GR. C.

MOISIL

Elemente de logică matematică

şi de teoria mulţimilor

00
J
�-------

EDITURA ŞTIINŢIFICĂ. BUCUREŞTI 1968

 Prefaţă

Evolutia tu lburătoare a stiintelor matematice în "\'re­

murile no�stre are un prim �spect stra �iu. Apariţ.ia unor
ştiinţe cu nume ca Logică matematică, Biologie mate­
matică, Economie matematică, Psihologie matematică,
Teoria matematică a învăţării şi Lingvistică matematică
arată că domeniul de aplicare al acestor ştiinţe matema­
tice s-a lărgit considerabil. înainte aveam o Fizi( ă ma­
tematică, căreia îi corespundea tehnica clasică. Noilor
domenii matematizate le corespund noi domenii ale teh­
nicii, care toate întrebuinţează calcul"atoarele digitale:
programarea automată, bionica, automatele cu auto­
instruire" traducerea automată.
în al doilea rînd matematica de azi se ridică la un
grad de abstracţie neîntîlnit înainte. Natura elementelor
despre care se enunţau teoremele puncte, drepte, sau
cercuri, numere sau vectori, nu mal apare azi în mate­
matică; elementele sînt implicit caracterizate prin sistemul
de axiome.
în al treilea rînd caracterul de cantitativ 81 mate­
maticilor a evoluat către caracterul de structural.
în fine punctul de plecare al unei expuneri mate­
matice e mai spre început decît cel al matematicilor cla­
sice. Matematica nu evoluează de la axiome la teoreme,
de la acestea la aplicaţii. Mersul ei este mult mai între­
ţesut cu răsfrîngeri şi cu anticipări.
Două, trei secole analiza matematică a fundat desco­
peririle astronomiei, mecanicii corpurilor rigide şi ale
mecanicii corpurilor deformabile, ale opticii şi electromag-

5
 netismului. În acelaşi timp matematicienii meditau asu­
pra fundamentelor acestei analize convergenţa seriilor,
continuitatea functiilor, existenta ariei şi cea a planului
tangent, derivabilitatea integralelor şi integrabilitatea
derivatelor.
Normal, cursurile unei universităţi pleacă azi de la
notiunea naivă de multime " si de la notiunea naivă de
nu � ăr natural.
,

În volumul de faţă plecăm de la noţiunea naivă de

mulţime, dar nu pentru a merge înainte: aritmetica trans­
finită, topologia, algebra, algebra topologică, analiza
funcţională, ci pentru a merge înapoi.
Teoria naivă a mulţimilor din capitolul I şi IV, în
care proprietăţ.ile se citesc pe figuri e dublată în capi­
tolul II de o teorie in că si mai naivă a reIa tii10r binare.
Sper că cititorlll nu va fi dezorientat nici de abundenţa
materiei nici de subtilităţile ce apar în acest studiu şi,
de asemenea, sper că el îşi va pune problema: aceste
proprietăţi nu trebuie ele oare să fie demonstrate?
Capitolul V arRtă că nu trebuie să fie demonstra�e
decît unele din el " celelalte proprietăţi deducîndu-se
imediat; acestea sînt axiomele algebreI)}' booleene.
Că mul�imile şi relaţiile formează algebre booleene,
acest lucru e dovedit în Capitolul VI, presupunînd dove­
dite anume proprietăţi ale logicii predicatelor; acestea
se pot demonstra cînd sînt admise anume proprietăţi
ale logicii propoziţiilor. Acestea sînt demonstrate în ca­
pitellll VII. Iată mersul înapoi, către mai spre început.
Noliunea de funcţie ar fi putut fi de la început sub­
sumată celei de relaţie. Am preferat, avînd în vedere
importanţa pi, să-i dedirăm un capitol special, capitolul
III. încadrăm algebric mai spre sfîrşit, la pp. 167
sqq, teoria relaţiilor binare în teoria matricelor cu ele­
mente într-o algebră booleană iar la pp. 169 sqq în teoria
grafurilor şi (( mplexelor unidimensionale.
•

Logica matematică se întrebuinţează. . Am yrut, în

capitolul VIII, să dăm cîteva din aplicaţiile ei.
Primul paragraf expune teoria clasificării dichotomir,e,
s uh forma algebric ă.

6
 Grupul din Bucureşti a dat o mare dezvoltare cercetă­
rilor de teoria algebrică a circuitelor de comutaţie. Pentru
acest motiv, acestor cercetări le-am făcut loc în al
doilea paragraf al acestui capitol VIII.
Al treilea paragraf arată cum un domeniu al Econo­
miei matematice , mult studiat în ţara noastră: progra­
marea pseudo booleană, e legat de logica matematică.
Lingvistica matematică are o frumoasă dezvoltare în
Republica So ialistă România, graţie lui Solomon Marcus;
_

în ultimul paragraf al capitolului se arată legăturile

între lingvistica matematică şi logica matematică.
•

Cartea a fost scrisă din amintiri; de acum 34 ani am

început să predau, uneori sistematic, deseori nesistematic
capitole şi paragrafe de logică matemati'că şi de teoria mlll­
ţimilor. De atunci mi-au rămas în minte pagini pe (;1ir-e
le-am transeris �i din Fundamenta M athematicae si · din
volumele lui W. Siel'pinski, St. Banach şi &. K.uratowski:
înciepărt aţii mei profesori. Din lecturile mele de atunci
n-a rămas decît o singură dovadă: propriotă[jle dato­
rate studentului meu de pe vremea aceea, C. Trufinesc'l*,
date la pp. 95- 96 şi 108-1 11 ale acestui volum.
Erau pe atunci şi logica matematică şi teoria mulţi­
milor capitole înfricoşătoare de care oamenii de bine te
îndemnau să nu te apropii. Azi public acest volum pen­
tru tinerii matematicieni, pentru ingineri, pentru studenţi,
pentru profesorii de licee şi elevii din ultimele clase.
Cred că o să le folosească.
G 1·u.lie 1967 Gr. C. M.

* Su.r le theoreme de iVI. Banach, in "Comp les rendus de l' Aca­

demie des sciences de Roumanie", t.I , 1936.

7
Algebra mulţimilor

Ideea de multime o considerăm ca înteleasă

' de OrI­
cine ca şi ideea e'xprimată prin propoziţia :
individul a este un element al multimii
' IX.

Această propoziţie o vom scrie

a E a,

unde semnu l " E " este semnul relaţiei de apartenenţă.

De asemenea, vom scrie

în loc de:
individul a nu este element al multimii IX.
Ideea de mulţime se întregeşte prin conceptul de mul­
ţimi egale
IX =�,
adică de multimi
' care au aceleasi elemente. Aceasta este
o definiţie a egalităţii dintre mulţimi.
Nu vom defini egalitatea între indivizi
a = b,
a şi b fiind indi.vizi, ci o vom lua ca idee primitivă. Vom

observa că

dacă a = b şi a E a, atunci b E IX;

dacă a = � şi a E li. , atunci a E �.

tNCLUZIUNEA

Dacă , � sînt două mulţimi, spunem că mulţimea

li. (f.

este cuprinsă în mulţimea � '" şi scnem

a C�,
dacă orice element al lui li. este şi element al lui � (fig.1).

Fig. 1

în loc de li. C �, putem scrie ş i � => li. , ceea ce se

-citeşte "mulţimea � cuprinde mulţ.imea lI.", sau "mu�­
timea � este o supramulţime a mulţimii lI.".
Dacă li. n u este submulţime a lui �' scriem lI.ct � sau
.
13 1J c<.

Incluziunea se bucură de următoarea proprietate,

numită re{le.zivitatea incluziunii:
(1.1 )
precum şi de proprietatea numită transitivitatea inclu­
ziunii(fig. 2 ).
1.2. Dacă li. C � şi � C y atunci l/. CY
în fine, vom menţiona şi antisimctria incluziunii:
1.3. Dacă li. C � şi � C lI., atunci li. = �.

Într-adeYăr, în acest caz li. şi � au acelea�i elemente, căci

()fice element al lu i l/. este �i element al lui � �i viceversa.

* sau

mulţimea IX este o submulţime a mulţimii �,

sau:
mulţimea ()( este o parte a mulţimii �.

10
REUNIUNEA

Dacă li. şi � sînt două mulţimi, n umi m reuniunea lor

�i o notăm IXU � mulţi me a elementelor care aparţin cel
puţin uneia din mulţimile (x, �; în fig. 3, li. U � este mul[i­
mea haşurată.

�� -_. -
_1
'­
Fig. �

Este evident că
IXU(3 =f3UlI.. (1 4)

Fig. 3

Aceasta este num ită legea de comutatirz"tale a reuniunii.

'
Dacă avem t.rei mulţimi (x, �, y şi formăm mul­
ţimea IXLJ �,apoi ( (X LJ � ) U y şi dacă formăm p� �Uy,apoi
pe li. U (�Uy), ub�inem aceeaşI multime (�.U�)LJy =

Fig. 4

d.U (/3UO')
11
= IXU (�Uy) a elementelor ce aparţin cel puţin uneia din
mulţimile IX, �, Y (fig. 4), deci putem scrie
(IX U �) U y = IX U (� Uy). ( 1 .5)
Aceasta este numită legea de asociatifJitate a reuniunii.
Putem deci să nu mai întrebuinţăm paranteze şi
să scriem IX U � U y în loc de l/. U (� U y) sau în loc de
(IX U�) U y.
Dacă avem patru mulţimi, putem forma mulţimile
(fig. 5)
«IX U �)U)y U a ,
(l/. u ( � u y)) u a ,
(l/. u �) U (y u a ) , ( 1.6)
IX LJ « � U y) U a),
IX U (� U (y u a)) .
Aceste cinci mulţimi sînt egale în virtutea legii de aso­
ciativItate, căci din legea asociativă se deduce că mulţi­
mile
(J = (IX U �) U y,
't" = IX U (� U y)
sînt egale
(J = 't",

deci
(J U a = 1:' U a,
deCI
«l/. U �) U y) U a = (IX U ( � Uy)) u a .

Fig. 5

12
 Tot astfel dacă

 = O( u �,
atunci

A U (y U �) = (!. Uy) U �,
dar
A U Y = {ac U �) U y
= a,

deci.
A U (y U �) = cr U a
= ((O( U �) U y) u a
ş.a.m.d.
Vom putea deci suprima parantezele; cele cinci mul­
ţimi (1.6) fiind identice, le vom nota

O( U � U y U �.
Aceasta · este multimea elementelor care aparţin cel
puţip uneia din mulţi�ile 0(, �, y, �.
In general, dacă

sînt n mulţimi, vom nota

mulţimea elementelor ce aparţin cel puţin uneia din

aceste multimi. Este vizibil că această multime este
egală cu o�icare din mulţimile obţinute grupî n'd terme­
nii.
r I"J. special putem, prin definiţie, să luăm

(1. 7)

13
 In definirea lui aU � nu trebuie să presupunem că a.
şi � sînt diferite; aUa. este mulţimea ele mentelor ce apar­
ţin cel puţ in une ia din mulţimile a, a, deci este for­
mată din elementele mulţimii a; putem scrie legea de
idempo tentă a reuniunii:

aUa=a. (1.8)

Fig. 6

Este vizibil, pe fi g. 3, că

aCa U �,

P Ca U �. (1.9)

Dacă aC "f, � C "f, atunci orice element al lui aU �

este sali element al lui a, sau măcar element al lui � şi
în amîndouă cazurile este element al lui "f, deci (fig. 6) :

dacă aC "f şi � C "f, atunci a W � C y. (1.10)

De asemenea, vom o1:serva că:

a. C � echiralează cu a U � = �. (1.11)

într-adevăr, di n aC � deducem că orice element al

lui a U � sau este element al lui �, sau est e el ement
al lui a, deci e ste eleme nt al lui �, deci a U � C�; dar
� Ca U �, deCI, dacă a C �, atunci a U �= �. Reciproc,
dacă (J. U � = �, deoa�'e ce a C a U �, deducem că aC �.
14
INTERseCŢIA

Dacă C< si � sînt două multimi, numim intersectia lor

şi o notăm' C< n � mulţimea f�rmată din element�le co­
mune lui C< şi �; C< n � este ml'l!imea haşurată din fig. 7.
Este evident că este valabilă legea -de comutatiritate a
intersecţiei
CI. n 13 = � n c<. (1.12)

Fig. 7

Să formăm pe C< n �, � n , , (C< n �) n y, fl. n (13 n y), Ca

'

tn fig 8. Este vizibil că ( fl. n �) n y �i a n ( � n y) sint

aceeaşi mul\ime, şi anume mulţimea elementelor comune
1 ui c<, �, y:

(C< n �) n y = a n ( � n y). (J.13}

Fig 8.

(d.Oj]) Of dJJ (!J(}l')

�

15
 Vom sup rima p arantezel e, scriind CI; n � n y, în loc de
(oc n �) n y sau în loc de CI; n ( � n y).

Fig. 9

Dacă avem patru mulţimi, atunci, cum se vede pe fig. 9,

mulţi mile
((CI; n �) n y) n o,
( C( n ( � n y)) n o,
(CI; n �) n (y n o), ( 1.14)
CI; n (( � n y) n o),
CI; n ( � n (y n o))
/
sînt identi ce; în aceste ci nci expresii vom suprima pa­
rantezele, scriindu-le

ŞI, în genere, vom scrie

(1.15
In formarea i ntersecţiei a două mulţimi nu este ne­
cesar să presupunem că ele sint diferit e; CI; n CI; este mul­
ţimea elementelor ce ap arţi n şi lui CI;, şi lui CI;; ea est e
deci CI;, deci est e valabi lă legea de idempotenţă a intersec­
ţiei:
Cl; n CI; = CI;. ( 1.16)

16
 Este vizib il din fig. 7 că
Cl;n � C CI; ,

CI; n � C� . ( 1. 1 7)
D acă y C CI; şi y C �, atunci ( fig. 10) orice elem ent al

Fig. 10

lui y este element comun al lui CI; şi al lui �, este

deci element al lui CI; n �, deci:
dacă y C CI; şi y C �, atunci y C CI; n � (1.18)

CI; C � echi\!alează cu IX n � = IX. (1.19)

Intr- adevăr, di n CI; C � deducem că ori ce element al
l ui CI; este şi element al lui �, deci este element al lui a n �,
deci Cl;clX n � j dar IX n �C:x, deci Cl;n � = CI;. R ecip roc, dacă
CI; n � = IX, deoarece IX n � C �, deducem CI; C �.

MULTIMEA VIDĂ. MUL TlMEA TOTALĂ,

MULTIMI CU UN SINGUR ELEMENT

Mulţimi disjuncte. Vom sp une că:

1. 20 Două mulţimi sînt disjuncte dacă nu au ele­
mente comune (fig. 11 ).

Fig. 11 (9 Q)
1. 21 Relaţia de disjuncţie este simetrică: dacă IX si �
sînt disjuncte, atunci � şi IX sînt d isjuncte.

2 - 58S
 1.22 D �că fJ. şi � sînt disjuncte, at unci <1. şi � n y sînt
..
dlsJuncte ŞL de asemenea a n y şi � sînt disjuncte.
. t cpmun lui O( şi � n y ar fi un
Intr-ade văr, un eleme n
ele me nt comun lui a, lui � şi lui y (fig. 12), deci ar fi un

J3 Fig. 12

e le me nt comun lu i <1. şi � , de ci, un astfe l de e lement

ne existînd , fJ. şi � n y sint disjuncte ; analog p entru IX n y
şi �.
1.23 Dacă <1. ş i � sînt disjuncte şi dacă y C a, atunci y
şi � sînt disjuncte (fig. 13), căci un element comun lui
y şi � fiind ele mcnL al lui y, ar fi e lemen t al l u i <1., deci
ar fi ele me nt comun lui a şi �.
1.24 Dacâ <1. şi � sînt disjun cte şi dacă y C a şi o C �,
atunci y şi 6 sînt 'disjuncte (fig. 14), că-ci un e le ment co­
mun lui y şi 6 ar fi un element· comun l ui fJ. şi �.
Multimea vidă si multimile cu un element Cînd .

am dEfinit inte rse ct ia a do�ă multimi nu am mention at

fap tul că cele două mulţimi nu ;în t disjuncte. D� ase ­
menea, cînd am vorb it de intersec1ia a tre i mulţimi a,
�, y. In ace st ult im caz, ar fi trebuit să precizăm că. IJ..
şi �, � şi y, CI. şi � n y, <l.n � şi y n.u sînt disjuncte.. Te oria
ar fi foarte complicată.
Este mai uş or să procedăm. altfel.
Să. introduce m printre mulţimi şi :
12. 5 multimea (liC!�ă, adică multiine
' a care nu are nici
un ele me�t; o notăm cu 0.

@{) (f)6) Fig. 13 F� 14

Deci vom schimba în ţe lesul cu vîntu lu i m ulti me .

. De altfel , în limb �jul natural cuvintul mulţi n'te de se m­
n ează numai mulţimile ce au 'cel puţin două elemente.
18
Vom întrebuinta de aici înainte wvînllli multime
' (în
sens matemati�) pentru a desemna:
1. mulţimile astfel numite în limba naturală;
2. mulţimea vidă;
3. multimile cu un elemeet.
1.26 mulţimea care nu are decît un elemen,�, ŞL anume
pe a, o notăm cu {a}.
Graţie introdmel'ii mulţimii vide, intersect,ia o n � se
defineşte şi pentru dOl ă md[imi disjuncte, ea fiind în
acest caz mulţimea \"idă . .

A spune că
IX şi � sînt disjuncte,
IX n � = 0
sînt afirmatii echivalente.
Formulal'ea de la p. 17 a relaj iei de disj unc�ie a două
mulţimi ca fiind relaţia între două mult,imi ce nu au ele­
mente comune dă
1. orice mulvime, este disjunctă de 0';
2. 0' şi 0' sînt disj uncte.
Bineînţeles, formularea de la p. 15 a definiţiei in­
tersectiei a do!" ă mulţimi şi observaţiile de mai sus j t18-
tifică' aserţ iunile
0' n 0' = 0',
0' nIX = 0', (1.27)
IX n 0' =0'.
Să observăm că {c} şi IX sint disju11cte, l1ală c 1111
aparţine lui IX; dacă c aparţine lui IX, {c}nCl. a n {c}
=

se reduce la {c}.
Să reluăm definiţia incluziunii CI. C �, înseamnă (ă
orice element al lui IX este element al lui �.
1. Dacă IX este mulţimea { a } care mi are decît ele­
mentul a, {Ii} C � înseamnă că a· este 1]fl element al
lui �.
2. Dacă � este mulţimea {b}, IX C {b}, înseamnă că
orice element al lui a este b, deci înseamnă că a, dacă

19
are elemente, se compune numai di n b, deci că O( {b}
=

sau IX = 0.
3. Dacă IX = {a} şi � = { b} şi dacă IX C � , deci dacă
{a} C {b}, atunci a = b.
4. Dacă IX este mulţimea vidă, atuTţci nici un x nu
este element al lui IX , deci orice x dacă ar fi el ement al
lui 0(, ar fi şi al lui � * , deci avem
oC�. (1.28)
Deci: m ulţimea vidă este o submulţime a oricărei mul­
,timi.
5. Dacă � este mulţimea vid ă şi dacă O( C � , atunci
orice el ement al lui IX ar fi element al lui �, deci nu exi stă
n ici un el ement al l ui IX, deci IX este 0, deci: 0 nu are nici
o submulţime diferită de ea: dacă IX C 0, atunci O( = 0.
6. Di n cele spuse la punctul 5 putem deduce că
0 C0, (1.29)

dar această p ropoziţie este adevărată nu în vi rtutea pro­

p rietăţii de reflexi vitate a incluziunii, căci atunci nu ne
gî ndeam şi l a mulţimea vidă ca la o mulţime, ci în vir­
tutea faptul ui că ea traduce proprietatea: dacă mulţi­
mea 0 ar avea un element, acel element ar fi şi element
al lui 0, care este adevărată, fiindcă 0 nu are nici un
element *.
Să observăm că orice mulţi me cu un singur element
se bucură de p roprietatea că ea m� are decît două submul­
ţimi : pe ea însăşi şi mulţimea \!idă.
Mulţimile cu un singur element se numesc uneori mul­
ţimi atomice.
Lăsăm pe seama cititorului demonstrarea proprietă­
ţilor reflexivităţii, tranzitivi tăţii şi anti simeţriei rela­
ţiei de incl uziune pentru cazul cî nd unele din mulţi mi
sî nt atomice sau vide.
Vom observa că formularea definiţiei reuniu ni i (dată
la p. 11) ca fiind mulţimea care are ca elemente elementp'le

* Vezi şi p. 153.

20
ce apar ţi n cel puţin uneia din cele douămulţi mi, apli­
oatăcuvînt cu cuvînt, dă:
1. IX U 0 = a,

(1.30)
2. IX U {c}, { c } U IX sînt mulţimi ob ţinute adăugînd
el ementelor mul ţimii O( el ementul c (uneori se notează
,,0(; c" mulţimea{ c } U IX = O(U { c }).
.
Adeseori în loc de 0 se scri e O ; uneori în loc de {a}
se scri e a.
Multimea totală. Vom considera multimea I a tuturor
elem entel or. Oricare ar fi x el este elemEmt al lui �, deci
ori care ar fi mulţimea 0(, avem
IX C 1, (1.31)
I U O( = O( U 1= I,

I n IX = O( n I = 0(. (1.32 )

Vom prefera să desenăm orice m ulţi me ca o subm ul­

ţim e a lui 1, ca în fig. 15.

OI
o:..
Fig. 15

Adeseori în loc de I se scrie 1.

Exercitii
1. a � IX, dacă şi numai dacă {a}CIX;
2. a � IX, dacă şi numai dacă {a}nlX = 0;
3. a b, dacă şi numai dacă {a}
= {b} ;
=

4. a = bj dacă şi numai dacă a�{b};

5. IXC{a}, dacă şi numai dacă IX {a} sau IX
= = 0;
6. {a} n {b} = 0, dacă ş i numai dacă a =1= b;.. '
7. x � {a} U {b}, dacă şi numai dacă x = a sau x = b;
 8. IX C�, dacă şi numai dacă, oricare ar fi y, din y C lX deducem
y C �;
9. o: C (3, dacă şi numai dacă, oricare ar fi y, din y::J (3 deducem
y::J lx.

'
L EGI L E DE DISTRIBUTI VITATE ŞI DE ABSORBTIE

Legile de d istributivitate . Figurile 16 şi 17 ne do­

vedesc următ.oarele formule
( x U �) n "'(n y) u ( � n y),
= ( 7.

(7. n �) u y = (x U y) n ( � u y)

Fig. 16

'O'
(d.. UjJ) nil' (d.n r) U (;JUl')

Legile comutative ar ată că sîn t yalahile egalită�ile

CI. n ( � u -( ) = (G( n �) u (7. n y), (1.33)

CI. U (� n y) = ( 7. U �) n (IX U y). (1.34)

Fig 17

(cWfi) Vă'

Aceste legi se numesc legile de distributi\!itate. Ele

serycsc Ia desfacerea p arantezelor sau, inver s, la scoate­
rea de factor comun.
 Legile de absorbţie. Avem:
a n (a U �) = IX, (1.35)
a U (a n �) = CI.. (1.36)

------ �
Fig. 18
J3 )
într-adevă,r (fig. 18), eleme ntele comune lui a şi lui
(7. U � sîn t cele care aparţin în acelaşi timp lui (7. şi m ăoear
uneia dintre oc, �, de ci sîn t ele mente le lui oc, de ci (1.35)
este dovedită. Elemen tele care aparţin şi lui a, şi lui � ,
şi cele ce ap arţin măcar lui a sî nt toate el eme ntele lui
a, şi astfel (1.36) este dovedită.

COMPLEMENTARA U NE I MUL TIMI

Vom numi complementară a lui a şi vom nota cu

li sau oc', sau 1 - a, sau Coc mulţimea tuturor eleme[lte­

lor ce nu aparţin lui a (fig. 19). X E Ci înseamnă x�a.

Est e vizibil că orice e leme nt aparţine sau lui a sau
lui Ci.:
(1.37)

Fig. 19

şi nici unul nu aparţine şi lui a şi lui Ci.:

'
a n Fi = 0. ( 1.38)

23
 Formulele (1. 37) şi (1.38) au o. mare importanţă şi
poartă numele de principiuL excluderii tertiului (tertium
non datur) şi principiul contradicţiei *.
Principiul contradicţie i este enunţat uneori sub forma:
S nu poate fi P şi non P în acelaşi ti mp . Se vede
că acesta este înţelesul lui (1.38).
Principi ul terţi ul ui exclus se enunţă uneori sub forma:
S trebuie să fie sau P sau non-P ; a treia posibili­
tate este exclusă.
Se vede că acesta este înţelesul lui (1.37).
Este vizibil că rel aţia între CI; şi Ci este simetrică, deci

Ci = CI;. (1. 39)

Această formulă este une ori numită princi piu l reci pro­
cităţi i specii lor complementare; el corespunde principiu­
lui dublei negaţii, uneori enunţat sub forma: negaţia
negaţiei echivalează cu afirmaţia, căci a spune că un ele ­
ment aparţine lui Ci, înseamLă a nega că el ar aparţine
lui CI;.
Legile lui Morgan. Fi gura 20 ne arată că

CI; (1.40)
ti UI3 -'- n 13,

& n l3>=Ciuj3· (1.41)

Intr-adevăr, mulţimea haşurată in amîndouă sensu­
ri le este CI; U 13 şi ea este mulţimea intersecţie a celei ha­
şurate într- un sens (Ci) şi a celei haşurate în celălal t sens
(13) , deci (1.40).
Multimea hasurată
' într-unul măcar din sensuri este
CI;
n 13 şi ea este formată reunind cele două mul ţimi ha­
şu rate m ăcar într-un sens Ci şi j3.
Daqă CI; C �, -atunci CI; U � =�, deci CI; U 13 = i3,
deci ·Ci n j3 = i3, deci j3 c: �; am dovedit astfel l egea
de contrap oziţie:

* Uneori numit "principiul necontradicţiei".

24
 Dacă« c: 13, atunci i3 c ii. ,. (1 .42 )
Această proprietate se citeşte pe fig. 21; comple­
mentara lui � este multimea hasurată în amîndouă sen-

••�. � cr
�fi
Fig. 20
a J.njJ=d..Uft
Ifayurat lUj3=d..nj3

suri le şi este cuprimă în mulţimea haşurată într-un sens,

,
care este complementara lui' (J., cu IX C �

Fig. 21

ExercitII
Paginile ce urmează conţin exerCiţii. Cititorul este îndemnat
să facă şi calculul şi figura.

Diferenţa. Se defineşte (fig. 22 ) diferenţa a două

mulţimi IX - � prin
IX � � = oc n i3 ; (1.43)

Fig. 22

'15
IZ- � este mulţimea elementelor care a parţin lui IZ, dar
nu lui �. .
Este evident că:
1. a E cx, dacă şi numai dacă [cx - {a}] U{a } = oc;
2. a � oc, dacă şi numai dacă IZ - {a} = oc;
3. a � IX - {a}.
Proprietăţi ale diferenţei
(oc n �) y = ( IX - y) n (� -y ) .
- (1.44)
Soluţie, ca exemplu,:
.
(,; n �) - y = ( IX n �) n Y
din idempotenţa intersecţiei = ( (1. n �) n Cr n y),
din asociativitatea şi comutativitatea intersecţiei:
= ( IX n y) n (� n y),
= ( IX - y) n (� - y).
r ntuitiv fig. 23 şi 24.
(cx U �) -y = ( IZ - y) U (� - y), ( 1.45)
cx - (� n y) ( cx - �) U(cx
= - y), (1.46)
cx - (� U y) = (IX - �) n ( cx - y), (1.47 )
oc - IX = 0, (1.48)
( cx - �) -
y = oc - (� U y) , (1.49)

/
Fig. 23 Fig. 24

(oc - �) - y = (oc - y) - �, ( 1.50)

(cx - �) U � � IX, (1.51)
dacă cx C � Uy, atunci cx - p C Y (1.52 )

26
 oc :J oc - �, (1.53J
dacă oc ::J � - y, atunci � - oc C y - oc, (1.54)
dacă oc C�, atunci y - oc:J'Y - �, (1.55)

Fig. 25

dactt oc C�, at unci oc - y C� - y, (1.56}

(Ci. - �) U (� - y) :J rt. - y. (f.57)
Reziduaţia. Se define�tc (fig. 25) reziduaţia :x � prin
oc : � = oc u 13. (1.58)

Se SCrIe uneori
( 1.59)
Proprietăţ i ale reziduaţiei
11. oc = 1, (1.60)
oc�oc=I, (1.60*)
(oc n �) y = ( CI. y) n .(� y) , (1.61)

oc �_(� n y) "7 (oc -+ �) n ( 11. ;+ y) , (1.61*)

(oc U�) : y = (oc :Jy) U ( � : y), (1.62)

11. � (� U y) = (oc � �) U ( oc � y), (1.62*)

oc (.3 n y) = ( oc �) ' u (11. y), (1.63)
( CI. n �) -+ y = (oc � y) U (� � y), (1.63 *)
oc (�l,J y) = (a �) n (oc y) , ( 1.64)

(IX U�) � y = ('1. � y) n (� � y), (1.64*)

27
 (oc :�) y = oc ( �n y) , (1.65)

O( � (� � y) = (oc n �) � y, (1.65*)

(O( �) : y = (O( : y) �, (1.66)

O( � ( � --;. y) = � � (O( � y), (1.66*)

(o: �) n � c 0(, ( 1.67)

oc n (oc � �) C � (1.67*)

dacă o: � � n y, atunci oc �� y, (1.68)

dacă o: n � C y, atunci oc C �� y, (1.68 * )

O( C o: p, (1.69)

oc C �� 0(, (1.69*)

dacă O( C � y, atunci � O( � y O(, (1.70)

dacă o: C �� y, atlinci oc � � C oc � y, (1.70*)

dacă oc C �, atunci y oc � y �, (1.71)

dacă O( C �, atunci O( � y� � � y, (1.71*)

dacă O( C �, atunci oc:y C �:y, (1.72)

dacă oc C �, atunci � � y C oc � y, (1.72*)

(o: �) n (� : y) C oc y, (1.73)

(O( � �) n (� � y) C O( � y. (1.73*)

Avem:
.
(1.74)

(1. 75)

28
 Suma (diferenţa simetrică). Se defineşte (fig. 20) suma
O( + � (numită de obicei diferenţă simetrică) prin *
oc + � = (O( - �) U (� - O( .) (1.76)

Fig. 26

Proprietăţi ale diferenţe i simetrice

oc + f3 = ( O( n ]) u (Ci n ��, (�. 77)
O( + f3 = ( O( U �) n (oc u �) (1 . 78)
oc + oc = 0, (1. 7 9)
oc + 0 = 0(, ( 1.80)
oc + (� + y) = ( O( + �) + y , ( 1.81)
oc n (� + y ) = (O(n �) + (oc n y) , (1.82)
oc+oc=I. (1.83)
oc+I=oc ( 1.84)

Fig. 27

Suma duală sau echivalenţa. Se defineşte ( fig. 28)

echivalenţa sau suma duală a două mulţimi 0(, � prin
(1.85)

* De obicei diferenţa simetrică a + b este notată allb sau

affib

29
 sau 11. -+ � = (O( -? �) n (� -? IX) (1.86

1Ş1 se scrIe uneori O( � � în loc de oc +"�, deci

oc � � = (11. � �) n (� -? 0:). (1.87

Fig. 28

Propr ietăţi ale şumei duale

oc -+= � = ( O( U �) n (Ci U �), (1.88)
oc + � = (O( n �) U (ii n 13), (1.89)

-+ oc = 1,
O( (1.90)
O( -=+- I = oc, (1. 91)
O( +- (� -+ y) (oc +- �)
= +- y, ( 1.92)
O( U (� +" y) � (oc U �) -+ (O( U y) , (1.93)

oc + ii = 0. (1.94)
Avem:
O( +' � = Cx + �, (1. 95 )

O( + � = Ci ::;: �, (1.96)

(J. -+ 13 = oc . +
+� 1, (1.97)
oc + � = oc -+ � -+ 0. (1.98)
Funcţia lui Sheffer. Se defineşte (fig. 29) funcţia lui
Sheffer O( 1.. � (sau O( I�) prin
CI: 1.. � = ii U (}, (1.99)

30
 ceea ce înseamnă:

Fig. 29

care se mai poate eiti "IX implică non �", sau "IX ex­
clude W', de unde numele e'e e:x;c.luziune rentru func­
ţia 1-.
Proprielâţi ale funcţie i lui S heffer
IX . n�,
1- � = oc (1.100)
CI. 1- IX = OC, (1.101)
(o: 1-�) 1- ( IX 1- �) = C/. n �, (1.102)
(oc1-oc) 1-(� 1-�) = cx U�, (1.103)
cx 1- g 1, = (1.104)
cx 1- I = ii, (1.105)
cx �Lcx i= 1. (1.106)
Funcţia "nici".* Se defineşte (fig. 30) funcţia "nici":
oc T � prin
oc T � = ii n�. (1.107)
Proprietăţ i ale funcţie i "nici"
cx T � = IX U �, (1.108).
cx T cx = ii, (1.109)
(cx T �) T (IX T �) = r:t. U�, (1.HO)

* sau funcţia lui Peire",.

31
 (ocToc) T (�T�) = oc n�, (1.111)
oc TI = @, {1.112)
ocT @ = Ci, (1.1.13)
O( T Ci == 0. (1.114)

Fig. 30

'i

Funcţia majoritară. Se defineşte (fig. 31) funcţia ma­

joritară
O( # � # y = (oc n�) u (� n y) u (y n oc). (1.115)

Proprietăţi ale funcţiei majoritare

oc # � # y e simetrică în oc,�, y. (1.116)
oc # � # 0= IX n�, (1.117)
oc # � # y = (oc U �) n (� LI y) n (y LI oc), (1.118)

Fig. 31

oc # � # I = IX U �, (1.119)
oc # � # � = oc. (1.120)
3'2
 Disjuncţia condiţionată·. Se defineşte (fig. 32) funcţia
(IX, �, y) pr in
(IX , �, y) = (IX n �) u (� n y). ( 1 . 121 )

Fig. 32

Proprietăţi ale disj uncţiei condiţionate

(IX, �, y) = (� -') cx) n (� -') y ) , ( 1. 122)

(cx , �, y) = ( CI. f:..J ]) n (y u �). ( 1.123)

fORMA ARISTOTELiCĂ A lUDECĂTILOR

Te o r e mal. Următoarele condiţ'ii sînt echi()alente

1 . 1 IXC�
1 . 2Ci::Jji

Fig. 33

* Sau funcţia lui Church.

3 - SBS 33
 1.3 O( n � = (1.,

1.4 (1. U � = p,
I.5 O( n � = 0,

1.6 ii U�= 1,

1.7 O( - � = 0,
1.8 (1.��= 1,

I.9 � oc= 1,

1.10 oc T P = 0,

1.11 O( -L B = 1.

1.1 se enunţă:

A. toţ.i O( sînt �.
Acesta este tipul de propoziţie universală (fiindcă O( este
luat în universalitatea lui) afirmativă.
Evident, propoziţia universal-negativă:

E. nici un oc nu este B

Fig. 34

spune că O( ŞI � sînt disjuncte

O( n� = 0,

deci este de tipul I.5, (3 fiind înlocuit cu �, deci � cu TI;

34
de ci ea este echiva lentă cu

cx. c�,
ii :J�,
CI. � = IX,
n
CI.U� =�,
oc U � = 1,
CI. - � = O,
CI. � � = 1,
f3 a==J,
ii T � = 0,
CI. _L � = 1.

Fig. 35

Teorema IL Urm(:toarele condiţii si nt echi�'a lente:

ILi oc n � =1= 0,
1 1.2 tiU � =1= I,

1 1.3 CY. ct�,

1 1.4 �ctCY.
1 1.5 (Xn�=I=CI.
1 1.6 CI. U � =f= �,
1 1.7 CI. � =f= 0,
-

ILS cx.��=I=I,
35
 11.9 � oc =1= 1,
11.10 oc T j3 =1= 0,
11.11 oc 1- � =1= 1.
Am notat oc cţ. � şi � D oc p en tru : fi. nu e c up ri nsă în �.
Acesta est e t ip ul de p r op oziţ ie p articular-afirmativă 1
1. Există unii fi. care să fi e şi �,
sau, cum se spune uneOrI: .

Unii fi. sînt �.

E \'ident, p rop oziţia .particular-negativă ;
O. Există u nii IX care să nu fie şi (3,

sau, cum se mai sp une uneori:

Unii oc nu sînt [:l

se scne
7. n B =1= 0,
deci:

a U � =1= 1,
oc ct. �,
i3 ct. �,
fi. n � =1= oc'

oc U � =1= �,
oc - � =1= 0,
OC4 13 =1= 1

ii T �=I=g
oc 1-�=I= I.
36
II

Algebra relaţiilor

RELA T I I BINARE

Ideea de relatie binară este întrebuintată de cititori

încă de la încep�t ul studiilor lor; ex·eml)le de relaţii
=, =1= , < -,< , > , :;P,E �, C,�,ct.,:b,
li (e paralel cu), I (divide). .
în mod obişnuit, dacă R este· o· relaţie, aRb "Înseamnă
că: indi(.lidul a este în relaţia R cu indi(.l idul b. ,
Implicaţia relaţiilor
Şirul de semne

înseamnă:
ori de cîte ori a Rb avem ŞI: aSb.
Exemple: = => -.<, = ==> :;p, < => -.<, > => >, < = > =f=.,
> =) =1= , = => C (egalitatea claselor imp lică inclu­
ziunea lor).
Se ded uc e că implicaţia relati ilor este refle};iră
(2.1 )
şi tranzitiră,
dacă R => S şi S => T , atunci R => T. ( 2.2 )
Conjuncţia relaţiilor
Dacă S şi T sînt două relaţ ii, numim conj·uncţi a lor
şi notăm cu
S&T
relaţia dintre a ŞI b, definită prm:
a(8&T)b,

înseamnă
a8b şi a T b.

Exemple rentl'u numere = es te -< & >- ; > este

>- & =1= ; < este -< & =1= ; pentru mulţimi este C &:J. =

Este vizibil că
8&T =) 8, (2.3)

8&T = ) T,

căci dacă avem şi a8 T şi a Tb, atunci avem a8b ŞI la fel

avem aTb,
dacă R = > 8 şi R =9 T, atunci R � 8&T, (2.4)
căci din aRb deducem a81! ŞI a 1'b.
Echivalenţa relaţiilor
Dacă avem

R � 8 şi 89 R,

spuorm că al'e loc echivalenta reIat iilor R şi 8 (sau Il

şi ,"; sînt echivalente) şi notăm
Il (=) 8.

Este \'izibil că c,�hivnle!l!a 1 e1.:lţiilor es te re(le:x:i(!â:

R (=) R, ( 2.5 )

simrtrică

dacâ R ( ) S, alunci
= 8( )
= R ( 2.6)

ŞI lranâti(!ă

daci'i R (=) S .)"i S (=) T, atunci R (=) T. (2.7)

Demonstra ţ iile (a exerci�ill.
Avînd cefinită echi\'alen/a, pl'tem pune în evidenţă
unr:e proprietăţi nle conjunc iei.

