Marin Preda a fost unul dintre cei mai importanți romancieri
români din perioada postbelică. A fost un intelectual lucid membru al Partidului comunist Român. Opera literară ,,Moromeții” de Marin Preda este un roman social obiectiv realist postbelic, cuprins în două volume, primul volum a fost publicat în anul 1955, iar al doilea volum în anul 1967, fără a schimba cu nimic stilul elaborării narative, este un roman al colectivității rurale, obiectiv prin relatarea la persoana a 3-a, cu un narator omniscient, omniprezent, este un roman realist datorită cronotopului bine precizat și tematica socială, și este postbelic deoarece este publicat în perioada șaizecistă. Orientarea tematică a romanului este problematica familiei. Realismul este un curent literar apărut în a doua jumătate a secolului XIX-lea ca reacție împotriva romantismmului, în care principiul de bază este reflectarea realității în datele ei esențiale obiective. O primă trăsătură ce permite încadrarea operei în curentul literar realism, o reprezintă narațiunea obiectivă. Perspectiva narativă este obiectivă, iar narațiunea se face la persoana a 3-a prin verbe și forme pronominale ( naratorul fiind omniscient și omniprezent. Cu toate acestea se remarcă prezența în firul epic a lui Ilie Moromete pe alocuri. Astfel se creează personajul-reflector care ocupă locul naratorului pe alocuri. A doua trăsătură realistă romanului este cronotopul bine precizat. Romanul începe simbolic cu așezarea acțiunii sub semnul unui timp îngăduitor, tolerant, care avea “nesfârșită răbdare cu oamenii.” În ceea ce privește spațiul întâmplărilor, acesta este în satul Siliștea-Gumești din Câmpia Dunării. Finalul primului volum arată că “timpul nu mai avea răbdare”,deci se poate vorbi despre o structură circulară. După cum se observă, relațiile temporale și spațiale sunt fixate încă din incipitul romanului. Tema literară a lui Marian Preda este cea rurală, reprezentată de satul românesc din Câmpia Dunării reflectat de problematica familiei și a pământului, raportul omului cu contextul istoric, iubirea, comunicarea umană. Romanul Moromeții are ca temă: satul și țăranul în perioada dintre cele două războaie mondiale. Scriitorul fiind în căutarea unui răspuns la problematica micii proprietăți țărănești dacă poate rezista la presiunile relațiilor de producție capitalistă. O scenă relevantă pentru tema problematicii familiei este scena cinei, de la începutul romanului Moromeții sunt așezați în jurul mesei mici, rotunde și joase. Frații vitregi Paraschiv, Nilă și Achim stăteau pe partea din afara tindei, gata oricând să plece ce ilustrează relația rece față de restul familiei. Catrina cu fetele și Niculae stăteau lângă plită, iar Moromete a crescut mai sus decât toți, sta pe (lângă) pragul odăii, dominându-i cu privirea, cu gesturi și cu vocea pe toți membrii familiei. Astfel cina dezvăluie relațiile adevărate din familia lui Moromete. Protecția Catrinei față de copiii săi, relația rece dintre frații vitregi cu restul familiei dar și superioritatea lui Moromete în familie. O a doua scenă reprezentativă pentru tema comunitătii rurale dar și a familiei este scena tăierii salcâmului: Este o scenă cu valoare simbolică pentru familia Moromete dar și pentru întregul sat. Ilie Moromete se decide să taie salcâmul într-o zi de duminică, în zori, pentru că avea nevoie de bani. Astfel prin tăierea arborelui sacru, familia moromeților își pierde sacralitatea, se anunță începutul sfârșitului, se prefigurează destrămarea familiei și prăbușirea satului tradițional. Un prim element de construcție relevant pentru temă este titlul. Titlul este format dintr-un substantiv propriu care redă numele familiei prezentate în roman. Membrii sunt reprezentanții clasei țărănești surprinși de prefacerile sociale din preajma celui de al 2-lea Război Mondial. Intenția autorului este de a oglindi existența unei familii asupra căreia se desfășoară întreaga acțiune. Al doilea element de construcție relevant pentru tema romanului este conflictul. Un prim conflict Îl prezintă dezacordul dintre tată și fii cei mai mari: Paraschiv, Nilă și Achim din cauza mentalității diferite asupra pământului. Astfel, dacă Moromete vede în pământ o sursă de hrană, care asigură existența zilnică a familiei. Băieții consideră că pământul trebuie să fie o sursă de câștig de aceea ei doresc să-l vândă, pentru a începe o nouă viață la oraș. Al doilea conflict este între Moromete și soția sa, Catrina. Femeia i-a cerut lui Moromete acte pe casă în schimbul pogonului de pământ vândut pentru a se asigura că nu va fi alungată de fiii vitregi. Însă Moromete nu-și ține promisiunea și amână întocmirea actelor, de teamă să nu-i supere pe băieți. Al treilea conflict opune copiii dintre cele două căsătorii. Astfel, Paraschiv, Nilă și Achim sunt nemulțumiți că tatăl lor are și alți copii și nu sunt de acord să împartă casa și pământurile cu aceștia. De aceea, încep să le urască pe fete, crezând că au averi importante în lada de zestre. Un alt conflict important este cel interior, al lui Ilie Moromete. Acesta reprezintă lupta dintre dorința de a împlini nevoile familiei și imposibilitatea de a se descurca într-o lume fără posibilități. În interiorul său caută un echilibru de a împăca ambele părți ale familiei. În concluzie, opera literară ,,Moromeții” de Marin Preda este un roman social obiectiv realist postbelic, surprinzând viața rurală a satului românesc din Câmpia Dunării într-un moment de destrămare a civilizației tradiționale românești.