Materie MEDIC : NEUROLOGIE

1.Punctia rahidiana
Puncția rahidiană reprezinta patrunderea cu un ac in
spatiul
subrahnoidian, printre vertebre
• Scopul explorator al punctiei rahidiene consta in:
 masurarea presiunii lichidului cefalorahidian
 recoltarea acestuia pentru a fi examinat la
microscop si in laborator
 injectarea de substante radioopace pentru
examenul radiologic al maduvei spinarii.
• Scopul terapeutic folosita pentru a injecta
medicamente in lichidul cerebrospinal (intratecal),
mai ales pentru anestezia spinala sau chimioterapie,
mai rar folosita pentru decomprimarea in cazul
sindromului de hipertensiune intracraniana
(meningita
INDICATII : suspiciune de meningită, meningo-
encefalită,
 suspiciune de HAS (hemoragie
subarahnoidiana)
 suspiciune de scleroză multiplă
 suspiciune de boli inflamatorii ale SNC
 suspiciune de poliradiculonevrită
inflamatorie acută
 sdr demenţial inexplicabil
Contraindicaţii:
 tulburări de hemostază
 suspiciune de hipertensiune intracraniana
idiopatica
 suspiciune de spondilodiscită şi dermatoze
microbiene în regiunea lombară,
 tablou de compresiune medulară manifestă
 abces cerebral
ELECTROMIOGRAFIA
 EMG standard cuprinde:
 EMG propriu-zisă (de detecţie)
 Studiul conducerii nervoase (stimulo-detecţie)
 EMG de detecţie  înregistrarea activităţii
electrice musculare
în repaus şi după contracţie voluntară maximă.
În repaus  absenţa activităţii fibrei musculare.
În contracţie voluntară  PUM (potentiale de unitate
motorie)
= activitatea electrică produsă de ansamblul fibrelor
musculare a unei unităţi motorii. Poate fi caracterizat
prin parametrii specifici oricarui semnal bioelectric:
forma, amplitudine, durata, frecventa
2.ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC ACCIDENTUL
VASCULAR HEMORAGIC
I. ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC
(ISCHEMIA CEREBRALA)
Definitie: Tulburarile ischemice apar prin obstructia
brusca a unei artere cerebrale din cauza unui tromb sau
a unui embol, cu oprirea fluxului sanguin in teritoriul
cerebral respectiv (ischemie). Daca fluxul sanguin nu
este restabilit, apare moartea celulelor nervoase
(necroza)
 Accident ischemic tranzitor:

- vasul nu ramane blocat mai mult de 5 minute

- poate fi o leziune nedecelabila imagistic

- recuperare integrala

- risc crescut de a face un AVC ischemic in urmatoarele luni

Accident vascular cerebral ischemic constituit:

- tulburarea de perfuzie este suficient de severa pentru a determina

necroza partiala sau totala a tesutului cerebral din teritoriul afectat

- in functie de dimensiunea vasului afectat se pot identifica infarcte

cerebrale majore, infarcte lacunare sau microinfarcte cerebrale

- poate duce la invaliditate sau deces

Etiopatogenie

Boala aterosclerotica

 Extracerebrala (ateroscleroza aortei)

 Cerebrala

Boala cardiaca

 FiA

 Boala mitrala

 Anevrism sept, ventricul

 IMA

Mecanisme:

 aterotrombotic prin:

 tromboza in situ: pe o stenoza preexistenta -> ocluzie la aelasi nivel

 embolie arterio-arteriala: emboli migrati de la nivelul unei placi de

aterom trombozate

 cardioembolic: emboli din sursa cardiaca (atriala / ventriculara)

 hemodinamic: hipoperfuzie sistemica + stenoza a unui vas cerebral

Diagnostic clinic

debut brusc

deficit neurologic focal: motor, senzitiv, vizual, de limbaj sau modificare a

starii de constienta (in functie de aria afectata

-salt tensional asociat (compensator!)

-cu/fara cefalee

FAST= F- Face (față); A- Arms (brațe); S- Speech (vorbit); T-Time (timp -

apeleaza 112

DIAGNOSTIC PARACLINIC :

teste hematologice

profil lipidic

profil biologic

CT / RMN – in urgenta!

