi cu statut ridicat/preferențial, în raport cu colectivul clasei de elevi și cu
colectivul didactic al clasei – grupe de elevi cu statut marginalizat, în raport cu colectivul clasei
de elevi și cu colectivul didactic al clasei;

45
Cristea S. Dicţionar de pedagogie. Chişinău-Bucureşti: Editura Litera Internaţional, 2000. p.208.

63
 • grupe normale, de 3-8 membri, active în interiorul clasei de elevi – grupe mari, care pot
deveni active i în afara clasei de elevi;
• grupe stabile (din punct de vedere al duratei/perioada unui an de învățământ, aplicabile
la toate disciplinele de învățământ) – grupe mobile (care pot fi înființate/desființate, transformate
pe parcursul anului de învățământ; care pot fi aplicate numai la o disciplină sau la câteva
discipline de învățământ).
Aceste forme de organizare a corelației profesor-elev sunt destinate activităţilor
extrașcolare, care variază în funcţie de numărul de elevi din instituţiile de învăţământ.
Prin urmare, elevii vor fi îndrumați să dobândească o gândire independentă,
nedeterminată de grup, toleranță față de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi și de
a găsi modul de rezolvare și posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă
important ca proesorul însăși să fie creativ. Elevii sunt atrași de activitățile artistice, recreative,
distractive, care ajută la dezvoltarea creativității, gândirii critice și stimulează implicarea în actul
decizional privind respectarea drepturilor omului, conștientizarea urmărilor poluării, educația
rutieră, educația pentru păstrarea valorilor, etc.46
Redimensionarea acestui tip de educaţie va începe de la nivelul micro – unitatea de
învăţământ (activitate educativă), prin47:
• dezvoltarea componentei educative în proiectarea activităţii didactice;
• complementarizarea dimensiunii curriculare cu cea cross-curriculare şi
extracurriculare a activităţii educative;
• crearea echipelor interdisciplinare pentru iniţierea, organizarea şi implementarea
proiectelor educative;
• dezvoltarea proiectelor educative pe tipuri de educaţie complementară.
Pentru proiectarea activităților extrașcolare de calitate din instituțiile de învățământ
general sunt recomandate elemente-cheie și întrebări de reper pentru cadrele didactice, prezentate
în tabelul 7.
Tabel 7. Reflexii pedagogice privind desfășurarea activităților
extrașcolare/extracurriculare
Elemente-cheie Întrebări de reper pentru cadrele didactice în desfășurarea
activităților extrașcolare/extracurriculare
Tema activității  Care metodă(e) sunt cele mai potrivite pentru subiecți?
 Cât timp există la dispoziție?
 Se dorește îmbunătățirea unor deprinderi, împărtășirea de

46
Popa S. Rolul activităților extracurriculare în educația copiilor. În: Revista Școlii Ieșene „Univers Didactic”,
nr.16, 2019. p.61-62.
47
Educația nonformală. Ghid pentru cadrele didactice. /aut.: T.Vild, A.Dumitru. Casa Corpului Didactic Ialomița,
Liceul Pedagogic „Matei Basarab” Slobozia, https://www.isjialomita.ro/red/download/Educatia_nonformala_-
_ghid_pentru_cadrele_didactice.pdf p.9.

64
 cunoștințe sau influențarea unor atitudini?
 Ce echipamente am la dispoziție?
 Cât de profund doresc să abordez subiectul?
Stilul educatorului /  Care este stilul preferat de instructaj?
profesorului  Pe care dintre experiențele anterioare mă bazez?
 Sunt pregătit să îmi asum riscuri?
 Care sunt aptitudinile și punctele mele tari?
Particularitățile  Cunosc stilurile de învățare ale participanților?
psihopedagogice ale  Din câte persoane este format grupul?
copiilor/elevilor  Care este media de vârstă a grupului?
participanți  Care este raportul între sexe în grup?
 Există posibilitatea pentru fiecare participant să participe?
 Care este cadrul cultural al participanților?
 Ce abilități au participanții?
 Au nevoi speciale care vor putea împiedica posibilitatea de a folosi
o metodă?
 Vor putea să se concentreze suficient de mult timp?
 Țin cont de feedback-ul anterior al participanților (daca există)?
Locul desfășurării  Cât de mare este sala?
activității  Ce formă are sala?
extrașcolare  Ce fel de lumină există în sală?
 Temperatura va afecta aplicarea unei anumite metode (este prea
cald pentru o metodă activă sau prea rece pentru a sta prea mult pe
scaun)?
 Câte slide-uri de powerpoint sunt de prezentat și unde este fisierul?
 Este un spațiu intim sau este public?
 Am suficiente camere dacă este nevoie să lucrez pe grupuri mici?
 Cu ce este acoperită podeaua? Influențează aceasta desfașurarea
unei metode?
 Am nevoie să curăț după ce se va desfășura o activitate?

Activitățile extracurriculare/extrașcolare implică un parteneriat educațional eficient în

organizarea / realizarea tematicilor planificate. Activitățile organizate în parteneriat, în proiecte îi
antrenează pe elevi, îi stimulează, le dezvoltă gândirea, memoria, imaginația, spiritul de
observație, spontanietatea, spiritul artistic și simțul umorului. Activități în parteneriat sunt și
acele actvități care antrenează pe lângă cadrul didactic și psihologul școlii, părinții
copiilor/elevilor, asistentul social, medicul școlii, scopul fiind acela de bun management al clasei
de elevi.
Tabel 8. Analiza SWOT a proiectului/parteneriatului educațional48
Puncte tari Puncte slabe
• Stimulează dorința elevului de a participa • Există riscul sustragerii de la implicarea în
48
Costandache C. Proiectul educațional/activitatea extracurriculară – exemple de bune practici în recuperarea
elevului cu CES. În: Revista Școlii Ieșene „Univers Didactic”, nr.16, 2019. p.96-97.

65
 la activități. rezolvarea unor sarcini mai dificile.
• Dezvoltă spiritul de colegialitate, de grup • Pot exista situații de ignorare a
și de fair play. rezolvăriisarcinilor asumate.
• Responsabilizează fiecare membru al • Subiectivitatea în aprecierea și evaluarea
grupului implicat în activitate. rezultatelor pot crea situații neplăcute
• Dezvoltă capacitatea de autoevaluare. pentru membrii implicați în parteneriat.
• Transeră accentul de pe informații și
noțiuni pe capacități și competențe.
• Obiectivele operaționale sunt ușor de
urmărit.
Amenințări Oportunități
• Parteneriatul include activități cu dublă • Activitățile organizate în parteneriat
valență: didactică și distractivă. îmbină în mod plăcut instrucția, educația și
• Ca activitate de sine stătătoare, implică distracția.
costuri. • Ca urmare a bunei organizări și clarității în
• Cei solicitați să evalueze pot fi subiectivi. enunțarea scopurilor și obiectivelor,
• Organizatorii trebuie să fie bine organizați parteneriatul incită la atingerea unor
și foarte responsabili. idealuri.
• Stimulează o permanentă informare,
comunicare și relaționare pozitivă.