38
 Proprietăţi ale conjuncţ/:ci.
Conjuncţia relaţiilor este idempolenlcl:
R&R (=) R, (2.8)
comuiati",ă :
R&S <=> S&R (2.9)
şi asociati"'tl:
R&(S&T) (=) (R&S)&7'. (2.10)
Demonstratiile ca exercq�u; de exemplu,
a[R.&(S&T)]b,
Înseamnă
aHb �i a(S & T)b,
Dar a(S & T)b lnscamJli'i aSb şi a Tb, de ci ar H &(8-& T)Jb
înseamnă aRb şi aSb şi aTb. Deoarece a[. (R&S)&TJI!
înseamnă a(H &S)b şi a Tii, ial' a (R &S)b inseamnă aRh şi
aSb, deducem că I/[(H &8) & Tjb inseamnă aRb şi aSb, şi
aTb. Deci a[R&(S&T)Jb �i a[(R&S)&T]b inseamnă a m î n ­
două acelaşi lucru, �i a n l l me aHb şi aSb şi a 'l'b.
De(�i dacă a[ll&(S&T)]b, aLunei a[(R&S)&T]b, deri
R&(S&T) => (R&S)&T şi (R&S) &1' � R&(S&T), cleei
teorema.
Negaţia. unei reia ţii
l'\llInim n egaţi a liii Il şi not,)m el] J'( (sali It) relaţia
dilltre a �i b defiJliLii a�Lfel
a H. li
înseamnă a nu esle în r el a ( i n 11. ClI b.
E:"J.:emple :
negaţia reIat ir,i :::::: est c >- ,
nega! ia rf�la�iei :;.... esLe -< ,
negatia relatiei -< esle >
negaţia relatiei:::> este < .

negatia relatiei E esLe �

nega! ia re la t i e i � c,,;Le E

34
 negaţia relaţiei = este =1= ,
negaţia relaţiei =1= este =
Disjuncţia relaţiilor
Fiind date relaţiile S, T numim disjuncţia lor şi notăm cu
SV T
relaţia dintre a şi b definită astfel:
a(SV T ) b,
înseamnă:
măcar una din relaţiile aSb sau aTb
este adevărată.
Exemple:
<. este <V =

>- este > V

Proprietăţ i ale disfuncţiei
S => S V T, (2. 1 1 )
T:::;:. SV T,
dacă S => R ş i T � R , at�mci S V T => R , (2. 12)
RV R (=). R , (2.13 )
S V T (=) T V S , (2. 14 )
RV (SV T ) (=) ( RV S )V T (2.15 )
2.13, 2. 14 , 2 .15 sînt legile de idempotenţă, de comiIta­
tivitate şi de asociativitate ale disjuncţiei.
Propr ietăţi ale d isj uncţiei şi conjuncţiei
R & (RV S) (=) R, (2.16)
R V (R &S) (=) R, (2.17 )
R &(SV T ) (=) ( R &S) V ( R& T), (2. 18)
RV (S & T ) <=) (R V S ) &( RV T ). (2.19 )

40
 2.16, 2.17 sînt legile de absorbţie, '2. 18, 2. 19 legile de
distributivitate.
Demonstraţiile ca exerciţiu. Ca exemplu să demon­
străm 2.18. Dacă a[R&(S V T)Jb, atunci aRb şi a(S V T)b,
deci aRb şi: sau aSb, sau. măcar aTb j deci sau aRb şi aSb,
sau măcar aRb şi aTb. In primul caz, a(R&S)b, iar în al
doilea, a(R&T)bj deci R&(SVT) =9 (R&S) V (R&T).
Dacă a[(R &S) V(R &T)Jb, atunci sau a(R &S)b, sau mă-
car a(R&T)b, deci măcar unul din cazurile următoare:
1) şi aRb şi aSb;
2) şi aRb şi aTb.
In amîndouă cazurile aRb ŞI, In primul caz, aSb, iar
în al doilea, aTb, deci a (S V T)b, deci aRb şi a(S V T)b.
Deci a[R &(S V T)Jb, deci (R&S)V (R&T) => R &(SV T)�
Deci 2.18 este dovedită.
Produsul relaţiilor
Produsul S. T a doua relaţii S, T este definit astfel:
a(S. T)b
înseamnă că
există un ;:, astfel ca aSz şi zTb.
Exemple:
1. = E (=) E
căci dacă există un z cu a = z şi z E IX, atunci.a E IX, dec�
= E => E ; dacă a E IX, există un z (şi anume a); astfe};
.

ca a = z şi z E 0:, deci E =) = E ;
2. E (=) E
=

Demonstraţia ca exerciţiu.
3. = = <=> =

Dacă există un z cu a z şi z = b, atunci u = b, deci = =

= .

=) = Dacă a. = b, există un z, şi anume acest z este a,.

cu a = z şi z = b, deci = =) =
4 . C C � C,
5. = C (=) C

41
 (). c = (=) C,
7. <. (=) <.,
= '

8. <. = (=) <.,

9. >. (=) > = , =
> (=> > ,
10. < < ) < , =

11. 1) II � II,
12. I I => I
Demonstraţiile ca exerciţiu.
Proprietăţile produsului*
(R.S) . T (=)R .(S. T), (2.19)
căci a[(R . S) TJb înseamnă cI există un y cu a(R.S)y
şi yTb, deci c1 există un x cu a Rx şi xSy, deci că
există x şi y cu aRx, xSy, y Tb, deci că există un x cu
aRx şi x(S.T)b, deci a[R.(S.T)Jb, deci
(R.S) T =) R.(S.T). •

Analog ară Ulm că:

R.(S.T) ) (R.S). T, =

R.(S V T) (=) (R.S) V (R.T). (2.20)

Dacă a[R.(S V T)Jb, atunci există un x CI aRx şi
.x(S V T)b, deci xSb sau m,sC1r xTb.
Deci se prezintă unul măcar din următoarele cazuri: sau
1) aRx şi xSb san măC9r 2) aRx şi .xTb. Deci: 1) a(R.S)b
sau măcar 2) a(R. T)b deci R.(S V T) � (R.S) V (R.T).
Analoga[(R. S)V (R.T)]b dă: 1) a(R.S)b, deci există un x
w a Rx şi xSb sau măcar 2) a (R. T)b, dECi există un y cu
aRy ŞI yTb, deci în f'mîndouă cazurile există un Z .care
dă in acelaşi timp aRz prEc�lm şi uDul din caznrile zSb
sau măcarzTb, deci ziS V T)b, deci a[R. (S V T)]b, deci
(R.S) V (R. T) ) R(S V T) =

(R V S). T (=) (R.T) V (S.T), (2.21)

R.(S&T) =) (R.S)&(R. T), (2.22)
(R&S). T =) (R.T)&(S. T). (2.23)
* Vezi p. 197.

42
 Transpusa unei relaţii R este relaţia R - adeseori
notată R - defi nită pri n:
xRy Înseamnă y Rx.
Propr ietăţi ale transpusei
Îi (=) R, (2.2/1)
R&s (=) ii&8, (2.25 )
---- - -
RV S (=) RV S , (2.26)
dacă S (=) R , atunci S (=) R, (2.27)
RS ( ) S El
= ( 2.28)
Demonstraţiile ca exerciţill.
ExercItII
1. Care est.e transpusa relaţiei:< ,<, > , :;;;,. , = , '::, C. j, !I ,1
2. Care sint analo�ele proprieti\tilor -1.1-1. [9, 1.33-1.36
1.37-1.41, 1.43-1.123 penl.ru rel aţii.
3. Se noteazii
R' (=) R, R"+l(=) RR".
Să se arate că Rm R" (=) Rm+".

Obserpaţii
1. Analoga mulţimii vide este relaţia vidă, care este relaţia R
pentl'u care, oricare ar fi x,y nu avem xRy; analo!!il mul ţimii to­
tale este relaţia totală R, aslfel c;1 xRy este valabilă, oricare ar
fi x şi y. .
2. O relatie R este definit:i 1"lr,' elementele a dOllă multimi
0:, (3; Cll alte cu
' vin le rela�ia a NI! are sens cînd aE CI. şibE(3 •dar
nu are sens nici dacă a�(3, nici dacii b�(3. De pild;l relaţia a
< b
are sens cînd a si b sînt numere reale dar nu ar-e sens cind a c un .
număr complex' sau cînd b e un vec · tor.

Vom n Ilmi p e o: domeninl relaţiei R şi pe � codomeniul

acestei relaţii; relaţia aRb nn va avea sens decît dacă
a E o: şi b E�. In cazul relaţiei" < " domeniul o: şi codo­
meniul � sint identice, o: =�, şi anume si nt mulţimea
numerelor reale. în cazul relaţiilor" E " şi �" propcziţia
"

a E p. nu are sens decît dacă a este un individ şi fL este o

mulţime (vezi şi C ap . IV) deci dOfI).eniile relaliilor " E " şi
"�" sînt mu lţi m ea 1 a tLlturor indivizilor, in timp ce
codomeniile lor sînt mulţimea tuturor submulţimilor lui I.
RELATIA DE I DENT ITATE

R elaţia de identitat e
se bucură de următoarele prop rietăţi :
a ) reflexif'itatea : oricare ar fi x avem
x = x (3.1 )
�) simetria : ori care ar fi x şi y,
dacă x = y, atunci y = x ; (3.2)
y) tranzitif' itatea : oricare ar fi x, y, z,
dacă x = y şi Y = z, atunci x = z ; (3.3 )
a) compatibilitatea : dacă
,
x = x*, y = Y* ŞL x Ry (3.4 )
alunci
x* R y*.
P ropriet atea � s e scri e :
rv (=) =

P roprietatea y dă:
= -� = .

Proprietatea a d ă p entru ori ce relaţie

--'-- R =) R,
R = =) R,
= R = =) R,
c ăci a( = R) b înseamnă că există z cu a = z, zRb, deci
înseamnă aRb ; dacă aRb, atunci a = a, aRb dec i R => = R.
An�J og în celelalte cazuri.
R elaţia de egalit ate* între mulţimi a fo st d efi nită la
p. ' 9: a = � î nseamnă că a şi � au acel eaşi ele mente.
P entru această relaţie propriefăţile d e reflexivitate (oc şi
a au aceleaşi elemente, ceea: ce est e o tautol ogie), de si­
metri e (d ac ă a şi � a u a celeaşi elem ente, atunci � şi a. au
aceleaş i elemente), de tranziti vitate (dac ă· a şi � au ace­
leaşi el eme nt e şi dacă 13 şi y au ace le aş i elemente, atunci
a şi y au acele aş i el emente) şi de compatibilit ate (dac ă

'" Vezi p. 1 9 7 .

44
oc şi IX * au ac eleaşi elemente şi dac ă � şi � * au acele aşi
el emente, atunci orice relaţie satisfăcută de oc şi � este
satisfăcută de oc * şi � *) sînt consecinţe ale definiţiei
date.
Vom obs erva că echi valenţa rel aţiilor joacă î n al­
gebra relaţiilor ace laşi rol pe ca re- l 'j oacă e gali tate a mul·
timilor
, î n algebra multi mil or.
Pr oprietăţi le de re fle' xivitate, d e . si metrie: şi de tran­
zitivitate ale relaţiei (=) între relaţii au fost puse î n evi­
denţă la p. .3 8.
O proprietate de compatibi-li tate ar fi enunţ ată sub
forma.:
Dacă R (=) S, atunci ori ce proprietate a lui R es te . o
pr opri et�te a lui S ; despr e o astfel de p ropoziţi e v:om
vorbi Ia p. '17 5 .,

REL ATII' DE: P:REORDIHE

O re laţi e R este numită reflexi�'ă dacă ori care ar fi· x

xRx,
deci, d acă
= =9 R.
O relati
' e R es te numită tranziti(Jă dacă di n aRb şi bRe
deducem aRc.
O relaţie de preordine es te o re laţi e refl exivă ŞI tran­
zi tivă; pe ntru o as tfel de relaţie avem:
R 2 ( ) R,
=

căci dacă aR2b, atunci e xistă un z cu aRz şi zRb şi atunci

di n cauza tranzitivităţii, aRb , deci R 2 ) R. =

D ar dacă aRb din cauza refle xivi tăţii aRa, deci exis tă
un z şi anume z = a cu aRz şi zRb, de ci R ) R2, deci =

R2 ( ) R.
=

Reciproc, dacă R 2 ( ) R, atunci R 2 =? R, de ci dacă

=

aRb şi bRe exi stă un z, şi an ume z = b, astfel ca aRz

ş i zRe, de ci aRze, de ci aRc, deci R este' tr anzi tivă.
45
 Deci relaţiile de preordine R se pot caracteriza pnn
=9 R ,
= (4. 1)
R 2 <=> R, (4. 2)
Exemple : C , ::> , -<: , >- , I I , I

RELAT I I DE ECH IVALENTĂ

o rela ti' e E este nu mi tă re latie de ech iva len tă ' dacă

este reflexivă, sime tri că şi tranzit ivă.
Exemple de relaţii de echivalenţă II , == (mod m) pentr u în­
tregii pozitivi , negativ i şi nuli , relaţi a de egali tate pentr'l
triunghiuri, rel aţ ia de similitudine pent ru triunghiuri sau
alte figuri , rel ati a d e e chival enţă pent ru segmente (A B
---- CD însea mnă că A BCD este un paralel ogram, even­
tual dege nerat, fig. 36 a,b, c,d).
Relaţia de e chivalenţ ă afin ă pentru tri unghi uri sau
alte figuri plane este o relaţi e de e ch ivalen ţă (fiecărui
pun cL A din planu l P î i corespunde pu nct ul A' din pla­
nul P, astfel ca A 'D' . . . să provi nă d i n A B . . . p rintr- o trans­
formare afi nă).
Relat' iile de e chivalen tă fi ind relatii
' de preordine si-
metri ce, pot fi caracteri� aLe prin
= "'> E , (4. 1)
E <"') E (4. 3)
E2 (=) E (4.2)
Clase de echivalenţă. Fie M o mulţi me dată ; E o re­
laţie de echiv alenţă d efin ită pentru el ementele lui M.
Dacă a E j)!J, vom n umi â mul ţimea tutu ror eleme nte­
lor x echivalente cu a, deci x E â înse amnă xEa.
â = b echivalează cn aEb. Da că â b, atunci â Cb
=

şi b c â. Dar b E b, de ci b E â ; de ci bEa, de ci aEb. Dacă

aEb , atun c i a E b şi dacă aEb , atunci bEa, deci b E â.
Dar dacă a E ÎI şi x E â, atun ci aEb şi xEa, do ci xEb ,
deci x E b, deci â C b; la fel b C â, deci â b. =

46
 â -:- b echivalează
cu , â n b =1= 0. Dacă â = b, deoa­
"
rece a E â , avînd a E b, â n b conţ.i ne pe a, deci â n b =;i= 0.
Dacă â n b =1= 0, atunci există x E â , x E Îl, deci xEa,
xEb, dEci aEx, xEb , deci aEb , deci li = b.
â = b sau â n b = 0, căci â n b = 0 sau â n b =1= 0,
în care caz â
= b.
Numim M ! E (mulţ ime cît) mul ţ.imea claselor â cu
a E M.
Oricare ar fi a E M, e.x istă a E 111 lE cu a E a ; este
destul să luăm ry; = â.
Definiţii prin abstracţie. Formarea mulţimii cn M IE
constituie u n puternic mijlcc de a defini noi idei 'mate­
matice ; acest procedeu este numiL de finiţi a prin abstrac­
ţie. Iată cîteva exemple
Ideea de direcţie. Fie II relaţia de paralelism a două
drepte I I este o relaţie de fClliyalenţă. D a c ă a e s te o dreaptă,
â este mulţimea tuturor dreptel or paralele cu a. Ceea
ce au comun aceste drepte este dirE c ţia lor. Aici cuvîn­
tul " direcţie" n u este încă definit. Putem să prc. c2dăin
astfel. Vom numi " direcţii" clasele de ec hivalenţă în ra­
port cu relaţia de paralelism a dreptclor. A spune că
direcţia dreptei a este ry; înseamnă a spune că a E a, a fiind o
astfel de clasă de echivalenţă, deci a C .6. , unde .6. este
mulţimea dreptelor.
Ideea de vector. Se numeşte "segment" mice pereche
ordonată (A ,B) de pun c �e. Printre segmente se socotesc
şi segmentele nule cu A = B. Relaţia de echip olenţă
A B ,...., CD definită p r in " A B CD este un paralelogram pro­
priu sau d egenerat" împarte segmentele în clase de echi-
... -+

valenţă numite vectori. A spune A B E 10' , CD E 1,1 înseamnă

a spune că A B CD. Clasa de echivalenţă ce conţ.ine
_

--+

segmentul A B va fi numi t vectorul A B.

Ideea de formă a unei figuri. Fie lliI o figură, adică o
mul ţime de pnncte. Vom spune că două figuri M şi 111'
sînt asemenea, dacă fiEcărui p unc t A din 11! îi corespunde
un punct A ' din M' , astfel ca două triunghiuri, şi anume

47
triunghiul A BC, format din puncte din M , şi A ' B'C',
format cu p unctele corespunzătoare din M' să fie întot­
deauna asemenea.
Relaţia de asemănare M ,....., M' a două figuri este o
relaţie de echivalenţă căci :

C El
Q

/ / [=0
Fig. 3 6
A B
A=C
•

8=0 sau /
A = /J
sau A = 8 = CO

IX ) orice figură este asemenea cu ea însăşi ;

�) dac'ă jJ1 ,...- jJ1' atunci ŞI M' ,...- M ;

y) dacă M ,...- M' şi M' ,....., M", atunci şi M ,....., lW'
(demonstraţia ea exerciţiu).
Clasele d e echivalenţă sînt formate din figuri care
au aceeaşi formă (fără să aibă ne apărat aceeaşi mărime).
Cuvîntul "formă'.' întrebuinţat în limb a română poate fi
definit precis : numim formă o clasă de echivalenţ,ă în
raport cu relaţia de asemănare.
Ideea de clasă de resturi. Se spune că doi întregi a, b. •

sînt congruenţi faţă de un întreg m, ceea ce se scrie :

a = b (mod m) ,
dacă există u n întreg k astfel c a
a - b = km�

-q. -3 -2 -1 o 2 3 Fig. 37

întregii se pot reprezenta prin puncte echidistante

pe o dreaptă.
Dacă dreapta este Înfăşurată În molii convenabil, for-

* Prin numere intregi se înţeleg numerele întregi pozitive sau

negative şi zero.

48
mînd o elice pe un cilindru, numerele congruente se vor
afla p e o aceeaşi generatoare, deci vor avea aceeaşi pro­
iecţ,ie pe cercul bază al cilindrului.
O clasă de echivalenţă pentru relaţia " (mod m)" =-

va fi formată din punctele de pe o generatoare.

-9
8

Fig. 3B 5
� ,
3
2
,

o S fi 3
Î ?

R E L ATI I DE O R D I N E

O relatie se numeste antisimetrică dacă

din a ii b si
· b R � deducem a = b
şi se numeşte strict antisimetrică dacă nu avem niciodată
aRb şi b R a
deci, dacă
(a R b ) şi (b R a) nu e niciodată ade"ărată.
O relaţie reflexivă, tranzitivă şi antisimetrică se nu­
meşte relaţie de ordine parţială ; deci condiţiile necesare
-şi suficiente ca relaţia R să fie o relaţie de ordine par­
ţială sînt :
= =) R, (4. 1 )
R 2 (=) R, (4. 2 )
( R &R) ( )
= = . (4.4)
O relaţie s e numeşte ireflexi"ă dacă
a Ra nu e niciodată adevărată

4 - 585 49
deci, dacă
R =) =1= ( 4. 5 )
D acă R este o relaţ.ie vom numi R'" Şl RY relaţiile
RA (=) R V =

RV ( ) R &
= -+
Dacă R este o relaţ ie de ordine parţială, R V este irefle­
xiră, tranzitifJă şi strict antisimetrieă, căci a R V b implicA
a -+ b, a R V b şi b RV c implică a R b şi b R c deci, R fiind
tranzitivă , a R e ; dar în acest caz a = c implică a R b
şi b R a, deci a R b deci a = b cQntrar lui a R V b (care im­
plică a -+ b), deci a -+ c, deci a RV e, deci R este tranzi­
tivă ; a RV b şi b RV a dau, din cauza tranzitivităţ.ii, a RV a,
deci a =1= a, ceea ce este abs urd, deci RV este strict anti­
simetrică.
O relaţie ireflexivă, tranzitivă, strict antisimetrică va
fi numită relaţie de ordine parţială strictă. Teorema de
mai sus se enuntă deci
Dacă R e o r�laţie de ordine parţială, R V e o relaţie ele
ordine parţială strictă.
Dacă R e o relaţie de ordine p arţială, R /o e o rela­
ţie de ordine parţială.
Intr-adevăr, a = a deci a R" a ; R" e tranzitivă ,
c ăci ( R '')2 (=> ( R V
= ) 2 (=) ( R V )( RV
=
) (=) R 2 V
=

(R = ) V (R = ) V ( = ) 2 (=) R 2 V R V R V = Dar
2
R2 9 R, ieci ( R "' ) =) R V = =) R A . Arătăm că RA e
� �
antisimetrică : ( R A ) (=) R V
--- � -

= = R V = (=) R V = (=) R V =
(=) R A
Dacă R e rela �ia -< sau > , atunci R V e relaţia <
sau > ; d acă R e relaţia < sau > R" e relaţia -< s au >-
Oricare ar fi relaţia R, afJem
A () A
RV R ,
=

R" v (=) R V ,
R V V (=) R V
R " A (=) R A ,

50
căci R V A (=) R V V = (=) ( R & -+ ) V = (=>( R V ) & =

( -+ V = ) (=) R V = (=) R A ; R A V (=) R A & =F (=)( R V ) =

-+ (=) ( R & =F ) V ( = & -+ ) (=) R & -+ (=) R ; v

R (=) R & -+ (=) ( R & -+ ) & -+ (=) R & ( +- & -+ ) (=)

v v v

(=) R & -+ (=) R V ; R "' "' (=> R " V (=) ( R V = ) V (=) =

(=) R V ( = V = )(=> R V = (=) R /' .

PRODUS CARTEZIAN

Fie CY.' ; CY." , două mulţimi şi fie CY. mulţimea p erechilor

(a',a") cu a' E CY.', a" E CY." Vom scrie
' "
(X = (X x (X

şi vom" spune că CI.: este produsul cartezIan al mulţ!milor

.
CI. ŞI CI. "

D e exemplu ( fig. 39)

'
(x = { a' , b', c' }
CY." = {h", le" }
avem
CI. = { (a' , h " ) , (b' , h "), ( c'h"),
( a ', k"), (b' , k"), ( c' , k ")}.

{
rf.." k',
(a', k") (tI', k") (e', k")

fi'
, II (c ', I�II)
Fig. 3 9 (ii', fi ") ( b: n") I
-----, I
al b' '" CI
'--
' ---.,-------'
(/... '

. Tot astfel avem produ se carteziene în fig. 40 şi 41 .

Prin definiţie (a', b' ) ( an , b" ) înseamnă a'
= a" şi =

h' b"
=

Prin definiţie
2
(X = CY. X CY..

5 1.
 0:'

F ig. qO

�-- 7

jA. 'xp"
fo" Fig. � l

/ )).'

Proprietăţi ale produsului cartezian

IX X (� U y) = (rx. X �) U ( rx. X y ) , (2.29)

( rx. U � ) X Y = (rx. X y ) U (� X y) , (2.30)

rx. X (� n y) = ( rx. X �) n ( rx. X y) , (2.31)

( rx. n�) X y = (rx. X y) n (� X y) . ( 2.32)

Exerciţii
l. ., X Clt = "
2. eL X 0 = 0 .
,
3 . Dacă CIt :::/::. 0 ş i � =/= " atunci CIt x � =/= 0 .
4. Este egalitatea CIt x � = � x CIt . adevărată ?

Ce este o submulţime a lui rx. X � ? Ea este o mul­

ţime de perechi ( a ,b) cu a E rx. şi b E �.
Fie p C rx. X � ; vom scrie a R b, dacă şi numai dacă
(a,b) E p . In acest mod :
submulţimile lui rx. X � coresp und relaţiilor R între ele­
mentele lui CY. şi ale lui �.

52
 Vom numi fL R submulţimea fL R C cx X � a tuturor
perechilor ( a,b ) E fL R care sînt în relaţia R a R b .
Exemple. 1. Mulţimea !1 a elementelor lui cx X cx ce
corespund relaţiei = este formată din perechile ( a,a) cu
a Ecx . .& este numită diagonala lui cx X cx (fig. 42 ) ,

Il ---- ---- -- (b, b)

I
I
I
I
Fig. '�2 a - - -- (a. a) I
I
I I
I I
I I
I I

a b

2. Mulţimea fLR C fLs , dacă şi numai d acă R =) S,

căci dacă a R b, atunci (a,b) E fL R şi dacă fLR C fLs, atunci
( a,b ) E fL s, deci a S b.
3. Mulţimile fLR = fLs, dacă şi numai dacă R (=) S ,
căci fLR = fLs înseamnă fLR C fL s şi fis C fLR, deci R =9 S
şi S =) R, deci R (=) S.
4 . fLR& S = fL R n lis , căci, (a,b) 6 fLR&S înseamnă a(R &S) b,
deci a R b şi a S b, deci ( a, b ) E fL R şi ( a, b) E fL s, deci
(a, b ) E fL R n fL s·
5 . fLRVS = fLR U I!s, căci (a , b ) E fLRV S înseamnă
a(R V S)b, deci a R b sau măcar a S b, deci ( a, b ) E fL R
san măcar (a, b ) E [.Ls, deci ( a, b) E fLR U fLs ·
6 . fL;{ = fL:R'

Exercitii
1. Dacă cx C � şi Y C 8 , atunci
cx X Y C� X 8.

2. (cx X �) - (y X 8) = ( (cx - y) X t3) U ( cx X ([3 - 8 ) ).

53
RELAT I I n . ARE

Toate elementele unei mulţimi cx au o proprietate

comună, şi anume aceea de a aparţine acelei mulţimi ;
propoziţia a E cx este o proprietate A a lui a ; a spune
1. a aparţine clasei cx , ceea ce se scrie a E cx ;
2. a are proprietatea A , ceea ce vom scrie A (a) ,
este acelasi lucru.
Dacă �,b sînt În relaţia R,a R b, vom scrie R( a, b ) .
A (x) şi R(x,y) sînt funcţii care au ca variabile pe
x şi pe y, şi care, dacă a sau a şi b sînt indivizi, au ca
valoare propoziţiile
A(a),
R(a,b ).
Putem concepe relaţii între 3,4 . . . ,n indivizi, care vor fi
numite relaţii sau atribute sau predica te : tel'nare, quater­
nare, . . . , n-are. R( x,y) este un predicat sau o relaţie binară,
A (x) un predicat monar sau unar.
Exemple de relaţii ternare. Relaţia S(a,b,c), cînd a + b =
= c, şi relaţia P(a,b,c) cînd a b = c.

Relaţia de ordine ciolică, cînd a,b,c sînt. în această or­

dine în sensul direct pe cerc (fig. 43 )
Relaţia de separaţie liniară a este între b şi c (fig . 44).
Relaţia a ::= b (mod. c) .
Exemple de relaţii cuaternare Relaţi a � = !:. definită
d
prin bd =1= O :şi ad = bc.

0.
, '"
•
Fig. 4 3 Fig. 44
/; a c
o

Relaţia de ech idistanţă ( fig. 45)

a- b = c - d
Relaţia de separaţie ciclică (fig. 46) bd separă pe ac.

54
 Proprietatea de compatibilitate ( 304) de la po 44 se ex­
tinde astfel
c

.. . • • I
Figo 45 " .i. a Figo 46
8 h c d
\

D acă R este o rel aţ,i e n-ară ŞI dacă

al = bl,

an = bn ,
a tunci dacă al' 0 0 0 ' an sînt în relaţia R, atunci ŞI
bl, b" vor fi în relaţia R o
0 ' 0 '
 III
Funcţii

DEFINITIA N O T I UN I I DE FUNCŢ I E

Spunem că f' este o funcţie cu argumentul în mul­

ţimea D şi cu valorile în mulţimea C Şl scriem
f' D � C
dacă f este o corespondenţă care face ca fiecărui x E D să-i
corespundă un y E C ; scriem această corespondenţă
f( x} = y.
Numim :
D domeniul funcţiei f ;
C - codomeniul funcţiei f;
CD -multime a functiilor cu domeniul D Ş I co­
domeniul C ; este deci echivalent. a scrie

sau
f E CD,
x variabila independentă sau argumentul lui f;
y variabila dependent.ă ;
f(x ) - valoarea funcţ.iei f pentru valoarea x a argu­
ment.ului :
x � � f'(x) .
Vom lua ca primitivă ideea exprimată de propoziţi a :
dăm �aloa/'ea c �a/'iab ilei x ( *)
în care cE IX , IX fiind domeniul de yariaţie al v ariabileqx.

S6
 Se spune de obicei
luăm x = c ( * *)
d ar trebuie observat că aICI semnul " = nu are acelasi
inţeles ca în egalitatea 2 + 3 1 + 4. Intr-adevă;,
=

proprietatea de simetrie a egalităţii ne permite ca, din

2 + 3 = 1 + 4 să deducem că 1 + 4 = 2 + 3 ; din con-o
tra, din " dăm lui x valoarea 3" nu putem deduce "dăm
lui 3 valoarea x " .
Uneori propoziţia ( * ) este scrisă
x = c ( * * * ).
Vom sublinia faptul că nu intră în definiţia noţiunii
de funcţie procedeul prin care din c căpătăm pe {(c) .
D acă domeniul este finit atunci {(x) poate fi dată de·
un t abel sau de un desen. De pildă, graful din figura 4 7"
ne defineşte o funcţie care este d ată de tabloul

( * * * * ),

.cu domeniul
x = ( al' a2, aa, a4, a5, a6 )
ŞI codom eniul

a,

�
a,. . 6,

e,�
• •

57
 Dacă domeniul este şirul numerelor naturale, un pro­
·c edeu important de a defini o funcţie este definiţia re­
-curentă {( x) esLe definită prin sis �emul de egalităţi
{(O) = a

fIn + 1 ) = y[n,f(n)] ( ** )

Dacă domeniul este multimea numerelor reale sau

·complexe, un procedeu impo;tanL de a defini o funcţie
este de a o defini ca funcţie generată de o expreSIe, cum
.ar fi

]f x 2 - i, sin x, �: {(x)d x , �(x) .

o tabelă, de exemplu o tablă de logaritmi, defineş t e

.() functie d e o variabilă c e ia u n număr finit d e valori
( intrările tabelei), care se extinde la o altă funcţie de o
variabilă reală prin diferite procedee de interpolare ; o
.aceeaşi tabelă d efineşte mai multe func ţii după proce­
-d eul de interpolare intrebuinţat.
D acă o funcţie ne este dată, ne sint d ate domeniul
:şi codomeniul său. De pildă funcţia { cu domeniul X =

= ( al' a2, a3 , a4, a5, a6) , cu codomeniul ( b l b 2 , b,), b4cb5) ,

'şi cu corespondenţa dată de tabloul ( *** *) de la p . 5 7 este

altă funcţie decît funeţia f* cu acelaşi domeniu X şi cu codo­
meniul Y * (bl, b2, b3) in care { * (ai)
= {(a;) (i = 1, =

2, 3, 4, 5, 6) ; { şi ( * nu sînt funcţii identice, dar sînt

:funcţii egale.
Aşadar, avem douEl relaţii Între funcţ.ii :
IX ) egalitatea f = g definită mai sus prin
7.. ' • domeniul lui { = domeniul lui g
(J.. " ((.re) = ger) pentru orice x î n domeniul comun al
lui ( şi g.
�) identitatea definită prin

:58
 W {= g
W' codomeniul lui { = co domeniul lu i g, deci prin ,z' ,
(X" şi �"

ExerclJiI

(Y x Z) x = 'yx x Zx ,
(zy ) x =
ZX x Y.

Dacă c e ste un element 'dat şi dacă C E C, funcţ.ia

{D.C D --? C
care oricărui :r E D face să-i corespundă· elementul d at c,
este numită funcţia constantă c .
Evident, dacă. D' =1= D"
{D'.c =1= {D". c·

Numim iD E D D sau
� D D -4 D,
funcţia care oricărui x ED face să-i corespundă acelaşi x:
i D (x) x , =

l· D este numită funcţia identică.

Restricţia şi extensiunea unei funcţii. Valoarea f( x )
a funcţiei { este definită numai pentru x ED. Fie E C D ;
numim restricţia lui { la E funcţia definită pe E c D
-

care pe E ia aceleaşi v alori cu { ; o no t ăm fi E

(tE : E -4 C
este definită prin :
pentru x E E, ft d.rc) = {( x) .
Invers, dacă g este o fun cţi e definită pe mulţimea E,
f{ : E --? C

59
 şi dacă D :J E� o funcţie
f D � C
este numită extensinnea lui g, d acă g este restricţia lui
f pe E

Funcţia caracteristică a unei mulţimi. Funcţia ca­

racteristică fA(X) a mulţimii A este definită prin

J 1 dacă x e A
fA ( X) =

\ ° dacă x �A

Deoarece x E D, fA (X) are sens dacă A C D.

Funcţia fD (X) este constanta 1 ; funcţia f(lJ (x) este
constanta O.
1 . fA n B (x) = fA (x) f8 (x)
căci fA(X) fB(X) = 1, dacă şi numai d acă f.i(X) = fa(x) =
= 1 , deci dacă şi numai dacă :r E A şi x E B, adică x E A n Bt
adică fAna (x) = 1 .
2 . fD-A ( x) = 1 - fA (x)
căci dacă fD_ A ( x) 1, atunci x E D - A , deci x � A , deci
=

fA( X) = 0, deci 1 - fA ( X) = 1, i ar dacă fD_ A ( x ) = O,

atunci x � D - A ; d ar x este o valoare a variabilei in­
dependente a lui fD-A , deci x € D şi x E A , deci fA ( X) =

= 1 , deci 1 - fAx) O. =

3 . fAu a(x) = fA( ·1::) + fa (x) - fA ( x )fa( x ) .

D acă fA u a( X) = 0, atunci x � A U B, deci x � A şi x � B, deci
fA(X) = fa (x) = 0 , deci fA( X ) + fa (x) - f A ( x) fa(x) = O .
D acă fAUB(X) = 1 , atunci x E A U B ; trei cazuri sînt po­
sibile, deo arece * A U B = ( A [1 B) U ( A - B ) U ( E - A ) . D acă

*Demonstraţia Ga exerciţiu : (A n B) U (A nB) U (BnA ) = (A n B)

U (A n B) U (AnB) U (Bn A) = (A n B) U (AnB) U ( BnA)U(BnA) =
= [An ( BUB)] U [Bn (AUĂ)] = A U B

60
.x E A n B, atunci x E A şi X E B, deci fA(X ) fs (x ) 1, deci = =

fA ( X ) + fs (x) - fA(X) fs (x) 1. D acă x E A - B, atunci

=

.T E A, ş i x � B , deci fA(X) 1 , fs( x) = 0, fA(X) + fB (x) ­

=

- fA (X) fB ( X) 1 ; analog, d acă x E B - A . Deci în

=

toate cazurile fAUS (x) fA ( X ) + fs (x) - fA. (x) fs (x) .

=

4 . fAUB (X) == fA (X) + fB ( X ) + fA ( X ) fB(X) ( mod. 2).

5. fA-S(X ) = fA ( X) - fA (x) fs( x) .
6 . fA+s (x) = fA(X) + fs (.T) (mod. 2) .
7. fA+S( X ) =fA.(x) + f�(x) + 1 (mod. 2) .
8. fA T s( x )
-= fA(X ) fsex ) !+ fA(X ) + fs(x) + 1 (mod.2).
9. fAI s (x) == f A(x) fs (x) + 1 (mod. 2 )
Deoarece fiecare submultime A a lui D este caracte­
rizată de funcţia ei caracteristică
fA : D � ( 0, 1 )
mulţimea (0, 1 ) , avînd două elemente, v a fi notată aici
cu 2 şi mulţimea submulţimilor lui D cu 2 D :
A E 2D echiiialează cu A C D.
Extinderea unei functii
.
la o functie
.
de submulţimile
domeniului
Fie
f D � C,
vom defini funcţia
A

f
f : 2D � 2c
prin : dacă A E 2D, deci A C D, atunci
((A ) = (;, {y I y = f( x ) ,x
E A}
deci f (A ) este mulţimea cînd x E A .
tuturor valorilor f( x )
1 . f( A U B) f (A ) U '{(B)
=

căci y E; j (A U B) Înseamnă y f(x) , x E A U B ;

=

dacă x E A , f(x) E f( A ) , deci f(x) E f( A ) U f(B) ; analog,

A A A
dacă ,x E B, deci f(A U B) C f (A) U f(B).
61
D acă y E ((A), atunci y = f(x) cu :r E A , deci x E A U B,
deci y E flA U B) deci ((A) C flA U B) ; analog pentru
y E R E) ; deci {(A) U{(B) C ((A U B).
2. Dacă A C B, atunci ((A) C ;( B ) .
3. ((A n B) C (( A ) n (( B).
4. . hA B) �
- ((A)
( ( B).-

5. Dacă X este domeniul lui f atunci mulţimea f( X)

e cuprinsă în cpdomeniul oricărei funcl,ii g cu g f. =

SUR)ECTI I

În definiţia funcţiei
f D -'? C
nu este inclnsă condiţia ca f(.'E) sa p arcurgă întreg codo­
meniul C ; este posibil ca pentru un anume element Yo E e
ecuaţia f ( x) Yo să nu aibă soluţie. Avem :
=

f( D) C C,
d ar putem avea :
f( D) =1= C.
Spunem că f este o surj ecţie dacă

f(D) = e,

deci d acă oricare ar fi Yo E e, există cel puţin un Xo E D cu

{( xc) = Yo'
Funcţia iD este o swjecţie.
Funcţiile constante nu sînt surjecţii decît dacă codome­
niul nu are decît un element.
Funcţia pseudoinversă. D acă vom considera ecuaţ,i a
y =f(x), atunci vom numi f*(y) mulţimea tuturor e18-

62
mentelOl' x cu fI x) = y. Funcţia f * are ca domeniu pe
f(D) şi ca valori submulţimi f *(Y) CD.
f * f(D) � 2 D•
Este natural să presupunem f(D) = e, deci să pre­
supunem că f este o surj ecţie şi deci
f * : e � 2D .
Vom extinde pe f * la l *

f* 2c � 2 D,
deci
x t:: r *( 111 ) înseamnă că x E f * (y) cu Y E iVI, deci
{(x) = y cu Y E 111, deci. {(x) E 111 .
Exercilii

1. f* ( M U N) = f * (M) U f * (N) ,
căci x E ? * ( M U N) Înseamnă f(x) E M U N ; dacă f(x) E M, atunci
x E f * (M), deci x E f* (M) U f* (N), deci f* (M U N) C
C f * (M) U f * (N ) . D acă E f * (M) U f * (N) fie x E f * (M),
x

deci ((x) E M, deci f(x) E M U N, deci x E f* (.IV U N) deci

f * (M) C f * (M U N) ; analog' r" IN) C f * (MUN), deci f * ( M) U

U f * (N) C f * (M U N) , deci teorema.

2. Dacă M C N, ah.rl\;' { "" (M) C f * (N) .

3. f *(M n N) =
f * (M) n f * ( N ) .

într-adevăr x E f * (M n N) înseamnă fIx) E M n N, deci f(x) E

E M, f (x) E N, deci x E f * (M) şi x E f* (N) , deci x E f * (M) n

n f * (N) , deci f * ( M n N) Cf * (M) n f* (N) . Dacă x E r* (M)n
A A A
n f * (N) , atunci x E f * (M) , deci ((x) E M şi x E t * (N) , deci
( (x) E N, deci ( (x) E M n N, deci x Ef * (M n N) , deci f * (M)
n f * (N) Cf * ( iU n N), deci teorema.

63
 4. Dacă
f: X � Y

A C X, B C Y,
i = flA ,
:atunci

g· (B) = A n r o (B) .

II N)ECT I I

Vom spune c ă
{ D -'? C
,este o injecţie, dacă pentru x =1= y avem {(x) =1= t(y),deci
,dacă din {(x) {( y) se deduce x = y.
=

Deci ecuaţia {( x ) = Yo are cel mult o soluţie.

D acă { este o inj ecţie, atunci incluziunile 3 , 4 de l a
p . 62 s e pot întări :

3. ? (A n B) = ? ( A ) n f ( B)
4. ? (A - B) = ? (A ) - f (B)
într-adevăr, dacă y E ? ( A ) " n ? ( B) , a tunci y E ? (A ),
d eci y = {(x') , A şi y E ? ( B), deci y
x' E = {(x ") , x " E
E B, deci {(x' ) {(x") , deci x' = x" E A n B, deci y E
=
A A A A
E { ( A n B ) , deci { (A ) n { ( B ) C { (A n B). Tot astfel,

dacă y E f ( A - B), atunci y {(x ' ) , x' E A - B,

=

deci x' E A , x' It: B, deci y E ? ( A ) ; dacă y E f (B),

Y = {(x") cu x " E B ; d ar {(x') {(x"), deci x' x" E
= =

A n B contrar lui x' Jt: B, deci y It: ? (B), deci y E

( ( A ) - ? ( B), deci ? (A - B) C f (A.) - ? ( B) .
64
 Functia identică este o injectie.
Funct il:le constante nu sînt il�jectii
' decît dacă domeniul
are un ; �ngur element.
Exercitii
Dacă ( este o inj ecţie, atunci :
Din ((A) C (( B) deducem A C B .

Incluziunea ca funcţie. Fie A c B. Vom defini funcţia

i'A : A -7 .B
prm
1 . domeniul lui �,A este A ;
2. i'A ( x) = x.
Bineînţeles, dacă A = B a tunci (-1 este funcţie iden­
tică. Dacă însă A C B, dar A +- E, atunci il A este res­
tricţia funcţiei i dentice.
Vom considera pe il A ca o funcţie cu domeniul A şi
codomeniul B.
iJA este o injecţie.
Adeseori i,.4. va fi numită injecţia canonică a lui A
în B -::J A .

II I )Eql l

o funcţie
{: D -7 C
este o bijecţ,ie, d acă este o injecţie şi o surj ecţie in ace­
laşi timp.
Deoarece { este o surjecţie, ecuaţia {(x) y are cel
=

pu ţin o soluţie pentru orice y E C, deci { *(y) =1= 0 pentru

orice y E C ; dacă .'C ' E { *(y), X" E{ *(y), avem (( x') {(x" )
=

= y, deci, deoarece { este şi o inj ecţie, x' = x " ; deci

f* (y) are cel mult un element, deci dacă { este o bijecţie
f *(y) are un singur element ( * (y) {x }. Vom defini
=

< - 585 65
astfel o funcţie x = f-1 (y) prin x E f*(y). Deci y = f(x)
şi x = f-I (y) sînt echi:'alente. Dec i ,
dacă
f: D � C
este o bijecţie, atunci există o funcţie
f-1 C � D,
astfel ca
y = f( x) ŞL X = f-1 (y) să fie echivalente.
Se deduce că
1 . (f- 1 t I = f,
2. f-l este o bijecţie.
Bij ecţiile se mai numesc şi corespondenţe b iuniCJoce.
Dacă există o corespondenţă biunivocă între două
mulţimi X şi Y atunci spunem că X şi Y sînt cardinal
echivalente şi scriem
x -z y

SUPRAPUNEREA A DOUĂ FUNCT I I

Fie
f : X � Y,
g Y � Z.
f - J!
\

9 Fig. 48

t
66
 Vom defini o funcţie
s X� Z

as tfel fie x E X ; Y = f(x) � Y ; z = g(y) E Z ; z este o

funcţie de x, z s(x ) Scriem z = g(f(x)).
=

Se spune că diagrama e comutatil!ă (Y. p. 197 ) .