PROGNOSTIC

este in functie de dimensiunea AVC, aria afectata, statusul cognitiv anterior,

complicatii

recuperarerea poate fi totala / partiala / absenta

poate determina tulburare neurocognitiva: dementa asociata bolii

vasculare cerebrale

poate surveni decesul

2. II.ACCIDENTUL VASCULAR HEMORAGIC

(HEMORAGIILE CEREBRALE
Definitie: suferinta cerebrala aparuta din cauza ruperii unui vas, cu
extravazarea

sangelui in:

parenchimul cerebral = hemoragie intraparenchimatoasa

extracerebral = hemoragie subarahnoidiana

a) Hemoragia intraparenchimatoasa (hemoragia cerebrala, apoplexia)

 10% din AVC; 12-15/100.000

 rata decese ~ 50%

Factori de risc:
varsta peste 55 ani, sex M

consumul de alcool, droguri

factori de risc medicali:

HTA

malformatii vasculare

amiloidoza cerebrala

iatrogen: antitrombotice, simpatomimetice

coagulopatii

tumori

Diagnostic clinic:
debut brusc (in activitate), cu agravare progresiva (ore)

cefalee intensa +/- varsaturi

salt tensional (mai frecvent intalnit decat in AVC ischemic)

alterarea starii constienta - coma

 deficit neurologic focal corespunzator topografiei: hemiplegie, paralizii
de nervi cranieni, tulburari de sensibilitate, tulburari de coordonare

Diagnostic paraclinic:

CT / RMN – in urgenta!

Investigatii pentru diagnosticul etiologic

Tratament Medicamentos:

Antiedematos: Manitol 20% PIV

Mentinerea TAS < 180 mmHg

tratament etiologic (ex. tulburari de coagulare)

Chirurgical (+/-):

evacuare: in caz de hemoragii superficiale, risc letal, tumori

drenaj ventricular

decompresie

: b) Hemoragia subarahnoidiana

Etiologie:

anevrisme intracraniene (75%)

Traumatisme

disectii arteriale

coagulopatii

vasculite

Diagnostic clinic:

 debut brusc, agravare progresiva

 salt tensional

 sindrom meningeal:
 cefalee, varsaturi, fotofobie

 semne meningeale: redoare de ceafa, Kernig, Brudzinschi

 alterarea starii de constienta - coma

 semne neurologice de focar

Diagnostic paraclinic:

CT/RMN in urgenta!

punctie lombara

angiografie

Tratament

Chirurgical

Medicamentos:

Tratamentul hiponatremiei – la nevoie

controlul TA: sub 150 mmHg

antiedematoase, simptomatice (durere!

PARESTEZIILE - SINDROAME MOTORII: SINDROMUL PIRAMIDAL, SINDROMUL

EXTRAPIRAMIDAL, SINDROAME

NEUROMUSCULARE ȘI MIOPATIILE, SINDROMUL CEREBELOS

SINDROMUL PIRAMIDAL (Sindromul de neuron motor central) Generalitati:

• Tipuri de miscari:

 miscarea automata = miscare initial voluntara care se invata si, in timp,

devine mai rapida si se exercita fara control voluntar (ex. mersul, scrisul)

 miscarea reflexa = miscare care se realizeaza fara controlul creierului;

este un raspuns rapid al organismului, in general cu rol de autoprotectie; este
controlata de maduva spinarii (MS)
 miscarea involuntara = realizata in afara programarii centrilor motorii
(SNC si MS)

• Originea tractului piramidal (a corpilor celulari neuronali) se afla la

nivelul ariilor motorii situate in partea posterioara a cortexului frontal. Aria
motorie dintr-o emisfera este responsabila de hemicorpul de parte opusa.
Axonii neuronilor ariei motorii principale formeaza tractul piramidal.

• Sistemul piramidal transmite informatia de la nivel cortical catre

maduva spinarii prin tractul piramidal. Afectarea sistemului piramidal
determina imposibilitatea realizarii miscarilor voluntare.

• Tractul piramidal este alcatuita din:

 fascicule cortico-nucleare, care se incruciseaza si fac sinapsa la nivelul

trunchiului cerebral, in nucleii nervilor cranieni, fiind responsabile de
miscarile voluntare are fetei

 fascicule cortico-spinale, care la jonctiunea dintre trunchiul cerebral si

maduva spinarii trec (75% dintre ele) de parte opusa (se incruciseaza); sunt
responsabile de miscarile voluntare ale membrelor

Definitie:

Sindromul de neuron motor central (sindromul piramidal) reuneste o serie de

afectiuni neurologice cu etiopatogenie diversa, ce au in comun existenta unor
leziuni ale neuronilor motori centrali (neuronilor piramidali) sau a
prelungirilor acestora (caile corticospinale/piramidale), la orice nivel al
acestora, iar consecinta acestor leziuni piramidale este aparitia unui tablou
clinic cu o serie de caracteristici comune

Etiologie:

 leziunile vasculare sunt cauza cea mai frecventă (infarcte sau

hemoragile cerebrale);

 procesele expansive intracraniene (tumori cerebrale

primitive, metastaze cerebrale, parazitoze etc);

 meningoencefalita;
 traumatismele cerebrale;

 fracturi de coloana vertebrala

 encefalopatiile infantile;

 bolile demielinizante (scleroză multiplă) etc.

