Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiect la disciplina:
Drept penal – Parte Generală
TEMA:
Legitima Apărare
Coordonator: Prof.Dr.
Ion Ifrim
SUCEAVA 2023
pg. 1
LEGITIMA APĂRARE
în actuala reglementare a Codului penal
1. Consideraţii generale
Semnat digital de
Donatela Stoica
pg. 2
legii şi comanda autorităţii legitime, minoritatea, surdo-mutismul şi
provocarea1.
În codul penal anterior, legitima apărare şi starea de necesitate
erau considerate cauze care înlăturau caracterul penal al faptei prin
faptul că lipsea vinovăţia ca trăsătură esenţială a infracţiunii.2
În actuala reglementare penală au fost introduse aceste cauze în
partea generală a Codului, Titlul II Capitolului II, intitulat „Cauzele
justificative” şi a Capitolul III, intitulat „Cauze de neimputabilitate”.
pg. 3
Pe lângă cauzele justificative generale, aplicabile tuturor
infracţiunilor, mai există şi unele cauze justificative speciale,
prevăzute în partea specială a Codului, ori în legislaţia specială.
Cauzele justificative înlătură numai caracterul antijuridic al
faptei prevăzute de legea penală, nu şi vinovăţia, sub forma
imputabilităţii faptei, iar pentru reţinerea existenţei unei astfel de
cauze trebuie întrunite toate condiţiile prevăzute de lege, elemental
obiectiv al cauzei justificative, iar făptuitorul să conştientizeze că
acţionează în acele condiţii, fiind realizat elementul subiectiv al
cauzei justificative5.
Reţinerea unei cauze justificative înlătură posibilitatea aplicării
unei pedepse, a unei măsuri de educative sau de siguranţă, dar şi a
obligării făptuitorului în latura civilă a procesului penal, organele de
urmărire penală trebuind să dispună clasarea, iar instanţele de judecată
achitarea cauzei6.
5
Mihail Udroiu, op.cit., p. 96 şi urm.
6
Ibidem, p.97.
7
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român, partea generală, Universul
Juridic, Bucureşti, 2012, p.151.
pg. 4
8
Art. 44 Cod penal 1968 Legitima apărare 1. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de
legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare. 2 Este în stare de legitimă apărare acela
pg. 5
Codului penal anterior potrivit căreia legitima apărare era întemeiată
pe lipsa vinovăţiei celui care se apără, ca urmare a unei constrânger
imorale şi a imposibilităţii acestuia de a-şi manifesta liber voinţa9.
Legea instituie, în cuprinsul al. 3 al art. 19 C. p., o prezumţie
relativă de legitimă apărare pentru persoana care comite o faptă
prevăzută de legea penală în cazul în care aceasta comite fapta pentru
a respinge pătrunderea unei persoane ori încercarea de a pătrunde fără
drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin asemenea mijloace, ori
pe timpul nopţii, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc
împrejmuit ţinând de acestea.
Această prezumţie relativă de legitimă apărare a fost introdusă
anterior intrării în vigoare a Codului penal actual, prin Legea nr. 169
din 2002 a al.2¹ la art. 44 C.p. 1968, modificat ulterior prin Legea nr.
247 din iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei
precum şi unele măsuri adiacente - titlul IX. M. Of nr. 653 din 22 iulie
200510.
Faţă de anteriorul Cod penal se remarcă limitarea spaţiilor în
care pătrunderea sau încercarea de pătrundere prin mijloacele
enumerate anterior sunt asimilate atacului, iar pe de altă parte, o
extindere a categoriilor de acţiuni de pătrundere sau încercare de
pătrundere care sunt prezumate a fi atac, prin adăugarea celor comise
în orice mod, pe timpul nopţii.11
care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat
împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav
persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc. 3. Este de asemenea în legitimă
apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări
proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
http://lege5.ro/Gratuit/heydinrt/codul-penal-din-1968,accesat on- line 18.01.2016.
9
Mihail Udroiu, op.cit.,p. 97.
