RECENZIA CĂRŢII

“EDUCAŢIA LA FRONTIERA DINTRE MILENII”

GEORGE VĂIDEANU

Autor: George Văideanu

Titlu: Educaţia La Frontiera Dintre Milenii
Editura: Politică
Anul: 1988
Colecţia: Idei Contemporane
Număr volume: 1
Număr pagini: 326
Limba: Română
Dimensiuni: 190 x 105 x 15 cm
Redactor:Nicolae Vrublevschi
Coperta:Valentina Boroş
George Văideanu s-a născut la 26 iunie 1924 în localitatea Podu-Iloaiei, Iaşi. A
urmat cursurile Liceului Militar din Iaşi (1936-1944), apoi a absolvit cursurile
Facultăţii de Filosofie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
(1949).Pasionat om de ştiinţa, profesorul George Văideanu a fost un deschizător
de drumuri în domeniul educaţiei si pedagogiei moderne românesti.Fost Secretar
General al Comisiei Naţionale UNESCO pentru România (1992-1995), a iniţiat şi
realizat acţiuni şi cercetări incluse în sute de articole şi studii publicate în ţara şi în
străinătate.A scris şi a coordonat lucrări de referinţa în plan naţional şi
internaţional pe teme de pedagogia artei, teoria educaţiei, didactica, curriculum,
metodologia cercetării ştiinţifice, reformele sistemelor educative sau pedagogie
comparata.Bogata sa activitate ştiinţifica a fost dublata de vocaţia, la fel de
creatoare, a omului de catedră, a profesorului erudit si entuziast, care a ştiut să
prefacă rutina cursului cotidian într-o invitaţie la cunoastere profundă.
Lucrarea işi propune să prezinte beneficiile pedagogiei interactive,structuri de
învăţare eficiente,active pentru toată viaţa,concepute de şcoala modernă,aplicaţii
ale acestora în diferite ţări,precum şi implementarea reformei în învăţământul
românesc cu beneficile ei dar şi neajunsurile aplicării reformei la noi în ţară
(profesorii sunt specializaţi în grabă,programe încărcate,se neglijează valoarea
formativă a cunoştinţelor,discrepanţă între teorie şi practică).
Autorul şi-a structurat cartea in două părţi:
Prima parte se intitulează:”Educaţia
Contemporană:Caracteristici,Tendinţe,Probleme Deschise” şi cuprinde două
capitole.Aceasta surprinde caracteristicile educaţiei contemporane şi pune
accentul pe tendinţe,pe probleme deschise si pe exemple semnificative .
Partea a doua se intitulează:”Modelarea Viitorului
Educaţiei:Proiecte,Metodologii,Modele” şi cuprinde patru capitole.Aceasta
evidenţiază proiectele,eforturile de modelare a educaţiei de mâine .Sunt
prezentate atât caracteristicile unor metode cat si modalitaţile folosite.
Subiectul cărţii in continuare v-a fi prezentat succind:
Capitolul I-“Educaţia in expansiune şi in căutarea calitaţii”,cu 6 subcapitole.
În primul subcapitol este relatată educaţia in dezbatere.Sunt prezentate două
evoluţii complementare care au situat educaţia intr-o poziţie prioritară în
societatea contemporană.Pentru ca educaţia să fie dezvoltată este necesară
opinia unor importanţi teoreticieni.Este evidenţiat faptul că “scumpă nu este
persoana educată,ci cea insuficient educată care părăseste şcoala”.Pentru a
elimina analfabetismul şi a creşte succesul tinerilor se urmăreste extinderea şcolii
obigatorii ca formă a educaţiei. În unele tări pentru a-i ajuta pe elevi să înveţe în
mod independent în afara şcolii se măresc numarul şcolilor cu program prelungit.
În al doilea subcapitol sunt prezentate exemple, modul cum UNDESCO a devenit o
platformă a colaborării şi a schimbului de experienţă precum si principalele tipuri
de activităţi în domeniul educaţiei.Sunt relatate un număr mare de reuniuni prin
care se observă dorinţa arzătoare de schimbare.Zilnic specialiştii din diferite ţări se
reunesc si lucrează pentru progresul şi viitorul colectivitaţii umane fara a-şi pierde
identitatea naţională.
În al treilea subcapitol sunt explicate date privitoare la evoluţia educaţiei.În statele
dezvoltate rata de şcolarizare creşte de la an al an şi este mai mare comparative
cu cele in curs de dezvoltare sau slab dezvoltate.Un exemplu de urmat este Costa
Rica,care a renunţat la armată,transformând cazărmile in şcoli ,biblioteci sau case
de cultură.Familiile sunt informate şi se interesează de evoluţia propriilor copii.
Al patrulea subcapitol se limitează la trecerea de la investiţiile în educaţie la
modul cum se pune în valoarea investiţia în om.
Subcapitolul cinci ne prezintă analiza unor exemple cum ar fi:
Danemarca nu a avut un trecut faimos,din potrivă un trecut pe care cu siguranţa
nu doresc sa şi-l amintească.Era ţara foarte săracă,fără resurse naturale şi cu
întinderi mari de nisip,dar a devenit un teritoriu prosper,o civilizaţie avansată şi un
bun exemplu pentru ţarile care lupta pentru dezvoltarea economică,ea ajutînd
astazi tarile să-şi pună in valoare resursele spirituale si materiale.
Japonia si Statele Unite sunt şi ele prezentate ajungându-se la concuzia că Japonia
cu toate că are doar jumatate din populatia S.U.,formează mulţi ingineri superiori
celor din S.U.
Capitolul se încheie cu probleme deschise şi importante ,care uneori sugerează
soluţii posibile.Propunerile nu vizează un anumit grup de ţări şi nu garantează că
pot fi utile în toate situaţiile.