Diversitatea modelelor de acțiune implementate în cadrul metodologic al activității de

proiectare a educației nonformale desemnează un set de valori și de factori care conferă acțiunii
didactice o anumită linie de evoluție asociată cu programele/curricula de învățământ și cu
procesele psihice angajate în activitatea elevului.
Proiectarea activităţilor educative nonformale include următoarele repere pedagogice49:
1. Definirea scopului urmărit ,,Cine întreprinde acţiunea?” ,,Pentru cine?” ,,Pentru ce?”
2. Stabilirea obiectivelor intermediare.
3. Operaţionalizarea obiectivelor - estimarea rezultatelor aşteptate; - descrierea semnelor
comportamentale observabile ale realizării obiectivelor.
4. Precizarea acţiunilor de întreprins pentru realizarea obiectivelor ,,Ce se face pentru
realizarea fiecărui obiectiv?”
5. Strategia realizării acţiunilor eductive - se precizează reperele spaţio-temporale ale
acţiunilor, precum şi metodele şi mijloacele pentru realizarea lor.
Pentru organizarea activităţilor educative nonformale, cadrele didactice sunt
responsabile de asigurarea următoarelor condiții50:
 Estimarea costurilor.
 Asigurarea participării educaţilor - identificarea nevoilor educative ale grupului ţintă; -
comunicarea intenţiei şi scopului urmărit; - informarea periodică asupra evoluţiei obiectivelor.

49
Educația nonformală. Ghid pentru cadrele didactice. /aut.: T.Vild, A.Dumitru. Casa Corpului Didactic Ialomița,
Liceul Pedagogic „Matei Basarab” Slobozia, https://www.isjialomita.ro/red/download/Educatia_nonformala_-
_ghid_pentru_cadrele_didactice.pdf p.19.
50
Ibidem, p.20.

66
  Programarea acţiunilor - corelarea explicită acţiune – obictive intermediare; -
precizarea reperelor descriptive ale fiecărei acţiuni: durata şi programul orar, locul desfăşurării,
numărul de participanţi, persoana responsabilă de realizarea acţiunii; - precizarea duratei şi
perioadei de desfăşurare a proiectului.
 Evaluarea rezultatelor parţiale şi finale - se elaborează metodologia de evaluare
continuă şi finală;
 Pregătirea personalului pentru realizarea conţinutului tematic şi informaţional al
acţiunii - se realizează pregătirea metodologică a organizatorului şi responsabililor pe acţiuni; -
se structurează conţinutul tematic şi acţional; - se elaborează schema conţinutului informaţional
al fiecărei teme.
 Pregătirea realizării fiecărei teme - se elaborează proiectul tehnologic de realizare a
fiecărei teme.
 Pregătirea mijloacelor umane, materiale, instrumentale, financiare - se negociază
convenţiile de conlucrare intraşcolară sau între şcoală şi instituţiile implicate în proiect; - se
negociază contracte de coparticipare pentru asigurarea mijloacelor materialelor şi instrumentale;
- se negociază contracte de finanţare a activităţii şi de valorificare a produselor şi serviciilor.

Tabel 9. Modelul proiectării activității extracuriculare cu valențe educative multiple51

Tema proiectului
Argumentarea temei
Scopul proiectului
Obiectivele proiectului
Grupul țintă
Echipa de proiect
Perioada de
51
Țașcă C. Șezătoarea literară – activitate extracurriculară cu valențe educative multiple (exemplu de bună-practică).
În: Revista Școlii Ieșene „Univers Didactic”, nr.16, 2019. p.108-113.
„Mândre-s șezătorile ...”
Succind se argumentează actualitatea temei proiectului.
Familiarizarea elevilor cu tradițiile și valorile folclorice românești,
stimularea interesului pentru lectură, stimularea creativității în
domeniul literar și artistic.
• Stimularea unei atitudini pozitive față de lectură;
• Stimularea capacității de receptare a textelor literare culte și
populare;
• Cunoașterea tradițiilor și obiceiurilor românești și a unor
meșteșuguri tradiționale;
• Cunoașterea vieții și activității literare a scriitorilor români prin
abordarea integrată și interactivă a unor informații din biografia
acestora și a unor fragmente din opera literară prin diferite
modalități: expoziție omagială, internet, receptarea materialului
audio-video, recitare și lectură expresivă;
• Stimularea elevilor cu aptitudini artistice.
Elevi din clasele V - VIII
Coordonatori de proiect: profesor de limba și literatura română;
profesor de educație tehnologică.
Anul școlar

67
desfășurare
Locul de desfășurare Sala de clasă
Resurse umane Elevi, cadre didactice
Resurse materiale Materiale informative: cărți, reviste etc.; diverse materiale audio-
vizuale (fotografii, PPT, filme, pliante informative etc.); calculator,
retroproiector; materiale pentru realizarea de decorațiuni,
mărțișoare, felicitări etc. (hârtie, carton, ață colorată, metamină,
pănuși, semințe etc.).
Etape de pregătire a • Întâlnirea organizatorilor parteneri în vederea stabilirii unor
activităților criterii și a unui program de desfășurare a activității;
• Selecționarea elevilor din clase diferite;
• Distribuirea materialelor în vederea realizării activității;
• Întocmirea programului orientativ de desfășurare a activității
Planificarea Se descrie denumirea, modalitățile și perioada de realizare a activităților
activităților extracurriculare.
Nr. Denumirea activității Modalități de realizare Perioada
crt.
1. ROADELE TOAMNEI - realizare de decorațiuni;
Atelier creativ: Decorațiuni din - vizionare PPT; octombrie
produse naturale (pănuși, semințe etc.) - lectura expresivă a unor
Tradiții: Bucuria recoltelor bogate – creații din literatura cultă
focul lui Sumedru și populară (proverbe,
Literatură: Lirica toamnei, proverbe legende, snoave etc.).
despre hărnicie, ghicitori despre plante
Audiție muzicală:
Nicu Alifantis – „Emoție de toamnă”
(versuri de Nichita Stănescu)
Tudor Gheorghe – „Octombrie”
(versuri de George Topârceanu),
„Niciodată toamna” (versuri de Tudor
Arghezi)
2. SFÂRȘIT DE TOAMNĂ - realizare de decorațiuni;
Atelier creativ: Decorațiuni pentru - lectura unor creații din noiembrie
Târgul caritabil de Crăciun literatura populară
Tradiții: Sfântul Andrei vs. Halloween (doine, proverbe, balade,
Literatură: Evocare Petre Ispirescu. legende, snoave etc.);
Lectură din volumul „Snoave și - prezentarea biografiei și
povești populare”; Snoave, proverbe, creației literare a lui
ghicitori, doine; Mihai Eminescu Petre Ispirescu;
„Revedere, Ce te legeni ...” - lectură expresivă a unor
Audiție muzicală: opere literare.
Pasarea Colibri – „Frunză galbenă”
Tatiana Stepa – „Și totuși vine
toamna” (versuri Adrian Păunescu)
3. AȘTEPTÂND PE MOȘ CRĂCIUN - realizare de decorațiuni

68
 Atelier creativ: Steaua, Sorcova, specifice sărbătorior de decembrie
decorațiuni pentru Târgul caritabil de iarnă;
Crăciun - lectura unor creații din
Tradiții: Semnificația și istoria literatura cultă și cea
colindelor de Crăciun populară;
Literatură: Poezii despre sărbătorile - lectură expresivă a unor
de iarnă (Mihai Eminescu – opere literare;
„Colinde”, George Coșbuc – „În seara - audiție de colinde.
de Crăciun etc.), Obiceiuri de iarnă în
folclorul literar românesc
Audiție muzicală: Coline
4. MĂRȚIȘOR DE SUFLET - lectura unor creații din februarie
ROMÂNESC literatura populară (doine, /martie
Atelier creativ: Mărțișoare și felicitări proverbe, legende, snoave
Tradiții: Dragobete, semnificația etc.);
mărțișorului - realizare de mărțișoare și
Literatură: „Evocare” – George felicitări;
Coșbuc; Dragostea în folclorul - prezentarea semnificației
românesc doine, proverbe, snoave, obiceiurilor și tradițiilor
descântece etc.) românești: „Dragobete și
Audiție muzicală: „La oglindă” mărțișorul”;
(versuri de George Coșbuc); Cântece - vizionare PPT;
populare de dragoste - prezentarea biografiei și
creației literare a poetului
George Coșbuc;
- lectură expresivă a unor
opere literare;
- audiție de cântece
populare.
5. BUCURIA ÎNVIERII - lectura unor creații din martie
Atelier creativ: Decorațiuni de Paști, literatura populară (doine, /aprilie
tehnici tradiționale (cusut, împletit, proverbe, legende, snoave
țesut) etc.);
Tradiții: Obiceiuri și tradiții pascale - lectură expresivă a unor
Literatură: Tradiții și obiceiuri în opere literare;
opera lui Ion Creangă; Poezie creștină - prezentarea semnificației
Audiție muzicală: Colinde de Paști obiceiurilor și tradițiilor
(pricesne) românești;
- audiție de cântece
populare.

