GLOSSĂ

MIHAI EMINESCU

Glossă=poezie cu formă fixă;

Caracter - gnomic(adevăr general valabil) sau filosofic;

Glossă – gr:limbă și lat: cuvânt ce necesită explicații;

Regulile poeziei cu formă fixă:

1. Numărul de strofe=numărul de versuri al primei strofe+2;

2. Numărul de versuri al fiecărei strofe=numărul de versuri al primei strofe;
3. Fiecare strofă dezvoltă filosofic,în ordine câte un vers din prima strofă pe care îl reia
în finalul strofei;
4. Ultima strofă este prima strofă citită invers/în oglindă

Poezia a fost inclusă în primul volum de versuri al lui Mihai Eminescu. Manuscrisele conțin
11 variante ale glossei.

Predominante în poezie:

 Verbele la prezent—valoare stilistică de prezent etern sau gnomic deoarece transmit

adevăruri considerate permanente;
 Imperativul transmite îndemnuri adresate omului superior(omul de geniu);

Alternanța persoanei a II-a și a III-a :

 Persoana a III-a este folosită pentru a transmite adevăruri generale(,,ce e val ca valul
trece’’);
 Persoana a II-a este folosită pentru a transmite sfaturi referitoare la atitudine ființei
umane în fața lumii și a vieții;

STROFA 1:

Persoana a III-a  ,,Vreme trece,vreme vine’’ --- trecerea ireversibilă a timpului+ repetiție
toate+antiteza trece-vine
Indicativ
 ,,Toate-s vechi și nouă toate’’—repetitivitatea destinului+repetiție toate+antiteza
Prezent vechi-nouă
 ,,Ce e rău și ce e bine’’--- moral și imoral+repetiție ce+antiteza bine-rău
  ,,Tu te-ndeamnă și socoate’’--- îndemnul de a disocia între bine și rău
Persoana a II-a
 ,,Nu spera și nu ai teamă’’---Spernere mundum,spernere teixum,spernere te
Imperativ spernerum(Heidegger)-Disprețuiește lumea,disprețuiește-te pe tine,disprețuiește
faptul că ești disprețuit. Ideea filosofică enunțată de Heidegger potrivit căreia
 aspirantul la nemurire trebuie să ridiculizeze existența profană.

 ,,Ce e val ca valul trece ’’--- Sic tranzit gloria mundi (Și așa trecu gloria lumii)

 ,,De te-ndeamnă,de te cheamă’’--- atracția profanului

 ,,Tu rămâi la toate rece’’--- neimplicarea în social e considerată garanția fericirii

STROFA 2:

 Repetiția cuvântului multe=lucruri inutile,neînsemnate

 Interogația retorică=nimeni nu ține minte tot ce i se întâmplă
 Recomandare: așează-te deoparte=abstragerea din fluxul temporal și social
 Sfat:regăsindu-te pe tine+cunoaște-te pe tine însuți>Templul de la Delphi.În noi
înșine se află fericirea și toate răspunsurile;
 Antiteza dintre interior(tine) și exterior care stă sub semnul deșertăciunii(zgomote
deșarte);

STROFA 3:

 Metafora recea cumpăn-a gândirii= rațiune obiectivă non-emoțională

 Metafora masca fericirii sugerează iluzia unei fericiri efemere(clipă-repetiție=
efemeritate,ireversibilitate
 Pentru cine o cunoaște-omul de geniu

STROFA 4:

 Motivul lumii ca teatru --- motiv de origine barocă întâlnit la Calderon de la Barca-
marele teatru al lumii la Shakespeare,piesa Cum vă place,dar și la gânditorii
antichității: Learties ,Diogene,Epictet,Marc Aureliu.
 Sugestie: neimplicarea în cursul exterior al evenimentelor și întoarcerea către tine (tu
în colț petreci cu tine)
 Omul rațional nu se amestecă nici în suferința umană,nici în suferințele vane dintre
indivizii comuni
 Jean Paul Sartre- Ființa și neantul>thing-for-myself
Timpul nu mai este circular și crono- liniar,caracterizat printr-o reiterare infinită a faptelor
particulare. Fizica modernă dezvoltă acest concept al lumii organizat în FOLDERS. Omul
superior este singurul capabil să înțeleagă acest lucru și să se interogheze asupra zădărniciei
faptelor omenești (pesimismul eminescian) .

STROFA 6:

 Ființa umană nu se poate elibera din canoanele existențiale și este condamnată să

repete toată gama sentimentelor umane,de la veselie la tristețe.
 Revine motivul lumii ca teatru, repititivitatea măștilor și pieselor sugerează limitarea
gesturilor existențiale pe care omul le poate experimenta.
 Sfatul pentru omul de geniu:nu spera și nu ai teamă-concept maniheism potrivit căruia
lumea se îndreaptă spre un final inexorabil.

STROFA 7:

 Omul de geniu vs mișeii – cei care acced la izbândă sunt doar mișeii și nătărăii
 Nu te prinde lor tovarăș- sugerează singularizarea omului de geniu care trebuie să fie
vox Dei(vocea Domnului) și mișeii care trebuie să rămână vox Populi(vocea
Poporului).
 Reapare în strofă influențe ale conceptului de ataraxie(Nu spera și nu ai teamă)

STROFA 8:

 Tentația lumii profane este sugerată de metaforele cântec de sirenă , lucii mreje, dar și
de verbul te momește. În acest context omul superior trebuie să nu se lase atras.

STROFA 9:

 Continuă ideea din strofa precedentă

 Cel care vrea să nu se atașeze de nimic din lumea aparențelor(să nu îndrăgești nimica)
și să nu sufere inutil trebuie să își impună răceala obiectivă în fața ispitelor derizorii
(tu rămâi la toate rece).

Conceptul grecesc de apoptie=indiferență și îndepărtare de suferințele omenești.