Ieromonah Sebastian Morosanu

A milui �nseamna a fi om

�Mare si cinstit lucru este omul milostiv� (Prov. 20, 6). La sf�rsitul secolului XX
aceste cuvinte ale Sfintei Scripturi, �n auzul tinerilor care au urechile tot
timpul ocupate de casti, ar suna ca ceva asemanator cu povestile populare, eroii
carora aveau mila fata de diferite jivine. Acest principiu a fost adaptat si la
prezent. E mai de folos sa cumperi diferite c�rnaturi si pastile pentru c�ini si
pisici dec�t sa dai milostenie celor nevoiasi. O pisica o poti m�ng�ia, un c�ine te
apara de hoti, dar ce poate face un nevoias? nici nu latra, nici casa n-o pazeste!
Cu o pisica poti vorbi fara sa-ti reproseze ceva, iar cu un om flam�nd si gol ce sa
faci, daca e mai prejos dec�t pisicile si c�inii?! Nici haine luxoase nu are pe el,
nici macar nu e �n pas cu moda, cum sa te apropii de un astfel de om, c�nd vei fi
acuzat de prieteni si �n plus te mai poti �molepsi� de ceva? Cum sa-i dai celui
sarac o bucata de p�ine sau un pahar cu apa c�nd animalul iubit n-a m�ncat nimic de
o jumatate de ora? Sa fii milostiv nu e la moda! Moda a dictat altceva - sa fii
��ntelept�. �nsa lumea uita de cuvintele sfintilor, care au avut adevarata
�ntelepciune, iar nu �ntelepciunea desarta a acestei lumi. Unul din ceata acestor
sfinti este si marele Ioan Gura de Aur, iar cuvintele lui cu adevarat s�nt o
comoara pentru noi. Voim sa fim �ntelepti? Sa luam aminte ce spune sf�ntul:
�Milostenia ne face �ntelepti. Pentru ca a milui �nseamna a fi om! Daca nu esti
milostiv, ai �ncetat de a fi om! Pentru ce te minunezi c�nd spun ca a milui
�nseamna a fi om?� (Ai vrea sa spun dupa unii �ntelepti a acestei lumi ca �omul
este animal fara pene�? Atunci se �ntelege de ce unii tin mai tare la jivine dec�t
la semeni!)

Unii ar reprosa ca pot trai si fara milostenie, �nsa ei uita ca �daca desfiintezi
milostenia toate se duc si pier. Milostenia nu ne lasa sa cadem acolo unde a cazut
bogatul cel nemilostiv. Te temi sa nu-ti cheltuiesti averile daca dai milostenie?
Da milostenie si atunci nu se vor cheltui! Mai mult, nu numai ca nu se cheltuiesc,
dar le vei primi �napoi cu mai mult adaos. Ti se vor adauga si averile cele din
ceruri! Caci �Unde este comoara omului, acolo e si inima lui� (Matei, 6, 21).

Prin aceste cuvinte Hristos �ti spune: Dar chiar daca averea ta nu-i m�ncata de
molii si nu-i furata nici de furi, paguba ta e foarte mare: esti pironit de cele de
jos, schimbi libertatea cu robia, pierzi averile ceresti, nu mai poti g�ndi la cele
�nalte ci totdeauna bani, dob�nzi si afaceri �nrobitoare. Poate fi oare o ticalosie
mai mare?

Un om ca acesta este �ntr-o stare mai rea dec�t un rob, �si pune pe umeri cea mai
cumplita tiranie, �si vinde cel mai mare bun al sau: nobletea de om si libertatea.
Orice ti-ar spune cineva nu poti auzi nimic din cele ce-ti s�nt de folos, pentru ca
mintea ti-e pironita de bani. Ca pe un c�ine legat de morm�nt ca sa-l pazeasca,
tirania averilor te tine legat mai cumplit dec�t lantul, latri la toti care se
apropie. Un singur g�nd te stap�neste necontenit: sa pastrezi pentru altii cele
adunate. Poate fi, oare, o mai mare ticalosie?

Care din voi ar putea spune �mpreuna cu Iov: �Am pl�ns pe orice neputincios si am
suspinat c�nd am vazut om �n nevoie�. Daca noi ne-am asumat dreptul de a trage
concluzii despre oameni numai dupa exteriorul lor, numindu-i numai din pricina
saraciei viermi, nesocotindu-le launtricul, atunci cine s�ntem noi, cei al caror
launtric este putregai? Cu regret iarasi ne vom �ntoarce la acele jivine dragute,
numite �prietenii oamenilor�, fiindca oamenii ne s�nt �dusmani� si nu e at�t de
placut sa vorbesti despre ei.

Ati observat oare, dragi cititori cu c�ta pompa s�nt uneori �nmorm�ntate unele
jivine, c�te lacrimi s�nt varsate, c�te tentative de sinucidere si c�ta nepasare
fata de moartea unui om, mai ales daca e un nevoias?

G�ndindu-ne dar la toate acestea sa ne ducem noi �nsine la scoala milosteniei si sa

ducem si pe copiii si cunoscutii nostri. �nainte de alte lucruri omul trebuie sa
�nvete sa miluiasca. Pentru ca a milui �nseamna a fi om!