69
 6. FOAIE VERDE - vizionare PPT; mai / iunie
Atelier creativ: Tehnici tradiționale - lectura unor creații din
(cusut, împletit, țesut) literatura populară;
Tradiții: Mitologia românească a apei, - prezentarea biografiei și
Paparudele, Caloianul creației literare a poetului
Literatură: Evocare Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri;
– „Pasteluri, Doine și lăcrimioare”; - lectură expresivă a unor
Natura în folclorul românesc; Legende opere literare / fragmente
românești despre faună și floră de opere literare având
Audiție muzicală: Tudor Gheorghe – ca temă natura;
„Au înnebunit salcâmii ...”; Mircea - audiție de cântece
Baniciu – „Viața la țară” (versuri de populare.
George Topârceanu); „Vară, vară,
primăvară” (folclor).
Implementarea • În activități extrașcolare: expoziții cu produsele activității,
proiectului șezătoare literară;
• În curriculum-ul unității școlare: activități transdisciplinare în
cadrul orelor de curs, realizarea lucrărilor pentru Târgul caritabil
și expoziții în cadrul orelor de educație tehnologică, completarea
portofoliilor cu materiale culese și realizate de copii/elevi
(compuneri, desene, fișe de lectură, fișe biografice, fișe cu citate
etc.).
Evaluarea proiectului Portofoliile personale sau colective; prezentarea rezultatelor, a
produselor obținute; albumul foto; analiza contribuției fiecărui
membru în raport cu ceea ce și-a propus inițial; autoevaluarea.
Rezultate preconizate • Informarea elevilor despre opera și viața unor personalități
cultural-artistice;
• Promovarea lecturii, a valorilor cultural-artistice, creșterea
nivelului de instruire și lectură în rândul elevilor;
• Stimularea elevilor de a se adresa bibliotecii și serviciilor oferite
de bibliotecă, angrenarea lor în acțiuni de informare și de lectură;
• Familiarizarea elevilor cu tradițiile și meșteșugurile populare
românești, cu creații ale folclorului literar și muzical;
• Dezvoltarea creativității în plan artistic;
• Perfecționarea unor tehnici de muncă intelectuală.
Promovare • La nivelul școlii: avizier, revista literară a școlii, realizarea unei
expoziții cu creațiile elevilor;
• La nivel local/comunitate: în cadrul cercurilor metodice.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

70
 În literatura de specialitate, dar și în practica educațională, există o gamă diversificată de
noțiuni, care definesc sau caracterizează domeniul nonformalului. Astfel, în practica
educațională anglofonă, există cel puțin cinci concepte, care diferă atât prin semnificație, cât și
prin aplicabilitate: extracurricular activities, supplementary education; additional education;
after school education; outdoor education. În cea francofonă, ne confruntăm doar cu trei:
éducation complimenter; activités périscolaires și extrascolaires. În literatura rusă de
specialitate se operează cu următoarele noțiuni: неформальное образование; дополнительное
образование; внеурочная деятельность. În literatura românească se operează la fel cu o gamă
vastă de noțiuni, care deseori se contrapun: extracurricular, extrașcolar, co-corricular,
extradidactic, complementar,etc.
Reieșind din propriile particularități, fiecare societate își determină prioritățile în domeniul
educațional (la general) și cel nonformal (în special), prin: adoptarea cadrului normativ și
instituțional al educației nonformale; stabilirea domeniilor și direcțiilor de formare; asigurarea
accesului copiilor.
În Republica Moldova sistemul învățământului nonformal este încă asociat în mare parte
cu cel extrașcolar. Astfel, majoritatea școlilor de artă, centrelor de creație sau cluburilor sportive,
ca și tipuri de instituții educaționale provin din perioada sovietică (evident intervenind modificări
în statut, organigramă, programe sau curricula). La fel, au intervenit noi prestatori de servicii
educaționale nonformale – sectorul asociativ (ong-uri, organizații de tineret, organizații de
voluntari, etc.), care deși figurează în unele prevederi normative, nu sunt reflectați ca și
componentă reală a sistemului educațional.
Reieșind din alt considerent, școlile (care și în perioada sovietică organizau diverse
manifestații, inclusiv și ideologice) devin tot mai activ prestatori de servicii educaționale
nonformale. Dincolo de activitățile extracurriculare/extrașcolare, mai multe instituții dețin statut
de centre de voluntariat. La fel, conform datelor rezultate din chestionare, constatăm
următoarele:
 instituțiile au diversificat aria activităților nonformale;
 cadrele didactice aplică tot mai frecvent metode de predare nonformală în cadrul disciplinelor;
 au fost extinse și diversificate parteneriatele educaționale cu familia, comunitatea și sectorul
asociativ.
Tot odată, cadrele didactice au o motivație de implicare scăzută în activități extrașcolare
pentru copii și/sau oportunități de instruire nonformală pentru adulți. Această situație se
datorează, în mare parte, instruirii și compensației insuficiente. Trebuie depuse eforturi pentru a
valoriza contribuțiile suplimentare pe care cadrele didactice le aduc sistemului de educație

71
nonformală prin compensații suplimentare, instruire specializată și statut social, precum și prin
recunoaștere și apreciere.
Referitor la binomul educație extrașcolară/extracurriculară, expunem următoarele:
O formă a educației extrașcolare este exercitată în cadrul structurilor extrașcolare
specializate, componente ale sistemului de învățământ (școli de arte, cercuri de creație, cluburi
sportive, etc.).
O altă formă a educației extrașcolare este exercitată în cadrul instituțiilor din
învățământul general, care presupune la fel un set de activități complementare (extra/orar), fiind
programate în Planul managerial, dar care beneficiază de finanțare bugetară (cercuri, cluburi,
centre, etc.). Tot odată, școlile mai practică și activitățile extracurriculare, care deși sunt
preconizate în Planul managerial al instituției, nu presupun o finanțare bugetară, în acest sens ne
referim la: festivaluri, concursuri, expoziții, târguri de caritate, excursii, etc. La fel, prin
extracurricular pot fi înțelese și activitățile prevăzute de programul disciplinelor, dar desfășurate
în afara orelor: vizite la muzee, grădină botanică, pompieri, biblioteci, primării, etc.
Sistemul actual de educație nonformală nu își îndeplinește în totalitate misiunea de a
dezvolta la elevi și adulți competențele-cheie prevăzute de Consiliul Europei în contextul
învățării pe tot parcursul vieții.
În final, constatăm necesitatea ajustării cadrului politico-juridic din Republica Moldova la
transformările intervenite în sistemul educațional (per ansamblu). În acest sens, recomandăm
următoarele:
 Reflectarea categoriei educație nonformală în Codul educației;
 Adoptarea unui Regulament-cadru de organizare şi funcţionare a ENF, care ar coordona
întregul sistem de educație nonformală, integrând toate nivelele: școlar, extrașcolar, dar și cel
asociativ;
 Organizarea sistematică a cursurilor/stagiilor de formare a cadrelor didactice/manageriale în
domeniul ENF;
 Oferirea formării inițiale și continue a formatorilor în educația nonformală;
 Elaborarea unui mecanism de evidență a prestatorilor de servicii de educație nonformală și a
ofertelor acestora;
 Stabilirea rețelelor de prestatori de servicii de educație nonformală pentru a promova educația
nonformală și pentru a spori accesul oamenilor la aceste servicii;
 Introducerea în sistemul de învățânt general a modelului „Școala altfel” axat pe procese de
învățare nonformală.