10
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, op.cit., p.151.
11
Mihail Udroiu, op.cit. p.98.
pg. 6
condiţii. Trebuie mentionat faptul că, în actuala reglementare, a fost
introdusă explicit condiţia că apărarea să fie proporţională cu atacul,
condiţie care, sub imperiul vechiului Cod, rezulta numai din
interpretarea pe care jurisprudenţa şi doctrina o dădeau art. 44 al. 2 şi
3. În această direcţie, Curtea Supremă de Justiţie a stabilit că
“împrejurarea că victima a scos un briceag, pentru a se apăra în
urma atacării ei de către inculpat, nu constituie un atac de natură a
legitima lovirea acesteia cu o piatră, asupra capului, producându-i
leziuni ce i- au cauzat decesul. Ca urmare, în lipsa unui atac injust din
partea victimei, actele de violenţă prin care inculpatul i-a cauzat
moartea nu pot fi considerate ca săvârşite în legitimă apărare sau în
condiţiile depăşirii unei apărări proporţionale”12.
12
C.S.J - Secţia Penală, decizia nr.1999 din 10 iulie 1998 http://legeaz.net/spete-
penal/legitima-aparare-conditii-pentru-existenta acesteia-1999-1998, accesat on line
18.01.2016.
13
Mihail Udroiu, idem.
14
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, op.cit., p.152. de ex. Pentru a determina pe acar
să îşi îndeplinească obligaţia de serviciu şi să evite o catastrofă, şeful staţiei îl vatămă, îl
ameninţă.
pg. 7
Conform cerinţelor reglementării legale prevăzute de art.19 al.2
C.p., atacul trebuie să îndeplinească următoare condiţii:
1. Existenţa unui atac material, direct, imediat şi injust.
Atacul material se exercită prin violenţă fizică sau mijloace care
pun în pericol valoarea socială protejată şi poate consta fie printr-o
faptă comisivă, fie, aşa cum am arătat anterior, într-o faptă omisivă
proprie sau improprie(comisivă prin omisiune)15.
Nu constituie atac material cel exercitat prin violenţe verbale
sau scrise (ameninţări sau injurii) sau existenţa unei stări conflictuale
anterioare, fără ca aceasta să fie urmată de violenţă fizică. Riposta la
astfel de atacuri poate fi analizată din perspectiva provocării, ca
circumstanţă atenuantă legală16.
Atacul este direct când se îndreaptă şi creează un pericol
nemijlocit valorii sociale protejate. Acţiunile nu necesită existenţa
unui contact fizic nemijlocit între agresor şi victimă sau valoarea
ocrotită de legea penală, însă nici nu trebuie să existe între acestea un
obstacol pe care acesta nu îl poate depăşi 17(uşă închisă, poartă, zid,
gard, etc.). Spre exemplu, constituie atac direct turnare unei substanţe
otrăvitoare în mâncarea ce urmează să fie servită victimei sau prin
încercarea de a distruge o barcă în care se află o persoanăcare nu ştie
să înoate, iarbarca se află pe apă18.
Condiţia ca atacul să fie imediat presupune ca acesta să fie
actual, în curs de desfăşurare sau iminent, cu condiţia ca desfăşurarea
sa să fie o certitudine19. Caracterul imediat al atacului este reliefat de
intervalul scurt între începutul atacului şi momentul ivirii pericolului.
Când acest interval de timp este mare, existând posibilitatea înlăturării
pericolului prin alte mijloace, ataculnu mai este imediat şi nu se
justifică săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală20.
Dacă atacul constă în săvârşirea unei infracţiuni, acesta îşi
pierde caracterul imediat, în general, odată cu consumarea ori
epuizarea infracţiunii. Ca excepţie acest caracter poate să dispară şi
atunci când a fost realizată numai o tentative la infracţiune (în cazul
tentativei
15
Mihail Udroiu, idem.
16
Ibidem.
17
Ibidem.
18
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, ibidem.
19
Mihail Udroiu, idem.