Semne si simptome caracteristice ale sindromului piramidal:

a) Tuburarea de motilitate activă - deficitul motor

Deficitul motor reprezinta o afectare a miscarilor voluntare. Exista deficit

motor de tip pareza, cu intensitate mai mica si care inca permite miscarea, si
deficit motor de tip plegie, sever, care face miscarea imposibila.

Tipurile de pareza/plegie, in functie de numarul si tipul membrelor afectate,

sunt:

• Un singur membru: monopareza/ monoplegie

• Un membru superior si cel inferior de aceeasi parte: hemipareza/

hemiplegie

• Ambele membre superioare: dipareza/ diplegie

• Ambele membre inferioare: parapareza/ paraplegie

• Toate membrele: tetrapareza/ tetraplegie

b) Tulburarea de motilitate pasivă - spasticitatea sau contractura

musculară

Cand calea piramidala este lezata, tonusul muscular scapa de sub control si
creste in intensitate, deci pacientul va avea pareza (scaderea fortei
musculare), dar tonus muscular crescut (hipertonie/spasticitate).

Aceasta crestere de tonus nu afecteaza egal toate grupele musculare, ci

afecteaza predominant flexorii la membrul superior si extensorii la membrul
inferior (pacientul indoaie greu membrul inferior ca sa paseasca => mers
patologic: mers cosit)

c) Reflexele osteotendinoase (ROT)

Pierderea actiunii de modulare a tractului piramidal duce si la afectare (in
sensul cresterii) a activitatii reflexe. Cel mai usor mod de evaluare a activitatii
reflexe este evaluarea ROT - daca reflexele sunt vii pe partea cu hipertonie si
deficit motor, asta sustine diagnosticul de sindrom piramidal

d) Semne patologice

 sincinezii (gr. syn – cu, kinesis – mișcare) - miscari involuntare,

automate a unui membru paralizat (le putem observa daca pacientul are doar
pareza, nu plegie) cu ocazia unei mișcări voluntare a membrului sănătos;

 clonus - succesiune de contracţii rapide, ritmice, declanşate de

elongaţia bruscă, cu menţinerea în tensiune a unor muşchi. Clonusul este o
manifestare a spasticităţii.

 semne patologice - semnul Babinski – la zgarierea suprafatei plantare in

sens ascendent, pe marginea externa, se obtine extensia halucelui si
rasfirarea degetelor.

Diagnosticul topografic cuprinde anumite particularităţi ale distribuţiei

deficitului motor şi a reflexelor care permit stabilirea sediului leziunii.

Investigatii paraclinice:

 Analize de sange

 Investigatii imagistice – radiografie, CT, RMN, Angiografie

Tratament Urmareste tratarea afectiunii care a determinat aparitia

sindromului piramidal.

II. SINDROMUL EXTRAPIRAMIDAL (Sindromul de neuron motor periferic)

Generalitati:

Neuronul motor periferic reprezintă calea finală comună a actului motor (de
la SNC la muşchi).

Corpul celular al acestuia se gaseşte la nivelul:

 cornului anterior al măduvei pentru nervii spinali;

 nucleii nervilor motori cranieni din trunchiul cerebral pentru nervi
cranieni.

Axonul neuronului motor periferic rahidian părăseşte măduva prin rădăcina

anterioară care se uneşte înaintea ganglionului spinal cu radăcina senzitivă,
alcătuind nervul radicular. Acesta se divide în:

 ram posterior - inervează muşchii paravertebrali;

 ram anterior - constitue nervul spinal (intercostal) sau intră într-o

componentă anastomotică a plexurilor brahial şi lombosacrat din care
pornesc ramuri colaterale şi terminale.

Dendritele fiecărui neuron fac peste 1000 de sinapse

Unitatea motorie este un complex morfofuncţional format dintr-un neuron

motor şi fibrele musculare pe care le inervează. Cu cât mişcarea executată de
un muşchi este mai fină, mai specializată, cu atât numarul de fibre musculare
inervate de o unitate motorie este mai redus.

Definitie: Sindromul de neuron motor periferic (sindromul extrapiramidal)

este produs de leziunea neuronului motor periferic pe traiectul sau (la nivelul
corpului celular - pericarion, în coarnele anterioare ale maduvei, la nivelul
plexurilor nervoase sau la nivelul nervului periferic.