72
 GLOSAR DE TERMENI CU SPECIFIC NONFORMAL

Abandonarea studiilor: părăsirea de către formabil a acțiunii de predare sau formare, fără
atingerea obiectivelor urmărite. Termenul se aplică atât cursanților care părăsesc prematur un
curs de formare, cât și celor care, deși au absolvit programul, nu au obținut calificarea
corespunzătoare.
Abordare interdisciplinară: presupune transferul metodelor dintr-o disciplină în alta, căutându-
se teme comune mai multor discipline, care pot conduce la realizarea obiectivelor de învățare de
nivel înalt, a competentelor transversale (luarea de decizii, rezolvarea de probleme, însușirea
tehnicilor și metodelor de învățare eficientă), care, indiferent de disciplină, implică aceleași
principii, prin utilizarea unor strategii de predare-învățare bazate pe probleme.
Abordare transdisciplinară: presupune abordarea integrată a curriculumului prin centrarea pe
probleme ale vieții reale, cu focalizare pe identificare de soluții, rezolvare de probleme ale vieții
reale, în scopul dezvoltării competentelor pentru viață.
Acces la educație și formare: ansamblul condițiilor, circumstanțelor sau cerințelor (de
exemplu, calificare, nivel de educație, competențe sau experiență profesională etc.) care
determină admiterea persoanelor în instituțiile de învățământ sau formare și participarea acestora
la programele educaționale.
Acreditare: procedura prin care un organism autorizat recunoaște în mod oficial că organizația
sau individul este competent să îndeplinească sarcini specifice conform unor standarde relevante
de reglementare. Este procesul de recunoaștere a unei instituții, sau a unui formator/prestator de
servicii educaționale.
Activitate didactică: reprezintă o unitate de situații de învățare raportate unor finalități, derulată
pe baza unor conținuturi precizate și restrânse, cu o metodologie adecvată specificului de vârstă
și individual al formabilului.
Adaptabilitate: capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii,
noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
Adult: orice persoană cu vârsta de minimum 16 ani, care a părăsit sistemul de învățământ
general și cel de formare inițială.


Prezentul Glosar a fost elaborat în baza următoarelor surse:

1. Glosar englez-român de termeni în învăţarea şi educaţia adulţilor (ALE) și învăţarea pe tot parcursul vieţii (LLL)
/ Biroul DVV International în Moldova . – Chişinău: Epigraf, 2021.
2. Glossary/Glossar/Glossaire. Quality in education and trening. Luxembourg: Publications Office of the European
Union, 2011.
3. Terminology of European education and training policy A selection of 100 key terms. CEDEFOP. Luxembourg:
Office for Official Publications of the European Communities, 2008.

73
Aprobarea unui program de educație sau formare: procedura de control calitativ în vederea
recunoașterii și aprobării oficiale a programelor educaționale sau de formare a unei instituții de
către autoritatea legislativă competentă în urma verificării conformității cu anumite standarde
predefinite.
Aptitudine: însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei
munci, a unei acțiuni; aplicație, inclinație.
Calificare: termenul calificare cuprinde câteva aspecte:
(a) Calificare formală: rezultat formal (certificat, titlu sau diplomă) al procesului de evaluare și
validare, obținut atunci când o autoritate competentă stabilește că persoana este conformă
rezultatelor corespunzătoare unui anumit standard și/sau deține competențele necesare pentru
îndeplinirea unor activități într-un anumit domeniu de activitate profesională. Calificarea poate
conferi un drept legal de a exercita o profesie;
(b) Cerințe de calificare: suma cunoștințelor, know-how-ului, aptitudinilor și competențelor care
permit unei persoane să exercite o activitate de muncă.
Cadrul de calificare: instrument aplicat în definirea și clasificarea calificărilor (de exemplu la
nivel național sau sectorial) în baza unui set de criterii aplicabile unor niveluri specifice de
rezultate ale învățării. Cadru de certificare este aplicat pentru:
- stabilirea standardelor naționale de cunoștințe, aptitudini și competențe;
- promovarea calității educaţiei;
- asigurarea unui sistem de coordonare și/sau integrare a calificărilor, permițând compararea
acestora;
- promovarea accesului la studii, transferul rezultatelor învățării și promovarea progresului
academic.
Cadrul european de calificare pentru învățarea pe tot parcursul vieții: instrument de referință
pentru descrierea și compararea nivelurilor de certificare în sistemele de calificare dezvoltate la
nivel național, internațional sau sectorial, care scoate în evidență setul de cunoștințe și
competențe, dobândite de un individ în rezultatul procesului de învățare, fără a descrie numărul
de ore petrecute de formabil în clasă. Este compus dintr-un set de 8 niveluri de referință.
Capital uman: totalitatea cunoștințelor, calificărilor, abilităților și atuurilor personale, care
facilitează crearea bunăstării personale, sociale si economice.
Cetățenie activă: asumarea unui rol activ în comunitate (cum ar fi în politicile și activitățile
locale, munca voluntară pentru sectorul public sau organizațiile caritabile, prevenirea
criminalității și supraveghere de vecinătate).
Cercuri de învățare: grupuri de indivizi cu un interes comun, care se întâlnesc cu regularitate
pentru a învăța unii de la alții, hotărând în comun ce subiecte și sub ce formă să studieze.

74
Cercurile de învățare sunt experiențe de învățare flexibile, direcționate în comun. Cercurile de
învățare sunt create în ideea că fiecare membru are prin ce contribui și că fiecare membru are
ceva de învățat.
Certificat/diplomă: document oficial, emis de un organism de certificare, care atestă nivelul de
calificare atins de o persoană la finalul unei proceduri de evaluare și validare în raport cu un
standard predefinit.
Competență: capacitatea de a implementa rezultatele învățării într-un mod adecvat într-un
context definit (educație, muncă, dezvoltare personală sau profesională). Competența nu se
limitează doar la elemente cognitive (folosirea teoriei, conceptelor sau cunoștințelor tacite), dar
include și aspecte funcționale (în special abilități tehnice), interpersonale (abilități sociale sau
organizaționale) și etice (valori).
Competențe-cheie (de bază): competențele și capacitățile necesare pentru a trăi în societatea
contemporană bazată pe cunoaştere, precum ascultarea, vorbirea, citirea, scrierea și calcularea.
În recomandarea privind educația și formarea pe tot parcursul vieții, Comisia Europeană descrie
opt competențe-cheie:
- comunicare în limba maternă;
- comunicare într-o limbă străină;
- cultură matematică și competențe de bază în știință și tehnologie;
- cultura digitala;
- a învăța să înveți;
- competențe interpersonale, interculturale, sociale și civice;
- spirit de afaceri;
- sensibilitate culturală.
Competențe de bază în tehnologiile informaționale și de comunicare (TIC): competențe
necesare pentru utilizarea eficientă a funcțiilor de bază a tehnologiilor informaționale și de
comunicare (în principal software de prelucrare a textelor / imaginilor / datelor, Internet și e-
mail).
Competențe cognitive: competențe referitor la cunoaștere, la capacitățile și mecanismele
învățării și accederii la cunoștințe.
Competență interculturală: capacitatea de a dezvolta cunoștințe, abilități și atitudini specifice
care conduc la un comportament și comunicare eficientă și adecvată în interacțiunile
interculturale.
Cluster: asociere de întreprinderi interconectate, amplasate în apropiere geografică, de regulă,
aparținând unui sector sau unor sectoare conexe, precum şi de instituţii de cercetare ştiinţifică,