20
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, op.cit., p. 153.
pg. 8
imperfecte de omor, când activitatea infracţională a fost întreruptă de
strigătul public)21.
După consumarea atacului, apărarea nu mai este legitimă
deoarece nu se mai desfăşoară împotriva unui atac imediat. Totuşi, în
desfăşurarea atacului sunt posibile întreruperi scurte, în care agresorul
se reînarmează pentru reintensificarea atacului, perioadă care nu
echivalează cu încetarea atacului, în care apărarea făcută este
legitimă22. Dacă atacul a încetat înainte ca făptuitorul să-şi
exercite activitatea infracţională, din nou nu mai suntem în prezenţa
legitimei apărări. În aceeaşi direcţie a statuat şi jurisprudenţa23, care a
subliniat că în cazul în care inculpatul a săvârşit fapta de omor asupra
victimei, după ce atacul acesteia constând în lovituri aplicate cu
pumnul a încetat, nu sunt întrunite condiţiile legitimei apărări
prevăzute de lege întrucât, pe de o parte, nu sunt întrunite condiţiile
unui atac imediat, iar pe de altă parte, atacul victimei nu prezintă un
pericol care să ameninţe grav (condiţie nu a mai fost reţinută de noul
Cod) viaţa inculpatului, mijloacele folosite de victimă în atacul său
nefiind în măsură să justifice
riposta inculpatului.
Atacul trebuie să fie injust, adică să fie exercitat de către o
persoană responsabilă şi nu trebuie să fie permis de lege 24. Atacul este
just şi nu poate da naştere unei apărări legitime dacă constă într-o
activitate prevăzută sau permisă de lege 25, atacul permis sau ordonat
de lege îşi păstrează caracterul just atâta timp cât este efectuat în
limitele prevăzute de lege, o astfel de acţiune cu un vădit caracter
ilegal, putând da naştere unei apărări legitime26.
Principiul legitimei apărări este consacrat şi de Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, în care se arată că luarea unei vieţi
nu poate fi privită ca o încălcare a dreptului la viaţă, în cazul în care ea
rezultă dintr-un recurs la forţă absolut necesar pentru a asigura
protecţia
21
Mihail Udroiu, idem.
22
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, idem.
23
Î.C.C.J. Secţia Penală, Decizia nr. 785_2006 http://www.scj.ro/1093/Detalii-
jurisprudenta?customQuery[0].Key=id&customQuery[0].Value=28802, accesat on-line
20.01.2016.
24
De pildă, opunerea de rezistenţă la prinderea în flagrant de către organele de poliţie,
prin comiterea unei fapte prevăzută de legea penală, nu poate justifica reţinerea legitimei
apărări, întrucât atacul nu este injust. Mihail Udroiu, op.cit., p. 99.
25
Nu reprezintă un atac injust împotriva libertăţii arestarea unei persoane pe bază de
mandat. Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, op. cit., p. 154
26
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, idem.
pg. 9
persoanei contra violenţei ilegale27. Din această dispoziţie rezultă că
numai o autoritate de stat ar putea să facă uz de forţă cu consecinţe
mortale şi numai pentru situaţiile prevăzute expres de lege. CEDO a
decis că agentul forţei publice trebuie să acţioneze în raport cu
gravitatea agresiunii, putând să folosească forţa cu consecinţe mortale
numai dacă şi agresorul foloseşte asemenea mijloace28
Pentru a se reţine legitima apărare în situaţia atacului venit din
partea unei persoane iresponsabile, este necesar ca cel ce se apără să
nu cunoască starea de iresponsabilitate în care se află agresorul său, în
caz contrar urmând a se analiza dacă sunt îndeplinite condiţiile stării
de necesitate29; mai mult, dacă apărarea este efectuată de un
iresponsabil împotriva atacului unei persoane responsabile, se va
reţine iresponsabilitatea drept cauză care înlătură caracterul penal al
faptei (cauza de neimputabilitate) numai dacă nu sunt întrunite
condiţiile legitimei apărări, care, fiind cauza justificativă, are
întâietate30.
