PROTEZE MOBILE ŞI MOBILIZABILE

FRACTURAREA PROTEZEI TOTALE

Poate fi cauzată de:
 Manevrarea neatentă de către pacient
 Oboseala răşinii acrilice (fracturare pe linia mediană prin
flexii repetate sub acţiunea unor forţe moderate); în acest
caz fractura apare după aproximativ 3-4 ani de la inserare
 Concentrări de stres (zgârieturi, diasteme, incizuri adânci
ale frenului etc)
 Polimerizarea incompletă a RA
 Reparaţii anterioare cu RAA
 ,,Efect de pană” datorat forţelor ocluzale
 Adaptare necorespunzătoare pe câmpul protetic (flexiuni)
 Lipsa despovărării adecvate (flexiuni)
Există şi factori legaţi de pacient:
 Factori anatomici (fren labial proeminent care
necesită o incizură adâncă cu concentrare de stres)

 Stres ocluzal crescut (muşchi masticatori puternici,

dinţi antagonişti naturali, bruxism etc)

 Prezenţa unor dinţi incluşi stimulaţi în erupţie

 Torus P nefoliat (pe care PT basculează)

 Parafuncţii
Alternative

 Baze din aliaje Co-Cr

 Oţeluri inoxidabile
 Titan şi aliaje de titan
 Polimeri modificaţi speciali pt baze protetice
 Armări cu fibre de carbon, polietilenă, sticlă, întăritori
metalici
 Armări cu fibre de
carbon, polietilenă,
sticlă, întăritori
metalici
Fracturile PT pot fi:
 Fisuri
 Fractură liniară (mediană, paramediană, marginală etc)
 Fractură cominutivă cu posibilitate de reaşezare
 Fractură cu lipsă de fragment
Tb identificate cauzele fracturii
 Apare o fisură care se
propagă

787
 Fractura bazei protezei -
tehnica de reparaţie
 Suprefeţele de la nivelul liniei de fractură se aduc şi se ţin
în contact
 Se lipeşte proteza pe linia de fractură de exemplu cu ceară
foarte fierbinte picurată pe suprafaţa externă
 Consolidarea fracturii (de exemplu cu 2 beţe de chibrit)
 Modelul de ghips se realizează prin aşezarea protezei
pe pasta de ghips
 Dezlipirea fragmentelor după priza ghipsului
 Se poate realiza o ,,cheie” (contra)de ghips cu care se
produce presiune pe timpul polimerizării RA
 Prelucrarea zonelor de fractură prin îndepărtarea a
1-1,5 mm acrilat pe linia de fractură şi reducerea grosimii
bazei la jumătate pe o zonă lată de 1 cm pentru fiecare
fragment. Se realizează şi retenţii cu forme specifice (coadă
de rândunică, retenţii liniare perpendiculare etc)

 Izolarea modelului şi a cheii cu Izodent

 Pregătirea pastei acrilice şi depunerea pe fragmentele

fracturate, aşezarea cheii şi menţinerea acesteia prin
apăsare (presiune) până la definitivarea polimerizării

 Prelucrare prin îndepărtarea plusurilor, netezire, lustruire

Alternative de reparare:
 Aşezarea pe câmpul protetic a fragmentelor şi
amprentarea cu alginat în lingură universală;
 ! Atenţie! Se poate modifica poziţia unui fragment, de
aceea se analizează amprenta după dezinserare;
 Dacă poziţia e corectă se continuă reparaţia după tehnica
arătată.

 ! Intotdeauna înainte de reparaţie se verifică dacă

fragmentele se pot aşeza într-o singură poziţie, stabilă
 !! Linia de fractură sub formă de muchie ascuţită nu
permite aşezarea corectă a fragmentelor, sau dacă s-a
intervenit la liniile de fractură!
Desprinderea dinţilor
 Cauze:
 Ceară reziduală pe suprafaţa dinţilor
 Dinţi incompatibili cu materialul polimeric
 Suprasolicitare (contact ocluzal necorespunzor)

 Cele mai frecvente desprinderi se produc în zona

frontală superioară (forţa îndreptată supero-extern
prin contactul incisivilor inf pe cei superiori)
Recomandări pentru evitarea
desprinderilor dinţilor
 Alegerea dinţilor dintr-un material care se leagă
chimic de polimerul bazei acrilice