75
universităţi şi alte organizaţii, activitatea cărora este concentrată pe inovare, iar cooperarea lor
permite de a spori avantajele competitive ale întreprinderilor.
Curriculum: inventarul activităților legate de proiectarea, organizarea și programarea
activităților de predare sau formare, inclusiv definirea obiectivelor de învățare, conținutului,
metodelor (inclusiv evaluarea), materialelor și prevederilor referitoare la formarea profesorilor si
formatorilor. Termenul de curriculum se referă la proiectarea, organizarea și programarea
activităților de învățare, în timp ce termenul de program se referă la implementarea acestor
activități.
Deprindere: capacitate de a aplica rapid, operativ, cu randament sporit o serie de operații. Este
priceperea transformată în act reflex, automatizarea operațiilor ( execuție cu ușurință, dexteritate,
ca urmare a repetării, a exercițiului).
Dimensiunile educației: marchează conținuturile relativ stabile ale activității de formare-
dezvoltare a personalității umane în plan intelectual-moral-tehnologic-estetic-fizic.
Educația informală: procesul care se întinde pe toata durata vieții, prin care individul
dobândește informații, își formează priceperi și deprinderi, își structurează convingerile și
atitudinile, se dezvoltă, prin intermediul experiențelor cotidiene. Educația informala – reprezintă
ansamblul influențelor pedagogice exercitate spontan și continuu asupra personalității umane de
la nivelul familiei, localității, străzii, (micro) grupurilor sociale, mediului social (cultural,
profesional, economic, religios etc. ), a comunității (naționale, zonale, teritoriale, locale), a mass-
mediei (presa scrisă, Radioteleviziune, etc. ). Educația informala este considerată ca fiind
educație incidentală și include totalitatea influențelor neintenționate, eterogene și difuze, prin
care fiecare persoană dobândește cunoștințe, abilitați și aptitudini din experiențele sale zilnice.
Din punct de vedere etimologic, denumirea termenului informal provine din limba latină
informis/informalis, fiind preluat în sensul de „spontan/neașteptat”. Ca urmare, prin educație
informală înțelegem educația realizată spontan, și deseori ne fiind intenționată și chiar
conștientizată de către individ.
Educația nonformală: cuprinde totalitatea acțiunilor organizate în mod sistematic, dar în afara
sistemului formal al educației. Această formă de educație este considerată complementară cu
educația formală sub raportul finalităților conținutului și a modalităților concrete de realizare.
Din punct de vedere etimologic, termenul de nonformal își are originea în latinescul nonformalis,
preluat cu sensul în afara unor forme special/oficial organizate pentru un anume gen de
activitate. Nonformal desemnează o realitate educațională mai puțin formalizată dar întotdeauna
cu efecte normativ-educative. Educația nonformală a fost definita de către J. Kleis drept „orice
activitate educațională intenționată și sistematică desfășurată de obicei în afara școlii tradiționale,
al cărei conținut este adaptat nevoilor individului și situațiilor speciale, în scopul maximalizării

76
învățării și cunoașterii și al minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul
formal (stresul notării în catalog, disciplina impusă, efectuarea temelor)”. De regulă,
învățământul nonformal nu conduce la o certificare. Tot odată, el este unul intenționat de către
formabil, fiind structurat pe: obiective de învățare, timp și suport educațional.
Educație compensatorie: proces de învățare care urmărește să suplinească lacunele acumulate
de indivizi în timpul educației sau formării.
Educație complementară: în pofida unui sens atotcuprinzător, utilizarea termenului l-a restrâns
la cursuri predominant profesionale, în mare parte pentru tineri, realizate în cadrul colegiilor de
educație suplimentară. Cu toate acestea, până în anii ’80, aceste distincții artificiale deveniseră
neclare și în 1992 „educația complementară” a fost redefinită, incluzând cursuri vocaționale și de
calificare mai clar definite, acces la cursuri din cadrul învățământului superior și dobândirea
competențelor pentru cei cu dificultăți de învățare.
Educație comunitară: programe educaționale bazate și direcționate către comunitate, fiind
destinate, în primul rând, membrilor comunității locale.
Educație și formare continuă: orice activitate de educație sau formare realizată după părăsirea
sistemului de educație/formare inițială sau după intrarea în viața profesională și care le permite
persoanelor fizice:
- să-și îmbunătățească sau să își actualizeze cunoștințele și/sau competențele;
- să dobândească noi competențe, în vederea promovării socio-profesionale sau recalificării;
Educația și formarea continuă fac parte din învățarea pe tot parcursul vieții și cuprind toate
formele de educație (generală, specială sau acțiuni de formare profesională, formală sau
nonformală etc.). Educația și formarea continuă este un factor cheie în angajabilitatea
persoanelor.
Educație și formare pe tot parcursul vieții: orice activitate de învățare întreprinsă în orice
moment al vieții, cu scopul de a îmbunătăți cunoștințele, know-how-ul, aptitudinile,
competențele și/sau calificările, din perspectivă personală, socială și/sau profesională.
Educație și formare la distanță: activitate didactică/instructivă oferită de la distanță prin
mijloace de comunicare: cărți, radio, televiziune, telefon, poștă, computer sau video.
Europass: un cadru compus din cinci documente menite să-i ajute pe cetățeni să-și exprime mai
bine abilitățile și competențele, oferindu-le posibilitatea mobilității academice în Europa.
Evaluarea rezultatelor: proces prin care se dovedesc și apreciază cunoștințele și competențele
dobândite, în baza unor criterii predefinite, pentru a confirma că persoana a atins standardul
așteptat la locul de muncă. Evaluarea conduce de obicei la validare și certificare.
Grup (de învățare): pluralitate dinamică de persoane între care exista mai multe tipuri de relații,
cu influențe multiple asupra membrilor săi (K.Lewin) și în cadrul căruia fiecare persoană are un