Etiologie:

 leziunea pericarionului apare in scleroza laterală amiotrofică,

polimielita anterioară cronică, siringomielie etc.

 leziunea rădăcinii anterioare - apare în afecţiuni vertebrale (morbul

Pott, tumori, traumatisme, hernii de disc, radiculite, poliradiculonevrite de tip
Gullain-Barré, etc).

 leziunea plexului - apare în leziuni traumatice ale coloanei cervicale sau

lombare, intervenţii chirurgicale, fracturi de claviculă, compresiuni în axilă
(pentru plexul braxial), compresiuni în micul bazin (pentru plexul
lombosacrat) etc.

leziunea tronculară: mononeuropatie, polineuropatie

 leziunile nervilor periferici (ulnar, radial, median, sciatic, peronier
comun, tibial, etc.) - întâlnite într-o multitudine de afecţiuni metabolice
(diabet zaharat), toxice (etilism), fizice (electrocutare), ereditare
(polineuropatie senzitivomotorie ereditară), infecţioasă, carenţiale, alergice;
"sindromul de coada de cal" - ca urmare a îngustării canalului spinal,
care duce la compresia nervilor din partea inferioară a măduvei spinării

Semne si simptome:

a) Tulburarea de motilitate activă - pareză sau plegie; deficitul motor al

unui muşchi este proporţional cu numărul unităţilor motorii lezate, astfel
poate fi limitat sau extins.

b) Tulburarea de motilitate pasivă (hipotonia musculară) - se observă

ştergerea reliefului muscular și scăderea consistenţei muşchiului

c) Tulburările de motilitate involuntară - reprezentate de

fasciculaţii care constituiecontracţii izolate ale unui grup de fibre
musculare

d) Tulburare de reflexe osteotendinoase - sunt diminuate sau abolite;

e) Tulburările trofice - atrofiile musculare - consecinţa lipsei stimulării

musculare secundare leziunii

Diagnosticul topografic - este determinat de o serie de particularităţi ale

distribuţiei paraliziilor, atrofiilor şi simptomelor asociate.

Investigatii:

Electromiografia evidenţiază un traseu neurogen sărac, cu potenţiale de

fibrilaţie și de fasciculaţie

Biopsia musculară evidenţiază atrofie musculară corespunzătoare

unităţii motorii lezate

Tratament

Urmareste tratarea afectiunii care a determinat aparitia sindromului

extrapiramidal.

III. SINDROAME NEUROMUSCULARE ȘI MIOPATIILE

 Definitie: Bolile neuromusculare (BNM) includ acele afectiuni care afecteaza
celulele anterioare ale cornului medular, radacinile nervoase, plexuri, nervii
periferici, jonctiunea neuromusculara si muschii.

Etiologie: Ereditare - defecte genetice

Dobandite:

bolile autoimune

secundare unor afectiuni medicale generale

pot aparea ca o complicatie chirurgicala

Tipuri principale de afectiuni neuromusculare Boli ale muschilor scheletici

(miopatii): distrofii musculare (DM), distrofinopatii (DM Duchenne),
rabdomioliză, miozite infecţioase, miopatii congenitale

Boli ale jonctiunii neuromusculare: miastenia gravis,

sindroame miastenice congenitale

Bolile nervilor periferici: Charcot-Marie-Tooth (neuropatie ereditara

motorie si senzoriala)

Boli ale coarnelor anterioare: atrofia musculara spinala, scleroza

laterala amiotrofica

– SLA (afectiune rapid progresiva, cea mai grava BNM)

Simptomatologie:

Slăbiciune musculară

Disfagie, diplopie, ptoza palpebrală (pleoapele căzute)

Dificultate respiratorie

Dificultate la pieptănarea părului şi amplasarea obiectelor

Slăbiciunea muşchilor extensori ai şoldului determină de obicei

dificultatea de a urca/coborâ scările

Rigiditate musculară, senzaţie de constricţie, şi spasme

 Crampe în repaus sau în timpul exerciţiului fizic

Oboseala

Amorţeala şi scăderea sensibilităţii, durere neuropată

Investigaţii paraclinice:

In functie de afectiunea neuromusculara sugerata de tabloul si examenul

clinic, se pot face urmatoarele investigatii paraclinice:

Studiul vitezei de conducere nervoasă şi electromiografia (EMG) -

determină prezenţa neuropatiei, distribuţia ei, localizarea

Biopsia de nerv - duce la diagnosticul etiologic al neuropatiei

Investigatii imagistice (CT/RMN)

Tratament:

Deşi tratamentele specifice pentru bolile neuromusculare (BNM) nu au fost

încă descoperite, istoria naturală a bolii şi calitatea vieţii pot fi schimbate
printr-o bună direcţionare a intervenţiilor pentru tratarea manifestărilor, a
complicaţiilor, a terapiilor cunoscute de reabilitare socială şi fizică.