2. Atacul să fie îndreptat împotriva celui care se apără, împotriva
altei persoane, a drepturilor acestora ori a unui interes general.
Atacul se îndreaptă împotriva persoanei, a drepturilor sale
susceptibile de a fi atacate direct, material, imdeiat şi injust. Aceste
drepturi ale persoaneipot privi viaţa, integritatea corporală, sănătatea,
libertatea, onoarea, averea.31
27
1.Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi
cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de
un tribunal când infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.2. Moartea nu
este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care
aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă:a.pentru a asigura
apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale ; b. pentru a efectua o arestare
legală sau a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute; c.pentru a reprima, conform
legii, tulburări violente sau o insurecţie. Pedeapsa cu moartea a fost abolită prin
Protocolul nr.6 al Convenţieei încheiat la Strasbourg, în anul 1983.
28
CEDO, Hot. din 27 sept 2005, Cauza McCann c. Regatul Unit).
http://jurisprudentacedo.com/McCann-si-altii-contra-Marea-Britanie-Recursul-la-forta-
Conditii.html
29
În acelaşi sens Ctin. Mitrache, C. Mitrache care apreciază că în cazul necunoaşterii
stării de iresponsabilitate, legitima apărare vine în concurs cu eroarea; în sensul că în
toate ipotezele, indiferent de cunoaşterea sau nu a stării de iresponsabilitate se va reţine
legitima apărare (F. Streţeanu, D. Niţu) respectiv starea de necesitate (C. Bulai, B Bulai).
Mihail Udroiu op. cit. p 100.
30
Mihail Udroiu, op.cit.p.100.
31
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, op.cit., p.155.
pg. 10
În cazul în care o persoană încearcă să se sinucidă, acţiunea sa
constituie un atac în sensul art. 19 al 2 C.p., faţă de care se poate
intervene în legitimă apărare.32
Spre deosebire de vechea reglementare, actualul Cod penal nu
mai prevede drept condiţie a atacului ca acesta să pună în pericol grav
persoana sau drepturile celui atacat, ori interesul general, renunţându
se astfel la condiţia ca atacul să prezinte o anumită gravitate.33
32
Mihail Udroiu, idem.
33
Ibidem.
34
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, op.cit., p.155.
35
Mihai Udroiu, op.cit., p. 101: victima, atacată de două persoane, fuge pentru a scăpa;
agresorii o urmăresc şi la un moment dat, în vederea prinderii acesteia, care se îndrepta
spre uşa unui bloc, se despart pentru a o încercui; se va reţine legitima apărare şi în cazul
în care victima urmărită de unul dintre agresori, loveşte, din culpă, cu uşa de la intrarea în
bloc, pe cel de- al doilea, care o aştepta în scara blocului ca a o prinde.
36
Idem.
pg. 11
interes general să fie conştient de existenţa atacului şi de implicaţiile
faptei sale37.
Într-o altă ipoteză38, este posibil ca fapta prevăzută de legea
penală comisă de persoana fizică să constituie o faptă tipică săvârşită
de persoana juridică, în numele ori în interesul căreia acţionează
persoana fizică.
A doua condiţie reţinută de doctrină este aceea care prevede că
apărarea trebuie să fie necesară pentru respingerea atacului. Această
condiţie are în vedere desfăşurarea apărării după începutul atacului
când acesta devine actual39. Apărarea nu trebuie să fie prematură şi
nici tardivă.
În literatura de specialitate40 s-a apreciat că apărarea trebuie să
fie realizată împotriva agresorului, nu împotriva bunurilor lui. Ca
excepţie, se va reţine legitima apărare şi în ipoteza în care riposta se
îndreaptă împtriva bunului folosit de agresor la atac, cât şi în situaţia
în care pentru a salva victima din mâinile agresorului, cel care se apără
trebuie să distrugă un bun.