Se scrie şi
s = g o f,
Operaţia " o " este numită compunerea sau suprapune­
rea funcţiilor.
Te orema 1.
f o ix = i y of = f.
Într-adevăr y ix (x ) = x, z = ( fo ix) (x ) înseamnă
="'

z = f(y) f(x ) , iar w = ( iy o f) (x) înseamnă w =

=

i y (f(x ) = f(x) .
Te orem a I I . (legea de asoci ativitate a suprapunerii).
h o (g 0 f) = (h o g) 0 f.
Intr-adevăr, dacă y = f(x), z = g(y), w = h (z) , ,atunci
z = (g o f) (x) şi w = [h o (g 0 f )] (x), iar w ( h og)(y) . ( hog )
=

(f(tE» = [( h o g) o f](x).
Aceste două teoreme se enunţă astfel *
Mulţimile formează o categorie dacă pentru mulţimea morfisme-
lor Hom ( X, Y) se ia mulţimea yX.
T e o r e fi a I I 1. Dacă f şi g sînt surjecţii, atunci
go f este o surjecţie.
Intr-adevăr, dacă se dă Zo E Z atunci g(y ) Zo are =

cel puţin o soluţie Yo E Y cu g(yo ) = Zo ; dar f( x) Yo are =

cel puţin o soluţie Xo cu f(xo) = Yo, deci s(xo) = (g ° f)

(xg) = g(f(xo)) = g(yo) = zo' deci s(x) = z'() are cel puţin
soluţia Xo'

Vezi p. 176.

61
 T e o r e m a l V. Dacă f şi g sînt injecţii, atunci
şi Ko f este injecţie.
Intr-adevăr, dacă s(x/ ) = s(x") , atunci g(f(x')) = g(f
(x")), dar g fiind o inj ecţie, f( x/) f(x") şi f fiind o in­
=

j ecţie x' = x" deci s este o injecţie.

T e o re m a V. Dacă fşi g sînt bijecţiigof este o bijecţie.
T e o r e m a V 1. Condiţia necesară şi suficientă ca
funcţia f A --7 B să fie o injecţie este ca din
foh = fok
să se ded�lcă
h = k.
Intr- adevăr, dacă f este o inj ecţie pentru orice x, re­
laţia
f(h ( x)) = f( k (x))
dă
h(x) = k (x) .
Dacă f nu este o inj ecţie, există a =1= b cu
f( a) = f(b ) .
D acă X = {c } şi
h : X --7 A,
k : X --7 A
sînt definite de
h ( c) = a k( c) = b ,
atunci h =l= k
dar
f(h(c)) = f(a) = f( b) = f(k(c)).
T e o r e m a V I I . Condiţia necesară şi sufic ientă ca
funcţia f :A --7 B să fie o surjecţie este ca din
hof = kof
s ă se deducă
h = k.

68
 I ntr-adevăr, dacă { este o surjecţie, pentru orice y E B
ecuaţia ((x ) = y are o soluţie cel puţin, deci h( f(x)) =
k ( ((.T )) dă h(y) = k(y ), deci h = k.
Dacă { nu este o surj ecţie adică există YoE B astfel ca
{( x ) =1= Yo pentru orice x E A , atunci există h şi k as tfel
încît h o { = k o ( şi h =1= k ; într-adevăr, dacă h(yo) =1= k(yo)
dar h(y) = k (y) p entru y E {( A ) , h =1= k, dar h ({( x )) = k( f( x ) ).
Exercitii
1. Dacă se dau funcţiile
f : X --+· Y
g : Y --+ Z
şi dacă
h = g o f,
atunci pentru extinderile lor
A
f 2 X -+ 2 Y

g
A

2Y -+ 22.
A
X z
h 2 -+ 2 •

a vem

2. f*( f(A) :J A.
3. f(f * ( B» = B.
4. f* (A - B ) = f*(A) - f* ( B).
5. f* (f ((*( B) ) = f*( BL
6. Fie
f : X -+ Y,
g : X --+ Z.
Pentru ca să e x iste o funcţie
'i' Y ..... Z,
cu g( x ) = cp(f ( x»

69
 este necesar şi suficient ca pentrn or ice pereche x' , x " să avem impli­
. :
caţ�a
dacă f(x') f(x ") at un c i g (x')
= g ( .r " ) .
=

Este evident că condiţia este necesară. Reciproc, dacă con di-

{*
ţia este îndeplinită, g( «(y))) sau este vidă, dacă (* «(y)) este vidă, sau
are un element, căci dacă ar avea două elemen te : z' E g(f*( y ) ) ) ,
z " E g(f *«(y) ) , atunci z' g(x' ) , z " = g(x") cu x' E f* (y), x " E f* (y ) ,
z " ; să numim
=

deci y = f(x') = (( x") , deci g (x') = g(x " ) , deci z' =

cp(y) unicul element al lui g(f*« y ) ) ) '"0 ; dacă f*«(y ) ) = 0 , să

luăm pe CP{y ) arbitrar în Z C f' * [ (y)) .:i= 0 cînd y E Y-f[ X), că ci
din y E f(X) deducem y = f( x ) , deci x E f *«(y)) :k 0 .
Fie y =f( x ) , deci x E f'* ( (y) ) , deci g(x) E g( f'* [ y ) ) , deci g( x ) =

= cp( f(x) .
7. Dacă

dacă
f(X U Y ) f'( X) U (( Y ) ,
=

f[f( X) =X,
atunci f transformă submulţimile c u u n element ale lui E î n mulţimi
cu un element, deci ex istă g : E -+ E cu f = g' şi g este biunivoc,l.
oc ) f ( 0 )
= 0 , c ăci f( 0 ) U 0= f'( 0 ) , fU r ,?') U 0 ) = f'(f[ 0 ) U f( 0 )
=

=
f(f( 0» ) , deci 0 U f( 0 ) = 0 , deci f( 0 ) = 0 ;
�) dacă X =/:: 0 , atunci f( X) *- 0 , căci fiX) = 0 dă X =

= f(! (X)) = f( 0 ) = 0 ;
y) dacă x E E , f({ x}) =1= 0 ;
8 ) fix) = y E E, căci dacă' fix) este o mulţime cu mai mult
de un element f(x) = A U B cu A ± A U B, B -* A U B şi x =
= f(f(x) = f(A ) U f( B), deci ((A) U f(B) are un element (pe x) ,
deci sau f(A) U f(E) = f(A ) , sau f(A) U f( E) = f( B) ; în primul
caz : A = f( f(A )) = f(f(A) U f(B)) = A U B, în al doilea caz :
B = f(f(B) = f(f(A ) U fi E)� = A U B, con trar celor de mai sus ;
e: ) f este biunivocă, de oarece fix) = f(y) dă x = ((f(x) =
f(f( y) )= y;
�) ((X) e mulţimea lui f(xl cu x E X, căci din x E X deduc
{ x} C:: X , deci { x } U X = X, deci (f(x)) U f(X ) , = f.(X) , deci f(x) C
C f(X) şi din f(x) E f(X) deducem (f(x) ) C f(X) deci { x} C (f(f(x) )) =

= X deci x E X.

A L TE PROPR' ETĂr' A L E FUN CTI I L O R

Vom defini suma directă a două multimi A si

' B ca
fiind mulţimea S compusă din element�le care apal'ţin
lui A sau măcar lui B, elementele comune fiind consi-

70
derate de două ori : o dată ca elemente ale lui A şi altă
dată ca elemente ale lui B. Cu alte cuvin�e,
S = Ao U Bol
cu

T e o r e m ă:
Dacă S este suma directă a mulţimilor A şi B, există
două funcţii f şi g
f : A � S,
g : B � S,
astfel încît, date fiind funcţiile
u : A -7 X,
v B --7 X,
să e xiste o funcţie
h S -+ X
care să dea
u = h o f,
v = h g, o

Fig. 49 s .. x
fi

71
 I ntr-adevăr, deoarece A Ao, B ,--J Bo există bi-
e c
�.

j ecţii f, g
f A � Ao
g B � Bo
Dacă z E S, deo arece S = Ao UBo şi Ao n Bo = 0, definim
pe h(z ) prin dacă Z E Ao atunci z = f(x) cu x E A şi vom
lua h(z ) = n(x) ; dacă z E Bo atunci z = g(y ) cu Y E B
şi vom lua h (z) = v(y ) ; deci h(z) E X şi h(f( x)) = n(x),
h(g ( y) ) = v( y ) .
Funcţia h este unică, adică, dacă
h S � X,
k S � X,
din
h o f = k o f,
h og = k og
deducem
h = k
Intr- adevăr, f, g fiind bij ecţii, au inverse
f- l : Ao � A ,
g -l : Bo � B,
şi avem pentru z E Ao :
h (z f = h( f( f- l ( Z))) = k( f( f-l (Z))) = k(z )
şi pentru z E Bo :
h(z) = h( g (g-l (Z )) ) = k( g (g - l( Z )) ) = k (z ) ,
d eci pentru z E S
h (z) = k( z).
Fie f o funcţie
f: A � B;

72
să numim A It mul ţimea claselor de echivalenţă ale ele­
mentelor lui A echivalente prin relaţi a
f(a' ) f(a " ) .
=

Fie
g : A lt -4 B
.
functia definită pentru x E A 1/ prin g(.T ) = (( a) dacă
a E � ; fie

h A -4 A l t
funcţia care oricărui aE A face să-i corespundă h(a)=â E A l! .
g este o injecţie căci g(x') = g(x") cu a' E x', a" E x"
dă f(a ') = g(x' ) = g( x " ) = f(a") deci a ' , a " sînt echi­
"
valente, deci x ' = x

h este o surjecţie căci oricare ar fi x E A IJ, x este o

clasă de echivalentă,.
deci există. a E A cu a E x, deci cu
h(a) = x .
Am arătat deci c ă :
Orice funcţie f este suprap unerea

f = goh
uneL w) ecţii g şi a unei surjecţii h.
Pentru funcţia f, desenată în figura 47, al' a4, a5, sînt
echivalente şi formează clasa âl, a2 , a6 sînt echivalente
şi formează clasa â2, aa formează clasa âa şi g ( âl ) = b l ,
g ( â2 ) = b2, g(âa) = ba deci g este o injecţie iar h(al ) =
= h(a4) = h(a5) = âl, h(a�) = h(aa) = â2 , h( aa ) = â3, deci
h este o surj ecţie.
. Relaţia de echivalenţă generată de o funcţie. Fie f o
funcţie f X -4 Y. Relaţia

definită prin
f'(x ' ) = f(x " )
este o relaţie de echivalenţă, căci ea este reflexivă =

căci f( x )= f(x) = simetrică din f(x' ) = f( x " ) dedu-

=

73
..cem f( x" ) = f( x') şi tranzitivă - din {( x ' )
- f(x ") şi =

f( x") = f(x"' ) deducem ((x' ) = f(x"'). Se vede că

X /E ,..... f( X) ,
c

·căci corespondenţa între z E X le şi Y = f(x) pentru x Ez

face ca fiecărui z E: X l E s ă-i corespundă un singur y, căci
dacă x' E z, x" E z, atunci .T'E/x ", deci f(x') f( x ") şi fie­ =

..cărui Y E f( x ) să-i corespund ă un singur z .

Clasele de echivalen ţ ă relative la relaţi a de mai sus
.se numesc uneori tranşele generate de funcţia, f, i ar X l E
.e spaţiul tranşelor generat de func ţia f * .
Fie E o relaţie d e echivalen ţă Între elementele Al ŞI
funcţia

.defini lă prin
A

cp(.T ) = .'r .

cp este o surjecţie
x'Ex " echivalează cu cr (x') = cp ( .T " )

�UNCŢ I I C U DOMEN I U L SAU C U CODOMEN I U L FINIT

Funcţii cu domeniul finit. Ca domeniu finit cu n ele­

lmente vom alege mulţimea

Nn = {1 , , n }
. . .

-o func�ie

'fi N" � A

* Adeseori se întrebuinţează in loc de tranşă, expresia "mul·

"ţime de nivel" sau scurt "nivel"

74
' face ca fiecărui i E Nn , deci i cu 1 -< i < n să-i cores­
pundă un element
ai = cp (i)
cu
ai E A ,

deci funclia e caracterizală prinlr-un şir finit d e n ele­

mente ale lui A

Funcţii cu domeniul şi codomeniul finit. O funcţie

cp : Nn � Nm
face ca cele m obiecte
1 , . . . , 1n
să fie aranj ate cîte n
il = cp ( l ) " " , i n = cp (n) ,
cu 1 -< i l -< m, . . . ,l -< in <.: m, deci lui cp îi corespunde
aranj amentul
( il " '" i ,, )
al celor m obiecte, l , . . . m luate cîte n.
Spunem că o variabilă în Nn este n-valentă (bivalentă,
trivalentă, tetravalentă, pentavalentă etc.).
Exercitii
Să se construiască :
1. Toate funcţiile cu argumentele şi valorile in N2•
2. Toate funcţiile cu argumentele în N2 şi valorile în Na.•

3. Toate funcţiile cu argumen tul în Na şi valorile în N2•

T e o r e m a l. Mulţimea f"uncţiilor cu argumentul

în N n şi palorile în Nm are m n elemente.
Intr- adevăr, o astfel de funcţie e definită prin
cp(l), ... , cp(n) .
Dar cp(i ) poate avea m valori : 1 <.: cp(i ) -< m ; deci există
m" astfel de funcţii.

75
 T e o r e m a I I. Nu există o injecţie
cp : N n � N II_,
decît dacă m > n.
Intr-adevăr, dacă m < n, atunci cp(i) cu 1 -< cp(i)
-< m neputînd avea decît m < n valori diferite, se de­
duce că pentru două valori diferite i' =f=. il! cu 1 -< i' -<. n
1 <:;:: il! -< n să avem cp(i ') = cp (l: " ) .
T e o r e m a I I I . Nu există o surjecţie
cp : N" � N",
decît dacă m -< n .
Într-adevăr, dacă m > n cele n valori ale lui cp( il,
1 -< i -< n nu pot fi cele m > n elemente j 1 -< i -<. m
T e o r e fi a IV. Nu există o bijecţie
cp N n � N m
decît dacă m = n .
Bijecţiile acestea se numesc permutările a n elemen­
te şi se notează

Şiruri
O funcţie cu domeniul : mulţimea numerelor naturale
cp : N � A
se numeşte un ş�r. Notăm
ai = cp(i) ;
un şIr se scrie deci

Numim şir dublu o funcţie

cp N2 � A
şi notăm
ai j = cp(i,j) ,

76
in genere, numim şir multiplu (r-uplu) o fu n cţi e

cp N" � A
�I notăm
aiI iT = cp(il " '" iT)'
Mulţimi indexate. Avem de-a face u neori cu
a) O multime C1. de elemenţe,
b) O mulţime 1 a indicilor.
c) O funcţie
cp 1 � C1.,

�are face ca fiecărui indice i E I să-i corespundă elementul

�i E Dt .

Scriem

Dacă 1 este o mulţime fini �ă Nn, mul ţimea indexată

{ei }iENn este un şir finit de n elemente din a ; dacă 1
�ste mulţimea N a numerelor naturale, mulţimea inde xată
{ei }iE N este un şir simplu, iar dacă 1 N2 , . . . 1=N',=

nulţimea indexată {eJ iE w este un şir r-uplu. Vom pn­

;ea lua ca 1 o mulţime oarecare.

ULATII FUNCŢI ONA LE

Relaţia
y = {{x)
ntre x şi y va fi notată Fi> deci vom scrie

lau ca submulţime a lui X X Y

(x,y) eFf C X X Y.

77
 Această relaţie se bucură de două proprietăţi
1 . D at fiind un x E X, există un y E Y astfel ca xF,y.
2. Dacă xF,y' şi xF,y ", atunci y' = y "
Reciproc, dacă o relaţie R satisface aceste condiţii :
1. Dat fiind x E X există un y E Y cu xRy.
2. Dacă xRy' şi xRy ", atunci y' = y "
atunci , dat fiind x există u n y şi unul singur astfel ca
x R y, deci există o funcţie fR astfel ca x R y să echi­
valeze cu y = fR (x).
O relaţie funcţională F, este caracterizată prin faptul
că în reprezentarea ei printr-o submulţime F, C X x Y a
produsului cartezian, fiecare submulţime P c,x, a tuturor
perechilor (c,y) cu y E Y , c fiind dat, are cu F, un ele­
ment comun şi unul singur. Reprezentarea este cea
clasică u diagramei unei funcţii.
Dacă f, g sînt funcţii cu domeniul X iar F" Fg sînt
relaţiile funcţionale asociate lui f, g atunci
1. f = g echivalează cu F, (=> Fg
2, Codomeniul lui fc codomeniui iui g echivalează cu
F, =) Fg
3. Produsul Fg F, a două relaţii funcţionale este o
rela �ie funcţională şi anume este Fgof •

4. Transpusa unei relaţii funcţionale nu este în genere

o relaţie funcţională : F,(y, X ) înseamnă că y = f(x) deci
ea este X E f *(y), f* fiind funcţia pseudoinversă a lui f.
5 . Condiţia necesară şi suficientă ca F,( y,x) să fie o
relaţie funcţională, F g(Y,x) este ca f să fie o bijecţie.
Pentru aceste motive se spune uneori că R este in­
versa lui R şi se notează R-I.

PRODUSU L CARTEZIAN AL MAI M ULTOR M U L T I M I

Date fiind trei mulţimi, putem forma produsele car­

tezi.ene
A X (B X C)
(A X B) x C

78
 Teoremă
A X ( B X C) -- (A X B) x C.
c

î ntr- adevăr, elementele lui A X (B X C) sînt pe-o

rechile {a, {b, e } }, i ar cele ale lui (A X B) X C sînt.
perechile { { a, b }, c }. Funcţia
� A X (B X C) --')o (A X B) X C,
definită prin
�( {a, {b, e } } ) = { {a, b } , e }
este o hij ecţie.
Dacă am defini pe A X B X C ca fiind mulţimea tri­
pIetelor ( a, b ,e) atunci
A X ( B X C) ,...., A X B X C
c

(A X B) X C -' A X B X C.
c

Vom defini recurent

X An = (Al X
Legea asociativă ne permite să grupăm termenii în
orice mod.
Prin definiţie
A"+! = A" X A ,
deci
A" = A X . . . X A
-­
n ori

Exerc lfiu

Am X A H = A m+" .
Daeă P este produsul cartezian
P = A x B

79
sînt funcţiile
f(a, b) = a g(a, b ) = b
atunci oricare ar fi Inulţin'Wa X şi funcţii i e
u X � _4.
V X � B

există o funcţie
h x � p,
astfel ca diagrama
A

li f

"
X ..
P Fig. 50

jg
8
să fie comutativă, deci ca
fo h = u
g o Iz = v.
Intr- adevăr, este destul să luăm
h(x) = ( u(x), v(x) .
Dacă am avea altă func ţie
k(:E) = (!X(x), �(x),
ar trebui să avem
oc ( x ) = (f o k) (x) = (f o h) ( x) u(x) =

�(x ) = (g o k) (x) = (g k) (.'E) = v(x )

o

deci h este unic determinată.

80
 Să se extindă această teoremă la produsul cartezian
al mai multor multimi.
Cititorul este în d emnat să compare figurile 49 şi 50.

Funcţii de mai multe variabile

o funcţie

asociază fiec ărui

un y
y E. Y}
deci fiecărui sistem ( Xl' . . . ) X n ) E Xl X x X" un y E Y
Scriem
y = {(Xl' . . . , X n )
f este o funcţie de n-variabile
Xl X X Xn
{ E. Y
T e oremă
YX1 X X Xn r-' ( • . ( YXr ) . . . ) Xn •
c

Vom do vedi Întîi că

CA x B r-' ( CB ) A .
c

Intr- adevăr, fE CA x B înseamnă că{ este o funcţie{(x, y) E C

cu x E A , Y E B. Dar {(x, y) g y (x) cu =

gy A �
CB,

deci gy = h(y) cu yE B.
In acest mod concepem o funcţie de două variabile ca
o funcţie de o variabilă x, care fiecărui X E X face să-i
corespundă o funcţie gy •

6 - 585 81
 o funcţie de n variabile f defineşte o relaţie n + l - ară
F( xl> ... Xn, y ), astfel ca :
1 . Dat fiind Xl E Xl' . . . , X n
E Xn , există cel puţin un
yE. Y astfel ca F(xl, , Xn, y). .••

2 . Dacă F(xl, , Xn, y' ) şi F( x1, , X n, y " ) , atunci y '=

•.• •••

"
= y .
O funcţie de două variabile
f : X X Y -+ Z
este o inj ecţie ( a lui X X Y în Z) , dacă din f(x' , y' ) =

= f(x", y") deducem x' = x", y' y " . O astfel de func­

=

tie
, a mai fost numită functie cu valori distincte.
An alog în cazul mai m�ltor variabile.
Analog o funcţie de n variabile
f : Xl X X Xn � Y
este o injecţie (a lui Xl X X Xn În Y), dacă din
f(x�, .. . , x�) = f(x� , . . . , x: )
deducem
x� = x� , . . . , x� = x; .

Proprietăţi diverse

1. Dacă fEZY şi g E ZX, pentru ca să existe o !p E. yx

cu f( !p( x» = g( x) este necesar şi sUficient ca
g('X) C f( Y) .
Fie f*(z) Ez C Y. Să luăm
{
=

�(z) arbitrar, dacă z E Z - f( Y)

tP(z) E Ez , dacă z E. f( Y), deci tP E YZ ; din z E f( Y) de­
ducem f(�(z) = z. Luăm cp(x) = �(g(x» , căci X E X,
g(x) E. f( Y ) , deci f(� (g(x» ) = g(x ), deci f( !p ( x» = g( x) .
2. Dacă f şi g dau g(X) C f( Y) şi dacă f este o bijec­
ţie, soluţia ecuaţiei funcţionale
f( !p( x » = g(x)
este unică !p = r -1 og .

82
 3. Condiţia necesară şi suficientă ca, dată fiind funcţia
cp : X x Y � Z
să existe, pentru fiece f
f : X x y � w,
o funcţ ie
g : Z � w,
astfel ca :
f( x, y) = g{ cp ( x , y»
este . ca cp să fie o injecţie.
Condiţia este necesară : Fie x' =1= x", y' =1= y", ql(x ' ,y')=
= cp (x ", y"). Există f( x, y ) cu f(x ' , y ' ) 4 f( x", y " ) . ,De
exemplu , f ( x, y) = x. Dar f (x' , y' ) = g ( ql (x', y ") ) =
= g ( ql(x", y") = f"(x", y"), contrar celor de mai sus.
Condiţia e suficientă : Fie cp-dată şi f dată. Dacă nu
există x şi y cu cp ( x, y ) = z, să luăm pe g( z) arbitrar În

W. Dacă există x şi y cu cp(x,y) = z, atunci există ·un

singur sistem, adică x şi y sînt unic determin�te de z : x =
= Ii:(z ) , Y = �(z) ; p unem g(z) = f(li:(z), �(z» .
4. Dacă
cp : Y x Z � U
este o �nJecţie, şi numai în acest caz , oricărei funcţii
f( x , y, z) îi putem asocia o funcţie g ( x, w) cu
f(x, y, z) = g(x, cp(y, z » .
Dacă ecuaţia este satisfăcută, cp este cu valori dis­
tincte.
D acă cp este cu valori distinc le, fie f d ată. Fie u� v două
el emente ; dacă nu există y,z cu v = cp(y, z) să luăm pe
g(u,\J) arbitrar În W ; dacă există, ele sînt unic determi­
nate
y = Ii:( v ) , Z = �( v ) ; să punem g(u, v) = f( u, Ii:(v), �(v)).
5 . Dacă cp( x, y) este o injecţie, pentru orice f( x, y, z, t)
există o g( u, v) cu
f( x , y , z, t) = g( cp(x, y), cp(z, t » ,

83
 Date fiind u,"', dacă există x,y,z , t cu �(x,.y) =
u, �(z,t) = P , atunci ele sînt unice :
x = ct. ( u), y = � ( u) , z = ct. ( p) , t = � (r). Luăm de ci g(u,r) =

= f(ct.( u ), [3 ( u), o:(p), �(r» , altfel luăm g( u, p ) = O .

6. Dacă � ( Xl " ' " Xn ) este o injecţie , dată fiind f( xo, xl" ' "
,xn) , există g ( u,r) cu
•..

r( x o , " " XII ) = g ( xo , � ( xl, · · · , x n»

FUNCT I I $1 RELATII ÎN MU LŢIMEA CiT

Fie M, o mulţime, = o relaţie de echival enţ ă, R

o relatie n-ară între elementele lui M.
Da �ă :EI -== YI" ' " Xn ::-= Yn ; di n faptul că XI , . . , X" sa­ .

tisfac relaţia, nu se deduce că YI " ' " Y n o satisface. R(x1, • • • ,

. . . , xn) nu are ca consecinţă pe R( Yl" " ,Yn) ' Vom spune că

relaţia R este compatibilă cu - dacă :
din R(x1, . . . , xn ) şi Xl == YI" ' " X" �Y n se deduce R( YI " " , Yn) '
Oric e rel aţie R, e s le compatibilă cu relaţia de' ega­
l itate (v. p. 55).
Dacă relaţia R e compatibilă cu = , atunci putem
defini pe mulţimea cît li = MI = o relaţie Îl astfel :
R( ct.1, . . , ct.,,) e ralabilă cu 0:\ c= M / == dacă există un sistem
.

tje elemente Xi c= O:i astfel ca R(xt, . , x,,) să fie valab ilă.

. .

In acest caz oricare ar fi elem,entele Yi E ct.i relaţia

R( Yl , . . . , Yn) este "ala bilă.
Evident, putem extinde această idee p entru rela­
ţiile n-are R(.1.: 1, , xn) cînd Xj parcurg anume mulţimi
• • •

Xi : Xi c= Xi, pe care se dau anume I'"e la�ii de echiva-

lenţă == Daca din Xl =: Yl , . . . , Xr :-= Yn, rezultă că dacă :
i 1 r:

dacă R(xl, .. , xn ) e valabilă, atunci şi R(YI , . . . , y,,) e valabilă,

.

atunci putem defini o rel aţie Îl ( ct.I , . . . ,C7..n ) pentru lY.. i E Xd �,

i
care e valabilă dacă R(x1 , . . . , xn ) e valabiJă pentru un
sistem de elemente Xi E ct.j ; în acest caz, . oricare ar fi
Yi E ct.i , R( YI ' ' ' ' ' Y'' ) este valabilă.
 IV

M �ltimi d e multimi

În figurile 1 - 32 apar cîte două, trei sau patru mul­

ţimi, tot astfel cum avem mulţimi ca {a,b }, {a,b ,e, },
{ a ,b, e ,d } cu două, trei sau patru elemente. După cum
avem :
a E: {a,b,e, }, b E {a,b,e, }, c E: {a,b,e },
tot astfel cu mulţimile IX, �, Y putem forma mulţimea
{IX , � , Y L care are trei elemeI)te şi anume pe IX, pe �
şi p e y ;
IX E: { O( , �, 1' } , � E: (IX, �, y), l' E ( 0( , �, 1') .
Mulţimea {IX , � , y } este o mulţime de mulţimi.
Mulţimea domeniilor circulare 1 r ;l', cu centrul în O

r,-

Fig. 5 1

@� Fig. 5 2

şi raza n, este o mulţime de mulţimi ; şirul

r; c r; c r; ...
este un şir crescător de mulţimi ; mulţimea {r;, r;, . . . }
este o mulţime infinită de mulţimi. Şirul domeniilor

1 Domeniul circular cu centrul O şi raza r este mulţimea punc­

telor M cu OM
< r.

85
circulare r�·, cu centrul în O ŞI raza .! ( r; = rt) este
n

un ş�r descrescător

de mulţimi, iar mulţimea

{ro.
1 ,
2 ,
r·· ••• }
este o altă multime infinită de multimi.
D acă consid �răm mulţimea tut u'ror domeniilor cir­
culare, avem un alt exemplu de mulţime de mulţimi.
In genere, o mulţime de mulţimi M este o mulţime
ale cărei elemente IX : IX E: M sînt ele însele multimi. Mul­
ţimile de indivizi vor fi numite mulţimi de dpul 1, i ar
mulţimile de mulţimi vor fi numite mulţimi de tipul II
Vom introduce mulţimi de tipul III, care vor fi
mulţimile de mulţimi de tipul II, adică mulţimile de
mulţimi de mulţimi de tipul 1, adică mulţimile de mul­
ţimi de mulţimi de elemente şi, in genere, p.rin recu­
renţă, mulţimile de tipul N care sînt mulţimile de
mulţimi de tipul N- 1 .
Fie M o mulţime de tipul II. Dacă M conţine două
elemente 1X1, 0:2, deci M = {IX1, IX2, }, IX1 şi IX2 fiind mul­
ţimi , IX1 U IX2 este mulţimea tuturor elementelor x, astfel
Ca una măcar din apartenenţele
x E: IXl' X E: IX2 (1)

s ă fie adevărată. D acă M {0:1' IX2, IX3 }, atunci IX1 U IX2

=

U IX3 = IX1 U (IX2 U IXa) = ( IX1 U IX2) U IXa este mulţimea tutu­
ror elementelor x, astfel ca măcar una din aparte'n enţele
x E: IX1, X E: 1X2 , X E: 1X3 (2 )
să fie adevărată. Dacă M = {IX1, 1X2, ,IXn }, atunci • • •

IX1 U . , . U IXn = (1X1 U U IXn_1) U IXn este mulţimea tuturor

•••

elementelor x, astfel ca una măcar din apartenenţele

x E: IX1, X E: IX2 , • • • ,x E: IX n (3 )
să fie adevărată.

86
 REUN I U N E I NFINITĂ

Vom introduce noţiunea de reuniune infinită :

""

U OI.i = 01. 1 U U OI." U

1=1

a unei infinităţi de mulţimi, adică de reuniune a unei

mulţimi infinite

CD •

de mulţimi astfel : x E U C1.. înseamnă că măcar una din

i�1

apartenenţele
x E al , . . . , x E a" , . . . ( �)
să fie adevărată.
Altfel spus :
După cum x E al U . . . U 01." Înseamnă că există un i ast­
fel ca pentru acel i să avem x E C1.j (bineînţeles, acest i
este indicele uneia din mulţimile 01.1 ' , 01.,, ) deci ••• există o
mulţime C1.i E M, astfel ca X E ai , l a fel în cazul infinit :
aC>
x E U ai Înseamnă că există un indice i, astfel ca pentru
i= 1
acel i să avem x E ai , deci că există o mulţime �j E M
astfel ca x E OI.i•

Putem da acum o definiţie generală a ideii de reuniune

a mulţimilor unei mulţimi de mulţimi il!,
a
U Ol. =

"'EM
Vom defini pe a astfel : x E a Înseamnă că există cel pu­
ţin o mulţime C1. E M a mulţimii de mulţimi M, astfel ca
X E OI. .
5.1 . Oricare ar fi OI. E M, avem C1. C U CX căci dacă OI. E M
"'E M
şi x E OI. , atnnci X E a .
5.2. Dacă oricare ar fi C1. E M arem OI. C Â at nnci U OI. C A,
"'EM
căci dacă X E o, există o a E M,astfel ca x E a ; dar de-
oarece OI.E M, avem aCA, deci X E Â ; deci a C A.

87
 Reciproc, fie a o mulţ,ime ce satisface condiţiile teo-
remelor 5 . 1 si
' 5.2
5.3 * orice a E M dă a C a ;
5.3 * * dacă orice a E M dă a C },., atunci a C ).. ;
5.3 dacă o mulţime (j satisface condiţiile 5.3* şi 5.3* * ,
atunci (j = U a.
"'EM
I ntr-adevăr, din 5 .3 * * , luînd },. = o, deo arece din 5.1
pentru orice Cl. E M avem cx c o, deducem a C o.
De asemenea, din 5.2, luînd },. o, deoarece din 5.3 *
=

pentru orice rx E M avem rx E! a, deducem a C a.

Deci aC a şi o C a, deci a = (j.
Să considerăm mul ţimile aij, i şi j fiind numere na­
turale, şi reuniunile lor
(ZI

Oi = U aij
j= l

precum ŞI

adică
aC> CZI

a = U U CX ij '
;=1 jd

a este mulţimea tuturor x ce se bucură de proprie­

tatea că există un i cu x E o; , deci că există un j astfel
ca X E rxij .
D ar d acă considerăm multimea de multimi ' M com­
pusă din toate mulţimile aii şi mulţimea
U CXi j ,
"'iiEM
pe care o vom numI

(ZI 00 (ZI
este vizibil că cele două mulţimi U U rxi i şi U aii sînt
/ ii ·
egale, ele conţinînd ca elemente toate elementele x

88
pentru care există un i şi un j cu .1; E O(ii ,
element.ele uneia măcar din mulţimile O(ij :
00 00 00

U Clij = U U IXij '

ij i� 1 j= 1

E vident,
co CD ac 00

U U lI.ij = U U 'l ij '

i = 1 j� 1 j = 1 ;= 1
Mai general, fie M o mulţime de mulţimi 0( . Să gru­
păm mulţimile IX în grupuri A , B, Fie 6 mulţimea tu­ ....

turor acestor grupuri. M este formată din toate mulţi­

mile tuturor grupurilor 6 :
M = UA.
AES
Dacă
xE U O(,
"'EM
aceasta înseamnă că . există cel puţin o mulţime O( E M
cu x E 0( ; dar acea O( aparţine unuia din grupurile A E 6.
deci O( E A , A E 6, deci există o A E 6 astfel ca
X E U O(.

Fie

deci există o A E6 cu

deci :
X E u aA ,
AE6

xE U U lI.,
A E S "EA

deci, dacă
M = UA,
AE6

89
alunci

U O( = U U O(.
aEM ÂE ® IXEA

Dacă
UA = U B, ( 5.6 )
AES B E st

M = UA = U B,
ÂE® BE st

dacă O( sînt mulţimile lui M, (5.6 ) dă

u U O( = U U �,
AES IXEA BEst �EB

deci,
dacă

UA = U B, (5. 7 )
ÂES B E ".t

atunci
U UCI: = U U �. (5.8)
 E S "E BE ".t {3 E B

Relaţia (5.6) înseamnă că mulţimile O( ale lui M Ie-am

grupat în două moduri : în grupurile A , care formează
mulţimea 6 şi în grupurile B , care formează mulţimea ;ro
Reunind mulţimile 1/. întîi în mulţimile U 0(, reuniuni ale
acEA
mul �imi]or diferitelor grupuri A din 6 şi reunind apoi
mulţimile O( în mulţimile U O(, care sînt reuniuni ale mul­
aEB
ţimilor diferitelor grupuri din ;r, şi în fine reunind mul­
ţimile U CI: pentru toate grupurile A din 6, ceea ce ne
"EÂ
·dă reuniunea U U 1/., obţinem aceeaşi mulţime cu cea
AE3 "'EA
,obţinută reunind în U U CI: reuniunile U O( pentru toate
BE ".t IXE B IXEB
grupurile B E ;r.
INTERSECŢIE I N FINITĂ

Observaţii an,a loge celor făcute privind reuniunea se

pot face pentru intersecţie.
Intersecţia 0(1 n 0(2 este mulţimea tuturor indivizilor
x pentru care amîndouă apartenenţele ( 1 ) sînt adevărate,
intersecţia 0( 1 n 0(2 n 0(3 este mulţimea tuturor indivizilor"
x pentru care cele trei apartenenţe (2) sînt adevărate şi
în genere intersecţia 0(1 n . 0(" este mulţimea formată din
. .

toţi x pentru care toate cele n apartenenţe (3) sint ade-

.
vărate.
Vom defini intersecţia infinită
aC>

n O(i = 0( 1 n n 0( "
i= 1

ca fiind mulţimea acelor x pentru care toate apartenen­

ţele ( 4) sînt adevărate.
Mai general definim mulţimea
x = n O(
aEM

ca fiind mulţimea tuturor indivizilor x care aparţin tu­

turor multimilor 1/. din multime a de multimi M.
5.9. Ori�are ar fi 1/. E M, d"em n 1/. e r:..
uEM
Î ntr-adevăr, dacă x E n IX, atunci x E IX. pentru orice
uEM
O( E M .
5 . 10. Dacă oricare ar fi IX E M, avem [.t e 1/. , atnnci
[.t e n 1/..
uEM
Într-adevăr, dacă din x E f.L deducem x E IX pentru
orice O( E M, atunci x E n O( .
aEM
Reciproc, fie -r o mulţime ce satisface condiţiile teo-
remelor 5 . 9 si 5 . 1 0 adică :
5 . 1 1 * ori care ar fi O( E M, avem -r e 0( ;
5 . 1 1 * * dacă orice O( E M dă f.L e 0(, atunci [.t C 't ;
5 . 1 1 dacă o mnlţime -r satisface condiţiile 5.11 * ş i 5. 1 1 * *,
atunci 1" = n 0(.
uEM

91
 Î ntr- adevăr, din 5 . 1 1 * * luînd !.I. = 'x, deoarece din
5 . 9 pentru orice O( E M avem 1" C IX, deducem că x C 't'_
De asemenea, din 5. 1 0 luînd !.I. = 't', deo arece din
5 . 1 1 * pentru orice O( E M avem 't' C IX , deducem 't' C x .
Deci x C 't', 't' C x, deci 't' x. =

Să considerăm mulţimile IXij , i, j fiind numere na­

turale, şi mulţimile
aC>

Xi = n IX i;
{� l

precum şi

pe care o scriem
CD aC>

X n n IXi; ;
i= 1 j= 1

dacă numIm

mulţimea
n O(i;
D.ij E M

00 aC>
este vizibil că cele două mulţimi n O(; i şi n n 0(;; au
ij i= 1 j= 1
aceleasi elemente care sînt elementele comune tuturor
mulţi�ilor O( i j , deci
<Xi aC>

n IX ij (5 . 1 2)
ij

Este evident că
00 CD CD CD

n n O( I. {- n n IX ' - ( 5. 13)
II
-

i=l j=l j=l i=1

92
 Mai general să grupăm, ca la p. 89, mulţimile O( ale
mul ţimii de mulţimi M în grupuri A , B, . . . ; @) fiind mul­
ţimea tuturor acestor grupuri, deci :

D acă
X = n <'1. ,
ilEM
.aceasta înseamnă că pentru orice :t. E M avem x E O( ; în spe­
-eial pentru orice IX 6 A , pentru orice O( E B etc. avem x E O(,
-deci

:şi această apartenenţă este valabilă pentru orice A E @),

·deci, dacă

.atunci x aparţine tuturor XA cu A E @) , deci intersecţiei lor

xE n XA,
AEG

deci :
xE n n IX.
AEC5 (lEA

Aşadar,
dacă
M = U A,
AES

atunci
n (1. = n n 0( . ( 5. 1 4)
ilEM A E f; aEA

D acă
U A = U B,
A E @i B E st

93
numind
M= U A = U B, (5.15)
AE t: BEst

( 5.14) dă :
n n IX = n n oe. (5.16)
AE@5 (lE A BE st (lEB

Relaţia (5. 16) înseamnă că mulţimile IX ale lui M Ie-am

grupat în două moduri : în grupurile A , care formează
mulţimea 6, şi în grupurile B, care formează mulţimea
;ro Intersectînd mulţimile O( întîi în mulţimile n ix, in-
aEA
tersecţii ale mulţimilor diferitelor grupuri A din 6 şi apoi
intersectînd mulţimile XA = n O( pentru toate grupurile
aEA
A din 6, rezultatul obţinut nu depinde de felul cum mul­
ţimile IX din M au fost grupate în grupurile A .

ExercItii
1. M = U { x} ;
xEM

2. M = UX ;
XE2 M

3. M = UX ;
X c:M

4. ( U or.) X ( U �) = U (or. X �) ;
ilEM I'>EN aEM
I'>EN

5. (nor.) X (n�) = n (or. X �) ;

ilEM I'>EN ilEM
I'>EN
A A

b 6. f ( UOI:) = U f (or.) ;
IXEM (lEM

A A

b 7. f (nor.) c n f(or.) ;
(lEM (lEM

A A
b 8. f * ( Uor.) = U f *(or.) ;
ilEM IXEM

"

9. f * (nOI:) = n f * ( a:) .
(lEM (lEM

94
'"
f este funcţia definită la p. 61 (extinderea lui f la o funcţie de
submulţimile domeniului lui f ).
10. D acă f este o injecţie

'" -"
f ( na) = n f (a)
aEM aEM

LEG I L E LUI M O R G A N pentru reuniunea ŞI intersecţia

infinită :

na = U� (5.17)
aEM asM

U a = n� (5. 18)
aEM aEM

extind formulele 1 .40 şi 1.41.