 Toate urmele de ceară trebuie îndepărtate de pe

dinţii artificiali la ambalare

 Dintele e adaptat cotrect (se poate folosi dintele

desprins dacă acesta nu s-a pierdut) în raport cu
dinţii vecini şi lipit cu RAA
 Dinţii artificiali
optimizări
 Refixarea unui dinte desprins prin relipire dacă e
dinte acrilic şi prin fixare dacă e ceramic
 Dacă dintele există se verifică poziţia lui în lăcaşul
prezent în baza protezei (inserarea, poziţionarea corectă,
raportul cu dinţii vecini)
 Se realizează retenţii cu freze de oţel, atât în baza unde a
fost dintele artificial cât şi în lăcaşul din baza protezei,
sub forma unor mici puţuri, orificii, şanţuri (atenţie să nu
se perforeze faţa mucozală a protezei!)
 Se prepară acrilat roz sau alb autopolimerizabil
 Fixare dinte acrilic desprins la PT
 Acrilatul se inseră în retenţii şi pe suprafeţele de
contact,(cu consistenţa optimă), după ce în prealabil am
umectat cu monomer suprefeţele interesate
 Dintele se poziţionează corect şi se presează manual
 Excesele de RA se pot uniformiza cu monomer (pe o
buletă de vată)
 Proteza se introduce într-un vas cu apă caldă
(polimerizare mai rapidă)
 Repaus timp de o oră pt definitivarea prizei şi fixare
Dacă dintele e pierdut:
 - se alege un dinte similar dintr-o garnitură de dinţi, se
adaptează şi apoi se lipeşte după procedura de mai sus
 -se poate confecţiona în laborator un dinte artificial
 -Se poate apela la un dinte artificial dintr-o cheie de
culori
 Dacă d e din ceramică se apelează tot la laboratorul de
TD
 ! De obicei la dd din ceramică se fracturează şi lăcaşul din
baza protezei şi de aceea trebuie completată şi baza
protezei în această zonă
Dinte artificial fracturat oblic
sau transversal
 Dacă d e fracturat în 1/3 medie se îndepărtează din baza
protezei cu un instrument rotativ, cu atenţie în zona de
colet pentru anu deforma (mai ales V)
 - se crează un lăcaş corespunzător în baza protezei, se
alege un dinte de culoare, mărime şi formă
corespunzătoare, se realizează retenţii în dinte şi în baza
protezei, se prepară RAA şi se coaptează cele 2
componente
 - se prelucrează şi se lustruieşte
Refacerea reliefului ocuzal
deteriorat în zonele de sprijin
 Uneori remodelarea se poate face după 2-3 săptămâni
de la inserare
 Refacerea reliefului ocluzal deteriorat prin uzură se
poate face numai după redetreminarea relaţiilor
intermaxilare. Adiţionarea de Ra (colare pe suprafeţele
ocluzale) se face în laborator după montare în ocluzor
sau articulator.
 Reoptimizarea se poate face şi cu RDC, direct în
cabinet (RDC aderă f bine de RA a dd artificiali)
 Optimizarea prin căptuşire a PT
 Optimizarea şi/sau
reoptimizarea prin căptuşire
şi rebazare a unei PT este o
metodă prin care se
realizează o nouă faţp
mucozală, respectiv o nouă
bază, paralelizând-o cu
suprafaţa câmpului protetic,
în condiţiile în care au apărut
neconcordanţe între acestea.
În general se face căptuşirea bazei protezei optimizând menţinerea şi
stabilitatea PT
Căptuşirea poate fi de durată sau temporară, în funcţie de materialul utilizat
 Materialele de căptuşire sunt polimeri
acrilici
 Materialele de căptuşire pot fi
 -dure, RAA
 -reziliente (acrilaţi rezilienţi)
 Există şi siliconi utilizaţi în reoptimizări
 Siliconii cu reacţie de adiţie sunt consideraţi
materiale ideale de reoptimizare prin rebazare (au R
mare la rupere, stabilitate dimensională optimă) dar!
Adeziunea în timp la baza protezei e discutabilă! Se
folosesc la epiteze (proteze chirurgicale)
PPA poate beneficia de:
 Reparaţia bazei fisurate sau fracturate
 Reparaţia şi /sau înlocuirea dd artificiali
 Înlocuirea croşetelor din sârmă
 Completarea bazei în urma pierderii unor dinţi
 Transformarea PPA în PT
Înlocuirea croşetelor din sârmă
 Peste PPM se ia o amprentă cu silicon chitos care va
reda f exact forma d pe care se va aşeza croşetul din
sârmă, procesul alveolar, fundul de sac di zona
învecinată
 Se toarnă modelul, având grijă ca la demulare să nu se
fractureze d de ghips
 Se îndepărtează proteza de pe model
 se face un şanţ de 4-5 mm acolo unde va pătrunde
croşetul (,,coada” croşetului)
 Se foloseşte sârma wipla de 0,6-0,8 mm prin îndoire
 Se adaptează pe dinte, coada pătrunde în şanţul creat
în proteză, se umectează cu monomer, se aplică pastă
de RAA, se fixează corect coada, se presează manual
până la polimerizarea finală a RAA
 Prelucrarea şi lustruirea se fac cu grijă!
Completarea bazelor în urma
pierderii unor dinţi
 Imediat după extracţie se poate face o amprentă aî
materialul să nu pătrundă sub proteză. Amprenta redă
creasdta edentată, dd vecini(dacă există), fundul de
sac V
 Se amprentează arcada antagonistă şi se înregistrează
ocluzia (de obicei static)
 Se toarnă modelele, se fixează în relaţii corecte, se scot
protezele, se fac retenţii, se aleg dd artificiali, se
fixează cu ceară conform unei chei V-ocluzale din
ghips sau elastomer
 Se îndepărtează ceara, dd rămânând în cheie, se
izolează modelul, s e prepară pasta de RA se toarnă în
cheie , se presează manual, având grijă la relaţiile
ocluzale
 Se polimerizează în apă fierbinte sau sub presiune,
prelucrare finisare
Fractura PT= deficienţă tardivă
 Fracturile mediene,
Cauze care predispun la
fractură:
 1. concentrări de stress (de ex: zgârieturi,
diastemă, incizură prea adâncă a frenului)
 2. Incluziuni din baza protezei (pori, praf,
nylon, particule metalice)