Toate filmele, indiferent dacă sunt sau nu străine, trebuie să fie

aprobate de către Consiliul de Stat, în scopul de a elimina

anumite scene – de sex sau violență – și să sprijine filmul
autohton.[441] Datorită acestui lucru, șapte din zece cele mai
de succes filme sunt producții naționale.[442] Industria filmului
continuă să crească, filmul „Pierdut în Thailanda” (2012)
(Chineză: 人再囧途之泰囧; pinyin: rén zài jiǒng tú zhī tài jiŏng)
a fost primul film ce a avut încasări de mai mult de un miliard
de yuani (200 milioane de dolari).[442]

Gastronomie

Un set de feluri de mâncare din bucătăria chineză, din Suzhou:

boluri cu orez, creveți, vinete cu tofu fermentat, legume prajite
iar în centru o friptură de rață cu muguri de bambus
Articol principal: Bucătărie chinezească.
Bucătăria chineză este extrem de diversă și s-a dezvoltat de-a
lungul a câtorva milenii de istorie culinară. Împărații din China
antică erau cunoscuți pentru faptul că aveau mai multe camere,
în care luau masa, în palatele lor, fiecare cameră era atribuită,
împărțită, la mai multe departamente, iar fiecare departament
era responsabil pentru un anumit fel de mâncare.[443]
Alimentul de bază al chinezilor este orezul. Carnea de porc
reprezintă carnea cea mai consumată în țară, reprezentând mai
mult de trei sferturi din consumul intern de carne.[444]
Condimentele, mirodeniile, joacă un rol central în bucătăria
chinezească. Bucătăria chineză a dus la numeroase stiluri de
gătit, cum ar fi Bucătărie din Hong Kong sau Mâncarea chinezo-
americană.

Principalele ingrediente folosite în dieta culinară chineză sunt

păsările de curte, carnea (de vită, porc, sau miel), legumele,
fructele și soia. Printre condimentele cele mai utilizate sunt
prazul, ghimbirul, usturoiul, alunele și uleiurile de alune sau
susan, slănina, oțetul, vinul galben (huangjiu), bulionul de pui
sau porc și tahini (pastă de susan).[445]

China este considerată țara de origine a ceaiului, aici s-au

dezvoltat, din antichitate, vechile metode de cultivare și
elaborare a acestui produs.[445] În contrast cu Occidentul,
principalele ustensile sunt bețisoarele; asiaticii au învățat să le
folosească, deoarece bucățile de alimente erau foarte mici și nu
puteau fi străpunse cu o furculiță.[445] Printre cele mai
populare feluri de mâncare din bucătăria țării sunt: carne de
porc cu ananas, salată de fasole de soia, pui cu chili picant, ouă
prăjite cu ciuperci negre sau friptură de porc cu salată de
usturoi.[446]
Consumul cărnii de câine sau pisică se reduce treptat în timp,
chinezii - în special, tinerii - percepând aceste animale ca un
prieten, animal de companie.[447] Au fost interzise multe
festivaluri dedicate consumului acestei cărni de către autorități,
în urma protestelor și a petițiilor făcute de populație pentru
protejarea animalelor, în special pe rețelele de socializare
chineze (se estimează ca aproximativ 600 de milioane de
chinezi au acces la internet). Această tradiție controversată
dispare. Organizațiile de protecție a animalelor devin mai
active. Recent, potrivit ziarului italian „Corriere della Sera”, s-a
făcut un sondaj de opinie care a arătat faptul că 87% dintre
chinezi nu sunt de acord cu sacrificarea cânilor și a pisicilor.
Această practică se mai păstrează doar în zonele rurale.[448]
HSI a estimat că între 10 și 20 de milioane de câini sunt
sacrificați în China pentru carnea lor, în timp ce grupul de
protecție a animalelor Animals Asia estimează că aproximativ 4
milioane de pisici sunt sacrificate anual în China.[449]

Literatură