1.

Formele şi cauzele deteriorării angrenajelor

În scopul proiectării corecte a angrenajelor, este necesar să se cunoască formele de deteriorare
a acestora si, în special a danturilor, cauzele apariţiei acestora si măsurile ce trebuie luate în
vederea              
Angrenajele sunt organe de masini cu solicitări complexe si urmare a acestui fapt, si formele
de deteriorare ale acestora sunt multiple. Standardele internaţionale, cum ar fi, spre exemplu
ISO 10825,ANSI/AGMA 1010-F14, dar si literatura tehnică în domeniu, fac o clasificare
detaliată a principalelor forme de deteriorare a angrenajelor. Conform acestor surse
bibliografice, există două forme principalede scoatere din uz a angrenajelor:        
 ruperea dintelui;         
 deteriorarea suprafeţei active a flancurilor dinţilor.
 

Tabelul de mai jos face o clasificare a principalelor forme de scoatere din uz (deteriorare) a

angrenajelor.
 
statică (prin suprasarcini)
Ruperea dintelui
 
la oboseală
   
oboseala de contact (pitting)
 
gripare (uzura adezivă)
Deteriorarea
danturii uzura abrazivă
Deteriorarea
curgere plastică
suprefeţei active a
 
flancurilor dinţilor pătare termică
   
exfoliere
   
interferenţă
TABELUL 1. Forme de scoatere din uz (deteriorare) a angrenajelor
 

Ruperea statică a dinţilor poate fi o rupere fragilă sau o rupere prin deformare plastică,
fenomenul manifestându-se la danturile cu duritate mică. Deteriorarea se produce datorită
unor suprasarcini sau socuri mari, introduse de o blocare a masinii conduse. În general,
ruperea statică a dinţilor nu este din cauza unei proiectări defectuoase, ci a condiţiilor de
exploatare.
Ruperea dinţilor prin oboseală este principala cauză de deteriorare a angrenajelor din oţel cu
flancuri durificate superficial (HRC > 45).
În funcţionare, are loc o solicitare variabilă de încovoiere a dintelui după un ciclu pulsator.
Când rezistenţa la oboseală de încovoiere a materialului este depăşită, la baza dinţilor, în zona
de racordare (concentrarea tensiunilor), apar fisuri de oboseală pe flancul solicitat, care se
dezvoltă treptat si, în final, conduc la ruperea prin oboseală a dintelui .
Oboseala de contact (pitting) este principala cauză a scoaterii din funcţionare a angrenajelor
prelucrate foarte îngrijit, în special a celor din materiale cu durităţi mici si mijlocii (HB <
350), în condiţii de lubrifiere abundentă cu ulei.
Obosela de contact se manifestă prin desprinderi de material, pe flancurile active ale
dinţilor formându-se ciupituri.

Datorită presiunii pe flancul dintelui si a forţei de frecare de alunecare dintre flancuri, în

stratul superficial pot apărea microfisuri care înaintează în material. În condiţii de lubrifiere
abundentă, uleiul care aderă la suprafaţa flancurilor dinţilor va fi presat în fisurile de pe
suprafaţa piciorului dintelui. Uleiul presat acţionează ca o pană, ceea ce determină rupturi de
material si deci formarea ciupiturilor (gropiţelor). Ciupiturile apar cu preponderenţă la pinion,
care, în acelasi interval de timp, suferă un număr mai mare de cicluri de solicitare.
Griparea (uzura de aderenţă/ prindere) este mecanismul de deteriorare rapidă, prin uzură
intensivă de aderenţă, a flancurilor active ale dinţilor 
Fenomenul apare la:
 angrenaje intens solicitate si cu viteze de alunecare mari între flancuri;
 angrenaje cu tratamente termice incorecte;
 angrenaje cu lubrifiere incorectă sau insuficientă.
 
Presiuni ridicate de contact si alunecări mari duc la creşterea locală a temperaturii (gripare
termică) si distrugerea peliculei de lubrifiant, fapte care favorizează apariţia unor microsuduri
locale. Datorită mişcării relative a flancurilor, microsudurile astfel formate se smulg. La un
nou contact se formează din nou microsuduri, brăzdând flancul dintelui cu duritate mai mică,
pe direcţia alunecărilor relative.
Griparea are o evoluţie extrem de rapidă, declanşându-se, mai ales, în zonele de intrare sau
ieşire din angrenare (unde întreruperile peliculei de lubrifiant sunt frecvente).
Diminuarea pericolului de gripare se poate face prin următoarele măsuri corective:
 egalizarea alunecărilor relative (prin alegerea unor deplasări de profil
corespunzătoare);
 reducerea rugozităţii flancurilor dinţilor;
 creşterea preciziei de execuţie a danturilor;
 lubrifierea corectă a angrenejelor greu încărcate, prin utilizarea unor lubrifianţi
aditivati EP (de extremă presiune).
 
Uzura abrazivă apare în următoarele condiţii:
 datorită prezenţei unor particule abrazive între flancurile dinţilor aflaţi în contact;
 datorită asperităţilor mai dure ale unuia din flancuri, care uzează flancul conjugat.
 se manifestă la angrenaje care lucrează la viteze mici, cu duritate mică a flancurilor
(HB < 350).
Curgerea plastică a dinţilor apare la danturile cu solicitări de contact ridicate, în prezenţa
frecării de alunecare şi rostogolire. Fenomenul se manifestă, atât la roţile dinţate executate din
materiale cu rezistenţă mecanică scăzută (curgere plastică la rece - ), cât şi la cele durificate
superficial, în condiţiile unei lubrifieri improprii (curgere plastică datorită supraîncălzirii -