Demonstraţia lui (5. 1 7 ) şi (5.18) nu este gr ea : x E n oc
aEM
înseamnă că x � n a, deci că x nu aparţine tuturor mul-
aE M
ţimilor a, deci că măcar uneia nu-i aparţine, deci că
există măcar o a E M cu x e IX . Aceasta înseamnă că există
măcar o a E M cu x E OC, deci că xE U �. La fel pentru a
aEM

demonstra p e (5. 18) observăm că X E U a înseamnă că

aEM
X e U IX, deci că nu există nici o a E M cu x E a, deci că
OIEM
pentru orice IX E M avem x e oc, deci că p entru orice
IX E M avem X E oc, deci că x E n �.
aEM

Exerciţii 1. Dacă ,, == " e o relaţie de echivalenţă

a = U �.
�Ea/==
2. D acă 6 este un endomorfism al mulţimii X :

6 : X -+ X,
vom numi
...
Ne (X) = n 6" ( X).
n�O

Avem

2.1. 6 (Ne (X) ) = Ne (X),

95
 2 . 2 . dacă e e o surj ecţie a mulţimii ACX, atunci ACNe (A).
2 . 3 . Ne (A n B ) = Ne(A ) n Ne ( B ) .
2.4. dacă ACB, atunci Ne ( A l CNo (B ) .

PARTITI I

o mulţime P de submulţimi ale lui 1 formează o p ar­

tiţie a lui 1, dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii :
1. U IX = 1.
C1E P

2. Dacă IX E P, � E P, IX -=I= � , atunci IXn � = 0.

Clasele de echiralenţă în raport cu o relaţie de echira
lenţă formează o partiţie, căci două clase de echivalenţă
diferite sînt disj uncte şi, pe de altă p arte, dacă a este
un element a E â şi â E IJ -=, avem
1 U â. =

dEI/=

Dacă P este o partiţie, relaţia a - b , definită prin

a şi b ap arţi1} aceleiaşi mulţimi a lui P, este o relaţie de
echiralenţă. I ntr-adevăr, această relaţie e reflexivă şi si­
metrică ; de asemenea, dacă a :- b şi b == c, atunci a şi
b, b şi c aparţin aceleiaşi mulţimi a partiţiei, deci a şi c
aparţin aceleiaşi mulţimi a partiţiei, deci a c. -

PRODUS CARTEZIAN I N F I N IT

Fie IXI , ••• , IXn n mulţimi nevide. Produsul cartezian

IXI X X IXn

a fost definit recurent (p. 79) prin

(IXI X X IXn_1) X IXn .
Putem să-i d ăm o altă definitie :
Deoarece IXI X IX2 este m �lţimea perechilor (al' a2)
cu al E IXI, a2 E IX2, iar IXI X IX2 X IXa este mulţimea tri-

96
pIetelor (al' a2, aa ) cu al E ocl, a 2 E <x2, aa E <xa , se vede că
sîntem îndemnaţi să definim pe

ca fiind mulţimea şirurilor de n elemente (al' 0 0 0 an) C U

ai E <X i o Această definiţie coincide cu cea obişnuită pentru
n = 20 Se vede uşor că

căci funcţia
0: <Xl X

definită prm
0(al, 0 0 0 ' an) = { (al ' (ln_l ) . a n} ,
'
este o bij ecţieo Deci definiţia dată aici coincide, în afar ă
de o bijecţie, cu cea de la p o 790
Dar,

înseamnă ai E oci , deci înseamnă c ă

ai = cp(i)

cp fiind o funcţie definită pe mulţimea { 1 , 0 0 0 ,n } cu valori

în al U U an şi anume astfel ca
cp(i) E a·j o
Vom putea defini produsul cartezian infinit

ca fiind mulţimea şirurilor

cu
ai E <x,

7 - 585 97
 deci cu o funcţie, ai = cp(i), funcţia cp fiind defini tă pe şirul
OII
numerelor naturale {1, ...
,
n,... } cu valorile în U !X;, astfel ca
i=l

cp( i) E !Xj

In general putem defini astfel produsul cartezian al unei

mulţimi indexate { !Xi }iEI
P = IT !Xi
iEI
ca fiind mulţ,imea tuturor funcţiilor
cp : 1 � U IX i
iEI
astfel ca
cp( i ) E !Xi ( *)
Dar fiecare şir ai = cp(i) este o funcţie

cp : Nn � U !Xi
i

unde
Nn = (1, . , n )
..

dacă şirul este finit ŞI

cp : N -7 LJ !Xi
i=l

cu N mulţimea numerelor naturale, dacă şirul este infi­

nit. Aşadar, în amîndouă cazurile putem sp une că pro ­
dusul cartesian are ca elemente funcţiile cp.
Este evident că dacă una din mulţimile IX; este m ul­
ţimea vidă atunci produsul cartesian este vid.
Să presupunem că niciuna din mulţimile IX; nu este
vidă şi să presupunem că funcţia cp este o injecţie, deci
că din i =/=- j avem !Xi =/=- !Xi. I n acest Caz vom considera
mulţimea M, a mulţimilor IX şi funcţia
\II M � U IX
aEM

98
 definită prin
� ( O:i ) � (i)
deci
�(o:) E o:

deci funcţia � alege cîte un element �( oc ) din fiecare ele­

ment oc al lui M. Vom spune că � este o funcţie selectifJă.

AXIOMA LUI ZERM E L O

Putem oare, dac ă M este o mulţime de' mulţimi toate

nevide, să afirmăm că există o funcţie selectivă ? Dacă
există o astfel de funcţie selectivă, produsul cartezian al unei
multimi
' de multimi toate nevide este o multime nevidă.
î n afirmare � existenţei unei funcţii sel � ctive pentru
orice multime de multimi nevide constă axioma lui Zer­
melo num'it ă şi axiom� alegerii, căci ea afirmă existenţa
unor alegeri simultane, împărţind pe matematicieni în
cei care · afirmau că nu înţeleg această axiomă şi cei
care afirmau că nu e necesar ca această axiomă să fie "în­
ţeleasă". Contribuţii importante la detectarea întrebuin­
ţ ării acestei axiome, adesea inconştiente, a avut W. Sier­
pinski. Axioma a stîrnit multe discuţii. Ea este numită
şi axioma multiplicativă, * deoarece afirmă că un produs
cartezian de mulţimi nevide nu e vid.

L/ * Axioma alegerii a fost enunţată, pentru prima oară, de către

matematicianul german Ernst Zermelo, la începutul secohilbi nos­
tru . Numeroasele încercări, făcute de-a lungul multor ani, de a
demonstra axioma alegerii, deci de a o transforma într-o teoremă,
au eşuat, conducînd in schimb la un humăr mare de propoziţii echi­
valente cu axioma alegerii. Aceste propoziţii au fost strînse într-o
carte de către matematicianul polonez Waclaw Sierpinski, care de
altfel a adus ' numeroase contribuţii in legătură cu această axiomă.
Un exemplu simplu în care existenţa unei mulţimi selective
nu p oate fi ob ţinută fără axioma alegerii este următorul. Să aso­
ciem fiecărei funcţii reale f, de o variabilă reală, funcţia opusă
-f. Să considerăm familia F a tuturor perechilor (f,�f). Existenţa

99
 LEGILE D ISTRIBUTIVE generale cer o explicaţie mai amplă.
Legea 1
a n (bl U b2)
se extinde uşor la :
a n (bl U U (a n b,, ) .
deci la
n n

a n U bi U (a n bj) .
i � .1 i=l
Putem deci extinde această lege la

(al U a2) n �1 b; = [ al n U a2 n
;0\ bi] [ i�l ] b, =

(al n bJ U ] (i�l (a2 n b ;l

]
=[i�l
şi analog la

Sau

unei multimi care să con tină cîte un element si numai unul din
'
fieca�e p ereche din F, nu j)oate fi obţinută fără axioma alE'gerii.
In urmă cu aproape 20 de ani, matematicianul american (de
origine austriacă) Kurl G6del a reuşit să demonstreze că dacă sis­
temul de axiome al teoriei mulţimilor este necontradictoriu, atunci
el rămîne necontradictoriu cînd i se adaugă ca o nouă axiomă,
axioma alegerii . Era astfel spulberată posibilitatea de a demon­
stra că axioma alegerii este falsă. Rămînea însă posibilitatea de a
demonstra falsitate a negaţiei axiomei alegerii. î nsă şi această po­
sibilitate a fost spulberată în urmă cu cîţiva ani, de către mate­
maticianul american Paul Cohen, care a arătat că negaţia axiomei
alegerii nu este contradictorie. Acest rezultat, împreună cu cel al
lui Kurt Godcl, conduce la co ncluzia că axioma alegerii co nstituie
o propoziţie independentă, cu alte cuvinte nici ea, nici negaţia ei
nu sînt contradiclorii. Există deci o matematică cu axioma alege-

100
 ŞI la

ceea ce Se scrie pe larg

(an U U alnl) n . . . n ( am 1 U U am "l1, )
U (al i 1 n n ami", ) .
1 1 , " · ' l,n

Î n aceste ultime formule il, . . ,i", sînt un sir de m nu­

.

mere naturale i -< il -< nl , . . , i -< i", -< nl1!. U n astfel de

.

şir e o funcţie
iT cp(r), =

funcţia cp avînd ca argument numărul natural r : 1 -<

-< r -< m ŞI ca valo are pe iT : 1 -< i T -< n,., deci
cp(r) EN" T
sau , cu 'HN ,.) cp ( r) ,

� este o fun(}ţ,ie selectivă ; d eci

m ni

n U Cl:ij = li n aj'P(i) (5. 19)

i=1 ;=1 9 1

rii şi o matema tică fără axioma alegerii, tot aşa cum există o geo­
metrie eucJidiană şi geome trii fără postulatul al cincilea al lui Eu­
clid, adică geome trii neeuclidiene. Rezult.atele lui Gb del şi Cohen
relative la axioma alegerii pot fi comp arate, ca importan1ă, cu
rezultatele lui Lobacevski şi Bolyai relative la postulatul parale­
lelor.
Dar în momentul de faţă avem o imagine foarte palidă despre
graniţa care separă ma tematica cu axioma alegerii, de cea fără
axioma alegerii, deoarece nu s-au inventari.at cu atenţie toate si­
tuaţiile în care s-a folosit axioma alegerii. In orice caz, din rezul.
tatul lui Cohen s-au şi ob ţinut unele consecinţe deosebit de in tere'
sante, adesea surprinzătoare, cum este următorul rezultat al lui So­
lomon Feferman : Afirmatia că multimea numerelor reale este o
reuniu ne num ărabilă de mulţimi numărabile, este o propoziţie in- '
dependentă. ("!\iotă alcătuită de Solomon lVIarcll s . )
 Tot astfel legea 2 :
a U (b1 n b2) = ( a U b1) n (a U b2)
se extinde Ia
n n
a U n b i = n (a U bi)
i=1 i=1

deci
m ni
U n (Xi i = n u tY.icp(i)· (5.20)
i=1 i=\ r;>

Aceste legi de di stribuţie Se extind în cazul general

n U (Xji = U n (Xi <p( '") ( 5.21 )
i E I JEJi r;> E o/ i E I

u n (Xii = n u IZi<pC) , (5.22)

iEI jEJi r;>E'I' i E I I

unde 'P e mulţimea funcţiilor <p cu

'li = � { cp I cp(i) = � ( l i ) , � E II li' }
iEI

î ntr-adevăr , x E n U (Xii înseamnă că oricare ar fi

i E I iEJi
i E I, x E U (Xii ; deci pentru fiecare i E I există un j E li ,
i Ji
astfel ca X E a.:i i ; dar acel j E:lj corespunde lui i E I, deci
j = cp(i ) , fiind o funcţie cu argumentul în 1 şi cu
valoarea

deci o funcţie
cp : 1 � U l i ,
iEl
astfel ca
cp ( i ) E li ,

102
deci cu �(J;) = cp ( i ) , � este o funcţie selectivă
�(J;) E Ji ,
deci :

Tot astfel x E U n oc i i înseamnă că există un i fie el

iEI jEJi
io cu x E n (7.io i deci că X E oci j pentru orice j, deci
fEJ� . 0

dacă se dă o funcţie 'P, x E iY.io 'P(io) ' deci x E U OCi'P(i) şi

aceasta pentru orice <P E � , deci x E n U oc;CP(i '
'l' E V )
Legile de idempotenţă. Cînd scriem
a = u OC,
aEi,I

M este o mulţime de elemente, deci dacă am vrea să

obţinem pe oc U � , am lua mulţimea Jl1 = {oc, � } =
= {Ii } U {� }, bineînţeles dacă oc =F � ; dacă însă oc �, =

atunci {oc } U {oc } = {oc } = {oc, oc } şi n-am mai p utea

obţine pe oc U oc.
Pentru a putea obţine pe oc U oc şi pe IX n oc trebuie
să definim disj uncţiile şi conjuncţiile
a = U (7.i ,
EII

x = n OCi,
iEI
ceea Ce putem face astfel :
x E U oc, înseamnă că există un i E I c u x E oci ;
iE I
X E n oc; Înseamnă că pentru orice i E I avem x E !Xj.
iEI
O mulţime indexată {oc, h E I este o funcţie
cp : I � Jl1

cu

103
 Legile de idempotenţă au efectul c ă într"o reuniune
IXIU ... U IXn sau intersecţie IXI n . . . n IXn o mulţime IXi care
apare de m ai multe ori să nu mai apară decît o dată.
Ele arată că
U IXi = U IX n IX =
i n IX.
iEI !lE cp(ll iEI aE<v(l)

PROPRIETĂTI ALE ENDOMORFISMEL O R

o functie <p este un endomodism al lui M dacă 10.

cp(x) este definit cînd x E Mşi 2°. cp(M) C M. ( Dedekind
spune că M este un lanţ pentru cp.)
Dacă A este un lanţ pentru cp, atunci şi <p (A) este un
lanţ pentru cp.
Dacă XCA şi A este un lanţ pentrucp, atunci cp(X) CA.
Dacă cp(X) C A şi A este un lanţ pentru cp, atunci există
un lanţ B pentru cp, care dă Xc B. Arem cp(B) C A.
într-adevăr, B = X U A, deci Xc B şi <p(B) cp(X) U =

U cp( A ) C cp(A) C A U X B, deci =

B este lanţ pentru <p şi <p(B) CA.

Dacă 9J( este o mulţime de lanţuri A pentru cp, atunci
U A este un lanţ pentru cp.
AE�m
Dacă 9J( este o mulţime de lanţuri A pentru cp
atunci, n A este un lanţ pentru cp.
AE�m
Dacă A C I este o mulţime dată, să numim Acp =
= n X în care 9J( este definită ca mulţimea mulţimilor X,
XE9)(
astfel încît
a ) X::l A

�) X este un lanţ pentru cp.

Observăm că 9)c +- 0, căci 1 E 9n şi A cp :::J A.
Acp este lanţ pentru cp, căci este intersecţie de mul­
ţimi cu aceste proprietăţi.
Dacă A C L şi L este lanţ pentru cp, atunci Acp eL.
Arem cplA) C Acp.

104
 Condiţia necesară ca A să fie lanţ pentru cp este A",= A .
Dacă A eB , atunci AIPeBrp.
Dacă BeA rp atunci cp ( B) e A rp
cp( A rp)
= (<p(A))qJ; fie L (cp(A))cp, L este lanţ pentru cp;.
=

cp(A)eL, deci există un lanţ pentru cp, fie el K cu AC K,

cp(K )e L, deci A <jl C K.
cp( A rp) C cp( K) C L, deci <p( Acp)e(cp(A ))cp.
Din <p(A) C cp ( A <jl ) şi <p(Acp) este un lanţ deducem
(cp(A))'Jl C <p(A rp).
Acp A U cp( Arp). Fie L = cp(Acp) <p(Arp)cp K AUL,
= = =

deci cp(A)CL ; dar L este lanh deci /( este lanţ. Ae K.

deci A er e/(. DarA C A,p, deci LeA ,p, deci K C Acp.
Dacă A '" C S , atunci
A cS

cp(A'r n S ) c S.
Căci A C Alf C S şi cp(A<ţ n S) C cp(Aer) =

(<P( A ))'f eA ,p C S.

Dacă A C S ş�

cp ( A rp n S) es,

atunci A" C S.
Din CP(A';l n S) c S şi din cp (A,c n S) e A rp deduc <p
(A 'r n S) C A 'l' n S, deci A rp n S este lanţ pentru cp. Or, din
A c S, deci A eAqJ n S, deducem că A,p C Arp n S,
deci A,p e S.
Ultimele două teoreme arată că pentru a -dovedi
că .fi '" C S este necesar şi suficient să arătăm că AeS şi
cp( A tp n S) C S; această metodă este analogă metodei de
inducţie completă. Se poate enunţa:
Pentru a dopedi că orice element al lui A are proprie­
tatea de a aparţine lui S este destul să arătăm :
a ) Că orice element al lui A rp aparţine lui S.

�) Că o imagine prin cp a oricărui element al lui A rp

ce aparţine lui S aparţine şi ea lui S.

105
 Dacă Wl este o mlllţime de mulţimi :
( n X)cp c n Xcp
XE[Q XEj)]

( U X)cp = U Xcp
XE[Q XEW"/

Dacă L este un lanţ pentru cp şi cp (L) eA eL, atunci şi

A este un lanţ pentru rp
Dat fiind un endomorfism cp al mulţimii X, mulţimea

-cu cpO(x) X, cp"+l(x)

= rp ( rpn (x) - va fi numită mie­
=

zul endomorfismului rp. Avem

9(cp este un lanţ pentru rp
Observaţii. Ce Înseamnă U 11. şi n 11., 0 fiind mul­
aE0 aE0
ţimea de mulţimi vidă? Dar U r:J. şi n r:J., / fiind
aEI aEI
multimea tuturor multimilor ?
Conform definiţiei 'x E U 11., înseamnă că există o
ilEm
mulţime r:J. astfel ca a E W1 şi x E a, deci x E U r:J. ar
aE0
Însemna că ar exista o multime 11. cu a E 0 si x E 11..
Dar IX. E 0 este întotdeau�a falsă, deciJ 11. E fi şi x E IX.
este totdeauna falsă, deci x E U 11. este întotdeauna
aE0
falsă, deci
(1)
DE0

Conform definiţiei x E n 11., înseamnă că pentru orice

atE0
IX., dacă 11. E 0, atunci x E 11.. Dar IX. E 0 este întotdeauna
falsă, deci propoziţia : dacă 11. E 0, atunci x E 11. este
adevărată (vezi şi p. 153) deci oricare ar fi x, avem xE n l1.
atE0
deci
n IX. = /. (2)

Conform definiţiei x E U IJ.., înseamnă că există o

aEI
mulţime IX. cu IX. E / şi x E r:J.. Dar {x}EI şi x E {x},

106
deci există 11. = {x} care îndeplineşte aceste condiţii,
deci oricare ar fi x, x E U IX, deci
aEI

U IJ..=I
aEI

Conform definiţiei x E n IX, înseamnă că dacă 11. E 1,

aEI
atunci x E 11..
Dar 0 E 1 şi totuşi x � 0, deci x � n C/., oricare ar
"EI
fi x, deci

TEOREMA L U I BAtUCH

Dacă X şi Y sînt două mulţimi, rp şi I.ji două injecţii

cu rp(X) C Y şi I.ji( Y) C X, atunci putem descompune
pe X şi Y în cîte două mulţimi disjuncte
X = Xl U X2 cu Xl n X2 = 0,
Y = Y1 U Y2 cu YI n Y2 = 0,
astfel ca
rp (Xl) = Y1
Să considerăm mulţimea
A = X - I.ji(Y ),
care dă
I.ji( Y} = X-A.
Fie 9)(: clasa tuturor mulţimilor Z care au proprie­
tăţile:
)
IJ.. Z:JA
�) l.ji(rp(Z)} C Z.
Clasa 9R nu este vidă, căci X E M, deoarece A C X
şi l.ji(rp(X}) C X. Fie Xl intersecţia mulţimilor olasei 9R:
Xl = n Z.
ZE9Jl

107
Se vede că XI:J A, . deoarece orice Z.:J A şi, deoarece
cp şi � sînt inj ecţii �(cp(Xl)) �(cp( n Z)) = n �(cp(Z)) C
=

ZE9J! ZEW"/

c n Z = Xl'
ZEW"/

deci
AverI'. A C Xl şi �(CP(XI)) C Xl' dec.i A U y(cp( XI )) C
C Xl Pe de altă parte, A U tjJ ( cp(X1 )) :J A şi tjJ(cp(A U
U tjJ(cp(X1)))) C � ( cp(A)) U �(cp(.f(CP(Xl)))) C tj;(cp( XI)) C
CA U �(CP(XI)). dec i A U lji(cp(XI)) Eilll deci A U
U �(CP(XI)) :J Xl' deci
A U y(cp(X1) ) = Xl
Să luăm
X2=X-XI,
YI = cp(X) ,
Y2 = Y - Y I;
se vede că
x = Xl U X2 cu Xl n X2 = 0,
Y = YI U Y2 cu Y1 n Y2 = 0,
Să calculăm pe .�( Y2). Avem lji fiind o injecţie:
lji(Y2) = �(Y) - �(YI),
= (X - A) - �(CP(XI))'
= X - (A U lji(cp(XI)),
= X - Xl'
X
= 2•
Deci teorema este demonstrată.
Exercitii *
Dacă
cp X_ Y,
<jJ: Y --+ X.

100
sînt două injecţii, vom numi descompunere de tip Banach a mul�
ţimii X în-rap ort cu perechea de injecţii (cp, tjJ) o descompunere
X = Xl U X2 cu Xl n X2 = O,
astfel încît dacă
YI = cp(X1),
atunci să avem
Y=YIUY2
1 . Dacă el şi � sînt dou ă descompuneri de tip Banach.
X = X� U X;, .X = X� U X�,
atunci punînd

xi=X� u X�, x;= x; n X�,

X� X� U x�,
=

Y şi o sInt descompun eri de tip Banach.

Am presupus că X�, xt x�, y� sînt astfel ca
Xi n X� = 0, X� n X�=0,
Y1 = 'f'(X�), y� = rp(X�),
x� = <)i(Y�), x"= tjJ(Y�),
Y = ViU Y�, y = yr u Y�,
y� n Y� 0, = Y i n y�= O·
YI =cp(xYl, y�= rp(X�).
i�=tjJ(Y;) , x� = <)i(Y�),
Trebuie să dovedim că
y y
XtnX2=0, x� n x� = O,
Y =Yiu Y;, y= y� UY�,
YInY1=0, yy n y� = O.
Să considerăm multimea � a tuturor descompunerilor de
2. '
tip Banach. Fie
X� = u xI, x� = n X�,
"'El!. �El!.

xi = n X�. x� = U X;,
'El!. 'rEl!.

109
 "şi fL sînt două descompuneri de tip Banach şi avem

Xf ::J X�:> xi,

Xfcx� c X�,
pentru orice descompunere O" de tip Banach.

3. Mulţimile X1- X�. X� - X� sint invariate de endo­

morfismul ljio<p iar Yf - Y�, Y� - Y� sînt invariate de endo­
morfismul <potjJ.
4. Construcţi a dată la p. 107 sqq, dă mulţim ile

00
xi = U (tjJrp)H (X -Iji ( Y)). (1 }
n=O

X� = x-xi. (2}

(3)'

Xf= X-Xf· (4)

Pentru a demonstra aceste teoreme să notăm Xi membrul
al doilea din (1 ) şi X� = x - Xi. Din dem onstraţia teoremeilui
Banach reiese că Xi şi X� formează o descompunere de tip Banach.
Dar
(tjirp)H X::J (h)H Iji( Y) ::J (tji<p)H+l (X).
deci, dacă X E xl, există un n cu X� (tji<p)H <jJ(Y). deci x � (tji<p)m <jJ(Y}
p entru m > n. deCi Xi n NuC[! (X) = 0. Deoarece xl Xf c -

c xI n N",'P (X) 0, . avem xi c xi p entru orice O" E 6,

=

deci xi n X�, deci Xl = xi. x; = X�.

=

eJEÂ
5. Fie
Y� U (<ptji)n (y - <piX)).
=

Y� Y- Y�.
=

x� Iji(:!i).
=

x� = x-x�.
Să se arate că
Y� = <p(X�).
Intr-adevăr.
li = Y - Y� = Y- [( Y- <piX)) U <plji(y�n =

= [ Y - (Y - <piX))] n [ Y- <p(<jJ( Y�))J.

110
 dar rp(X) C Y, cp(�( Y�)) C <f'(<jJ( Y)) C cp(X),

deci y� = cp(X) - cp(tjJ( l'�)) = cp(X) - cp(X�) =

= cp(X - X�) = cp(X1).

6. Avem

căci
00

!n.�rp(X) = n (tjJcp)n (X),

n=O

Iar

căci

!n<jJrp(X) C tjJ( Y), deci [!n<jJrp(X)] n [X - cp( Y)] = 0,

deci
{(tjJcp)" rX - cp( Y)]} n (tjJcp) !n<jJrp (X) = 0.
7. Avem

căci, deoarece
00

X� = tjJ ( ,y) - U (tjJcp)n (X - cp( Y)),

n=!

din a E X� deduc a E Iji( Y) şi a � (ljicp)n (X - cp(y)).

Se prezintă deci trei cazuri:
01:) a E (tjJcp) n (X) pentru orice n, deci a E !n<jJrp (X),
�) există un n cu a E (tjJcp)n tjJ ( Y), dar a � (ljicp)n+l Iji( n
deci a E (ljicp)n Iji( Y cp(X)), deci a E Xf;
-
.
y) există un n astfel ca a E (tjJcp)n (X), dar a � (tjJcp)n tjJ(Y),
deci a � (tjJcp)" (X - tjJ(Y)), deci a E X�.

Deci, din Xf C X�· deduc

X� = X� U !n<jJ<p(X),
cu

111
 v

Aigebre booleene

Dacă privim felul cum se desfăşoară capitolele 1 - IV

:sÎntem izbiţi de faptul că în capitolul 1 proprietăţile
1.1-1.42 nu au fost demonstrate cititorul a fost
îndemnat să privească figurile 1-21 şi să constate că
proprietăţile sînt intuitiv justificate.
Acest mod de a proceda nu este însă cel al matem a­
ticienilor, decît dacă a m considera proprietăţile 1 . 1 - 1 .42
,ca axiome; cu definiţiile 1.43, 1 . 58, 1 . 59, 1 . 76, 1.84 - 1 .87 ,
1 .99, 1. 107, 1 . 1 15, 1.121 axiomele 1 . 1 - 1 .42 dau teore­
mele 1.44 - 1 .57, 1 .60 - 1 . 75, 1 . 7 7 - 1 .83, 1 .88 - 1 .98,
1 . 100-1 . 1 06, 1. 108-1 .114, '1.116- 1 . 120, 1.122, 1 . 123 şi
teoremele 1, II de la pp. 33 şi 35.
Considerînd ca axiome pe 1 . 1-1 .42, explica ţiile date
în text la pp. 9-25 servesc pentru a justifica introdu­
·cerea acestor axiome; sistemul de axiome 1 . 1 - 1 .42 a
fost sugerat de proprietăţile m u lţimilor considerate ca
,cunoscute intuitiv.
Sînt Însă proprietăţile 1 . 1 -1.42 independente? Nu
pot fi ele toate deduse din cîteva dintre ele? Vom do­
vedi în cele ce urmează că' acesta este cazul.
Numim algebră booleană o mulţime B în care se dau
-o relaţie" C " şi două legi de compoziţie binare 1 " n "

1 �rin lege de comp oziţie binară în mulţimea M se înţelege

-o funcţIe M x M --+ M.

112
şi "U" precum şi o funcţie de o variabilă ,, -" cu ur­
mătoarele axiome:
A xiomele grupului I (Axiomele ordinii parţiale)
1.1 a C a,
1 . 2 dacă a C b şi bec, atunci aCe,
1.3 dacă a C b şi bea, atunci a b. =

Axiomele grupului II. (Axiomele laticelor).

II.l an bea,
11.2 an b C b,
II.3 d acă x C a şi x C b, atunci x C a n b,
1 1 .4 a CaU b,
11.5 bea Ub,
11.6 dacă a C y şi b C y, atunci a U b C y.
A xiomele grupului III. (Axiomele distributive)

III.l x n (y U z) C (x n y) U (x n z),
III.2 x U(y n z):> (x U y) n (xUz).
Axiomele grupului IV. (Axiomele algebrelor booleene)
IV.l (x n x) Uy C y,
IV.2 (x l!I x) n y :J y;
Este evident că IV.1 şi IV.2 se pot scrie
x n x c y c z U z.
Axiomele scrise mai sus sînt satisfăcute de mulţimi, căci
1.1 1.2 1.3 11.1 1I.2 11.3 11.4 II.5 II.6 III.1 III.2
1.1 1.2 1.3 1.17 1.18 1.9 1.10 1.33 1.34

Din 1.37, 1.38 şi 1.28,1.31 se deduc IV.

Deci :
T e o r e fi ă. Mulţimile formează o algebră booleană.
Precum am arătat in cap. 1, prin mulţimi înţelegem
submultimile
' lui 1. Această teoremă nu a fost demon­
strată, căci 1.1-1.42 nu au fost demonstrate.
8 - 585
113
 o mulJime .53 în care sînt valabile axiomele 1 şi II
precum ŞI axwma.
x n (x u y) = x U (x n y) x = ( A)
se numeş te o latice. într-o latice sînt valabile urmă­
toarele proprietăţi :
dacă a C b, c C d, atunci a n c C bn d şi a U c C b U d
a na a,
= aUa a, =

anb =bn a, a U b = b U a,
an(bnc) = (anb)rîc , a U (bUc) = (aUb)Uc,
an(aUb) =a, a U (anb) a, =

an(bUe)c(anb) U(anc), aU (b nC):J(aUb) n(aUe),

aC b echivalează cu a n b = a sau cu aUb b. =

Demonstraţie: anccacb; anccccd, deci cu 1I.3,

aneCbnd. Analog aUcCbUd
anaCa din 11.1 şi aCa, aCa din 1 . 1 , deci din 11.3
acana; deci din 1 . 3 ana = a. Analog aUa = a.
anbcb, anbca din 11.2, lI.1 deci din 11.3, anbc
ebna, deci prin schimbarea numelui literelor bnac
canb, deci anb = bna. Analog aUb = bUa.
an(b ne) Ca, an(b ne)cbnccb, an (bne)cbncCc
din 1 1 . 1 .2. Dar an(bcc)ca, an(bne)Cb cu 1 1 . 3 dă an
(bnc)Canb; acesta cu an(bnc)ce dă, cu 1 1 .3, an(bne)
c(anb)ne. Analog (anb) necan (bnc), deci an(b nc) =

= (anb)nc. Analog au(bUc) = (aUb)Ue.

an(aUb)ca din 11. 1 . Dar aCa din 1 . 1 şi aC aUb
din 1 1 .4; deci din II�3 aCan (aUb), deci cu I .3. a a n
=

n(aUb). Analog a = aU(anb).

anbCa,anccadinlI.1, deci din l I 6 ; (anb)U(anc) C
.

C a. anbcbcbUe, a ncc eC b U e din 1 . 2 şi 1 1.1 ,

lI.2, 1 1 .4, ILS, deci cu 1 1 . 6 (anb)U(a ne) C bUc.
D ar (anb)U(anc)ca şi (anb)U(anc)cbUc, cu 1 1 .3
dă (anb)U(anc)can(bUc). Analog (aUb) n (aUe) C
Ca U(bnc).
aCb cu aCa dă aCanb, deci cu 1 1 . 1 a =anb,
a = anbcb dă acb. Analog acb echivalează cu aUb= b.
Intr-o lati e e, 111.1 şi. 111.2 sînt eehipalente
D acă I I I.1 este satisfăcută, împreună cu proprietatea
(xny)U(xnz)cxn (YUz) avem (xny )U(xnz) = xn

114
n(YUz) .Deci(xUY) n(xuz)=[(xuy)nx]u [(x u z) nz]=
= xU[(x u y)nz] = xu[(xnz)u(ynz)] = [xu(xnz)]u
U(y n z) = x u (y nz ), deci 111.2. Din 111.2 se deduce
I I1.1 ; demonstraţia ca exerciţiu:
O latice,în Care III.1 şi 111.2 sint sati�făcJte este nu­
mit ă o latice distributivă, , c ăci în ea, avem
a n (bU e) = (a n b) U (an c),
aU (bn c) = (a U b) n (a Uel,
Aceste relatii sînt 1.33 si 1.34.
Proprietăţile dovedit� sînt : 1.4, 1.5, 1.8, 1.16, 1..12,
1.13, 1.35, 1.11 şi 1.19.
Intr-o algebră booleană, axioma IV arată că x n x =

= yn y, xU x = y Uy, deci x n x ş i x U x sînt cop­

stante. Aceste constante vor fi numite ° şi 1.
xn x O,
=�

x U x = �,

sînt tocmai 1.38, 1.37, iar

°C z C 1
sînt 1.28, 1.31, dar 0 este numit aici 0, iar 1 este numit
1. Din aceste proprietăţi se deduc 1.27, 1.32
°n = 0,
z

oU z = z,
1 n z = z,
1U z --:- 1.
Orice algebră booleană este o latice. Pentru a dovedi
această afirmaţie, e necesar să ,demonstrăm legile (A) ;
avem xn(x Uy) =(xU O) n (xu y) = xU (O n y) =
= xU ° = x şi x U (xn y) = (xn 1) U (xn y) = xn
n (1 Uy) = x n 1 = x, deci demonstraţia e dată.
Teoremă. Intr-o algebră booleană sistemul de ecuaţii
c n x :..- 0 ,
cUx = 1

l1S
are o soluţie unică ;X; = e,căci dacă
cn y = 0,
cUy = 1,
atunci y = y n 1 = Y n (c U x) = (cn y) U (x n y) =
= ° U (x n y) = (c n x) u (x n y) = x n (c u y) = x n

n 1 = x.
Corolar 1.
c = c,
căci
c n c = 0,
cUc=1
şi
cn c= 0,
cUc=L
Corolar II.
an b = ă U b,
căci
( a n b) n (ă Uh ) = (a n b n ă) U ( a n b n h ) = 0,
(a n b) U (ă U h) = (a U ă U b) n (b U ă U h) = 1,
deci
a n b= ă U h.
Corolar III.
aU b = ă n h,
căci
(a Ub) n (ă n b) (a n ă n b) U (b n ă n h )
= O, =

(a U b) U (ă n b) = (a U b Uă) n (a U b U h ) = 1.
Corolarele I-III sînt 1.39, 1.40, 1.41.

116
 Corolar IV. Dacă ac b , atunci bCa, căci din 'aQb =

= a, ded'U�em·ii U b a n b a; acest coroIat este 1.42.

= =

In acest mod, proprietăţile 1.1-1.42 sînt dovedite

in orice algebră booleană. Dar proprietăţile mulţimilor
studiate în 'cap. IV cer introducerea de reuIliuni şi inter­
secţii infinite de elemente ale unei algebre booleene :

Ua na j
<lEM aEM

algebrele booleene cu reuniuni şi intersecţii infinite sînt

numite algebre booleene continue sau complete. Studiul lor,
foarte important, cere ca aceste reuniuni şi intersecţii
să fie extinse la mulţimi M, deci cere un studiu al alge­
brei mulţimilor ca atare. De asemenea, produsul carte�ian
introdus în cap. II şi IV este 'un produs cartezian de iiml­
ţimi, nu de elemente ale unei algebre booleene.
Este deci necesar să fundăm algebra mulţimilor.
D acă cercetăm capitolul II, observil.rn că axiomele gru­
purilor I-III se; regăsesc in

Axiomele alge-
brelor booleene 1.1 I.2 I.3 11.1 11.2 11.3 11.4 11.5 1I.6 IIL1. 111.2
Proprietăţi ale
relaţiilor 2.1 2.2 2.3 2.4 2.11 2.12 2.18 2.19

Totuşi nu putem încă afirma că relaţiile binare for­

mează o algeb ră booleană. Intr-adevăr, în toate formulele
2.1-2.28 nu apare ci relaţie de egalitate între relaţii, ci
relaţia de echivalenţă ,, (=) ". Această relaţie , , (=) " este
refIexivă, simetrică şi tranzitivă. Putem consideta ceea
ce se numeşte o "relaţie în extensiune", care este o clasă
de relaţii echivalente în raport cu " (=)".
Pentru a putea introduce "conjuncţia", "disjuncţia"
şi "negaţia" relaţiilor este nevoie să dovedim că aceste
l egi de compoziţie sînt compatibile cu " (=)", deci să do­
vedim condiţia de compatibilitate;
Dacă R (=) S, T (=) W, atunci ( R & T) (=) (S & W),
( R V T) (=) (S V W) şi R (=) s.
 cn despre proprietăţile IV.i şi IV.2, să observăm că
aşa-numitul principiu al contradicţiei e valabil
pentru nici o p erec he a, b nu avem aRb şi a R b,
deci
(a R b şi a J( b) sau a S b echivalează cu a S b. Prin­
c i pi ul lerţiului exclus se enunţă
oricare ar fi a şi b avem: a R b sau măcar d f( b,
deci
(a R b sau măcar a 1fb) şi aS b echivalează CII a S b.
Aceste proprietă[i se scrin
(R & Jf) VS (=) S,
(R V X) & S (=) S,
deci dau

(R & R) V S =) S,
S =9 (il vE) & S.
Pulem deci afirma cu
Rela!iile billar(' rorll/ea�ii o algebri"i boolranii, prnlrll
care relaţia de egalitate esLe ,,(=)"
Exercijil.
Să se interpreteze toate prop rietăţile '1.1-1.4.2 pentru relaţii.
Relaţiile nu constituie însă o algebră bouleană oare-
care, ci o al g e b r ă booleană in care există
(X) o lege de eo m pozi l ie : produsul a două relaţ,ii RS;
�) o '/,al/spUS(! R a fiecărei relaţii.
Tran�pma satisface conditiile:

il = R,
.....---. - -
il n S = R n S,
� - -
RUS = RUS,

iar prodllStll este asociativ:

R(ST) = (RS)T

"1'
şi satisface condiţia

ALGEBRA BOOLEANĂ .532

Numim
.532 = (O, 1)
Vom defini în 22
0:) funcţiot
x �X
prlll
�) funcţiile " U " şi " n" prin
nlO 1 UI O 1

�I 1
Oi O O O 1
11 O 1 1
deci
x n y = xy
x U y= x + y - xy
y) relaţia "C" prin
O CO, O C 1,
1ct°
Se arată uşor că
.532 este o algebră booleană.
Proprietăţile 1.1 , 1-2, 1.3, 1 1 . 1 , 1 1 .2, 11.4, IL5 sînt
imediate iar IV. 1, IV,2 decurg din
x nx= O x Ux= 1

119
 Proprietăţile 1 1. 3, 11.6, I II.i, 111.2 se verifică uşor.
Perechea de elj3mente (O, 1) este perechea de clase de
resturi de întregi n modulo 2 * . Inmulţirea lor este dată
de xy = x n y iar suma lor de
+1° 1

�I �
1
°
Exerciţii. Să se verifice că
1. x + y (x n y) u (x n y)
=

= (xUy) n (x u y)
2. xUy = xy + x + y
3. Să se calculeze în B2 funcţiile: , � , -=i=- , -L,
T, #, ( . , , ) definite Ia pp. 2 5 - 33.

* Vezi G r. C. M o i s i l, Introducere în algebră. 1. Inele şi ideale.

Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1954.
G r. C. Moi s i 1, Teoria algebrică a mecanismelor automate,
Editura tehnică, Bucureşti, 1959.

120
VI
Reducerea algebrei mulţimilor
,i a algebrei relaţiilor la logi ca predicatelot

IMPL I CAT l A, C ONJUNCŢIA, ECH I VALENTA,

D I SJUNCTIA ŞI NEGAT I A

D acă ne gîndim la întreg capitolul 1 şi la întreg capi­

tolul Il, observăm că în ele apar propoziţii de forma
x E 0'.,
x Ry.
Să analizăm def iniţia incluziunii mulţimilor dată Ia
p. 10:
O'.c�
înseamnă că oricare ar fi elementul x E c(, el este şi un
element al lui �, deci
dacă x E c(, atunci x E �.
Apare construcţia în limba română:
dacă. atunci .
Vom scrie, p şi q fiind propoziţii,
p � q,
in loc de :
dacă p, atunci q;
alte forme verbale au acelaşi înţeles:
- din p se deduce q;
- p are ca consecinţă pe q;
- p este o condiţie suficientă pentru q;
- q este o condiţie necesară a lui p.