77
anumit status, adică o anumită poziție reală, de valorizare sau de devalorizare. Grupul are
anumite particularități de vârsta, viteză de reacție, capacitate de înțelegere, nivel de cunoaștere
etc.
A învăța să înveți: o competență-cheie – capacitatea de a urmări și de a persevera în învățare, de
a-și organiza propria învățare, inclusiv prin gestionarea eficientă a timpului și a informațiilor,
atât individual, cât și în grupuri. Această competență include conștientizarea procesului și
nevoilor de învățare, identificarea oportunităților disponibile și capacitatea de a depăși
obstacolele pentru a învăța cu succes. Această competență înseamnă dobândirea, prelucrarea și
asimilarea de noi cunoștințe și competențe, precum și căutarea și utilizarea ghidajului. Procesul
de a învăța să înveți îi face pe educabili să se bazeze pe înfășarea anterioară și pe experiențele de
viași pentru a aplica cunoștințele și abilitățile într-o varietate de contexte: acasă, la locul de
muncă, în educație și formare. Motivația și încrederea sunt cruciale pentru competența unei
persoane.
Învățare recreativă: învățare al cărei scop este dezvoltarea personală, recreerea și agrementul
realizate pentru a îmbunătăți calitatea vieții. Învățarea recreativă poate duce la învățarea
profesională dacă obiectivele educabililor privind subiectul ales țin de aspecte legate de muncă.
Mentorat: îndrumare și sprijin oferite într-o varietate de moduri unui specialist tânăr sau
începător (de exemplu, cineva care se alătură unei noi comunități sau organizații de învățare) de
către o persoană cu experiență (mentor) care acționează ca model, ghid, tutore, antrenor sau
confident.
Obiective educaționale: descriu rezultatele scontate în termeni de cunoștințe, abilități și
atitudini pe care indivizii ar trebui să le dobândească la sfârșitul unui proces de învățare.
Obiectivele educaționale vizează la fel performanțele individului într-o situație de învățare
structurată. În majoritatea cazurilor, obiectivele sunt stabilite astfel încât să poată fi măsurabile
(examene în sisteme formale, diferite metodologii de evaluare în medii nonformale).
Obiectivele cadru: sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate și complexitate. Ele se refera
la formarea unor capacități și atitudini generate de specificul disciplinei și sunt urmărite de-a
lungul mai multor ani de studiu. Obiectivele cadru au o structură comună pentru toate
disciplinele aparținând unei arii curriculare, și au rolul de a asigura coerența în cadrul acesteia.
Parcurs educațional: totalitatea secvențelor de învățare urmate de un individ în vederea
dobândirii de cunoștințe, abilități sau competențe, care poate fi exercitat într-un context de
învățare formală și/sau nonformală, dar a căror validare conduce la certificare.
Problematizare: metodă de învățământ de tip euristic, constând în a crea probleme cu scopul de
a declanșa activitatea independentă a elevului sau a studentului, gândirea și efortul personal al
acestuia.

78
Programă analitică: un document cu un plan și un rezumat al subiectelor care urmează să fie
acoperite în cadrul unui curs, în general, stipulate de către o comisie de examinare sau pregătite
de către profesor ori formator.
Recunoașterea competențelor: este recunoașterea competențelor dobândite, indiferent de faptul
cum, când sau unde a fost interiorizată învățarea. Se evaluează prin certificare, conform
considerentelor foștilor angajatorilor, prin recunoașterea învățării anterioare, a experienței de
muncă și/sau de viață.
Recunoașterea învățării anterioare: este un proces care evaluează învățarea nonformală și
informală a unui individ pentru a determina cum și cât de mult el a atins rezultatele necesare unei
învățări, a dezvoltat parțial sau total competențele necesare pentru o calificare.
Sistemul de creditare: un instrument menit să permită acumularea rezultatelor învățării,
obținute în contexte formale, nonformale sau informale și să faciliteze transferul acestora dintr-
un context în altul în vederea validării și, prin urmare, a recunoașterii lor.
Sisteme de credite (ECTS și ECVET): ECTS - Sistemul european de credite transferabile în
învățământul superior, a fost conceput pentru a facilita mobilitatea studenților între diferite țări;
ECVET este sistemul european de credite pentru învățământul și formarea profesională. Ambele
sisteme urmăresc să faciliteze recunoașterea, validarea, mobilitatea și transferabilitatea
competențelor profesionale, precum și pe termen lung o mai bună integrare profesională.
Sistem de educație duală: educație sau formare care îmbină perioade de instruire într-o
instituție de învățământ sau un centru de formare cu pregătirea la locul de muncă. Schema de
alternanță poate fi modificată săptămânal, lunar sau anual. În funcție de țară și de specificul
fiecărui model de aplicare, participanții pot fi legați contractual de angajator și/sau pot primi o
remunerare.
Standard: serie de elemente al căror conținut este definit de actorii interesați. Pot fi distinse mai
multe tipuri de standarde:
• standardul de competență – se referă la cunoștințe, abilități și/sau competențe legate de
ocuparea unui loc de muncă;
• standardul educațional – se referă la obiectivele de învățare, conținutul programelor de
învățământ, cerințele de înscriere, precum și la resursele necesare pentru îndeplinirea
obiectivelor de învățare;
• standardul ocupațional – se referă la activitățile și sarcinile legate de ocuparea unui anumit loc
de muncă și de practicarea profesiei;
• standardul de evaluare – se referă la rezultatele învățării, care urmează să fie evaluate, și la
metodologia utilizată;

79
• standardul de validare – se referă la nivelul de performanță la care trebuie să ajungă persoana
evaluată și la metodologia utilizată;
• standardul de certificare – se referă la normele aplicabile pentru obținerea unui certificat sau a
unei diplome, precum și la drepturile conferite.
În funcție de sistem, aceste standarde pot fi definite separat sau pot face parte dintr-un singur
document.
Standarde educaţionale de stat: condiţii obligatorii de realizare a programelor educaţionale
la toate nivelurile şi ciclurile de învăţământ în instituţiile publice şi private, precum şi cerinţe
minime obligatorii faţă de conţinutul programelor educaţionale, volumul maxim de muncă
pretins copilului, elevului sau studentului şi cadrului didactic, faţă de infrastructura şi dotarea
instituţiei de învăţământ, faţă de nivelul de pregătire al absolvenţilor şi organizarea procesului
educativ. Standardele educaţionale de stat constituie baza pentru evaluarea obiectivă a calităţii şi
a nivelului de instruire şi calificare a absolvenţilor, indiferent de forma de realizare a studiilor.
Standarde de acreditare: ansamblu de cerinţe care definesc nivelul minim obligatoriu de
realizare a activităţilor unei organizaţii furnizoare de educaţie care solicită autorizarea de
funcţionare provizorie ale unei instituţii de învăţământ superior/profesional tehnic acreditate care
solicită autorizarea de funcţionare provizorie/acreditarea unui nou program de formare
profesională sau ale unei instituţii de învăţământ superior/profesional tehnic acreditate care
solicită evaluarea externă a calităţii educaţiei oferite.
Studiul de caz: reprezintă o metodă didactică/de învățământ care elaborează acțiunea didactică
prin intermediul unor situații reale angajate ca premise inductive și deductive necesare pentru
realizarea unor concluzii cu valoare de reguli, principii, legități.
Validare: reprezintă confirmarea de către un organ oficial că rezultatele învățării sau
competențele dobândite de o persoană au fost evaluate în raport cu puncte de referință sau
standarde prin metodologii de evaluare predefinite.
Validarea rezultatelor învățării: confirmarea de către un organ competent că rezultatele
învățării (cunoștințe, abilități și/sau competențe) dobândite de o persoană într-un cadru formal,
nonformal sau informal au fost evaluate în funcție de criterii predefinite și sunt conforme cu
cerințele unui standard de validare. Validarea constă în patru etape distincte:
• identificarea prin dialog a experiențelor individuale ale unei persoane;
• documentarea privind evidențierea experiențelor individului;
• evaluarea formală a acestor experiențe;
• certificarea rezultatelor evaluării, care poate conduce spre o calificare parțială sau completă.