Capitolul II-“Orientări si tendinţe în educaţia contemporană”,cu 8 subcapitole

În primul subcapitol se pune accentul pe cele două tipuri de tendinţe:tendinţe
evidente şi tendinţe “ascunse”.În slecţionarea tendinţelor s-a pus accentul pe
preocupările care se manifestă pe mai multe nivele:la nivelul responsabililor
educaţiei,la nivelul practicii educaţionale,in rândul profesorilor şi elevilor.
În al doilea subcapitol sunt prezentate atât abordarea sistematică a proceselor
educaţionale cât şi conceptul de curriculum,care redă importanţa viziunii globale
asupra proceselor de predare-învatare.Sunt redaţi paşii pe care fiecare şcoală ar
trebui să-i urmeze la începutul fiecărui an.
Urmatorul subcapitol ne împartaşeste prioritaţile dar si transformările
desfăşurării proceselor didactice.Se precizează faptul că profesorii acordă atenţie
şi formării atitudinilor,dar pe primul loc rămâne respectarea programei.Este
subliniat faptul că este mai valoros omul care ştie să înveţe şi să selecteze decât
cel care învaţa un material vag,dar îl uită cu usurinţă.Noile programe şcolare vor
pune accentul pe studiul individual,pe dezvoltarea gandirii şi a originalitaţii.
Subcapitolul patru redă părerile cercetătorilor despre ştiintă si tehnologie.
In subcapitolul cinci se vorbeste despre îmbinarea muncii cu învăţarea.Motivarea
elevilor in formarea viitorului,precum si conştientizarea frumosului în muncă în
funcţie de vârsta,sex.
Subcapitolul şase ne aduce la cunoştinţă faptul că trebuie să încurajăm calităţile
care duc la înfrumuseţrea vieţii şi la evitarea conflictelor,cum ar
fi:răbdarea,modestia,toleranţa.
In subcapitolul şapte sunt relatate un număr de tendinţe globale care evoluează şi
devin realitaţi şcolare.
Acest capitol se incheie cu conturarea unor probleme şi sugestii având în vedere
tineretul.

Capitulul III-“Înscrierea învaţamântului în perspectiva educaţiei permanente”,cu 4

subcapitole
Acest capitol subliniază că omul trebuie să înveţe să fie el însuşi,să se exprime şi să
evolueze.
În primul subcapitol se explică concepul de educaţie permanentă.Acest tip de
educatie a aparut in România in 1973,conturând ideea continuării educaţiei după
terminarea studiilor.Sun prezentate si tipurile de educaţie permanentă .
In al doilea subcapitol este radată şcoala ca etapă fundamentală a educaţiei
permanente,având un rol foarte important.
In al treilea subcapitol este prezentată învaţarea ca o activitate necesară şi
continuă a omului. O problemă pentru întreaga populaţie a fost recunoaşterea
dreptului de a învaţa,care constă în dreptul de a scrie,de a creea,de a întreba,etc..
Învatarea continuă presupune o pregătire multilaterală şi o atmosferă specifică
bazată pe stimulare,pe joc.

Ca si celelte capitole si acesta se încheie cu remarci si sugestii.În majoritatea ţarilor

s-a constatat că atât învăţătorii cât şi profesorii sunt pregătiţi să lucreze cu:elevii
bine pregatiţi,slab pregatiţi,să abordeze elevii talentaţi dar si pe cei cu dificultaţi de
învăţare.