Optiunile de tratament nespecific pot include:

antialgice

agenti anticolinesterazici - ajuta la cresterea transmiterii

neuromusculare si cresc forta musculara

imunosupresoare - imbunatatesc forta musculara prin suprimarea

productiei de autoanticorpi in bolile autoimune

corticosteroizi

plasmafereza

IV. SINDROMUL CEREBELOS

Definitie: complex de semne si simptome asociate unei stari patologice ca

urmare a lezarii cailor cerebeloase sau a cerebelului.Cerebelul are rol in
mentinerea echilibrului si coordonarea miscarilor, reglarea tonusului
muscular si coordoneaza activitatea sistemului vestibular.

Etiologie:

 Afectiuni degenerative – ataxia Friedreich, boala Pierre-Marie

 Atrofii si tumori cerebeloase

 Leziuni inflamatorii – abcese, sifilis

 Scleroza multipla

 Accidente vasculare cerebrale si cerebeloase

 Traumatisme cranio-cerebrale

Simptomatologie:

 ataxia cerebeloasă se caracterizează prin: imposibilitatea atingerii ţintei

(dismetrie), dispariţia coordonării elementelor necesare realizării unei mişcări
complexe (asinergie); imposibilitatea realizării de mişcări alternative rapide
succesive (adiadocokinezie), tulburări de vorbire (dizartrie), tremor
intenţional (în apropierea ţintei, în timpul mişcărilor voluntare), tulburari de
echilibru

mers ebrios (nesigur, cu membrele inferioare departate)

dificultati in coordonarea scrisului si exprimarea verbala

nistagmus (de partea afectată) – miscari involuntare si ritmice

laterodevierea membrelor superioare de partea afectată

hipotonie musculară.

Investigatii paraclinice:

Analize de sange

Investigatii imagistice – radiografie, CT, RMN, Angiografie

Tratament Urmareste tratarea afectiunii care a determinat aparitia

sindromului cerebelos
EPILEPSIA

Definitie:

Epilepsia este o boala cerebrala cronica, caracterizata prin crize recurente

(existenta a cel putin 2 crize), de scurta durata (1-2 minute), avand continut
variabil: motor, somatosenzitiv, psihiatric, cognitiv sau vegetativ.

Baza fiziopatologica este reprezentata de un proces de hiperexcitabilitate

intr-un grup de neuroni corticali (numit focar). Crizele sunt deci expresia
clinica a unei leziuni corticale, semiologia fiind dependenta de localizarea
regiunii.

Clasificare:

1) Crize generalizate – pierdere brusca a starii de constienta

a) Crize tonico-clonice generalizate

b) Crize de absenta

c) Crize mioclonice

d) Crize atonice (unul dintre cele mai grave tipuri, debut in copilarie,
sindrom Lennox-Gastaut)

2) Crize focale (partiale) – fara pierderea starii de constienta, pacientul

poate descrie continutul crizelor

a) Crize focale simple – fara pierderea starii de constienta

b) Crize focale complexe – semiologie complexa, afectare a starii de

constienta la un anumit moment al episodului. Focar localizat in zone
responsabile de functii comlpexe, integrative – lob temporal, frontal, cu
propagare in structuri hipocampice, cortex orbitofrontal

c) Crize focale simple sau complexe cu generalizare tonico-clonica

secundara

Tablou clinic:
• Crize tonico-clonice generalizate (grand mal epileptic):

- Pierdere brusca a starii de constienta

- Pacientul cade si tipa (contractia musculaturii laringiene)

- Apnee si cianoza, consecinta a contractiei laringelui

- Faza tonica (~40s) – contractie tonica generalizata, initial in flexie, apoi

in extensie, ochi larg deschisi, semne vegetative (hipersalivatie, transpiratie,
tahicardie, cresterea TA)

- Faza clonica (~20s) – relaxare intermitenta din faza de contractie tonica

- Incontinenta urinara, limba muscata pe fata laterala

- Coma postictala – coma nelateralizata, cu hipotonie generalizta,

midriaza si semn Babinski bilateral

- Progresiv, pacientul devine reorientat dar nu isi aminteste episodul

ictal

• Crize de absenta:

- Pierdere brusca a contactului cu mediul

- Paralizie motorie, dar pacientul nu cade

- Activitatile automate pot continua (condus, manipularea unor obiecte)

- Miscarimioclonice fine si ritmice (3Hz) ale pleoapelor sau altor muschi

- Pot fi foarte frecvente (picnolepsie)

- Debut intre 4 ani si pubertate

- Pastrarea starii de constienta

- Manifestari senzitive, motorii – parestezice, vizuale, vertiginoase,

olfactive, afazice

- Pacientul poate descrie in detaliu episodul

• Crize partiale complexe

- Aura – evenimentul initial al crizei – frecvent, crizele temporale sunt

precedate de o senzatie ascendenta in epigastru, frica sau senzatie de deja vu

- Perioada de alterare a comportamentului sau responsivitatii pe care

pacientul nu si-o reaminteste

- Manifestarile motorii apar mai tarziu in timpul crizei si iau forma unor
automatisme – oroalimentare (mestecat, inghitit), gestuale, verbale

• Status epilepticus (starea de rău epileptic) = o complicaţie severă în

evoluţia unei epilepsii cunoscute sau poate să reprezinte modalitatea de
debut a unei epilepsii sau a unor crize epileptice acute.