Nu este necesar ca săvârşirea faptei să fie singura cale de a
înlătura atacul, însă a treia condiţie este ca aceasta apărare trebuie să
fie îndreptată împotriva agresorului41. În ipoteza în care atacul
agresorului se săvârşeşte prin intermediul unui animal periculos,
apărarea poate consta şi în săvârşirea unei fapte penale îndreptate
împotriva unui bun al agresorului (omorârea animalului periculos).
Condiţia ca apărarea să fie precedată de atac are în vedere
desfăşurarea apărării după începutul atacului, când acesta devine
actual.
Simpla presupunere că agresorul va dezlănţui un atac nu dă dreptul la
o apărare legitimă42.
Prin renunţarea la condiţia prevăzută în Codul penal anterior,
pericolul pe care îl produce atacul să fie grav, actuala reglementare
legitimează apărarea, chiar şi atunci când atacul produce un pericol de
37
Mihai Udroiu, ibidem.
38
Pentru a împiedica intrarea într-un bar a unui grup de persoane recalcitrante, care voiau
să devasteze localul, conducerea societăţii decide să folosească prin intermediul unor
angajaţi , arme cu gaze lacrimogene, care produc vătămări corporale. Mihai Udroiu, op.
cit., p. 101.
39
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, op.cit., p.156.
40
Mihai Udroiu, op. cit., p. 102.
41
De pildă cel care a avut numai rol de instigator, ori a bunurilor agresorului. Mihai
Udroiu, idem.
42
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, idem.
pg. 12
o gravitate mai mică sau mijlocie, fiind însă necesar ca apărarea să
fie proporţională cu atacul 43.
Aprecierea proporţionalităţii se realizează în funcţie de
împrejurările concrete în care a avut loc atacul şi apărarea, de valorile
ce au fost sau ar fi putut să fie afectate. Actuala reglementare nu mai
asimilează excesul de apărare legitimei apărări, în ipoteza în care
făptuitorul, din cauza temerii sau a tulburării, a depăşit voluntar ori
involuntar limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea şi
împrejurările în care s-a produs atacul. În această situaţie este vorba de
o cauză de neimputabilitate, prevăzută de art. 26. C.p.44, care înlătură
vinovăţia, ca trăsătură estenţială a infracţiunii Dacă depăşirea limitelor
unei apărări proporţionale este determinată de alte cauze, se va reţine
excesul scuzabil, prevăzut de art.75. al. 1 lit. b C.p. , ca o circumstanţă
atenuantă legală45.
Alinierea dreptului intern jurisprudenţei CEDO în materia
dreptului la viaţă impune ca numai o persoană aflată în faţa unui atac
material, direct, imediat, injust, îndreptat împotriva sa sa u a altei
persoane , prin care se pune în pericol grav numai viaţa, integritatea,
sănătatea au libertatea persoanei ori un interes public, poate invoca
legitima apărare atunci când apărarea proporţională are ca efect
suprimarea vieţii atacatorului46.
47
Mihai Udroiu, op. cit., p.104.
48
Mihai Udroiu, op. cit., p.105.
pg. 14
în spaţiul protejat, trebuie evaluată atent existenţa caracterului actual al
atacului.
Apărarea trebuie să fie necesară pentru respingerea atacului şi
proporţională cu acesta.
49
Ibidem.
50
Codul penal francez, http://www.legislationline.org/documents/section/criminal-codes,
accesat on line 19.01.2016
pg. 15
nejustificat împotriva sa sau a altuia, îndeplineşte, în acelaşi timp, un
act determinat de necesitatea legitimei apărări a sa sau a altuia, cu
excepţia situaţiilor în care există disproporţie între mijloacele apărării
şi gravitatea atacului.
Nu este responsabilă penal persoana care, pentru a întrerupe
executarea unei crime sau a unui delict împotriva unui bun,
îndeplineşte un act de apărare, altul decât o ucidere voluntară, când
acest act este strict necesar pentru scopul urmăririi celorlalţi, în
măsura în care mijloacele folosite sunt proporţionale cu gravitatea
infracţiunii”.