Capitolul IV-“Caracteristici ale conţinuturilor sistemelor educative de mîine”,cu 6

subcapitole.
În acest capitol sunt prezentate diferite tipuri de evoluţii,caracteristicile şi limitele
metodologiilor precum si dilemele în faţa cărora sunt puse sistemele educative.
Metodologiile tradiţionale sunt un obstacol în calea obţinerii unui conţinut
pertinent,ducând la supraîncarcarea programelor şi a manualelor şcolare.Educaţia
este componenta care ajută la formarea omului,de aceea ii dăm dreptate lui
IM.KANT”omul nu poate devei om decât prin educaţie”
Acest capitol ne face cunoscută o paralelă între învăţământul tradiţional,urmat pe
discipline care oferă o anumită securitate profesorilor,si cel dezirabil,centrat pe
trebuinţele celui care învaţa ,care oferă mai multă libertate de a alege.
Dupa anul 2000,cadrul metodologic presupunea că în majoritatea ţarilor vor
apărea:casete didactice audio-video,televiziune cu canale pentru educarea
tineretului,şcoli cu clase-biblioteca,săli de sport,cantine.
Remarcile şi sugestiile prezentate în acest subcapitol au în vedere evoluţii
mondiale ale educaţiei cât şi perspectivele deschise învaţamântului.

Capitolul V-“Modalităţi de integrare a conţinuturilor”,cu 4subcapitole

Acesta presupune răspunsuri la o serie de intrebări şi promovarea
interdisciplinităţii în învăţământ,de la învăţarea asistată de ordinator şi de alte
moduri precum şi integrarea celor trei tipuri de învăţare.Sunt caracterizate cele
trei tipuri de educaţie:educaţia formală,educaţia nonformală şi cea
informală.Învatarea asistată de ordinator vizează atât ţările dezvoltate cât si cele
slab dezvoltate.Majoritatea ţărilor consideră că nu cursurile duc la iniţierea
tineretului,ci modul de învăţare(IAO) de care beneficiaza toţi elevii.Dupa anii de
investigare,există un număr mare de progrese ale elevilor din clasele
experimentate.Elevii văd mai clar ideile principale a unei discipline.
Şi acest capitol se incheie prin remarci şi propuneri.Omul trebuie să fie
format,ajutat să-şi găsescă bunele răspunsuri şi să le afirme de-a lungul vieţii.Este
necesară cultivarea talentelor din toate domeniile.
Capitolul VI-“Doua subsisteme fundamentale pentru modelarea
viitorului:Formarea educatorilor si cercetarea educaţiei.”,cu 3 subcapitole.
Se încercă punerea în lumină a câtorva incidente ale educaţiei de mâine asupra
formârii iniţiale şi continue a educatorilor.Se prezintă modul cum pedagogii îi
stimula pe studenţii –viitorii profesori,reamintindu-le “că nu profesorii sunt fiinţe
excepţionale,ci misiunea lor este excepţională”.Se pune accentul pe aptitudinea de
a fi capabil ,un educator, să diagnosticheze deficienţe de învăţare a elevilor şi să
colaboreze cu parinţii elevilor.
Cercetătorii au ajuns la concuzia că munca educatorilor este cea mai complexă şi
dificilă.Ca dascal,nu ai voie sa oboseşti sau să transmiţi elevilor oboseala.
CONCLUZII!!!
Ştiinţa si tehnologia joacă un rol important in progresul oricărei societaţi,dar
punerea in valoare a achiziţiilor lor depinde de atitudinea omului faţa de stiinţa si
tehnologie.
OPINIA PERSOANALĂ!!!
Mi-a plăcut foarte mult această carte,care iniţial mi s-a parut dificilă.Felul cu sunt
abordate problemele şi faptul că sunt urmate de exemple este de apreciat si uşor
de înţeles.Că sunt elevi care au bune rezultate fară să depună mult efort,stiam,dar
credeam că nu vor să dezvăluie ”secretul”.Cu ajutorul acestei cărţi am aflat că nu
ştiu cum să impartăşească aceste secrete,dar cu ajutorul introspecţiei,a
întrebărilor si a criteriilor ,cei care învată pot transfera tainele stăpânite,comitînd
un act de generozitate pe de o parte,iar pe de altă parte conştientizeză ceea ce
ştiu.
În concluzie,dreptul la educaţia îl au toate persoanele,voinţa de a educa sau
autoeduca diferă de la om la om.
ÎNTOCMIT DE PARASCHIV SILVIA-DANIELA