80
 BIBLIOGRAFIE
1. Cadrul de referință al Curriculumului Național, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației,
Culturii și Cercetării nr. 432 din 29 mai 2017.
2. Cadrul de referință al educației timpurii, aprobat la CNC, 25 octombrie 2018, MECC,
Chișinău, 2018.
3. Curriculum Național. Planul-cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal anul de
studii 2020-2021. MECC, Chișinău: 2020. https://mecc.gov.md/sites/default/files/plan-
cadru_2020-21.pdf
4. Cadrul de referință al educației și învățământului extrașcolar din Republica Moldova/
Nicolae Bragarenco, Alina Burduh, Marina Cosumov [et al.]; coordonatori generali: Natalia
Grîu, Valentin Crudu; coordonator științific: Vladimir Guțu; Ministerul Educației, Culturii și
Cercetării al Republicii Moldova. – Chișinău: S.n., 2020.
5. Codul Educaţiei al Republicii Moldova Nr. 152 din 17-07-201, disponibil pe:
http://lex.justice.md/md/355156
6. Hotărâre nr. 377 din 10 iunie 2020 Cu privire la aprobarea proiectului de lege pentru
aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare „Moldova 2030”, disponibil pe:
https://cancelaria.gov.md/sites/default/files/strategia_nationale_de_dezvoltare_moldova_203
0-t.pdf
7. Ordin nr.196 cu privire la aprobarea Programului activităților extrașcolare în învățământul
primar și secundar, ciclul I și II, disponibil pe:
https://mecc.gov.md/sites/default/files/ordinul_nr.196_din_25.02.2021.pdf
8. Andrieș V. (coord.), Clichici V. Educaţia nonformală: aspecte conceptuale şi funcţionale:
Compendiu .MECC, IȘE. Chişinău: IŞE, (Tipogr. „Print-Caro”), 2020.
9. Bezede R., Goraș-Postică V., [et.al.]. Resurse educaționale deschise: oportunități pentru
acces, calitate și relevanță în educație. Chișinău: Pro Didactica (Tipogr. «Bons Offices»),
2017.
10. Callo T. (coord.) ș.a. Educația centrată pe elev: Ghid metodologic. Formarea continuă.
Vol.1. Chișinău: „Print-Caro“ SRL, 2010.
11. Carcea M.I. Managementul educaţiei nonformale. Suport de curs IDD, Nivel B. Iași, 2001.
12. Cebanu L. Managementul activităţilor extraşcolare: Ghid metodologic. Chișinău. IȘE.
Tipogr. Cavaioli, 2015.
13. Clichici V. Educația pentru timpul liber din perspectivă axiologică. Chișinău: IȘE (Editura
Lyceum), 2018.
14. Co-curricular activities, disponibil pe: https://www.moe.gov.sg/education/programmes/co-
curricular-activities
15. Cristea S. Şcoala altfel în era globalizării. În: Didactica Pro..., nr.4 (122), 2020. p. 53-56.
16. Cristea S. Dicţionar de pedagogie. Chişinău-București. Grupul Editorial Litera, 2000. ISBN:
973-9355-51-X
17. Educația nonformală. Ghid pentru cadrele didactice. /aut.: T.Vild, A.Dumitru. Casa
Corpului Didactic Ialomița, Liceul Pedagogic „Matei Basarab” Slobozia,
https://www.isjialomita.ro/red/download/Educatia_nonformala_-
_ghid_pentru_cadrele_didactice.pdf
18. Evaluarea cuprinzătoare a sectorului de învățământ. Centrul Analitic Independent „Expert-
Grup”. Chișinău, iunie 2019.
19. Evans D.R. La planification de l’éducation non formelle. Paris. UNESCO: Institut
International de Planification de l’Education, 1981. ISBN 92-803-2082-1
20. Glosar englez-român de termeni în învăţarea şi educaţia adulţilor (ALE) și învăţarea pe tot
parcursul vieţii (LLL) / Biroul DVV International în Moldova. – Chişinău: Epigraf, 2021.

81
21. Glossary/Glossar/Glossaire. Quality in education and trening. Luxembourg: Publications
Office of the European Union, 2011. ISBN 978-92-896-0740-4
22. A Holistic Education for Secondary School Students, disponibil pe:
https://www.moe.gov.sg/ docs/default-source/document/education/programmes/co-
curricular-activities/leaps-2.pdf
23. Jioară M., Bîrsan E. Managementul activităților extracurriculare. În: Materialele conferinţei
ştiinţifice a studenţilor, Ediţia a 68-a / Univ. de Stat din Tiraspol; col. red.: Coropceanu
Eduard [et al.]. – Chişinău: S. n., 2019.
24. Legea învățământului Nr. 547 din 21-07-1995// Monitorul Oficial Nr. 62-63 din 09-11-1995.
25. L’éducation non formelle dans le domaine de l’enfance et de la jeunesse. Apprendre en
contexte extrascolaire, https://www.enfancejeunesse.lu/wp-content/uploads/2018/06/L
%C3%A9ducation-non-formelle-dans-le-domaine-de-lenfance-et-de-la-jeunesse.pdf
26. Moldovan O. Activităţile academice extracurriculare, performanţele şcolare şi
angajabilitatea masteranzilor. Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative 2 (33)/2013.
27. Planul-cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal anul de studii 2021–2022,
disponibil pe: https://mecc.gov.md/sites/default/files/_plan-cadru_2021-
2022_pt_siteul_mecc_plasat_la_20.04.2021.pdf
28. Posțan L. Educaţie nonformală: Note de curs. Chișinău: UST, 2019. ISBN: 978-9975-76-
291-5.
29. Raport: Servicii educaționale extracurriculare. Volumul 6. Sinteza rezultatelor cartografierii,
https://mecc.gov.md/sites/default/files/studiu_privind_serviciile_extrascolare.pdf
30. Regulament – cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de învățământ primar și
secundar general, ciclul I şi II, disponibil pe:
https://www.cna.md/public/files/rapoarte_expertiza/regul.instprimarsisecundar_edu.pdf
31. Regulamentul – tip de organizare și funcționare a instituţiei de învățământ extrașcolar
(Proiect), disponibil pe: https://particip.gov.md/ro/document/stages/regulament-tip-de-
organizare-si-functionare-a-institutiei-de-invatamant-extrascolar-proiect/5454
32. Research report. The cost of after-school activities in the UK: how much do parents spend?
disponibil pe: https://www.mathsdoctor.co.uk/downloads/after-school-activities-report.pdf
33. Saranciuc-Gordea L. Educația nonformală: (suport de curs). UPS „Ion Creangă. – Chișinău
2013.
34. Strategia de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2021-2030 „EDUCAŢIA 2030”. Proiect în
curs de elaborare. Versiunea Grupului de lucru la data de 12 aprilie 2021. Disponibil pe:
https://ipp.md/wp-content/uploads/2021/04/Strategia-EDUCATIE-2030-Versiunea_01.pdf
35. Ștefan M. Lexicon pedagogic. București. Aramis Print, 2006. ISBN: 973-679-303-6.
36. Terminology of European education and training policy. A selection of 100 key terms.
CEDEFOP. Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities,
2008.
37. Trasca Iu. Particularităţi ale formelor educaţiei, disponibil pe:
https://epale.ec.europa.eu/is/node/15274
38. Дополнительное образование детей за рубежом: Понимание, политика,
регулирование./ Научное издание, Серия Современная аналитика образования. № 9
2017.

ANEXE:

82
 Anexa 1
Activități extracurriculare/extrașcolare

Activităţi didactice Activităţi desfăşurate în afara şcolii (extraşcolare)

desfăşurate în şcoală (în
afara clasei)
Activităţi desfăşurate de
colectivul didactic al şcolii:
• consultaţii;
• meditaţii; • excursii şi vizite didactice;
• cercuri pe materii; • activităţi cultural – distractive;
• şezători literare; • vizionări de spectacole, filme tematice, etc.
• jocuri şi concursuri şcolare;
• serbări şcolare;
• cenacluri;
• întâlniri cu personalităţi din
diverse domenii.