121
 Ultima formulare este echivalentă cu prima, caCI a
spune că q este o condiţie necesară, a lui p Înseamnă a
spune că nu putem avea pe p fără să-I 'avem pe q, deci
că dacă îl avem pe p, trebuie să-I avem şi pe q.
Aşadar, definiţia lui o: C 13 este
(x E 0:) -? (x E �) .
D acă considerăm două propoziţii de forma x R y şi
x S y, propoziţia
(x R y) -,» (x S y),
înseamnă:
dacă x R y, atunci x S y,
ceea ce este definiţia dată la p. 37 a relaţiei de implicaţie
R=9 S
a relatiilor.
Se�mul ,,-? poartă numele de implicaţie: dacă p
şi q�int propoziţii, atunci şi p -? q va fi o propoziţie. _

--Să considerăm proprietatea egalităţii </. = 13 a două

mulţimi, dată la p. 10:
atunci o: = 13 ;
proprietatea de reflexivitate a incluziunii se poate scrie:
dacă o: =�, atunci o: C � şi � C 0:.
Aşadar, putem spune că o: =� Înseamnă că pentru orice x:
x E 0:, dacă şi numai dac ă x E �
sau
x E o: este condiţie necesară şi suficientă ca x E 13·
Vom introduce semnul echivalenţei ,,-" a două pro­
poziţii propoziţia
p -q
este transcrierea simbolică a propoziţiilor româneşti :
p dacă şi numai dacă q
p este condiţia necesară şi suficientă ca q.

122
 t Egalitatea Ot = � a două mulţimi este caracterizată de
'------------ r (X-E-CiJ � (x E �). 1" -
' -- ---- --- - -- : :---'
Propoziţia -
(a R y) � (x S y)
înseamnă: x R y dacă şi numai dacă x S y; din definiţia
echivalenţei relaţiilor dată la p. 38 se vede că această
propoziţie traduce simbolic relaţia

R (=) S
Dar propoziţia
r_8
traduce propoziţia în limba română
r � 8 şi 8 � r.
Dacă avem două propoziţii p şi q, propoziţia
p şi q
se va scrie
P & q,
semnul ,,&" fiind semnulconjuncţieipropoziţiilor. Decir_8
înseamnă (r � s) & (8 � r). Cu alte cuvinte, propoziţia
I
I ( r _ s) _ [(r � 8) & (8 � r)]
e�!&Jntotdea.una adev_�ra�, căci dacă r _ 8, atuncl avem
simultan r � 8 şi s � r, deci avem (1' � 8) & (8 � r) şi
dacă avem (r � 8) & (8 � r), atunci r _ 8.
Să considerăm propoziţia
(x E �) & (x E M.
Ea ne spune că x este un element comun şi lui � şi lui �,
deci că este un element al lui Ot n �, după definiţia de la
p. 15.
Tot astfel propoziţia
(x R y) & (x S y )
spune că x şi y sint şi în relaţia R şi în relaţia S, deci,
după definiţia de la p. 37-38,xşiy sînt în relaţia R & S.

123
 Să considerăm definiţia dată la p. 11 pentru reuniu­
nea C(U� a două mulţimi: x EC(U� înseamnă că xaparţine
măcar uneia din mulţimile c(, �, deci că
x E C( sau măcar x E �.

Dacă p, q sînt două propoziţii, atunci vom scrie

p V q
in loc de •

p sau măcar q.
Să observăm că conjuncţia "sau" are în limba română
înţelesul exclusiv: "sau p sau q, dar nu şi p şi q"; acesta
este înţelesul latinescului aut (de pildă aut imperator,
aut nihil), asupra căruia poartă' exerciţiile de la p. 29'-
In româneşte conjuncţia "veI", care înseamnă "p
sau q, dar poate şi p şi q", adică "măcar una din cele
două propoziţii p,q", adică "p sau măcar q" se traduce
obişnuit cu "sau"; noi vom preciza: "sau măcar".
Semnul " V " este semnul disjuncţiei.
Vom ,�t�fiI1,i P,:llJlţimea U,�
- C( --- , ....,-,
. . prin
l��_.=--�)
� - . .

(
V (x E �), )
iar
(x R y) V (x S y)
defineşte disjuncţia relaţiilor: relaţia R V S de la p. 40.
V om observa că propoziţia
'",
xlt;C( \
este �egaţia propoziţiei x E o: � neg�ţia propoziţiei p �� fi
notata"" p, deCI x It; o: se mm SCrIe \'

\ � (!._E:: 0:),
__

cee!L_ce--i.n.troduce. complementara (i a unei mulţimi c(,

definită la p. 23 x Ea:, dacă şi numai dacă I (x E 0:).
Alte semne pentru negaţie:' I p se mai scrie
"""' p, Np, p, p'.

124
 Negalia K a relaţiei R, dată la p. 39, es te definită
prin
(xJry) B Î (x R y).
Semnele:
---:> implicat i a ,
B ec hi val e n t a,
& conjuncţia,
V disj unctia,
Î nega lia
fac ea unei propozilii p să-i corespundă propoziţia Î P t
caJ'e este nega�ia ei, �i unei perechi de propoziţii p, q
.
să-i corespundă propozitiile.
p---:>q dacli. p, allll1ci q;
P ...... q p dac.} �i llllmai dacă q;
P &q p şi q;
p Vq P sau măcar q.

Am arătat că:
( x n [3) [(x & (x E [3)];
E � B E a) (6.1 *)
, (x E� U[3) � [(x Ea) (x n)); V E (6.2 *)
L. �x E �)
Π(x Ea).B ��6.3 *)
Ellercifii:
Să se transcric definitiile
' 1.43 , 1.58, 1.76, '1.88, 1.99, 1;107,
1.121.
Răspuns:
( x E IX -�) .� [(x E IX) & (1 (x E�))];
(x Ea.: (3) B [(x E 0:) V { I (x E (3))];
(x E IX + (3) � {[(x E IX) & ( I (.'l: E (3))) V
[{I (x E IX)) & (x E (3)J);
(x E IX "+ (3) B {[(x E IX) V ( 1 (x E (3))] &
[( Î (x E IX)) V ( x E �m;
{x E 1X..l (3) B [( I (x E <X ) ) V (1 (x E (3))1;
(x E IX T (3) B [( 1(.'1: E ot)) & ( I (x E �))J;
(x E ('X,�. y)) B. {[(x E <X) & (x E�)) V
l( Î (x E (3)) & (x E y)]).
125
Exercitii
Să se traducă în limba română definiţiile precedente.
Răspuns:
x E � - (3 : x este �, dar nu este (3;
x E � ....... (3: dacă x este �, atunci este şi (3,
x nu este � decît dacă este şi �;
x E Ol + (3: x este a, dar nu � sau x este (3, dar nu Ol.
Aceasta este traducerea latinescului aut:
aut � aut (3 înseamnă "sau � sau (3, dar nu şi ce
şi 13" adică: "sau �, dar nu 13" sau ,,(3 dar nu Ol";
x E � :;:: (3: mulţimea acelor x care dacă sint � sînt şi (3"
iar dacă nu sînt � nu sînt nici (3;
x E � ..l �: mulţimea acelor x care dacă sînt Ol, atunci nu sînt (3;
x E Ol T (3: nici Ol nici �.

Exemple de răspuns. Să se transcrie pentru relaţii definiţiile

date în exerciţiile precedente pentru mulţ.imi. Menţionăm:
x(R & S)y _ [(x R y)&(x S y)], (6.1 * * }
x(RVS)y _ [(x R y) V(x S y)], (6.2 ** }
(x li y) _ [i(x R y)]. (6,3 ** }

TIPURI DE DEMONSTRATII

Te ore m al. JRaţjoname ntul pr:i n mo_4lJspo nens.)

Dacă
p
p -+q,
atunci
q.
Căci dacă di n p deducem q, atunci, ° dată ce ,p este
afirmat, afirm şi pe q.
Te ore m a II. (Raţi onamentul prin adjllncţiune. )
Dacă
p
q,

126
atunci
P & q.
Te o r e m a Il 1. n:.r.ecer.ea de la. echi:valenţăla_im.:.,
plicaJ!.e. )
�- Dacă
p � q,
atunci
p-'> q
ŞL
q -,> p.
Te or e m a IV. (Trec_�.r:.e.!!.. de la impl i c aţia reciproc,ă
'

la echivalenţă.)
·Dacă
p-'> q
q -,> p,
atunci
p � q.
Te ore m a V. CI2 emonstraţia prin silogis m ipotetic).
.
Dacă
p-'> q
q -,> r,

atunâ
p -,> r.

Intr· adevăr, dacă din p se deduce q şi din q se dedu­

ce r,atunci din p se deduce r.
T e o r e m a VI. (Demonstraţia
..
p rin silogism ipo�e.
- --_._. _- ---

tic cu e.phivalenţă.)
7)��ă
p q,
q �r,

127
atunci
P B r.
Intr-adevăr, dacă condiţia necesară şi suficientă a lui
peste q şi dacă condiţia necesară şi suficientă a lui q este
r, atunci condiţia necesară şi suficientă a lui p este r.
E vi dent , teoremele se pot extinde, pentru a căpăta
tipurile de raţionament de mai jos:
FI � P2,

p n-l B p n
PIB p n

Dacă însă avem Pi +--+ Pi+!, dar Pi �Pi+l ' atunci con­
duzia este o implicaţie.
T �_() r e m a VII. (Principiul dilemei.)
-"-..--------- .-
Dacă
- . .-_.- . - ...

p Vq
şi dacă
p �r,
q ---:> r,
.atunci
)I'-(i ;r} y-- -'»c
/ r.

Căci sînt două cazuri posibile: p şi q ŞI din amîndouă

aceste premise deducem pe r.

128
DEMO NST RATII FOL OSIND TEOREME
ALE lOGICII PROPOIIT I ILOR

Prop oziţia
p�p (6.4)
este totdeauna adevărată, cum se înţelege uşor cînd o tra­
-
ducem în limba română.
dacă p, atunci p,
de pildă :
dacă plouă, atunci plouă,
sau sub forma
dacă Hector ar fi căţel, atunci Hector
ar fi căţel.
Aşadar,
(x E 0:) � (x E 0:), (6.4 * )
ceea ce îns_e amnă, în virtutea celor spuse la p. 122,
o: C 0:,

care este proprietatea 1 .1 de reflexivitate a incluziunii ;

(x R y) � (xR y), (6.4 * * )
ceea ce înseamnă, în virtutea celor spuse la p. 122,
R => R,
aceasta este proprietatea de reflexivitate a implicaţiei
relaţiil or.
Propoziţiile
(p & q) � (p), (6.5)
(p & q ) � (q), (6.6)
(p) � (p V q), (6.7)
(q) � (p V q) (6.8)
sînt totdeauna adeCJărate.

9 - 585 129
 într-adevăr, din p & q se deduce şi p şi q ; pe de
altă parte, atît din p cît şi din q se deduce că măcar
una din două este valabilă.
Să luăm ca p, q propoziţiile x E 0:, X E�. Avem propozi­
ţiile totdeauna adevărate
[(x E 0: ) & ( x E � )] ....,. (x E 0:) ; (6.5 *)
[(x E cr.) & (x E (3)] ....,. (x E (3); (6.6 * )
(x E 0:) ....,. [(x E 0:) V (x E � )] ; (6.7 * )
(x E �) ....,. [(x E 0:) V (x E �)]. (6.8 *)
Putem forma astfel o demonstraţie:
[x E (o: n � )] � [( x E cr.) & (x E �)]; (6.1 * )
[(x E 0:) & (x E �)] -+ (x E IX); (6.5 *)
[x E (a n �)] ....,. (x E 0:) ,
care ne arată că ILl
o:n �co:
este adevărată şi, analog, alte trei demonstraţii care do­
vedesc pe 11.2, 11.4, II.5.
Să luăm ca p, q propoziţiile x R y, x S y ; obţinem din
(6.4) - (6.7) :
[(x R y) & (x S y)] ....,. (x R y) ; (6.5 **)
[(x R y) & (x S y )] ....,. (x S y) ; {6.6 ** )
(x R y) ....,. [(x R y) V (x S Y)]j (6.7 * *)
(x S y) ....,. [(x R y) V (x S y)]. (6.8 **)
Putem forma astfel o demonstraţie :
[x(R & S) y] � [(x R y) & (x S y) ], (6.1 * * )
[(x R y) & (x S y) [-+ (x R y) (6.5**)
[x( R & S) y] ....,. (x R y),
ceea ce ne dovedeşte pe ILl pentru relaţii (2.3) sub
forma
(R & S) =) R,
analog pentru 11.2, 11.4, 11.5.

130
 Propoziţiile
[p & (q V r )] � [ (p & q) V (p & r)], (6.9)
[(p V q) & (p V r)] � [p V (q & r)] (6. 10)
sînt totdeauna adeCJărate.
hitr-adevăr, p & (q V r ) afirmă pe p şi dilema q V r;
dacă q, p fiind afirmat avem p & q; dacă r, p fiind afir­
mat, avem p & r. Deci (p & q) V (p & r ).
Dacă avem simultan p V q, P V r, avem patru cazuri,
după cum luăm primul sau al doilea caz în fiecare dilemă
oc) P şi p, deci p; !,

�) P şi r, caz absorbit de p �ecedentul ;

y) q şi p, caz absorbit de anteprecedentul;
8) q şi r,
deci avem p V (q & r ), deci am justificat (6.9).
Fie XEoc, XE� , x Ey propoziţiilep, q, r; (6.9) şi (6. 1O) dau
{(x E oc) & [ (x E �) V (x E y )]} � {[ (x E oc) & ( x E �)] V
[(x E oc) & (x E y)] } i (6.9 *)
{(x E a:) V [( x E �) & (x E y)] } � {[(x E a:) V (x E �)]&
[(x E oc) V (x E y)]) . (6.10 *)
Am putea forma o demonstraţie:
[ x E (a: n (� U y» )] �[(x Ea:) & (xE(� UY))]; (6. 1 *)
[( x Ea:) & (XE(� U y))]�{( x E a:) & [(XE� ) V (X E y)]l; (a)
{[( x E a:) & [(x E � ) V ( x E y)]}�{[(x E a:) & ( x E �)] V
[(x E a:) & (x E y )]}; (6.9*)
{[(x E a:) & (x E �)] V [ ( x Ea:) & ( x E y) 1 } � {[ x E
(oc n �)l V [x E (oc n y)]). (b)
{[XE(a:n�) ] V [XE(oc ny)J} � [XE«oc n �) U (ocGlY))] (6. 2 *)
[ x E (oc n (� O y))] � [ x E «a: n �) U ('a: n y»], (6.9° )

131
dacă am şti că (a), (li) sInt întotdeauna adevărate ; în
acest caz, am fi dovedit II!.1. Pentru a dovedi pe (a)
şi (b) folosim următoarea lemă:
Propaziţi ile :
(p � q) ---,> [(r &p ) � (r & q)], (6.11)
(p � q) ---,> [(p & s) � (q & s)], (6.12)
( p � q) ---,> [(r V p) <-? (r V q) j (6.13)
(p <-? q) ---,> [( p V s) B (q V s)] (6.14)

sînt totdeauna adeCJărale.

Intr- adev ăr, dacă p şi q sint echivalente, r & p şi r&q
vor fi de asemenea echivalente, deci (6.11). Analog în cele­
lalte cazuri.
Din (6.11) deducem
{[x E (� U y)] <-? [(x E �) V (x E y)]} ---,> ({(x E IX) &
[x E (�Uy)]} B{(X EIX) &, [(x E �) V (XEy)]}), (6)1 * )
iar cu (6.2 * ) şi (6.11 * ) formăm o demonstratie prin mo­
dus ponens, care arată că ( a) este întotdeauna adevă­
rată.
Din 6.14 deducem
{[(x E IX) & (x E �)] B [x E (IX n �)]} ---,> ({[(x E el) &
(x E �)] V [ (x E el) & (x E y))) � {[x E (el n �)]
V [(x E el) & (x E y)] }), (e )

dar cu 6.1 * şi (e) formăm o demon straţie în modus po­

nens, care dă
{[(x E IX) & (x E �)] V [(x E el) & (x E y)]} <-?
B {[x E (el n �)] V [ (x E el) & (x E y)]}. (d)
Din (6.14) deducem
{[ (x E el) & (x E
. y)] � [xE (el n y)]} ---,> ( {[ xE (el n � )] V
[(xEel) & (xEy)]} <-?{[XE(el n �)]V[x E (el n y)]}), (e)

132
dar 6.1 * şi (e) dă o demonstraţie în modus ponens.
deci
{ lx E ( el n �) ] V [( x E IX) & ( x E 0y)J) � { [x E ( IX n �)]
V [x E ( el n y) ]). (f)

Dar (d), (f), (b) formează o demonstraţie în silogism

ipotetic, deci b este totdeauna adevărată.
Deci (6.1 * ) , ( a), (6.9 *), (b ) , (6.2 * ) este o demonstra­
ţie, deci II 1.1
-

[x E ( IX n (� u y )) ] -+ [ x E (( IX n �) U ( IX n y ) )]
este adevărată.
Ca exerciţiu, lăsăm pe seama cititorului demonstra­
ţia lui III.2. De asemenea, lăsăm pe seama cititorului -de­
monstraţia în cazul relaţiilor.
Propoziţiile:
[(p & ( I p ) ) V q] -+ q, (6.1 5}
p � [p & (qV ( 1 q))) (6.1 6)
sînt întotdeauna adeCJărate.
Ipoteza p & (1 p) - vom scrie p & Ip - este În­
totdeauna falsă, deci (p &Ip )vq este chiar q ;. deci 6.15.
Propoziţia q V (1 q) este întotdeauna adevărată, deci
p & (q V (1 q)) se reduce la p, deci 6.16.
Luînd p, q ca x E el, X E �, avem:
{[( x E el) & I (X E el)] V ( x E � ) } � ( x E �) , (6.15 * )
( x E el ) � {( X E el) & [( x E � ) V 1 ( X E � ) ]) . ((3'.1 6 * )
Şirul
[x E ( ( el n �) U �) ) � {[ x E ( el n Ci)) V (X E �) }, (6.2 *)
([x E ( eln Ci )] V ( X E �) } � {[ (X Eel ) & ( X E Ci ) )V ( X E �) } , (a)
U( X E el ) & (X ECi)] V (x E �) } � {[( x E el ) & 1 ( x E IX)]
V ( x E �) }) (h)
m.r, F. �) & 1 x el V( E ) ) ( x E � )} � X
t E �) (6.1 5 *)

133
 ar fi o demonstraţie, dacă (a) şi (b) ar fi întotdeauna
adevărate. Acest lucru vrem să-I dovedim :
{[x E (oc O Ci)] �[(XE oc) & (XE�)]} ({[x E (oc n Ci)] V
-+

V (x E �)} � {[(x E oc ) & (x E Ci)] V (x E�)}) ( 6. 1 4* )

6.1 * şi 6.8 * dau prin modus ponens pe (a), care e deci
adevărată :
( (XE - ) � I (x E oc) ] � {[(XE oc) & (x E �)J � [(x E'oc) & I
j(XE oc)]}. (c)
Prin modus ponens"6.3* şi (c) dau
[(x E oc ) & (x E ri)] � [(x E oc) & I (X E oc)). (d)
Dar. 6.11 * dă
{[(x E oc ) & (x E 0:)] � [(x E- oc ) & I (x E oc)]} �
� ({[(x E oc) & (x E a)]V (x E,�)} (-+
� {[ (x E oc) & I (x E 0')]V (x E �)}), ( e)
in timp ce (d) şi (e) cu modus ponens dau (b), deci (b)
este dovedită, deci este dovedit c ă
[x E ( oc n oc ) u � )] � ( x E �),
deci
(oc n Ci) u � c �,
deci IV.i. Lăsăm ca exerciţiu dovedirea lui IV.2, precum
şi ale proprietăţilor analoge în cazul relaţiilor . .

CUAtHORUL UNIVERSAL

Propoziţiile 6.4 * - 6.28* conţin variabila indivi­

duală x, iar 6.4** - 6.28** conţin variabilele individuale
x, y.
Să plecăm de la definiţia incluziunii claselor oc C �, pe
care o enunţăm:
oricare ar fi individul X: (x E oc) � : ( x E �),
şi de la definiţia implicaţiei relaţiilor R 9 S, pe care o
enunţăm:
oricare ar fi indivizii x,y: (x R x) � (x S y).
Apare o idee nouă: "oricare ar fi x". Vom scrie
( x) p
în loc de
oricare ar fi x: p,
deci
.
(� C �) �(x) [(x E � ) � (x E �)],
(� =�) � (x) [(x E � ) � ( x E �)].
în implicaţia relaţiilor putem, plecînd de la
(x R y ) � ( x S y ) să formăm pe
(y)[(x R y) � (xS y )]
care înseamnă:
dat fiind x ,""5ricare ar fi y : (x R y) � (x S y). Aceasta
este o proprietate a lui x. "
Să luăm un exemplu : Fie relaţiile " C şi " " pen­ =

tru mulţimi şi proprietatea lui 0:, pe care o numim P(o:) :

(�) [(o: C �) � (o: = � )].
Mulţimea vidă nu are proprietatea P , căci 0 C � şi
o =1= � pentru orice � =f= 0, deci nu este adevărat că
(0 C �) � (0 = � ) pentru orice �. Mulţimea totală are
proprietatea P , căci dacă 1 C � , deoarece oricare ar fi
�, � C I, avem I =�, deci
(� ) [ (I C �) � (1 �)]. =

Ideea
(x)(y) [ (x R y) � (x S y)]
defineşte pe R => S, deci
(R 9 S) � (x) ( y) [(x R y ) � (x S y)]. (6.1700)
La fel
(R (=) S) � (x) (y) [ (x R y) � (x S y)]. (6.1800)
135
 Mulţimea totală 1 este definită prm
(x) (x E I).
o dată aceste definiţii puse, vom face cîteva obser­
vatii.
,
Vom defini propoziţiile din teoria mulţimilor astfel
1 . 1 * x E IZ. este o propoziţie din teoria mulţimilor;
1.2 dacă p este o propoziţie din această teorie, I p
este de asemenea o propoziţie din această teorie j
1.3 dacă p, q sînt propoziţii din această teorie, p & q,
P V q , P � q şi P � q sînt propoziţii din această teorie ;
1.4 dacă p este o propoziţie din această teorie, atunci
şi (x)p, (y)p . . . sînt propoziţii din această teorie.
Propoziţiile din teoria relaţiilor binare vor fi definite
prin 1 .1 * * şi 1 . 2 - 1 .4, unde 1 . 1 * * este
1.1 ** x R y este o propozi ţi G d in teoria reIa ţiilor
binare. Evident, putem avea propoziţii din teoria mulţi­
milor şi a relaţiilor binare; această nouă teorie are pro­
po z!ţiile definite de 1.1 *, 1.1 **, 1.2 - 1.4.
In aceste teorii avem următoarele tipuri noi de de­
monstraţie. Cităm în primul rînd:
Demonstraţia prin generalizare. D acă o proprietate
p(x) este adevărată pentru o valoare x nedeterminată
a variabilei , atunci este valabilă ( x ) P(x).
Vom scrie
Pix)
(x) Pix)
Exemple. Am dovedit pe 6.4 * ; fac em raţionamentul
(x E IX) -+ (x E IX ) (6.4 * )
(x)[(x E IX) -->-(x E IX) ] (6.20°)
Am dovedit pe 6.5° ; avem
[x E (a n �)] (x E a )
->

(x) {[x E ( IX n �)] (x E.IX )}

->

Analog
( x) {[ x E ( C( n �)] � ( x E �)], (6. 22°)
(x) {(x E 0:) � [ x E (o: U �)]}, (6.23°)
( x) { (x E �) � [x E (o: U �)]}. (6.24°}

136
 Am dovedit pe 6.9* ; facem raţionamentul de m al
sus, pentru a obţine
(x) {[x E ( oc n(� Uy) ) ] � [X E ( ( ll n� ) U(ll n î') )] } j (6.25°)·
(x) {[x E::{ocU(� n y))] � [x E((ocU� ) n (oc u y) ) ] } ; (6.26°)
(x) { [ X E ( (lln(X ) U �)] � ( X E �) }; (6.27°)
(x) {(x Eoc) � [x E (an ( �U P))J). (6.28°»

Afirmaţii ca cele din (6.20°) - (6.28°) le utilizăm în'

felul următor
Am definit pe oc C � prin 6'. 1 7°. De pildă :
(oc C ll) --- (X)[(X Eoc) � (X Ell)] ,
(x) [(x E IX) -+ (x E IX)] , •

(a) este un caz particular al lui 6.17°, (b) este (6.20°), ( a) ,.

(b), (c ) este silogismul i potetic cu echivalenţe, deci (c)·
este totdeauna adevărată. Am dovedit astfel pe 1 . 1 , adică,
axioma 1.1 a al gebrelor bo oleene.
Tot astfel 6.21°, 6. 22°, 6.23°, 6. 24°, 6.25°, 6. 26°, 6.27°,.
6.28° sînt axiomele 11.1, 11.2, 11.4, 11.5, IIU, III.2,
IV.1, IV.2.
Pentru a dovedi pe 1.2, 1.3, 11. 3 , 11.6 avem nevoie­
de cîteva teoreme noi.
Propoziţ ia
[ ( p � q) & (q ---? r)] � (p � r) (6. 29)\
este totdeauna aderărată.
Aceasta este o altă formă a principiului raţioJ),?men-­
tului silogistic din p � q şi q � r deducem p ---? r.
Luînd convenabil pe p, q, r, avem
{[( X Eoc) � (x E � )] & [(x E � ) � (x Ey)] } ---? [(X E oc) � ·
(x E y)]. (6.29·)�
Prin generalizare
(x)({r(r; Eoc) � (x E �)] & [(X E �).� (X Ey)] } �
-;. rr r � (ţ.) � (x E y )l. (6.29°)

131
 Notăm cu A(x), . . . ,P ( x ), . .. expresii care conţin variabile
x, ca cele utilizate pînă acum
xE 0:,
x !i5 0:,
I (x E o:),
(XE a) � (x E �) ,
[ ( x E o:) & ( X E � ) ] � (x E y )
şi aşa mai departe.
Vom enunţa principiul :
Propoziţia
{( x) [P(x) � Q(x)]} � {[(x)P(x)] � [(x)Q(x)]} (6.30)
este totdeauna ade"ărată.
I ntr-adevăr, dacă (x)[P(x) � Q(x)] şi (x)P(x), atunci
pentru un individ a avem:
P(a) � Q(a)
P(a),
deci prin modus ponens
Q(a),
şi această concluzie este valabilă p entru orICe a, deci
(x)[Q(x)].
Propoziţia
{ ( x ) [P(x) &Q(x) ]} � {[ (x)P(x) 1 & [( x)Q(x) ]} (6.31)
este întotdeauna ade"ărată.
Dacă P(x) &Q(x) este valabilă pentru fiecare x, atunci
P(x) este valabilă pentru fiecare x, deci (x)P(x) ; de ase­
menea Q(x) este valabilă pentru fiecare x, deci (x)Q(x),
deci
{(x)[P(x) & Q(x) ]} � {[ (x)P(x)] & [(x) Q (x)]}.
Dar dacă (x) P(x), atunci pentru fiecare x avem P (x);
la fel din (x) Q (x) deducem că p entru fiecare x avem Q(x).

138
Deci pentru fiecare x avem P(x) & Q(x) d eci , (x)[P(x
& Q (x), deci
{[ (x)P( x ) ] & [(x)Q(x)]} � {(x) [P ( x ) & Q (x)]}.
Din cele două implicaţii deducem echivalenţa ( 6.31).
Propoziţia
{ (x)[P(x) � Q(x)] } � {[ (x)P ( x)] � [( x) Q ( x)] } ( 6.32)
este întotdeauna adevărată.
Intr-adevăr, dacă pentru orice x , P ( x) � Q(x) şi
dacă pentru orice x , P(x), atunci pentru orice x, Q( x) ,
deci
[(x)P(x ;}� [(x)Q(x )J şi analog [ ( x)Q (x)] � [ (x) P(x)], deci
[(x) P(x ) .-- [(x)Q(x)].
Din (6.30) deducem
[[( x ) ( {[ (x E �) � ( X E: � ) ] & [ (X E� ) � (x Ey)] }:�[ (x E �) �
(x E 1' ) ]) � [ (x) {[( X E �) � (x E � ) ] & [(x E�) � (x E y)]}
� {( x )[(X E O:) � ( x € y)] }], (6.30°)

ceea cel împreună cu ( 6.29C) şi modus ponens, dă

( (x) {[(x Eo:) � (x E � ) ] & [ (X E � ) � (x E y) ] } )
.... { ( x)[ (x E o:) --7 (X E y)] ) . ( a)
Dar (6. 3 1) dă
( (X) {[(X E o:) � ( x E �)] & [ ( X E � ) � (x E y) J})
� ( {(x)[(x E � ) � (x E � ) ] } & {( x)[(x E � )�(x Ey)]}). ( 13.31 °)

Vom stabili o lemă :

Propoziţiile
( p � q) � [( p � r ) � (q --7 r ) ] , (6.33)
( p � q) � [(s � p) � (s � q ) ] ( 6.34)
sînt întotdeauna adevărate.
1.39
 I ntr-adevăr, dacă p echivalează cu q, atunci a spune
că r se deduce din p sau că r se dedu ce din q, înseamnă
acelaşi lucru ; de asemenea, că din s se deduce p sau că
din s se deduce q.
Din 6.33 cu 6.31 0 şi (a) deducem prin silogism
( {(x)[ ( X E el) � ( X E �)]} & {(X)[(X E�) � ( X Ey) ] } )
� {( x )[ (x E O() � (x E y)] ). (b )
Să încercăm să demonstrăm tranzitivitatea incluziunii :

[(O( C �) & ( � C y)] � (el C y)

6.170 dă
(O( C �) � {( x)[(x E O() � ( X E � ) ] ) , (c)
(� C y) � {( x)[( x E;; �) � (x E y) ] ) . (d)
Vom stabili următoarea lemă
Propo ziţiile
[ (p � q) & (s � t )] � ( (p & s ) � (q & t)], (6.35)
[( p � q ) &(s � t )] � [( p V s ) � (q V t )] , (6.36)
[ ( p � q ) &( s � t )] � [( p � s ) � (q � t ) ] (6.37)
sînt întotdeauna adepărale. Aceste propoziţii extind pe
6 . 1 1 -6.14 şi 6.33, 6.34 : dacă p � q şi s � t, putem
oricînd înlocui pe p cu q şi pe s cu t, atît în p & s cît
şi în p V s sau p � s.
Cu principiul adjuncţiunii (c) (d) dau propoziţia tot­
deauna adevărată ( e)
« (O( C �) � {( X)[( X E o:) <-> (x E�)] } ) & « (� C y) �
� {(X)[(X EO() � (X E �)] }). (e)
:Din (6.35) deducem
[((a C �) � { (X)[( X E el) � (x C �)] }) & ( ( � C y) �
{(x)[(x E �) � ( x E y)] } ) ] �
([ (o: C �) & (� C y)] � [ { (x)[( X C o:) � (x E �)] } &
{( x )[ ( " F (J \ � ' 't E y)l }1). ( f)

140
 D ar ( f) �j (e) cu modus ponens dau
[( oc C �) &( � C y)] � ( { (X)[(X E oc) --') (x E �) ]} &
{(x)[( X E �) --') (X E y)] } ) . (�i
D ar (g) este p � q, iar ( f ) este q � r , în timp c e din
6.33, 6.34 deducem
(p - q) --') [(q -+ r ) � (p --') r )] , (6.38)
(p (-7 q) -+ [ (s --') q) � (s --') p )], (6.39)
deci aplicîn.d de două ori modus p0l!ens, ajungem la p _ r,
adică '"
[loc c � ) & (� C y )] --') {( X )[ ( X E oc) --') ( x C y)]) . (h)
Cu 6.170 sub forma
(x)[ ( x E oc ) --') (x f: y) ] (-7 ( oc C y ),
prin silogiemul ipotetic obţinem
[l oc C � ) & (� C y)] --') ( oc C y) ,
cal'e este 1 . 2.
Să încercăm să dovedim pe 1.3
[ l oc C �) & (� c oc)] -+ ( oc = �) .
Vom utiliza pe (g) de mai sus sub forma :
[ loc C (3 ) & ( � C el)] (-7 ( { (X)[( X E oc). --') (x E [3)] }
& {( x)[( X E �) --') ( X E OC ) } ) (i)
şi ,Ie rna :
Propoziţiile
[(p --') q) &(q --') p) ] -+ (p (-7 q) , (6.40)
(p � q) --') [(p --') q) & (q --') p ) , (6.41)
(p (-7 q) (-7 [(p --') q) & (q --') p) (6. 42)
sînt întotdeauna adevărate.
I ntr-adevăr, p (-7 q înseamnă că din p deducem pe f
şi din q pe p, (p --') q) & (q --') pl .

141
 Din ( 6.40) , alegînd convenabil p e p şi q, avem
{[(x E oc) � ( x E �) ] & [( x E �) � (x E oc)] } �
� [ ( x E oc) � ( x E �)]. (6.40 * )
D educem p e
( {(x)[( x E oc) � (x E �)] } & {( x) [ ( x E � ) -- (x E oc) ] })
� {( x )[( x E oc) � ( x E �)] } . (j )
D emonstraţia detaliată ca exerciţiu ; cu 6.18° :
( oc = �) � {( x )[( x E oc) � (x E �)] } ,
avem
[(oc C �) & (� C oc) ] -+ (oc = �).
Lăsăm ca exerciţiu demonstrarea lui
(oc = �) � [( o: C �) & ( � C oc)].
Să încercăm să dovedim pe II.3 : [(y C oc) &(y C �)] �
� [y C (oc n �)] .
Avem
(y C oc) � {( x)[(x E y) � (x E oc)] }, (a)
(y C � ) � {(x) [ (x E y) � ( x E � )] } , (b)
[y C ( oc n �)] � {(x)[( x E y) � ( x E (oc n �))] ). ( c)

Trebuie din ( a ) şi (b) să deducem pe (e).

D ar 6.1* este
[ x E Joc n �)] � [ ( x E oc) & (x E �)], (d)

geci
{(x E y) � [ x E (oc n �)] } � {( x E y) �

-+ [( x E oc) & ( x E �)] } ( e)

'42
provine prin modus ponens din ( d) şi
{[ x � (oc n � ) ] � [ (x E oc) & (x E � )] } � ( {( x E y) �

-+ [ x E; (oc n � ) ] } � {(x E y) � [(x E oc) & (x E � )] }) , ( f)

iar ( f) provine din (6.34) .
Din ( e) se deduce ( demonstraţia ca exerciţiu ) :
(x ) {(x E y) � [ x E ( oc n � )] }) � ((x) {(x E y) �
� [( x E oc) & (x E �)] }) , ( g)
deci (c) provine din
[y C ( oc n �)] � {( x )[(x E y) � [(x E oc) & ( x E �)] }. (h)
Să deducem pe (h) din ( a) şi ( b ). O lemă :
Propoziţiile
[(p � q) & (p � r ) ] � [p � (q & r )] , (6.43)
[( p � r) & (q � r ]
) � [(p V q )� r] (6.44)
sînt întotdeauna adepărate.
Intr-adevăr, dacă p � r şi q � r, atunci din p de­
ducem şi pe q, şi pe r, deci (6.43).
Dacă p � r şi q � r, fiecare termen al dilemei p Vq
are drept consecinţă pe r, deci 6.44.
Din această lemă deducem că
{[(x E y) � (x E oc)] & [( x E y) � (x E � ) ] } --+
� {(x E y) � [ ( x E oc ) &:(x E � ) ] }
este întotdeauna adevărată, deci, cu principiul genera­
lizării, cu 6.30 şi 6.31
( { (x)[(X E y) � (X E oc)] } & { (X )[X E y) � ( x E � )] }) 4
� « (X) { (X E y) � [(X E oc ) & (X E � )] }) . (k)
D educerea lui (h) din (k) o lăsăm pe seama cititorului.
La fel se deduce că
[( oc C y) & (� C y) ] � [( oc U � ) c y].
Vom demonstra propoziţia :
dacă oc C �, atunci � :J ii.

143
 Această propoziţie se scrie
[(x E oc ) � (x E � )] � [(x E:: J � (x E fi)]. (a)
Dar
(x E �) � (x E a) (b)
se scrIe
(x � �) � (x � oc) (c)
.sau
1 (x E �) � 1 (x E oc) . (d)
Vom utiliza Ierna :
Prop oziţia
( p � q) � ( l q � I P ) (6.45 )
.este întotdeauna ade\Jărată.
într-adevăr, dacă din p deducem pe q, dar q nu
·este adevărată, atunci P nu poate fi adevărată, căci dacă
.ar fi, q ar fi adevărată, şi q nu este adevărată.
Din (6.45 ) deducem :
[ (x E a) � (x E �)] [� [ 1 (x E � ) � 1 (x E oc)]. (e)
Din
(x E rt) H I ( X E oc ) ,
(i; E �) � 1 (x E � )
i ( e) se deduce
(oc C�) � (� C oc)
,printr-un raţionament pe care-l lăsăm pe seama citito­
:rului.
Propoziţia
0'. = a

provine din Ierna următoare, care e princip iul dublei

negati.i :
Propoziţia
P +-+ I I P (6. 46)
, este întotdeauna ade\Jărată.

'1 44
 Propoziţia
pV,p (6. 4 7 )
este întotdeauna adevărată.
Acesta este celebrul p rincipiu al excluderii terţiului :
o propoziţie este adevărată sau măcar negaţia ei este
adevărată.
Propoziţia
p & ,p
.
este întotdeauna falsă, ceea ce s e enunţă : propoziţia
, (p & , p) (6.48 )
este întotdeauna adevărată.
Acesta esLe celebrul prinmpm al contradicţiei (mai
corect numit în ultima vreme : principiul necontradic­
ţiei).
Propoziţiile
[(p � q) & (p � , q)] � ( , p), ( 6.49 )
[(p - q) & ( , p � q)] � q (6.50)
sînt întotdeauna aderărate.
Acestea reprezintă o altă formă a principiului contra­
dicţiei, respectiv a terţiului exclus ; într-adevăr, ( 6.49)
spune că dacă dintr-o ipoteză p deducem o absurditate,
şi pe q şi pe , q, atunci p este falsă. Principiul ( 6.50)
ne spune că dacă o concluzie q p o ate fi trasă din
amîndoi termenii dilemei p, , p, atunci e a este adevărată.
Propoziţia (6.47) dă
(x)[(x E IX) V (x E «)]
- demonstraţia c a exerciţiu -, deci pe : IXUoc = 1, iar .,
propoziţia ( 6.48) dă
, [ ( x E IX) & ( x E "OC) ] ,
deci IX n ii = 0, care este , [x E (IX n «)].

10 - 585 145
 Propoziţiile (6.49) şi (6.50) dau
{[(x'E oc) � (x E �)] & [ ( x E oc) � (x E (3)] } � [1 (x E IX)]
{[( x E oc) � (X E �)] & [ 1 (x E iX) � ( x E �)] } � (x E �),
ceea ce d ă [(IX C �) & ( IX C [3)] � ( IX
' = @) şi [( oc C �) &
(ii C �)] � (� 1) .
=

CUANTORUL EXISTENŢ I A L

Am introdus ideea de mulţimi disjuncte

oc n � = 0
ŞI mulţimi nedisjuncte
(j =1= 0 .
n 't"

Aceste idei se deduc din int ers ecţi e şi din ideile

A @, =

[1. =F 0.
Propoziţia
xE0
este intot de a un a falsă ; propoziţia
1 (x E 0)
este întotdeauna adev ăr at ă, deci propoziţia
(x)[ 1 (x E 0)]
este adevărată.
D acă insă [1. =F 0, propoziţia
x E [1.
poate fi adevărată pentru unii x Ceea c e se spune :
există un x astfel c a x E [1..
Această propoziţie o vom scrie
(EX)(X E [1. ) ,
146
Înth'ducînd cuantorul existenţial CE x) . Deci
-, (Ex )(x E0)
Propoziţiile
[ -' (x)p] B [(Ex)( i p) ], (6.52}
[ -' (E x)p] B [ ( x)( -' p )] , (6.53}

[(Ex)p ] � [ 1 (x)( -' p )] , (6.54}

[(x)p] � [ -' (E.x)( -' p )] (6.55)

sînt totdeauna adevărate

Intr-adevăr, cînd neg că p este adevărată pentru
orice x , nu fac decît să afirm existenţa unui x care s':H
infirme pe p, deci (6.52) ; dacă neg această existenţă a
unui x c are să infirme pe p, înseamnă că p nu este in­
firmată prin nici un contraexemplu, deci că p este ade­
vărată pentru orice x, deci (6.55). La fel, d acă neg exis­
tenţa unui x care să confirme pe p, acesta înseamnă
că orice x infirmă pe p, deci (6.53) , în timp ce d acă
neg că orice x infirmă pe p, înseamnă că există un x
c are-l confirmă, deci (6.54).
Prop oziţiile
(x)p V (E x) ( -, p), (6.56)
(Ex)p V ( x)( -, p ) (6.57)
sînt totdeauna adevărate ; propoziţiile
(x)p & (Ex)( -' p), (6.58)
r.E x)p & (x)( I p) (6.59)
sînt totdeauna false ; propoziţiile
I [(x)p & (Ex)( -' p)] , (6.60)
i [(Ex)p & (x)( -' p)] (6 . 61)
sînt totdeauna adevărate.
Justificarea este lăsată pe seama cititorului.