- crize epileptice generalizate, recurente, cu durata de >30’

- FARA recuperarea starii de constienta intercritic

- Starea de rău epileptic convulsivant generalizat reprezintă o urgenţă

neurologică datorită morbidităţii şi mortalităţii pe care o antrenează

Investigatii paraclinice:

 Electroencefalograma (EEG) cel mai folosit test paraclinic.

 Tomografia computerizata (CT) poate evidentia anomalii structurale

intra/pericerebrale ce pot determina crize.

 Rezonanta magnetica (RMN) este mai sensibila ca CT pentru

evidentierea leziunilor sau anomaliilor cerebrale.

 RMN functional (fRMN) masoara modificarile fluxului sanguin ce apar in

diferitele zone ale creierului in activitate. Este util inaintea interventiilor
chirurgicale pentru identificarea ariilor implicate in diferitele functii cerebrale
(limbaj, miscare).

 Positron emission tomography (PET) vizualizeaza ariile active din creier

si detecteaza anomaliile.
 Single-photon emission computerized tomography (SPECT) este folosit
cand RMN si EEG nu pot localiza originea leziunii provocatoare de crize.

Tratament:

 Acut

- Mentinerea functiilor vitale

- Benzodiazepine iv cu timp de injumatatire scurt (diazepam, lorazepam)

 Status epilepticus
- Tratamenul presupune internare de urgenţă, de preferinţă direct într-o
unitate de terapie intensivă, şi instituirea imediată a unor măsuri de terapie
standardizate, etapizate.

- eliberarea cailor respiratorii si ferirea de traumatisme

- oprirea crizelor (cu diazepam administrat intrarectal, i.v., i.m)

- susţinerea funcţiilor vitale

- tratamentul cauzei sau al factorilor declanşatori

- prevenirea, tratarea complicaţiilor cerebrale (leziuni

hipoxice/metabolice, leziuni secundare crizelor, edem cerebral, hipertensiune
intracraniană, tromboză venoasă cerebrală, hemoragii şi infarcte cerebrale)
Cronic

- Scopul este absenta crizelor, fara efecte secundare

- Antiepileptic in monoterapie -> in caz de esec, alt antiepileptic in

monoterapie, cu schimbare lenta, progresiva -> in caz de esec, combinatie de
antiepileptice

- In caz de esec dupa 1 an de tratament combinat (farmacorezistenta) ->

tratament chirurgical, daca epilepsia este focala

 Tratament chirurgical

- La pacienti cu epilepsie focala farmacorezistenta

- Cel mai frecvent, pentru epilepsia mediotemporala

Definiţie

Tumorile cerebrale reprezintă procese expansive intracraniene, caracterizate

din punct de vedere clinic prin apariţia unui sindrom de hipertensiune
intracraniană (HIC) alături de un sindrom de localizare neurologică. Sindromul
de hipertensiune intracraniană este dat de apariţia edemului cerebral iar
sindromul de localizare neurologică de compresiunea realizată de tumoră
asupra ţesutului cerebral înconjurător.

In functie de localizare, tumorile cerebrale pot fi:

I. Tumorile supratentoriale (de lob frontal, temporal, parietal, occipital)

II. Tumorile subtentoriale (cerebeloase, de trunchi cerebral)

I. TUMORILE SUPRATENTORIALE (DE LOB FRONTAL, TEMPORAL,

PARIETAL, OCCIPITAL)

Tablou clinic

a) semne si simptome determinate de HIC

 cefalee

 edem papilar

 varsaturi

 tulburari psihice

b) semne şi simptome specifice lobului în care se dezvoltă:

Lob frontal:

- tulburari motorii – hemipareză sau hemiplegie controlaterală

- tulburari psihiatrice – de multe ori este simptomul de debut (tulburare

de memorie, de afect, de atentie, tulburari de comportament, de integrare
sociala)

- crize de epilepsie generalizate sau focale motorii

 Lob temporal:

- crize (generalizate sau parţiale)

- tulburari de limbaj - afazie

- tulburări de memorie

- tulburări de câmp vizual

- tulburari de personalitate

 Lob parietal

- tulburări de sensibilitatea (in special tactila)

- afazie, apraxie

- tulburări de schemă corporală (reprezentarea pe care o persoana o are

cu privire la corpul sau in diverse ipostaze)

