Universitatea Ecologica din Bucuresti

Facultatea de Drept

MEDICINĂ LEGALĂ

Expertiza medico-legală psihiatrică la minori

           Coordonator:                                                                   Student
Prof. univ . dr. Radu-Mihăiță Ionescu DAN Cristina Eliza
 Examinarea medico-legal psihiatric are rolul de a furniza justitiei elemente  menite
stabileasca responsabilitatea unei persoane implicate în savârşirea unei  infractiuni, aflat sub
incidența legii penale sau să ateste sănătatea mintală în cazuri  cu implicatii civile(capacitatea de
a testa, de a întocmi un act de vânzare-cumparare,  de donatie, etc.). Expertiza medico-legal
psihiatric este o activitate interdisciplinară care are ca scop depistarea tulburărilor
psihopatologice și a influențelor pe care  acestea le au asupra capacității individului de a putea
aprecia continutul şi  consecintele faptelor sale, precum şi a posibilitii individului de a-i exprima
liber voința  sa de un anumit act pe care l-a comis. Sarcina fundamentală a expertizei medico 
legale psihiatrice este de a aprecia discernământul persoanei, cu referire special la  starea psihică
în momentul săvârșirii faptei. 
Expertiza medico-legală psihiatrică la minori necesită o metodologie aparte,  dat fiind
rolul său mai mult recuperator, educativ, evitarea introducerii unora dintre  delicvenți (în functie
de faptă) în mediul de detenție, expertiza fiind mai puțin  restrictivă. Comisia de expertiză are
obligația de a orienta investigarea pentru  obținerea unor date referitoare la: 
—nivelul mintal al subiectului; 
— dacă ne aflăm în fața unui bolnav psihic sau a unei personae cu deficiențe  organice,
neurologice, senzoriale etc., cu urmări asupra vieții sale psihice; — capacitatea școlară a
minorului, felul cum se încadrează în colectivul clasei și al  școlii, cornportamentul față de
cadrele didactice; 
— relații copil-părinți, cu precădere asupra aspectelor educaționale privind formarea  și
dezvoltarea personalității acestuia; 
— condiții de viață și de dezvoltare, influența și rolul mediului ambiant în „motivația” 
actului antisocial; 
— organizarea expertizei se face după metodologia generală existentă, cu câteva 
indicatii specifice: la expertiză este indicat să participe un pedopsihiatru, un psiholog,  iar cadrul
de desfășurare să nu îmbrace aspectul de anchetă, recomandându-se ca  examinarea să decurgă
ca un dialog în care să se aibă în vedere dificultățile ivite în  schimbarea sau forrnarea
comportamentului anormal al subiectului. În dosarul  minorului se recomandă adunarea unor
date amănunțite privind rolul farniliei, al școlii în dezvoltarea personalității copilului, avându-se
în vedere că acesta se află înfr-un stadiu de formare. 
 Concluziile expertului medico-legal trebuie să fie cât mai ample atât în privința 
diagnosticului, dar mai ales a perspectivelor (medico-pedagogice) privind  recuperarea acestuia,
ceea ce impune: 
∙ precizarea natura tulburărilor și excluderea elementelor supraadăugate, mai  ales
sirnulatorii;  
∙ care sunt trăsăturile esențiale ale personalității expertizatului raportate la  diagnosticul
precizat și reflectat în comportamentul său deviant; 
∙ în ce stadiu evolutiv se află aceste tulburări, dacă ele prezintă riscul de  cronicizare sau
agravare; 
∙ dacă prin trăsăturile personalității sau prin caracterul tulburărilor de  comportament
prezintă periculozitate socială, potențial infracțional etc.,  justificându-se astfel măsurile de
siguranță propuse; 
∙ stabilirea discernământului va avea în vedere faptul că nu răspunde penal  minorul care
nu a împlinit vârsta de 14 ani. Minorii care au împlinit vârsta de  14 ani răspund penal, dacă se
dovedește în mod cert fapta că fost săvârșită  cu discernărnânt.  
Minorii care au împlinit vârsta de 16 ani răspund penal (art. 99 C.p.). În funcție  de gradul
de discernământ al expertizatului sunt instituite și măsurile de siguranță  recomandate de
comisie: 
a) Măsuri de recuperare pe plan medico-social. 
Sunt de natură psiho-pedagogică, materializate în institute speciale de reeducare  pentru
minorii în vârstă de peste 14 ani și școli speciale de reeducare penfru minorii  de cel puțin 10
ani. 
In aprecierea gradului de discernământ al minorilor, se va avea în vedere  particularitățile
dezvoltării sistemului nervos la copil, tulburările de comportament ce  pot apare în perioada
pubertară, stări de subevoluție psihică, sechele  meningoencefalice etc. Pe baza unor ample
investigații clinice, paraclinice, sociale și  pedo pshiatrice se poate personalitatea psihopatologică
a acestuia ajunge la  concluzii corecte în care se va avea în vedere recomandarea unor măsuri
educative  medicale în scopul obținerii unor rezulate cât mai bune,
b) Măsurile cu caracter medical educativ (institut medical educativ) aplicate  pentru
cazurile în care starea fizică sau psihică impune un tratament și  supravegherea medicală-
pedagogică etc., (art. 105 C.p.). 
 În cazul minorilor care necesită tratament medical înfr-un serviciu de  specialitate, urmat
de dispensarizare medicală (psihoze„ epilepsie, stările  paroxisffce, psihoze reacfre etc.) se
impun cu caracter exclusiv medical, alte  tulburări implicând măsuri cu caracter exclusiv social
(socioterapia) în situatiile când  se urmărește ocrotirea minorului prin scoaterea acestuia din
mediul  necorespunzător: familia, ambiant, școlar etc. 
În concluzie, expertiza medico-legală psihiatrică este o lucrare amplă, de  analiză și
sinteză a tuturor trăsăturilor psihopatologice ale infractorului privind modul  și condițiile exacte
de săvârșire a faptei, în scopul stabilirii discernământului și de a  oferi justiției criterii medicale
obiective, menite să ducă la soluționarea justă a cauzei,  aplicarea și dozarea unei pedepse
corespunzătoare, cât și instituirea unor măsuri de  siguranță cu caracter medical privind viitorul
bolnavului și profilaxia actelor  antisociale.

BIBLIOGRAFIE 
1.Radu-Mihaita Ionescu ,Suport de curs-Medicina Legala, Universitatea Ecologica Bucuresti
2.Beliş, V, 1992, Medicină legală, Teora, Bucureşti