141,
VI I
Analiza judecăţilor din capi tolele precedente

A L FABETU L UTIL IZAT

In capitolul VI am demonstrat că axiomele algebre­

lor booleene din capitolul V sînt valabile pentru mulţimi.
Această demonstraţie s-a făcut pornind de la definiţiile
6.1 *, 6.2 *, 6.3 *, 6 . 1 7°, 6.18°, 6 . 1 9°, 6.51° cu ajutorul
propoziţiilor 6.4 - 6.16, 6.29, 6.35 - 6.50, care sînt întot­
deauna adevărate.
în propoziţiile din capitolul VI intră :
O[ ) Literele p , q, r, S, t care sint variabile propoziţio­
nale, adică semne ce pot fi inlocuite cu propoziţii. Astfel,
înlocuind aceste litere cu propoziţii ale teoriei mulţi­
milor x E O[, X F- O[, . .. , am obţinut propoziţiile intotdeauna
adevărate ale teoriei mulţimilor 6.4 * , .. ' Tot aşa; inlo­
cuindu-Ie cu propoziţiile teoriei relaţiilor binare x R y, .. ,
am obţinut propoziţiile intotdeauna adevărate ale teo­
riei relaţiilor binare 6.4 * * , . . . Bineînţeles, propoziţiile
6.4-6. 1 6, . . . sînt intotdeauna adevărate ; ele pot fi În­
locuite cu orice propoziţie. De pildă, ( 6.5 ) dă
(2 < 3) ==> (2 -< 3) ,
dacă propoziţiile p şi q sînt 2 -< 3, 2 =F 3 , iar p & q,
care este (2 -< 3) &(2 =F 3) este 2 < 3. Tot (6.5) dă :
"dacă fumez şi scriu, atunci fumez". "
�) Semnele " 1 " , " -1- " , " � " , " V , ,, &". Aceste
semne leagă una sau două propoziţii, formînd o nouă
propoziţie : ...., p, p � q , P H q, P V q, P & q. Procedeul
se iterează, formînd pe ...., , p, ...." ...., p, ' 1 "'" 1 p, ... ,
1 (p � q), ( ...., p) -1- q, P � ( ...., q), ( "( p) � ( ...., q ) , "'" [ ( Ip ) �
� q] ş.a.m.d.

148
 y) Literele x,y, . . . , care ţin locul indivizilor ; ideea de
individ nu este precizată în cap. VI ; ea apare distin­
gînd indivizii X, . . . de proprietăţile lor P, Q, .. . ; scrierea
P (x) , . . . corespunde ideii : individul X are proprietatea P.
�) semnele ( x) , (Ex) sînt numite cuantori. D acă p
este o propoziţie ( x)p şi (Ex)p sînt de asemenea propo­
ziţii.
" "
e: ) Semnele " c " ,
"
,, � " , " e " , " U , " n , ,, - " .
,, 0 , ,, 1 " care sînt specifice teoriei mulţimilor. î n teo­
ria mulţimilor, dezvoltată în cap. 1, apar :
- indivizi, notaţi a, . . . , x;. . . ;
- mulţimi, notate a, �,
- printre mulţimi au ap ărut două mulţimi constante
o şi 1 ;
- relaţii Între indivizi şi mulţimi : a E 0[, b � ()(. ; o aS,tfel
de relaţie a fost în acel capitol considerată ca o pro­
prietate a indivizilor ;
- relaţii între mulţimi : el = �, y e �, ()(. şi � sînt dis­
j uncte ;
- semne care leagă una sau două mulţimi, formînd
o nouă mulţime : ii, ()(. n �, ()(. U �, ()(. - � etc. Le vom numi
legi de compoziţie între mulţimi ;
- proprietăţi ale relaţiilor între mulţimi : reflexivi�
tatea (incluziunii, egalităţii), simetria (egalităţii) ş.a.
- proprietăţi ale legilor de compoziţie : comutativi­
tatea (reuniunii, intersecţiei) , etc.
�) I n teoria relaţiilor binare din cap. II apar literele
ce ţin locul indivizilor a, . . . X, . . . şi cele ce ţin locul rela­
ţiil or R, S, T, . . . , şi scrierea X R y.
'YJ) In teoria relaţiilor hnare din cap. II apar pe 'lîngă
semnele de la punctul � de mai sus şi
relaţii între relaţii ==> , <=> , (6.1 7°°, 6.18°°) ;
semne care leagă relaţiile pentru a forma noi relaţii
,, & " , " V It, , ,- " (negaţie), " (produsul ), " .-. " (trans-
pusa) ;
proprietăţi ale relaţiilor între relaţii : reflexivÎtat,ea
lui ,, � " şi " <=> " , tranzitivitatea lor, etc ;
proprie tăţi ale lui , , &" , " V ", ,, � " , . . .

1-49
 In studiul făcut asupra mulţimilor în c ap. 1 au in­
trat ideile din IX, E , dar, cum s-a văzut în cap. VI, şi
jd eile din �, y, �. în cel al relaţiilor binare au intrat
ideile din IX , �, 'Y), dar, cum s-a văzut în cap . VI, şi ideile
-din � , y, �.
Studiul ideilor din IX, �, y, � formează logica pl'edica­
teZor, disciplină comună teoriei mulţimilor şi teoriei re­
laţiilor.
Dar o p arte din această logică, cea care nu conţine
decît ideile din �, dă loc la propoziţiile 6.4 - 6. 1 6, 6.29,
6.35 - 6.50 ; acest capitol este numit logica propozi­
ţiilor.
Din contra , proprietăţi de tip ul lui 6. 1 70 - 6.30, 6.3 1 -
6.32, 6.52- 6.57 conţin cuantori ; ele sînt specifice logi­
cii predicatelor ; propo ziţii ca 6.4 *, 6.5 * - 6.8 * , ... şi
toate celelalte notate cu un asterisc, 6.4 * * , 6. 5 * * - 6.8 * *
,. . , şi toate cele notate cu două asteriscuri sînt şi ele
proprietăţi ale logicii predicatelor, dar, neavînd cuantori,
fac parte din logica .predicatelor cu variabile libere.
Să comp arăm j udecăţile din cap. V.
în acest capitol ne-am ocupat de o mulţime B în
care se dau :
- relaţia de egalitate ;
- o relaţie binară " C " ;
- două legi de compoziţie binare, " n " şi " U " şi,
una monară ,,- " ;
- tot obiceiul de a face matematică.
Deosebirea din cap. 1 şi cap. V este netă : în cap. 1
s-au j ustificat intuitiv anume definiţii şi anume proprie­
t ăţi ; în cap . V s-au ales anume proprietăţi ca axiome şi
din ele s-au demonstrat altele ca teoreme, demonstra­
ţiile s-au făcut după obic�iul matematicienilor.
Despre acest obicei vom vorbi în acest c apitol.

150
DEFINI TIA SEMANTi C Ă A TEZE LOR i N LOGICA P R O P O ZITII LOR

Vom pleca de la definiţia expresiilor pe care () dăm

astfel :
7 . 1 . Literele p, q. .. sînt expresii.
7.2. D acă m este o expresie, -, m: este o expresie.
7.3. Dacă m, $8 sînt expresii m --+ $8, m H $8 , m &
$8, m V $8 sînt expresii.
Punerea p arantezelor se face. după obiceiul matema-
ticiMil�
In acest capitol nu vom utiliza alte idei, dar pentru
a arăta că tratarea riguroasă corespunde unei necesităţi
vom da şi exemple explicative.
D acă în locul literelor p,q, . . . punem anume propoziţii
determinate, adică fără variabile, fie ale teoriei mulţi­
milor, fie ale teoriei relaţiilor, fie ale limbii obţinute
( acele propoziţii vor fi adevărate sau false) , obţinem o
altă propoziţie, (care la rîndul ei va fi adevărată sau
falsă).
De � xemplu, în expresiile
(p & q) V ( -, q),
(p V q) & ( , q)
să punem 2 < 3, 3 < 1 în loc de p, q ; 2 < 3 este ade­
vărată, 3 < 1 este falsă ; propo ziţiile obţinute
[ ( 2 < 3) & ( 3 < 1)] V ( , (3 < 1 )
( (2 < 3 ) V (3 < 1 )] & ( -, ( 2 < 3 ) )

sînt : prima adevărată, (căci -, (3 < 1) este adevărată

deci "t sau , (3 < 1 ) " este adevărată, oricare ar fi pro­
poziţia t ; deci în special prima propoziţie este adevărată) ,
iar (2 < 3) V (3 < 1) este adevărată, c ăci 2 < 3 este
adevărată ; -, (2 < 3) este falsă, căci 2 < 3 este adevă­
rat �, deci conjuncţia [(2 < 3) V (3 < 1)] & (, ( 2 < 3))
uneI propo ziţii adevărate (2 < 3) V (3 < 1) şi a uneia
false , (2 < 3) este falsă.

151
 Adevărul şi falsul sînt cele două valori logice pe care
le poate avea o propo ziţie * .
Valoarea logică a propoziţiei I P ESte d ată în funcţie
de valoarea logică a lui p prin tabloul
P I falsă adevărată
(1 )
--==]; 1 adevărată falsă
Într-adevăr, negaţia unei propo ziţii adevărate este
falsă, cea a unei propo ziţii false este adevărată.
Valoarea logică a propoziţiei p & q este d ată. prin
tabloul următor, în funcţie de valoarea logică a lui p
�i a lui q :

(2)
falsă falsă falsă
adevărată. falsă adevărată

căci " p ş i q " este falsă, dacă măcar una din propoziţiile
p, q este falsă, şi nu este adevărată decît d acă şi p şi q
sînt adevărate.
Valoarea logică a propoziţiei p V q este dată prin ta­
bloul următor, în funcţie de valoarea logică a lui p şi a
lui q :
'1
--

V falsă adevăra tă

{ --- --_ .

I
falsă falsă adevărată (3)
P adevărată adevărată adevărată

CăCi "p sau măcar q" nu este falsă d ecît d acă şi p şi q

sînt false ; d acă măcar una este adev ărată, " P sau mă­
car q" este adevărată.
Care este valoarea logică a lui p -? q, deci a lui :
dacă p at �nci q ?
Această expreSIe înseamnă
nu p sau măcar q,

* Adeseori, valoarea logică "adevăra t" e notată cu ,,1" iar, va­

Joarea logică "fals" e notată "O". In ALGOL se întrebuinţează no­
taţia "true" şi "false"

.152
 căci dacă p -.>- q, atunci sau p este adevărată şi deci
şi q este adevărată sau p nu este adevărată, deci I p este
adevărată.
Vom admite identitatea lui
p -? q
ŞI a lui
( l p ) V q,
deci valoarea logică a lui p -? q este d ată de tabloul ur­
mător, în funcţie de valorile Jogice ale lui p ŞI q :
q
fals��ăr·ată

P
{ falsă
adevărată
adevărată adevărată
falsă adevărată
· (4 )

Cu alte cuvinte,p --+ q eşte falsă, dacă p este adevă­

rată şi q falsă, şi numai în acest caz.
Valoarea logică a lui p .f-+ q este cea a lui (p -? q ) &
(q -? p ) , deci este dată, ţinînd seama de tabelele (2) şi
(3), prin tabloul
q
fal �� ărată

J falsă adevărată falsă

P l adevărată falsă adevărată

Dacă scriem
1 In loc de aderdr
O în loc de fals
atunci comparînd tablourile de la p . 1 52-1 5 3 cu cele de la p . 1 1 \)
tabloul
lui I este iden tic cu cel al lui -

- & - - - n
- V - - - - - - - U
iar funcţiile -- . +-+ sînt cele definit.E' .Ia pp. 27 şi 29. ultima
numită :;.

153
 Dacă avem o expresie Q; în care intră diferite literE
p,q, . . . vomputea calcula valoarea ei logică pentru va·
lori logice date lui p, q, . . . .
Exemple
p p --- p ip p V ip
falsă adevărată adevărată adevărată
adevărată adevărată falsă adevărată

p&j p i ( p & i p) l iip p -iip

falsă adevărată falsă adevărată
falsă ad evărată ad'evăra tă adevărată

p q p&q (p & q) -+ P
falsă falsă falsă adevărată
falsă adevărată falsă adevărată
adevărată falsă falsă adevărată
adevărată adevărată adevărată adevărată

(p & q) -+ q p Vq p -+ (p V q) q -+ (p V q ) p --+ (q -+ p)
adevărată falsă adevărată a devărată adevărată
adevărată adevărată adevărată adevărată adevărată
adev ărată adevărată adevărată adevărată adevărată
adevărată adevărată adevărată adevărată adevărată
Se vede că unele expresii, cum sînt : p --+ p , p V ( i P ) ,
-, ( p & -' P ) , P - i i P , ( p & q) --+ p, ( p & q) --+ q, p --+
--+ (p V q) , q --+ (p V q) sînt întotdeauna adevărate, oricum
ar fi propoziţiile cu care înlocuim pe p, q, . . .
Vom numi teze ale logicii propoziţiilor expresiile care
sînt întotdeauna adevărate.
T e O r e m a . 1 . Expresiile 6.4- 6.16, 6.29, 6.33-6.50
sînt teze ale logicii propoziţiilor. Demonstraţia ca exerciţiu.
Să consider.ăm raţionamentele prin modus ponens
m
m --+ �
( 1)
5B

154
 ŞI

(II)

Dacă m şi m ---7 m sînt teze, oricare ar fi propoziţiile

�e înlocuiesc literele p,q, . . . ce intră în m, m, atît m cît
şi m � m sînt adevărate, deci examinînd tabloul (4), în
( 1 ) m va fi adevărată şi examinînd tabloul ( 5), în ( I I )
. m v a fi adevărată, deci )8 v a fi o teză atît in ( I ) cît
şi în ( I I ).
Să considerăm raţionamentul prin silogism ipotetic :
m � �B
5B � Q: ( In)
m � Q:
şi
m� m
m � Q:
(IV )
m B Q:
In mod analog, dacă m � m şi )8 -+ Q: sînt întot­
deauna adevărate, pentru orice valori logice ale propo­
ziţiilor ce înlocuiesc pe p, q, . . . putem avea
m falsă,
m adevărată şi m adevărată ; în acest caz Q: trebuie
să fie şi ea adevărată ;
deci m -+ Q: este adevărată.
D acă m +-+ m şi � �-+ Q: sînt întotdeauna adevărate,
putem avea
m falsă şi m falsă, deci Q: falsă
m adevărată şi m adevărată, deci Q: adevărată ;
deci m +-t Q: este intotdeauna adevărată.
D eci şirurile de expresii
.s� 1

155
din (1 ) ( I V) se bucură de proprietatea : dacă � 1' , � T
-
• • •

sînt teze, adică sînt întotdeauna adevărate, atunci şi

� este teză, adică este întotdeauna adevărată. Un şir
de expresii � 1 '''' �n � care se bucură d e această proprie­
tate, va fi numit schemă deducti()ă ()alabilă.
Se vede din tabloul (2) că dacă m şi m sînt întotdea­
una adevărate, atunci şi m & � este întotdeauna ade­
vărată, deci schema adj uncţiei
m
m
(V)

este o schemă valabilă. Am dovedit astfel regula adjunc­

tiunii.
,
Să presupunem că avem
m � �.
Tabloul lui � de la p. 1 53 arată că sau m şi m sînt amîn­
două adevărate, deci din tabloul lui � , m -7 � şi m -7 m
sînt adevărate, sau şi m şi � sînt false, deci m --+ m şi
m --+ m sînt adevărate, deci schemele trecerii de la echi­
valenţă la implicaţie

( VI)

(VI I )
sînt valabile.
Dacă avem
m -7 m ( * )
m � m ( * *)
atunci, dacă m e adevărată, atunci m e adevărată din
prima schemă şi dacă m e adevărată, atunci şi m e ade­
vărată. Deci m şi � sînt în acelaşi timp adevărate. Deci
m şi m sînt ln acelaşi timp false, ceea ce se arată şi
altfel, şi anume : dacă m e falsă m nu poate fi adevărată,
din cauza lui ( * * ) [căci dacă m ar fi adevărată, din ( * * )

15 6
s-ar deduce că şi 2{ ar fi adevărată] , de ?i � e falsă ,
şi dacă m e falsă, atunci m n u poate fi adevărată din
cauza lui (* ) , eăci dacă m ar fi adevărată şi m ar tre­
bui să fie). Deci m şi � sînt în acelaşi timp false.
Deci avem tipul de raţionament
m� m
m � 91 (VIII)
m- m
T e o r e m a I I . Sirurile de expresii (1) - ( V III) sînt
scheme deducti()e ()al�bile.
Exerc iti i
[p -+ ( q -+ r )] -+ [ (p -+ q) -+ (p -+ r)l;

[p -->- (q -+ /')] -)o- [ (p & q) -+ r] ;

[(p & q) -+ r] -+ [p -+ ( q ....... r)] ;
(p -+ q) ....... [ (p -->- r) -+ (p -+ ( q & r)) ] ;
( p ....... r) -+ [(q -->- r) -->- (( p V q) -+ r)]

DEF I N I Ţ I A SI NTACT i C Ă A TEZELOR ÎN L O G I CA PRO PO Z I T I I L O R

Vom considera următoarele expresii ce vor fi numite

axiomele logicii propoziţiilor :
7 . 4 p� ( q � p) ;
7.5 (p � (q � r)) � ((p � q) � (p � r)) ;
7.6 (p - q) � (p � q) ;
7 . 7 (p - q) � ( q � p) ;
7.8 (p --? q) � ((q � p) � ( p +--+ q)) ;
7 . 9 (p & q) --? P ;
7.10 (p & q) � q ;
7.11 (p -7 q) � (( p � r) --? (p � ( q & r ))) ;
7.12 p --? (p V q) ;
7.13 q --? (p V q) j
157 ·
 7.14 ( p ---.., r) � ( (q --? r ) --? « p V q) -4 r)) ;
7. 15. ( p -4 q) -4 ( 1 q � I p ) ;
7. 16. 'l i P +--> p .
Vom numi demonstraţie în logica propoziţiilor un şIr
-de expresii
�1 ' · · · ' � n ,

astfel ca fiecare �i să fie de forma :

IX ) una din axiomele 7.4 - 7.16 ;
�) provine dintr-o expresie precedentă �i prin substi­
tuţie. Spunem că o expresie Sl' provine din expresia S)
prin substituţia expresiilor mI ' . . . , mr în locul literelor
P I , · . , p " dacă în S) am inlocuit pretutindeni litera P l
prin expresia mI ' . . . , litera PT prin eJ!:presia mT ; numim
această substituţie p t !mI , , Prl mr ;
. • ·

y) provine din două expresii precedente �h, @k (h < i,

k < i) prin modus ponens, adică �k este expresia �h --?@;i .
Exemp lu de demonstraţie 1 :
�1 este expresia p -4 (q � p) ;
�2este expresia (p -') (q --? r) ) -4 « ( p -4 q) -') (p -') r) )
�3 este expresia (p -4 (q -4 p ) ) -4 « p -4 q) -4 (p -4 p ) ) ;
�4 este expresia (p -4 q) -4 ( p -4 p ) ;
�6 este expresia (p -4 (q -4 p )) --? (p -') p ) ;
�6 este expresia p -4 p .
Se vede că �l şi �2 sînt axiomele 7.4, 7.5, �3 pro­
vine din �2' s ubstituind pe p lui r. �4 provine din �l şi
�3 prin modus ponens. �5 provine din �4 substituind
lui q pe p -') q. �6 provine din �1 şi �5 prin modus po­
nens.
Exemplu de demonstraţie II :
�l este expresia ( p --? q) --? « p --? r) --? (p --? (q & r))) ;
�2 este expresia (p & q) -4 p.;
�3 este expresia (p & q) -4 q ;

158
 Q;4 este expreSI a [ (p & q) --? q] --? {[(p & q) --? p]
--? [ (p & q) --? (q & p)] ) ;
Q;5 este expresia [( p & q) --? p] --? [(p & q) --? (q & p )] ;
Q; 6 este expresia (p & q) --? (q &p) ;
Q;7 este expresia (q & p ) --? (p & q) ;
Q;s este expresia (p --? q) --? ( (q --? p ) -+ ( p - q» ) ;
Q;g este expresia [( p & q) -4 (q & p) --? { [( q & p ) -4
--? (p & q) ] -4 [ (p & "C] ) - (q & p ) ] ) ;
Q;lO este ex presia [(q & p ) --? ( p & q)] --? [(p & q)
.
- (q & p )] ;
� 1l este expresia (p & &
q) - (q p).
Se vede c ă �l' Q;2' Q; 3 sînt axiomele 7 . 1 1 , 7.9, 7.10 ;
(;f4 provine din Q;1, substituind lui p pe p & q şi lui r
pe p ; Q;s provine din Q;3 şi Q;4 prin modus ponens ; Q;6
" provine din Q;2 şi Q;s prin modus ponens ; Q;7 provine din
�6 substituind lui p pe q şi lui q pe p ; Q;s este axioma
7.8 ; Q;g provine din Q;s prin substituirea lui p & q, q & P
în locul lui p , q ; Q;l O provine din Q;6 şi Q;g prin modus ponens.
�1 1 provine d in Q;7 şi Q;l O prin modus ponens.
Vom da următoarea definiţie sintactică a tezelor lo­
gicii propoziţiilor :
O expresie ;t este o teză a logicii propoziţiilor, dacă
există o demonstraţie care să o conţină.
Exercitii
Să se ,demonstreze că
(p V q) -+ (q V p) ,
(p V q( +-+ (q V p),
(p V ( q V r) ) � ((p V q) V r) ,
(p & (q & r) ) +-)o (( p & q) & r)
sînt teze ale logicii propo ziţiilor după definiţia sintactică.
Vom da definiţia demonstraţiei din ip otezele .ţ>l' . . . , .ţ>p
în logica p ropoziţiilor : aceasta este un şir de expresii
Q;l,· Q;n,

159
în care fiecare �i sau este una din formele ()(, �, y (ce
intră în definit.ia demonstratiei de la p. 1 58) san oste
una din ipotez�le 5)1'· 5)s . '
Exemplu :
5)1 este expresia p,
.\12 este expresia p � q,
Q;1 este expresia p,
Q;2 este expresia p � q,
�3 este expresia (p � q) � (p � 1)) ,
Q;4 este expresia p q, �

Q;s este expresia q.

Q;1 ' (;f2 sînt SJl' 5)2' iar CE3 este axioma 7.6 ; Q';4 provine
<lin Q;2 şi Q';3 prm modus ponens ; Q;s provine din Q;l şi
Q;4 prin modus ponens. Deci şirul Q;l, Q:2' Q;3' Q:4' &:5 este
o demonstraţie din ipotezele 5)1. 5)2 ·
Vom da definiţia sintactică a schemelor deducti()e �'ala­
,bile în logica p ropoziţiilor : şirul de expresii
�l
, 1

·este o schemă deductivă valabilă în logica propoziţiilor,

·dacă există o demonstraţie din ipotezele �1'. � care
să conţină pe !r.
Schema ( I I ) este valabilă după definiţia sintactică
Vom enunţa teorema fundamentală a logicii propoz iţiilor :
Definiţia sintactică şi definiţia semantică sînt echi()a­
lente şi pentru teze şi pentru schemele deducti()e ()alabile.
Pentru demonstrarea acestei teoreme şi pentru în­
treaga dezvoltare a logicii propoziţiilor trimitem la un
tratat special. Acolo cititorul va putea găsi demonstra­
ţiile sintactice ale tezelor 6.4 - 6.16, 6.29, 6.33 -6.50 şi
.ale schemelor deductive II I-V de mai sus, ca şi alte teze
ale logicii propoziţiilor pe care le vom întrebuinţa în
paragraful următor.

160
D E F I N I T I A S I NTAC T i C Ă A TEZE L O R i N L OG ICA PREDI CATEL O R

Vom defini expresiile în logica predicatelor prin

7.17 A (x), . . . , B( x,y), . . . C( x,y,z), . . " sînt expresii în
logica predicatel or, A,. . fiind predicate, x,. . . varia-
bil e individuale.
7 . 18 Dacă m este o expresie in logica predicatelor, (x) m
şi (Ex) m sînt expresii în logica predicatelor.
7.19. Dacă m este o expresie în logica predicatelor,
J A este de asemenea o expresie în logica predicatelor.
7.20. D acă m, Q3 sînt expresii în logica predicatelor,
m � m , m � , � , m & m , m V 5B sînt expresii în logica pre­
dicatelor.
Vom considera următoarele axiome specifice logicii pre-
di'catelor :
7.21 [( x )P(x)] � P(y) ;
7. 22 {(x)[21 � P( x) ] } � {IU � [ ( x)P(x) ] } ;
7.23 P(x ) � [(Ey) P(y) ] ;
7.2 4 {(x)[P( x) � 2!J } � {[ (Ex) P(x) ] � m } .
în 7.22 si ' în 7.24 9,( nu trebuie să contină variabila x.
Vom numi demons traţie în logica p�edicatelor un şir
de expresii în logica predicate lor.
Q':1 , . Q': n ,
astfel ca Q':i să satisfacă una din condiţiile următoare
� ) Q;i provine dintr-o teză a logicii propoziţiilor sub-
stituind literelor p,. expresii 9L , din logica predica-
telor.
�) @:. este una din axiomele 7.21 - 7.24.
,) Există un j < i, astfel încît Q;i :-ă fie de forma
( b) Q;j, b fjind o variabilă individuală.
o) Există un h < i şi un k < i, astfel ca Q;k s?i fie
Q; h � Q;i.
O teză a logicii predicatelor este o expresie a lo gicii
predicatelor, pentru care există o demonstraţie a logicii
pl edicatelor care să o conţină.
Exemple de demonstraţie în logica predicatelor . sînt
deducerile lui 6.4 *, 6. 4 * * " . . din 6.4, . . . Aceste dedu­
ceri se fac în baza condiţiei IX . De asemenea, deducerile
11 - 585 161
 lui 6.20° -6.24° de la p. 136 s-au făcut graţie lui r, numit
principiul demonstraţiei prin generalizare.
Exemplu de demonstraţie în logica predicatelor. Şirul
de expresii
[(x)P(x)] -? P (y), (a)
([(x) P( x) ] -? P(y) } -7 { I P(y) -7 [ I (x) P(x)] ) , (b)
[ 1 P ( y)] -? { 1 [ (x)P(x)] } (c )
(y) {[ I P(y)] -? [ 1 (x) P (x)] }, (d)
« y) ([ I P (y )] -7 [ 1 (x) P( x)] }) -?
-? ([(Ex) I P ( x)] -7 [ I (x) P(x)J ), (e)
[(Ex) I P(x)] -? [ 1 (x)P(x)], (f )
[ I I (x) P(x)] -7 [ 1 ( Ex) I P(x)], (g)
[(x) P ( x) ] -+ [I I (x) P( x)], (h)
(x) P( x ) -+ [1 (Ex) I P(x)], ( i)
[1 P(x) -7 [(Ey) I P(y)], (j )
{J P(x) -+ [(Ey) J P(y)] } -+
-+ ( [ I (Ey) J P(y)] -+ [ I I P(y ) ] } , (k)
[ 1 (Ey) I P(y)] -+ [ I I P( x)], (1)
[ I I P( x )] -+ P( x) , ( m)
[1 (Ey) J P(y) ] -+ P(x) , (n)
[ 1 (Ey) J P(x)] -+ [(x) P(x) ] (p)
este o demonstraţie.
Intr-adevăr, (a) este 7.21, (b) provine din teza de
logica propoziţiilor :
(p -+ q) -+ ( I q -+ Ip) (*)
prin substituţie ; ( c) provine din ( a), (b) prin modus po­
nens, (d ) provine prin generalizare din (c) ; (e) este 7,24 ;
(f) prov ine din ( d ) şi (e) prin mod us ponens ; (g) provine din
( *) prin substituţie ; (h) provine din 7.16 ; (i) provine din
(h) , (g) prin silogism ; (j ) este 7.23 ; (k ) provine din ( * )
prin substituţie ; (1) provine din (k) şi (j) prin modus
ponens ; (m) provine din 7.6 şi 7.16 ; (n) provine din (1)

162
şi (ru) prin silogism ; (p) din (n) prin generalizare şi 7.24 i
(p ) este rezultatul căutat
[(x) P( x)] +--+ [ , (Ex) , P(x)] , (7.25)
[(Ex) P(x)] +--+ [(x) J P(x)]. (7.26)
Să dovedim pe 6.32.
Să considerăm şirul de expresii :
{ (x) [ P(x) � Q (x) ] } � [ P( y ) � Q(y)] , (a)
[(x) P(x)] � .P(y) , ( b)
([(x) P(x)] � P(y) } � « {( x) [P(x) � Q ( x)] } �
� [ P(y) � Q(y))] � ( { ( x ) P(x)] � P(y)] } &
&( {(x) [ P(x) � Q( x)] � [P( y)"� Q(y)] ) ) ) , (c)
( [( x ) P(x)] � P ( y) & [ { (x) [ P(x) � Q(x)] } � [ P(y) �
� Q(y)], (d)
{[ [ (x) P( x) ] � P(y) ] & ( [(x) ( P(x) � Q(x) ]] � [ P(y) �
� Q(y)] } � ( ([ (x) P(x)] & [(x) [P(x) �
-+ Q(x)] -+ (P(y) & [P(y) -+ Q(y)] }), (e)
([(x) P(x)] & [(x) [P(x) -+ Q(x)]] } -+ { P(y ) & [ P(y) -+
-+ Q(y)] } , ( f)
{ P(y ) & [P (y) -+ Q(y )] }) -+ Q(y), (g)
([(X) P(x)] & {(x) P(x) -+ Q(x) ] } ) -+ Q(y) , (h)

([(x) P(x)] & {(x) [P(x) -+ Q(x)] }) -+ [(x) Q(x)]), (i)

« [(x) P(x)] & {(x) [ P(x) -+ Q (x)] } ) --* [(x) Q(x)]) "7
-+ ( { (x) [P(x) -+ Q(x) ] -+
-+ ( { [ (x) P(x)] -+ [(x) Q(x) ] }), (j )
{ (x) [ P (x) -+ Q(x) ] } -+ { [(x) P(x)] --* [(x) Q(x)]} . (k)
în aces t şir (a) şi (b) sînt 7.21 ; (c) provine din teza
de logica propoziţiilor :
p -+ (q -+ (p & q)),
163
prin substituţie ; (d) provine aplicînd lui (c) modus po­
nens întîi cu (b) apoi cu (a) ; (e) provine din teza de
logica propoziţiilor
[(p -+ q) & (r -+ s)] -+ [(p & r) -+ (q & s)]
prin sub,stituţie ; (f) provine din (e) şi (d) prin modus
ponens ; (g) provine din teza de logica propoziţiilor
{p & (p -+ q) ) -+ q
prin substituţie ; (h) provine din (f) şi (g) prin silogismul
ipotetic ; (i) provine din (h) prin regula 7 .22 şi modus
ponens ; (j ) provine din teza de logică clasică
( (p & q) -+ r ) -+ ( q -+ (p -+ r»
prin substituţie ; (k) provine din (j ) şi (i) prin modus
ponens.
Pentru dezvoltarea logicii predicatelor trimitem la
tratate speciale ; acolo se va găsi şi înţelesul unei defi­
niţii semantice a tezelor logicii predicatelor.

I DENTITATEA

Relatia de identitate " = " se bucură de următoarele

propriet ăţi esenţiale :
7.25 a = a,

7.26 ( a = b) -+ [P( a) -+ P (b)].

În logica predicatelor şi a identităţii vom defini expre­
siile
" prin 7.17- 7.20 şi prin :
7.27 b' =b" este o expresie, dacă b', b" sînt varia­
bile individuale ;. vom defini demonstraţiile ca în para­
graful precedent, dar la punctul � al definiţiei vom
adăuga axiomele 7.25, 7.26, iar la punctul oc vom înlo-
cui cuvintele "expresii 'll , . . . , din logica predicatelor",
cu cuvintele "expresii m, . . . , din logica predicatelor şi
a identităţii".

164
 Exemplu de demonstraţie :
Să considerăm şirul de expresii :
(a = b) � [ ( a c) � (b c )] ,
= = (a)
{( a = b) � [( a = c) � (b �)] } � {( a
= = c) �
� [( a =b) � (b c)] },
= (b)
(a = c) � ( [ a = b) -+ ( b c)],
= (c)
(a = a) � [(a = b) � (b - a)], (d)
(a = b) � (b = a), (e)
(c = a) -+ [ ( a = b) � (b c)],
= (f )
[( c = a ) & (a = b)] � ( b c) ,
= (g)
[(c = a) & (a = b)] � (c b),
= , ( h)
(c = a) -+ [(a = b) � (c b)].
= (i)
Acest şir este o demonstraţie, căci (a) este 7.26, luînd
ca P ( x) predicatul x c ; (b) provine prin substituţia
=

din teza de logica propoziţiilor

[p � (q � r)] � [q � (p � r)] ;
(c) provine din (b) şi (a) prin modus ponens ; (d) provine
din (c) prin substituţie ; (e) provine din (d) şi 7 .25 prin
modus ponens, (I) provine din ( c a) � (a c) - care
= =

provine din (e) prin substituţia lui a cu c şi a lui b cu

a şi (c) prin silogism ipotetic ; (g) provine din (f) prin
modus ponens cu o teză ce provine prin substituţie din
teza de logica propoziţiilor
(p � (q � r ) ) � ( p & q) � r) ;
( h) provine din (g) şi (e) ; (i) provine din ( h) prin modus
ponens cu o teză ce provine prin substituţie din teza
de logica propoziţiilor
( p & q) � r) � (p � (q � r) ) .
Tezele (e) şi (i) sînt legile de simetrie şi tranzitivita l e
ale egalităţii
7.27 (a b) � (b
= a), =

7.28 (a b) -+ ( b = c) � ( a c) ) .
= =

165
 Totuşi, o proprietate importantă a identităţii :
dacă x are toate proprietăţile lui y, atunci x y =

nu poate fi formu]at.ă decît sub următoarele forme :

7.29 (IX) [(X E IX) --+ (y E IZ)) --+ ( x y),
=

7.30 ( P) [P(x) --+ P(y)] --+ ( x = y) ,

adică utilizînd cuantificatorul (IX) : pentru orice mulţime,
sau cuantificatorul ( P) : pentru orice proprietate, care
ne fac să ieşim din cadrele acestui volum.
Axiomele 7.4-7.16, 7.21- 7.26, modus ponens şi
principiul generali zării sînt suficiente nu numai pentru a
justifica proprietăţile din cap. 1, ci şi cele din cap. II,
precum şi definiţia relaţiilor funcţionale, deci propriet.ă­
ţile din cap. III. într-adevăr, y f(x) este o relaţie
=

F( x,y) care satisface condiţiile

( x) (Ey) F(x, y),
( x ) ( y ) (z) {[F(x, y) & F(x, z)] --+ (y = z) }.
Produsul a două relaţii este şi el definit prin
[x(RS ) y] � ( Et ) [(x R t) & (t S y)] .
Mai mult decît atît, 7.17 permite studiul relaţiilor
ternare, quaternare, etc.
Faptul că există cel mult un individ cu proprietatea
P se scrie :
( x ) (y) {[P(x) & P (y)] --+ ( x = y) } ;
faptul că există cel mult doi se scrie :
( x) (y) (z) { [ P(x) & P(y) & P ( z )] �

� [( x = y) V ( y = z) V (x = z)] ) ;

iar faptul că există cel puţin doi se scrie :

(Ex) (Ey) [P(x) & P(y) & ( x =1= y)]

şi aşa mai departe.

Aceasta este logica predicatelor de ordinul I.

166
 Studiul proprietăţilor din cap. IV privind muiţimil�i'
de mulţimi ca şi cel al predicatelor de relaţii (de pHcl�{
t ranzitivitatea unei relaţii) Iese din cadrele logicii predif
catelor de ordinul 1 .

MULŢI M EA EL EMENT E L O R C E AU O P ROPRIETATE DATÂ

Fie P o proprietate. Numim

Cj(xI P(x�
multimea tuturor indivizilor x care au proprietatea R,
deci'
{a E Cj(xI P(x) } -<-+ P( a ) .
E uşor de văzut că
Cj ( xIA ( x) & B ( x) )=Cj ( xI A ( x» n Cj( xIB ( x) ) ,
Cj( xIA ( x) V B ( x) = Cj( x IA (x) U Cj (x lB( x) ) ,
Cj(xl i A ( x)) = Cj(x I A(x)
ŞI că
(x) [ A ( x) � B (x)] echivalează cu Cj(xIA ( x) C Cj(xIB (x)),
( x) [ A ( x) � B (x)] echivalează cu Cj ( x[A (x)) Cj( xI B (x)),
=

( X) [ i A ( x)] echivalează cu Cj (x)A (x)) 0, =

(Ex) A ( x) echivalează cu Cj( x IA (x) =1= O.

REL ATI I BINARE ÎNTR-O M U L T I M E FINIT Ă

.
Fie M o multime cu n elemente ce vor fi numite
el' . . . , eno O rela ţie R Între elementele lui M e deter­
minată de cele n 2 propoziţii.
Pi j : elementul ei este în relaţie R cu elementul ej '
Vom numi :
adepăr dacă elementul ei este în relaţie R cu

I
l ej ,
rij = ;l ementu .
l als , d acă elementul ei nu este în re1 aţIa R cu
el ementul e j '

167
 Cele n2 elemente fi j formează o matnce
p= {l'i j } ;
P v a fi matricea asociată relaţiei R ; vom SCrIe
p = g)'[ (R) .

Exercitii
1. §lt ( R V S) = mt.( R) U .llIt (S)
cu
{rij} U { Sij } = bj US ij }.
2 . m(R & S) = §lL (R) n .l)ll(S)
cu
f r'ij } n { Sij } = { r:j n Sij }.
3 . 8l1L ((R) = â'R.(R)
cu
{ rij } = { fij }
4. ff<.(R S) = .l)lt(R) .mr. (S)
cu
{rij } { sij } = { U (rit n Stj) },
t

unde ri j U Si j , I'ii n S i i , i'ij sînt daie de tabelele de la pp. 119, 152.

5. §]L ( = ) = { ei j } ,
unde
.
e.! -
. _ {adeVăr, dacă i = j,
fals, dacă i 4::. j,
6. §Jt (l) = { adevăr } ,
7. 8'1t (0) = { fals } ,
unde { adevăr} , { fals } , sînt matricele ale. căror elemente sînt toate
"adevăr", respectiv toate "fals".
�
8. 8JR (ii ) = 8l1L(R) ,
unde
..--. .
{rii} = {rii} .
9. R � S echivalează cu rij C Si j .

168
 10. Reflexivitatea relaţiei R echivalează cu
ri; = ade văr.
1 L Simetria relaţiei R echivalează cu
ri j ' = 'j;.
12. T ranzitivitatea relaţiei R echivalează cu
r;/t n ril j C rij •

1 3 . Antisimetria relaţiei R echivalează cu

'ij n 'ji = fals p entru i * j.
1 4 . Antisimetria strictă a relaţifi R echivalează cu
rij n I'ji = fals.

Matricele cu elementele O ( fals) şi 1 ( adevăr),

=, =

sînt un caz particular al matricelor cu elementele Într-o

algebră booleană.
Definiţiile date mai sus pentru {rij} U {Sij}, {rii } n {Sij},
{r;j, {;;;} , {rij} C {sd se extind acestui c az. Matricele
cu n linii şi coloane, cu elementele într-o algebră booleană
formează o algebră booleană ; demonstraţiile ca exerciţii.
î n afară de produsul definit Ia 4, putem introduce
produsul dual
{rId * {sid = { n (ritUSti) }.
t
Teoria se poate extinde cazului infinit.

TEO RIA GRAFURI LOR

Noţiunea de relaţie, mai ales în cazul relaţiilor .al că­

ror domenii şi codomenii sînt finite, se studiază azi sUD
o formă geometrică în aşa numita teorie a grafurilor.
Un graf este o relaţie al cărei domeniu şi codomeniu coin­
cid ; aceasta nu este de altfel o restricţie, deoarece dacă
X este domeniul şi Y codomeniul relaţiei R, relaţia poate
fi extinsă la relaţia R *, al cărui domeniu şi codomeniu
sînt identice cu X U Y, iar x R* y est� 'falsă dacă x � X sau
dacă y � Y şi este în acelaşi timp cu x R y adevărată
sau falsă dacă x E X şi Y E Y.