 Lob occipital

- hemianopsie homolaterala

- agnozie vizuala

II. TUMORILE SUBTENTORIALE (CEREBELOASE, DE TRUNCHI

CEREBRAL)

Tablou clinic

c) semne si simptome determinate de HIC

 cefalee

 edem papilar

 varsaturi

 tulburari psihice

d) semne şi simptome specifice regiunii în care se dezvoltă:

 Trunchi cerebral
- parestezii ale extremitatilor

- tulburări de mers

- tulburari de comportament

- somnolenta

- afectari ale nervilor cranieni (in special n. VI) – strabism medial,

diplopie

Cerebel

- tulburari de echilibru (instabilitate in ortostatism, mers ebios)

- tulburari de coordonare si de tonus muscular (dismetrie, asinergie,

hipotonie, tremor intentional, dizartrie)

- nistagmus

Investigaţii

 CT cerebral cu şi fără substanţă de contrast - identifică tumora şi

consecinţele cum ar fi efectul de masă, edemul cerebral şi hidrocefalia

 RMN cerebral - este mai sensibil decât CT cerebral

Alte investigaţii pentru decelarea tumorilor primare sau a metastazelor:

 radiografia toracică şi/sau CT torace pentru a exclude tumoră

pulmonară primară sau secundară

 mamografia: pentru a exclude un carcinom mamar primar

 ecografia abdominală şi/sau CT abdominal: pentru a exclude un

carcinom renal primar sau metasteze hepatice

Tratamentul tumorilor cerebrale

- neurochirurgical – ablatia tumorii

- radioterapie

- chimioterapie
- medicamentos – tratamentul HIC, anticonvulsivante

- tratament paliativ – abordare holistica pentru a imbunatati calitate

vietii.

CURS VIII - SINDROMUL COMATOS DE CAUZA NEUROLOGICA

Definitie Coma reprezinta o alterare profundă a stării de conștiență, în care

pacientul nu răspunde la stimulii din mediul înconjurător. Cauze

1. Coma traumatica

- traumatisme craniene

- traumatisme medulare

- politraumatisme

2. Come metabolice ( encefalopatii metabolice)

- coma hipoxica

- encefalopatia hipercapnica

- coma hipoglicemica (glicemie ≤ 40 mg/dL)

- coma hiperglicemica cetoacidotica (glicemie ≥ 800 mg/dL)

- coma hepatica

- coma uremica

- coma de cauza endocrina (Addisoniana, tireotoxica, mixedematoasa)

- hipotermia, hipertermia

- tulburari electrolitice( disnatremie, diskaliemie, deshidratare)

- carente vitaminice (B1, B6 )

3. Come neurovasculare

- procese de expansiune intracraniene

- epilepsia
- accidente vasculare cerebrale ischemice

- hemoragie subarahnoidiana

- hemoragii meningo-cerebrale

4. Come toxice

- intoxicatii medicamentoase

- intoxicatii cu etanol sau cu substante utilizate in industrie, agricultura

5. Come de origine infectioasa

- encefalite

- meningoencefalite

Aprecierea severității și gradului comei prin scala Glasgow

Scala Glasgow:

 realizează o evaluare rapidă a stării de conştienţă

 utilizat pentru stadializarea comei si anticiparea prognosticului

 evalueaza răspunsul ocular, verbal și motor la stimulii externi

 Scorul maxim = 15 = păstrarea intactă a stării de conștiență

 Scorul minim = 3 = reactivitatea la stimulii externi este complet abolită

(comă profundă)

 Scor ≤ 8 pe scala Glasgow = comă:

 un scor Glasgow de 8 definește coma de gradul I

 scorul Glasgow de 7 sau 6 definește coma de gradul II

 scorul Glasgow de 5 sau 4 definește coma de gradul III

 scorul Glasgow de 3 definește coma de gradul IV

Scala Glasgow (Glasgow Coma Scale)

Investigații paraclinice:

 Teste paraclinice imediate

 din sânge venos: glicemie, electroliți (Na, K, Cl), uree și creatinină,

osmolalitate

 din sânge arterial: pH, PO2, PCO2, HCO3, HbCO

 examinarea lichidului cefalorahidian: amprentare Gram, celularitate

 electrocardiogramă

 Teste care se pot amâna ( prelevare inițială, procesare ulterioară)

 din sânge venos: toxicologie, probe hepatice, teste de coagulare,

funcționalitatea tiroidiană și a glandei suprarenale, culturi sanguine

 din urină: toxicologie

 examinarea lichidului cefalorahidian: proteine, culturi, determinări

virale și fungice

 investigatii imagistice în scop diagnostic CT/RMN – in functie de

etiologia suspicionata

 EEG
Tratament

 Stabilizare iniţială – tratament de urgenţă (empiric) - algoritm ABC

 asigurarea libertăţii căilor aeriene

 oxigenoterapie

 functia circulatorie trebuie menţinută pentru menţinerea perfuziei

cerebrale (presiunea arterială medie trebuie să fie ≈ 100 mm Hg)