Activităţi organizate de
instituţii în afara şcolii: • tabere naţionale, raionale, tabere de zi, de documentare
şi creaţie;
• brigăzi cultural – educative; • manifestări cultural – educative în biblioteci, muzee,
• acţiuni de educaţie sanitară, case ale tineretului;
rutieră etc. • excursii şi drumeţii;
• vizionări de spectacole etc. • emisiuni radio şi TV etc.

Anexa 2
CHESTIONAR APLICAT CADRELOR DIDACTICE

83
 (privind activitățile nonformale)

1.Cât de mult implicați elevii în activități nonformale?

 Frecvent  De cele mai multe ori  Rareori  Niciodată
2. Activitățile nonformale organizate în școală reies din inițiativa:  administrației, cadrelor
didactice,  elevilor,  altor actori (care)
3. Ați beneficiat de cursuri/formări în domeniul educației nonformale?
 Frecvent  De cele mai multe ori  Rareori  Niciodată
4. Cine a organizat și promovat formările în acest domeniu?

5.Elevii manifestă interes pentru activitățile extracurriculare?

 Frecvent  De cele mai multe ori  Rareori  Niciodată
6.Ați observat o altă abordare (prietenoasă, caldă) a elevilor în cadrul activităților?
 Frecvent  De cele mai multe ori  Rareori  Niciodată
7.Aceste tipuri de activități permit îmbogățirea cunoștințelor, aduc elemente de noutate?
 Frecvent  De cele mai multe ori  Rareori  Niciodată
8.Se observă o implicare mai mare a elevilor timizi în astfel de activități?
 Frecvent  De cele mai multe ori  Rareori   Niciodată
9. La disciplina Dvs. școlară practicați metode nonformale de învățare?
 Frecvent  De cele mai multe ori  Rareori   Niciodată
10. Ce metode de învățare nonformală preferați să folosiți?
 Lucrul în echipă
 Cafeneaua publică
 Jocul
 Discursul public
 Asaltul de idei
 Învățarea prin proiect
 Altele (care)
11. Ce modalități de realizare a activităților extracurriculare preferați să organizați cu
elevii?
 ateliere de artă (teatru, muzică, pictură)
 dezbateri/mese rotunde
 jocuri și întreceri sportive
 activități de voluntariat
 activități de parteneriat educațional
 vizite
 drumeții/excursii
 altele..............................................................................................................
12. Ce evaluare considerați a fi potrivită pentru aceste activitați?
 întocmirea unor portofolii
 dezbateri/mese rotunde
 concursuri cu tematică

Pentru a evita situații de confuzie din partea profesorilor, dar în special a elevilor, am renunțat
la delimitarea terminologică extracurricular/extrașcolar.

84
 probe practice
 chestionare
 desene, colaje
 altele.....
13. Cât de mulțumiți sunteți de activitățile nonformale desfășurate în anul școlar 2019-2020
în școală?
 Foarte mult
 Mult
 În oarecare măsură
 Puțin
 Deloc
14. Numerotați în mod prioritar (1,2,3) competențele, pe care considerați că le-au însușit
elevii în rezultatul activităților și învățării nonformale:
 competențe de comunicare
 competenţă digitală
 abilitatea de gestionare eficientă a propriei învăţări
 competenţe sociale şi civice
 spirit de iniţiativă şi antreprenoriat
 sensibilizare şi exprimare culturală
 altele (care)
15. În ce măsura situația pandemică a afectat activitatea extracurriculară?
 foarte mult  parțial  deloc
16. În condițiile învățării mixte ați avut posibilitatea să organizați activități
extracurriculare?
 nu  da (de care):
17. În condițiile învățării mixte ați avut posibilitatea să aplicați modele/metode de învățare
nonformală la disciplina Dvs?
 nu  da (de care):
18. Care au fost principalele impedimente în practicarea modelelor/metodelor de învățare
nonformală?

Anexa 3
CHESTIONAR APLICAT ELEVILOR
(privind activitățile nonformale)

85
1.Cât de mult se implica cadrele didactice în organizarea activităților nonformale?
 Frecvent  De cele mai multe ori  Rareori  Niciodată
2.Ați fost consultat de către cadrele didactice cu privire la activitățile nonformale
organizate atât în școală, cât și în afara ei?
 Frecvent  De cele mai multe ori  Rareori  Niciodată
3.Participați la activităţile nonformale organizate de şcoală?
 Frecvent  De cele mai multe ori  Rareori  Niciodată
4.Activitățile extracurriculare reprezintă un bun prilej de relaționare, cooperare cu ceilalți
colegi?
 Frecvent  De cele mai multe ori  Rareori  Niciodată
5.Ați observat o altă abordare (prietenoasă, caldă) a cadrelor didactice în cadrul
activităților?
 Frecvent  De cele mai multe ori  Rareori  Niciodată
6.Aceste tipuri de activități permit îmbogățirea cunoștințelor, aduc elemente de noutate?
 Frecvent  De cele mai multe ori  Rareori  Niciodată
7.Se observă o implicare mai mare a colegilor timizi în astfel de activități?
 Frecvent  De cele mai multe ori  Rareori  Niciodată
8. La ce discipline școlare sunt cel mai des practicate metode nonformale de învățare?

9. Ce metode de învățare nonformală preferați?

 Lucrul în echipă
 Cafeneaua publică
 Jocul
 Discursul public
 Asaltul de idei
 Învățarea prin proiect
 Altele (care)

10.Ce modalități de realizare a activităților nonformale preferați?

 ateliere de artă (teatru, muzică, pictură)
 dezbateri/mese rotunde
 jocuri și întreceri sportive
 activități de voluntariat
 activități de parteneriat educațional
 vizite
 drumeții/excursii
 altele…...........................................................................................................
11.Ce evaluare considerați a fi potrivită pentru aceste activitați?
 întocmirea unor portofolii
 dezbateri/mese rotunde
 concursuri cu tematică
 probe practice
 chestionare
 desene, colaje
 altele…..
86
12.Cât de mulțumiți sunteți de activitățile nonformale desfășurate în anul școlar 2019-2020
în școală?
 Foarte mult
 Mult
 În oarecare măsură
 Puțin
 Deloc
13. Cum îţi petreceți timpul liber după efectuarea lecțiilor?
 mă uit la televizor
 citesc
 mă joc/stau on line pe calculator/ telefon
 practic un sport
 altele:…
14. Ai hobby-uri? Dacă da, precizează care sunt:
…..................................................................................................................................................

15. Practicați activități extrașcolare?

 nu da (de care):

16. Din ce motiv practicați activități extrașcolare?

17. Activitățile extrașcolare și cele extracurriculare:

 se aseamănă  diferă  se completează  nu știu
18. Ați fost implicat în activități/formări organizate de ONG; centre de voluntariat; etc.?
 nu  da (de care):
19. Aceste activități/formări sunt mai interesante și atractive decât cele școlare?
 nu  la fel de  parțial  da (de ce)
20. Numerotați în mod prioritar (1,2,3) competențele, pe care considerați că le-ați
dezvoltat în rezultatul activităților și învățării nonformale:
 competențe de comunicare
 competenţă digitală
 abilitatea de gestionare eficientă a propriei învăţări
 competenţe sociale şi civice
 spirit de iniţiativă şi antreprenoriat
 sensibilizare şi exprimare culturală
 altele (care)

87