1 69
 Unui graf finit i se asociază o matrice cu elementele
O, 1 'ca mai sus şi un desen format dintr-un sistem de
.săgeţi, săgeata ab figurînd în desen dacă propoziţia a R b
-este adevărată ; aceste săgeţi se numesc arcele grafului ;
a şi b sînt extremităţile, vîrfurile sau nodurile arcului ab,
.a este nodul iniţial, b nodul final. în desen ele sînt
notate prin p un cte .
Un graf finit este un. complex 1-din'Wnsional orientat,
adică un sistem format din :
oc) simplexele O-dimensionale, care sînt nodurile
,xij. . ,x�o ale grafului ;
�) simplexele 1-dimensionale, care sînt arcele xL . . . , X�l
-ale grafului ;
y) matricea de incidentă (orientată), care este matri­
'cea {Eij } , 1 -< i -< oco, 1 '< J -< oc1 cu Eij - 1 dacă ev� este
=

nodul iniţial ,al lui ev{, �ij = ,+ 1 dacă ev� este nodul fi­
nal al lui evi Eij = O dacă evo nu este niciuna din extre­
,mităţile lui 0V{.
Matricea de incidenţă (neorientată) este matricea {'Y)i j }
,cu elementele 'Y1" '"I = l E'"I I .
Un lanţ n-dimensional al complexului ( n 0, 1 ) este
=

:un element al lui A cxH ; îl vom scrie :

Lanturile n-dimensionale (n 0,1 ) formează două

'grupuri ' Co, C l '
=

Frontiera lantului
' O-dimensional Xo este elementul
o( xo)= 2: Aj.
j
Frontiera lanţului 1-dimensional Xl este lanţul O-di­
'mensional
O(x1) = L: Aj Ei; x�.
i ,i

Un lant cu frontiera nulă e numit un ciclu, Ciclurile

n-dimensio � ale formează două grupuri Zo, ZI' Un lanţ
O-dimensional xo e numit ciclu frontieră al lanţului 1-di­
mensional Xi dacă

']70
 Se demonstrează că orice frontieră e un ciclu. Ciclu­
rile frontieră F n formează un subgrup al lui Z I/" Grupul
factor Zn jF n este numit grupul de omologie.
Cofrontiera lanţului zero-dimensional Xo este lanţul
unidimensional
a ( xo) = 2: Aj Eji x� .
i,i

Cofrontiera lanţului 1-dimensional xl ( n = 1) este ele­

mentul
a (Xl) = �.\
J

Lanturile cu cofrontieră nulă vor fi numite cocicluri.

Ele forritează un grup Z n.
Lanturile care sînt cofrontiera unui lant vor fi numit-e
cociclur'i cofrontieră. Ele formează un sub'grup al prece­
dentului Fn.
Grupul factor Z"jFn este numit grupul de coomologie.
O noţiune geometrică importantă legată de cele de
mai sus este aceea de drum. Un şir de noduri
(*)

formează un drum deschis care merge din a în b dacă

al = a, an = b şi aiai+1 este un simplex (orientat) al com­
plexului. Nodurile al ' an sînt cele două extremităţi ale
drumului deschis (nodul iniţial şi nodul final). Şirul de
noduri ( * ) este un drum închis dacă al =an şi a i ai +1
(inclusiv anal ) este un simplex orientat al complexului.
Ciclurile unidimensionale sînt sume de drumuri în­
chise, fiecare cu multiplicitatea lui.
Două noduri sînt conexe dacă ele sînt extremităţile
unui drum.
Un ciclu zero-dimensional e format din perechile de
extremităţi ale unor drumuri, fiecare luat cu multiplici­
tatea lui.
Un graf se spune că e tare conex dacă două noduri
oarecare ale lui sînt conexe. Un graf este conex dacă date
fiind două noduri ale lui a şi b există un şir de noduri
ale lui : CI = a,. . , Cr = b astfel ca Ci Cj să fie conexe.

171
 Pentru a înţelege importanţa practică a teoriei gra...:
furilor să ne gîndim că o pereche (a,b) de puncte din
p lan sau din spaţiu apare în cazuri ca următoarele :
1. a, b sînt nodurile unei reţele electrice iar arcul!
.ab este o porţiune de conductor electric prin care trece'
sau .nu curentul.
Reţeaua poate fi o reţea cu rezistenţe ohmice , capaci­
tăti sau o retea cu contacte.
' 2. a, b sî�t două localităţi într-o reţea de transport.
(de pildă de cale ferată sau de şosele), iar arcul ab este
elementul de şosea dintre ele.

TEORIA T I P U R I L O R

Teoria abstractă a mulţimilor poate fi dezvoltată por­

nind de la exemplul teoriei mulţimilor de puncte diIl!
plan, aşa cum am făcut-o pînă acum.
în aces t exemplu avem de-a face de la început cu :
- indivizi, care sînt în acest caz particular puncte
din plan ; fie Il totalitatea lor ;
- mulţimi de indivizi, care sînt submulţimi ale lui.;
Il, fie 12 totalitatea lor ;
- mulţimi de mulţimi de indivizi, care sînt submul­
ţi mi ale lui 12 ; fie Ia totalitatea lor ;
- mulţimi de mulţimi de mul ţimi de indivizi ; care
sînt submulţimi ale lui 13 ; fie 14 totalitatea lor"
s., a.m.d.
Dacă a este un individ, iar IX1 o mulţime de indivizi�
expresiile a E IX1 şi a li!O 0:1 au un sens : un individ apar­
ţine sau nu aparţine unei mulţimi de indivizi.
Dacă însă IX2 este o mulţime de mulţimi de indivizi T
în timp ce
IX1 E IX2 IX1 � IX2
au înţeles, una din aceste propoziţii fiind adevărată, ex­
presiile

1 72
nu au inţeles, deo arece IX2 nefiind o mulţime de indivizi,
nu are sens să ne întrebăm dacă un individ îi aparţ,ine
sau nu.
Propoziţiile {a } E IX2, respectiv {a } � (X2 au însă înţeles.
î n schimb, propoziţiile {a } E IXl, {a } � IXl nu au înţeles,
deoarece şi {a } şi (Xl sînt mulţimi de indivizi. Propoziţia.
{ a } C IXl are însă înţeles şi ea echivalează cu a E IXl.
Dacă IXl e o mulţime de indivizi
IXl C I I ,
Iar dacă IX2 e o mulţime de mulţimi de indivizi
IX2 C 1 2
ş.a.m.d.
Aşadar, mulţimile sint de diferite tipuri :
tipul 1 al mulţimilor de indivizi ;
tipul 2 al mulţimilor de mulţimi de indivizi ;
tipul 3 al mulţimilor de mulţimi de mulţimii de indivizi�

tipul n + 1 al mulţimilor de mulţimi de tipul n.

Am numit Il totalitatea indivizilor, 12 totalit atea
mulţimilor de indivizi, In totalitatea mulţimilor de tipul
n-1.
Cele spuse mai sus înseamnă că :
a E IXI are înţeles, dacă a E l I ' IX1 E 12,
IXl E IX2 are înţeles, dacă IXl � 12, 0'.2 E 13 ,
IX2 E O'.3 are înţeles, dacă IX2 E 13, 0'.3 E 14 ,

şi, în genere
O'. E �
are înţeles dacă tipul lui � este mai mare cu o unitate decît
tipul lui 0'., şi numai în acest caz.
Să considerăm formula (3) de Ia p. 107. Pentru a o
stabili, am considerat un individ oarecare x, deci x E l I
şi mulţimi IX1 de indivizi IXl E 12 ; expresia : "există un IX ast­
fel ca . " se traduce prin (EIX) [(IX E 12) & ( x E IX) ] ; dar
{x } E I2 şi X E {x }, deci teorema (3) trebuie scrisă :
U IXl = 1 1'
"'I E I 2

173
 Mai general
U 01." = I n .
o:nEIu+l

Să considerăm mulţimea vidă din formula (1 ) p. 1 06. I n

reuniunea U OI. semnul ° 'inseamnă : mulţimea de mulţimi
'''' E 0
care n u are nici u n element, deci mulţimea d e mulţimi
- o vom numi 02 - , astfel ca pentru orice mulţime
01.1 să avem 01.1 � 02. în schimb, în membrul al doilea sem­
nul {!) înseamnă "mulţimea pentru care nici un individ
nu-i este element " , căci x E U 01.1 Înseamnă (E0I.1 )[0I.1 E (2)
"'lE 0 2
&(x E 0I.1 )], deci U 01.1 = 01.Deci formula ( 1 ) ar trebui scrisă
"'lE 0 2

c u două multimi vide :

mulţimea 01 care nu are nici un element, dar care
'

este o mulţime de tip 1 , deci 01 E 12 ;

mulţimea 02 care nu are nici un element, dar care
este o mulţime de tip 2 ; şi , mai general
U OI.n = 0n
"'nE 0 "
ş.a.m.d.
Analog, formulele (2) ŞI (4) ar trebui s ă fie scrise :
n 01.1 = 1 1 n 01. 1 = {!) 1 ·
�E 0 2 �E�
sau mal general

Teoria tipurilor a fost introdusă pentru a evita cele­

brele paradoxuri ale teoriei mulţimilor. Iată, ca exemplu,
paradoxul mulţimii tuturor mulţimilor ce nu se conţin ca
element.
Pentru o mulţime OI. în genere - indiferent că este c
mulţime de indivizi, de mulţimi etc.-putem presupune că
propo ziţia OI. E OI. este adevărată, adică mulţimea OI. S E
conţine ca element ;

174
 propoziţia ot E ot este falsă, adică mulţimea ot nu se
conţine ca element.
D acă acceptăm desp ărţirea în tipuri, propoziţiile ot E oc
şi ot � ot n u a u niciodată sens, deci dilema d e mai sus nu
are sens si nu are sens să considerăm multimea M a tu­
turor mtilţimilor ce nu se conţin ca elem'ent. Definiţia
mulţimii M
( ot E M) +-+ (ex � rx)
nu are sens.
D acă însă nu acceptăm teoria tipurilor, această defi­
_

niţie are sens. E a însă conduce la un p aradox, căci

(M E M) � (M � M),
adică propoziţia M E M echivalează cu M � M. Acesta .
este celebrul paradox al mulţimii tuturor mulţimilor ce
nu se conţin pe ele însele.
Dificultăţi de acest tip ne arată că teoria naivă a
mulţimilor trebuie depăşită. Acest lucru se face prin
teoria axiomatică a mulţimilor, pe care însă nu o vom
studia aici.
împărţirea mulţimilor în tipuri corespunde unei îm­
părţiri în tipuri a predicatelor şi relaţiilor. Propoziţiile
din c ap. 1 sînt propoziţii care afirmă proprietăţi ale mul­
ţimilor, deci ale predicatelor de o variabilă.
Să considerăm ca proprietăţi următoarele :
- predicatul A (x) este s atisfăcut de un individ, dar
numai de unul, ceea ce se scrie [ (Ex) A (x) ] & {(x)( y)( [A ( x ) &
&A ( y )] � (x = y ) ) } ;
- predicatul B (x) este satisfăcut de doi indivizi dife­
riţi, dar nu există trei indivizi diferiţi care să-I satisfacă,
ceea ce se scrie (Ex) (Ey) { (x =1=- y ) &B(x) &B ( y) } &
& (x)( y )(z) { [B (x) &B(y ) &B (z)] � [ (x = y ) U ( y = z) U (z =
= x)] }.
Astfel avem proprietăţi ale predicatelor A ( x ) , B (x) .
Tot astfel : reflexivitatea, simetria, antisimetria, tran­
zitivitate a sînt proprietăţi ale relaţiilor binare.
Avem o altă ierarhie : ierarhia tipurilor de predicate.
Se pune intrebarea : este teoria tipurilor necesară
pentru dezvoltarea teoriei mulţimilor ? Inţelegerea corectă

175
 a întrebării şi a răspunsurilor ce i se pot da va fi găsită
de cititor în alte tratate în care se studiază o teorie
m ai puţin naivă a mulţimilor.
Totuşi trebuie să observăm că dacă nu putem con­
sidera că multime a tuturor multimilor e o multime si deci
nu putem face asupra ei consideraţiile ce se f�c de' obicei
asupra mulţimilor, ar fi exagerat să spunem că nu pu­
tem nicicum vorbi despre totalitatea mulţimilor.
Pentru această totalitate, pe care o numim clasa mul­
ţimilor şi o notăm cu Ens, putem introduce noţiunea de
apartenenţă, ideea
A F.; Ens
avînd un înţeles, şi fiind adevărată cînd A este o mulţime
şi falsă cind A nu este o mulţime ( de exemplu Ens It: Ens).
D acă A, B sînt două mulţimi p utem introduce tota­
litatea Horn (A,B) a funcţiilor cu argumentul in A şi va­
loare în B ; u E Hom( A ,B) va fi notat prin
u : A -" B
Putem introduce axioma : Hom (A ,B) e o mulţime.
Suprapunerea p ° II a funcţiilor poate fi definită pen­
tru orice triplet de mulţimi A, B, C : dacă U E Hom(A , B)
P E Hom(B, C), atunci p O ll E H om ( A , C) şi legea de compo­
ziţie ,, 0 " este asociativă, iar funcţiile identice iA dau pen­
tru orice u E Hom ( A , B)
iB u = uiA = U
În fine, d acă perechile ( A ,B) şi (C,D) sînt distincte!
H om(A ,B) şi Hom(C, D) sînt disjuncte.
Vom introduce noţiunea de categorie.
O categorie (S este o pereche :
(S = ( O b (S, Home)
formată din
ot ) o clasă Ob (S (elementele lui Ob (S sînt numite
obiectele lui (S) ;
�) o funcţie Home cu două. variabile în Ob (S şi va;
lorile Home ( A, B) mulţimi.
D acă perechile ( A, B) şi (C,D) sînt distincte H orn (A,B):
şi Horn ( C, D ) sînt disjuncte.

176
 E lemen Lele clasei
U HOlll e (A� il)
A E Ob e
E Ob B e

vor fi numite morfismele lui e.

y) O lege de compoziţie ,, 0 " care face ca lui u E; HOUle
(A,B) , � E Home (B, C) să-i corespundă � o Il E Home (A,C) ,
această lege fiind asociativă
w O ( (1 o n) = ( W ) �) o n
�) Horn ( C, e) nu e vidă, ci are cel puţin un element
lc E Home (C , C ) astfel ca dacă u E Hom(A , B) atunci
JB o /l = u o JA = n

I n afară de Ens alte categorii sînt :

Categoria grupurilor, ale cărei obiecte sînt grupurile ,
morfismele ei fiind omomorfismele de grup.
Categoria inelelor ale cărei obiecte sînt inelele, mor­
fismele ei fiind omomorfismele de inel.
Categoria modulelor, ale cărei obiecte sînt modulele,
morfismele ei fiind omomorfismele de modul.
Categoria spaţiilor topologice, ale cărei obiecte sînt
spaţiile topologice, morfismele ei fiind funcţiile continue.
Categoria spaţiilor diferenţiab ile, morfismele lor sînt
transformările diferenţiabile.
Categoria automatelor ale cărei obie'2te sînt automatele :
Pentru teoria categoriilor trimitem la volumul 1 . B U C UR,
Algebra omologică, precum şi la C AB I RI A A�DREIAN CAZA-CU ,
ARlSTlDE DELEANU şi MARTI'" JURCHESCU : Topologie, ca­
tegorii, suprafeţe riemanniene, Editura Academiei.
Cele spuse ne arată că noţiunea de clasă (clasa 'nu are
decît unele din proprietăţile mulţimilor) e necesară.
Pentru o expunere a teoriei mulţimilor şi a claselor
trimitem la cartea lui C O R�EL CO NSTA"'TINESCU, Teoria
mulţimilor, Editura Academiei, 1962.
Putem proceda însă altfel . Numai cu formalismul logi­
cei predicatelor vom introduce relaţiile binare " " şi
=

,, � " cu un singur tip de indivizi mulţimile şi cu anume

aXIOme.

I Z .;.... 585 177

VI I I
Aplicaţiile logicii matematice

APLI CATII L A TEORIA C L ASIF I CĂ RII

Să presupunem că avem diferite obiecte formînd mul­

ţimea 1 şi să considerăm o proprietate a lor ; fie ot mulţi­
mea obiectelor care au proprietatea A şi Ci cea a obiec­
telor care n-au această proprietate. Cele două principii,
al terţiului exclus şi al contradicţiei
ot U Ci = I
ot n Ci = 0,
arată că :
1 . Orice obiect aparţine uneia din mulţimile ot , Ci.
2. Nici un obiect nu aparţine şi mulţimii ot şi mulţi­
mn ot.
Dac ă considerăm două proprietăţi A şi B, obiectele
pot fi de patru categorii :
Fie ot mulţimea obiectelor care au proprietatea A ; Ci
cea a obiectelor care nu o au ; � mulţimea obiectelor care
au proprietatea B ; � cea a celor c are nu o au ; obiectele
sint de p atru categorii (fig. 53) :

Fig . 53

178
 - cele care au şi proprietatea A şi proprietatea B ;
ele formează mulţimea ot n � ;
- cele care au proprietatea A , dar nu au proprieta­
tea B ; ele formează mulţimea ot - � ;
- cele ce nu au proprietatea A , dar au proprieta­
tea B ; ele formează mulţimea � - ot ;
- cele ce nu au nici proprietatea A , nici proprieta­
tea B ; ele formează mulţimea (1. T � .
E evident că :
1 . Orice obiect aparţine uneia din cele p atru mulţimi
de mai sus :
(ot n �) U (ot - �) U (� - ot ) U ((1. T �) = I . (* )
2. Nici un obiect nu aparţine în acelaşi timp la două
din aceste mulţimi
( ot n � ) n (ot - � ) = 0,
(ot n �) n (� c- ot ) = 0,

(ot n � ) n (ot T �) = 0 , (**)

( ot - �) n (� - ot ) = 0,
(ot - � ) n (ot T � ) = 0,
(� - ot) n (oc T � ) = @.
Demonstraţia formulei (*) e următoarea :
(ot n �) U (ot - �) U (� - ot) U ((ot T �) =
= ( ot n � ) U (ot n �) U (ii n � ) U ( ii n �)
= [ ot n (� U (3)] U [ot n ( � U (3) ]

= (ot n 1) U ( ii n 1)
= oc U ii
= 1.
D emonstraţia primei formule ( * * ) este
(ot n � ) n ( oc - �) = (� n � ) n (ot n �)
= (ot n ot) n (� n 13)
= ot n @
= @.

179
 Demonstraţia celorlalte formule ( * *) o lăsăm pe seama
cititorului.
Formula ( * ) ne dă clasificarea tuturor obiectelor în
patru clase disj uncte, ţinînd seama de cele d ouă proprie­
tăţi.
Dacă considerăm trei proprietăţi A , B, C, putem avea
opt mulţimi :
ot n � n y, care e mulţimea obiectelor ce au toate trei
proprietăţile A , B, C ;
cx n � n y, ot n r3n y, ot n � n y, care sînt mulţimile obiec­
telor ce au două din proprietăţile A , B, C, dar nu pe toate
trei ;
ot n � n y, cx n � n y, ot n � n y, care sînt mulţimile obiec­
telor ce nu au decît una din cele trei proprietăţi A , B,C ;
cx: n � ny , care e mulţimea obiectelor ce nu au nici
una din proprietăţile A , B, C.

Fig . 54

1 . Reuniunea acestor opt mulţimi dă mulţimea totală

(ot n � n y) u (oc n � n y) u ( ot n � n y) u ( ot n � n y) u
u (ot n i3 n y) u ( Ci n � n y) u (ci n � Il y)
U ( ii U n r3 n y) = 1.
2. Fiecare pereche de mulţimi din acestea opt este
forf!.lată din mulţimi disjuncte.
In genere, dacă considerăm n proprietăţi PI , , P,,, •.•

atunci putem descompune mulţimea totală în 2/1 mulţimi

şi anume :

1 8.0
 o mul ţime a obiectelor ce au toate aceste n proprietăţi :
atI n n atn ,
n mulţimi de obiecte, fiecare conţinînd obiectele ce
au n-1 din cele n proprietăţi, dar nu o au pe a n-a :
iil n .at2 n ata n n (l,,_1 n at" ,
atI n 0(2 n lXa n n atn_l n atn ,

atI n atz nn atn-2 n CXn_1 n atn ,

n at2 n . . . n at"_2 [l atn-l n an ,
(lI

n(n-1 )j2 mulţimi d e obiecte, fiecare conţinînd obiectele

ce au n-2 din cele n proprietăţi, dar nu au alte două :
al n CX2 n lXa n at4 n n IXn
"iil n at2 n (la n at4 n n OCn ,

OCI n at2 n (,(3 n 1X4 n . n (,(n-1 n OCn ,

IXI n CX2 n OCa n CY.4 n n atn-l n CY.n ,

n(n - 1 ) . . . (n-r+ 1 ) /r ! mulţimi de obiecte, fiecare conţinînd

obiectele ce au n-r din cele n proprietăţi, dar nu au pe
celelalte r,

n(n - 1 ) /2 mulţimi de obiecte, fiecare conţinînd obiectele

ce au două din cele n proprietăţi, dar nu au celelalte n-2 :
atI n (,(2 n ria n ri 4 n n rin ,
(Xl n ii2 n (la n C{4 n n �n,

atI n ii2 n "iia n ii4 n n CXn_1 n atn,

CiI n at2 n CY.a n �4 n n CXn-1 n rin ,

(i t n atz n (ia n (1.4 n n iin-l n oc" ,

181'
 n mulţimi de obiecte, fiecare conţinînd obiectele ce nu

.
au decît una din cele IZ proprietăţi, dar nu le au pe cele­
lalte IZ- 1 :
11.1 n a2 n X3 n n (Xn-l n (X" ,
(Xl n 11.2 n aa n n (Xn_l n an ,

n (Xn_2 n 11."_1 n CXn,

(Xl n CX2 n
n an_2 n (Xn_l n l1.n ,
o multime formată din obiectele ce nu au .nici una
din cele � proprietăţi :
cxI n

A P L I CAT I I LA C I RCU ITELE CU CONTACTE

Să presupunem că avem diferiţi întrerup ători ; fie­

cărui întrerupător îi asociem o variabilă al, . . , an care
ia valoarea ° cînd contactul întrerupătorului e în una din
poziţii şi valoarea 1 cînd el e în cealaltă poziţie.
13 = 0
--,-
I
I
I
I
I------'!r---i) ilo/ Fig. 55
I
I
I
I
-_L_

Dacă montăm două contacte de întrerupători în se­

rie, ca în fig. 56 ,

(
atunci e vizibil c ă :
dacă a = 1 , b = 1 , deci ab = 1 circuitul A B conduc e ;
( 1 ) dac � a=O, b � 1 , deci. ab = O, ci.rcui�ul AB nu conduce ;
. daca a 1 , b =G, deCI ab 0, CIrcUItul AB nu conduce; �
= =

dacă a -:- 0, b = O, deci ab = O, circuitul AB nu conduce j ;

t82 j
deci :
ot. dacă ab = 1 , circuitul cu montaj in serIe conduce,

iar dacă ab = O, circuitul nu conduce.

Dacă montăm cele două contacte în p aralel, ca în fig. 57,

Fig. 5?
A

atunci e vizibil c ă :
dacă a = 1 , b =1 , deci max (a,b) = 1 , circuitul AB conduce;
dacă a = O, b = 1, deci max ( a,b) = 1 , circuitul A B
conduce ;
(I I) dac ă a = 1, b = O, deci max (a,b) = 1, circuitul A B
conduce ;
dacă a = O, b = O, deci max (a,b) = O, circuitul nu
conduce ;
d eci :
�. dacă max ( a,b) = 1, circuitul cu montaj în paralel
conduce ; dacă max (a,b) = O, circuitul nu conduce.
Să considerăm circuitul din figura 58 :

A
.1

Fig. 58 ) �

T
/J

183
e vizIbil că

(III)
{ dac �a
daca a
=

=
1, circuitul AB nu conduce ;
0 , cirGuitul AB conduce.
Pentru un circuit vom introduce o variabilă e, pe care
o numim conductibilitatea lui :
c = 0, dacă circuitul nu conduce ;
c = 1 , dacă circuitul conduce.
Analiza făcută ne arată că :
pentru circuitul A B din fig. 56 avem c = ab,
pentru circuitul AB din fig. 57 avem c = max (a,b),
pentru circuitul AB din fig. 58 avem c = ă,
unde am notat (5 = 1 şi 1 = O.
Să considerăm circuitul din fig. 59.

F ig . 59

Fie a conductibiliLatea prin contactul lJlJ şi b cea

prin contactul FH ; conductibilitatea prin BDFH este ab.
Conduct.ibilitatea prin CE_ est e ă , cea prin G K este b,
deci cea prin CEKG este ăb.
Circuitele BDFH şi CEKG sînt montate în paralel, deci
conductibiIitatea k a circuitului A L este maximul conduc­
tibilităţii lor, deci
K = max (ab, iih) .

184
 Lampa L este aprinsă dacă circuitul AL conduce k =

= 1 şi stinsă în caz contrar k = O .

D acă lampa este stinsă, k = O , deci a b = a h = O,.
deci sau a sau b este ° si
' sau a sau h este 0, adică a sau
b este 1 , deci :
1. sau a = O b = 1,
2. sau a = 1 b = O.
Dacă, lamp a fiind stinsă, întoarcem unul din comuta­
toare, atunci :
dacă am întors pe a : din situaţia 1 , aj ungem în si­
tuaţia a = '1 , b 1 , deci k
= 1 ; din_ situaţia 2 ajungem
=

în situaţ.ia a O ;. b = 0, deci ă
= b = 1 , deci k
= 1; =

dacă am întors pe b : din situaţia 1 aj ungem în a, =

= 0, b = 0, deci a = h = 1 , deci le = 1 ; din situaţia 2 ajun­

gem în situaţia a = 1, b 1, deci k = 1.
=

D eci dacă lampa este stinsă, oricare din comutatoare·

am întoarce lampa se aprinde.
Lăsăm pe cititor să arate că dacă lampa este aprinsă,
oricare din comutatoare am întoarce ea se stinge.
Să comparăm cele de mai sus cu tabelele lui &, V , (.
de la p. 1 52 , respectiv 132.
Se vede că trecem de la valoarea logică la conducti­
bilitate cu următorul dicţionar :
poziţia contacLului întrerupăto-
rului conductibilitatea circuitului
} . valoarea logică
a propoziţiei

1. adevăr,
O. . . . . . . fals,
montaj în serie ( fig. 56) conjuncţie "ŞI' U ,
montaj în p aralel (fig. 57) . . conj uncţie "sau
măcar " ,
montaj invers (fig. 58) . negaţie.
Acest dicţionar ne explică cum calculul logic se poat e
aplica la studiul circuitelor electrice.

185
 A P L I CAT I I ÎN ECON O M I A MATEMATIC Ă *)

Calculul în algebra booleană poate fi întrebuinţat cu

succes şi într-o serie de probleme cu c aracter economic ,
în care trebuie luate anume decizii binare (da sau nu).
Dăm mai jos un exemplu tipic.
Un anumit produs este consumat în centrele Cl> C2,
Ca, C4, în cantităţi de respectiv 10, 12, 8, 1 0 tone. Pen­
tru fabricarea aceastui produs se pot construi fabrici în
oricare din localităţile LI, L2' La, L4 ; capacitatea de pro­
ducţie a fiecărei fabrici este suficient de mare pentru a
acoperi - dacă este cazul - necesităţile tuturor centrelor
de consum CI' C2, Ca, C4• Se prevede ca în fiecare an,
pentru fiecare fabrică construită, să se amortizeze cîte
3,5 unităţi băneşti din costul ei. Costul transportării unei
tone de produs de la diverşii producători posibili LI , L2,
La, L4, la diverşii consumatori CI ' C2, C3, C4, este dat
În tab elul de mai jos :

LI 0,7 0,6 '1 0,9

-- -- -- -- --

La 1 0,7 0,4 0,5

-- -- -- -- --

La 0,3 0,9 0,6 0,3

-- -- -- -- --

L4 0,4 0,8 0,8 0,4

Se pune problema de a decide in care anume dintre

localităţile d ate se vor construi fabrici, în aşa fel încît
costul total anual (amortizarea + transporturile ) să fie
minim.

* Acest paragraf a fost alcătuit de p, L. Ivănf'scu şi S.

Rl.tdeanu.

186
 Pentru rezolvarea acestei probleme, vom introduce va-

t
riabilele Yi, Y2, Ya, Y4, Xll , X12' X13' x14, X21' , X44, defi -
nite după cum urmează :
1 , dacă în localitatea Li se
(1) Yi =construieşte o fabrică ;
0, în caz contrar
(2) x ii = cantitatea de produs care se trans-
portă de la Li la Ci .
Este clar că funcţia
(3 ) f = 3,5YI + 3,SY2 + 3,5Y3 + 3, 5Y4 + 0, 7 xll +
+ 0,6X12 + XI3 + 0,9x14 + x21 + + 0,7X22 +
+ 0, 4 x23 + 0, 5X24 + 0,3.x31 + 0, 9X32 +
+ 0,6X33 + O,3X34 + 0, 4 x41 + 0, 8X42 + 0,8.i43 +
+ 0, 4 x44
exprimă costul total (anual) care trebuie minimizat, ţi­
nîndu-se seama de restricţiile impuse de problemă, şi
anume, următoarele :
(4) Pentru orice i 1 , 2, 3 , 4 : dacă Yi
= 0, atunci =

XiI = Xj2 = Xi3 = Xi4 = O ;

c ăci din faptul că Y i = ° rezultă că în localitatea L i nu
s - a construit fabrica, şi deci din Li nu avem ce transporta.
Trebuie să avem :
(5 ) Xll + X21 + X31 + X41 = 1 0,
XI2 + X22 + X32 + X42 = 12,
X13 + X23 + X33 + X43 = 8,
X14 + X24 + X34 + X44 = 1 0,
căci suma cantităţilor care se transportă la consumatorul
Ci trebuie să fie egală cu consumul lui Cj ;
( 6) Xij >- ° pentru orice i, j
căci o cantitate negativă de transportat nu ar avea sens ;
( 7) YI , Y2, Y3, Y4 ° sau 1 , =

din definiţia cantităţilor Yj .

,,/",
187
 Prin urmare, din .punct de vedere matematic, proble­
ma dată se exprimă astfel : să se minimizeze funcţia (3),
ale cărei variabile sînt supuse condiţiilor (4) , (5), (6),
(7). La rîndul ei, această problemă se poate reduce la o
alta, în care nu apar decît variabilele bivalente YI, Y2'
Ya, _Y4 '
In acest scop vom folosi următoarele observaţii, evi-
dente din punct de vedere economic, şi uşor demonstra­
bile matematic :
a. ) Se transportă marfă de la L i la Ci ( X ii > O) dacă
ş,i numai dacă următoarele condiţii sînt îndeplinite :
a.1) în Li există o fabrică ( Y i = 1 ) ;
1( 2) oricare ar fi localitatea L I! (h =1= i) în care există
o fabrică, costul transportului de la LI! l a Cj este mai
mare decît costul transportului de la L i la Ci ;
�) dacă se transportă marfă de l a Li la Ci , atunci se
transportă întreaga cantitate necesară centrului Ci'
In tabelul de mai jos se indică, pentru fiecare centru
Ci ' localităţile Li în ordinea crescătoare a costurilor trans­
porturilor de la Li la Ci :
CI Ls , L4' LI ' L2 '
C2 : LI ' L2 ' L4' Ls ,
Ca : L z, Ls, L4' LI ,
C4 : L3' L4' L2' LI '
Putem acum traduc e cu usurintă
, . conditiile
. IX ) şi �)

prin relaţiile de mai jos :

( 8) Xn = l OYIY3Y4, X12 = 12YI' XIS = 8YIY2YaY4 ,
X14 = l O YIYaY4Y2' X21 = 10Y2YaY4YlJ X2Z = 1 2yzY1,
X2 S = 8yz, X24 = l O Y2Y3Y4, X31 = 10ys,
X32 = 12YaYI?iz'ih Xss = 8YaYz , XM = 10Ya,
X41 = 10Y4Ys, X42 = 12Y4YIY2, X4S = 8Y4 Y2Ya,
X44 = 10Y4YS'
De exemplu, condiţia IX) arată că X2 1 > O dacă şi nu­
mai dacă Y2 = 1, dar Ys = Y4 = YI = O , adică dacă şi
numai dacă Y2Ya iJ4YI = 1 . Ţinînd seama şi dp. B), deducem

188
c ă dacă Y ZYSY41Î11, liLullCi x21
= 1 0, iar dacă Y2YsV4Yl =,

= 0 , atunci X21 O ; aceste două condiţii sînt echiva­

=
lente tocmai cu egalitatea X21 1 0 Y217sY4Yl . în mod
=

analog se demonstrează şi celelalte relat.ii (8) .

Ţinînd seama de ( 8), f u ncţ. i a (3 ) devine
( 9 ) g( Yl' Y 2 ' Ys, Y4 ) = 1 0 ,7Yl + 6 , 7Y2 + 9 , 5ys + 3 , 5Y4 +
+ 7YIYSY4 + 1 7YIY2 YS'ii4 + 1 0 YzYaY4Yl + 8,4.Y2Yl +
+ 5Yz1Nil4 + 1 0,8YsYl:Y2 Y4 + 4.,8YaY2 + 8Y4 YS+ 9 ,6Y4YIY2+
+ 6,4.Y4 YzYS·
Pe de altă parte, fiecare din con diţ,iile (5) este echi­
valentă cu următoarea :
(1 0 ) YIY2Ya 'i 4 = O .
( Intr - a dev ăr , se vede uşor că expresiile ( 8) ale variabi­
lelor xl l , . , X44 satisfac relaţiile ( 5 ) dacă şi numai d acă
cel puţin una din variabilele Y i este egală cu 1).
In rezumat, p robl e ma dată revine la a găsi minimele
funcţiei ( 9) , cu condiţiile restrictive (7) şi (10 ).
O astfel de problemă poartă numele de problemă de
programare pseudo-booleană , fiindcă funcţia de minimi­
zat ( 9 ) este o funcţie cu valori reale de variabilele Yl , Y2'
Ys, Y4, care iau numai valorile ° şi 1 .

APL ICAT I I Î N L I N GVIST I C A MATE MAT l C Ă *

Fie V o mulţime finită şi nevidă (numită �ocab ular)

de elemente numite cu�inte. Orice sir finit ai cărui termeni
sînt cuvinte este o frază pe V ci colecţie de fraze pe V
e ste un limbaj pe V. Fiind date două fraze f a1a2, · an
= • .

şi g = b1b2 • • b"" definim operaţia de compunere a

aces tor două fraze h fg= a1a2
= a"b1b2• • •. bm• Ope­
• • •

raţia de compunere a f razelor esLe a s ociativă ( { fg)h f(gh» , =

(Iar nu este comutativă, cu alte cuvinte, în general, fg -=1=

-=1= gf. Lungimea u nei fraze f a1a2• an este, prin defi-
= • •

* Acest paragraf a fost alcătu i t de S o l o mon I\I arcus.

189,
nitie numărul n al termenilor ei. Se consideră şi fraza
()idă, de lungime egală cu zero.
Fiind dat un limbaj L pe vocabularul V şi fiind date
două fraze f şi g pe V, spunem că f domină pe g şi scriem *
f � g dacă, oricare ar fi frazele u şi (! pe V, din uf() E L
rezultă ug() E L. Este evident că relaţia de dominare de­
pinde de L. Această relaţie este reflexlvă şi tranzitivă.
Notînd cu V* limbajul universal pe V (adică mulţi­
mea tuturor frazelor pe V), putem deci spune că relaţia
de dominare este o relaţie de preordine în Y*. Este uşor
de văzut că relaţia � nu este antisimetrică, deci nu este,
în general, o relaţ,ie de ordine în Y*.
Spunem că două fraze f şi g se domină reciproc şi
scriem f � g dacă avem f � g şi g � f. Relaţia de domi­
nare reciprocă este o relaţie de echivalenţă în ,V*.
Dacă V este vocabularul limbii române iar L este co­
lecţia frazelor româneşti corecte, atunci frumos � subţire,
dar subţire nu domină pe frumos ; într-adevăr, fraza am o
carte subţire este corectă, în timp ce fraz a am o carte fru­
mos nu este corectă. Este însă usor ' de văzut că avem
frumos � urît.
Semnificaţia lingvistică a relaţiei � este următoarea :
dacă a E V, b E V şi a � b, atunci oricare valoare morfo­
logică a lui a este o valoare morfologică a lui b. De exem­
plu, valorile morfologice ale lui frumos sînt : adjecti() ,
singular, masculin şi fiecare dintre acestea este şi o va­
loare morfologică a lui subţire. însă acest din urmă adjec­
tiv posedă şi valoarea morfologică de feminin, care nu
aparţine lui frumos.
Semnificaţia lingvistică a relaţiei � este următoarea :
clasele de echivalenţă în raport cu relaţia de dominare
reciprocă sînt aşa-numitele clase de distribuţie conside­
rate în lingvistică, clasa de distribuţie a unei fraze f fiind
totalitatea frazelor care apar exact În aceleaşi ambianţe
ca şi f. Mai precis, numind context pe V orice pereche or­
donată < U, () > de fraze pe V şi convenind să spunem
că contextul < U,() > acceptă fraza f dacă uf() E L, clasa

.., Cititorul nu va confunda semnul ,, --->- " al implicaţiei

(v. pp. 27, 121) cu semnul al dominaţiei din acest paragraf.
, , --->- "

1 90
de distribuţie a frazei f este totalitatea frazelor care sînt
acceptate exact de aceleaşi contexte ca şi f.
Fie LI C L. Spunem că LI este un sublimbaj al lui
L. Fiind date două fraze x şi y, spunem că x domină pe
y în raport cu LI şi scriem
x -+ y
LI
dacă pentru ol'ice pereche de fraze u şi � astfel încît ux� ELI
avem uy� E LI' Spunem despre perechea ordonată de fraze
( x,y) că este LI -ereditară prin dominare dacă are lo c
una dintre următoarele două situaţii :
10 x � y şi x r:: y ;

20 x nu domină pe y.
D acă orice pereche ordonată de fraze este LI-eredi­
tară prin dominare, spunem că LI este un sublimbaj ere­
ditar prin dominare. Se poate arăta că subIimbajele ere­
ditare prin dominare alcătuiesc o algebră booleană de
multimi.
Spunem despre sublimbaj ul LI că este ereditar prin
dZlblă dominare dacă pentru orice pereche ordonată de
fraze (x,y) pentru care x � y avem x -+ y şi y X . Se
--->-

Ll LI
poate arăta că sublimbajele ereditare prin dublă domi­
nare alcătuiesc o algebră booleană de mulţimi.
Fie P o partiţie a vocabularului V. Să notăm cu
P(x) acel termen al p artiţiei P care conţine cuvîntul x.
Se defineşte astfel o aplicaţie a lui V în P. Această apli­
c aţie este o surj ecţie, dar nu este o injecţie decît în cazul
în care partiţia P este partiţia unitate (adică P ( x) = {x}
pentru orice x E V). I n cazul i n care L este o limbă na­
turală iar P este partiţia după flexiune (de exemplu P
(verde) = { verde, verzi . . }) aplicaţia considerată asociază
.

fiecărui cuvînt totalitatea formelor sale flexionare.

Această aplicaţie este o bijecţie numai în cazul lim­
bilor amorfe (cum sînt chineza şi vietnameza), limbi lip­
site de morfologie (deci în care nu există flexiune).
O altă p artiţie interesantă a vocabularului V este aceea
care fiecărui cuvînt x îi asociază totalitatea cuvintelor
care aparţin aceleiaşi clase de distribuţie ca şi x. Această

1 91
 partiţie se notează de obicei c"" S şi se numeşte partiţia
in familii.
Fie din nou un limbaj L pe V şi o partiţie P a lui V.
'Şirul P( XI ) P( X2). • • P( xn), unde X1 X2 • Xn este o frază
•

-pe V, este, prin definiţie, P - imaginea frazei X1 X2 • • • Xn

prin partiţia P. Un şir P1P2• • Pn de termeni ai parti­
-ţiei P este marcat dacă el este P - imaginea a cel puţin
unei fraze din L . Doi termeni Pi şi Pj se zic P-echiva­
lenţi dacă pentru orice pereche ��1 şi �2 de P-imagini
:şirurile �l Pi�';,2 şi �1 Pj'1,2 sînt amîndouă marcate sau
.amîndouă nemarcate. Scriem în acest caz că Pi B p
Pj.
Denumirea de P-echivalenţă este îndreptăţită, deoarece
se verifică uşor că această relaţ,ie este reflexivă, simetrică
.şi tranzitivă în mulţimea termenilor partiţiei P. Să
:punem
P'(X) = U P(y )
P( !I) <-+ }>(.,)
P

iVlulţ,imile P' ( x) determină o nouă partiţie a vocabularu­

lui V ; aceasta este partiţia dericmtă din P şi se notează
·cu P'. Următoarele două exemple arată semnificaţia lin­
:gvistică importantă a noţiunii de derivată a unei partiţii.
Dacă P este parti ţia unitate a lui V, atunci P' este
tocmai partiţia lui V în familii, despre care s-a vorbit
mai sus.
Dacă P este partiţia lui V după flexiune (deci P(casă)
= {casă, casa, casei, caselor, case, casele }, P(frumos) =

{frumos, frumoasă, frumoşi, frumoase , . . . } , etc . ) , atunci P'

-este partiţia lui V în părţi de vorbire ( P'( casă) = mulţi­
mea substantivelor, P'( frumos) mulţimea adj ectivelor
=

calificative , etc.). D eci P' defineşte aici o surjecţie a voca­

bularului V pe mulţimea termenilor parti(.iei P'.
Fie L un limbaj pe V şi fie P o partiţie a lui V (par­
tiţie pe care, pentru sugestivitatea noţ.iunilor, o gîndim
-ca partiţia lui V după flexiune). Vom defini în V o rela­
ţie binară y după cum urmează ay b dacă, pentru orice
.a' E P(a) şi p entru orice b' E P(b) , are loc cel puţin una din
relaţiile : P(a) n S(b') -=1= (/) ; P(b) n S(a') -=1= 0. Spunem de­
;spre cuvintele a şi b că au acelaşi gen grmnatical. Astfel,
.dacă L este colecţia frazelor româneşti corecte, avem pom

'1 9 2
y munţi, carte y griidinii şi scaune y caiet. Relaţia este re­
flexivă şi simetrică în V, dar nu este, în general, tranzi­
tivă. Există însă o clasă importantă de limbaje pentru
care y este o relaţie tranzitivă, deci o relaţie de echiva­
lenţă. Acestea sînt limbajele pentru care relaţia S ( x) n
n P(y) -=1= 0 implică relaţia S(y) n P(x) -=1= 0 (x,y E V).
Aceasta este situaţia în limbi ca franceza, italiana şi spaniola,
dacă facem abstractie de substantivele defective de nu­
măr (deci cărora le lipsesc formele de singular sau cele de
plural).
•

Un sunet al unei limbi naturale este o multime finită

de trăsături articulatorii (adică relative la mo d ul de ar­
ticulare a sunetului respectiv) . Astfel, în limb a română,
P = {ocluziv, surd, bilabial }, F =- {fricativ , surd, labi o­
dental }, R = { vibrativ, neutru, mediopalatal }. Fiind
date două sunete A şi B concepute ca mulţimi de trăsă­
turi articulatorii, perechea ordonată * (A I B) se numeşte
opoziţia dintre A şi B. Mulţimea A n B se numeşte baza
opoziţiei iar mulţimile A - B şi B - A se numesc mulţi­
mile diferenţiale ale opoziţiei . Diferenţa simetrică A + B
se numeşte caracteristica opoziţiei. Opoziţia (A I B) este :
pri()ati(!ă în fa(!oarea lui A , dacă A n B = B, A - B -=1= @
şi B - A = @ ; pri()ati(!ă în fa(!oarea lui B dacă A n B =
= A, A - B = 0, B - A -=1= 0 ; pri()ati(!ă dacă este
privativă în favoarea lui A sau în favoarea lui B ; opo­
ziţie zero , dacă A n B = A = B, A - B = B - A = 0 ;
echipolentă, dacă A - B -=1= 0 -=1= B - A , A n B -=1= 0 ;
disjun cti()ă, dacă A n B = 0, A - B = A -=1= 0, B - A =
= B -=1= 0. Astfel, opoziţia dintre sunetele român"eşti P
şi B este echipolentă, deoarece B = {ocluziv, sonor, bi­
labial }, deci P n B = {ocluziv, bilabial } =1= @, P - B =
= {surd } -=1= 0 -=1= {sonor } = B - P ; opoziţia dintre sune­
tele româneşti S şi R este disjunctivă, deoarece S =

= {fricativ, surd, dental } şi R = {vibrativ, neutru, medio­

palatal }.