 Cocktail-ul pentru comă:

D: dextroză 50 ml 50% (determinarea glicemiei înainte de administrare)

O: oxigen

N: naloxonă 0.4-2mg IV (antidotul morfinei)

T: tiamină (vitamina B1) 100mg, pentru o posibila encefalopatie Wernike

 Tratament specific - in functie de etiologie

MOARTEA CEREBRALĂ

Definitie: Moartea cerebrală este o stare de inconstiență ireversibilă, cu

pierderea completă a funcției cerebrale, incluzând cea a trunchiului cerebral,
cu toate că bătăile inimii pot fi prezente. Asistolia cardiacă apare de obicei în
câteva zile sau săptămâni în ciuda continuării ventilației mecanice și a întregii
terapii suportive.

Diagnostic:

-examinarea ar trebui efectuată de către doi medici specialiști cu cel puțin 5

ani de experiență (Terapie Intensivă și Neurologie)

 intervalul dintre cele două seturi de investigații este de 6 ore

 cele trei semne cardinale prezente în moartea cerebrală sunt:

1. coma sau starea de inconștiență de etiologie cunoscuta

2. absența reflexelor de trunchi cerebral (pupilar, cornean, oculocefalogir,

oculovestibular, tuse, deglutitie)

3. apneea

paraclinic, EEG cu traseu plat (nicio activitate electrică timp de cel puțin
30 minute de înregistrare) - testul cel mai utilizat pentru confirmarea morții
cerebrale

2.Materie ASISTENT MEDICAL : RADU DANIELA

PUNCTIA RAHIDIANA INGRIJIRI :

PUNCTIA RAHIDIANA

Definitie Patrunderea cu un ac prin spatiul intervertebral cu scopul de a se

recolta lichid cefalorahidian (LCR) din spatiul subarahnoidian pentru analize
de laborator bacteriologice si biochimice.

Scop : - explorator – recoltare de LCR pentru analize de laborator

- de a injecta substante de contrast pentru a efectua radiografii ale canalului

medular(Mielografii) si maduvii spinarii

- terapeutic – injectarea de diverse mediamente

Locul punctiei

- Punctia lombara – D12- L1 sau L4-L5

- Punctia dorsala – D6-D7

- Punctie suboccipitala

Materiale necesare:

- nesterile: alcool, tavita renala, vas cu apa calda 370C

- sterile: ace pentru punctie lombara sterile de unica folosinta, seringi 20 ml
de unica folosinta, eprubete sterile cu medii de cultura prevazute cu dop,
tampoane de vata, solutie dezinfectanta.

Indicatiile recoltarii:

- suspiciune de meningita bacteriana virala, encefalite, hemoragie

subarahnoidiana/intracraniana.

- diagnosticarea sclerozei multiple, afectiuni autoimunie,

- traumatisme ale SNC, neurosifilis, meningita TBC

Recoltarea se face in conditii de perfecta asepsie.

Pregatirea pacientului

- psihica: se informeaza si se explica necesitatea punctiei, luarea

consimtamantului scris,

- fizica: se trimite pacientul la toaleta pentru evacuarea vezicii urinare

- se aseaza pacientul in pozitia decubit lateral cu spatele arcuit, dezbracat;

bolnavul va tine capul flectat in piept si membrele inferioare flectate,

- pozitia sezanda cu barbia flectata in piept si picioarele flectate.

- dezinfectia tegumentului din regiunea lombara pe o suprafata de 10x10 cm2

Tehnica:

- medicul va recolta LCR, care va fi introdus in eprubeta sterila de unica

folosinta,

- eprubeta va fi mentinuta la temperatura de 37 0C pana

Ingrijirea pacientului

- dezinfectia si pansarea sterila a locului de punctie

- pozitia bolnavului decubit ventral sau semiventral fara perna cateva ore,
fara sa se miste, pentru a nu avea dureri de cap si a nu se scurge LCR prin
orificiul creat

- daca bolnavul este agitat se administreaza sedative.

Incidente si accidente

- sindrom postpunctional – ameteli, tulburari vizuale, cefalee, greata,

varsaturi, tuse, rahialgii- datorat hipotensiunii lichidiene provocate de punctie

- dureri violente in membrele inferioare determinate de atingerea

ramificatiilor cozii de cal sau maduvei spinarii cu varful acului.

- contractura fetei, gatului, sau a unui membru

- soc reflex – poate duce la sincopa

2.INGRIJIREA PACIENTULUI CU AVC HEMORAGIC SI ISCHEMIC