“Este prezumat că s-a aflat în legitimă apărare acela care a
îndeplinit un act: pentru a respinge, în timpul nopţii, pătrunderea prin
efracţie, violenţă sau viclenie într-o incintă locuită; pentru a se apăra
împotriva autorilor furtului sau tâlhăriei”. (art. 122 -6). “Nu este
responsabilă penal persoana care, pusă în faţa unui pericol actual sau
iminent sau a unei ameninţări, a sa, a altuia sau a unui bun,
îndeplineşte un act necesar pentru protecţia persoanei sau a bunului,
chiar dacă există disproporţionalitate între mijloacele folosite şi
gravitatea ameninţării”(art. 122 - 7).
În Italia legiuitorul a statuat că un act de apărare împotriva unei
violenţe actuale şi injuste, îndreptat împotriva atacatorului de către
persoana atacată, nu trebuie pedepsit. Apărarea trebuie să fie necesară
pentru înlăturarea atacului, în sensul că nu există alt mijloc mai blând.
Codul penal italian extinde legitima apărare şi în alte situaţii decât
aceea a apărării propriei persoane :
pentru respingerea unui atac împotriva averii, dacă acest atac se
continuă cu violenţă sau ameninţare contra persoanei;
pentru respingerea unei escaladări, pătrunderi prin efracţie sau
incendierea casei locuite sau a dependinţelor sale, dacă aceste
acte se produc în timpul nopţii sau într-un loc izolat sau dacă
proprietarii au motive temeinice să se teamă că siguranţa lor
personală este periclitată51.
Codul penal suedez52, în Capitolul Despre legitima apărare şi alte
stări de necesitate, prevede:
Un act comis de către o persoană în legitimă apărare nu se
pedepseşte. O persoană se află în legitimă apărare:
51
Codul penal italian http://www.legislationline.org/documents/section/criminal-codes,
accesat on line 18.01.2016.
52
Codul penal suedez http://www.legislationline.org/documents/section/criminal-codes,
accesat on line 18.01.2016.
pg. 16
pentru îndepărtarea unui atac infracţional actual sau iminent
asupra persoanei sau proprietăţii;
pentru a sili o persoană care prin forţă sau ameninţarea cu forţa
sau prin alte mijloace împiedică dobândirea proprietăţii, dacă
aceasta este prinsă în flagrant delict;
pentru a împiedica pe cineva să pătrundă în mod ilicit într-o
cameră, casă, curte, sau ambarcaţiune, sau pentru a îndepărta
dintr-o cameră, casă, curte sau ambarcaţiune, pe cineva care a
pătruns sau, în cazul unui locatar, refuză să plece când i s-a
ordonat;
prevederea anterioară se aplică atât timp cât actul nu este în
mod evident nejustificat luând în considerare natura agresiunii
şi importanţa obiectului său.
Legiuitorul din Republica Moldova a prevăzut în Codul Penal53
art. 35 “Cauzele care înlătura caracterul penal al faptei” şi anume:
a) legitima apărare; b) reținerea infractorului; c) starea de
extremă necesitate; d) constrîngerea fizică sau psihică; e) riscul
întemeiat; f) executarea ordinului sau dispoziției superiorului.
Nu constituie infracțiune fapta, prevăzută de legea penală,
săvîrșită în stare de legitimă apărare.
Este în stare de legitimă apărare persoana care săvârșește fapta
pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat
împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și care
pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul
public.
Este în legitimă apărare și persoana care săvârșește fapta,
prevăzută la alin. anterior, pentru a împiedica pătrunderea, însoțită de
violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei ori de
amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, într-un spațiu de
locuit sau într-o altă încăpere. (art. 36).
53
Codul penal al Moldovei
https://ro.wikisource.org/wiki/Codul_penal_al_Republicii_Moldova , accesat on line
18.01.2016.
pg. 17
BIBLIOGRAFIE
Resurse on line
1. www.lege5.ro
2. www.legeaz.ro
3. www.scj.ro
4. www.jurisprudentacedo.com
5. www.legislatieonline.com
6. www.ro.wikisource.org
pg. 18