* N oiăm cu (A / B) pentru a respecta scrierea obişnuită in

lingvistica matema tică, perechea numită obişnuit (A , B) .

1 3 - 085 193
 Două opoziţii (A I /BI) şi ( A 2 /B2) se zic p roporţionale
dacă ele au aceleaşi mulţimi diferenţiale, cu alte cuvinte
dacă Al - BI = A 2 - B2 şi BI - A l = B2 - A 2• Se
arată uşor că relaţia de proporţionalitate este o relaţie
de echivalenţă în mulţimea opoziţiilor ; clasele de echi­
valenţă corespunzătoare se numesc clase de proporţionali­
tate. Astfel, în limba română opoziţia dintre sunetele S
şi Z este proporţ.ională cu opoziţia dintre sunetele T şi D ,
deoarece avem S - Z = T - D = {surd }, Z - S=
= D - T = {sonor }.
Două opo ziţii ( A I /BI) şi (A2/B2) se zic omogene dacă
ele au aceeaşi bază, cu alte cuvinte dacă A l n BI A2 n
=

n B2' Se arată uşor că relaţia de omogeneitate între două

opoziţii este o relaţie de echivalenţă ; clasele de echi­
valenţă corespunzătoare se numesc clase de omogeneitate.
î n limba germană, opoziţia dintre sunetele D şi B este
omogenă cu opoziţia dintre D şi e, baza cQmună a aces­
tor opoziţii fiind constituită dintr-un singur element : ocIu­
ziunea slabă.
O opo ziţie care nu este proporţională cu nici o altă opo­
ziţie se numeşte o poziţie izolată. Astfel, opoziţia dintre con­
soana românească L şi semiconsoana românească notată Y
este izolată, deoarece nu există în limba română o consoană
laterală aIta decît L , după cnm nu există o consoană
anteropalatală alta decît Y. În limb a germană, opo ziţia
dintre conso anele P si S este de asemenea izolată.
O opoziţie care nu 'este omo genă cu nici o altă opo ziţie
este prin definiţie singulară. în limba română, opoziţia
dintre conso anele K şi e este singulară, deoarece K = {oclu­
ziv, surd , velar }, e = {ocluziv, sonor, velar }, K ne =
{ocluziv, veI ar } şi nu există nici o altă opoziţie între sy­
nete româneşti, a cărei bază să fie {ocluziv, velar }. In
limb a germană, opoziţia dintre conso anele T şi D este sin­
gulară, deoarece acestea sint singurele ocluzive dentale .
•

Fie un yocabular V , un limbaj L pe V şi o mulţime gj

de elemente numite semnificatii. Sistemul de obiecte
< V, L , gj > constituie un sup ; rt biplan. Orice rel aţie
binară p cu domeniu l L şi codomeniul & constituie,

194
prin definiţie, o structură semantică pe suportul hiplan
< V, L, 63 > ; p e st e deci o parte a produsului cartezian
L X 63. Sistemul de obiecte < V, L, �, p > constituie
un limbaj semantic. Într-un astfel de limb aj , două
fra z e x şi y din L sînt sinonime d acă (Ez) [(xpz ) & (ypz)].
Numărul cardinal al mulţimii acelor t cu ( xpt) &(ypt) este
ordinul de sinonimi e al cuplului de fra z e < x, y >. D acă x şi
y sînt sinonime, dar lS(z/xpz) =f= lS(t,ypt) spunem că x şi y
sînt parţial sinonime. Două fra z e sinonime care nu sînt
parţial sinonime se numesc total sinonime. Două semnifica­
ţii s şi t sînt omonime d acă (Ex)[(xps)&(xpt ) ] . Numărul
c ardinal al mulţimii acelor z cu (zps) &(zpt) este, prin definiţie,
ordinu l de omonimie al cupl ului < s, t > . D ac ă semnifi­
c aţiile s şi t sînt omonime, dar 1S(.x/xps) =f= IS(Ylypt), spunem
că f) şi t sînt parţial omonime. D ou ă semnificaţii omo ­
nime s şi t, astfel încît lS(x/xps) If.(y/ypt), sînt total dmo­
=

nime.
Un limb,aj semantic < V, L, g" p > pentru care, oricare
ar fi x E L mulţimea lS(s/xps) conţine cel mult un element
este un limb aj fără orrtonimie. Se poate arăta că, într-un
astfel de limbaj , mulţimea semnificaţiilor s pentru c are
lS(z/zps ) =f=. 0 este cel mult numărabilă.
Spunem despre un limbaj fără omonimie că este un
limbaj ştiinţific dacă următoarele două condiţii sînt În­
deplinite
IZ) Relaţia p este definită pe întregul limbaj L ( adică
(Es)(xps) pentru orice x EL) ;
�) Oricare ar fi semnificaţia s E �, mulţimea lS(x/xps)
est e infinită.
Condiţia ce revine la a spune că relaţia p este o funcţie
L -l> i\\. Notînd această funcţie cu f, se poate sRune că
un limbaj semantic este un limbaj ştiinţific dacă şi
numai dacă el este de forma < V, L � , f > , unde f este
o funcţie L -l> 63 şi fiecare mulţime de nivel nevidă
a lui f este infinită. Fiind dat un suport biplan < V, L,
& > , pentru c a să existe o aplicaţie f : L -l> 63 astfel
încît < V, L, �, f > s ă fie un lImbaj ştiinţific este ne­
c esar şi suficient ca limbajul L să fie infinit. D acă mulţi­
mile L şi 63 sînt infinite, atunci există o funcţie f : L -l> S

195
care ia o infinitate de valori şi pentru care sistemul < V,
L, .35, f > este un limbaj ştiinţific.
Un limbaj semantic < V, L, 63, p > este lipsit
de siTlţlnimie dacă pentru x, y E L, x =F y avem
�(slxps) n fO(tly pt )
= 0.
Numim limbaj liric orice limbaj semantic lipsit de
sinonimie, în care fiecare mulţime fO(slxjJs) (cu x E L) este
de puterea continuului. adică echipotentă cu mulţ,imea
numerelor reale.
Addenda

'
1 . Produsul relaţiilor nu este comuLativ.

2. Termenii "relaţie de indentitate" şi "relaţie de ega,

litate " sînt Întrebuinţ.aţi cu acelaşi înţeles.

3. D acă

gof = koh

spunem că diagrama
f
x ----- ----- -+ y

h g

+
Z+ --
-- -+ Jtl'
k

e comutatiCJă.
Teze a l e I09 i c i i propoz i ţ i i lor

6.4. P -+ P 129
6.5. (p & q) ...... P 129
6.6. ( p & q) -+ q '1 29
6.7. P -> ( p V q) 129
6.8. q -+ ( p V a) 129
6 . 9 . [ p & (q V r )] -+ [ (p & q ) V ( p & 1')] 131
6 . 1 0 . [(p V q) & (p V 1')] -+ [p V (q & 1")] 131
6 . 1 1 . (p � q) -> [ (1' & p) � (1" & q) ] 132
6 . 1 2 . (p � q) ...... r (p & 8 ) � (q & 8) ] 132
6 . 1 3 . (p � q) ...... [ (1' V p) � (1' V q) } 132
6 . 1 4 . (p � q) -> [ (p V 8) � -+ (q V s) ] 132
6 . 1 5. [(p & (1 p ) ) V q ] -> q 133
6 . 1 6 . P ...... [p & (q V 1 q)] 133
6.29. [ (p -> q) & (q -+ I')J -+ (p -+ 1') 137
6.35. [ (p � q ) & (8 � t) �, (p & 8) � (q & 1)] HO
6.36. [ (p � q) & (8 � t) -> [ (p V 8) � (q V t) ] '14.0
6. 37. [(p � q) & (8 � t)] -> [ (p ...... 8) � (q -+ t) ] 140
6.38. (p � q) ...... [ (q -+ 1') � (p -+ 1') ] 141
6 . 3 9 . (p � q)�'> [ (8 -+ q) � (8 -7- p)] '14 1
6.4.0. [ (p -> q) & (q -+ p)] ...... (p � q) 141
6 . 4 1 . (p � q) ...... [ (p -+ q) & (q ->- p)J 141
6.42. (p � q) H [ (p -+ q) & ( q ...... p )] 141
6.43. [ (p -+ q) & (p -+ r) J -,.. [ (p -.,. (q & r)] '143
6.4.4.. [(p -+ 1' ) & (q -> 1')] -+ r (p V q) -+ 1')] 14.3
6.45. (p -+ q) ...... (1 q ->- '1 p) 144.
6.4.6 . P � 1 1 P 1 4 4.
6 .4. 7 . P V l p 14.5
6.4.8. 1 (p & 1 p) '145

199
 P a g.

6 . 1,, 9. [ (p ->- q) & (p -->- 1 q )] -->- ( 1 p ) 145

6 . 50. [(p -+ q) & (1 p -+ q ) ] -+ q 145

7.4. P --> - (q -+ p ) 157

7.5. (p -+ (q -> r ) ) �� ((p -+ q) -+ (p -+ r)) 157
7.6. ( p � q) -+ (p -+ q) 157
7.7. (p � q ) -+ ( q - > p) 15/
7.8. (p -+ q) - :>- ( (q > p ) -+ ( p � q ))
- 157
7 . 9 . (p & q) - -->- p ( identic cu 6.5. ) 157
7. 10 . (p & q) -+ q (identic cu 6 . 8 . ) 157
7 . 1 1 . (p -+ q ) -+ ( (p -+ 1") -->- (p -)- (q & r ) ) ) 1 57
7.12. P -+ (p V q) ( identică c u 6 . 7 . ) 157
7.13. q -+ (p V q) (identică cu 6 . 8 . ) 157
7.14. (p -+ r ) � ( (q -� r) -> ( (p V q ) -+ ,.)) 158
7.15. ( p -->- q) -+ (1 q -+ 1 p) (identică cu 6.45) 158
7.-1 6 . p � 1 1 P (identică cu 6.4.6 ) 158

Teze a l e teo r i e i m " l ţ i m i ior

şi ale l og i cei pra d i ca te l o r mona r e

a) Definiţii
6.1 * [ x E (cx n (3 ) ] � [ (x E cx ) & (x E (3 )] 125
6.2.* [ x E (cx U (3)] � [(x E cx) V (x E (3) 125
6 . 3 . * ( x E a ) H 1 ( x E cx) 1 25
6 :1 7° (cx C (3) H (x) [ (x E cx) -o- (x E r�)] 135
6 . 1 8° (cx = (3) H (x) [(x E cx ) � (x E (3)] 135
6 . 1 9° ( x) ( x E 1) 136
6.51° l (Ex) (x E e ) 147
b) Tezele 6.4.* (p . 1 2 9) , . . . e lco care provin din tezele logicei pro­
poziţiilor 6.4., e Le. , înlocuind variabilele propoziţionale p, q . . . prin
x E cx, etc.
e) Tezele 6.4° (p. 1 3 6 )etc. care provin din tezele 6 . 4 * (p . 1 3 6)
de tipul b prin principiul g"eneralizării.

200
d) Teze de tipul b se obţin şi înlocuind în teze ale log'iCii pr,pp �§t
"
ziţiilor 6 . 4 (p . 129) etc. p e p , q . . . prin P(x) , Q (x) , . . . pentr rt a:
obţine teze de forma 6.4 * P(x) � P (x) .
e) Teze de tipul c se obţin şi din tezele de tipul d prin principiul
generaIizării, de exemplu din 6 . 4 * pe ( x) [ P ( x) -+ p( x) ].
f) Alte teze ale teoriei mulţimilor şi logicei predicatelor ll1onare :
P ag.

6.30. { (x) [P(x) � Q(.r.)]} -r { [ (x) P(x)] ...,. [ (x) Q ( x)] } 13S
6.31. { (x) [ P(x) & Q(.ct) ] } � { [(x ) P(x ) ] & [ (x) Q (x)]} 13&
6.32. { (x) [ P(x) � Q(x ) ] } � ( « (x) P(x)] � [ (x) Q (x) ] } 139
6.52. [1 (x)p ] - [ (Ex) (1 p)] H7
6.53. [1 (Ex)p] � [ (x) (1 p) ] 147
6.54. [ (Ex)p] _ [1 (x) (1 p) 147
6.55. [(x)p] � (1 (Ex) (1 p) ] H7
6.56. [( x)p] V [ (Ex) (1 p)] 147
6.57. [ (Ex)p ] V [(x) (1 p)] 147
6.60. 1 [ (x)p & (E.ct ) (1 p)l 1 !>7
6.61. 1 [(Ex)p & (x) ( 1 p)] '14 7

g) A x iomele algebl'elor booleene 113

I. 1 . O( C O( 129-
1.2. dacă O( C (3 şi (3 C y atunci O( C y HO'
1 . 3 . dacă O( C (3 şi (3 C CI. atunci CI. = (3 H1
I L L O( n (3 C CI. 129-1 30'
II. 2 . O( n (3 C (3 1 2 9-13()
1 1 .3. dacă y C CI. şi y C (3 atunci y C CI. n (3 H2
1 1 . 4 . O( C CY. U (3 12 9-1 3(}
11.5. (3 C CI. U [3 12 9-1 3 (1
1 1 . 6. dacă O( C y şi (3 C y atunci O( U (3 C Y 143
II U . O( n ((3 U y ) C (O( n (3 ) U ( O( n y) 1 3 '1
JIU . O( U ((3 n y ) :::J (O( U (3) n ( O( U y) 133
IV.1 (O( n cx:) U (3 C (3 133:
IY.2. (O( U Ci ) n (3 :::J (3 1 3/,

Alte teze

dacă O( C (3 atunci � C li 143

O( U Ci = I 145
14&
O( n iY. = 0

;101
dacă ex C � şi ex C - atu nci G( = 0
dacă ex C � şi ii C � atunci � 1 =

Teze a l e I � g i cl i r e l a ţ I I l or b i n a r e

a ) Definiţii
tl:1 ** [ x(R & S)y] � [ (xRy) & (x S y)] 1 26
6.2.** [x(R V S)y] � [(x R y ) V ( :t S .li )] 1 2 7.
tl . 3 . * * (x R y) � l (X R .li) 127
tl . 1 700 ( R 09 S) � { (x) (y) [ (x R y) (x S .li) ]
�'>

tl . 1 800 (R (=) S) � { (x) (y) [ ( x R y) � (xSy)]

b ) Tezele 6.4*'� (p . 129 ) etc. care provin din teze ale logicei
propoziţiilol' 6.4, . . . e tc. inlocuind variab ilele propoziţionale p
prin xRy , . . .
c ) Teze de tip ul
6. 400 (x) (y) [ (xRy) -)- (x R y)]
care provin din te z e de tipul b: (x R y) -o- (xRy) aplicînd de două
()fi principiul g-eneralizării pentru a obţine
(y) [( x R y) -+ (xRy)]

(x) (y) [ (x R y) -+ (xRy)]

d) Alte teze ale logicei relaţiilor binare
[(x) (y) R (x, .li)] � [ (y) (.r) R ( x , y) ]
[ (Ex) (Ey) R (x, .li)] � [ (Ey) (Ex) R (x, y)]
(x îi y) � (.li R x)

Teze a l e l o g i c i i pred i ca te l o r cu i d en t i t a te

7.25. a =a 1 64
7.26. (a = b ) -+ [P(a) -+ P(b)] 164
7.27. (a = b) -.... (b = a) 165
7.28. (a = b) -+ [ ( b = e) �'> (a = e)] 165
7.29. (oc) [(x E x) -;. (y E- ex)] -+ (x = .II ) 166
7 . 30. (p) [ Pix) -.,. P(yll -)- (x .li)
=
166

202
Indice de semne

E: 9 , 1 ', 9 (=) 38, H9

g: 9 , J J 9 & 37, 1 23, 148, 152
C 1 0 , 1 1 :\ , 14 9 V 40, 1 2 4 , 1-(.8, 1.52
U 1 1 , 1 l:3 , H . 9 1 ! H , l!t8, 152
n J.'i, H 3 , 1 '. 'J
U, U, n, n , lOt" 101 = 4 -'< , 197
CX E0 aEI u E 0 aE[
: 57
O 1 8 , 1 ·', ')
=-o

X 51
I � 1 , l'r9 o !.i t;
{a} 19 N'-I'---+ ;) G
- 23, 1 18
Jf :1 9
:2 ':; : ' 1 2 � , 1 '. 9
fM liO
27
f (II :i t]
-1 - :29 ,
�9 l' Ii I

T :1 t
�

1'* r, �l
.1. :;0 f* li:)
:2 7 , 1 :2 1 , 1 f, 8 , L:' 3
i / ) 'j �)
=.> :, 7 , 1 ·\ 9 i/ .11 f i ;,
...... 1 ') ')
--, 1 ', 8 , I ,, :l �; (.I·l : J'(Y)) lG?

20]
I n d i ce de c u vi nte
A , ju decăţi arislotelice în A 34
(A), axioma (A) ( legea de ab­
sorbţie) 1 1 4 , 1 1 5
absorbţie, legile d e a pen iru
multimi 2 3
- legile d e a pentru relaţii 40
- axioma ( A ) 1 1 4 , !li5
abstracţie, definiţie prin a 47
adevăr, valoarea logică a 1 5 1 ,
1 52
adjuncţiei, regula a 1 2 6
afirmative, judecăţi particulare
a (în I) 36
- - universale a (în A) 34
algebre booleene 1 'J 2
- - axiomele a. b. 1 1 3
- - multimile
'
formează o a'b
113
- - relatiile formează o
a. b 11?
- - orice a . b
e o latice 1 1 5
antisime tl'ică, relatie Il � 9
- relatie strict Il 49
- inchlziunea multimilor e a 1 0
- implicaţia relaţiilor e a 3 8
apartenenţă, relaţie de Il 9
aristotelică, forma a a judecă-
ţilor 34, 3 6
asociativitatea
- conjuncţia relaţiilor e a 39
- disj uncţia relaţiilor e Il 40
- intersecţia infini tă a mul-
timilor
, e a 93
mulţimilor e Il 1 6
- produsul cartesian e Il 7 9
- produsul relaţiilor e a 42
204
reuniunea infinită a multi- .
milor e a 88
- reuniunea multimilor e a 1 2
- suprapune rea ftmcţiiIor e a 67
axioma (A) 1 1 4
axiomele algebrelor booleene 1 1 3
� logicii pre dicatelor 1 6 1
......:.. logicii predicatelol' c u iden­
titate 1 64
- - propoziţiilor 1 5 7
Banach ( teorema lui B) 107
bijecţii 65
binare, relaţii b 3 7 , 1 4 9
bo oleene ( vezi algebre b)
caracteristică, funcţie c a unei
m ulţimi 60
cartesian, p rodus c a două.
multimi 5 1
- produs c a l mai multor
mulţimi 7 8 , 9 6
- - legea de asociativitate 7 9
- - a l unei infinităţi de
multimi 97
- - axioma lui Zermelo 9 9
categorie 1 7 6
Church, fu nc ţia lui c ::l 3
ciclu 1 7 0
ciclu frontieră 1 7 0
cît, mu lţimea c t.. 7
- funcţii şi rel aţii în mulţimea
c 84
 clase de echivalen 'tii -'06
cociclu '1 7 1
cociclu cofron tieră '1 7 l
codomeniul unei functii ' 56
- unei relatii O
cofrontieră i 7'1
comp atibilitate v., 55
complementara unei mulţimi 2 3
complex -1 70
compoziţie ( vezi legi de e)
comutativitatea
- conjuncţiei relaţiilor 3 9
- disjuncţiei relaţiilOl' ',o
- in tersectiei multimilor 1 5
- reuniunii multil�ilor 1 1
conex, graf C 1 7 1
conjuncţia propoziţiilor 1 2 3
- relatiilor 3 7
- - asociativitatea e i 3 9
- - co mu lativitatea e i 3 9
- - legile disf.ributive 40
- - legile de idempotenţă 3 9
- - alte proprie tăţi ale e · r
4 0 , 42
constantă, funcţie c 59
contradicţie, pri ncipiul c 2 4 ,
lt, 5
coom ologie, grupul de c 171
cuantor, existenţial H 6 , H9
- u n iversal 1 3 4 , 149
deductivă, schemă !l valabilă
156
definiţie prin abstracţie 4 7
- semantică a schemelor vala­
bile ale logicii prepoziţiilor
156
- - a tezelor logicii propo­
ziţiilor 1 54
- sintactică a schemelor vala­
bile ale logicii propoziţiilor
1 60
- - a tezelor logicii predi­
catelor 1 6 1
- - a tezelor logicii propo­
ziţiilor 1 5 9
echivalente definitiilor sintac­
tică 'şi semantică pentru
tez.ele logicii propoziţii1Qr''1:�',!
dem�nstraţie, în logic'a · pre�
dlcatelor 1 61
- - - predicatelor cu iden­
tita lea 1 6 4
- - - propoziţiilor 1 5 8
- din ipoteze în logica propo-
zitiilor 1 5 9
depe�dentă, variabilă II 5(;
desch is, drum d 1 7 1
diag'onala unui produs carte­
sian 53
diferenţa a două mulţimi 25
- simetrică a două multimi 29
- dilema, principiul !l 128
directă, suma d a două mul­
timi 7 0
disjuncte, mulţimi !l '1 7
disj un cţ.ia (:onr!iţională a două
multimi 33
- pro poziţiilor 1 2/.
- relatiilor 40
asociativitatea !l . r 40
- - comu tativitlltea d . l' /.0
- - legile distributive ale !l l'
40
-- -- idl'll1 poten ţa d . r 40
- alte proprietăţi ale d r 40,
{, 2
distributivitatea, legile de d
- ale disjun cţiei şi conjunc ţiei
relatiilor 40
- ale 'i ntersecţiei şi reuniunii
mulţimilor 22
- ale intersectiei si reuniunii
infinite de ' mulţimi 100
- ale produsului cartesian 52
- ale produsului relaţiilor 4.2
domeniul unei functii 5 6
- unei relatii 43 '
duală, suma d a două 'mulţimi 2 9
dublei negaţii, principiul !l . n
.
2 4 , 144
drum deschis 1 71
- inchis 1 71
E, ju decăţi aristo lelice în E 34
echivalenţa (sau suma duală)
a două mulţimi 2 9
205
 trecerea de la echivalen ţă
la implicaţie şi de la impli­
caţie la echivalenţă 1 2 7
î n logica }Jropoziţiilor 1 22
relatiilor 38
- reflexivitatea e · ( 38
' - în multimea cî t 84
- simetria e · 1 " 38
- transitivitale e . 38
clase de e 46
relatii de e 46
- - e generate de o funcţie 73
- silogism ipo tetic cu e 127
echivalenţa între definitia sin­
tactică şi definiţia semantică
În logica prop oziţiilor 1 60
egalitatea, relaţia de e (de
identitaLe ) 4 4 , 197
- - e între multimi 9 , 44
- - - - - reflexivi-
tate V,
- - - - - simetrie 44
- - - - - - transitivitat.e !,.4
- - - e în Lre functii 58
- - - - reflexi-
vitatea
simetria
transiti-
vitate
excluderea tertiu lui (vezi prin­
cipiul e t)'
existenţial, cuauLorul e H6, 1 4 9
exponenţială, legea e pentru
produsul cartesian 81
expresie în logica predicatel or
161
- - logica predîcatclor c u iden-
titatea 1 64
- - logica propoziţiilor 151
extinderea unei funcţii 60
- unei functii de elemente
la o funcţie de mulţimi 61
fro ntieră '1 7 0
functie 5 6
- ckracLerist.icţ( a unei mul-i
timi 60
constant�( 59
cu d omeniul şi codomeniul
firi. i L 7 " , 7 5
206
- iden tică 59
- - e o bijecţie
- - - - injecţie 65
- - - surjecţie 62
- majoritară 32
- de mai' multe variabile 81
- lui Peirce 31
- lui Sheffer 30
selectivă 99
- codomeniul unei f 56
- domeniul unei 1 56
- egalitatea a două funcţii 58
- extensiunea unei f 59
- extinderea unei f de element
la o f de multime 61
- identi tatea a două f 58
- restrictia unei f 59
- supra punerea a două f 66
- - leg'ea de asociativitate a
ei 67
- valoarea unei f 56
funcţională, relaţie 7 7
generalizare, demonstraţie prin
' g 136
graf 1 69
- conex 1 7 1
- tare conex 1 7 1
grupul ciclurilor 1 7 0
- - frontieră 1 7 0
- cociclurilor 1 7 1
cofrontieră 1 7 1
d e coomologie 1 7 1
lanturilor 1 7 0
omologie 1 7' 1
Horn 1 7 6
1 judecăţi aristotelice î n 1 36
dempotenţa eonjuncţiei rela-
tiilor 39
- disjuncţiei relaţiilor 40
- intersectiei multimilor 1 6
- reuniunii mulţimilor 1 4
identică, funcţia i 5 9
iden tita te, iden L i laIc f u n e Liilor 58
- relaţia de identitate (de ega-
litat e) , l,. 4 . 1 64, 197
- - - - compatibilita-
tea 4/.
reflexivi tatea
sime t ria 4.4., 1 6 5
transitivitatea
44, 1 65
ind iscernabilita-
tea 1 6 6 ,
- logica p redica t el o r şi a iden­
tităţii 1 6 4
imp licaţia prop oziţiilor 1 2 2
- - trecerea de la im plicaţie
la echivalenţă şi de la echi­
valenţă la imp licaţie 1 2 7
- relatiilor 3 7
- - reflexivitatea 37
- - lransitivitatea 3/
incidenţă, matrice de i 1 '/ 0
independenţă var iabilA i 5 6
indexată, mulţime i 7 7
inclilziunea multimilor 1 0
- an tisime tria io
- reflexivitatea 1 0
- transitivitatea 10
- ca injecţie canonică 65 .
indivizi, relaţii între indivizi
şi mulţimi , 1 4 9
infinilă, in tersecţie i 9 1
- produs cartesian i 96
- reuniune i 8 7
injecţie 6 4
- incluziunea ca inj ecţie 65
ipotetic, silogismul i 1 2 7 , 1 5 5
ipoteze, demons traţie din i 1 5 9
lanţ, 1 7 0
latice 1 1 4
legi d e compo ziţie '1 1 2
- - - Între mulţimi
- - - - d ,ferenta 25
- - - - - d i ffr enta
s i rn , trică (suma) 2 9 . în I. p , 1 5 9
- - - - - echivalenta ' - - expresii în 1.11 . 1 5 1
(su ma duală) 29
.- - - - - in tersecţia
- - - - - "nici" , funcţia Il 31
- - - - - Peirc.(> functia lui p 31
- - - - - � euniunea 1 1
- - - - - reziduatia 27
- - - - - suma (diferenta .
simetr'ică) 2 9
- - -- - - suma duală
(echivalenţa) 29
- - - - - SheIfer, f u n c ţia lui s 30
legi cre compo z i t ie) in tre pre-
po ziţii (vezi propoziţii)
leg'i de compoziţie în tre relaţii
- - -' - - conjuncţia 37
- - - - - - disjuncţia 40
- - - - - produsul 41
proprietăţile legilor de c.om­
p oziţie
- - - -- asodat.ivi tat(>a
(vezi a)
- - - - comu tativi late
(vezi e)
- - - -- idempotenţe ( vezi i)
p rop rietăţi le perechilor de legi
de compoziţiI"
- - - - - - absorbţia
2 3 , 40, 114, 115
- - - - - - distributivi-
tate 23, 40, 1 1 3
logica predica telor
- - axiomele l. p 1 6 1
- - demonstratia î n l. p 1 6 1
- - expresii in l. p 1 6 1
- - teze in 1. p de finiţia sin�
L aclică 1 6 1
logica predicatelor cu identitate
- - - - axiomele 1. p . i 1 6 4
- - - - demonstratia . în
l. p . i 1 64
- - - - expresii în 1 . p, i
'
1 64
- - - - teze în l. p. i 1 6 4
logica predica telor cu variabile
libere 1 50
logica propoziţiilor
- - axiomele 1 , P 1 57
- - demonstraţia În l. p 1 5 8
- - demonstraţia din ipoteze
- - scheme valabile, definiţia
15 semantică 1 5 6
201
- - teze, d e f i niţia seman t i c ă
154
definitia sin tactică 1 5 7
echiva len ţ a d e fi ni ţ iilor
[ 60
matrice asociali'l unei relatii 1 6 7
modus poneus 1 2 6, 1 5 1;, J 5 8
-"'lorga n, legile lui 1\1 pentru
in tersectie si '
reu n iu n i ele
multimi' 24
- - � pentru inler�eciie şi
re u n iu n i infinite de multimi .
95
mulţimi 9, 1f, 9
- multime alomiC'ă :20
- cît . 47
- de m u l ţ imi 8 5
- cu nn singur (, le m e n !'
- indexată 77
- t o tală 21
-- tipuri de mulţimi ( vezi ti p uri)
subm ultimile u nei multimi
formeazii o D Igeb rii boo­
leană ! J :1
negaţia propoziţiilor 124
negative, judecăţi particular
(în O) 3 6
- - universal II (în E ) 3 !.
Ob 1 7 6
O , judecăţi aristo telice în O 36
ordine, relaţia de ordine par-
tială 49
- relatia de ordine parţială
strictă 50
partiţii 96
particulare judecăţi I' afirmative
(în 1) 3 6
- judecăţi p negative (în O ) 3 6
Peirce , funcţia lui p 3 1
208
predica t e , l ogi ca predicateloJ'
(vezi log'ica predicatelor)
- - - cu variabile libcl'e
(vezi log'iea predicatelor cu
variabile libere)
preordine, rela ţia de preordine !I 5
- --- - --- reflexivi ta Lea 45
-- --- - --- lramitivitalea 45
po nens, ( vezi modus p)
p rincipiul contradicţiei 2 !o. , 1 45
- dilemei I 2 B
-- club Ipi negaţii 2 4 , 144
- exrlllelerii tertiului 2!" llo 5
- generalizării '! 3 6
--- silogismului ipo tetic 1 27
produs car t esi a n (vezi carte sian)
produs cartesian infini t (\"ezi
ca r t es i a n)
produs de relaj.ii (vezi le gi de
J9 compoziţie între relaţii)
propoziţii, co nju nc ţie 1 2 3
--- disj uncţio 1 2 4
- ech ivalentă 1 2 2
- impl i caţie 1 2- 1
- logica propoziţiilor (vezi lo-
gica propoziţiilor)
- negaţie 1 2 !,
- valoarea log'ică a unei pro-
p oziţii 1 52
- de. teoria multimilor 1 3 6
- - d e teoria reiaţiilor binare
'136
- - de teoria multimilor si .
relatiilor binare 1 3 6'
- pl'opoziţională, variabilă ])1'0-
po ziţională 1li8
prop rietăţi ale legilor de compo­
ziţie între mulţimi (vezi legi
de compoziţie între mulţimi)
ale legilor de comp oziţie între
relaţii (vezi legi de compo­
ziţie între relaţii)
ale mu lţ i milor 166
- ale relaţiilor
- an tisimetria 49
compatibilitatea 44,
55
ireflexivitatea 49
- - - de a fi relatie func- •
ţională 7 7
- - - reflexivitate 44, 45,
46, 49
- - - simetria 44, 46
- - - stricta antisimetrie 49
- - - transitivitate 44, 45
46, 49
reflexivitatea 44, 45, 46, 49
- echivalenţei relaţiilor 38
- identitătii 164
- implicaţiei relaţiilor 37
- incluziunii mulţimilor 10
relaţii antisirnetrice 10, 49
- bi nare 3 7
- - conjuncţia r b 3 7
- - de echivalenţă 4 6
- - - - generate de o
funcţie 73
- - de identitate (de egali­
tate ) 44, 1 64, 197
- - de ordine p arţială 49
- - de ordine parţială stric-
tă 50
- - de preordine 45
- - disjuncţia r · b 40
- - echivalenţa r ' b 38
- - functionale 77
- - implicaţia r b 37 .
- - negaţia unei r b 39 . - idendităţii 44
- - produsul . a două r . b 41
- - proprietăţile r . b (v. pro-
prietăţile relaţiilor)
- tn multimea cît 84
- între indivizi 37
- între indivizi şi mulţimi
- - apartenenţa 9
- neapartenenţa 9
- Intre legi de compoziţie
- - absorbţia 23
- - distribu tivitatea 22
- Intre multimi
- disjuncţia 1 7
- - incluziunea 10
- Intre relaţii
- - - echivalenţa 38
- - - implicaţia 3 7
- pro p rietăţile legilor d e com-
pOZiţie între relaţii
(v. - proprietăţile legilor de
compoziţie)
1 4 -585
- cuaternare 54
- n-are, 54
- reflexive 1 0, 3 7 , 3 8 , 44, 45,
- strict antisimetrice 49
- simetrice 1 0 , 38, 44, 46
- ternare 54
- transitive 10, 37, 38, 44,
45, 46, 49
restricţia unei funcţii 59
resturi 48, 120
reuniunea multimilor 1 1
- - asociativi't atea 1 2
- - comutativitatea 1 1
- - idempotenţa 1 4
reuniunea infinită 8 7
- - asociativitatea 8 8
reziduaţia 2 7
scheme deductive valabile, defi­
niţia semantică 156
selectivă, funcţie s 99
semantică (v . definiţia seman-
tică)
Sheffer, funcţia lui s 30
simetrică, (v. relaţie s)
simetria echivalenţei relaţiilor 38
- relaţiilor de echivalenţă 46
simplex O-dimensional 170
- 1-dimesional 1 70
sintactică (v:: definiţia sintac-
tică)
suma directă a două mul�imi 70
suma 29
suma duală 2 9
suprapunerea funcţmor 66
- asociativitatea s .I'. 67
strict antisimetrică 49
surjecţie 62
teze ale logicii propoziţiilor,
definitia semantică 1 54
- - -' - definitia sintac-
•
tică 1 57
- - - predicatelor, definiţia
sintactică 1 6 1
2(19
- - - cu identitate, defi - universale, judecăţi u afirmative
niţia sintactic" 1 6 !l 34
transpuea unei relaţii !l3 - - u negative 3!l
- proprietăţile transpo zitiei !l3
tram;itivitatea echiva len tei re-
Ia ţiilor 3 8 ' valoarea funcţiei 56
- ident ităţi i 44, 1 6 5 - logică 1 5 2
- implicaţiei relaţiilor 3 7 variabila dependentă 5 6
- inclm;iunii mulţimilor 1 0 - independentă 56
reIa tiilor d e echivalentă 46
- de preordine !l5 '
- de ordine !l9 Zermelo, axiomul lui Z 99
Tabla d e materii

l'refaţă 5

1. Algebra m u lţimi l o r 9
Incluziunea 10
Reuniunea 11
Infersectla 15
M u l ti mea v i d ă , m u l t i mea fof a l ă , mul t i mi c u un s i n gur e l emenf 17
Mulţimi disjuncte 17
Mulţimea vidă ş i mulţimile cu u n element 18
Mulţimea totală 21
leg i l e de disfr ibufivifate şi de absorb t i e 22
Legile de distributivitate 22
Legile de absorbţie 23
Comp l e m enfera unei m u l t i m i 23
Exercit i i 25
Diferenţa 25
Reziduaţia 27
Suma (diferenţa simetrică) '19
Suma duală sau echivalenţa 9
Funcţia lui Sheffer O
Funcţia "nici" 1
Funcţia majoritară 32
Disjuncţia condiţionată 33
Forma ari s to te lică a j udecătl lor 33
I I . Algebra relaţl i l o r 37
R e l a f i i b i nare 37
Implicaţia relaţiilor 37
Conjuncţia relaţiilor 37

�11
Echivalenţa relaţiilor 38
Negaţia unei relaţii 39
Disjuncţia relaţiilor 40
Produsul relaţiilor 41
Transpusa unei relaţii 43
Relafia de identi tate 44
R e l afii d e preordine 45
Relafii de echI v a l entă 46

Clase de echivalenţă 46
Relafli de ordine !l9
Produs cartez I an 51
Rel ati i n - are 54

III. FuncţII 56
D e finitia notIunii de tunctle 56
Restricţia şi extensiunea unei funcţii 59
Funcţia caracteristică a unei mulţimi 60
Extinderea unei funcţii l a o funcţie d e submulţimile domeniului 61
Surj ectli 62

Funcţia pseudoinversă 62
I n j ecfil 64
Incluz unea ca funcţie 65

B l j ecfii 65
Suprapunerea a do u ă funct i i 66

Alte proprietăţi ale funcţiilor 70

Relaţia de echivalenţă generată de o funcţie 73
Functii cu domeniul sau cu codo menIul II nlt 7 !l
Funcţii cu domeniul finit 74
Funcţii cu domeniul şi codo meniul finit 75

Şiruri 76
Mulţimi indexate 77
Relati i functionale 77
Produsul cartezi an a l mai mult or m u l ti m I 78
Funcţii de mai multe variabile 81

212
 Proprl etăti diverse 82
Functii şi relat i i tn multlmea ctt 84
' I V. Mu l t i mi d e mu l t i m i 85
Reuniune infinită, 87
I ntersectle I n fi nită 91
Partltil 96
Produs cartezian Infinit 96
Axioma lui Zermelo 99
Legile distributive 100
Legile de idem p otenţă 103
Proprletăti a l e endomo r li s m e l or 10ii
Observaţii 1 06
Teorema l u i Banach 107
V. Ai gebre booleene 112
A l gebra booleană .\} Z 119
VI. Red ucerea a l gebrei m u l t i m i l or , 1 a algebrei
relati i l or la log i ca pred l cate l.pr 121
I m p l icatla, conjuncfi a , echivalenfa, d i sjuncfle şI negati a 121
Tipuri de demonstra tii 126
Dem onstrati i folosind teoreme a l e logicii propoz i t i i l or 129
Cuantorul universal 13ii
Cuantorul existential H6

VII. Ana l iza J u decăt l l o r din capitolele preceden te H8

A l fabetul uti l i z a t H8
Definifla semantică a tezelor tn logica propoz itli lor 1 51
Definitia sintactică a tezelor tn logica propozlfil lor 157
Defl n l tia si ntact ică a teze lor tn lo gica pred icatelor 161
I d entitetea 16ii
Mu ltimaa e l eQ'l entelor ce au o proprietate dată 167
Rel afll binare tntr- o mulfi m e finl/ă 167
Teoria grafuri l or 169
Teoria tipur i l o r 1'7 2
V I I I . Âpl l cati l l e logi c I I matemati ce 178
Apl icati i l a teoria clas i ficării 178
Aplicatii l a circuitele c u contacte 182
A plicati i tn Economia matematică 186
A p licatII t n Lingvistica matem atică 189

213
Adden da i97
Teze il i e logi c i i propoz i t i i lor 199
Te'ze ale teoriei multi m i l o r şi a l e logicii p r e d lcat e lor monare 200
Teze al e logicii re latIIlor bi na r e 202
Teze a l e logicii pred icate l or cu i dentitata 202
I ndice d e semne 203
I nd ice de cuvinte 20